Colegiul Tehnic de Comunicaţii “Nicolae Vasilescu – Karpen” Bacău

CURS DE MATEMATICĂ

CLASA A IX-A
FRECVENŢĂ REDUSĂ

Profesor MĂGIRESCU CRISTINA

2013– 2014
 Cristina Măgirescu - Curs de Matematică- Clasa a 9-a Fr

Cuprins

1. Mulţimi şi elemente de logică matematică . . . . . . . . . . . . . . 3

1.1. Mulţimea numerelor reale
1.2. Propoziţie, predicat, cuantificatori
1.3. Operaţii logice elementare corelate cu operaţiile şi relaţiile cu mulţimi

2. Funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
2.1. Funcţii definite pe mulţimea numerelor naturale N (şiruri)
A. Modalităţi de a defini un şir, şiruri mărginite, şiruri monotone
B. Progresii aritmetice
C. Progresii geometrice
2.2. Funcţii
2.3. Funcţia de gradul I
2.4. Funcţia de gradul al II-lea

3. VECTORI ÎN PLAN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
3.1. Segment orientat, relaţia de echipolenţă, vectori, vectori coliniari
3.2. Operaţii cu vectori. Condiţia de coliniaritate
3.3. Descompunerea după doi vectori daţi, necoliniari şi nenuli

4. COLINIARITATE, CONCURENŢĂ, PARALELISM . . . . . . 14

Vectorul de poziţie al unui punct

5. TRIGONOMETRIE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
5.1. Rezolvarea triunghiului dreptunghic
5.2. Formulele sin (1800-x)=sinx; cos (1800-x)=-cosx
5.3. Modalităţi de calcul a lungimii unui segment şi a măsurii unui unghi:
teorema sinusurilor şi teorema cosinusului

1
Cristina Măgirescu - Curs de Matematică - Clasa a 9-a Fr

2
 Cristina Măgirescu - Curs de Matematică- Clasa a 9-a Fr
1. MULŢIMI ŞI ELEMENTE DE LOGICĂ MATEMATICĂ
1.1. Mulţimea numerelor reale
În acest paragraf vom prezenta principalele mulţimi de numere pe care le-aţi studiat în anii precedenţi,
indicând proprietăţile algebrice, de ordine şi corespondenţă cu punctele unei drepte.
Prima mulţime de numere cunoscute este mulţimea numerelor naturale, notată N={0, 1, 2, 3, …, n, …},
iar mulţimea numerelor naturale fără zero: N*= {1, 2, 3,… ,n, …}.
Dar nu se poate efectua scăderea între două numere naturale obţinându-se de fiecare dată un
număr natural. Exemplu: 10-15= -5 care nu este număr natural. Apare deci necesitatea extinderii acestei
mulţimi de numere la mulţimea numerelor întregi, notată Z= {…-n, …, -3, -2, -1, 0, 1, 2, 3, …, n, …},
observându-se că N⊂Z.
In această mulţime nu se poate efectua împărţirea de fiecare dată ca să obţinem un număr întreg.
Exemplu 7:2=3,5∉R. Atunci vom fi conduşi la ideea extinderii mulţimii numerelor întregi, obţinând
m 
mulţimea numerelor raţionale, notată Q=  / m, n ∈ Ζ, n ≠ 0 , numere numite şi fracţii, cu observaţia că
n 
N⊂Z⊂Q, Q conţine numerele zecimale finite, periodice simple şi periodice compuse.
Dar mai apar şi alte numere: în calcularea diagonalei unui pătrat de latură 1, unde diagonala
este 2 . Calculând pe 2, 3 , 5 ,… s-a observat că se obţin numere zecimale cu un număr infinit de
zecimale care nu se repetă periodic .
Toate aceste numere reunite dau mulţimea numerelor reale , notată cu R. Deci: Numărul real este
o fracţie zecimală, finită sau infinită.
Mulţimea numerelor reale împreună cu operaţia de adunare sau înmulţire formează o structură algebrică.
Ne referim la perechea (R, +) Proprietăţile adunării pe R.
A1. Adunarea este asociativă : (a+b)+c=a+(b+c); ∀a, b, c ∈R.
A2. Adunarea este comutativă : a+b=b+a; ∀a, b ∈R.
A3. Numărul 0 este element neutru pentru adunare : a+0=0+a=a.
A4. Numărul (-a) este simetricul lui a (opusul ) faţă de adunare : a+(-a)=(-a)+a=0
Ca exerciţiu, scrieţi proprietăţile înmulţirii pe R.
Propietatea care ”leagă” cele două operaţii între ele se numeşte distributivitatea înmulţirii în raport cu
adunarea: a· (b+c) = a·b+ a·b, ∀ a, b, c ∈R.
(revedeţi scoaterea factorului comun)
Referitor la relaţia de ordine: Oricare ar fi două numere reale între ele există una din relaţiile “<” mai mic;
“>” mai mare “=” egal. Sau “≤” mai mic sau egal , “≥” mai mare sau egal.
Axa reală: O dreaptă pe care s-a fixat originea O, un sens şi o unitate de măsură se numeşte axă.
Între mulţimea punctelor de pe axă şi mulţimea numerelor reale există o corespondenţă biunivocă.
Oricărui număr real îi corespunde un punct pe axă şi reciproc. S-au mai introdus două simboluri respectiv
“+∞” şi “-∞”, care reprezintă un număr foarte mare pozitiv iar “-∞” reprezintă un număr foarte mare în
valoare absolută dar cu semnul minus.
Valoarea absolută sau modulul unui număr real.
a dacă a ≥ 0
Valoarea absolută sau modulul lui a este numărul nenegativ a = 
− a dacă a  0
Exemple: 3 = 3; − 6 = 6 ; − 1 = 1 .
2 2
Partea întreagă şi partea fracţionară a unui număr.
Se numeşte partea întreagă a numărului a, numărul notat [a], ce reprezintă cel mai mare întreg mai mic
sau egal cu a. Deci [a] ∈Z, [a] ≤a≤[a]+1.
Partea fracţionară a numărului a, notat {a} este diferenţa dintre a şi partea întreagă a sa [a].
Deci {a}=a – [a]
Exemple:
a) [3,76]=3 {3,76}=3,76-[3,76]=3,76-3=0,76: b) [10]=10; {10}=10-[10]=0;
c) [-3,16]=-4, {-3,16}=-3,16-[-3,16]=-3,16-(-4)=-3,16+4=0,84.
Observație: De observat că partea fracţionară a numărului este pozitivă.
3
Cristina Măgirescu - Curs de Matematică - Clasa a 9-a Fr

