Sunteți pe pagina 1din 2

Reţeaua şi funcţionarea tehnologiei MPLS

Comutarea Multiprotocol cu Etichete (Multi Protocol Label Switching) reprezintã o nouã


arhitecturã în care nodurile terminale adaugã o etichetã unui pachet IP ce identificã drumul spre
destinatie, iar pachetele sunt directionate pe baza etichetei, fãrã inspectarea header-ului iniţial.
Multiprotocol Label Switching (MPLS) a fost iniţial propus ca o metodã de a permite
comutarea pachetelor în locul rutãrii tradiţionale, permiţînd viteze de lucru mult mai mari,
ulterior însã s-a dovedit a fi foarte util pentru asigurarea QoS. Similar cu domeniile DiffServ,
MPLS foloseşte un concept de domeniu MPLS format din routere MPLS, iar pachetele sunt
etichetate la intrarea în domeniu. În interiorul unui domeniu MPLS clasificarea pachetelor şi
dirijarea lor se face pe baza acestei etichete. Etichetele sunt eliminate atunci cînd pachetul iese
din domeniu.
Antetul unui pachet MPLS conţine o etichetã de 20 de biţi, un cîmp de 3 biţi pentru clasa
serviciului (COS), un indicator de 3 biţi al stivei şi un cîmp de 8 biţi pentru TTL. Cînd un
pachet intrã într-un domeniu MPLS i se ataşeazã o etichetã MPLS care specificã traseul ce-l va
urma pachetul în interiorul domeniului. Pe parcursul traseului în domeniu, fiecare router
dirijazã pachetul pe baza acestei etichete, care este modificatã la fiecare hop. Cîmpul COS este
folosit pentru a alege coada corectã de la interfaţa de ieşire. La ieşirea din domeniul MPLS
eticheta este înlãturatã, iar pachetul este rutat normal în continuare.
Prin folosirea acestui mecanism de etichetare se pot implementa douã metode de asigurare a
calitãţii serviciilor într-un domeniu MPLS. Acestea sunt Constraint Based-
LDP şi RSVP-TE.
Tehnologia de transmisiune a datelor – MPLS funcţioneză la nivelul 2 a sistemului de
referinţă OSI.
MPLS reprezintã ultimul pas fãcut în evolutia tehnologiilor de comutare/rutare pentru
Internet, folosind o solutie ce integreazã atât controlul rutãrii IP, cât si comutarea de la nivelul
legãturii de date (nivelul 2 din modelul OSI). Mai mult, MPLS oferã bazele unor servicii de
rutare avansate, rezolvând o serie de probleme:
 se adreseazã problemelor privind scalabilitatea, legate de modelul IP-over-ATM;
 reduce complexitatea operatiilor din retea;
 faciliteazã aparitia de noi posibilitãti de rutare, ce îmbunãtãtesc tehnicile de rutare IP
existente;
 oferã o soluţie standardizatã, ce are avantajul interoperabilitãtii între diverşi furnizori de
produse şi servicii.
Esenţa MPLS-ului este generarea unei etichete „label” scurte, de dimensiune fixa, care se
comportă ca o reprezentare simplificată a header-ului pachetului IP.
În MPLS, pachetele IP sunt încapsulate cu aceste etichete de catre primul dispozitiv MPLS
pe care-l întâlnesc de cum intra în retea. Router-ul MPLS din margine (egde-router) analizeaza
continutul header-ului IP şi selecteaza o eticheta potrivita cu care sa încapsuleze pachetul.
Cel mai mare avantaj al MPLS-ului vine tocmai din faptul că în contrast cu rutarea IP
convenţională, această analiză poate să nu se bazeze numai pe adresa destinaţie care este purtată
de header-ul IP, ci şi pe alte elemente. La fiecare dintre nodurile ulterioare din reţea, eticheta
MPLS (şi nu header-ul IP) se foloseşte pentru a lua decizia de forwarding pentru un pachet. În
final, pe parcurs ce pachetele MPLS etichetate părăsesc reţeaua, un alt edge router elimină
etichetele.