Sunteți pe pagina 1din 35

18.

RESTAURĂRI PROTETICE PROVIZORII

1. PROTEZAREA DE URGENTA

Delimitarea, fie ea si didactica, a metodelor de protezare de urgenta , în contextul mai general al


tehnicilor de protezare provizorie reprezinta un demers dificil întrucât prin însesi obiectivele lor,
lucrarile protetice provizorii reprezinta o urgenta terapeutica. Astfel, daca o urgenta stomatologica
“strictu sensu” (de ex. fractura coronara a unui dinte frontal) impune protezare provizorie de urgenta,
acelasi caracter de urgenta apare si în cazul acoperirii provizorii a unor dinti vitali slefuiti; urgenta
pleaca, în acest ultim caz, nu din patologia proprie pacientului ci din specificul manoperei clinice. Pornind
de la aceasta observatie, vom prezenta în continuare principalele tehnici de protezare provizorie, cu trei
exceptii, în cazul carora ne vom limita la numai câteva succinte consideratii:
-puntile “de asteptare” (de ex. mentinatoarele de spatiu fixe, sistemele protetice
de imobilizare parodontala, puntile postchirurgicale, etc.)
-puntile “de testare” (pentru o noua dimensiune verticala de ocluzie, pentru
schimbarea tipuri de contacte ocluzale, modificari fizionomice în zona
frontala, etc.).
-protezele partiale / totale mobilizabile provizorii
Aceste lucrari protetice, desi se încadreaza tot în categoria celor provizorii împrumuta majoritatea
caracteristicilor (tempo clinic, tehnic, materiale, adaptare, etc) de la solutiile protetice definitive.
Termenii “provizoriu”, “temporar”, “de pasaj”, “de urgenta” asociat acestor lucrari protetice au adesea o
conotatie de laxitate calitativa. În cazul în care compromisul devine un principiu de lucru, se poate ajunge
la rezultate contrare celor scontate (menajarea vitalitatii organului pulpar, a parodontiului marginal, a
raporturilor ocluzale, etc.)
- O lucrare provizorie incorect realizata (mai ales prin tehnici directe, de copiere) poate
determina inflamatii ireversibile sau chiar necroze ale organului pulpar.
- Lipsa adaptarii (îndeosebi cervicale) duce la aparitia inflamatiei parodontiului marginal, si
consecutiv, dificultati la amprentare, cimentare, recesiune gingivala dupa cimentarea
lucrarilor finale.
- Echilibrarea ocluzala si adaptarea necorespunzatoare a lucrarilor provizorii poate
determina migrari la nivelul dintilor vecini nepreparati si/sau la dintii antagonisti, cu
dificultati serioase de adaptare a restaurarilor finale.
- Lucrarile provizorii care se fractureaza ori se descimenteaza în repetate rânduri
presupun reinterventia terapeutica, neplacuta, ineficienta si consumatoare de timp.
Aparitia erorilor nu este legata numai de perceptia mai acuta a efemerului, când este vorba despre
lucrari provizorii. Un tratat clasic de protetica dentara conjuncta (1) prezinta chiar o triada de
“avertismente” referitoare la puntile provizorii:
- Timpul clinic necesar pentru realizarea si adaptarea unei punti provizorii
este în general mai mare decât cel estimat initial. -Intervalul de timp
pentru care se cimenteaza lucrarile provizorii (pâna la aplicarea lucrarilor
finale) este adesea mai mare decât cel preconizat. -Nu exista materiale
pentru restaurari provizorii care sa fie în acelasi timp biocompatibile, usor
de manipulat si ieftine.

1.1. OBIECTIVE – AVANTAJE Obiectivele protezarii provizorii si de urgenta se constituie în avantajele


acestei interventii protetice (2) (3):

Protejarea integrităţii câmpului protetic (stătu quo biologic si morfologic),


Protecţia vitalităţii organului pulpar la dinţii stâlpi vitali
Menţinerea sănătăţii parodontale
Protecţia mecanicaapreparatiilorîmpotrivafracturii
Protecţia crestelor edentate
Împiedi ca rea migrării dinţii orpreparati, dinţii orvecini si celor antagonisti
Restaurarea funcţiilor A.D.M. (stătu quo funcţional):
Fizionomia si fonatia în totalitate
Masticaţia, adeseori numai parţial
Deteminarea (testarea) si/sau menţinerea unor elemente morfologice necesare refacerii functionaiitatii
ociuzaie, fizionomiei, fonatiei:
Sprijinirea unor etape ulterioare ale tratamentului protetic:
Verificarea şlefuirii suficiente
Verificarea paralelismului preparatiilor:
Amprentarea:înregistrarea relaţiilor intermaxilare de ocluzie
Posibilitatea amânării protezarii finale
Protezarea provizorie exe un efect benefic asupra psihicului pacientului

1.1.1. Protejarea integritatii câmpului protetic (statu quo biologic si morfologic)


Includem aici:
 protectia vitalitatii organului pulpar la dintii stâlpi vitali. În acest sens, protectia se asigura din
punct de vedere fizic (împotriva agresiunii pulpare pe care o exercita variatiile de temperatura),
chimic (asigurându-se izolarea fata de variatiile de pH si de mediu local), biologic (împiedicând
migrarea microorganismelor prin canaliculele dentinare si infectarea succesiva a acestora) si
histologic (prin cimentarea lucrarilor protetice provizorii cu materiale histofile – de ex. cimenturi cu
Ca(OH)2, derivati de timol, corticosteroizi, etc.. Izolarea organului pulpar fata de mediul bucal este
direct dependenta de calitatea închiderii marginale pe care microprotezele provizorii o asigura prin:
- adaptarea cervicala corespunzatoare
- solubilitatea salivara redusa a cimentului temporar
- rigiditatea lucrarii provizorii
mentinerea sanatatii parodontale(4) prin:
- refacerea convexitatilor naturale, vestibulare si orale ale fetelor laterale ale dintilor stâlpi
- refacerea suprafetelor de contact interdentar la nivelul dintilor stâlpi si prevenirea aparitiei
fenomenului de impact alimentar (tasarea interdentara a alimentelor fibroase)
- împiedicarea migrarii marginii gingivale libere
peste limita cervicala a preparatiilor (praguri,
suprafata de sectiune radiculara la coroana de
substitutie); pe de alta parte însa, marginile lungi
ale coroanelor provizorii (care “albesc” gingia la
insertia lucrarii) determina ischemie locala urmata
de inflamatie si/sau necroza. Adaptarea cervicala
corecta a coroanelor provizorii, mai ales în cazul
preparatiilor subgingivale, este deci determinanta
pentru mentinerea sanatatii parodontale la nivelul
câmpului protetic protezat conjunct.
- finisare si lustruire corespunzatoare, care sa
asigure posibilitatea de îndepartare a placii dentare
microbiene

FIGURA 1 protectia mecanica a preparatiilor împotriva fracturii (FIGURA 1) impune protezarea


provizorie îndeosebi în cazul în care preparatiile lasa pereti subtiri, nesustinuti (preparatii pentru
incrustatii, coroane partiale, coroane de învelis cu mijloace suplimentare de retentie, etc.). Realizarea
unor astfel de coroane provizorii este adesea neglijata, iar atunci când ele se aplica totusi, apar probleme
de mentinere si rezistenta.
protectia crestelor edentate, în cazul realizarii de punti provizorii (de ex. pentru favorizarea vindecarii
unei plagi postextractionale) împiedicarea migrarii dintilor preparati, dintilor vecini si celor
antagonisti
1.1.2. Restaurarea functionala a sistemului stomatognat (statu quo functional):

fizionomia (contur, culoare, transluciditate, textura superficiala, în masura în care timpul si tehnologia o
permit) si fonatia în totalitate
masticatia, adeseori numai partial

1.1.3. Deteminarea (testarea) si/sau mentinerea unor elemente morfologice


necesare refacerii functionalitatii ocluzale,
fizionomiei, fonatiei:

pentru functionalitatea ocluzala -stopurile ocluzale si ceea ce decurge din acestea (D.V.O. si
stabilitatea ocluzala)
pentru fizionomie:
- conturul vestibular (dimensiunea, forma, pozitia, curbura incizala, curbura transversala vestibulara)
- culoarea si transluciditatea dintilor din punte
- (re)împartirea spatiului protetic, linia mediana
pentru fonatie
- conturul oral (înaltime, înclinare, cingulum)
- grosimea vestibulo-orala a marginilor incizale (îndeosebi la frontalii superiori)
pozitionarea vestibulo orala în zona neutrala, de echilibru între musculatura limbii de o parte, a
obrajilor si buzelor de cealalta parte
Transferul datelor obtinute de la proteza provizorie la cea finala necesita adesea realizarea unor chei
din ghips sau silicon cu vâscozitate mare (chitos)(5).
1.1.4. Sprijinirea unor etape ulterioare ale tratamentului protetic:

Verificarea slefuirii suficiente se poate face cu ajutorul puntilor provizorii realizate pe model
auxiliar cu dintii stâlpi nepreparati. În acest caz se realizeaza o slefuire sumara (minimala) pe
model. Daca puntea (microprotezele) astfel executate nu se insera pe preparatiile intraorale,
înseamna ca acestea au fost insuficiente. Daca puntea provizorie se realizeaza printr-o tehnica de
copiere, preparatia insuficienta se evidentiaza prin subtierea sau chiar perforarea elementelor
de agregare în zonele critice. Perforarea este evidenta la examenul clinic direct, în timp ce
grosimea redusa a coroanelor provizorii poate fi evidentiata prin cresterea transparentei (pentru
materialele care prezinta transluciditate) si/sau masurata cu ajutorul unui compas special (de
ex. compasul Iwanson).
Verificarea paralelismului preparatiilor:
- prin protezarea provizorie extemporanee cu materiale autopolimerizabile (imposibilitatea
îndepartarii puntii provizorii evidentiaza lipsa de paralelism a preparatiilor)
- când protezarea provizorie se realizeaza indirect, înafara cavitatii bucale, insetia puntii provizorii
nu este posibila din cauza lipsei de paralelisml
- se poate verifica “din aproape în aproape” paralelismul preparatiilor de pe dintii stâlpi (când sun
mai mult de doi dinti stâlpi) prin realizarea treptata a puntii provizorii: întâi pe doi dinti stâlpi,
apoi pe al treilea, etc..
Amprentarea:
- Evictiunea gingivala impusa de necesitatea de a amprenta preparatiile, mai ales când aceste sunt
plasate subgingival, pe o întindere de 0.1-2 mm apical fata de limita lor cervicala, se realizeaza
mai usor la dintii stâlpi acoperiti provizoriu. Martignoni foloseste coroanele provizorii drept
suport pentru aplicarea unei spume siliconice expandabile cu rol de evictiune gingivala(6).
- Exista tehnici care utilizeaza puntea provizorie drept suport (portamprenta) pentru amprentarea
finala a câmpului protetic (de ex. tehnica Millbridge -Milltray a lui Miller cit. de (7))
 Înregistrarea relatiilor intermaxilare de ocluzie este adesea simplificata de existenta
restaurarilor
provizorii îndeosebi în cazul dintilor stâlpi numerosi si/sau breselor edentate întinse, la care
preparatia duce la pierderea stopurilor ocluzale de pe sectoare întinse ale arcadelor. Pot
exista si aplicatii “inedite” ale restaurarii provizorii, cum ar fi aceea prin care
microproteza provizorie are menirea, în cazul unor distructii coronare severe, de a simplifica
izolarea câmpului protetic (cu diga) în vederea tratamentului endodontic în conditii de asepsie(8).

1.1.5. Posibilitatea amânarii protezarii finale

 ca urmare a unor evenimente neprevazute (reprogramarea pacientului, repetarea unor etape
clinice sau tehnice)
în asteptarea rezultatelor târzii ale unor manopere terapeutice:
- Interventii chirurgicale preprotetice (de ex. repozitionarea coletului clinic prin
gingivo-alveoloplastie)
- interventii chirurgicale pentru tratamentul suferintelor parodontale
- tratamente endodontice complicate
- evolutia hiperemiei pulpare.

1.1.6. Protezarea provizorie exercita un efect benefic asupra psihicului pacientului

ceea ce poate îmbunatati substantial colaborarea acestuia în vederea realizarii etapelor


terapeutice ulterioare(9).

1.2. CONDITIILE PE CARE TREBUIE SA LE ÎNDEPLINEASCA O PROTEZA CONJUNCTA PROVIZORIE

Rezistenta mecanica
Alegerea materialului
Reducerea ambrazurilor (separatiei) dintre elementele puntii provizorii
Adaptare corespunzatoare
Stabilitate pe preparatii
Descimentare voluntara usoara
Estetica satisfacatoare

1.2.1. Rezistenta mecanica

Solicitarile ocluzale potentiale ale unei proteze provizorii sunt identice cu cele ale protezei definitive, în timp
ce rezistenta la fractura a materialului cel mai frecvent folosit pentru protezarea provizorie (rasina
polimetilmetacrilat -PMMA) reprezinta 1/20 din cea a aliajelor metalice folosite pentru lucrarile protetice
metaloceramice(10). Coroanele provizorii de învelis total, în masura în care preparatiie sunt corecte
(suficiente) nu pun probleme deosebite de rezistenta mecanica. Coroanele partiale si puntile provizorii
prezinta însa risc sporit de fractura. Puntile provi zorii se fractureaza mai ales la nivelul conectorilor dintre
elementele de agregare si corpul de punte, ceea ce determina:
- necesitatea de a îngrosa aceste zone (reducând ambrazurile interdentare, îndeosebi la nivelul fetelor
orale ale elementelor puntii)
- vacuum -malaxarea pastei de rasina provizorie si / sau polimerizarea sa sub presiune, acolo unde
acest lucru este posibil(11)
- utilizarea unor materiale de protezare provizorie cu proprietati mecanice bune (de ex. rasini
compozite posterioare pentru obturatii definitive, cu care se captusesc numai fetele ocluzale ale
lucrarii provizorii(12)). Un studiu asupra rezistentei la fractura ale câtorva tipuri comerciale de rasini
provizorii indica urmatoarea ordine (descrescatoare)(13):
SNAP (polietilmetacrilat)
CAULK TEMPORARY BRIDGE RESIN si G-C UNIFAST TEMPORARY RESIN
(polimetilmetacrilat)
PROTEMP (rasina compozita bis GMA)
SCUTAN (rasina epiminica)
1.2.2. Adaptarea corecta, axiala si transversala, a elementelor de agregare

Trebuiesc evitate(TABELUL 1):

1.2.3. Stabilitatea pe preparatii

Mobilizarea accidentala a unei proteze provizorii conjucte duce la compromiterea, în buna masura a
avantajelor pe care aceasta le aduce. Neajunsurile pe care descimentarea accidentala le produce sunt
numeroase:
 discomfort pentru pacient, mergând de la o simpla senzatie neplacuta pâna la accidente de tipul
înghitirii
sau aspirarii lucrarii infiltrare bacteriana cu aparitia complicatiilor pulpare la dintii stâlpi vitali iritatie
parodontala traumatica si prin acumularea resturilor alimentare
Cimenturile temporare au proprietati fizice slabe si contribuie într-o foarte mica masura la stabilizarea
lucrarilor provizorii pe preparatii. Stabilitatea lucrarilor provizorii conjuncte se asigura prin:

CERVICAL LA NIVELUL FETELOR LATERALE OCLUZAL AXIAL Marginile lungi sau scurte
Convexitatile prea accentuate sau, dimpotriva, absente Coroanele înalte sau cele care nu stabilesc
contact e cu
TRANSVERSAL Coroanele largi sau Modificarea pozitiei si Pozitionarea incorecta
strâmte a întinderii a stopurilor ocluzale
suprafetelor de
contact interdentar

 corectitudinea preparatiilor


 buna adaptare interna dintre microproteze si dinti. Este preferabil sa se evite, din acest motiv,
utilizarea coroanelor provizorii prefabricate cimentate direct (necaptusite cu rasina provizorie),
chiar daca se reuseste o adaptare marginala corespunzatoare.
 rigiditatea lucrarii provizorii, care, în cazul puntilor lungi (cu brese edentate mai mari de doi dinti)
trebuie ameliorata prin armare(14) cu elemente metalice: sârma, plasa ortodontica(15),
infrastructura uzuala, proprie puntilor mixte sau cu fibre poliamidice (de ex. KEVLAR)(16).