1.2. Propoziţie, predicat, cuantificatori

Numim alfabet , o mulţime de semne iar enunţul este orice succesiune de semne dintr-un alfabet.
Exemple:
10
1) 1+9=10; 2) 3≥8; 3) + 4 ⋅ 5 = 25 ; 4) x+1≤3; 5) x2+y2=z2, x,y,z, ∈Z.
2
Se numeşte propoziţie un enunţ care într-un context dat este fie adevărat fie fals. Notăm propoziţiile cu
litere mici : p, q, r, … sau cu litere mici indexate: p 1 , p 2 , p 3 , ….
Valoarea de adevăr a unei propoziţii este proprietatea acestuia de a fi adevărată sau falsă.
1, dacă p este adevărată
Se notează: v(p) = 
0 , dacă p este falsă
Se numeşte predicat un enunţ care conţine una sau mai mai multe variabile, cărora atribuindu-le “valori”
obţinem propoziţii adevărate sau false.
Exemple: x+1≤3; x∈R; p(x): x+1≤3 p(x,y): x se divide cu y
Cuantificatorul existenţial ( ∃ x)p(x) (citim exista x pentru care are loc p(x). Ex: p(x): x+5=16 x=11 ∈R
Cuantificatorul universal ( ∀x )p(x) (citim oricare ar fi x are loc p(x). Ex: p(x): x2+1>0, ∀ x∈R

1.3. Operaţii logice elementare corelate cu operaţiile şi relaţiile cu mulţimi

1. Negaţia Negaţia unei propoziţii p este propoziţia “ non p” p care este adevărată când p este falsă şi
este falsă când p este adevărată.
Valoarea de adevăr: p p
1 0
0 1
2. Conjuncţia propoziţiilor Conjuncţia propoziţiilor p, q este propoziţia p ∧ q (citim p şi q) care este
adevărată dacă şi numai dacă p şi q sunt adevărate şi falsă în celelalte cazuri.
3. Disjuncţia propoziţiilor Disjuncţia propoziţiilor p şi q este propoziţia p ∨ q (citim p sau q) care este
adevărată dacă şi numai dacă cel puţin una este adevărată şi falsă în caz contrar.
4. Implicaţia propoziţiilor Implicaţia propoziţiilor p, q în această ordine este propoziţia p→q (p implică
q sau dacă p atunci q) care este falsă dacă şi numai dacă p este adevărată şi q falsă.
5. Echivalenţa propoziţiilor. Echivalenţa propoziţiilor p, q este propoziţia notată p↔q (p echivalent cu q
sau p dacă şi numai dacă q).

