Sunteți pe pagina 1din 10

EDUCAŢIA PACIENTULUI PENTRU PREVENIREA AFECŢIUNILOR

CARDIOVASCULARE:
- asanarea focarelor de infecţie din organism
- alimentaţie echilibrată fără exces de sare şi grăsimi
- combaterea obezităţii
- regim de viaţă echilibrat
- evitarea consumului de alcool şi cafea
- suprimarea fumatului
- efectuarea de exerciţii fizice, zilnic în aer liber
- evitarea stressului psihic
- regim de viaţă echilibrat, alternând perioadele de activitate cu cele de repaus
- controlul periodic al TA
- tratamentul afecţiunilor cardiace
Pentru evitarea afecţiunilor cronice:
- evitarea staţionatului excesiv în picioare
- purtarea de încălţăminte comodă
- evitarea purtării de îmbrăcăminte strâmtă care stânjeneşte circulaţia.

3.EVALUAREA MORFO-FUNCŢIONALĂ A APARATULUI CARDIOVASCULAR

a. Examen fizic
- Inspecţia: poziţia pacientului, ortopnee în IC stg, culoarea tegumentelor
(paloare, cianoză) turgescenţa venelor, edeme,
- Palpare: şoc apexian
- Auscultaţia: zgomote cardiace normale şi supraadăugate (sufluri)
Pentru vasele periferice
- Inspecţia: atrofia unui membru (obliterarea arterială cronică) aspectul
tegumentelor şi fanerelor, edem
- Palpare: absenţa pulsului, temperatura tegumentelor
b. Investigaţii radiologice:
 Radiografie toracică
 Radioscopie toracică
 Angicardiografie
 Arteriografie periferică
 Flebografie
 Tomografie computerizată
 Rezonanţă magnetică nucleară
c. Examinări cu izotopi radioactivi: scintigrafie miocardică
d. Explorări funcţionale:
- pentru cord
 EKG în repaus şi la efort
 Fonocardiograma
 Apexocardiograma
 Echocardiograma
 Cateterism cardiac pentru cavităţi
 Măsurarea pulsului
Pentru aparatul circulator: măsurarea TA
Oscilometria
Măsurarea presiunii venoase
Determinarea timpului de circulaţie
Determinarea masei sanguine
Arteriograma
Flebograma
e. Examinări complementare: cateterism cardiac
f. Examinări de laborator: VSH, ASLO, fibrinogen, lipide, colesterol, timp Quick, timp
Howell, hemocultură, uree sanguină, azotemie, creatinină, glicemie

4. SEMNE SI SIMPTOME IN AFECTIUNI ALE APARATULUI


CARDIOVASCULAR:

a. Durerea:
 Poate fi localizată precordial sau retrosternal
 Pentru confirmarea diagnosticului este foarte important a se stabili
caracteristicile ei : debut, localizare, intensitate, iradiere, legătura cu efortul,
mişcările respiratorii, mişcarea toracelui;
 Determină disconfort, anxietate
b. Dispnee:
 Este consecinţa stazei şi hipertensiunii pulmonare
 Poate apărea la efort sau în repaus, cu predilecţie noaptea
 Poate fi însoţită de tuse, nelinişte
 Este un simptom dominant în IC stg
c. Palpitaţii:
 Pot surveni izolat sau în accese
 Cele tranzitorii sunt determinate sunt determinate de efort, stări emoţionale, abuz
de cafea şi tutun
 Cele de durată mai mare sunt caracteristice în tulburările de ritm sau de conducere
 Determină anxietate
d. Paloare: prezentă în endocardită reumatică.
e. Cianoză: este un simptom dominant în unele afecţiuni (IC dr, cardiopatii congenitale)
f. Edem: este manifestarea insuficienţei cardiace.
g. Manifestări respiratorii: tuse cardiacă, hemoptizie
h. Manifestări digestive: greţuri, vărsături
i. Manifestări generale: astenie

5.ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU INFARCT MIOCARDIC ACUT -IMA