1.2.4. Posibilitatea de descimentare si recimentare

Temporizarea amprentei pentru lucrarea protetica finala, interventiile endodontice sau parodontale la
nivelul dintilor stâlpi ulterioare aplicarii protezei provizorii, determina necesitatea de a o descimenta
voluntar. Aceasta trebuie sa se poata realiza cu relativa usurinta, fara deteriorarea lucrarii provizorii.

1.2.5. Estetica satisfacatoare pentru pacient si stabilitate coloristica pentru intervalul de


timp caruia îi este destinata lucrarea provizorie

Majoritatea rasinilor utilizate pentru protezarea provizorie asigura o stabilitate coloristica de circa 5
saptamâni(17).
1.3. DEZAVANTAJELE PROTEZARII PROVIZORII

1.3.1. Timp de lucru sporit

În general cheltuiala de timp destinata protezarii provizorii este justificata de efectele sale
favorabile (vide supra). Exista însa situatii în care realizarea nejudicioasa a acestor restaurari
complica tratamentul:
 descimentarile frecvente pot impune sedinte de lucru suplimentare
 interventiile ulterioare asupra preparatiilor determina necesitatea de modificare corespunzatoare a
protezei provizorii. Aceasta operatie este, în unele situatii, extrem de dificila (de ex. transformarea
unei coroane provizorii cu agregare intraradiculara într-o coroana de acoperire simpla, dupa
cimentarea la nivelul preparatiei a unei reconstituiri corono-radiculare turnate).

Din acest punct de vedere este util ca planul de tratament sa fie astfel conceput încât proteza
provizorie sa se realizeze pornind de la preparatia finala (în exemplul anterior este mai
judicioasa realizarea unei reconstituiri corono radiculare printr-o tehnica directa, astfel încât
coroana provizorie sa fie, de la început, o microproteza de învelis). În imaginile de mai jos
(FIGURA 2 -FIGURA 7) 24, vital, viitor dinte stâlp de punte (24, X, X, 26) prezinta distructie
coronara severa. Atitudinea comuna o reprezinta, în acest caz depulparea urmata de agregare
intraradiculara. S-a optat însa pentru mentinerea vitalitatii pulpare la 24; reconstituirea
coronara a fost realizata dintr-un material compomer armat cu patru stifturi parapulpare ().
Puntea provizorie a putut fi realizata în forma finala din prima sedinta.
FIGURA 2 FIGURA 3
FIGURA 4
FIGURA 5 FIGURA 6
FIGURA 7
fractura protezelor
provizorii impune
urgent reparatia lor
lipsa de modelare,
adaptare si/sau finisare
corecta (mai ales
cervicala) poate
determina
aparitia inflamatiei
gingivale care solicita
atât tratament adecvat
cât si, adesea, amânarea
etapei de amprentare
finala

1.3.2. Costuri suplimentare

1.3.3. Probleme de acceptare a lucrarii finale

Nivelul ridicat de calitate functionala al unor restaurari provizorii determina, în unele situatii,
acceptarea mai dificila, de catre pacient, a solutiei protetice finale. De exemplu, coroanele
prefabricate din policarbonat prezinta proprietati optice excelente, apropiate de cele ale ceramicii
dentare. O structura protetica finala (metalo) acrilica poate pune probleme din categoria celor
mentionate întrucât acrilatul nu poate fi lustruit atât de bine. Pot aparea deasemenea diferente
nefavorabile protezei finale în ceea ce priveste transluciditatea, suprafata de metal accesibila vederii,
greutatea, etc.. Este recomandabil, în acest context, ca tipul si nivelul de integrare functionala al protezei
provizorii sa fie corelat cu proprietatie omologe ale restaurarii finale.

1.4. COMENTARIU CU PRIVIRE LA PRINCIPIILE GENERALE DE REALIZARE ALE PROTEZELOR


PROVIZORII
Din enumerarea anterioara a dezideratelor functionale pe care trebuie sa le atinga proteza provizorie se
poate lesne observa ca acestea coincid în buna masura cu obiectivele proprii protezarii finale. Cu toate
acestea este irational sa urmarim si sa asteptam de la o lucrare protetica provizorie acelasi nivel de
integrare functionala pe care îl pretinde solutia terapeutica finala. Diversitatea tehicilor de realizare a
protezelor provizorii este foarte mare, iar optiunea în favoarea unei metode sau a alteia trebuie sa fie
legata de satisfacerea unui obiectiv terapeutic prioritar pe care medicul stomatolog are datoria sa-l
constientizeze cu claritate atunci când elaboreaza planul de tratament. Protezarea de urgenta (de ex. în
cazul unei edentatii frontale) orienteaza asupra unor tehnici directe, în timp ce realizarea unei punti
provizorii care sa testeze functionalitatea ocluzala ori integrarea unor proprietati estetice (reîmpartirea
spatiului protetic, personalizarea cromatica) nu poate fi obtinuta printr-o simpla tehnica “de copiere” ci
recomanda mai curând metode indirecte, apropiate de cele folosite pentru obtinerea restaruarii finale.
Similar, temporizarea, amânarea pe perioade mai îndelungate a restaurarii finale orienteaza catre
alegerea unor materiale de restaurare provizorie cu proprietati mecanice bune. Este posibil, prin
extrapolare, ca în aceeasi situatie clinica sa se realizeze succesiv mai multe proteze cu caracter provizoriu
care satisfac astfel deziderate diferite (de ex. initial o protezare de urgenta, apoi una “de testare” a unor
elemente morfologice ori functionale). În aceasta perspectiva, a obiectivului prioritar (comanda
functionala), pe care protezarea provizorie trebuie sa-l satisfaca, se gaseste si clasificarea de mai jos.

1.5. CLASIFICAREA PROTEZELOR CU CARACTER PROVIZORIU UTILIZATE ÎN RESTAURAREA


PROTETICA CONJUNCTA

1.5.1. MICROPROTEZE PROVIZORII

În cazul restaurarilor unidentare izolate, problemele tehnice si functionale sunt relativ reduse, iar
metodele utilizate sunt preponderent directe sau indirect -directe. Restaurarile multiple pot impune
uneori si utilizarea unor metode indirecte. În cazul tratamentului prin punte dentara apar si situatii în
care nu se realizeaza punti provizorii, ci numai microproteze provizorii care au rolul de mentinere a
statusului biologic, morfologic si functional la nivelul dintilor stâlpi.

COROANE DE ACOPERIRE PROVIZORII

COROANEPROVIZORIICU AGREGAREINTRARADICULARA
FATETE VESTIBULARE PROVIZORII
COROANEPARTIALEPROVIZORII
INCRUSTATII PROVIZORII

PUNTI DEURGENTA
PUNTI DE PROTECTIE (MENTINERE)
PUNTI DETESTARE
PUNTI DE ASTEPTARE (TEMPORIZARE) (PASAJ)
Menținătoare de spatiu fixe (cimentate)
Sisteme protetice de imobilizare parodonatală
Punți provizorii postchirurgicale
Punți provizorii postortodontice

1.5.2. PUNTI CU CARACTER PROVIZORIU

Mentinatoare de spatiu fixe (cimentate) Sisteme protetice de imobilizare parodontala Punti provizorii postchirurgicale
Puntiprovizoriipostortodontice
Punti de compromis socio – economic
1.5.2.1. PUNTI DE URGENTA În aceasta categorie intra lucrarile protetice legate de patologia
specifica pacientului, care impune interventie de urgenta în vederea protezarii: de exemplu deteriorarea
sau distrugerea posttraumatica a unor restaurari frontale preeexistente, fracturile coronare sau
extractiile dentare din sectorul anterior, etc.
1.5.2.2. PUNTI DE PROTECTIE (MENTINERE) Sunt cuprinse aici toate lucrarile protetice
realizate în situatii în care interventia terapeutica si nu patologia specifica pacientului este aceea care
impune urgenta în protezare. De exemplu, preparatia unor dinti stâlpli vitali, îndepartarea în vederea
înlocuirii a unei punti frontale vechi, etc.
1.5.2.3. PUNTI DE TESTARE Aceste restaurari, desi nu sunt legate direct nici de afectiuni si
nici de interventii terapeutice care sa impuna protezarea de urgenta, permit testarea unor elemente
functionale (fizionomice, fonatorii, ocluzale) în vederea aplicarii ulterioare a informatiilor si rezultatelor
obtinute la nivelul restarurarilor finale. În cele mai multe cazuri, puntile de testare se realizeaza dupa
principii apropiate de cele ale restaurarilor finale, caracterul lor de urgenta este discutabil, motiv pentru
care detalierea metodelor si tehnicilor lor de realizare nu face obiectul acestui capitol.
1.5.2.4. PUNTI DE ASTEPTARE (TEMPORIZARE) (PASAJ) În cazul tuturor restaurarilor
cuprinse în aceasta categorie, elementul caracteristic îl reprezinta imposibilitatea protezarii finale
într-un interval scurt, previzibil – de timp. Si în acest caz restaurarile sunt similare din punct de vedere al
metodelor utilizate – puntilor finale.

Sunt cuprinse aici:

1.5.2.4.1. Mentinatoare de spatiu fixe (cimentate) (FIGURA 8)

FIGURA 8
1.5.2.4.2. Sisteme protetice de imobilizare parodontala
1.5.2.4.3. Punti provizorii postchirurgicale
Recomandarea pentru restaurari provizorii cu durata mai mare de
mentinere apare dupa interventii ce modifica pe termen mediu
sau lung structura câmpului protetic sau a elementelor conexe:
 interventii maxilo faciale disfunctionalizante pentru ADM. Protezarea provizorie are în
aceste cazuri un important rol functional si psihologic(18). interventii de plastie prin aditie sau
substractie la nivelul osului proceselor alveolare interventii chirurgicale proparodontale (în general,
operatii cu lambou)(19). interventii de ridicare a planseului sinusului maxilar sau de modificare a
traseului n. alveolar
inferior în vederea insertiei implantelor endoosoase
 dupa aplicarea implantelor endoosoase se realizeaza adesea, prin tehnica indirecta(20), punti
provizorii acrilice cu infrastructura metalica (armate) ce pot fi mentinute în functie pentru
intervale îndelugate de timp(21)(22).
Puntile provizorii post implantare permit: evaluarea succesului interventiei chirurgicale (eventual
îndepartarea implantelor
neintegrate) înaintea aplicarii protezei finale “încarcarea functionala” progresiva a
implantelor(23). transferul unor date functionale dovedite acceptabile (estetice(24),
ocluzale) catre
restaurarea finala(25)(26)(27).
1.5.2.4.4. Punti provizorii postortodontice Desi rolul protezelor conjuncte în tratamentul
ortodontic este în general unul de contentie, sunt descrise în literatura si cazuri în care protezele
provizorii servesc ele însele la sustinerea unor elemente active ale aparatelor ortodontice, participând
prin aceasta în mod direct la terapia ortodontica(28).
1.5.2.4.5. Punti de compromis socio-economic
1.5.3. PROTEZE PARTIALE MOBILIZABILE (PPM) PROVIZORII

Detalierea tehnicilor de realizare a protezelor partiale mobilizabile, fie ele si provizorii, necesita un
spatiu prea amplu pentru a putea fi realizata în aceste pagini, motiv pentru care ne vom margini în a
arata ca multitudinea situatiilor clinice în care acest tip de restaurari provizorii îsi dovedeste

utilitatea, determina o mare varietate de metode (în special indirecte sau indirect
1.5.3.1. PPM de urgenta Extractiile dentare multiple, pierderea sau deteriorarea grava a unor PPM
preexistente, etc. determina, ca si în cazul puntilor de urgenta, caracterul protezarii
1.5.3.2. PPM de testare (fizionomica, fonatorie, ocluzala, etc.)
1.5.3.3 PPM de asteptare (temporizare) (pasaj)
1.5.3.4. PPM cu gutiera ocluzala
1.5.3.5. Mentinatoare de spatiu mobilizabile
Pot aparea situatii de exceptie care necesita atât protezare provizorie cât si aplicarea unei gutiere ocluzale de
repozitionare. Se poate realiza în aceste cazuri o PPM cu gutiera ocluzala(30).
1.5.3.6. PPM postchirurgicale De exemplu, se aplica astfel de restaurari protetice dupa interventii de
închidere a desplicaturilor labio palatine(31)
1.5.3.7. PPM de compromis socio-economic

1.6. CLASIFICAREA TEHNICILOR DE PROTEZARE PROVIZORIE


Multitudinea metodelor si tehnicilor care au drept obiectiv realizarea de lucrari protetice cu caracter
provizoriu face extrem de dificila o sistematizare riguroasa, deoarece obiectivele prioritare pe care
protezele de acest tip trebuie sa le atinga sunt, desi pornite de la un summum comun tuturor
restaurarilor stomatologice, diferite, si tot heterogene sunt si caile (clinice si tehnice) prin care aceste
deziderate sunt atinse. Variantele de executie a protezelor provizorii cuprind tehnici directe (exclusiv
clinice, intraorale), indirecte (la care lucrarea provizorie se realizeaza complet pe model) si indirect
directe (la care o parte din etapele de executie foloseste modelul si o alta parte câmpul protetic).