Exerciţii:
n(n + 1)(n + 2)
1. Arătaţi că dacă n∈N, atunci este natural.
6
a a2 a3
2. Să se arate că dacă a este numar par, atunci + + ∈Ζ
12 8 24
3. Calculaţi [x ] + [ y ] şi [x + y ] şi comparaţi aceste numere în cazurile: 1) x=6, y=11; 2) x= -10, y= -
36; 3) x=3.3 , y=2.6
4. Calculaţi {x} + {y} şi {x + y} şi comparaţi aceste numere în cazurile 1) x=4,6, y=9,5; 2) x= -2,4,
y=3,3;
5. Să se arate că numărul 3 nu este raţional.
6. Se consideră predicatele p 1 (x): x+1>0, x∈R şi p 2 (x): x-2≤0 , x∈R. Să se determine valorile
lui x pentru care: (1) p 1 (x) este adevărată ; (2) p 2 (x) este adevărată; (3) p 1 (x) ∨ p 2 (x) este
adevărată; (4) p1(x) ∧ p2(x) este adevărată.

4
 Cristina Măgirescu - Curs de Matematică- Clasa a 9-a Fr
2. FUNCŢII
2.1. Funcţii definite pe mulţimea numerelor naturale N (şiruri)
În limbajul uzual prin şir înţelegem o mulţime de numere aranjate într-o anumită ordine.
Elementele unui şir se numesc termenii şirului.
1 1 1 1
Exemple de şiruri: (a n ) n≥1 ; 1, 2, 3, …,n, … 2) , , ,...., ,...
1 2 3 n
Definiţie : Se numeşte şir de numere reale orice funcţie x:N\A→R, unde A este o submulţime finită
a lui N.
Moduri de a defini un şir:
n 3 3
- printr-o regulă de calcul. Exemplu: şirul (a n ) n≥1 cu a n = . Are termenul a 3 = = ...
n +1 3 +1 4
- prin mai multe reguli de calcul. Exemplu: şirul: (a n ) n≥1 cu termenul general a n = n − 1, n = impar
 2
n + 1, n par
- printr-o relaţie de recurenţă. Exemplu: (a n ) n≥0 cu a 0 = -1, a n+1 =a n +3; n≥0.

