Pintilie Daria

CRONICA DE FILM

Titlu original: Lucy

Gen: acțiune/ science-fiction
Regia: Luc Besson
Durata: 89 minute
Producția: Taiwan/ Franța/ S.U.A.
Luc Besson însemna „Marele albastru”, “Al cincilea
element”, „Léon”, si „Nikita”, adică inteligență, inventivitate,
acțiune, umor, personaje puternice si efecte speciale, toate
adunate si combinate in proporții ideale pentru a provoca și
binedispuse si cel mai critic spectator.
Besson are curaj să iasă din tipare, să se folosească de
violență cu umor pentru a ilustra povești menite să ridice
întrebări. Și mai are un talent același Besson, și anume acela de a
crea personaje feminine puternice, mărturie stând Mathilda din
“Leon”, Nikita sau Leeloo in “Al cincilea element”.
“Lucy”, ultima sa creație, adusă pe ecranele românești de
RoImage, respectă rețeta de succes: provocare vizuală, subiect
interesant, acțiune, eroină puternică și puțin umor.
Cine e Lucy? Ei bine, in realitate Lucy este maimuță –
Australopitecus afarensis – descoperită in 1974 in Valea Awash
din Etiopia care reprezintă un punct de cotitură in evoluția
omenirii. Menținând întrebarea – cine este Lucy – ne lăsăm vrăjiți
de fantezia imaginativului Besson si facem cunoștința in Taipei cu
studenta drăguță (Scarlett Johansson) ce petrece prea mult si
studiază prea puțin. Amicul de pahar si nopți pierdute – Richard
(Pilou Asbaek) – valorifica un moment de slăbiciune si o forțează
sa livreze o servieta unui mafiot coreean – Mr. Jang (Min-sik
Choi). Ei bine, aici începe nebunia.

Servieta conține un nou drog sintetic, CPH4, ce urmează a fi

distribuit in marile capitale europene, iar acolo va ajunge in
punguțe plasate in abdomenele unor cărăuși anonimi, victime ale
grupării mafiote. Unul din cărăuși, mai lipsit de noroc, va fi –
evident – eroina noastră, Lucy, bătută și lăsata aproape fără
suflare, după plasarea drogului in abdomen.
Ce s-ar întâmpla daca ne-am folosi creierul la capacitate
maximă, si nu doar 10% ca in prezent, se întreabă profesorul
Norman (Morgan Freeman), in amfiteatrul unei universități
pariziene, provocându-și studenții să-și imagineze pașii noii
dezvoltări.
Ce s-ar întâmpla daca ne-am folosi creierul la capacitate
maxima, experimentează Lucy in Taipei, după ce ambalajul se
sparge si drogul i se răspândește in organism, făcând să-i crească
exponențial inteligența și dobândind abilități nebănuite. Spiritul
justițiar o îndeamnă inițial să ajute autoritățile competente să-i
prindă pe cei vinovați de transformarea sa, folosindu-și noile
capacitați pentru a dejuca planurile celor trimiși sa recupereze
drogul.
Odată cu evoluția și deschiderea oferita de noile puteri ale
creierului sau, conștientizând limitele organismului incapabil să
se adapteze provocărilor pe termen lung, Lucy își schimba brusc
scopul, din vendetă în acela de a împărtăși secretele vieții noi
descoperite. Si astfel cele doua planuri (cel teoretic reprezentat de
profesorul Norman si studiile sale și cel practic– Lucy în plină
transformare) se întâlnesc spre a făuri împreuna deznodământul
si a lansa provocarea finala spectatorului.

Fiecare cadru al filmului este regizat si montat cu o

trimitere la natura. Situațiile conflictuale si conversațiile sunt
ilustrate prin secvențe echivalente din lumea animala (momentele
in care Richard încearcă să o convingă pe Lucy să plaseze servieta,
redate de șoarecele care dă târcoale capcanei, sau secvențele in
care Lucy cade in mâinile mafioților, transpuse în scena cu un
ghepard atacând o antilopa).
 Transformările prin care trece Lucy sunt prezentate pana la
nivel molecular, într-o explozie de energie si culoare, Besson
forțând-și parca spectatorii să-și deschidă mintea mai mult decât
de obicei, pentru a asimila dozele concentrate de informații,
plasate în mesaje vizuale și auditive de excepție. Cadrele de film se
intercalează cu secvențele de documentar despre crearea lumii,
despre evoluție, din prezent înapoi in timp, până la originile
universului, trecând prin sublimul moment al întâlnirii lui Lucy-
omul cu Lucy-maimuța, într-o secvență ce recreează atingerea
dintre om si divinitate, pictata de Michelangelo in Capela Sixtină.
Interesantă este și abordarea pe care ne-o propune
regizorul–scenarist, pentru care transformarea eroinei nu
reprezintă neapărat un lucru pozitiv. Cu fiecare procent folosit din
creier, Lucy devine avidă de informație, absoarbe cunoștințele,
vede profunzimea lucrurilor si materiei, însă pierde sentimentele,
empatia, trăirile, se robotizează. Trecerea de la om la universal
cere sacrificii, însă acumularea de informație înseamnă pierderea
umanității? E una din întrebările care rămân după ce filmul se va
fi terminat…

AFIȘUL FILMULUI