1.6.1. TEHNICI DIRECTE (CLINICE, INTRAORALE).

Aceste tehnici au drept principal avantaj existenta unei singure sedinte clinice pentru aplicarea protezei
provizorii(32), dar manevrele intraorale se realizeaza în conditii mai dificile decât cele pe model, ceea ce
supune metodele unor factori de eroare mai numerosi. Este deasemenea dificil ca prin metode directe sa
se urmareasca detalii morfo-functionale subtile. La toate tehnicile directe materialul de restaurare
polimerizeaza intraoral. Riscurile care apar astfel sunt legate de:
 Dificultatea sau chiar imposibilitatea îndepartarii lucrarii provizorii de pe câmpul protetic prin
persistenta unor zone retentive la nivelul preparatiilor sau prin patrunderea materialului polimerizat
în alte spatii retentive (de ex. spatiile interdentare dintre dintii nepreparati). Prepararea corecta a
dintilor stâlpi si izolarea corespunzatoare a câmpului protetic sunt necesare pentru a contracara
acest neajuns. Izolarea câmpului protetic se poate realiza cu ulei de vaselina sau cu produse specifice
(vezi indexul de produse comerciale).
Toxicitatea si caracterul potential alergen al moleculelor de monomer al majoritatii rasinilor de

protezare provizorie. Pot aparea: necroza pulpara, leziuni ale partilor moi, sensibilizare sau reactii
alergice. Dupa unii autori(36), aproximativ 20% dintre pacinentii expusi la contactul cu monomer
liber, devin sensibili. Manifestarile locale ale sensibilizarii la monomer constau în aparitia de
ulceratii dureroase sau chiar gingivo
- stomatite ulcerative. Izolarea câmpului protetic si verificarea prealabila anamnestica si clinica
(de ex. prin patch test) pot preveni accidente de acest tip.
Supraîncalzirea pulpara pe care o determina reactia exoterma de priza a multora dintre rasinile
provizorii. Reactia exoterma este dependenta de tipul si direct proportionala cu volumul de
material utilizat (riscul de supraîncalzire pulpara este mai mare în cazul puntilor decât al
coroanelor provizorii realizate direct). Împotriva acestui neajuns se recomanda:
utilizarea unor materiale de restaurare cu o reactie de priza moderat exoterma.
Rasinile de tip polimetilmetacrilat (PMMA) au reactia de priza cea mai exoterma(33).
folosirea unui conformator extern care preia o parte din caldura generata de priza
materialului (de ex. siliconii -chitosi(40))
mobilizarea protezei provizorii înaintea polimerizarii complete si/sau racirea câmpului
protetic si a materialului în timpul prizei produc o crestere de temperatura intrapulpara
de numai 2 -30C, fata de cresterea de circa 70C determinata de mentinerea in-situ a puntii
provizorii pe parcursul prizei(34). Aceasta operatie poate determina însa deformari si o
adaptare marginala precara. Un studiu in vitro(35) asupra variatiei hiatusului marginal
dento protetic la puntile provizorii în functie de modalitatea de polimerizare a rasinii,
indica urmatoarele valori, sugestive pentru nivelul adaptarii marginale pe care îl putem
astepta prin diferite variante ale tehnicii directe :
pentru modelul de control (polimerizare in situ) 0.228 mm pentru polimerizare in
situ cu racire 0.196 mm pentru polimerizarea puntii îndepartata de pe model 0.403
mm pentru îndepartarea si repozitionarea repetata de pe si pe model 0.601 mm
pentru puntile provizorii captusite 0.074 mm pentru puntile provizorii realizate
dupa tehnica indirecta 0.161 mm

1.6.2. TEHNICI INDIRECTE (DE LABORATOR)

Tehnicile de acest tip apartin de obicei laboratorului dentar, dar se pot realiza si în cabinet, în conditiile
unei dotari adecvate. Tehnologia este apropiata (uneori coincidenta) cu aceea de realizare a restaurarilor
finale. Lucrarile provizorii de acest tip pot fi mai bine integrate functional, dar sunt mai costisitoare si
necesita uneori o sedinta clinica suplimentara. Intraoral se verifica numai adaptarea restaurarilor si se
realizeaza cimentarea provizorie. Modelul de lucru se realizeaza din ghips ori din siliconi de aditie
(polivinilsiloxani de vâscozitate medie)(36)(37). Pentru a scurta timpul de asteptare, mai ales atunci
când se lucreaza în cabinet, se utilizeaza ghips cu priza rapida sau se foloseste pentru amestec apa
saturata cu CaSO4 (în care s-a turnat în prealabil o cantitate de pulbere de ghips*). Polivinilsiloxanii se
toarna în amprente realizate cu materiale diferite din punct de vedere al compozitiei chimice (alginate
sau siliconi de condensare) de care acestia nu adera. Se obtine astfel un model rezilient si reutilizabil.
Avantajele tehnicilor indirecte:
lipseste contactul direct dintre monomerul liber cu preparatiile sau cu gingia. evita supraîncalzirea
provocata de reactia exoterma a materialului. adaptarea marginala este mai buna întrucât ghipsul
modelului împiedica contractia de priza a
rasinii (pentru modelele din ghips) exista posibilitatea de reutilizare a modelului (mai ales pentru
modelele din polivinilsiloxani) scurteaza timpul de lucru clinic

1.6.3. TEHNICI INDIRECT -DIRECTE

La acestea o parte din etape se realizeaza pe model, o alta parte -intraoral. Etapele de lucru pe model sunt
executate, de regula, de catre medic, în cabinet. Se realizeaza o punte din rasina realizata pe un model
preparat minimal(model auxiliar); aceasta punte se captuseste cu un material compatibil direct intraoral.

Caracteristicile acestor metode se situeaza la parametrii intermediari în raport cu celelalte doua tehnici
prezentate mai sus:

timpul clinic de lucru este mai redus decât la tehnicile directe


reactia exoterma intraorala este moderata întrucât implica numai rasina de captusire
contactul câmpului protetic cu monomer liber este mai redus
necesita retusuri mai laborioase decât lucrarile realizate printr-o metoda indirecta

1.7. PRINCIPII DE LUCRU PENTRU PROTEZAREA DE URGENTA


În cele ce urmeaza vom expune mai detaliat tehnicile la care participarea medicului este mai importanta
(directe si indirect-directe) si care au un mare grad de specificitate pentru protezarea provizorie de urgenta.
Metodele indirecte (de laborator) sunt evaluate amanuntit în cadrul prezentarii tehnicilor de realizare a
protezelor finale. Restaurarile de acest tip (punti metalice, metalo-acrilice, punti cimentate adeziv, etc.) au,
dupa cum aratam si la începutul acestei prezentari, toate caracteristicile unor constructii protetice definitive
si numai factori extrinseci tehnologiei le determina utilizarea pentru perioade limitate de timp. Numeroase
tehnici directe sau indirect -directe, dar si o parte din tehnicile indirecte de protezare provizorie au drept
metodologie comuna insertia materialului de protezare provizorie în stare plastica (rasini acrilice, epiminice,
materiale compozite, sa), între doua suprafete (conformatoare): un conformator extern, care reproduce
suprafetele laterale, exterioare, ale viitoarei restaurari si un conformator intern, care reproduce câmpul
protetic (preparatiile si crestele edentate);conformatorul intern poate fi reprezentat de chiar câmpul protetic.
1.7.1. CONFORMATORUL EXTERN
poate fi realizat: pornind de la amprenta dintilor stâlpi nepreparati (si, eventual, a dintilor ce vor fi
extrasi si înlocuiti prin corpul de punte, atunci când acest lucru este posibil) pornind de la amprenta
unei machete din ceara sau rasina(38) a viitoarei restaurari plasata intraoral (mai rar) sau pe modelul de
studiu (model modificat)(39)
 pornind de la elemente prefabricate, adaptate la nivelul câmpului protetic (cape ori coroane din
policarbonat, acetat de celuloza, aluminiu, aliaje Sn-Ag, aliaje inoxidabile, dinti acrilici, fatete
prefabricate, etc.)
În toate cazurile se utilizeaza o amprenta a suprafetelor exterioare (extradosului) ale viitoarei restaurari
provizorii. Aceste amprente se pot realiza, dependent de tehnica de protezare provizorie -din ghips,
alginate sau elastomeri de sinteza (mai ales siliconi). Cu aceeasi utilizare se pot folosi conformatoare din
folie termoplastica (acetat de celuloza, polipropilena sau chiar ceara), realizate pe model prin adaptare
manuala a foliei plastifiate la cald sau cu ajutorul unui aparat vacuum formator. Enumeram în continuare
principalele caracteristici (avantaje si dezavantaje ale acestor sisteme de realizare ale conformatoarelor
externe:
1.7.1.1. Conformatoarele din ghips se utilizeaza îndeosebi atunci când se lucreaza pe modele realizate
deasemenea din ghips. Ele permit o repozitionare precisa, dar din cauza rigiditatii materialului trebuiesc
realizate din mai multe segmente (chei) ceea ce presupune consum mare de timp.
1.7.1.2. Amprentele cu alginat sunt cele mai ieftine si rapid realizabile conformatoare externe, dar sunt
usor deformabile si se deterioreaza rapid din cauza sensibilitatii acestor materiale la variatiile de
umiditate.
1.7.1.3. Amprentele cu siliconi:
au stabilitate mai mare volumetrica si în timp (permit turnarea a doua modele, repetarea operatiilor)
pot fi realizate fara portamprenta (siliconi chitosi), caz în care, flexibilitatea marginilor permite
îndepartarea mai usoara a rasinii polimerizate din amprenta
preiau o buna parte din caldura generata de reactia de priza a acrilatelor autopolimerizabile, ceea ce
reprezinta un avantaj pentru tehnicile directe(40)
când amprentarea se face cu siliconi transparenti, este posibila asocierea cu rasini provizorii
fotopolimerizabile(41). În cazul în care amprentele cu siliconi chitosi pentru realizarea protezelor
provizorii sunt folosite în continuare pentru o tehnica “de spalare” cu siliconi de consistenta fluida în
vederea amprentarii finale, ele trebuiesc bine curatate si spalate de resturile de rasina care ar puntea
ramâne în interior, întrucât aceste resturi pot compromite o adeziune buna între cele doua materiale de
amprenta(42).
1.7.1.4. Conformatoarele din folie termoplastica si transparenta asigura o tehnica de lucru simpla si precisa. Se
utilizeaza polipropilena sau acetatul de celuloza sub forma de folii de aproximativ 125 / 125mm cu grosimea
de 0.5mm. Polipropilena este mai buna decât acetatul de celuloza întrucât are elasticitate mai mare si confera
suprafetelor un luciu mai bun. Flexibilitatea conformatoarelor de acest tip permite polimerizarea rasinii
provizorii sub presiune ocluzala, ceea ce reduce semnificativ timpul de adaptare ocluzala a lucrarilor
rezultate. Transparenta conformatorului permite atât controlul grosimii rasinii cât si fotopolimerizarea (când
se utilizeaza rasini de acest tip). Dezavantajele acestor conformatoare sunt legate de necesitatea investitiei pe
care o reprezinta aparatul de vacuum-formare precum si riscul mai mare de supraîncalzire a dintilor stâlpi
vitali prin reactia exoterma de priza a acrilatelor (pentru tehnicile directe).
1.7.1.5. Coroanele prefabricate din policarbonat, acetat de celuloza sau metalice pot fi si ele asimilate unui
conformator extern întrucât, în marea majoritate a cazurilor, ele trebuiesc captusite intraoral sau pe
model cu rasina provizorie
1.7.2. CONFORMATORUL INTERN

poate fi reprezentat:
de chiar câmpul protetic, pentru tehnicile cu etape clinice intermediare (directe sau
indirect -directe)
de modelul preparatiilor intraorale (tehnici indirecte)
un model pe care s-au realizat, la nivelul dintilor stâlpi, preparatii minimale (pentru
tehnicile indirect
– directe). Se poate observa cu usurinta ca la metodele indirect – directe exista doua
conformatoare interne.

1.8. MATERIALE PENTRU REALIZAREA COROANELOR SI PUNTILOR PROVIZORII

CERVICAL LA NIVELUL FETELOR LATERALE OCLUZAL AXIAL Marginile lungi sau scurte
Convexitatile prea accentuate sau, dimpotriva, absente Coroanele înalte sau cele care nu stabilesc
contact e cu
TRANSVERSAL Coroanele largi sau Modificarea pozitiei si Pozitionarea incorecta
strâmte a întinderii a stopurilor ocluzale
suprafetelor de
contact interdentar

1.8.1. CALITATILE UNUI MATERIAL IDEAL PENTRU REALIZAREA COROANELOR SI PUNTILOR


PROVIZORII

MANEVRABILITATE
timp de lucru adecvat
usurinta de modelare
timp de priza scurt
BIOCOMPATIBILITATE
lipsa de toxicitate
nealergen
lipsa reactiei exoterme de priza
STABILITATE DIMENSIONALA ÎN TIMPUL PRIZEI
USURINTA DE PRELUCRARE SI FINISARE
REZISTENTA BUNA LA FRACTURA SI ABRAZIUNE
PROPRIETATI ESTETICEBUNE:
culoare controlabila si stabila în timp
transluciditate apropiata de cea a tesuturilor dure dentare
ACCEPTABILPENTRUPACIENT:
neiritant
inodor
USOR DE ADAUGAT SI/SAU REPARAT
COMPATIBIL CHIMIC CU CIMENTURILE PROVIZORII

1.8.2. CARACTERISTICILE MATERIALELOR FOLOSITE PENTRU PROTEZAREA DE URGENTA

Este lesne de înteles ca nu exista înca un produs comercial care sa satisfaca toate dezideratele enumerate
anterior. Problema majora pe care materialele existente nu au rezolvat-o înca în totalitate o reprezinta
modificarile dimensionale (contractia) în timpul prizei, mai mare pentru tehnicile directe. Deasemenea
majoritatea materialelor au reactie de priza exoterma si nu sunt în totalitate biocompatibile. Din punct de
vedere al structurii chimice, rasinile de protezare provizorie existente în momentul de fata se divid în trei
categorii:
POLIMETILMETACRILAT (PMMA)
POLI ALCHIL (R’) METACRILAT (PRMA)
RASINI COMPOZITE CU MICROUMPLUTURA (bis GMA) Dintre rasinile acrilice
fotopolimerizabile pentru protezare provizorie, cele de tip uretan dimetacrilat, PRMA (SNAP), au
rezistenta mecanica la fractura mai buna decât metil / etil metacrilatele (GC unifast LC(43), TRIAD VLC
MATERIAL(44)). În fiecare dintre cele trei categorii prezentate anterior exista variante
fotopolimerizabile. În TABELUL 2 sunt prezentate proprietatile câtorva produse comerciale. Criteriul de
alegere a unui produs este dependent de obiectivele prioritare pe care proteza provizorie trebuie sa le
îndeplineasca; de exemplu, pentru tehnicile directe este necesara alegerea unui material cu o contractie
de priza mai redusa si mai putin exoterm, în timp ce realizarea unei punti provizorii întinse, prin metoda
indirecta, recomanda alegerea unui material cu rezistenta mecanica buna deoarece contractia si reactia
exoterma de priza devin nesemnificative (lucrându-se pe model).

TABELUL 2 Caracteristici comparative ale câtorva tipuri comerciale de rasini provizorii


(dupa(36)) 1 = favorabil 2 = mai putin favorabil 3 = cel mai putin favorabil A = adaptare
marginala (pentru tehnica indirecta) B = cresterea de temperatura în timpul prizei C =
toxicitate/proprietati alergogene D = rezistenta la fractura E = rezistenta zonelor reparate (%
fata de rezistenta la fractura initiala) F = stabilitate coloristica în lumina UV G = usurinta de
prelucrare H = timp de lucru I = timp de priza J = fluiditate la umplerea unui conformator K =
contaminat de eugenolul liber L = necesita echipamente speciale M = miros N = cost/unitate de
volum
1.8.3. COMPOZITIA MATERIALELOR UTILIZATE PENTRU PROTEZAREA DE URGENTA

Rasinile utilizate pentru protezarea provizorie sunt alcatuite din monomer(i), initiator,
umplutura si pigmenti,.
1.8.3.1. Monomerul
Structura monomerului este aceea care confera caracteristicile determinante ale materialului. În general, cu
cât molecula de monomer este mai mare, cu atât caldura de reactie la polimerizare va fi mai redusa, dar
totodata proprietatile mecanice (rezistenta) mai slabe. Substantele utilizate cel mai adesea ca monomeri sunt
metil metacrilatul, etil metacrilatul, izobutil metacrilatul bis GMA* si uretan dimetacrilatul. Izolate sau
asociate, aceste substante pot fi convertite în polimeri printr-un mecanism de polimerizare cu radicali liberi,
însa polimerizarea nu este niciodata completa, ceea ce duce, într-o masura variabila, la persistenta moleculelor
de monomer liber. Polimerizarea prin radicali liberi implica modificari chimice, mecanice, dimensionale si
termice în material. Moleculele libere de monomer sunt potential periculoase din punct de vedere biologic, motiv
pentru care conversia lor cât mai completa în polimeri inerti reprezinta un deziderat important. Deasemenea,
polimerizarea incompleta (initiata necorespunzator sau terminata prematur) duce la înrautatirea
proprietatilor mecanice ale materialului. Deoarece monomerul liber prezinta întotdeauna o densitate mai
mica decât cea a polimerului, toate materialele de acest tip sufera un fenomen de contractie la polimerizare.
Reactia de polimerizare este în general exoterma iar cresterea de temperatura survine înainte ca materialul
sa-si piarda complet fluiditatea. Acest fapt determina contractie suplimentara (prin racire). Reactia exoterma
de polimerizare poate produce (mai ales pentru tehnicile directe) modificari patologice pulpare si ale
tesuturilor de vecinatate.