Exemple de şiruri – Progresia aritmetică

Definiţie: Un şir (a n ) n≥1 pentru care fiecare termen al său, începând cu al doilea, se obţine din
precedentul prin adăugarea aceluiaşi termen r se numeşte progresie aritmetică. Nunărul r se numeşte
raţia progresiei.
Formula termenului general. Dacă şirul (a n ) este o progresie aritmetică cu primul termen a 1 şi raţia r,
atunci a n = a1 + (n − 1) ⋅ r , ∀ n≥1.
Observaţie: Orice termen al unei progresii aritmetice începând cu al doilea este medie aritmetică
între precedentul şi succesorul său: a n = a n −1 + a n +1 , ∀n ≥ 2 .
2
Suma primilor n termerni ai unei progresii aritmetice (a n ) n≥1 este S n =
(a1 + an ) ⋅ n , n ≥ 1 .
2
Exerciţii: Se dă progresia aritmetică (a n ) n≥1. Determinaţi în fiecare din cazuri , elementele cerute:
(1) a 1 =3; r=2. Calculaţi a 15 şi S 15
(2) a 1 = -2; a 25 =22. Calculaţi r şi S 15
(3) Dacă a 1 +a 2 =42 şi a 10 +a 3 =21. Calculaţi a 1 şi r.
Soluţia pentru Ex.1) a 15 =a 1 +(15-1)∙r =31, S 15 =
(3 + 31) ⋅15 = ...
2
Progresia geometrică: Şirul (b n ) n≥1 cu b 1 ≠0, pentru care fiecare termen al său începând cu al
doilea, se obţine din precedentul prin înmulţirea cu acelaşi număr q≠0 se numeşte progresie
geometrică. Numărul q se numeşte raţie.
Formula termenului general b n = b1 .q n −1 , ∀n ≥ 1
Observaţie: Într-o progresie geometrică, orice termen începând cu al doilea este media geometrică
între precedentul şi succesorul său: bn = bn −1 .bn +1 .
 qn −1
b ⋅ , dacă q ≠ 1
Suma unei progresii geometrice: S n =  1 q − 1
nb , dacă q = 1
 1
Exemple: Se dă progresia geometrică (b n ) n≥1 cu raţia q. Determinaţi în fiecare din cazuri, elementele
cerute
1) q=4, n=8, b 8 =49152. Calculaţi b 1 şi S 8
1
2) b1 = , q=4 Calculaţi b 10
4
28
3) b30 =   , q= - , Calculaţi b 1
1 1
2  2
1
4) b1 = 3, b9 = 7 Calculaţi q>0.
3
5
Cristina Măgirescu - Curs de Matematică - Clasa a 9-a Fr
Test de evaluare:
1. Să se determine numerele reale în progresie geometrică a, b, c dacă suma lor este 26, iar numerele
a+1, b+6, c+3 sunt în progresie aritmetică.
2. Să se găsească suma primilor douăzeci de termeni ai unei progresii aritmetice dacă
a 6 + a9 + a12 + a15 = 20
3. Să se găsească primul termen a 1 şi raţia r a unei progresii aritmetice dacă :
a 2 − a 6 + a 4 = 7 şi a8 − a 7 = 2a 4
4. Să se rezolve ecuaţia 5+13+21+...+x=588
5. Dacă (b n ) n≥1 este o progresie geometrică cu b5 −b1 = 80 şi b4 − b2 = 24 Calculaţi b 1 şi q.

2.2. Funcţii
Produsul cartezian
Considerăm două mulţimi nevide A şi B. Se numeşte produsul cartezian al mulţimii A cu
mulţimea B , luate în această ordine, mulţimea perechilor având prima componentă din A şi a doua
componentă din B.
Notaţie: Produsul cartezian al mulţimii A cu muţimea B se notează : AxB = {(a, b ) / a ∈ A şi b ∈ B},
Observaţie : produsul cartezian nu este comutativ, adică AxB≠BxA
Exemplu: Fie A = {1, 2, 3} şi B= {u, v} ⇒
A × B = {(1, u ), (1, v ), (2, u ), (2, v ), (3, u ), (3, v )}
⇒ A× B ≠ B × A
B × A = {(u, 1), (u, 2 ), (u, 3), (v, 1), (v, 2 ), (v, 3)}
Definiţia funcţiei Fie A şi B două mulţimi nevide . Spunem că am definit o funcţie pe mulţimea A
cu valori în B dacă printr-un procedeu oarecare facem ca fiecărui element x ∈ A să-i corespundă un
singur element y ∈ B . Se notează f : A → B (se citeşte , f definită pe A cu valori în B
A = domeniul de definiţie
B = codomeniul sau mulţimea din care funcţia ia valori
x = variabila independentă ia y = f ( x ) o numim variabilă dependentă
Dacă A şi B sunt submulţimi ale lui R funcţia f : A → B este o funcţie numerică sau funcţie reală de
variabilă reală.
Graficul unei funcţii f : A → B este mulţimea : Gf = {( x, f ( x )) / x ∈ A ∧ Y = f ( x ) ∈ B}.

2.3. Funcţia de gradul I

Funcţia f : ℜ → ℜ , f ( x ) = ax + b, a, b ∈ ℜ se numeşte funcţie afină. Dacă a ≠0 atunci f se numeşte
funcţie de gradul I cu coeficienţi a şi b.
Graficul funcţiei de gradul întâi este o dreaptă. Ecuaţia dreptei este: y=ax+b, a ≠0.
Dreapta AB taie axa Ox şi face cu aceasta un unghi α =tg α , care este panta dreptei AB.