IMA se caracterizează prin necroză miocardică ( pe o suprafaţă mai mult sau mai puţin
extinsă) determinată de o obstrucţie coronariană prin tromboză.
a. Culegerea datelor
 Circumstanţe de apariţie:
- după mese copioase, efort fizic intens, expunere la frig
 Factori predispozanţi
 ateroscleroza coronariană
 stenoza congenitală coronariană
 leziuni valvulare
 Factori de risc
- hiperlipemii, hipercolesterolemii, alcool, tutun, obezitate, stres, sedentarism
diabet zaharat, HTA
 Manifestări de dependenţă; semne şi simptome:
 durere anginoasă intensă, atroce, violentă, insuportabilă, nu cedează la
nitroglicerină sau repaus; durează peste 30 min
 poate fi tipică (localizată retrosternal, cu sau fără iradieri, instalată
brusc şi de intensitate mare) sau atipică (regiunea epigastrică)
 semne care însoţesc durerea:
 dispnee
 anxietate marcată
 transpiraţii reci
 sughiţ
 greţuri
 vărsături
 stare de slăbiciune
 ameţeli
 HTA, se poate ajunge la colaps
 Hipertermie: după 24- 48 ore
 Examinări complementare:
- EKG
- Examinări de laborator: VSH, fibrinogen crescut, leucocitoză, coronografie,
ventriculografie radiozotopică, cateterism cardiac
b. Problemele pacientului:
 Disconfort: datorat durerii
 Anxietate: apare senzaţia de moarte iminentă
 Scăderea debitului cardiac, prin obstrucţie coronariană
 Alterarea perfuziei tisulare; prezenţa zonelor de necroză
 Deficit de autoîngrijire: intoleranţă la efort
 Potenţial de alterare a nutriţiei: deficit, greţuri, vărsături
 Potenţial de complicaţii:
c. Obiective: vizează:
 Combaterea durerii
 Combaterea anxietăţii
 Prevenirea complicaţiilor imediate şi tardive
 Limitarea necrozei
 Recuperare socio- profesională
d. Intervenţii
 În etapa prespitalicească:
o Combaterea durerii
o Sedare
o Prevenirea aritmiilor ventriculare
o Tratamentul complicaţiilor
o Transport la spital
 În spital
o Continuarea măsurilor de prim ajutor
o Oxigenoterapie
o Montarea unei perfuzii
o Asigurarea repausului la pat
o Monitorizarea funcţiilor vitale
o Bilanţ hidric
o Recoltarea produselor biologice pentru examene de laborator
o Aplicarea măsurilor de prevenire a complicaţiilor imobilizării
o Ajutarea pacientului în satisfacerea nevoilor fundamentale : alimentaţie
pasivă la pat, igiena tegumentelor şi mucoaselor, servirea la pat cu ploscă
şi urinar
o Mobilizarea progresivă a pacientului conform indicaţiilor medicului
o Educaţia pacientului privind regimul de viaţă postinfarct:
 Reluarea treptată şi progresivă a efortului fizic
 Alimentaţie echilibrată, adecvată factorilor de risc
 Kinetoterapie în servicii specializate
 Tratament balnear
 Control medical periodic
În îngrijirea pacientului este foarte important ca asistenta
 să asigure pacientului un maxim de confort fizic şi psihic
 să grupeze la maximum intervenţiile
 să mobilizeze la minim pacientul
 să explice necesitatea repausului la pat
 să depisteze la timp o complicaţie
 să prevină efectele imobilizării
 să respecte cu stricteţe regulile de administrare a medicamentelor.

6. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU ENDOCARDITĂ INFECŢIOASĂ

Endocardită infecţioasă se produce în cursul unei infecţii (septicemie) ca urmare a


multiplicării agenţilor microbieni la nivelul valvelor sau leziuni existente. Vegetaţiile formate
pot migra provocând embolii septice (în circulaţia mare)

