PROCESUL DE ÎNGRIJIRE NURSING

Procesul de îngrijire este o metodă organizată, sistematică, care permite acordarea de îngrijiri
individualizate.

Planul de îngrijire astfel conceput este centrat pe reacţiile particulare ale fiecărui individ sau
grup de indivizi la o modificare reală sau potenţială de sănătate.

Demersul nu poate fi definit ca un proces fără gândire deoarece el este compus din diverse
etape logic structurate având ca scop obţinerea unei mai bune stări a pacientului sau demersul mai
poate fi definit ca aplicare a modului ştiinţific de rezolvare a problemelor, de analiză a situaţiilor,
de îngrijire care să corespundă nevoilor fiziologice, psihosociale ale persoanei.

Procesul de îngrijire este un mod de a gândi logic care permite intervenţia conştientă,
planificată a îngrijirilor în scopul protejării şi promovării stării de sănătate a individului.

Aplicarea cadrului conceptual al Virginiei Henderson în procesul de îngrijire uşurează

identificarea problemelor pacientului în plan bio, psiho, social şi cultural găsind sursele de
dificultate care împiedică satisfacerea nevoilor. Permite stabilirea intervenţiilor capabile să reducă
influenţa acestor surse cu scopul de a ajuta persoanele să-şi recapete autonomia pe cât posibil.

Procesul de îngrijire cuprinde 5 etape:

1.Culegerea datelor – permite să se facă o inventariere a tuturor aspectelor privind pacientul în

globalitatea lui. Se poate spune că ele ne informează asupra ce este pacientul, asupra suferinţei,
asupra modului său de viaţă, asupra modului de satisfacere a nevoii.

2.Analiza şi interpretarea datelor – (problema sau diagnosticul de îngrijire) ne permite să punem

în lumină problemele specifice de dependenţă şi sursa de dificultate care i-a generat, adică
„elaborarea diagnosticului de îngrijire”.

3.Planificarea îngrijirilor – ne permite determinarea obiectivelor care trebuie urmărite şi stabilirea

mijloacelor pentru rezolvarea acestor obiective.

4.Realizarea intervenţiilor – aici asistenta va executa toate îngrijirile ce trebuie acordate

bolnavilor fie prin acţiuni autonome, fie prin acţiuni delegate. Intervenţia presupune realizarea
obiectivului propus.

5.Evaluarea – este ultima etapă şi constă în analiza rezultatului obţinut şi dacă au apărut noi date
în evoluţia pacientului.
 Procesul de îngrijire constituie un instrument de individualizare şi de personalizare a
îngrijirilor.

PROFILAXIA ŞI EDUCAŢIA SANITARĂ

Educaţia sanitară a bolnavilor spitalizaţi presupune o muncă continuă serioasă şi uneori dificilă
din partea personalului sanitar mediu în scopul obţinerii colaborării bolnavilor pentru vindecarea
lor cât mai rapidă.Ea trebuie efectuată în acelaşi timp pentru prevenirea contaminării de la un
bolnav la altul sau a personalului muncitor care îngrijeşte bolnavii.

Succesul educaţiei sanitare depinde în foarte mare măsură de educaţia anterioară a bolnavului,
de gradul său de cultură precum şi de calitatea asistentei medicale, de competenţa sa profesională
şi de comportamentul la locul de muncă, de interesul pe care îl arată bolnavului privind îngrijirile
şi tot ceea ce întreprinde pentru vindecarea bolnavului.

Educaţia sanitară în spital are particularităţile sale, vizând între altele:

 Cooperarea strânsă a bolnavului la tratamentul terapeutic

Asistenta medicală explică bolnavului importanţa fiecărui medicament, orarul de
administrare şi efectele lui, instruieşte bolnavul despre doza ce i se administrează, explicând riscul
nerespectării acestuia.Explică pericolul transmiterii medicamentelor de la unul la altul sau a altora
introduse în mod fraudulos de aparţinători; va colabora cu bolnavul pentru a cunoaşte efectul
medicaţiei prescrise.

Asistenta medicală va informa bolnavul despre regimul alimentar care trebuie să-l
urmeze, de ce trebuie regimul prescris, care sunt alimentele admise şi interzise, riscul consumării
alimentelor interzise. Explică bolnavului importanţa informării de către acesta asupra
modificărilor care apar în intensitatea simptomelor bolii pentru care a fost internat, simptomele noi
de însănătoşire.

 Asigurarea unei atmosfere morale care să evite dezorientarea afectivă şi sentimentul de

însingurare a celui internat.
 Respectarea liniştii bolnavului şi cruţarea sa de stres din partea familiei şi a vizitatorilor.
 Asigurarea ordinei, curăţeniei în unitatea spitalicească.
 Profitând de internare – administrarea unor lecţii de educaţie sanitară.
Educaţia sanitară trebuie să includă şi noţiunea de igienă a muncii intelectuale ca şi
deprinderea unei bune îmbinări a muncii cu repausul.

Asistenta medicală va explica bolnavului unele măsuri de prevenire, de profilaxie care

constau în: evitarea efortului fizic şi psihic;evitarea consumului de alcool, tutun, cafea şi
alimentaţiei bogată în clorură de sodiu; tratarea corectă a bolilor respiratorii.
 SISTEMUL CIRCULATOR
 

 În cadrul sistemelor şi aparatelor care alcătuiesc fiinţa biologică umană, sistemul circulator
ocupă un rol de primă importanţă, fiind distribuitorul "sevei vieţii". 

  Corpul uman este alcătuit dintr-o vastă

reţea de canale, mai mici sau mai mari,
prin care circulă permanent lichide cu
diverse încărcături. Sistemul circulator
reprezintă o imensă reţea de distribuţie,
redistribuţie, evacuare şi recaptare a
fluidelor din corp, având o importanţă
covârşitoare pentru organism. 

 Multitudinea de vase tubulare ale

sistemului circulator, prin intermediul
cărora circulă sângele, reuşeşte să irige
permanent  întreg organismul, fără să fie
omis nici un ungher, nici măcar o celulă,
din zecile de miliarde care alcătuiesc
corpul uman.
 

Vasele de sânge, circulaţia mare şi circulaţia mică

  Vasele de sânge mari (artere, vene), mici (capilare) sau intermediare (arteriole, venule),
străbat întreg corpul, transportând prin ele substanţe esenţiale pentru viaţă.
După conţinutul sângelui în gaze precum şi în alte substanţe, circulaţia are două componente
majore, una arterială şi cealaltă venoasă.

  • Circulaţia arterială

  Arterele sunt canale mari prin care circulă sângele de la inimă spre ţesuturi. Principalele
trunchiuri arteriale descriu marea circulaţie (circulaţia mare) mare şi mica circulaţie
(circulaţia mică).
  Aorta este vasul principal ce pleacă din
ventriculul stâng al inimii(imaginea 3),
ramificându-se apoi în derivaţii cu calibrul
din ce în ce mai mic (arteriole, capilare).
Arterele şi arteriolele pornite din aortă
descriu circulaţia arterială mare. Artera
pulmonară, pleacă din ventriculul drept şi
transportă sânge venos spre plămâni, fiind
componenta arterială principală a
circulaţiei mici (imaginea 3).
  Arterele şi mai ales arteriolele, sub influenţa impulsurilor nervoase primite prin nervii
simpatici, se dilată sau se contractă schimbând debitul sanguin. Modificările de calibru,
influenţează debitul irigaţiei tisulare, după nevoile organismului. Din acest motiv, aceste
canalele, au fost numite „ecluze de irigaţie" (Arcadie Percek 1987).