Monotonia funcţiei de gradul I

Spunem că funcţia f : ℜ → ℜ este strict crescătoare dacă din x 1 <x 2 rezultă că
f ( x1 )  f ( x 2 ) : ∀x1 , x 2 ∈ ℜ .
x -∞ +∞
f (x ) -∞ +∞

6
 Cristina Măgirescu - Curs de Matematică- Clasa a 9-a Fr

Spunem că funcţia f :ℜ → ℜ este strict descrescătoare dacă x 1 <x 2 rezultă că

f ( x1 )  f ( x 2 ) : ∀x1 , x 2 ∈ ℜ .
x -∞ +∞
f (x ) +∞ -∞

Proprietăți: Dacă a>0 funcţia este strict crescătoare.

Dacă a<0 funcţia este strict descrescătoare

Ex . Să se reprezinte grafic funcţia f : ℜ → ℜ ; f ( x ) = 2 x − 6 . Vom găsi punctele unde Gf intersectează

axele de coordonate.
y = 0
- Int. cu xx ′ :  A(3, 0 )
2 x − 6 = 0 ⇔ x = 3

x = 0
- Int. cu yy ′ :  B(0, − 6 )
 y = 2 ⋅ 0 − 6 = −6
Semnul funcţiei de gradul I
Fie funcţia f : ℜ → ℜ , f ( x ) = ax + b, a ≠ 0, are zeroul , (sau rădăcina ecuaţiei ax+b=0 ) x = − , iar
b
a
semnul este dat în tabelul

b
x -∞ - +∞
a
f (x ) Semn contrar lui a 0 Semnul lui a
Exemplu: Să se afle semnul funcţiei f ( x ) = −3 x + 18, ataşăm ecuaţia -3x+18=0 şi găsim x=6.
x -∞ 6 +∞
f (x ) + + + 0 - - -
Dacă : x ∈ (− ∞,6 ) : f ( x ) > 0
x = 6 : f (x ) = 0
x ∈ (6, ∞ ) : f ( x ) < 0
7
Cristina Măgirescu - Curs de Matematică - Clasa a 9-a Fr
ax + b ax + b
Exemplificăm aplicaţii la rezolvarea unor inecuaţii de forma ≤0; ≥c
cx + d cx + d
5 x − 10
Să se rezolve inecuaţia <0
−x+6
Rezolvăm numărătorul şi numitorul acestei fracţii, apoi studiem semnul în tabelul.
5x-10=0 x=2
–x+6=0 x=6
Soluţia: x ∈ (− ∞, 2 ) ∪ (6, ∞ )
x -∞ 2 6 +∞
5x-10 - - - 0 + + +
-x+6 + + + + + 0 - -
5 x − 10 - - - 0 + | - -
−x+6
Exerciţii:
1) Să se rezolve inecuaţiile: a)
2x − 1
≤ 0 ; b)
1 − 3x
< 0 ; c)
x
≥ 0 ; d)
(x + 1)(x − 1) ≥ 0 ; e)
x+3 x x+3 2x + 3
(2 x − 1)(3x + 1)(4 x − 5) > 0
2) Să se reprezinte grafic funcţiile: f:D→ ℜ
a) f ( x ) = 3 x; D = [− 2, ∞ ); b) f (x ) = −3 x; D = (− ∞,1]; c) f ( x ) = −2 x + 1; D = [− 1, 3];
ax + by = c
Rezolvarea sistemelor de tipul :  , m, n, p, c, a, b ∈ ℜ
mx + ny = p
Repetăm metoda reducerii şi metoda substituţiei din gimnaziu. Având în vedere că cele două ecuaţii
sunt două drepte , ne interesează poziţia relativă a celor două drepte.
Pentru rezolvarea sistemelor de inecuaţii de gradul I vom rezolva fiecare inecuaţie apoi intersectăm
soluţiile lor şi obţinem soluţia sistemului.
 x ∈ (2, ∞ )
x + 1 > 3 x > 2   9  9
Exemplu: a)  ⇔ ⇔  9  ⇒ x ∈ (2, ∞ ) ∩  − ∞,  =  2, 
2 x + 1 ≤ 10 2 x ≤ 9  x ∈  − ∞, 2   2  2
  
x − 2 x 2 x − 3 ≤ 0
 3 + x ≥ 2 − 1 2 x + 3 ≥ 0
 
Să se rezolve: a)  b) 3 x − 1 > 0 c)  x(x − 1)
− x + 3 x < x + 1 2 x − 1 ≥ 0  x + 1 < 0
 3 2 6 