a. Culegerea datelor
 Circumstanţe de apariţie:
- septicemii : locul de pornire a infecţiei poate fi : cavitatea bucală (extracţii
dentare, amigdalectomie), aparat respirator (după bronhoscopie) ,aparat renal
(cistoscopie, cateterism vezical pe urină infectată), infecţii cutanate (furunculi)
 Persoane cu risc
- cu endocardită infecţioasă în antecedente
- cu valvulopatie dobândită prin RAA
- cu malformaţii congenitale
 Manifestări de dependenţă: semne şi simptome:
- febră, frison, transpiraţii
- slăbiciune, oboseală
- scădere ponderală
- anorexie
- cefalee
- dispnee
- paloare
- peteşii pe mucoasa bucală şi oculară
- splenomegalie
- nodozităţi Osler (pe pulpa degetului)
- hipocratism digital: deformarea extremităţilor degetelor de la mâini sau
picioare
- tulburări neurologice: modificări de comportament afazie (pierderea
capacităţii de exprimare)
- semne de embolie în arterele membrelor
 Examinări paraclinice:
- echografie
- angiocardiografie
- EKG
- Hemocultură
- Examene de laborator: sânge: leucocitoză cu neutrofilie, VSH crescut; urină
proteinurie, cilindrurie
b. Problemele pacientului:
 Alterarea nutriţiei, deficit:
- anorexie
 Deficit de autoîngrijire
- slăbiciune, oboseală
 Disconfort
- noduli dureroşi
 Alterarea proceselor cognitive
- afazie
 Potenţial de complicaţii
- migrarea vegetaţiilor
c. Obiective vizează:
 Combaterea infecţie
 Prevenirea fenomenelor de embolie
 Promovarea confortului fizic şi psihic
 Asigurarea unui aport nutriţional adecvat
d. Intervenţii:
 Repaus la pat- spitalizare
 Asigurarea unei alimentaţii uşor digerabile: la început lichid şi semilichid, apoi
hipercaloric cu reducerea aportului de sodiu
 Supravegherea funcţiilor vitale, a stării mentale
 Observarea apariţiei semnelor de embolie: la nivelul membrelor (durere, paloare,
hipotermie, dispariţia pulsului); la nivel renal (hematurie, durere)
 Ajutarea pacientului în satisfacerea nevoilor fundamentale
 Pregătirea pacientului pentru examinări radiologice
 Recoltarea produselor biologice pentru examene de laborator
 Administrarea tratamentului medicamentos prescris
 Educaţia pacientului pentru prevenirea recidivelor; profilaxia infecţiilor (în caz de
intervenţii chirurgicale) pentru cei cu leziuni valvulare

7. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU PERICARDITĂ ACUTĂ

Pericardita acută este o inflamaţie a pericardului parietal şi/ sau visceral, care evoluează cu
prezenţa unui exudat pericardic în cantitate variabilă (la început exudat fibros, apoi sero-
fibrinos)
a. Culegerea datelor:
 Circumstanţe de apariţie
- Infecţii
- TBC
- Complicaţii ale IMA
- Boli reumatismale
- Cateterism cardiac
 Manifestări de dependenţă; semne şi simptome:
- durere localizată retrosternal: accentuată la mişcarea de rotaţie a toracelui,
tuse, inspiraţia se diminuează în intensitate odată cu acumularea lichidului
între foiţele pericardului
- dispnee; la început moderată se intensifică odată cu acumularea lichidului
devenind dispnee de efort
- tuse uscată
- sughiţ
- disfagie
- febră, transpiraţii
 Examinări paraclinice
- radiografie toracică
- EKG
- Puncţie pericardică
- Angiografie
- Scintigrafie
- Examene de laborator: hemocultură, VSH, ASLO, hemoleucogramă
- IDR, PPD
b. Problemele pacientului:
 Anxietate
 Disconfort: durere
 Scăderea debitului cardiac: compresiune exercitată de lichidul intrapericardic
 Alterarea volumului lichidian- exces: creşterea presiunii venoase
 Potenţial de complicaţii: afectare miocardică
c. Obiective vizează:
 Combaterea manifestărilor de iritaţie pericardică
 Combaterea infecţiei
 Prevenirea complicaţiilor
d. Intervenţii
 Repaus la pat spitalizare
 Poziţie semişezând
 Asigurarea unui climat de linişte
 Măsurarea funcţiilor vitale
 Observarea apariţiei semnelor de tamponadă cardiacă: comprimarea brutală a
inimii prin revărsat pericardic rapid constituit
 Ajutarea pacientului la satisfacerea nevoilor vitale
 Administrarea tratamentului prescris: simptomatic, etiologic, al complicaţiilor
 Administrarea oxigenului
 Pregătirea pacientului pentru examinări radiologice, explorări funcţionale, puncţie
pericardică
 Recoltarea produselor biologice pentru examene de laborator