1.8.3.2. Initiatorul
Polimerizarea debuteaza prin formarea de radicali liberi (proces numit activare) si combinarea acestora
cu molecule de monomer. Formarea radicalilor liberi rezulta prin descompunerea unei substante chimice
numita initiator. Metoda de descompunere a initiatorului este dependenta de structura sa chimica.
Substantele utilizate în acest scop sunt peroxidul de benzoil si camforochinona.

Peroxidul de benzoil
* bis Glicidil diMetAcrilat Peroxidul de benzoil se descompune în radicali liberi la peste 500C într-un
proces numit activare termica . La temperaturi apropiate de 1000C însa, unele molecule de monomer se
evapora si pot produce pori în materialul care polimerizeaza. Din aceasta cauza trebuie evitata
supraîncalzirea materialului la activarea termica a initiatorului. Deasemenea, activarea termica mareste
contractia finala a materialului polimerizat. O alta metoda de activare a peroxidului de benzoil în radicali
liberi este catalizarea cu ajutorul unei amine tertiare (activator), iar procesul poarta în acest caz numele
de activare chimica . În mod obisnuit, materialele cu activare chimica se prezinta în doua recipiente,
dintre care unul contine monomerul si activatorul, iar celalalt materialul de umplutura si initiatorul.
Activarea chimica necesita asigurarea unui contact intim între moleculele de activator si cele de initiator,
care se obtine printr-un amestec riguros al celor doua componente. Oricum însa, activarea chimica este
mai putin eficienta decât cea termica, ceea ce determina persistenta unui volum mai mare de molecule de
monomer liber. În consecinta, proprietatile mecanice ale materialelor activate chimic vor fi mai slabe
decât în cazul activarii termice. Deasemenea, peroxidul de benzoil ramas nereactionat, produce în timp
modificari cromatice. Pentru combaterea acestor neajunsuri este recomandabila fierberea în apa, la
1000C, a lucrarilor provizorii din materiale activate chimic – dupa polimerizarea initiala; în acest fel se
elimina monomerul rezidual si se asigura descompunerea totala a initiatorului.

Camforochinona Camforochinona se descompune în radicali liberi în prezenta unei amine alifatice


(activare chimica)
Activarea camforochinonei se poate face si în prezenta luminii albastre acest ultim caz, procesul poarta
numele de foto -activare. Materialele de acest tip prezinta doua avantaje: porozitate redusa datorita
faptului ca materialul se prezinta sub forma unei singure componente, sub forma de pasta si nu mai
necesita amestec suplimentar timp de lucru potential nelimitat. Limita metodei este determinata de
capacitatea luminii albastre folosite pentru activare de a asigura polimerizarea unui strat gros de
material. Cu cât nuanta cromatica a materialului este mai închisa, cu atât grosimea stratului pe care
lumina îl poate polimeriza este mai redusa. Deasemenea, pentru a asigura o contractie la polimerizare
uniforma este recomandabila aplicarea spotului luminos dinspre toate suprafetele, catre centrul
restaurarii provizorii. Procesul de polimerizare include prin propagare din ce în ce mai multe molecule
de monomer. Este important ca în aceasta faza materialul sa nu fie deformat, întrucât aceasta duce la
aparitia defectelor structurale. Terminarea procesului de polimerizare survine nu numai prin epuizarea
moleculelor de monomer liber, ci si prin aparitia legaturilor între lanturile de polimer sau prin
inactivarea radicalilor liberi provocata de contactul cu unele substante (eugenolul, hidrochinona sau
oxigenul). Încheierea precipitata a reactiei de polimerizare trebuie evitata în scopul reducerii, pe cât
posibil, a canatitatii de monomer rezidual (liber).
1.8.3.3. Materialele de umplutura
Materialele de umplutura scad reactia exotermica de polimerizare si cresc rezistenta mecanica a rasinii
polimerizate. O cantitate prea mare însa reduce maniabilitatea si capacitatea de omogenizare
corespunzatoare*, cu riscul aparitiei succesive a porilor în materialul polimerizat.

1.8.3.4. Pigmentii

Pigmentii din compozitia materialului au menirea de a-i conferi acestuia proprietati coloristice apropiate
de cele ale dintilor naturali, motiv pentru care materialele se pot prezenta în mai multe variante
cromatice.

1.9. MATERIALE SI INSTRUMENTAR NECESARE PENTRU PROTEZAREA DE URGENTA


Prezentam, mai jos, necesarul de materiale si instrumentar, comun tuturor tehnicilor. Atunci când
vom detalia fiecare tehnica, vom reveni asupra acestor liste, cu adaugirile de rigoare.

1.9.1. PENTRU UZ CLINIC (în ordinea de utilizare)


Manusi pentru examinare (din latex, silicon, etc..) Masca de protectie Ochelari de protectie
Trusa pentru examenul stomatologic (oglinda dentara, pensa, sonda) Sonda parodontala
Aspirator de saliva Mijloace de izolare absorbante (rulouri de vata, comprese de tifon) Snur
pentru evictiune gingivala Solutie astringenta pentru evictiune gingivala (clorura de aluminiu,
sulfat feric, etc..)

* problema aceasta se pune numai în cazul materialelor alcatuite din doua componente;
materialele fotopolimerizabile cu o singura componenta, precum si sistemele de dozare
automata asigura proportia materialului de umplutura recomandata de fabricant

Spatula bucala din material plastic


Bulete (de vata sau burete)
Vaselina solida
Rasina pentru protezarea provizorie
Pipeta
Trei godeuri din sticla, ceramice sau din polipropilena
Spatula pentru ciment
Pensa (Backhouse) pentru fixarea câmpurilor
Creion cu mina moale
Piesa dreapta
Discuri de carborund pentru piesa dreapta
Discuri flexibile (pe suport de hârtie sau din material plastic) cu granulatie fina,
pentru piesa dreapta si diametrul de aproximativ 2 cm
Freze extradure pentru acrilat, la piesa dreapta
Turbina dentara
Freze sferice de turbina
Freze pentru finisat, cu lame multiple, elicoidale, pentru turbina
Aspirator chirurgical
Hârtie de articulatie si pensa (suport) pentru aceasta
Pensula moale (din par de camila) (no. 0)
Vas cu apa calda
1.9.2. PENTRU LABORATOR
Masca si ochelari de protectie
Creion cu mina moale
Pensule moi (din par de camila) (nr. 4 si 6)
Solutie de izolare între ghips si rasina de protezare provizorie
Rasina pentru protezarea provizorie
Pipeta
Doua godeuri din sticla, ceramica sau din polipropilena
Spatula pentru ciment
Seringa de polipropilena
Inele (benzi circulare) de cauciuc
Vas pentru polimerizarea sub presiune a acrilatelor  Soclator
 Piesa dreapta
 Discuri de carborund pentru piesa dreapta
 Discuri flexibile (pe suport de hârtie sau din material plastic) cu granulatie fina, pentru
piesa dreapta si diametrul de 1.5 – 2 cm
 Freze extradure pentru acrilat, la piesa dreapta
 Perii, pufuri, filturi si paste sau pulberi pentru finisarea si lustruirea rasinii.
 Baie de curatire cu ultrasunete

1.10. TEHNICI DE REALIZARE A MICROPROTEZELOR PROVIZORII


1.10.1. COROANE PREFORMATE

1.10.1.1. Coroane din policarbonat


Coroanele prefabricate din policarbonat au un aspect estetic deosebit de bun, apropiat de cel al ceramicii
de buna calitate. Se prezinta de obicei sub forma de seturi de dinti frontali si premolari†, într-o singura
nuanta coloristica. Posibilitatile de personalizare coloristica a acestor coroane provizorii sunt reduse si
se realizeaza numai pe seama rasinii cu care trebuiesc captusite. MATERIALE SI INSTRUMENTAR
(SUPLIMENTAR)
COROANE DIN POLICARBONAT COMPAS (cu doua vârfuri) TEHNICA DE LUCRU Se masoara, cu
ajutorul compasului, spatiul protetic mezio – distal si se alege o coroana cu aceeasi dimensiune sau putin
mai lata. Se masoara spatiul vertical (înaltimea cervico – incizala (ocluzala)) si se marcheaza cu creionul
aceasta distanta pe mijlocul fetei vestibulare a coroanei.
 Se scurteaza marginile coroanei cu o freza extradura pentru acrilat, respectând, în masura
posibilului, conturul si curbura liniei de colet. Se controleaza intraoral si se fac, alternativ,
retusurile marginale necesare. Se verifica alinierea marginilor incizale si a fetei vestibulare în
raport cu dintii vecini si lungimea corecta a marginilor coroanei, pâna în apropierea marginilor
cervicale ale preparatiei. Majoritatea coroanelor din policarbonat comercializate în momentul de
fata prezinta o conicitate interioara marcata (mai mare decât cea proprie dintilor slefuiti), ceea ce
face necesar retusul la acest nivel (intradosul coroanei). Adaptarea ocluzala nu se face în mod
obisnuit decât dupa captusirea coroanei prefabricate, întrucât perforarea coroanei complica
operatiile ulterioare.
Se izoleaza prin badijonare cu vaselina solida preparatia, dintii vecini si gingia adiacenta. Se
prepara pasta de acrilat autopolimerizabil si se aplica în interiorul coroanei în stadiul în care se
poate “trage în fire” (pasta îsi pierde luciul).
 Pasta de acrilat care reflueaza se îndeparteaza imediat. Patrunderea si mentinerea pâna la
polimerizare a excesului de acrilat în spatii retentive poate crea probleme foarte mari la
îndepartarea lucrarii provizorii de pe preparatie (fractura coroanei provizorii, lezarea partilor
moi, leziuni traumatice ale preparatiei sau dintilor vecini ajungându-se chiar pâna la extractia lor
accidentala). Este, prin urmare, foarte important ca procesul de polimerizare intraorala sa
fie continuu urmarit de medic.
 Când materialul de captusire atinge faza elastica (dupa circa 2 minute intraoral), coroana se
prinde între
index si police, se mobilizeaza usor în sens vestibulo – oral si se îndeparteaza de pe preparatie. Daca
îndepartarea nu se poate face în acest fel, se foloseste o pensa cu dinti (Beckhouse sau Coher), cu care
se “agata” simultan marginile vestibulara si orala. Prima metoda de dezinsertie este preferabila,
întrucât dintii pensei pot deforma marginal microproteza. Coroana se introduce în apa calda (circa 370C)
pentru 5 minute. Se marcheaza cu creionul marginea cervicala a microprotei. Se reduce si se finiseaza,
în limitele conturului trasat, cu ajutorul frezelor pentru acrilat, discurilor de carborund si flexibile,
marginea cervicala a microprotezei.
 Exista situatii în care, din cauza existentei unor sectoare la care adaptarea cervicala este
necorespunzatoare, este necesara repetarea operatiei de captusire. Este important ca în acest caz,
pentru a evita “înaltarea” coroanei, ceea ce ar impune readaptarea la nivelul întregii periferii
cervicale a microprotezei, sa se realizeze o perforatie ocluzala (palatinala) suficient de mare (cca.
2 mm diametru) pentru a minimiza refularea cervicala a excesului de material. În acelasi mod se
procedeaza în cazul tuturor lucrarilor provizorii conjuncte, cu exceptia incrustatiilor, a
coroanelor partiale si a fatetelor, unde riscul de “înaltare” a
microprotezelor este mai redus si perforatiile suplimentare nu sunt necesare.
Se realizeaza, cu acelasi instrumentar abraziv si folosind hârtie de articulatie, adaptarea ocluzala,
statica si dinamica a microprotezei
Se face finisarea, lustruirea si cimentarea provizorie a microprotezei.

1.10.1.2. Coroane (CAPE) din acetat de celuloza Capele din acetat de celuloza sunt transparente, cu o
grosime de 0.2 -0.3mm. Rasinile provizorii nu adera de acetatul de celuloza, ceea ce face îndepartarea
capei relativ simpla si confera un luciu foarte bun restaurarii

* pentru dinti de lapte


† SUPER SILVER CROWN (Williams) provizorii. Dupa polimerizarea rasinii provizorii capa trebuie
îndepartata obligatoriu întrucât pe de o parte, infiltrarea salivei în spatiul dintre ea si coroana
propriuzisa produce rapid modificarea de culoare a microprotezei si pe de alta parte acetatul de celuloza
se poate rupe sau perfora cu usurinta, iar fragmentele anfractuoase duc la traumatizarea partilor moi.
Îndepartarea matricei (capei) de celuloid poate avea drept efect pierderea suprafetelor de contact cu
dintii vecini si prin aceasta poate impune adaugarea ulterioara de noi cantitati de rasina provizorie
pentru a combate acest neajuns. Tehnica de lucru este similara coroanelor din policarbonat.
Diferentele sunt minore:
 Scurtarea marginilor capei de celuloid se face prin decupare cu foarfeca
 Deoarece cantitatea de pasta introdusa în capa de celuloid este mai mare decât în cazul coroanelor
din policarbonat, riscul de înglobare a bulelor de aer este mai mare; din aceasta cauza se realizeaza,
cu o freza sferica de 1 – 2 mm diametru, câteva perforatii pe fata orala a capei, în imediata apropiere
a marginii incizale (fetei ocluzale).
 Capele de celuloid prezinta o oarecare elasticitate, ceea ce permite, în unele cazuri, polimerizarea
sub presiune ocluzala. Metoda scurteaza timpul de adaptare ocluzala, dar impune prudenta întrucât
coroana poate bascula pe preparatie iar excesul de material poate ajunge la nivelul dintilor
antagonisti.
Avantajul capelor de celuloid în raport cu cele din policarbonat se refera la posibilitatea de utilizare
pentru captusire a materialelor fotopolimerizabile, precum si la posibilitatea de personalizare
coloristica.
1.10.1.3. Coroane din aliaje cu ductilitate mare Materialele utilizate pentru aceste coroane prefabricate sunt
aliaje de aluminiu sau staniu -argint. Utilizarea acestui tip de coroane provizorii este limitata, din ratiuni de
fizionomie, la molari. Exista variante cu modelaj anatoform sau simple cape cilindrice; desi mai costisitoare,
primele sunt de preferat, întrucât existenta convexitatilor laterale reduce substantial timpul clinic de
adaptare. În ceea ce priveste adaptarea ocluzala, practica uzuala a impus metoda prin care se cere pacientului
sa ocluda în pozitia de intercuspidare maxima peste coroana de aluminiu. Deformabilitatea mare a
materialului duce la adaptarea ocluzala “de la sine” a microprotezei. Pentru preparatiile fara prag, aceasta
metoda este acceptabila, însa bonturile pregatite cu prag risca sa sufere fisuri / fracturi tocmai la nivelul
periferiei preparatiei, unde marginile coroanei provizorii exercita presiuni; este recomandabila în acest caz
largirea prealabila a marginilor capei de aluminiu astfel încât sa existe certitudinea ca acestea au depasit
limita externa a pragurilor. MATERIALE SI INSTRUMENTAR (SUPLIMENTAR)
SET DE COROANE PREFABRICATE (Al sau Ag – Sn) Compas cu doua vârfuri Foarfeca pentru tabla
Cleste pentru convexitati Pietre abrazive de corindon, cu granulatie mare TEHNICA DE LUCRU Se
masoara, cu ajutorul compasului, spatiul protetic mezio – distal si se alege o coroana cu dimensiune cât
mai apropiata. Se masoara spatiul vertical (înaltimea cervico – ocluzala) si se marcheaza cu creionul
aceasta distanta pe mijlocul fetei vestibulare a coroanei.
 Se scurteaza marginile coroanei cu foarfeca pentru tabla, respectând, linia de colet. Marginile
anfractuase rezultate dupa taiere se netezesc cu o piatra de corindon, fara sa se realizeze însa
propriu-zis un bizou care ar putea sectiona insertia epiteliala. Se controleaza intraoral si se fac,
alternativ, retusurile marginale necesare. În cazul preparatiilor cu prag, marginea coroanei trebuie
sa depaseasca transversal si sa se extinda cu 0.5 – 1 mm apical de limita cervicala a preparatiei.
 Se cere pacientului sa strânga treptat dintii pâna în pozitia de intercuspidare maxima, ceea ce duce
la deformarea progresiva a coroanei si adaptarea ei în ocluzie. Se izoleaza prin badijonare cu
vaselina solida preparatia, dintii vecini si gingia adiacenta. Se prepara pasta de acrilat si se aplica în
interiorul coroanei. Excesul de acrilat care reflueaza se îndeparteaza imediat. Când materialul
de captusire atinge faza elastica, coroana se îndeparteaza de pe preparatie cu o
pensa cu dinti (Beckhouse) cu care se “agata” simultan fetele vestibulara si orala. Pensa va face
doua mici perforatii în capa de metal, fara însa ca acest fapt sa produca vreun neajuns.
Perforatiile simplifica dealtfel descimentarea ulterioara.
Coroana se introduce în apa calda (circa 370C) pentru 5 minute.
Se marcheaza cu creionul marginea cervicala a microprotei.
Se reduce si se finiseaza, în limitele conturului trasat, cu ajutorul frezelor extradre , discurilor de
carborund si flexibile, marginea cervicala a microprotezei. Este permis ca în unele zone capa metalica sa
fie îndepartata de la marginea microprotezei, ramânând numai acrilatul.
Dupa controlul si eventualele retusuri ocluzale, se face finisarea, lustruirea si cimentarea provizorie a
microprotezei.
1.10.1.4. Coroanele din aliaje crom -nichel
Aceste coroane au duritate mare si se utilizeaza cu precadere pentru acoperirea pentru perioade
îndelungate de timp a dintilor deciduali cu distructii coronare severe. Capele se adapteaza axial si
transversal si se cimenteaza cu un material de cimentare de durata, fara sa se mai captuseasca. Este
evident ca, în absenta unui material de captusire, adaptarea transversala a unei astfel de microproteze
este relativa. Compromisul este acceptabil deoarece este vorba despre dinti deciduali cu o durata
previzibila de mentinere pe arcada. În acelasi timp însa capele de acest tip au o oarecare elasticitate,
astfel încât se “strâng” pe dinte, amendând adaptarea transversala.
1.10.2. COROANEPROVIZORIIREALIZATEARTIZANAL

