Sunteți pe pagina 1din 2

Rezolvare Corona 5

1) Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, semnificațiile textului de mai jos, comentând rolul


mijloacelor artistice în transmiterea semnificațiilor. (Șt. Aug. Doinaș, Astăzi ne despărțim)

Termenii cu functie figurative “Astăzi nu mai cântăm, nu mai zâmbim.”, plasticizeaza


despartirea sufleteasca a cuplului creator-creatie, fapt care, pentru poet, devine factorul decisiv in
propria existent, impletit totodata cu natura si cu timpul, idee sustinuta si de folosirea verbelor la
prezent „nu cantam” si „nu zambim” care eternizeaza momentul nostalgic de trecere a timpului si
de geneza lumii cotidiene.
Strucutra metaforica „astăzi ne despărţim/cum s-au despărţit apele de uscat.” Construita
prin analogie cu un element vital, este amplificata si de prezenta comparatiei, facand astfel
trimitere catre inceputurile lumii efemere si probabil cea mai fundamentala separare existenta, dar
si catre stransa legatura a revelatiei ideei poetice cu artistul, portretizata de autorul stapanit de
pleditudinea reintoarcerii eterne.
Asocierea a celor doi termeni esentiali ai lumiii, apa si pamantul, creeaza si o imagine
vizuala inedita „ca ţărmul care se modelează din ape”, care poate sugera, atat dorinta oricarui poet
de a-si exprima crezul artistic, propria convingere despre creator si creatie prin intermediul operei
artistice, aceasta devenind o modalitate ded implinire spirituala.
Forma articulata a substantivului „sufletul” contureaza unicitatea persoanei, care se
detaseaza fizic de opera artistica, din pricina trecerii timpului.

2) Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, semnificațiile textului de mai jos, evidențiind o


trăsătură de caracter a personajului și mijlocul de caracterizare prin care este reliefată.
(Alexandru Odobescu, Mihnea Vodă cel Rău)

Fragmentul dat este focalizat pe conturarea personajului si imbina modalitatile caracterizarii


directe cu cele indirecte
Pe de o parte, caracterizarea directa, realizata prin autocaracterizare, dezvaluie presiunea la
care este supus protagonistul in incercarea de a strange o oaste pentru ai intampina pe turci la
Bucuresti, care i-ar fi putut conferi un avantaj cat si un echilibru interior, desi autorul este acaparat
de furie si dezamagire, acesta nu poate accepta ideea de a fi infrant in asa fel. Framantarile pe care
le traverseaza ii provoaca „ aprinderea focului ce urma sa arda intr-insul”.
Pe de alta parte, caracterizarea indirecta, realizata prin implicarea personajului in actiune,
denota profilul moral al acestuia, care, prin introspectiem se straduieste sa formeze o armata si sa
adune sfaturi de la boieri, in cadrul atacarii turcilor ce soseau la Bucuresti. El este derutat si furios si
devine un personaj de temut pentru celelalte personaje, deoarece risipirea si traversarea armatei ii
provoaca acestuia un mare dezechilibru interior care urmeaza sa i afecteze urmatoarele decizii pe
care le va lua. Starea de confuzie, amestecata cu amagirea si supararea, este generata si de gesturile
„copiilor” de-al evita si de a se simtii in pericol in preajma acestuia, ceea ce simbolizeaza, in
viziunea protagonistului, un gest de dezinteres si de evitare a faptelor intamplate.
Vorbele personajului: „Nu; nu se poate să cază într-astfel Mihnea! Săriți, la mine copii!”
surprind de altfel disponibilitatea protagonistului de a gasi orice solutie in combatarea celor ce
urmeaza sa se intample si totodata dorinta de a gasi orice motiv pentru a putea justifica intamplarile,
cu scopul de a amplifica incertitudinile acestuia.