CRACIUN DANIEL ANDREI;

XI-B.

Plumb

De George Bacovia

George Bacovia este cel mai mare poet simbolist roman. Este un reprezentant tipic al acestui
curent si unul dintre creatorii ale caror opere se identifica in totalitate cu viata.

Simbolismul este un curent literar care a aparut in a II-a jumatate a secolului IX in literatura
franceza ca reactie partial antiromantica.

Creatia „plumb” face parte din acest curent literar. La nivel structural poezia este un monolog
alcatuit din 2 catrene cu rima masculina, care accentueaza o muzica grava. Timpul preponderent prezent
este imperfectul, el arata ceva trecut dar neterminat, faptul ca lumea are niste date din totdeauna ,
conditia omului a fost, este si va fi mereu la fel.

Este prezent si un verb la perfect compus „am inceput” care sugereaza o actiune trecuta,
terminata dar intr-o perioada nedeterminata de timp.

Remarcam repetitia cuvantului plumb, simetrica, de 3 ori in fiecare strofa constituind laitmotivul
operei. Simetria semnifica spatiul inchis din care nu poate iesi. Remarcam prezenta punctelor de
suspensie, sugestie pentru suspin.

O caracteristica specifica creatiilor Bacoviene, poezia, este structurata pe doua planuri

-hipersensibilitatea omului si convingerea lui ca omul superior in special, nu poate fi fericit.

Apartine liricii subiective, tema fiind conditia dramatica a omului in general si a artistului, in special.

Este prezent campul semantic al funebrului -cavou, plumb, mort, etc.

Intalnim foarte multe figuri de stil sugestive „dormeau adanc”, care sugereaza lipsa de speranta.

„flori de plumb” este o imagine vizuala extrem de sugestiva, metafora fiind prezentata in oximoron, ea
sugerand incercarile zadarnice de a infrumutesa ceea ce nu se mai poate.

Prezenta „vantului” este forma de ostilitate , manifestata impotriva individului.

O alta metafora aflata in oximoron este „amor de plumb” asemuind amorul care sugereaza
euforie, fericire, cu plumbul, simbol al greutatii sufletesti, apasatoare.

In concluzie creatia lui Bacovia se incadreaza in totalitate in curentul literar intitulat simbolism,
fiind una dintre capadoperele literaturii romane prin argumentele pe care le-am prezentat anterior.