1.10.2.1. Coroana de învelis total În mod obisnuit coroanele provizorii de învelis total se realizeaza fie
prin tehnica directa (de copiere), atunci când portiunea coronara a dintelui interesat este integra sau
poate fi refacuta usor prin aditie (cu ceara, de exemplu), fie utilizând microproteze prefabricate.. Tehnica
directa va fi detaliata când ne vom referi la puntile provi zorii.
Tehnicile mai laborioase, indirecte sau care utilizeaza modelul auxiliar nu se justifica decât în
situatii speciale, cum sunt si cele de mai jos: Coroane multiple În aceasta situatie adaptarea unor
microproteze prefabricate ar fi deosebit de laborioasa, motiv pentru care trebuie sa se recurga la o
tehnica de lucru cu componenta indirecta. În exemplul de mai jos, trebuiesc înlocuite sapte coroane de
învelis (14 – 13, respectiv 11 – 21 – 22 – 23 ) (FIGURA 9). S-a realizat o amprenta cu alginat a arcadei,
înainte de ablatia microprotezelor, dupa care a fost turnat un model preliminar. Folosind acest model

s-au obtinut doua conformatoare din folie


termoplastica de polipropilena, prin vacuum –
formare(FIGURA 12). S-au îndepartat
microprotezele vechi (FIGURA 10, FIGURA 11) Dupa
tehnica prezentata anterior, s-au captusit cele doua
conformatoare cu pasta de acrilat autopolimerizabil,
obtinându-se astfel coroanele provizorii (FIGURA 13
-FIGURA 15).
FIGURA 9 FIGURA 10
FIGURA 11 FIGURA 12
FIGURA 13 FIGURA 14
FIGURA 15 Amprenta preliminara ar fi putut fi utilizata ea însasi ca un conformator extern pentru a fi
umpluta, în dreptul dintilor interesati cu pasta de acrilat. În acest caz însa, adaptarea celor sapte
microproteze ar fi fost mult mai laborioasa. Coroana provizorie pe dinti stâlpi de proteza partiala
mobilizabila În cazul în care dintii la care se realizeaza microproteze provizorii sunt în contact cu
elemente de mentinere, sprijin si stabilizare ale unei proteze partiale mobilizabile preexistente (brat
opozant, conectori secundari, pinteni ocluzali, crosete), suprafetele laterale si/sau ocluzala ale coroanelor
provizorii trebuie sa prezinte o morfologie care sa permita exercitarea functiilor de care aminteam
(praguri orale, lacasuri pentru pinteni, convexitati vestibulare pentru crosete). Realizarea acestor detalii
de morfologie este dificila si presupune în general utilizarea de tehnici direct -indirecte (45): Se
modeleaza (intraoral sau , mai bine, folosind un model auxiliar pe care se realizeaza o preparatie
minimala), doua cape din acrilat autopolimerizabil* cu grosime redusa (circa 0.4 mm). Se adauga acrilat
autopolimerizabil în stare plastica la nivelul suprafetelor exterioare ale capelor si se “stanteaza” direct,
intraoral, zonele adiacente ale protezei partiale, dupa vaselinare prealabila. În rasina se vor imprima
astfel lacasurile pentru pinteni, pragul pentru contracroset, etc.. Se izoleaza apoi preparatiile cu ulei de
vaselina si se captusesc cele doua cape si la nivelul intradosului, pentru a realiza o buna adaptare interna
si marginala. Dupa prelucrare si finisare, una dintre cele doua coroane obtinute se utilizeaza pentru
acoperirea provizorie a preparatiei iar cea de-a doua va fi folosita de tehnicianul dentar ca macheta
pentru realizarea microprotezei finale. Etapa de finisare trebuie sa se realizeze cu prudenta pentru a nu
compromite suprafetele de contact dintre microproteza si proteza partiala mobilizabila suprajacenta.
Deoarece coroana provizorie va fi solicitata suplimentar, cimentarea ei trebuie sa utilizeze un
3

material cu proprietati mecanice bune cum ar fi cimenturile de tip eugenat de zinc armate (cu rasini† sau
Al2O ‡). Coroane provizorii cu agregare intraradiculara MATERIALE SI INSTRUMENTAR
(SUPLIMENTAR)
 Sârma (vipla de 0.8 – 1 mm diametru, agrafa metalica de birou) sau un sistem prefabricat de
armare (pivoturi radiculare). *de exemplu, produsul DURALAY (Reliance Dental Mfg. Co.) are
avantajul, în raport cu alte acrilate autopolimerizabile, ca poate fi modelat prin aditie cu pensula de mici
cantitati de pasta
† I.R.M. (Caulk) este un ciment ZOE armat cu 20% polimetilmetacrilat (PMMA)
‡ ciment de tip EBA Cleste crampon Pietre de corindon Conuri de hârtie sau mese de vata pentru
toaleta preparatiilor radiculare
ETAPE DE LUCRU
 Se adapteaza, dupa tehnica prezentata anterior, o capa de celuloid, coroana de policarbonat
(FIGURA), etc. Conformatorul extern poate fi realizat si prin copiere (amprentare) sau cu o matrice
vacuum – formata.
 Se adapteaza un fragment de sârma de vipla (2.5 – 3 cm) pe toata lungimea preparatiei radiculare.
Daca sârma are diametru prea mare, capatul ei poate fi conicizat cu un disc de carborund montat în
piesa dreapta (FIGURA).
 Se marcheaza cu creionul lungimea portiunii intraradiculare si se realizeaza, la mica distanta
coronar de marcaj, cu clestele crampon, o ansa de aproape 1800. Portiunea de sârma neutilizata se
sectioneaza cu clestele crampon sau cu discul de carborund.
 Se controleaza, cu sârma de armare pe loc (aplicata intraradicular), daca bucla de retentie nu
împiedica insertia completa a conformatorului coronar. Se izoleaza prin badijonare cu vaselina
solida preparatia radiculara (folosind mese de vata sau conuri de hârtie), dintii vecini si gingia
adiacenta.
 Se prepara pasta de acrilat si se aplica în interiorul conformatorului (capa, coroana de
policarbonat, amprenta sau matrice vacuum formata. Cu un ac Lentullo gros, la viteza redusa, se
introduce pasta de acrilat si în preparatia radiculara, dupa care se introduce sârma de armare.
 Pasta de acrilat care reflueaza se îndeparteaza imediat. Când materialul de captusire atinge faza
elastica (2 – 2½ minute intraoral), coroana se îndeparteaza de pe preparatie.
 Coroana se introduce în apa calda (circa 370C) pentru 5 minute.
 Se marcheaza cu creionul marginea cervicala a microprotei dupa care se reduce si se finiseaza, în
limitele conturului trasat, cu ajutorul frezelor pentru acrilat, discurilor de carborund si flexibile,
marginea cervicala a microprotezei.
 Se realizeaza, cu acelasi instrumentar abraziv si folosind hârtie de articulatie, adaptarea ocluzala,
statica si dinamica a microprotezei
 Se face finisarea, lustruirea si cimentarea provizorie a microprotezei
coroana partiala provizorieRealizarea coroanelor partiale prin tehica directa este destul de dificila
întrucât îndepartarea excesului de material sau dezinsertia microprotezei de pe preparatie se însotesc
mult mai frecvent decât la coroanele de învelis total, de fractura sau deformarea marginilor. Tehnica
indirecta este cea mai convenabila în acest caz. Modelul se poate obtine în cabinet, folosind ghips cu priza
rapida. Dupa izolarea ghipsului de model, microproteza se realizeaza din acrilat autopolimerizabil, prin

aditie cu pensula, de mici cantitati de pasta. Intraoral se face adaptarea ocluzala si eventual captusirea
microprotezei, daca exista probleme de adaptare marginala. Este recomandabil ca zonele microprotezei
provizorii care acopera margini subtiri ale preparatiei (de obicei la nivelul marginii incizale) sa fie
îngrosate, astfel încât sa asigure protectia la fractura a acestor sectoare

1.10.3. Incrustatia provizorie

În mod obisnuit, preparatiile pentru incrustatii se obtureaza provizoriu cu gutaperca. Numai în cazul în
care insertia microprotezelor definitive trebuie amânata pentru o perioada mai îndelungata este
justificata protezarea provizorie. Pentru microproteze solidarizate este recomandabila o tehnica
inidrecta, asemanatoare celei descrise pentru coroana partiala.

În cazul microprotezelor izolate este preferabila tehnica directa.


MATERIALE SI INSTRUMENTAR (SUPLIMENTAR) Matrice si portmatrice circulara (Tofflemire) Pene
Fuloare pentru amalgam Excavator bucal
ETAPE DE LUCRU Prezentam, în cele de mai jos, tehnica de lucru pentru preparatii cu componenta
verticala (clasa a II-a, a III-a sau mai complexe).
 Se aplica matricea, portmatricea si penele interproximale, ca pentru orice obturatie de amalgam.
Adaptarea cervicala perfecta a matricei la periferia preparatiei este esentiala. Este posibila si
adaptarea ocluzala a matricei. Pentru aceasta trebuiesc îndeplinite urmatoarele conditii:
Portmatricea trebuie sa aiba dimensiuni reduse (miniatur) Portmatricea se aplica pe fata
vestibulara Matricea se îngusteaza pâna la nivelul suprafetelor de contact ale dintelui pe care se
aplica Se verifica, în final, daca ansamblul matrice – portmatrice nu interfera în IM
 Se izoleaza, cu vaselina solida, preparatia, matricea si eventual dintii vecini, antagonisti si partile
moi care risca
 Pentru a putea fi usor manipulata ulterior, incrustatia va fi prevazuta cu un sistem de dezinsertie. Se
foloseste pentru aceasta un fragment de 2 – 3 cm de ata dentara ale carui capete se introduc în
cavitatea (cavitatile) verticale. Bucla rezultata va depasi fata ocluzala a dintelui preparat.
 Se pregateste pasta de acrilat (preferabil de tip PRMA), se modeleaza cu degetele sub forma de con,
se aplica si se condenseaza în cavitate cu ajutorul unui fuloar mare pentru amalgam. Daca matricea a
fost adaptata ocluzal se cere pacientului sa ocluda în IM, dupa care, cu ajutorul unui excavator activ
se îndeparteaza excesul ocluzal de material.
 Procesul de polimerizare se monitorizeaza continuu, cu ajutorul unei sonde parodontale. Înainte ca
materialul sa devina complet rigid, microproteza se îndeparteaza prin tractiune cu pensa asupra
ansei realizate de firul interdentar.
Microproteza se introduce în apa calda (circa 370C) pentru 5 minute. Se marcheaza cu creionul
marginile cervicale. Incrustatia se adapteaza în limitele conturului trasat,. Se face controlul ocluzal si
retusuirile necesare. În aceasta etapa este recomandabila prudenta,
pentru ca slefuirile ocluzale sa nu intereseze si smaltul dintelui. Se face apoi finisarea, lustruirea si
cimentarea provizorie a microprotezei. Capetele ansei de ata dentara se sectioneaza cu lama unui
bisturiu.
1.10.4. Fatete vestibulare
provizorii

În cazul realizarii de fatete vestibulare din ceramica pot aparea situatii în care este necesara
protezarea provizorie(46)(47). Aceste situatii sunt legate de: deziderate estetice majore preparatii
subgingivale la care poate aparea riscul de proliferare a gingiei peste praguri includerea în preparatii a
stopurilor ocluzale (de exemplu, realizarea de fatete vestibulare la
dintii frontali mandibulari)(48)(49). Protezarea provizorie se asigura în aceste cazuri prin fatete din
rasini compozite realizate extemporaneu si cimentate adeziv (cu materiale compozite pentru cimentare)
în trei puncte, cu suprafata de circa 1 mm2. Se mai pot utiliza în acelasi scop si rasini acrilice auto(50)
-sau foto polimerizabile(51).
Realizarea propiu-zisa a fatetelor se face, în cazul unor microproteze izolate, prin modelare libera
(cu spatula, fara conformator). Conformatorul, ca si utilizarea tehnicilor indirecte sunt recomandabile
îndeosebi în cazul unor restaurari multiple.
1.11. TEHNICI DE REALIZARE A PUNTILOR PROVIZORII
Cu exceptia puntilor provizorii “de urgenta”, la care tehnicile directe sunt optiunea de electie, în cazul
puntilor tranzitorii (de protectie, mentinere sau testare) ori al puntilor de asteptare (temporizare) se
opteaza mai curând pentru metode indirect -directe ori indirecte întrucât realizarea directa, intraorala a
corpului de punte pune probleme tehnice delicate.
1.11.1. TEHNICI
DIRECTE