  • Capilarele

  După ce sângele a străbătut arterele mari şi mici ajunge în reţeaua vaselor capilare.
Capilarele sunt vase scurte (0,5cm) şi cu diametre microscopice (mai mici de 20μ). Ele sunt
foarte numeroase realizând o lungime totală de 2500 km. şi o suprafaţă de 6200 mp.
Capilarul are două  terminaţii, prin care se leagă, la un capăt, de arteriole iar de celălalt capăt
de venule (vene cu calibru mic). De asemenea, vasele capilare prezintă ramificaţii laterale
prin care se unesc între ele.
  Aceste minuscule canale, permit trecerea prin pereţii lor subţiri, în spaţiul interstiţial, şi de
aici în celule şi retur (din celule înapoi în circuitul sanguin), a apei, a proteinelorplasmatice
cu masă moleculară mică, a unor elemente figurate, a mineralelor ionice, a gazelor, a
substanţelor plastice ori energetice, a unor compuşi de asimilaţie sau dezasimilaţie. Prin
intermediul lichidelor interstiţiale are loc schimbul nutritiv (nutriţia celulară), respirator şi
excretor, dintre celule şi sânge. Lichidele, celulele şi substanţele care ies din vasele capilare
sanguine, constituie mediul local al ţesuturilor şi al organelor. Deşi provin din acelaşi sânge,
aceste medii locale sunt diferite de la un ţesut la altul, deoarece celulele tind să le adapteze
propriilor necesităţi (faţă de "zonele" ecologice, în care factorii biotici se adaptează la mediu,
ţesuturile organismului, prezintă şi capacitatea de a adapta mediul la cerinţele lor). Din
interacţiunea dintre celulele unui ţesut şi mediul local depinde starea de sănătate sau aceea de
boală a unui organ sau a întregului organism. 
  Diametrul foarte mic al capilarelor, nu permite
trecerea unor elemente mai mari, fără ca acestea
să nu se deformeze. De exemplu, eritrocitele nu
pot străbate capilarele păstrându-şi aspectul,
deoarece sunt prea voluminoase. Din cauza taliei
mari, ele sunt nevoite să se înghesuie, 
modificându-şi reversibil forma, în timpul trecerii
prin vasele capilare sau prin pereţii
acestora. (imaginea 4). În urma acestui frecuş
permanent, globulele roşi se uzează şi
îmbătrânesc repede, trebuind înlocuite în mod
continuu.
  Capilarele au proprietatea de a-şi modifica calibrul, permeabilitatea, filtrabilitatea şi
aderenţa pereţilor interni. În mod obişnuit, prin vasele capilare, trece doar  5% din totalul
sângelui circulant. Acest volum, prin modificarea formei capilarelor, poate creşte de 6 ori.
Sporul cantitativ de sânge capilar se realizează pe baza micşorării volumului de sânge din
vasele mai mari. Dacă are loc o vasodilataţie capilară la nivelul întregii suprafeţe cutanate, se
scoate din circulaţie o cantitate însemnată de sânge de la nivelul organelor, mai ales a
ficatului, splinei şi plămânilor producându-se decongestionarea lor. Vasoconstricţia dermică,
acţionează în sens contrar, aducând un flux sporit sanguin spre viscere prin scăderea volemiei
sanguine periferice.
  Există numeroşi factori tisulari, fizici şi chimici care pot modifica calibrul capilarelor.
Căldura şi acidoza provoacă dilatarea acestor vase minuscule, în timp ce frigul are o acţiune
contractilă. Dintre cataboliţi, dioxidul de carbon, acidul lactic, acidul uric au efect dilatator,
iar amoniacul acţionează ca vasoconstrictor. Lipsa vitaminei P, hipokaliemia,
hipocalcemia, carenţa proteică, histamina, insuficienţa sau excesul unor hormoni, precum şi
alte substanţe, pot produce o creştere exagerată a permeabilităţii capilare. În aceste condiţii,
capilarele îşi pierd rezistenţa, devin fragile, se sparg uşor şi permit trecerea, uneori masivă, a
lichidelor în spaţiul interstiţial, producându-se uneori, microhemoragii sau mai des,edem.

 • Circulaţia venoasă

 În cadrul sistemului circulator, sângele este

adus înapoi, la inimă, prin componenta
venoasă. De la ţesuturi prin capilare,
sângele revine la cord prin venule, care
unindu-se se captează în vene. Vena cavă
superioară şi vena cavă inferioară, sunt
canalele care colectând tot sângele venos al
circulaţiei mari, se deschid în atriul drept.

  Circulaţia venoasă reprezintă un transport sanguin de întoarcere, care se realizează mai

greoi, în primul rând din cauza că, cu excepţia părţii superioare a corpului, se desfăşoară
împotriva gravitaţiei. Factorii cei mai importanţi care asigură desfăşurarea optimă a
circulaţiei venoase sunt: respiraţia, contracţiile ventriculare, contracţiile musculaturii
scheletice ale membrelor inferioare şi pulsaţiile arterelor.  Inspiraţia pulmonară realizează o
aspiraţie a sângelui venos spre cord, mai ales în venele mari, deoarece se creează o presiune
intratoracică negativă. Totodată, inspiraţia profundă, exercită o presiune asupra organelor
abdominale, prin intermediul diafragmei, presiune care se transmite venelor.

Sângele

  Sângele este un ţesut lichid, compus dintr-o parte lichidă (plasmă -55%) şi una solidă
(elemente figurate -45%), care circulă într-un sistem închis (sistemul circulator). Faţă de alte
ţesuturi, celulele sângelui nu sunt imobilizate, ci ele "plutesc" într-un lichid vâscos (plasma).
Datorită acestui fapt, sângele este un ţesut mobil care reuşeşte să se strecoare în toate părţile
corpului.
  Rolul sângelui este acela de a asigura:
  - transportul diferitelor substanţe spre locul lor de destinaţie; ţesuturi şi celule (substanţe
nutritive, produşi intermediari, enzime, hormoni, etc.)
  - respiraţia tisulară (transportul oxigenului dinspre plămâni spre celule şi a dioxidul de
carbon dinspre celule spre plămâni)
  - epurarea organismul (descărcarea din mediul intern, prin organele de eliminare, mai ales
prin rinichi, a produşilor de dezasimilaţie şi a toxinelor)
  - transformarea unor substanţe (prin enzimele pe care le conţine şi mai ales prin transportul
compuşilor spre ficat)
  - imunitatea organismului (prin anticorpii pe care îi conţine)
  - repartizarea şi reglarea căldurii în organism
  - menţinerea constantă a echilibrului acido-bazic şi a balanţei hidrice
  - reconstrucţii organice, acolo unde este necesar.
  Deşi sângele se reconstituie în permanenţă, compoziţia sa rămâne aproape invariabil
constantă. Acest echilibru funcţional, poartă denumirea de homeostază. Homeostaza este
controlată şi dirijată de către sistemul neuro-endocrin cu participarea organelor
hematoformatoare - pe de-o parte şi a unor aparate (respirator, excretor) - pe de altă parte.
Astfel, prin analize de laborator, se pot determina valorile multor elemente circulante, care în
mod normal trebuie să rămână relativ constante, ca:
  - glicemia (nivelul glucozei din sânge),
  - nivelul lipidelor (lipide totale, trigliceride, colesterol) din sânge,
  - nivelul  proteinelor din sânge şi raportul dintre albumine şi globuline
  - valoarea unor minerale (fier, calciu, magneziu, sodiu, etc.).
  Sângele arterial conţine hemoglobină saturată în oxigen (oxihemoglobină). El circulă prin
artere, de la plămâni spre ţesuturi, unde donează oxigenul celulelor.
  Sângele venos conţine carbohemoglobină (hemoglobină care a legat dioxidul de carbon),
circulând prin vene, de la ţesuturi la plămâni.
  De la aceste reguli, face excepţie sângele care circulă prin artera, respectiv vena pulmonară.
Prin artera pulmonară circulă sângele de la inimă la plămâni (sânge încărcat cu dioxid de
carbon, sânge venos), iar prin vena pulmonară trece  sânge oxigenat, de la plămâni la inimă.
Grupele sangvine

Sistemul circulator este format din inima, vasele sangvine şi limfatice.

Inima este un organ musculos, cavitar, tetracameral care pompează ritmic in artere sangele pe care
il primeste prin vene. Are aproximativ 300 g si marimea unui pumn de adult. In ciuda
dimensiunilor se contracteaza zilnic de aproximativ 100.000 de ori si pompeaza peste 7.200 l de
sange. Este constituita din doua atrii si doua ventricule separate prin septurile interatrial si
interventricular. Fiecare atriu comunica cu ventriculul respectiv prin orificiile atrio-ventriculare
prevazute cu valve care se deschid doar intr-un anumit sens spre ventricule: stang (bicuspida) si
drept (tricuspida).

Inima este alcatuita din trei straturi concentrice: endocard, miocard si epicard, stratul mijlociu
avand o importanta speciala atat prin dezvoltare cat si prin proprietatile sale.

In miocard, in afara celulelor miocardice, mai exista celule specializate in generarea si conduce rea
impulsurilor de contractie; acestea constituie ţesutul excitoconductor nodal (embrionar).

Epicardul este o membrana conjunctiva subtire ce acopera suprafata cardiaca si constituie foita
visceral a epicardului. Intre foitele pericardului se gaseste cavitatea pericardica cu o lama subtire
de lichid care favorizeaza alunecarea in timpul activitatii cardiace.

Vascularizatia inimii, extrem de bogata, este asigurata de cele doua artere coronare (dreapta si
stanga), care se desprind de la originea aortei si se impart in ramuri care nu se anastomozeaza intre
ele. Obstructia unei coronare sau a ramurilor sale provoacă necroza teritoriului cardiac deservit
( lllfarctul miocardic). Sângele venos al cordului este colectat de venele cororonare, care se varsă
in sinusul coronarian ce se deschide direct in atriul drept.

Activitatea mecanica a inimii

Inima functioneaza ca. o dubla pompa aspiratoare - respingatoare, contracţiile ventriculare ritmice
asigura circulaţia sangvina permanenta prin cele doua circuite, sistemic si pulmonar, iar aparatul
valvular al inimii imprima un sens obligatoriu circulatiei intracardiace a sangelui.

Succesiunea unei contractii (sistola) şi a unei relaxări cardiace (diastola) constituie ciclul sau

revoluţia cardiacă, avand o durata de 0,8 s (70/min).

Sistemul vascular

Sistemul vascular este format din vase de dimensiuni diferite: artere, arteriole, metaarteriole,
capilare, venule si vene.