2.4. Funcţia de gradul al II-lea

Funcţia f : ℜ → ℜ, f (x ) = ax 2 + bx + c, a, b, c ∈ ℜ, a ≠ 0 se numeşte funcţia de gradul al doilea
(sau funcţia pătratică) cu coeficienţi a,b,c. Menţionăm că ecuaţia de gradul al II –lea s-a rezolvat în
−b± ∆
gimnaziu: x1,2 = , ∆ = b 2 − 4ac .
2a
Dacă ∆ > 0 ⇒ ecuaţia are rădăcini reale şi diferite.
Dacă ∆ = 0 ⇒ ecuaţia are rădăcini reale şi egale.
Dacă ∆ < 0 ⇒ ecuaţia nu are rădăcini reale.
Exercițiu rezolvat: Să se determine funcţia f (x ) = ax 2 + bx + c dacă f (0) = 1, f (− 2) = 2 şi f (1) = −1 .
Condiţiile date conduc la sistemul de ecuaţii:
 f (0 ) = 1 a ⋅ 0 + b ⋅ 0 + c = 1
  x 2 3x
 f (− 2 ) = 2 ⇔ a ⋅ (− 2) + (− 2) ⋅ b + c = 2 ⇔ a = − ; b = − ; c = 1 ⇒ f (x ) = −
1 3
− +1.
2

 f (1) = −1 a ⋅ 12 + 1 ⋅ b + c = −1 2 2 2 2
 
Monotonia funcţiei de gradul al doilea. Intervale de monotonie

8
 Cristina Măgirescu - Curs de Matematică- Clasa a 9-a Fr
Funcţia f : ℜ → ℜ , f ( x ) = ax + bx + c, a ≠ 0, .
2

 b  b 
1) Dacă a>0 atunci funcţia este strict descrescătoare pe  − ∞,−  şi strict crescătoare pe − 2a , ∞ 
 2a  
Tabelul de variaţie al funcţiei este
-∞ +∞
V min  − b ,− ∆ 
Pentru a>0 b
−
x 2a  2a 4a 
f (x ) + ∞ ∆ +∞
−
4a

 b  b 
2) Dacă a<0 este strict crescătoare pe  − ∞,−  şi strict descrescătoare pe − 2a ,+∞  , cu tabelul:
 2a  

-∞ +∞
V max  − b ,− ∆ 
Pentru a<0 b
x −
2a  2a 4a 
f (x ) -∞ ∆ +∞
−
4a

−∆
Imaginea funcţiei de gr.II: pentru a<0, Imf=( − ∞, ]
4a
−∆
pentru a>0, Imf=[ , ∞) .
4a

∆
2
 b 
Forma canonică a funcţiei de gradul al doilea: f ( x ) = a x +  −
 2a  4a

Exemplu: Să se scrie funcţia de gradul doi sub forma canonică şi să se deducă valoarea extremă a
funcţiei în cazurile:
a ) f ( x ) = 3 x 2 − x; b) f ( x ) = x 2 + x + 2; c) f ( x ) = −4 x 2 + 2 x + 3
Rezolvare:
∆
2 2 2
 b   1 7  1 7
b) f = a x +  − = 1 x +  + =  x +  +
 2a  4a  2 4  2 4
a =1
b = 1 ∆ = b 2 − 4ac = 1 − 8 = −7
c=2
Daca a=1>0, f are un minim V min  − b ,− ∆  X min =-
b 1
=− ;
 2a 4a  2a 2
∆ 7 7
Y min =- = ⇒ f min = ;
4a 4 4
La fel pentru a) şi c).

Graficul funcţiei de gradul al doilea.