1.11.1.1. Folosirea puntii vechi În cazul în care se impune schimbarea unei punti, pentru
protezare provizorie sau temporara se poate folosi puntea veche(52), care va fi înlocuita. În practica se
pot întâlni diferite situatii, mai frecvente fiind urmatoarele doua: Puntea veche este îndepartata prin
sectionarea elementelor de agregare (coroane metalice sau coroane mixte)
dupa ablatia puntii se reface forma initiala a elementelor de agregare (forma care a fost
deteriorata cu ocazia îndepartarii puntii), afrontându-se marginile rezultate în urma
sectionarii se corecteaza eventualele deficiente constatate la prepararea dintilor stâlpi
(retentivitati, etc.) sau care au aparut ulterior aplicarii puntii (carii)
 se prepara rasina autopolimerizabila cu care sunt încarcate elementele de agregare si se aplica
puntea pe dintii stâlpi, surplusul de rasina care reflueaza în zonele retentive fiind îndepartat înainte
de polimerizarea rasinii
 dupa polimerizarea rasinii cu care au fost “captusite” elementele de agregare se îndeparteaza puntea
din cavitatea bucala si se fac prelucrarile necesare (îndepartarea plusurilor refluate, fara a elimina
rasina care acopera liniile de sectionare).
 este important ca dupa captusirea puntii sa se marcheze cu creionul, la nivelul acrilatului, pozitia
marginii cervicale a preparatiilor. În sectoarele în care elementele de agregare au fost largi,
marginile de metal ale microprotezelor se ajusteaza pentru a obtine o adaptare cervicala corecta pe
toata circumferinta preparatiilor.
 dupa controlul ocluzal în cavitatea bucala, puntea se lustruieste, dupa care se cimenteaza
provizoriu. Puntea veche este îndepartata din cauza (sau prin) sectionarea portiunii coronare a
dintilor stâlpi,
Situatiile de acest tip sunt întâlinte frecvent la puntile din regiunea frontala maxilara se realizeaza un control
minutios al calitatii tesuturilor radiculare restante si al prezentei si starii obturatiei de canal daca controlul a
dat rezultate satisfacatoare se prepara canalul radicular al fiecarui dinte stâlp cu coroana clinica sectionata
conform regulilor pentru pivotul radicular se pregateste din otel (sârma de wipla de 0.8 -2mm diametru,
mâner de freza de turbina, etc.) un pivot cât mai apropiat de forma si dimensiunile preparatiei radiculare;
pivotul va fi prevazut cu retentii mecanice atât în portiunea care patrunde în canal (santuri realizate cu discul
de carborundum), cât si în portiunea “coronara” -care depaseste suprafata radiculara -(fie santuri realizate pe
mânerul frezei, fie o bucla realizata la sârma de wipla
stifturile fiind aplicate în canalele radiculare se aplica puntea veche pentru a se verifica daca nu este
împiedicata repozitionarea corecta a puntii vechi
 se prepara pasta de rasina autopolimerizabila care este introdusa în canalele radiculare preparate se
aplica stifturile în canale, se încarca elementele de agregare ale puntii vechi cu acelasi material si se
reaplica puntea veche
 dupa polimerizarea rasinii va rezulta o punte provizorie care nu este altceva decât puntea veche la
care elementelor de agregare li s-au confectionat extemporaneu pivoturi de rasina armata
 de obicei nu este necesar sa se realizeze retentii pentru rasina în interiorul elementelor de agregare;
atunci când apare aceasta necesitate, retentiile se pot obtine prin crearea de cavitati la nivelul
peretilor dinspre corpul de punte, folosindu-se o freza sferica cu diametrul de 2mm.
Si în acest caz se mentine imperativul de a controla si, acolo unde este cazul, a îmbunatati adaptarea
marginala a elementelor de agregare
1.11.1.2. Tehnica “prin copiere” (Scutan) Aceasta tehnica se foloseste în situatiile clinice când
exista o punte care trebuie înlocuita sau în cazul în care se hotaraste extractia dintilor si protezarea prin
punte (deci înaintea instalarii bresei edentate). Materialul original, SCUTAN este o rasina epiminica dar
exista studii care demonstreaza totusi absenta unei bune adaptari marginale(53). Prin aceeasi tehnica se
pot folosi si alte materiale, care asigura o mai buna adaptare dento – protetica. Când exista o punte veche
care trebuie înlocuita Se procedeaza în felul urmator:
 se fac, acolo unde este cazul, o serie de corecturi cu ceara (în FIGURA 9 este prezentat cazul unui
pacient la care se vor reface ): completari ale elementelor de agregare daca acestea au devenit
“scurte” îngrosarea zonelor prea subtiri (la elementele de agregare si corpul de punte) completarea
treimii gingivale a corpului de punte astfel încât aceasta sa capete un raport în sa cu
mucoasa crestei edentate. se realizeaza o amprenta cu material elastic (alginat de buna calitate sau
silicon), amprenta care
trebuie sa cuprinda si cel putin câte un dinte vecin puntii. se face ablatia puntii vechi se
corecteaza preparatiile de la nivelul dintilor stâlpi, astfel încât sa devina preparatii finale
pentru viitoarea punte.
 se încarca amprenta cu pasta de material autopolimerizabil (acrilat, Scutan, etc.) si se aplica pe
câmpul protetic izolat în prealabil (de obicei ulei de vaselina), acordând o atentie deosebita
repozitionarii exacte a amprentei (pentru începatori se recomanda practicarea unor semne de
orientare pe amprenta si pe dintii care nu sunt dinti stâlpi)
se asteapta polimerizarea materialului (se poate folosi un martor tinut în palma închisa, la o temperatura
aproximativ egala cu aceea din cavitatea bucala) se îndeparteaza amprenta din cavitatea bucala, apoi
puntea provizorie rezultata (în unele cazuri puntea provizorie se îndeparteaza odata cu amprenta)
puntea provizorie astfel rezultata se prelucreaza: se îndeparteaza, cu pietre si freze, plusurile rezultate
se aplica puntea provizorie pe dintii stâlpi si se fac adaptarile necesare: cervical, ocluzal si
mucozal se face lustruirea puntii provizorii puntea provizorie se cimenteaza cu un ciment
provizoriu (de ex. tip Fletcher) sau temporar în
functie de durata pentru care s-a intentionat protezarea tranzitorie.
Când edentatia nu s-a instalat înca
Se procedeaza în felul urmator: se realizeaza o amprenta cu material elastic care va înregistra dintii care
urmeaza sa fie extrasi, dintii care vori fi folositi ca stâlpi de punte si câte un dinte vecin acestora. se face
prepararea dintilor care vor fi stâlpi pentru viitoarea punte se realizeaza extractia dintilor hotarâti, cu
sutura plagii postextractionale se protejeaza plaga suturata cu o folie de celofan iar preparatiile de la
nivelul dintilor stâlpi si
dintii vecini acestora se izoleaza cu ulei de vaselina se încarca amprenta cu materialul
autopolimerizabil si se aplica pe câmpul protetic.
în continuare se procedeaza ca în tehnica descrisa mai sus. Pentru a micsora riscul de a traumatiza
suplimentar plaga postextractionala tehnica poate fi modificata prin realizarea puntii pe un model
auxiliar(54). O varianta modificata a tehnicii “de copiere”, pentru situatiile în care bresa edentata
exista(55),
 se porneste de la o înregistrare interocluzala, în pozitia de intercuspidare maxima, realizata cu
acrilat.
 se deretentivizeaza cu ceara zona situata între înregistrarea interocluzala si mucoasa crestei
edentate
 se realizeaza o amprenta cu alginat sau silicon chitos peste înregistrarea acrilica. Prelungirile
acrilice corespunzatoare dintilor stâlpi au rolul de a “fixa” în amprenta partea din înregistrare
situata în dreptul bresei edentate (care va face parte din viitoarea punte provizorie). Dupa priza
siliconului si îndepartarea amprentei de pe câmp, se scoate din aceasta ceara cu care s-a facut
deretentivizarea.
 se prepara dintii stâlpi si se izoleaza câmpul protetic
 se încarca amprenta, în care se gaseste înregistrarea interocluzala cu o noua cantitate de rasina
acrilica si se reaplica peste preparatii. Noua masa de acrilat va realiza elementele de agregare si
portiunea mucozala a corpului de punte provizorie.
 Etapele urmatoare sunt comune tuturor tehnicilor de copiere (îndepartare de pe câmp, prelucrare,
adaptare, etc.)
1.11.1.3. Folosirea fatetelor prefabricate înainte de prepararea dintilor stâlpi se aplica o
bandeleta de ceara cu grosimea de 1.5-2mm si de
o înaltime care sa nu depaseasca 2/3 gingivale ale lungimii cervico-ocluzale a viitorului corp de
punte; bandeleta de ceara se fixeaza de fata orala a dintilor care limiteaza bresa edentata se
aleg fatete prefabricate corespunzatoare ca forma si culoare, care se adapateaza în spatiul
edentat, fixându-se de bandeleta de ceara
 se realizeaza o amprenta din material elastic siliconat, amprenta care va retine bandeleta de ceara
cu fatetele prefabricate si va înregistra morfologia coronara a dintilor stâlpi si a câte unui dinte
vecin
 dupa prepararea dintilor stâlpi se scoate din amprenta bandeleta de ceara -fatetele ramânând în
amprenta -si se introduce pasta de rasina autopolimerizabila atât pe fata orala a a fatetelor
prefabricate, în locul bandeletei de ceara, cât si în amprenta dintilor stâlpi
 amprenta astfel încarcata (rasina plus fatete) se aplica pe câmpul protetic, ixolat în prealabil cu ulei
de vaselina
 dupa polimerizarea rasinii se îndeparteaza amprenta, pe câmpul protetic ramânând puntea
provizorie, al carui corp de punte are fata vestibulara si 1/3 incizala realizate din fatetele
prefabricate
 se îndeparteaza surplusurile de rasina care au refluat, ca si plusul rezultat din cauza grosimii
bandeletei de ceara care a fost fixata pe fata orala a dintilorcare marginesc bresa edentata, se
procedeaza la adaptarea ocluzala, dupa care se îndeparteaza puntea provizorie din cavitatea bucala,
se prelucreaza final si se lustruieste
 puntea provizorie astfel obtinuta se cimenteaza provizoriu
1.11.1.4. Folosirea coroanelor din policarbonat (S.D. Miller, 1983) Aceasta tehnica se
utilizeaza dupa prepararea dintilor stâlpi si este recomandata în edentatiile frontale:
 se aleg coroane prefabricate din policarbonat, care se adapteaza pe dintii stâlpi preparati pentru
elementele de agregare finale coroanele se “captusesc” cu rasina autopolimerizabila, dupa care se
îndeparteaza surplusurile si se perfecteaza adaptarea cervicala
 în bresa edentata se aplica o bandeleta de ceara orizontala care va avea un raport în sa cu
mucoasa crestei edentate; bandeleta de ceara se fixeaza la fata orala a coroanelor provizorii de pe dintii
stâlpi
 pe aceasta bandeleta se aplica coroane din policarbonat, alese si adaptate în functie de forma,
culoare si dimensiunile verticale si mezio-distale, respectându-se linia mediana, linia surâsului,
curbura incizala
coroanele din policarbonat sunt prevazute cu orificii proximale pentru solidarizarea coroanelor între
ele si de cele de pe dintii stâlpi se foloseste rasina autopolimerizabila se îndeparteaza piesa astfel
obtinuta, se elimina ceara, se aplica o folie de celofan pe mucoasa crestei edentate coroanele din
policarbonat care vor realiza corpul puntii provizorii se vor umple cu pasta de rasina autopolimerizabila,
puntea astfel pregatita reaplicându-se pe câmpul protetic dupa polimerizarea rasinii se îndeparteaza
puntea provizorie, se prelucreaza, se readapteaza în cavitatea bucala, dupa care se lustruieste si se
cimenteaza provizoriu
1.11.1.5. Folosirea rasinilor compozite (Lavecchia, Bellot, De Bellis, Naylor, 1980)
Reprezinta una dintre tehnicile de protezare provizorie de urgenta utilizata în edentatiile
unidentare. se alege un dinte acrilic (folositi la protezele mobilizabile) respectându-se morfologia,
forma si culoarea dintilor vecini
 dintele ales se adapteaza în spatiul edentat, fara a avea contact cu dintele antagonist (“scos din
ocluzie”); se va menaja un spatiu de aproximativ 0.5mm fata de fetele proximale dinspre edentatie
ale dintilor care marginesc bresa edentata
 dintii care marginesc bresa edentata sunt curatati minutios, inclusiv prin periaj cu pulbere de piatra
ponce, dupa care se realizeaza cavitati de clasa a III-a, cu retentie pe fata palatinala, infracingular;
adâncimea cavitatilor de clasa a III-a trebuie sa fie suficient de mare pentru a putea gasdui o sârma
ortodontica de 0.25-0.30 mm si rasina compozita cu obturatia de baza respectiva.
 pe fata palatinala a dintelui acrilic se realizeaza un sant cu directie mezio-distala care uneste cele
doua cavitati de clasa a III-a; santul se realizeaza cu o freza con invers astfel ca el este retentiv
 se bizoteaza marginile cavitatilor de clasa a III-a, dupa care acestea se pregatesc pentru obturatii cu
rasini compozite (protectie cu preparate pe baza de Ca(OH)2, obturatie de baza, demineralizare a
zonelor marginale cu acid fosforic 35%, etc.)
 se ia un fir ortodontic (sârma de wipla de 0.8 mm) care se dimensioneaza astfel încât sa traverseze
bresa edentata, capetele ajungând în cavitatile de clasa a III-a de pe dintii stâlpi, fara sa vina în
contact cu peretii parapulpari ai acestora
se adapteaza o matrice perforata prin care sa treaca firul ortodontic la capatul opul, firul ortodontic
este fixat în cavitatea de clasa a III-a cu ceara de lipit cealalta cavitate se obtureaza cu rasina
compozita, care înglobeaza si capatul firului ortodontic dupa polimerizarea rasinii compozite se
îndeparteaza ceara din cealalta cavitate de clasa a III-a,
fixându-se capatul firului de la acest nivel tot cu rasina compozita obturatiile sunt finisate conform
regulilor cunoscute (discuri, benzi abrazive, etc.) se pozitioneaza dintele acrilic astfel încât firul
ortodontic va fi continut de santul realizat cu freza
con invers pe fata lui palatinala si se fixeaza cu rasina compozita
 dupa finisarile de rigoare protezarea provizorie de urgenta este terminata
Pentru a evita unele esecuri des întâlnite si pentru a ergonomiza aceasta tehnica noi am adus câteva
modificari:
Constatând frecventele mobilizari ale intermediarului acrilic în jurul firului de sârma, am înlocuit
acest fir simplu printr-o ansa dubla, care patrunde atât în cavitatea de clasa a III-a cât si în cavitatea de pe
fata palatinala. Pentru fixarea intermedarului acrilic la aceasta ansa am realizat pe fata orala a
intermediaruloui un sant mai larg în sens cervico-incizal (precizam ca încercarile de a realiza doua
santuri au dus la dificultati în pozitionarea corpului de punte provizoriu. Tinând seama de faptul ca
rasina compozita poate contribui mai eficient la solidarizarea intermediarului de
dintii stâlpi, am pregatit fetele proximale ale dintilor stâlpi pe o suprafata mai mare în vederea
aderarii la acestia a rasinii compozite (atac acid).
Pentru economie de timp au reusit ca fixarea buclelor de la capetele ansei pe dintii stâlpi sa o facem într-un
singur timp, utilizând rasina compozita fotopolimerizabila.
 Odata cu fixarea intermediarului acrilic la ansa de sârma am aplicat rasina composita
fotopolimerizabila si pe fetele proximale ale dintilor stâlpi si intermediarului. Prin aplicarea unor
pene de lemn am luat masuri pentru evitarea patrunderii rasinii peste parodontiul marginal
proximal dinspre edentatie.
1.11.1.6. Retentia îmbunatatita cu stifturi parapulpare (Portera, 1981).
Tehnica este folosita tot pentru protezari tranzitorii de urgenta în cazul edentatiilor
unidentare, utilizându-se pentru corpul de punte tot un dinte acrilic prefabricat.
pe fata proximala dinspre edentatie a dintilor care marginesc bresa edentata se realizeaza cavitati de
clasa a III-a, în care sunt aplicate stifturi parapulpare
 pe fetele proximale si orala ale intermediarului acrilic se realizeaza lacasuri în care vor patrunde
extremitatile libere ale stifturilor parapulpare (se impune extinderea lacasurilor si pe fata orala
pentru a se putea aplica intermediarul în directie vestibulo-orala)
 dupa pregatirea specifica a cavitatilor de clasa a III-a, se obtureaza aceste cavitati cu rasina
compozita, material care va face si solidarizarea intermediarului acrilic la extremitatile libere ale
acestor stifturi parapulpare
si în cadrul aceste tehnici este necesara protejarea papilei proximale cu ajutorul penelor de lemn
dupa polimerizarea rasineii se procedeaza fla prelucrarea, finisarea si lustruirea suprafetelor de
rasina compozita
1.11.1.7. Tehnica lui Friedman (Boston, 1980). Procedeul propus de Friedman este mult mai
simplu, dar rezultatul obtinut este mult mai fragil, chiar daca autorul da asigurari de rezistenta.
fetele proximale ale dintilor care marginesc bresa unidentara sunt pregatite prin curatire mecanica si sunt
preparate pentru retentionarea rasinii compozite (demineralizare acida) pe fetele proximale si orala ale
intermediarului acrilic se realizeaza cavitati de clasa a III-a cu retentie “în coada de rândunica” pe fata
orala
 rasina compozita este aplicata în cavitatile retentive de la nivelul intermediarului acrilic si pe fatele
proximale ale dintilor stâlpi (aceeasi precautie pentru protejarea papilei cu ajutorul penelor de
lemn)
 dupa polimerizarea rasinii compozite se efectueaza retusurile si finisarile necesare (se utilizeaza
freze diamantate, conuri de hârtie lubrifiate în siliconi)
1.11.1.8. Protezarea cu rasini compozite armate (Nathanson, Moin, Boston, 1980) În acest
procedeu nu se mai foloseste acilat sub forma dintilor prefabricati, ci numai rasini compozite, mult mai
eficiente cel putin din punct de vedere estetic.
pe modelul de studiu se adapteaza în spatiul edentat o capa de celuloid
(transparenta) fetele meziala si distala ale capei de celuloid sunt rascroite în forma
de “V”, vârful V-ului aflându-se la unirea celor 2/3 cervicale cu 1/3 incizala la nivelul
marginii libere (incizale) a capei de celuloid se practica doua orificii, care vor permite
eliminarea surplusului de rasina compozita si se va evita formarea bulelor de aer
armatura este reprezentata de o plasa metalica (folosita în ortodontie), care se
modeleaza si adapteaza astfel: extremitatile meziala si distala ale plasei se
adapteaza pe fetele palatinale si jumatatea orala a fetelor proximale ale dintilor care
marginesc bresa edentata în acest fel plasa de sârma este plasata vertical si
traverseaza bresa edentata la jumatatea
distantei vestibulo-orale armatura (plasa de sârma) este fixata cu ceara pe model de dintii care
marginesc bresa edentata se izoleaza modelul capa de celuloid se încarca cu rasina compozita (aleasa
cu ajutorul cheii de culori) si se aplica
peste plasa de sârma, care va fi înglobata în masa de rasina compozita
 dupa polimerizarea rasinii compozite se scoate de pe model întreaga consturctie (practic este vorba
despre un intermediar din rasina compozita din care proximal pornesc doua “aripioare” metalice)
se îndeparteaza capa de celuloid, se face prelucrarea “intermediarului” (eliminarea surplusurilor,
finisarea fetei mucozale, asigurarea spatiului pentru papila, etc.) se procedeaza la pregatirea în cavitatea
bucala a dintilor stâlpi în vedera realizarii colajului: curatirea mecanica, demineralizarea fetelor
proximale si orale ale dintilor stâlpi
 fixarea constructiei pe dintii stâlpi se face cu ajutorul rasinii compozite, în acelasi timp realizându-se
si desfiintarea spatiului proximal ramas în urma îndepartarii capei de celuloid; aceeasi masura de
prevedere pentru protejarea papilei, prin aplicarea penelor de lemn
dupa polimerizarea rasinii compozite se fac prelucrarile si finisarile obisnuite Puntile provizorii colate
armate cu plasa ortodontica nu presupun prepararea dintilor stâlpi si îsi dovedesc utilitatea mai ales în
situatia în care la nivelul bresei protezate se aplica implante endoosoase. Protezarea finala se va face în
acest caz prin microproteze agregate pe aceste implante, iar slefuirea dintilor vecini în vederea protezarii
provizorii s-ar dovedi un dezavantaj(56). În FIGURA 24 – 25 este prezentata o punte de urgenta realizata
cu ajutorul unei rasini diacrilice compozite armate cu plasa ortodontica, pentru protezarea unei brese
edentate de 31. Dintele extras a fost adaptat si folosit drept corp de punte. Se pot observa ambrazurile
interdentare libere, accesibile autocuratirii.