Circulatia sangvina este alcatuita din doua circuite vasculare separate dar strans corelate
functional:
 circulatia mare sau sistemica - circulatia sistemica incepe in ventriculul stang, prin
artera aorta care transporta sangele cu oxigen si substante nutritive la tesuturi si organe.
De la nivelul acestora, sangele incarcat cu dioxid de carbon este preluat de cele doua
vene cave care il duc in atriul drept. Sistemul aortic - este format din artera aorta si din
ramurile ei, care iriga toate tesuturile si organele corpului omenesc. Sistemul aortic incepe
din ventriculul stang cu aorta ascendenta, din care se desprind cele doua artere coronare.
Dupa ce urca 5-6 cm, se curbeaza si formeaza arcul aortic, care se continua cu aorta
descendenta, subimpartita in toracala si abdominala. Terminal, aorta abdominal se bifurca
in arterele iliace comune, stanga si dreapta. Artera aorta pleaca din ventriculul stang si
prezinta trei portiuni: aorta ascendenta, arcul aortic si aorta descendenta. Din acestea se
desprind ramificatii pentru toate organele. Presiunea sub care circula sangele in artere si
care se transmite peretilor vasculari reprezinta tensiunea arteriala. Ea este corelata cu
sistola si diastola; astfel in timpul sistolei ventriculului stang presiunea in aorta si
ramificatiile ei mari creste brusc pana la 120 – 140 mm Hg, valoare care reprezinta
presiunea (tensiunea) arteriala maxima (sistolica). In timpul diastolei are loc scaderea
presiunii arteriale pana la 70 – 80 mm Hg, valoare denumita presiune (tensiune) arteriala
minima (diastolica). Diferenta dintre presiunea maxima si minima diminua progresiv pe
masura micsorarii calibrului arterei. Presiunea arteriala se masoara la nivelul arterei
brahiale. Capilarele sunt vasele sanguine cele mai mici avand lungime de aproximativ
0,5mm si diametrul intre 5 si 20 microni. Capilarele se desprind din metaarteriole,
ramificatii ale arteriolelor si fac legatura cu venulele sau se anastomozeaza cu ramuri
laterale ale altor capilare principale, formand retele capilare de forme si dimensiuni
variabile in functie de activitatea metabolica a tesutului. Capilarele, desi contin doar
aproximativ 5% din sangele circulant reprezinta sectorul functional cel mai important al
circulatiei deoarece la nivelul lor, prin intermediul lichidelor interstitiale, au loc
schimburile de substante nutritive si plastice si schimburile respiratorii dintre sange si
celule. Schimburile dintre plasma si lichidele interstitiale au o importanta vitala deoarece
asigura celulelor O2, substante energetice si plastice necesare si inlatura CO2 ca si
substantele neasimilabile rezultate din metabolism. Structura capilarelor permite
schimburile dintre plasma sangvina si lichidele interstitiale care se fac prin pinocitoza,
difuziune si filtrare. Venele sunt vase sangvine prin care sangele circula dinspre capilare
spre inima si au un volum de 3 ori mai mare decat cel al arterelor. Sistemul venos al marii
circulatii se colecteaza in vena cava superiara si vena cava inferioara care se deschid in
atriul drept. Venele cava (superioara si inferioara) aduc sangele neoxigenat din organism in
atriul drept. Legatura dintre sistemul arterial şi sistemul venos este realizata de sistemul
capilar. Sistemul venos al marii circulatii este reprezentat de doua vene mari: vena cava
superioara si vena cava inferioara. Vena cava superioara strange sangele venos de la creier,
cap, gat, prin venele jugulare interne, de la membrele superioare, prin venele
subclaviculare, si de la torace (spatii1e intercostale, esofag, bronhii, pericard si diafragm),
prin sistemul azygos. Vena cava inferioara aduna sangele venos de la rnembrele inferioare,
de la peretiii si viscerele din bazin, de la rinichi, suprarenale, testicule, respectiv ovare, de
la peretele posterior al abdomenului (venele lombare), cat si de la ficat (venele hepatice).
Vena cava inferioara se formeaza prin unirea venei iliace comune stangi cu cea dreapta. La
randul ei. fiecare vena iliaca comuna este formata prin unirea venei iliace externe cu vena
iliaca interna. Vena iliaca interna colecteaza sangele de la peretii si viscerele din bazin.
  circulatia mica sau pulmonara – incepe in ventriculul drept prin trunchiul arterei
pulmonare care transporta spre plaman sange cu CO2. Trunchiul pulmonar se imparte in
cele doua artere pulmonare, care duc sangele cu CO2 spre reteaua capilara din jurul
alveolelor, unde i1 cedeaza a1veolelor care-l elimina prin expiratie. Sangele cu O2 este
colectat de venele pulmonare, cate doua pentru fiecare plaman. Cele patru vene
pulmonare sfarsesc in atriul stang. Circulatia pulmonara este cuplata in serie cu cea
sistemica, sangele din ventriculul drept fiind propulsat prin artera pulmonara spre plamani,
unde are loc schimbul de gaze, dupa care revine prin venele pulmonare in atriul stang.
Artera pulmonara pleaca din ventriculul drept, iar dupa un traiect scurt se bifurcă pentru
cei doi plamani si transporta sange neoxigenat. Venele pulmonare pornesc cate doua din
fiecare plaman, se deschid in atriul stang si transporta sange oxigenat.

Punctia venoasa

Punctia venoasa reprezinta crearea unei cai de acces intr-o vena prin intermediul unui ac de
punctie.

Scopul: -explorator:recoltarea sangelui pentru examene de

laborator(biochimice,hematologice,serologice si bacteriologice).

-terapeutic:-administrarea unor medicamente sub forma unei injectii sau a unei perfuzii
intravenoase;

-recoltarea sangelui in vederea transfuzarii sale;

-executarea transfuziei de sange sau derivate ale sangelui;

-sangerare(300-500) ml in edemul pulmonar acut(EPA),hipertensiune

arteriala(HTA).

Locul punctiei(locuri de electie):

-venele de la plica cotului(vena bazilica si cefalica),unde se formeaza un “M” venos prin
anastomozarea lor;

-venele antebratului;

-venele de pe fata dorsala a mainii;

-venele subclaviculare;

-venele femurale;

-venele maleolare interne;

-venele jugulare si epicraniene(mai ales la sugari si la copilul mic).

Pregatirea punctiei

Materiale:a)de protectie:perna elastica pentru sprijinirea bratului,musama,aleza.

b)pentru dezinfectia tegumentului

c)instrumentar si materiale sterile:ace de 25-30 mm,diametru 6/10,7/10,10/10mm(in

functie de scop),seringi de capacitate(in functie de scop),pense,manusi chirurgicale,tampoane.

d)alte materiale:garou sau banda Esmarch,eprubete uscate si etichetate ,cilindru

gradat,fiole cu solutii medicamentoase,solutii perfuzabile,tavita renala (materialele se vor pregati
in functie de scopul punctiei).

Pregatirea pacientului:-pregatirea psihica:se informeaza asupra scopului punctiei.

-pregatirea fizica(pentru punctia la venele bratului,antebratului):se aseaza

intr-o pozitie confortabila atat pentru pacient,cat si pentru persoana care executa punctia (decubit
dorsal);
 -se examineaza calitatea si starea venelor, avand grija ca hainele sa nu
impiedice circulatia de intoarcere la nivelul bratului;

-se aseaza bratul pe pernita si musama in abductie si extensie maxima;

-se dezinfecteaza tegumentele;

-se aplica un garou la o distanta de 7-8 cm deasupra locului

punctiei,strangandu-l astfel sa opreasca circulatia venoasa fara a comprima artera;

-se recomanda pacientului sa stranga pumnul,venele devenind astfel

turgescente.

Executia punctiei(tehnica):-asistenta medicala imbraca manusile sterile si se aseaza vizavi de

pacient;

- fixeaza vena cu policele mainii stangi,la 4-5 cm sub locul

punctiei,exercitand o usoara compresiune si tractiune in jos asupra tesuturilor vecine;

-se fixeaza seringa,gradatiile fiind in sus,acul atasat cu bizoul in sus,in

mana dreapta,intre police si restul degetelor;

-se patrunde cu acul traversand,in ordine,tegumentul (in directie

oblica-unghi de 30 de grade),apoi peretele venos invingandu-se o rezistenta elastica,pana cand
acul inainteaza in gol;

-se schimba directia acului 1-2 cm in lumenul venei;

-se controleaza patrunderea acului in vena prin aspiratie cu seringa;

-se continua tehnica in functie de scopul punctiei venoase:injectarea

medicamentelor,recoltarea sangelui,perfuzie;

-in caz de sangerare,se prelungeste acul de punctie cu un tub din

polietilena care se introduce in vasul colector,garoul ramanand legat pe brat;

-se indeparteaza staza venoasa dupa executarea tehnicii prin desfacerea

garoului si a pumnului;
 -se aplica tamponul imbibat in solutie dezinfectanta la locul de
patrundere a acului si se retrage brusc acul;

-se comprima locul punctiei 1-3 minute ,bratul fiind in pozitie

verticala.

Ingrijirea ulterioara a pacientului:-se va face toaleta locala a tegumentului;

-se schimba lenjeria daca este murdara;

-se asigura o pozitie comoda in pat;

-se supravegheaza pacientul.

Accidente:-hematom(prin infiltrarea sangelui in tesutul perivenos);

-strapungerea venei(perforarea peretelui opus);

-ameteli,paloare,lipotimie(lesin).

Interventiile asistentei-se retrage acul si se comprima locul punctiei 1-3 minute;

-se retrage acul in lumenul venei;

-se intrerupe punctia,pacientul se aseaza in decubit dorsal fara perna,se

anunta medicul.

 Pentru evidentierea venelor:-se fac miscari in sensul circulatiei de intoarcere cu partea

cubitala a mainii pe fata anterioara a antebratului;

-se introduce mana si antebratul in apa calda;

-pentru evidentierea venelor la care nu se poate aplica garoul

se face o presiune digitala pe traiectul venei deasupra locului punctiei(in sensul circulatiei
venoase);

-pentru punctionarea venelor jugulare,pacientul se aseaza in

decubit dorsal,transversal pe pat ,cu capul lasat sa atarne;
 -prin punctia venoasa se pot fixa ,pe cale
transcutanata,catetere din material plastic-ace Braunulen sau Venflons (cateterul este introdus in
lumenul acului cu care se face punctia,dupa punctionarea venei,acul se retrage ramanand numai
cateterul).Se utilizeaza numai materiale de unica folosinta.