Graficul funcţiei de gradul al doilea se numeşte parabolă. Cuplul  − b ,− ∆  ∈ Gf şi este vârful
 2a 4a 
parabolei.
Să se reprezinte grafic funcţia: f (x ) = x 2 + 2 x − 8 f : ℜ → ℜ
Etape: a) Intersecţia cu axele de coordonate:
y = 0
- Int. cu xx ′ :  2 A(2, 0) şi B(− 4, 0)
x + 2x − 8 = 0 ⇔ x = 3
9
Cristina Măgirescu - Curs de Matematică - Clasa a 9-a Fr
∆ = b 2 − 4ac = 4 + 32 = 36
−2±6
x1, 2 = ⇒ x1 = 2; x 2 = −4
2

x = 0
- Int. cu yy ′ :  C (0, − 8)
 y = −8
a) Dacă a>0 ⇒ f. are un minim.
∆ ∆ − 36
V min  −
b 2
= −9 ; V min (− 1,−9 )
b
,−  X min =- = − = −1 ; Y min =- =
 2 a 4 a  2 a 2 4 a 4
b) Tabel de valori
x -∞ -4 -1 0 2 +∞
f (x ) 0 -9 -8 0

b
d) Graficul – trasarea lui . De reţinut axa de simetrie este x = −
2a
Exerciții: Să se traseze graficul următoarelor funcţii:
1) f (x ) = − x 2 − 2 x + 8 ; 2) f ( x ) = − x 2 + 4 x − 4; 3) f ( x ) = x 2 + 2 x − 3; .

Semnul funcţiei de gradul doi f(x)= ax 2 + bx + c = 0 , a ≠ 0 , a, b, c ∈ ℜ

1) Dacă ∆ > 0 atunci x1 ≠ x 2 ∈ ℜ şi semnul este dat de tabelul
x -∞ x1 x2 +∞
f (x ) Semnul lui a 0 Semn contrar lui a 0 Semnul lui a
2) Daca ∆ = 0 , atunci x1 = x 2 ∈ ℜ şi semnul este dat în tabelul
x -∞ x1 = x2 +∞
f (x ) Semnul lui a 0 Semnul lui a
3) Dacă ∆ < 0 atunci x1 , x 2 ∉ ℜ , semnul fiind
x -∞ +∞
f (x ) Peste tot semnul lui a

Aplicaţii: Rezolvare de inecuaţii:

a) x 2 − x ≥ 0; b) 3 x 2 + 6 x < 0; c) x 2 − 9 < 0; d ) x 2 + 4 x + 9 ≥ 0
Rezolvăm b) 3 x 2 + 6 x < 0; ataşăm ecuaţia 3 x 2 + 6 x = 0; o rezovăm x(3 x + 6 ) = 0 x1 = 0; x 2 = −2
S : x ∈ (− 2, 0 )
x -∞ -2 0 +∞
f (x ) = 3x + 6 x
2 - ∞ 0 - 0 +

10
 Cristina Măgirescu - Curs de Matematică- Clasa a 9-a Fr
Funcţiei de gr II i se ataşează ecuaţia de gr II: ax + bx + c = 0 , a ≠ 0 cu rădăcinile x1 , x 2 (distincte sau nu).
2

Relaţiile lui Viete (relaţiile între rădăcini şi coeficienţi)

b
S = x1 + x 2 = − , S= suma rădăcinilor x1 + x 2
a
c
P = x1 ⋅ x 2 = , P=produsul rădăcinilor x1 ⋅ x 2
a
( )
Se demonstrează că x12 + x 22 = S 2 − 2 P şi x13 + x 23 = S 3 − 3SP ; x14 + x 24 = S 2 − 2 p − 2 p 2
2

Exemplu : Să se determine parametrul m dacă între rădăcinile ecuaţiei

x 2 − (2m + 1) x + (m − 1) = 0 există relaţia x1 = 2x 2 Se ataşează sistemul:
 x1 = 2 x 2
 2(2m − 1) 2m + 1
 x1 + x 2 = 2m + 1 ⇔ x1 = ; x2 = înlocuim în a treia ecuaţie şi obţinem 8m2-m+11=0,
x ⋅ x = m − 1 3 3
 1 2
care nu are rădăcini reale
x + y = S
Rezolvarea sistemelor simetrice de forma 
x ⋅ y = P
Atunci ecuaţia în sumă şi produs este Z 2 − SZ + P = 0
Exemple:
2 xy + 5( x + y ) = 55 2 P + 5S = 55 S = 7
 ⇔ ⇔ atunci Z 2 − 7 Z + 10 = 0 ⇒ Z 1 = 2 şi Z 2 = 5 care
6 xy + 3( x + y ) = 81 6 P + 3S = 81  P = 10
dau tocmai soluţia sistemului (2, 5) şi (5, 2).
Rezolvarea sistemelor formate dintr-o ecuaţie de gradul I şi o ecuaţie de gradul 2 sau intersecţia dintre o
mx + n = y
dreaptă şi o parabolă , de forma  2 a, b, c, m, n ∈ ℜ
ax + bx + c = y