1.11.1.9. Tehnica Miller modificata


 înainte de prepararea dintilor stâlpi se aplica în bresa edentata o bandeleta de ceara care
traverseaza mezio-distal spatiul edentat si este în contact “în sa” cu mucoasa crestei edentate;
bandeleta de ceara se fixeaza pe fata orala a dintilor care limiteaza bresa edentata
 pe bandeleta de ceara se aplica dinti (dinte) prefabricati din acrilat, de forma si culoarea
corespunzatoare; se adapteaza acesti “intermediari” astfel încât sa se înscrie în fizionomia
pacientului; lungime cervico-incizala, pozitionare vestibulo-orala, linia mediana, curbura incizala,
etc.
se realizeaza o amprenta cu material elastic siliconat, care va îngloba “corpul de punte”, dintii care
marginesc bresa si câte un dinte vecin acestora se prepara dintii stâlpi pentru elementele de
agregare finale
se izoleaza mucoasa crestei edentate si preparatiile de pe dintii stâlpi din amprenta se
îndeparteaza bandeleta de ceara, dintii acrilici ramânând în amprenta se prepara pasta de acrilat
autopolimerizabil la culoarea corespunzatoare care este introdusa în
amprenta dintilor stâlpi (obtinuta înainte de preparare) si pe fata “mucozala” a dintilor acrilici, în
spatiul ramas dupa îndepartarea bandeletei de ceara
 amprenta astfel încarcata este aplicata pe câmpul protetic, amprenta vecinilor dintilor stâlpi folosind
ca ghidaj pentru repozitionarea corecta; pentru o mai eficienta protejare a mucoasei crestei edentate
este indicat sa se aplice o folie de celofan peste mucoasa crestei edentate
 dupa polimerizarea acrilatului se îndeparteaza amprenta din cavitatea bucala, puntea provizorie
rezultata ramânând de regula pe câmpul protetic (din cauza patrunderii acrilatului refluat în
spatiile retentive din vecinatate
 dupa îndepartarea acestor surplusuri se scoate puntea din cavitatea bucala si se prelucreaza
(îndepartarea surplusurilor, individualizarea elementelor puntii provizorii, etc.)l; în cazul când
puntea provizorie are corpul de punte compus din mai multi intermediari, legatura dintre ei este
asigurata de acrilatul de pe fata mucozala (care a înlocuit bandeleta de ceara)
 puntea provizorie se reaplica în cavitatea bucala si se face adaptarea ocluzala functionala
se scoate din nou puntea, se lustruieste, dupa care se cimenteaza provizoriu Pentru o mai buna
rezistenta mecanica a puntilor provizorii obtinute din acrilat autopolimerizabil recomandam ca în
pasta de acrilat sa fie introdusa si o cantitate de pulbere de ciment silicat, în proportie de 40-50%
1.11.1.10. Puntea provizorie cu intermediar dinte natural (Imber, S., Weiss, E., Judes,
H., Eli, I. 1982) înainte de extractia dintelui se realizeaza o cheie vestibulara din ghips se face extractia
dintelui si sutura plagii postextractionale se sectioneaza dintele extras în zona cervicala, suprafata de
sectiune fiind finisata pentru
obtinerea raportului cu creasta dorit se îndeparteaza pulpa coronara, camera pulpara fiind obturata
cu rasina compozita autopolimerizabila introdusa cu seringa fetele proximalw ale dintlui extras si ale
dintilor care marginesc bresa edentata sunt curatite mecanic si demineralizate prin atac acid
 se aplica pasta de rasina compozita autopolimerizabila pe fetele proximale ale “intermediarului” si
ale dintilor care marginesc bresa edentata, repozitionarea corecta fiind usurata de cheia
vestibulara obtinuta înainte de extractie
 dupa polimerizarea rasinii compozite se face finisarea (îndepartarea excesului, netezire, lustruire) si
adaptarea ocluzala.
1.11.2. PUNTEA PROVIZORIE PRIN TEHNICA
INDIRECT -DIRECTA

Etape: Conformatorul intern se obtine prin duplicarea modelului de studiu* si realizarea, pe acest model
duplicat din ghips, a unor preparatii minimale la nivelul dintilor stâlpi (preparatiile se realizeaza
supragingival chiar daca limita cervicala reala se plaseaza subginigval !). Conformatorul extern se
realizeaza în mod obisnuit pe un alt model, la nivelul caruia s-a modelat din ceara conturul viitoarelor
restaurari (model diagnostic). Conformatorul cel mai usor de utilizat este unul din folie transparenta
vacuum formata, însa pot exista si alte variante (vezi 1.6). Se verifica adaptarea conformatorului extern
pe modelul cu preparatiile.
 Se izoleaza modelul cu o solutie separatoare ghips -rasina, aplicata cu pensula în strat subtire si
uniform. Uscarea solutiei separatoare se poate grabi cu jet de aer la presiune redusa, pentru a nu
îndeparta în totalitate stratul izolator. Facultativ, se marcheaza cu un creion moale, dupa uscarea
completa a solutiei separatoare, limita cervicala a preparatiilor.
Se prepara rasina provizorie si se aplica în conformatorul extern (cel mai bine cu ajutorul unei
seringi de polipropilena cu diametrul orificiului de 2 -3 mm) evitând înglobarea bulelor de aer în
material prin aplicarea metodica a materialului, de la un capat catre celalalt al conformatorului si
prin pastrarea permanenta a contactului dintre vârful seringii si rasina din conformator. Trebuie
evitat excesul de
material (conformatorul nu se umple decât pâna la nivelul marginii gingivale a dintilor stâlpi.
 Se insera conformatorul extern pe modelul cu preparatiile, mentinându-se în pozitie cu ajutorul
unor inele de cauciuc. , dupa care întreg ansamblul se introduce în apa calda la circa 400C pentru 5
minute. Este utila pentru aceasta etapa o baie de polimerizare sub presiune, caz în care se aplica
0.15 MPa (20 psi).
 Se îndeparteaza conformatorul extern, apoi modelul din ghips (conformatorul intern). Daca
ghipsul este aderent la acrilat, se utilizeaza discuri de carborund pentru a fragmenta modelul. În
cazul în care în interiorul elementelor de agregare ramân bonturile din ghips este indicata
mentinerea lor în timpul prelucrarii marginale a lucrarii provizorii, deoarece marcajul care s-a
facut cu creionul pe model usureaza identificarea limitei cervicale a elementelor de agregare.
Prelucrarea marginala se face cu ajutorul unei freze conice, extradure, pentru acrilat, actionate
dinspre exterior, tangent la suprafetele laterale ale microprotezelor de
*
duplicarea se realizeaza în mod obisnuit în alginat agregare. Ghipsul din interiorul coroanelor de acrilat se
îndeparteaza apoi cu freze cilindrice ori sferice, actionate din centru catre peretii coronari. Se îndeparteaza
excesul de acrilat care se prezinta adesea sub forma unor lame subtiri. În acest scop se utilizeaza tot o freza conica
extradura pentru acrilat si discuri abrazive pe suport flexibil. Se contureaza, folosind acelasi instrumentar,
conectorii dintre elemenele de agregare si corpul de punte. Ambrazurile interdentare se mentin mai late în sens
vestibulo oral, pentru a nu diminua rezistenta restaurarii. La nivel gingival, ambrazurile trebuie sa asigure spatiul
pentru papilele interdentare. Se finiseaza si se lustruieste puntea provizorie, insistându-se si la nivelul suprafetei
mucozale a corpului de punte. Se curata si se dezinfecteaza restaurarea conform procedurilor uzuale. Se
realizeaza preparatiile intraorale ale dintilor stâlpi Se verifica intraoral adaptarea puntii provizorii: insertia
completa; în cazul în care puntea provizorie nu se insera complet este foarte probabil ca preparatiile intraorale sa
fie insuficiente, caz în care se revine asupra lor. se realizeaza o captusire directa, intraorala a elementelor de
agregare. Rasinile de tip PRMA sau bis GMA au potential histotoxic mai redus decât PMMA, motiv pentru care
trebuiesc preferate în cazul tehnicilor cu componenta directa. Înaintea captusirii se izoleaza câmpul protetic cu
vaselina si se practica orificii pentru refluarea excesului de material pe fetele ocluzale sau orale ale elementelor de
agregare. Excesul de rasina ce apare la nivelul acestor orificii poate fi îndepartat înainte de priza materialului. Când
acrilatul de captusire ajunge în stadiul vâscos se mobilizeaza puntea la nivelul elementelor de agregare prin
basculare vestibulo orala. Se poate utiliza în acest scop o pensa (Backhouse) pentru fixarea câmpurilor operatorii.
Puntea poate fi introdusa apoi, pentru grabirea polimerizarii, în apa calda la circa 400C pentru 3-5 minute. în
cazul absentei ariilor de contact cu dintii vecini se pot adauga, prin pensulare, mici cantitati de acrilat în stare
plastica, la nivelul zonelor deficitare se îndeparteaza excesul de rasina rezultat în urma captusirii retusurile
ocluzale se fac, dupa marcarea cu hârtie de articulatie, cu ajutorul unei freze extradure
pentru finisare, la turbina, sub jet abundent de racire Se relustruieste Se curata si se dezinfecteaza
înca odata, dupa care se cimenteaza provizoriu.