De evitat:-punctia venei din lateral;

-punctia venei cu acul avand bizoul in jos;

-manevrarea incorecta a instrumentarului steril;

-atingerea produsului recoltat(punctia creand o legatura directa intre mediul exterior si

sistemul vascular pot intra si iesi germeni patogeni).

-flectarea antebratului pe brat cu tamponul la plica cotului,deoarece impiedica

inchiderea plagii venoase,favorizand revarsarea sangelui.

Punctia arteriala

Punctia arteriala reprezinta crearea unei cai de acces intr-o artera prin intermediul unui ac de
punctie.

Scopul :

 explorator:-recoltarea sangelui pentru analiza gazelor sanguine;

-introducerea substantelor de contrast pentru examenul radiologic al arterelor

-arteriografie.

 terapeutic:-injectarea medicamentelor cu actiune vasodilatatoare.

Indicatii: arteriopatii,cu scop de diagnostic si tratament.

Contraindicatii: tendinta crescuta la hemoragii,infectii.

Locul punctiei:-artera femurala;

-artera humerala;

-artera radiala;

-artera cubitala.

Pregatirea punctiei:

 materiale:-de protectie

-pentru crearea campului cutanat,dezinfectie tip III;

-instrumentar si materiale sterile:ace de marimi diferite in functie de artera

punctionata,seringi heparinizate pentru examenul gazelor
sanguine,manusi,pense,comprese,tampoane,camp chirurgical,seringi pentru injectarea substantelor
de contrast si anestezice.

-medicamente:solutii anestezice,substante de contrast;

-alte materiale:eprubete,saculet cu nisip,tavita renala.

 Pacientul: -pregatirea psihica consta in informarea acestuia cu privire la scopul

punctiei,pozitia in care va sta in timpul si dupa punctie.

-pregatirea fizica:pentru punctia arterei femurale,pacientul sta in decubit dorsal

pe un plan tare cu coapsa in extensie;pentru punctia arterei radiale,pacientul sta in decubit dorsal
cu mana intinsa ,hiperextensia articulatiei pumnului sprijinit pe un saculet cu nisip.

Executia punctiei se face de catre medic,ajutat de asistenta medicala.

  Medicul: isi spala si dezinfecteaza mainile,alege locul punctiei,face anestezia
locala,imbraca manusile,acopera locul punctiei cu campul steril,executa punctia,retrage
acul de punctie.
 Asistenta:isi spala si dezinfecteaza mainile,dezinfecteaza locul punctiei(dezinsectie tip
III),prepara seringa cu medicatie anestezica(dupa caz),serveste manusile
sterile,dezinfecteaza din nou locul punctiei,serveste campul steril,prepara seringa cu acul
de punctie si le serveste in mod aseptic,mentine pacientul in pozitia data,il
supravegheaza,aplica tampon compresiv pe care il tine cu pensa porttampon 5
minute,aplica pansament uscat pe care il comprima cu un saculet cu nisip 1-5 kg in functie
de artera.

Ingrijirea ulterioara a pacientului:-ramane la pat,in repaus,1-6 ore in functie de artera

punctionata;

-se controleaza locul punctiei si aspectul pansamentului

(roseata, hemoragie, hematom);

-se masoara pulsul,tensiunea arteriala,respiratia,se apreciaza

culoarea si temperatura locala a tegumentelor.

Pregatirea sangelui pentru examenul de laborator: pentru analiza gazelor sanguine,produsul va fi

ferit de contactul cu aerul,se eticheteaza si se trimite imediat la laborator.

Complicatii:

 in timpul punctiei:-punctionarea altor formatiuni(vase,nervi,tesuturi);

-hemoragie;
-injectare periarteriala.
 Dupa punctie:-hemoragii;
-hematoame cu compresiunea tesuturilor;
-obstructie vasculara din cauza spasmelor,trombozelor.

Recoltarea Sangelui
Sangele se recolteaza pentru examene:-hematologice;

-biochimice;

-bacteriologice;

-parazitologice ;

-serologice.

Recoltarea se face prin:

 Intepare :-la adult:pulpa degetului,lobul urechii

-la copil:fata plantara a halucelui sau calcai

 Punctia venoasa
 Punctia arteriala

Recoltarea sangelui capilar pentru examene hematologice

-Hemoleucograma (HLG)

-Hemoglobina(Hb)

-Timp de sangerare(TS)

-Timp de coagulare (TC)

-Grup sanguin si Rh.

Pregatire:

 Materiale: -de protectie: manusi de cauciuc;

 -sterile: ace,tampoane de vata,seruri test;

-nesterile: tava medicala curata,camera umeda,lame uscate, curate, degresate,

slefuite, pipete Potain.

-solutii dezinfectante-alcool 90 grade

 Pregatirea psihica consta in anuntarea pacientului sa nu manance,explicarea necesitatii

tehnicii.
 Pregatirea fizica consta in asezarea pacientului in pozitie sezand cu mana sprijinita.

Executie:-se aseptizeaza pielea degetului inelar sau mediu cu un tampon cu alcool 90 de grade;

- se evita congestionarea printr-o frecare puternica si prelungita;

-se asteapta evaporarea alcoolului;

-cu o miscare brusca se inteapa pielea pulpei degetului in partea laterala a

extremitatii,perpendicular pe straturile cutanate;

- se sterge cu un tampon uscat prima picatura,se lasa sa se formeze o alta picatura de

sange din care se recolteaza cu pipeta sau lama;

-se sterge cu un tampon cu alcool.

Pregatirea produsului pentru laborator-efectuarea frotiului

-la extremitatea unei lame se pune o picatura de 3-4 mm diametru;

-se aseaza o lamela cu marginile slefuite in unghi de 45 de grade cu lama (picatura se

intinde prin capilaritate);

-lamela se trage catre partea libera a lamei,pastrand aceeasi inclinatie si antrenand toata
picatura fara sa o fragmenteze;

-se agita lama pentru uscare, se eticheteaza si se trimite la laborator.

Recoltarea sangelui venos pentru examenele hematologice

Sedimentarea:asezarea progresiva a elementelor figurate spre fundul eprubetei din sange
necoagulabil lasat in repaus(fenomen fizic).

Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH):rapiditatea cu care se produce depunerea lor.

Pregatirea pentru VSH

Materiale:

 sterile:-seringa de 2 ml uscata

-solutie de citrat de Na 3,8%

-ace pentru punctia venoasa

 nesterile:-stativ si pipete Westergreen

-pernuta ,musama,eprubete,tavita renala,garou,vata

-solutii dezinfectante: alcool 70 de grade

Pacient:

 pregatire psihica: i se explica ,cu 24 de ore inainte,necesitatea efectuarii examinarii

 pregatire fizica: se anunta sa nu manance,sa pastreze repaus fizic

Executie:-asistenta se spala pe maini cu apa si sapun

-imbraca manusi de cauciuc sterile

-aspira in seringa 0,4ml citrat de Na 3,8%

-punctioneaza vena fara garou si aspira sange pana la 2 ml (1,6ml)

-retrage acul si aplica tampon cu alcool

-scurge amestecul sange-citrat in eprubeta si omogenizeaza lent

 -aseaza eprubeta in stativ

-ingrijeste pacientul

Pregatirea produsului pentru laborator

 se completeaza buletinul
 se eticheteaza produsul
 se aspira cu pipeta Westergreen pana la gradatia de 200 si se aseaza in stativ pe dopul de
cauciuc ,in pozitie strict verticala(cand examenul se face la patul bolnavului)

Hematocrit

Recoltarea sangelui pentru determinarea hematocritului (VET) se face prin punctie venoasa.Se
recolteaza 2 ml de sange pe cristale de EDTA (acid etilen diaminotetraacetic 1 %)-0,5 ml solutie
uscata prin evaporare.

Rezistenta globulara
  se recolteaza sangele pentru obtinerea globulelor rosii
 se evita hemoliza si coagularea sangelui
 sangele recoltat (5-6 ml) se trece imediat intr-un balon Erlenmeyer de 100 ml in care s-au
pus 5-10 perle de sticla
 se agita usor balonul timp de 5-10 minute cu miscari circulare
 sangele se defribineaza si nu se mai coaguleaza
 se trimite imediat la laborator

DE STIUT:

 un frontiu bun este fara goluri ,cu un strat regulat

 frotiul de sange se face numai cu sange proaspat
 recoltarea VSH-ului se face numai cu seringa si acul uscate (apa produce liza hematiilor) si
numai cu seringa de 2 ml
 pentru examenul in picatura groasa sangele se recolteaza sub forma de picatura groasa
 se recolteaza pe fiecare extremitate a lamei cate 2-3 picaturi cat mai apropiate intre ele
 cu coltul unei lame slefuite se amesteca picaturile formand o pata circulara cu diametrul de
aproximativ 1 cm
 se continua amestecarea picaturilor pana se formeaza un mic cheag-semnul unei defibrinari
complete
 uscarea frotiului se face prin agitarea lamei
 numele bolnavului si numarul buletinului de analiza se scriu direct pe lama cu creion
dermatograf
 picatura groasa se executa pentru punerea in evidenta a plasmodiilor malariei (recoltarea se
face in cursul accesului febril cand numarul parazitilor in sange este foarte mare)

Recoltarea sangelui pentru examene biochimice

 se efectueaza prin punctie venoasa,dimineata,bolnavul fiind “a jeune”

 se recolteaza 5-10 ml sange simplu,pentru a determina:

Felul analizei Modul de prelevare Interpretarea rezultatului

Uree sanguine 5-10 ml p.v. 0,20 - 0,40 gr/1000 ml
 Acud uric “ 2 - 6 mg %
Creatinina “ 0,6 – 1,20 mg %
Bilirubina “ T = 0,6 - 1 mg %
D = 0,1 - 0,4 mg %
Colesterol “ 1,80 – 2,80 gr ‰
Lipemie “ 600 – 800 mg %
Teste de disproteinemie “ Takata-Ara-negativ
R. Tymol = 0 – 4 u ML
ZnSO4 = 0 – 8 u SH
Fosfataza alcalina “ 2 – 4 u Bodansky
Transaminaza “ TGO = 2 – 20 ui
TGP = 2 – 16 ui
Amilaza “ 8 – 32 uW (Wolgemuth)
Electroforeza “ Pr.t. = 75 ± 10 gr %
Al = 40 – 50 g %

A
Gl = 20% (R = 1,5 – 2)
G
α1 = 4 α2 = 8
β= 12 γ = 16 – 18 %
Calcemie “ 9 – 12 mg %; 4,5 – 5,5 mEq/l
Sideremie Recoltare direct in eprubeta cu 100 – 160/100 ml
ac de platina
Rezerva alcalina 5-10 ml sange in sticlute 58 – 65 vol. %
heparinate
Ionograma sanguina “ Na+ = 137 – 152 mEq/l
K+ = 3,8 – 5,4 mEq/l
Cl- = 94 – 111 mEq/l
Ca++ = 4,5 – 5,5 mEq/l
Glicemie 2 ml sange/florura Na 4 mg 0,80 – 1,20 gr ‰
Fibrinogen 0,5 ml citrat de Na 3,8% si 4,5 200 – 400 mg %
ml sange
Timp de protrombina 0,5 ml oxalate de K Timpii:
4,5 ml sange T. Quick = 12” – 14”
T. Howell = 1’30” – 2’30”
 Recolare sangelui pentru examene serologice

Examenele serologice releva prezenta sau absenta anticorpilor in serul pacientului.

Aceste examene se utilizeaza pentru diagnosticarea bolilor infectioase ( tifos exantematic,febra

tifoida ,sifilis).

Recoltarea sangelui se face prin punctie venoasa direct in eprubeta (fara seringa),intr-o cantitate de
sange de 5-10 ml.

Dupa coagulare,se desprinde cheagul de pe peretele eprubetei si dupa 30 de minute,se decanteaza

serul intr-o alta eprubeta sau se aspira cu o pipeta Pasteur sterile.

Serul nehemolizat are o culoare galbuie, cel hemolizat este roz.

Recoltarea sangelui pentru examen bacteriologic (hemocultura)

Hemocultura inseamna introducerea sangelui pe un mediu de cultura pentru examen bacteriologic.

Scop:-descoperirea bacteriilor atunci cand se suspecteaza :
-o septicemie cu stafilococ,meningococ,bacil Koch (bolnavul are febra ridicata cu
oscilatii mari,frison,stare generala alterata)
- o bacteriemie : febra tifoida,bruceloza,endocardita maligna subacuta.

Pregatire:material:
a)de protectie:masca de tifon,manusi sterile
b) sterile:seringa a 20 cm,ace pentru punctie venoasa,casoleta cu pense,tampoane si
comprese,camp,apa si sapun
 c)medii de cultura-doua recipiente cu:bulion citrate,geloza semilichida
d)nesterile:lampa de spirt,chibrituri
e)solutii dezinfectante:alcool iodat,tinctura de iod,eter.

Pacient
-pregatire psihica:se anunta si se explica necesitatea tehnicii
-pregatire fizica:se spala regiunea plicii cotului;se degreseaza cu eter;se aseptizeaza cu alcool

Executie:Asistenta 1
-imbraca manusi sterile
-aseaza campul steril
-aseptizeaza regiunea cu iod
-ia seringa si efectueaza punctia venoasa
-aspira 20 ml de sange
-retrage seringa
-insamanteaza
-2 ml in eprubeta cu geloza
-10 ml in bullion citrate
-omogenizeaza prin miscari de inclinare si redresare.

Asistenta 2:
-spala,degreseaza si dezinfecteaza regiunea
-alpica garoul la 10-12 cm de locul punctiei
-aprinde lampa de spirt
-imbraca manusi sterile
-serveste seringa in conditii aseptic
-desface garoul
-aseptizeaza locul punctiei
-flambeaza dopul sig aura balonului
-flambeaza din nou gura balonului,dopu si inchide eprubeta.
Pregatira produsului pentru laborator

-se eticheteaza cu data ,ora,temperature (se potrecolta mai multe probe in 24 h)

-se trimit la laborator si se pun la thermostat la 37 grade celsius
-se noteza in foaia de observatie data si numele persoanei care a recoltat

-pentru insamantarea cu germeni anaerobi,eprubeta cu geloza semilichida se incalzeste la bain-

marie timp de 30 minute
-in timpul insamantarii,balonul sau eprubeta cu mediu de cultura se pastreaza inclinata
-flambarea se face fara a incalzii mediul de cultura
-materialele necesare se sterilizeaza la pupinel
-insamantarea se face imediat pentru a evita coagularea sangelui
-hemocultura se efectueaza la debutul bolii si inainte de administrarea antibioticelor
Hemocultura poate fi completata cu coprocultura,urocultura atc.

Recoltare sangelui venos cu sistemul vacutainer

 Codul de culoare a dopurilor de cauciuc:

- rosu = biochimie

- albastru = probe de coagulare

- mov = hematologie (HLG)

- negru = VSH

Ordinea recomandata pentru utilizarea vacutainerelor la recoltarea de sange venos la acelasi

pacient este:

1. flaconul pentru hemocultura

2. vacutainere pentru coagulare (dop albastru)

3. vacutainer pentru ser (dop rosu)

4. vacutainer cu EDTA pentru hemograma (dop mov)

5. vacutainer pentru VSH (dop negru).

In cazul in care nu se recolteaza hemocultura, ordinea este:

1. vacutainer pentru ser (dop rosu)

2. vacutainer pentru coagulare (dop albastru)

3. vacutainer cu EDTA pentru hemograma (dop mov)

4. vacutainer pentru VSH (dop negru).

Aditivii continuti in vacutainere :

- mov : heparina sau EDTA 2ml + 2ml sange

- albastru: 0,5 ml oxalat de K +4,5 ml sange

- negru: 0,4ml citrat de Na 3,8% + 1,6 ml sange

- rosu: fara aditivi, se recolteaza 5-7 ml sange

Utilizarea acestei metode de prelevare asigura:
-confortul pacientului
-calitatea probei de sange
-securitatea personalului
Pregatire:
Materiale
-holder-un tub de material plastic care prezinta, la partea superioara, amboul la care se ataseaza
acul de punctie prin infiletare,iar la partea inferioara doua aripioare
-acul de punctie protejat de carcasa bicolora
-tuburi vacuumtainer cu dopuri de diferite culori conventionale
-materiale necesare efectuarii punctiei venoase
Pregatirea psihica a pacientului consta in informarea sa si explicarea procedurii, obtinerea
consimtamantului si incurajarea si sustinerea pacientului

Pregatirea fizica necesita atentionarea pacientului sa nu manance cel putin 12 oresi sa stea
in repaus fizic la pat. Verificam daca a respectat recomandarile, pozitionam pacientul in decubit
dorsal cu mana sprijinita ca pentru punctie venoasa si alegem vena cea mai proeminenta.

a) Recoltarea sangelui pentru HLG

- se face in vacutainerul cu capac mov, care contine EDTA sau

heparina 2ml

- se recolteaza 2 ml sange

b) Recoltarea sangelui pentru probele de coagulare

- se recolteaza 4,5ml sange in vacutainerul cu capac de culoare albastra, care

contine 0,5 ml oxalat de potasiu.
Asistenta
 se spala pe maini cu apa si sapun
 imbraca manusile sterile
 verifica banda de siguranta a acului(intergitate,valabilitate)
 indeparteaza carcasa de culoare alba a acului prin miscari de rasucire
  infileteaza capatul liber al acului in holder
 alege locul punctie si il aseptizeaza
 indeparteaza carcasa colorata a acului
Efectuarea punctiei venoase

 Obligatoriu, desigilarea acului se face in fata pacientului.

 Se verifica inca o data corecta pozitionare a bratului si se atrage atentia pacientului

sa nu efectueze miscari bruste

 Se solicita pacientului sa stranga pumnul (pentru a mari staza venoasa)

 Se insurubeaza foarte bine acul in holder
 Se ancoreaza vena cu degetul mare sau cu indexul pozitionat la 2.5-5.0 cm de locul
punctiei
 Se punctioneaza vena cu acul la un unghi de insertie de aprox 300
 Se asambleaza vacutainerul tinandu-se cu cealalta mana cat mai fix holterul cu acul
 Dupa ce incepe sa curga sangele in vacutainer se cere pacientului sa desfaca pumnul
 Se lasa tubul sa se umple pana cand vacuumul este epuizat si curgerea sangelui inceteaza
 Se scoate vacutainerul asigurandu-se fixitatea sistemului ac-holder
 Se introduce un nou vacutainer prin miscare de impingere-rotatie
 Cand se introduce ultimul vacutainer si incepe sa fie umplut cu sange, se desface garoul
 Se retrage din vena sistemul ac-holder
 Se aplica imediat un tampon-compresa si se solicita pacientului sa apese pe locul punctiei
 Dupa recoltare se arunca acul utilizat in cutia special destinata acestui scop (cutie galbena
din plastic pentru deseuri medicale intepatoare si taietoare, marcata cu simbolul pentru risc
biologic).
 Pacientul mentine bratul in extensie cca 5 minute cu compresie pe locul punctiei
 Vacutainerele cu aditivi (cele cu capac albastru, mov, negru, verde, gri) se agita pentru
amestecarea sangelui cu anticoagulantii / aditivii respectivi; agitarea se face prin rasturnare
blanda si completa (la 1800) a tubului de 8-10 ori, fara a se produce spuma. O agitare
energica produce hemoliza plasmei si activarea coagularii facand proba improprie
efectuarii analizei
 Inainte ca pacientul sa paraseasca camera de recoltare, asistenta verifica hemostaza la locul
punctiei si aplica un plasture de protectie.

In cazul in care sangerarea continua se mentine presiunea la locul punctiei si se aplica un bandaj
compresiv. Daca dupa inca 5 minute nu se opreste sangerarea, pacientul se aseaza in clinostatism
cu pozitionarea membrului superior punctionat in pozitie ridicata si se anunta medicul.

Reorganizare
 -se reorganizeaza locul de munca
-acele utilizate se depun in containerul destinat
Pregatirea probelor pentru laborator
-se eticheteaza tuburile
-se trimit la laborator

Precautii privind numarul de vacuumtainere recoltat, inscriptionarea si pastrarea lor

precum si modul de lipire a etichetelor cu cod de bare

 Daca numarul de analize de biochimie si imunologie este mai mare de 15, se recolteaza
doua (2) vacutainere pentru ser (dop rosu sau galben) pe care se lipesc etichete cu acelasi
cod de bare si eticheta colorata verde (pe ambele vacutainere)
 Daca pacientul are pe cerere analize de biochimie si analize de imunologieinfectioase
(TORCH, markeri de hepatita, HIV, etc) se recolteaza doua (2) vacutainere pentru ser (dop
rosu sau galben) pe care se lipesc etichete cu acelasi cod de bare si eticheta colorata verde
(pe ambele vacutainere)

 Daca pacientul are hemograma si grup sanguin si/sau Rh, se recolteaza un singur
vacutainer de hemograma (dop mov)
 Daca pacientul are:

o Hemograma si electroforeza hemoglobinei, sau

o Hemograma si hemoglobina glicoziilata, sau

o Hemograma si ACTH, atunci se recolteaza doua (2) vacutainere de hemograma (dop mov) pe
care se lipesc etichete cu acelasi cod de bare si eticheta colorata verde (pe ambele vacutainere)

 Daca pacientul are :

o Hemograma si electroforeza hemoglobinei si hemoglobina glicozilata, sau

o Hemograma si electroforeza hemoglobinei si ACTH, sau

o Electroforeza hemoglobinei si hemoglobina glicozilata si ACTH, atunci se recolteaza trei (3)
vacutainere de hemograma (cu dop mov) pe care se lipesc etichete cu acelasi cod de bare si
eticheta colorata verde (pe toate cele trei vacutainere)

Urmatoarele analize implica punerea la rece (frigider) a vacutainerului cu sange recoltat si

aducerea lui de urgenta in laborator dupa terminarea recoltarii la pacientul respectiv:

 ACTH,
 Parathormon (PTH)
 Insulina
 25-OH-Vitamina D
 Proteina S
 Proteina C
 Lupus anticoagulant
 Antitrombina III
 ProC Global
 ProC Global factor V

Urmatoarele analize necesita pastrarea vacutainerelor la temperatura corpului pana la

aducerea lor in laborator:

 Crioglobuline
 Criofibrinogen

Lipirea etichetelor cu cod de bare pe vacutainerele de sange recoltate de la pacienti

trebuie facuta conform indicatiilor, deoarece analizele se lucreaza din tuburi primare introduse in
analizoarele prevazute cu cititor de cod de bare. Etichetele cu cod de bare se lipesc:

 Drept, vertical (nu in spirala)

 Pe axul lung al vacutainerului (nu circular, inelar)
 Suprapuse perfect peste eticheta originala a vacutainerului (nici mai sus, nici mai jos);
pentru VSH, eticheta se lipeste la baza vacutainerului pentru a lasa libera pentru citirea
analizorului suprafata de depunere a hematiilor

Pentru marcarea urgentelor se lipeste o eticheta rosie si pe cerere si pe vacutainere.

Eticheta rosie si/sau verde NU se lipeste peste codul de bare al etichetei cu cod de bare pentru ca
aesta sa poata fi citit de scannerele analizoarelor.

Pentru analizele recoltate in spital, atat pe cerere cat si pe vacutainere se lipeste o eticheta
galbena. Daca sunt analize in urgenta, pe langa eticheta galbena se lipeste si o eticheta rosie, si
pe cerere si pe vacutainere sau recipiente cu produse de la pacient.
VACUTAINERE SI RECIPIENTE PENTRU RECOLTAREA ANALIZELOR DE
LABORATOR

1. Eprubeta pentru examen sumar urina (Examen sumar de urina)

2. Urocultor (Urocultura)
3. Tub recoltare sange pentru determinarea analizelor biochimice si imunologice (capac rosu)
4. Tub recoltare sange pentru determinarea analizelor biochimice si imunologice (capac galben)
5. Tub recoltare sange K2-EDTA pentru determinarea analizelor hematologice (capac mov)
6. Tub recoltare sange 3.2% citrat citrate de sodium pentru determinarea testelor de coagulare
(capac bleu)
7. Tub recoltare sange 3,8% citrat de sodium pentru determinarea VSH (viteza de sedimentare a
hematiilor (capac negru)
8. Tub recoltare sange Sodium F-K3-EDTA pentru determinarea glicemiei (capac gri)
9. Coprocultor (materii fecale)
10. Coprocultor cu mediu de transport (materii fecale - coprocultura)
Tipuri de laboratoare :

 Laborator de hematologie:pentru analize hematologice;aceste analize se executa in

majoritatea bolilor si in mod special in bolile de sange.

 Laborator de biochimie:executa analize biochimice din sange,urina si alte

produse,analizand substantele minerale sau organice din compozitia lor.

 Laborator de microbiologie:depisteaza existenta microbilor,in cazul bolilor infectioase.

 Laborator de virusologie:depisteaza existenta virusilor in produsul biologic recoltat.

 Laborator de parazitologie:pune in evident diferiti paraziti,localizati in corpul uman.

 Laborator de serologie:pune in evidenta anticorpi fabricati de corpul uman cu ocazia unei

eventuale boli microbiene.

 Laborator de endocrinology:pentru analiza hormonale

 Laborator de micologie:pentru analiza ciupercilor.

 Laborator de igiena:pentru analiza apei,aerului,alimentelor

 Laborator de toxicologie:pentru analiza toxinelor din corp .

 RECOLTAREA DE TESTE SANGUINE PENTRU MASURAREA
GLICEMIEI

Materiale necesare  manusi

 glucometru portabil
 paduri alcoolizate
 comprese tifon
 bandaj adeziv
Pregatirea echipamentului:
 se va verifica glucometrul si toate accesorile acestuia
(ace, reserve, banda de citire, baterie etc)
Recoltarea:
 confirmarea identitatii pacientului( pentru a se evita
confuzia si a nu se lua analize la un alt pacient).
 se comunica pacientului ce i se va face, i se va
explica procedura pentru a-i reduce anxietatea si a ne
asigura de cooperarea sa.
 se selecteaza locul punctiei ( deget sau lobul urechii
pentru adulti, calcaie pentru nounascut)
 se spala mainile bine si se pun manusi
 daca este necesar , pentru dilatarea capilarelor, se pot
aplica comprese calde, umede timp de 10 minute
 se sterge locul ales pentru punctie cu alcool si apoi se
usuca cu o compresa
 se pregateste glucometrul ( se calibreaza si de
deschide) si apoi se punctioneaza locul dintr-o singura
miscare scurta si rapida
 dupa punctionare se va evita sa se faca compresie sau
sa se “stoarca” locul, pentru a evita amestecarea
sangelui capilar cu alte fluide tisulare.
 se lasa sa curga picatura de sange pe banda pregatita a
glucometrului, asigurandu-ne ca este suficienta pentru
citirea rezultatului
 dupa recoltare se mentine compresie pe locul
punctionarii pana se opreste sangerarea
 dupa oprirea sangerarii se aplica un bandaj adeziv.
 se noteaza rezultatul , data si ora.
 se va evita recoltarea din locuri edematiate,
cianotice.Daca nu se poate obtine sange capilar, se va
punctiona o vena cu seringa si se va pune din seringa
pe banda glucometrului o picatura mare de sange
 daca pacientul va trebui sa foloseasca acasa
glucometrul si sa isi recolteze singur trebuie invatat sa
o faca corect cel mai indicat fiind sa I se ofere si un
ghid scris de folosire a glucometrului.De asemenea va
 Consideratii speciale: trebui sa stie care sunt valorile glicemice anormale
pentru care va trebui sa vina la spital

1. CULEGEREA DATELOR

NUMELE SI PRENUMELE P.M.