1.11.3. TEHNICI INDIRECTE DE REALIZARE A PUNTILOR PROVIZORII


Prezentam în rândurile de mai jos numai etapele de realizare ale unei punti provizorii din rasina
(acrilica sau compozita), cea mai frecventa alternativa indirecta.
Materiale si instrumentar (suplimentar fata de cele prezentate anterior (1.9))
Cheie de culori proprie rasinii utilizate Hidrocoloid ireversibil (alginat) pentru amprenta
Bol de cauciuc
Spatula pentru prepararea ghipsului si a alginatului
Portamprenta
Ghips cu priza rapida
Masa vibratorie
Conformator extern. Acesta se realizeaza în mod obisnuit (dupa cum aratam si mai sus) pe un alt model, la
nivelul caruia s-a modelat din ceara conturul viitoarelor restaurari (model diagnostic).
Etape clinice
Dupa stabilirea culorii viitoarei punti provizorii si prepararea dintilor stâlpi se pregateste o portamprenta
(lingura universala eventual individualizata). În general este suficienta amprentarea unui sector de arcada,
având însa grija ca amprenta sa cuprinda cel putin câte un dinte nepreparat de fiecare parte a câmpului
protetic. Existenta pe model a acestor dinti permite repozitionarea precisa a conformatorului extern la nivelul
câmpului protetic.
Se realizeaza evictiunea gingivala acolo unde este necesar (pentru preparatii subginigvale)
Se realizeaza amprenta cu alginat. Este posibil ca în timp ce asistenta toarna în aceasta amprenta ghipsul de
model, medicul sa realizeze amprentarea pentru lucrarea protetica finala. Daca se utilizeaza un ghips cu
priza rapida demularea se poate realiza dupa circa 8 minute. Se socleaza modelul si se verifica adaptarea

corecta (completa si pasiva) a conformatorului extern la nivelul câmpului protetic si al dintilor nepreparati.
Se izoleaza modelul cu o solutie separatoare ghips -rasina
Se prepara rasina provizorie (e.g. PMMA) si se aplica în conformatorul extern
Se insera modelul din ghips în conformatorul extern încarcat anterior cu acrilat si se mentine în pozitie cu
ajutorul unor inele de cauciuc, dupa care întreg ansamblul se introduce în apa calda la circa 400C pentru 5
minute. Este utila pentru aceasta etapa o baie de polimerizare sub presiune, caz în care se aplica 0.15
MPa (20 psi).
Se îndeparteaza conformatorul extern, apoi modelul din ghips (conformatorul intern).
Se îndeparteaza excesul de acrilat cu o freza conica extradura pentru acrilat si discuri abrazive pe suport
flexibil.
Se contureaza, folosind acelasi instrumentar, conectorii dintre elemenele de agregare si corpul de punte.
Se finiseaza si se lustruieste puntea provizorie.
Se curata si se dezinfecteaza restaurarea conform procedurilor uzuale.
Se verifica intraoral adaptarea puntii provizorii: insertia completa
adaptarea cervicala; daca se constata o adaptare
necorespunzatoare se poate realiza o captusire directa,
intraorala a elementelor de agregare.
ariile de contact cu dintii vecini
conturul suprafetelor laterale
adaptarea ocluzala
Se relustruieste
Se curata si se dezinfecteaza înca odata, dupa care se cimenteaza provizoriu. Prezentarea altor tehnici
de realizare a lucrarilor protetice cu ajutorul laboratorului nu-si gaseste locul într-o evaluare a metodelor
de protezare provizorie, întrucât ea constituie în sine un important capitol al proteticii dentare. Ne vom
multumi sa enumeram câteva tipuri de astfel de restaurari: puntea acrilica -STOPA, puntea adeziva LA
ROCHETTE, puntea colata MARYLAND-LIVADITIS

1.12. CIMENTAREA, ÎNDEPARTAREA, RECIMENTAREA, REPARATIILE MICROPROTEZELOR SI PUNTILOR


PROVIZORII
Introduse în practica stomatologica înca din 1890, materialele pe baza de oxid de zinc -eugenol (ZOE)
reprezinta cele mai vechi tipuri de cimenturi provizorii. Proprietatile fizice de mai slaba calitate în raport
cu cimenturile fosfat de zinc, precum si efectul sedativ pe care eugenolul îl are asupra plagii dentinare au
recomandat acest material pentru cimentarea lucrarilor provizorii. Cu toate acestea, din cauza potentialei
toxicitati pulpare a eugenolului, asociata cu riscul de contaminare a preparatiilor si de esec în cazul
folosirii cimenturilor finale pe baza de rasini diacrilice compozite,
majoritatea cimenturilor provizorii moderne nu au în compozitie eugenol.
Cimenturile provizorii prezinta o solubilitate mare în mediul oral, ceea ce determina uneori aparitia infiltrarii
bacteriene marginale la nivelul coroanelor provizorii si complicatii pulpare la dintii vitali. Ca mijloc de
precautie, este recomandabila sigilarea canaliculelor dentinare cu rasini utilizate ca adezivi (bonding),
anterior cimentarii provizorii. Cei mai eficace adezivi dentinari sunt cei care au la baza structura 4 META
(4-MethacryloxyEthyl Trimellitate Anhydride), iar prepararea dentinei în acest scop se realizeaza în mod
obisnuit prin tratare 15 secunde cu o solutie ce contine acid citric 10% si clorura ferica 3%(57). Acelasi studiu
(58) arata ca efectele cele mai bune sunt obtinute cu ajutorul produselor PRISMA UNIVERSAL BOND 2 si
SUPERBOND pulbere si lichid. Rezultate proaste în obliterarea canaliculelor dentinare au fost obtinute cu
produsele GLUMA si SUPERBOND lichid, iar scoruri intermediare au realizat produsele PHOTOBOND,
AMALGAMBOND si SCOTCHBOND 2. Desi exista dezavantajul ca rasinile bonding sa se acumuleze în strat gros
la nivelul pragurilor (200 -300 de microni), metoda este eficienta în prevenirea complicatiilor pulpare pe
dintii vitali acoperiti provizoriu(59). Înglobarea unei cantitati reduse de gel fluorurat* în cimentul provizoriu
are capacitatea de desensibilizare a bonturilor dentare vitale iar pentru unele cimenturi provizorii†,
îmbunatateste si adeziunea materialului(60).
* DURAPHAT
† TEMP BOND (Kerr) Desi au existat studii care au sustinut ipoteza conform careia cimenturile provizorii
cu eugenol ar inhiba priza siliconilor de aditie, cercetari mai recente infirma aceasta supozitie(61).
Descimentarea lucrarilor fixate cu materiale provizorii se poate realiza în siguranta prin folosirea
clemelor de diga, aplicate la marginea microprotezelor. În prealabil, microprotezele respective se acopera
cu o lama de cauciuc pentru diga. Mobilizarea se realizeaza prin tractiunea cervico -incizala (ocluzala) a
clemelor cu ajutorul unei pense Pean groase.
Bibliografie

1 Malone WFP, Koth DL, Tylman’s Theory and Practice of Fixed Prosthodontics, 8-th. Ed., Ishiyaku
EuroAmerica Inc., 1989, 255-70
2 Bral M, Periodontal considerations for provisional restorations. Dent Clin North Am, 1989 Jul, 33:3,

457-77 3 Hornbrook DS, Provipont & Provilink. Maximizing aesthetics and function when fabricating
provisional restorations. Signature, 1995 Summer,10-6 4 Ferencz JL, Maintaining and enhancing
gingival architecture in fixed prosthodontics. J Prosthet Dent, 1991 May, 65:5, 650-7 5 Sze AJ,
Duplication of anterior provis ional fixed partial dentures for the final restoration. J Prosthet Dent,
1992 Aug, 68:2, 220-3 6 Martignoni M, Schönenberger A, Precision Fixed Prosthodontics: Clinical and
Laboratory Aspects, Quintessence Pub., ANUL, PAGINA?
7 Allan DN, Foreman PC, Crown & Bridge Prosthodontics An Illustrated Handbook, Bristol, Wright,
p.133, 1986 8 Rice RT; Jackson CR, Tooth buildup prior to endodontic treatment. Quintessence Int,
1992 May, 23:5, 341-4 9 Parker HM, Psychological implications of provisional prostheses. Dent Clin
North Am, 1989 Jul, 33:3, 343-53
10 Koumjian JH; Nimmo A, Evaluation of fracture resistance of resins used for provisional restorations. J
Prosthet Dent, 1990 Dec, 64:6, 654-7
11 Chee WW; Donovan TE; Daftary F; Siu TM, The effect of vacuum-mixed autopolymerizing acrylic
resins on porosity and transverse strength. J Prosthet Dent, 1988 Oct, 60:4, 517-9
12 Fehling AW; Neitzke C, A direct provisional restoration for decreased occlusal wear and improved
marginal integrity: a hybrid technique. J Prosthodont, 1994 Dec, 3:4, 256-60
13 Osman YI; Owen CP, Flexural strength of provisional restorative materials. J Prosthet Dent, 1993 Jul,
70:1, 94-6
14 Hazelton LR; Nicholls JI; Brudvik JS; Daly CH, Influence of reinforcement design on the loss of
marginal seal of provisional fixed partial dentures. Int J Prosthodont, 1995 Nov-Dec, 8:6, 572-9
15 Hazelton LR; Brudvik JS, A new procedure to reinforce fixed provisional restorations. J Prosthet Dent,
1995 Jul, 74:1, 110-3
16 Powell DB; Nicholls JI; Yuodelis RA; Strygler H, A comparison of wire-and Kevlar-reinforced
provisional restorations. Int J Prosthodont, 1994 Jan-Feb, 7:1, 81-9
17 Koumjian JH; Firtell DN; Nimmo A, Color stability of provisional materials in vivo. J Prosthet Dent,
1991 Jun, 65:6, 740-2
18 Finger IM; Guerra LR, Provisional restorations in maxillofacial prosthetics. Dent Clin North Am, 1989
Jul, 33:3, 435-55
19 HÂurzeler MB; Strub JR, Combined therapy for teeth with furcation involvement used as abutments
for fixed restorations. Int J Prosthodont, 1990 Sep-Oct, 3:5, 470-6
20 Hochwald DA, Surgical template impression during stage I surgery for fabrication of a provisional
restoration to be placed at stage II surgery. J Prosthet Dent, 1991 Dec, 66:6, 796-8
21 Federick DR, Provisional/transitional implant-retained fixed restorations. J Calif Dent Assoc, 1995
Mar, 23:3, 19-22, 24, 26
22 Zinner ID; Panno FV; Pines MS; Small SA, First-stage fixed provisional restorations for implant
prosthodontics. J Prosthodont, 1993 Dec, 2:4, 228-32
23 Zinner ID; Small SA; Panno FV; Pines MS, Provisional and definitive prostheses following sinus lift
and augmentation procedures., Implant Dent, 1994 Spring, 3:1, 24-8
24 Callan DP; Strong SM, Immediate aesthetic provisionalization for the dental implant patient. Pract
Periodontics Aesthet Dent, 1991 Oct, 3:7, 17-21
25 Neale D; Chee WW, Development of implant soft tissue emergence profile: a technique. J Prosthet
Dent, 1994 Apr, 71:4, 364-8
26 Breeding LC; Dixon DL, Transfer of gingival contours to a master cast. J Prosthet Dent, 1996 Mar,
75:3, 341-3
27 Moscovitch MS; Saba S, The use of a provisional restoration in implant dentistry: a clinical report. Int J
Oral Maxillofac Implants, 1996 May-Jun, 11:3, 395-9
28 Williamson RT; Beeman CS, Orthodontic correction of maxillary flaring using provisional restorations.
Pract Periodontics Aesthet Dent, 1995 Jan-Feb, 7:1, 75-82; quiz 84
29 Yalisove IL, Selected case studies to illustrate versatility of provisional removable prostheses. Dent Clin
North Am, 1989 Jul, 33:3, 511-29
30 Lim HD, Making an alternative occlusal splint. J Prosthet Dent, 1992 Apr, 67:4, 572-3
31 DaBreo EL; Ghalichebaf M, Provisional restoration for a patient with cleft lip and palate: a clinical
report. J Prosthet Dent, 1990 Feb, 63:2, 119-21
32 Deines DN, Direct provisional restoration technique. J Prosthet Dent, 1988 Apr, 59:4, 395-7
33 Moulding MB; Teplitsky PE, Intrapulpal temperature during direct fabrication of provisional
restorations. Int J Prosthodont, 1990 May-Jun, 3:3, 299-304
34 Moulding MB; Loney RW, The effect of cooling techniques on intrapulpal temperature during direct
fabrication of provisional restorations. Int J Prosthodont, 1991 Jul-Aug, 4:4, 332-6
35 Moulding MB; Loney RW; Ritsco RG, Marginal accuracy of provisional restorations fabricated by
different techniques. Int J Prosthodont, 1994 Sep-Oct, 7:5, 468-72
36 Rosenstiel SF, Land MF, Fujimoto J, Contemporary Fixed Prosthodontics, ed 2, Mosby, 1995
37 Moulding MB; Loney RW; Ritsco RG, Marginal accuracy of indirect provisional restorations
fabricated on poly(vinyl siloxane) models. Int J Prosthodont, 1994 Nov-Dec, 7:6, 554-8
38 Breeding LC; Dixon DL, Use of light-polymerizing restorative materials in diagnostic cast
modification procedures. J Prosthet Dent, 1994 Sep, 72:3, 331-3
39 Bowley JF; Stockstill JW; Attanasio R, A preliminary diagnostic and treatment protocol. Dent Clin
North Am, 1992 Jul, 36:3, 551-68
40 Tjan AH; Grant BE; Godfrey MF 3d, Temperature rise in the pulp chamber during fabrication of
provisional crowns, J Prosthet Dent, 1989 Dec, 62:6, 622-6
41 Liebenberg WH, Reducing marginal flash in the fabrication of direct provisional restorations: a new
technique using light-cured resin and transparent silicone. J Can Dent Assoc, 1995 Aug, 61:8, 708-13
42 Tjan AH, Effect of contaminants on the adhesion of light-bodied silicones to putty silicones in
putty-wash impression technique. J Prosthet Dent, 1988 May, 59:5, 562-7
43 Gegauff AG; Wilkerson JJ, Fracture toughness testing of visible light-and chemical-initiated
provisional restoration resins. Int J Prosthodont, 1995 Jan-Feb, 8:1, 62-8
44 Passon C; Goldfogel M, Direct technique for the fabrication of a visible light-curing resin provisional
restoration. Quintessence Int, 1990 Sep, 21:9, 699-703
45 Elledge DA, Schorr BL; A provisional and new crown to fit into a clasp of an existing removable
partial denture; J Prosthet Dent, 1990 May, 63:5, 541-4
46 Burke FJ, Provisional restoration of veneer preparations. Dent Update, 1993 Dec, 20:10, 433-4
47 Liebenberg WH, Multiple porcelain veneers: a temporization innovation--the peripheral seal
technique. J Can Dent Assoc, 1996 Jan, 62:1, 70-8
48 Nixon RL, Mandibular ceramic veneers: an examination of diverse cases integrating form, function,
and aesthetics. Pract Periodontics Aesthet Dent, 1995 Jan-Feb, 7:1, 17-26; quiz 28
49 Nixon RL, Mandibular ceramic veneers: an examination of complex cases. Pract Periodontics Aesthet
Dent, 1995 May, 7:4, 17-28; quiz 30
50 Elledge DA; Hart JK; Schorr BL, A provisional restoration technique for laminate veneer
preparations. J Prosthet Dent, 1989 Aug, 62:2, 139-42
51 Rada RE; Jankowski BJ, Porcelain laminate veneer provisionalization using visible light-curing acrylic
resin. Quintessence Int, 1991 Apr, 22:4, 291-3
52 Williamson RT, Using the existing prosthesis as a provisional restoration. J Am Dent Assoc, 1995 Jan,
126:1, 107-10
53 Tjan AH; Tjan AH; Grant BE, Marginal accuracy of temporary composite crowns. J Prosthet Dent,
1987 Oct, 58:4, 417-21
54 Jordan RD; Aquilino SA; Leary JM, Immediate fixed partial dentures. J Prosthet Dent, 1988 Nov,
60:5, 529-31
55 Federick DR, The provisional fixed partial denture. J Prosthet Dent, 1975 Nov, 34:5, 520-6
56 Breeding LC; Dixon DL, A bonded provisional fixed prosthesis to be worn after implant surgery. J
Prosthet Dent, 1995 Jul, 74:1, 114-6
57 Suzuki S; Cox CF; White KC, Pulpal response after complete crown preparation, dentinal sealing, and
provisional restoration. Quintessence Int, 1994 Jul, 25:7, 477-85
58 Pashley EL; Comer RW; Simpson MD; Horner JA; Pashely DH; Caughman WF, Dentin permeability:
sealing the dentin in crown preparations. Oper Dent, 1992 Jan-Feb, 17:1, 13-20
59 Pashley EL; Comer RW; Simpson MD; Horner JA; Pashely DH; Caughman WF, Dentin permeability:
sealing the dentin in crown preparations. Oper Dent, 1992 Jan-Feb, 17:1, 13-20
60 Lewinstein I; Daniel Z; Azaz B; Gedalia I, Effect of fluoride varnish on the retentive strength of
provisional crowns luted with various temporary cements. J Prosthet Dent, 1992 Nov, 68:5, 733-6
61 Jones RH; Cook GS; Moon MG, Effect of provisional luting agents on polyvinyl siloxane impression
material. J Prosthet Dent, 1996 Apr, 75:4, 360-3