PACIENTILOR
 Varsta 20 ani
 Sex F
 Ocupatie Studenta
 Contidii de viata si munca Bune
 Greutatea 50 kg
 Inaltimea 170 cm
MOTIVELE INTERNARII (MANIFESTARI  Adenopatie
DE DEPENDENTA)  Disfagie
 Senzaţie de sufocare
 Stare generală alterată
 Febră ridicată T = 400C
 Anorexie
 Deshidratare
ISTORICUL BOLII  Pacienta, în vârstă de 20 ani, se
internează de urgenţă în secţia ORL a
Spitalului Judeţean Ploieşti acuzând:
adenopatie, disfagie, febră 400C, stare
generală alterată – pentru evaluare şi
tratament de specialitate
DIAGNOSTICUL LA INTERNARE Amigdalită pultacee
DATA INTERNARII 21.04.2015

2. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR

 Analiza satisfacerii nevoilor fundamentale

 Diagnostic de nursing
 Stabilirea gradului de dependenţă
 NEVOIA DIAGNOSTIC DE
GRAD DE
FUNDAMENTALĂ NURSING
DEPENDENŢĂ
NESATISFĂCUTĂ P.E.S.
1 2 3 4
 Alterarea
respiraţiei din
cauza procesului
 Nevoia de a
inflamator
respira şi a avea o 2
amigdalian
bună circulaţie
manifestată prin
tahipnee

 Nevoia de a  Hipertermie
menţine cauzată de
temperatura procesul infecţios
3
corpului în limite manifestată prin
normale febră ridicată – T
= 400C şi frisoane
PACIENT P.M.  Alimentaţie
inadecvată prin
deficit din cauza
procesului
 Nevoia de a bea şi
infecţios şi
a mânca 2
disfagiei
manifestată prin
aport redus de
alimente

 Incapacitatea de a
se odihni din
cauza stării
 Nevoia de a dormi
generale alterate,
şi a se odihni 2
manifestate prin
insomnie, somn
agitat, întrerupt

 Nevoia de a evita  Vulnerabilitate 2

pericolele faţă de pericole
din cauza
 spitalizării
manifestată prin
risc de infecţii şi
complicaţii

1 2 3 4
 Alterarea
tegumentelor şi
mucoaselor din
cauza febrei
 Nevoia de a fi
ridicate
curat, îngrijit, de a
manifestată prin
proteja 2
tegumente
tegumentele şi
hiperemiate şi
mucoasele
mucoase uscate
PACIENT P.M. (mucoasa bucală –
limba saburală)

 Lipsa de
cunoştinţe din
cauza
 Nevoia de a învăţa informaţiilor
cum să-ţi păstrezi reduse despre 2
sănătatea boală, manifestată
prin necunoaşterea
evoluţiei bolii

3. PLANIFICAREA INTERVENŢIILOR

 Stabilirea obiectivelor
 Planificarea intervenţiilor
NUMELE ŞI PRENUMELE
OBIECTIVE INTERVENŢII AUTONOME
PACIENŢILOR
1. 2. 3.

 Am aşezat pacienta într-o

poziţie care să-i favorizeze
respiraţia;
 Am măsurat şi notat în
foaia de temperatură
respiraţia;
 Am îndepărtat secreţiile
nazale;
 Am umidificat aerul din
 Să prezinte căi respiratorii încăpere cu apă
permeabile şi o bună alcoolizată;
respiraţie
 Am învăţat pacienta să
tuşească eficient, să
expectoreze şi să
colecteze sputa;
 Am asigurat scuipătoarea
PACIENT P.M. cu capac, tăviţa renală;
 Am asigurat condiţii de
microclimat: 220C şi
umiditate 55%

 Să-şi menţină temperatura

corpului în limite normale
 Am aplicat comprese
umede;
 Am măsurat şi notat
temperatura;
 Am administrat ceaiuri
călduţe;
 Am încălzit pacienta cu
pături şi buiote cu apă
caldă în timpul frisoanelor;
  Am schimbat lenjeria de
pat şi de corp ori de câte
ori a fost nevoie.

1. 2. 3.
 Am aplicat comprese
calde la nivelul gâtului;
 Am indicat gargara cu ceai
de muşeţel, coada
şoricelului;
 Am indicat alimente
 Să nu mai prezinte durere semilichide la început,
la deglutiţie călduţe, apoi treptat
alimentaţie păstoasă
(piureuri, supe-cremă,
brânză cu smântână);
 Am pregătit pacienta
pentru recoltarea
exudatului faringian.
 Asigur igiena
tegumentelor şi
mucoaselor, în special a
cavităţii bucale;
 Asigur alimentaţie lichidă
PACIENT P.M. şi semilichidă în
perioadele febrile, cu
 Să fie hidratat şi alimentat
aport caloric
corespunzător
corespunzător
necesităţilor – adaug 13%
pentru fiecare grad de
temperatură peste
valoarea normală; treptat
se trece la alimentaţia
normală.
 Să fie echilibrat  Asigurarea unei cantităţi
hidroelectrolitic şi să aibă suplimentare de lichide
o stare de bine psihic şi având în vedere pierderile
fizic. prin febra, polipnee,
transpiraţii;
 Am corectat dezechilibrul
hidric printr-o hidratare
 corespunzătoare peros şi
parenteral;
 Am efectuat bilanţul
ingesta-excreat.
 Am menţinut condiţii
 Să prezinte somn necesare somnului;
corespunzător calitativ şi
 Am întocmit un program
cantitativ
de odihnă corespunzptor.

INTERVENŢII EVALUARE
DELEGATE

Examene de laborator:
 V.S.H. 20.03.2015
 H.L.G.  dispneea nu se ameliorează,
 Fibrinogen se continuă tratamentul
 Glicemie
 Uree 21.03.2015
 Exudat faringian  dispneea se reduce moderat
PACIENT P.M.
 Examen urină
21.03.2015
Examen O.R.L.  copilul prezintă o
îmbunătăţire considerabilă
Administrarea tratamentului a respiraţiei
prescris:
22.03.2015
1. Penicilină – 1 fiolă la 6 ore  copilul nu mai prezintă
2. Oxacilină (250 mg) – 1 cp. la
dispnee
12 ore 20.03.2015
3. Romergan – 1 cp. seara
 durerea de deglutiţie
4. Algocalmin – 1 fiolă la 12 ore
cedează la administrarea de
5. Soluţie glucozată
algocalmin, ulterior în timpul
6. Ranitidină (150 mg) – 1
zilei mai prezintă 3 episoade
cp.seara
de durere, de intensitate
7. Dicarbocalm – 1x3/zi
variabilă
8. Ser fiziologic
9. Paracetamol – 1x2/zi 21.03.2015
 copilul prezintă episoade de
durere care răspund prompt
la administrarea de
algocalmin

22.03.2015
 episoadele dureroase se
 diminuează

23.03.2015
 episoadele dureroase dispar

20.03.2015
 episoadele febrile nu se
diminuează

21.03.2015
 episoadele febrile încep să
dispară

22.03.2015
 episoadele febrile dispar

RECOLTAREA EXUDATULUI FARINGIAN

PACIENTA P.M.

1. Exudatul faringian s-a recoltat dimineaţa înainte de a consuma alimente sau

lichide (acestea şterg agenţii patogeni existenţi pe suprafaţa amigdalelor
şi/sau mucoasei faringiene);

2. Am recomandat pacientei evitarea spălării dinţilor deoarece majoritatea

pastelor de dinţi conţin substanţe antibacteriene care distrug flora
microbiană faringiană denaturând rezultatul exudatului faringian (care în
aceste condiţii nu va semnala prezenţa agenţilor patogeni) şi a folosirii
dezinfectantelor nazofaringiene (dacă aceste condiţii nu pot fi respectate
putem totuşi efectua recoltarea exudatului faringian la 3 ÷ 4 ore de la ultima
masă sau de la ultimul periaj dentar);

3. Pacientei i s-a indicat să încline capul pe spate şi să deschidă gura cât de

mult posibil. Am efectuat presiune pe limbă cu ajutorul unei spatule plate
(apăsător de limbă), apoi am examinat gura şi gâtul. Cu ajutorul unui tampon
steril am prelevat o mostră de secreţii de la nivelul părţii posterioare a
 faringelui, din jurul amigdalelor şi de la nivelul zonei inflamate a cavităţii
bucale.

ANALIZE DE LABORATOR ALE PACIENTULUI P.M.

VALORILE
EXAMEN DE TEHNICĂ DE VALORI
PACIENTEI P.M.
LABORATOR RECOLTARE NORMALE
1. 2. 3. 4.

 5÷10 ml. sânge prin

 Uree sangvină p.v. fără 0,20÷0,40 g% 0,30%
anticoagulant

 5÷10 ml. sânge

 Creatinină venos prin p.v. fără 0,6÷1,20 mg% 0,30 mg %
anticoagulant

 2 ml. sânge/clorură
 Glicemie 0,80÷1,20 g% 86 mg %
de Na 4 mg

 0,5 citrat de Na
 Fibrinogen 3,8% şi 4,5 200÷400 mg% 483 mg%
ml.sânge

bărbaţi:
1÷10 mm/1h
 puncţie venoasă 1,6 7÷15 mm/h
ml. sânge + 0,4 ml. 24 mm/1h
 VSH
citrat de Na femei: 46 mm/2h
 fără stază 2÷13 mm/h
12÷17 mm/h

bărbaţi: 15  2g%
 prin înţeparea
 Hemograma (Hb) 12,8%
pulpei degetului femei: 13  2g%
  puncţie venoasă 2
ml.sânge pe cristale
bărbaţi: 46  6%
de EDTA
 Hematocrit (VET) femei: 41  5% 40,2%
 0,5 ml. soluţie
uscată prin
evaporare

1 2 3 4

 Trombocite  prin înţeparea 150÷400000/mm3 227000/mm3

pulpei degetului
 densitate:
 densitate: 1000÷1010
1010÷1025  PH: 4,5÷7
 reacţie (PH): 4,5÷7  albumină:
 albumină: absent prezentă
 corpi cetonici:  corpi cetonici:
 se recoltează într-o absenţi absenţi
sticluţă sterilă  pigmenţi biliari:  pigmenţi biliari:
 Sumar de urină 150÷200 ml urină absenţi absenţi
din prima micţiune  sediment urinar:  sedimente
de dimineaţă rare urinare: rare
 epitelii: rare  epitelii: rare
 leucocite: foarte  leucocite:
rare frecvente
 hematii: cilindri  hematii: cilindri
absenţi hematici, prezent
oxalat de calciu

PLAN DE ÎNGRIJIRE AL BOLNAVULUI

NUME ŞI PRENUME: Vlădescu Maria

DATA NAŞTERII: 3 ianuarie 1965

DOMICILIUL: Drobeta Turnu Severin

DATA INTERNĂRII: 4 mai 2015

DIAGNOSTIC: Insuficienţă cardiacă decompensată;fibrilaţie arterială la ritm scăzut.

MOTIVELE INTERNĂRII: Dispnee cu oropnee, edeme gambiene masive, palpitaţii şi

dureri retrosternale.

ANTECEDENTE HEREDOCOLATERALE: Neagă.

ANTECEDENTE PERSONALE: Angor la efort.

ISTORICUL BOLII: Cunoscută ca fiind bolnavă de 3 ani datorită nerespectării regulilor de

igienă şi alimentaţie, se internează pentru precardialgii, dispnee cu ortopnee, edeme
gambiene masive, simptome ce au apărut în urmă cu 10 zile.

zi Problema Obiective Intervenţii Evaluare

Dispnee cu Combaterea Am poziţionat bolnava în poziţie Uşoară reducere
ortopnee dispneei prin semişezândă. Am aerisit salonul. I- a dispneei
asigurarea am cerut bolnavei să evite efortul
oxigenului necesar fizic, psihic şi să stea în pat.
respiraţiei
Precardialgii Combaterea I-am recomandat bolnavei să stea Uşoară reducere
la efort mic durerii numai în pat cu administrarea 1 a durerii.
fiolă de Algocalmin I.V.
Insomnie Combaterea Am supravegheat starea psihică a Bolnava poate să
datorată insomniei şi bolnavei; am purtat discuţii adoarmă.
anxietăţii liniştirea bolnavei încurajând-o şi i-am administrat 1
tb. de Diazepam.
Edeme Combaterea Am urmărit dacă bolnava respectă Din cauza stării
4 gambiene edemelor regimul desodat prescris de medic. generale uşor
Mai Am efectuat masajul membrelor alterate, edemele
201 inferioare în direcţia curentului persistă în
5 venos. Am indicat bolnavei să ţină continuare.
ridicate părţile edematiate
punându-şi sub picioare o pătură
şi să execute mişcări active cu
membrele inferioare. La indicaţia
medicului am administrat 1 fiolă
Furosemid.
Urmărirea Măsurarea, observarea şi notarea Temp.=37gradeC
funcţiilor vitale T.A., puls, respiraţie, diureză, Greutate=70Kg
scaun, cântărire. T.A.=140/80mm
După măsurare, termometrul se Hg
dezinfectează şi se păstrează într-o A.V.=80/min.
soluţie dezinfectantă. Neregulat
Diureza=500ml
 Administrarea La indicaţia medicului i se Starea bolnavei
tratamentului administrează 1 tb. Digoxin, 1 f nu prezintă nici o
medicamentos. Furosemid şi 3 tb. de Nifedipin. schimbare.
Pregătirea Am însoţit medicul care a efectuat Vizita medicală a
documentelor şi a o vizită specială, dată fiind starea decurs normal.
salonului pentru bolnavei şi am notat toate datele
vizita medicală. importante.

Zi Problema Obiective Intervenţii Evaluare

Dispnee Asigurarea Am aşezat bolnava în poziţie Se constată o uşoară
cu oxigenului necesar semişezândă. I-am administrat îmbunătăţire a stării
oropnee respiraţiei. bolnavei necesarul de oxigen, bolnavei.
persistentă indispensabil pentru respiraţie.
Am aerisit salonul pentru o mai
bună ventilaţie a aerului.
Edeme Combaterea Am efectuat masajul membrelor Bolnava respectă fără
gambiene edemelor inferioare în direcţia curentului a crea probleme
venos şi am supravegheat regimul prescris de
respectarea regimului desodat medic
prescris bolnavei de către
medic.
Astenie Reducerea asteniei Bolnava va sta permanent în Se constată o uşoară
5 repaus absolut la pat, iar pentru ameliorare în starea
Mai nevoi fiziologice va fi ajutată bolnavei.
2015 sau servită la pat.
Urmărirea Măsurarea, observarea, notarea Temp.=37gradeC
funcţiilor vitale şi înregistrarea în F.O. a T.A., T.A.=150/95mmHg
puls, diureză, scaun, A.V.=80/minut
temperatură. regulat
Diureza=600ml/24ore
Scaun normal
Anxietate Combaterea Pentru combaterea stării de Starea bolnavei se
anxietăţii anxietate i-am administrat îmbunătăţeşte.
bolnavei Diazepam, dimineaţa
şi seara.
Pregătirea Am pregătit materialele sterile
bolnavului în necesare recoltării, le-am
vederea recoltării transportat la patul bolnavei cu
probelor masa de tratament şi am recoltat
biologice. sânge pentru VSH, HL, HB,
HT, colesterol, lipemie,
glicemie şi urină pentru
examenul de urină.
 Administrarea La indicaţia medicului i-am
tratamentului administrat 1 tb de Digoxin, 1 f
medicamentos de Furosemid, 3 tb. de
Nifedipin.
Pregătirea Am însoţit medicul la vizita Vizita medicală a
documentelor şi a medicală, am notat indicaţiile decurs normal.
salonului pentru date de medic.
vizita medicală
Educaţia sanitară I-am explicat bolnavei că Bolnava respectă
în privinţa trebuie să respecte un regim indicaţiile date fără
regimului ce alimentar desodat monocaloric, nici o împotrivire.
trebuie respectat bogat în proteine. Alimentele
vor trebui împărţite în 4-5 mese
mai mici, ultima masă fiind
luată cu mai multe ore înainte
de culcare.
Zi Problema Obiective Intervenţii Evaluare
Dispnee Asigurarea I-am administrat bolnavei Se observă o uşoară
uşoară oxigenului oxigenul necesar, de asemenea îmbunătăţire a stării
necesar am aerisit salonul pentru o mai bolnavei.
respiraţiei bună ventilaţie a aerului şi am
asigurat bolnavei o poziţie
favorabilă.

Edeme Combaterea Am efectuat masajul membrelor Bolnava nu ridică nici

uşoare edemelor inferioare în direcţia curentului o problemă.
venos şi am administrat 1 f
Furosemid.
Educaţia sanitară Am schimbat lenjeria de corp şi
6-8 privind igiena de pat. Am ajutat bolnava să-şi
Mai personală a efectueze toaleta pe regiuni.
2015 bolnavei.
Urmărirea Măsurarea, notarea şi Temp.=37grade C
funcţiilor vitale înregistrarea T.A. puls, diureză, A.V.=75/minut
scaun, temperatură. regulat
T.A.=150/95mm Hg
Diureza=900ml/24ore
Scaun normal.
Administrarea Am administrat tratamentul Bolnava este
tratamentului prescris de medic: mulţumită de felul
medicamentos Digoxin 3 tb. (1/zi), cum i s-a efectuat
Furosemid 3f(1/zi), tratamentul.
Miofilin 6tb(2/zi),
Trecid 9tb(3/zi),
Spironolactoză 3 (1/zi),
Dipiridamol 9dj(3/zi), înainte de
 masă.
Tuse Combaterea tusei În după amiaza zilei de 6 După administrarea
februarie 2004 bolnava a tabletelor de Trecid
manifestat accese de tuse, i-am starea bolnavei se
administrat Trecid. îmbunătăţeşte.

Zi Problema Obiective Intervenţii Evaluare

Notarea în F.O. a VSH=10mm/h
analizelor Colesterol=160mg%
biologice Lipemie=450mg%
Glicemie=100mg%
Timol=9 UML
HT=45%
HB=15,62 g
HL=4000 lc
Asigurarea Am transportat la pat mâncarea Bolnava a acceptat
alimentaţiei bolnavei şi am ajutat-o să alimentaţia.
mănânce.
Urmărirea Am urmărit temperatura, pulsul, Temp.=36,8gradeC
funcţiilor vitale T.A., am cântărit bolnava. T.A.=150/80mm Hg
9-10 A.V.=68/minut
Mai Diureza=1200ml/24ore
2015 Greutate=70 kg
Administrarea Am administrat tratamentul Starea bolnavei se
tratamentului prescris de medic: ameliorează.
medicamentos Digoxin 3tb(1/zi)
Furosemid 3f(1/zi)
Miofilin 6tb(2/zi)
Dipiridamol 9dj(3/zi)
Spironolactoză 3 (1/zi)
Crearea Am aerisit salonul pentru o mai
condiţiilor de bună ventilaţie a aerului, am
mediu schimbat lenjeria de corp şi de
pat a bolnavei, am ajutat să-şi
efectueze toaleta pe regiuni.
Participarea la Am participat la vizita medicală, Vizita medicală a
vizita medicală am notat indicaţiile date de decurs normal.
medic, de asemenea datorită
îmbunătăţirii stării de sănătate a
bolnavei, medicul a hotărât să o
externeze.

10 Mai 2015
Externarea bolnavei s-a făcut cu următoarele recomandări:

- să ducă o viaţă ordonată evitând efortul;

- să respecte regimul prescris de medic;
- se instruieşte asupra modului cum se iau medicamentele;
- se va prezenta periodic la control.