Exemplu:
y = x +1
 ⇔ x 2 − 3 x + 5 = x + 1 ⇔ x 2 − 4 x + 4 = 0 x1 = x 2 = 2 ⇒ y1 = y 2 = 3
 y = x − 3x + 5
2

y − x +1 = 0  y − 2x = 0  x + y + xy = 29
Să se rezolve sistemele: 1)  2)  3) 
 y = x − 2x − 1 y = x + x + 3  xy − 2( x + y ) = 2
2 2

Test de evaluare
1. Să se determine funcţia f : ℜ → ℜ, f ( x ) = ax 2 + bx + c dacă punctele A(4,0), B(2,0), C(5,12)
aparţin graficului funcţiei.
2. Să se determine parametrul m încât între rădăcinile x 1 şi x 2 ale ecuaţiei x 2 − 3 x + m = 0 să existe
relaţia x12 + x 22 = 3
x 2 + 3 2x 1
3. Să se rezolve inecuaţia: − ,<
5 3 15
x2 − 4
4. Să se determine semnul expresiei : E ( x ) =
x2 +1
 x y 10
y + x = 3

5. Rezolvaţi sistemul simetric:  R. : (2,6 ); (6,2 )
1 + 1 = 2
 x y 8
6. Reprezentaţi grafic funcţia:
f (x ) = − x 2 + 4 x + 5 f : ℜ → ℜ

11
Cristina Măgirescu - Curs de Matematică - Clasa a 9-a Fr

3. VECTORI ÎN PLAN
3.1. Segment orientat, relaţia de echipolenţă, vectori, vectori coliniari

În geometrie , fizică, ştiinţe tehnice sunt întâlnite mărimi scalare şi mărimi vectoriale.
O mărime este scalară , dacă pentru determinarea ei este suficient să indicăm un singur număr.
Ex.: lungimea unui segment, aria unei suprafeţe, temperatura etc.
O mărime este vectorială dacă este determinată de trei elemente: mărime, direcţie şi sens.
Se numeşte direcţia dreptei d mulţimea formată din dreapta d şi toate dreptele paralele cu d.
Sens:Pe dreapta d am fixat punctele A şi B (A≠B).
Punctele A şi B pot fi parcurse de la A la B, iar sensul opus de la B la A.

Definiţia vectorului
O pereche ordonată ( A, B ), A, B ∈℘ (A, B)∈P se numeşte segment orientat sau vector legat (de A) şi se
notează AB , unde A este originea iar B extremitatea vectorului. AB
A B
Vectorul legat AA , se numeşte vector nul.
Se numeşte modulul sau lungimea (sau norma) vectorului AB , sau lungimea segmentului [AB ] şi se

notează AB .
Vectorul de lungimea 1 se numeşte vector unitate sau versor.
 
Versorul axei xx ′ se notează cu i , iar versorul axei yy ′ se notează cu j .
Doi vectori legaţi AB şi CD sunt egali dacă A=C ( originile coincid) şi B=D ( extremităţile coincid).

Un vector este liber dacă punctul de aplicaţie poate fi luat arbitrar în plan, deci vectorul liber este
mulţimea vectorilor legaţi care au aceeaşi direcţie, acelaşi sens şi acelaşi modul.
 
Doi vectori sunt echipolenţi dacă au aceeaşi direcţie, acelaşi sens şi acelaşi modul se scrie AB ~ CD .

3.2. Operaţii cu vectori. Condiţia de coliniaritate

1. Adunarea vectorilor
a) Regula paralelogramului

 
Fiind vectori liberi putem alege originea în O∈P. Din O ducem un vector OB echipolent cu b şi din O
  
vectorul OA echipolent cu a apoi completăm paralelogramul. Diagonala mare OC reprezintă vectorul
  
sumă s = a + b .

b) Regula triunghiului

  
alegem O∈P. Din O ducem un vector echipolent cu a notat OA , din extremitatea lui OA ducem un
    
vector echipolent cu b , AC , apoi unim O cu C şi obţinem vectorul sumă OC = a + b .
  
Pentru oricare trei puncte A, B, C din plan AB + BC = AC .

12
 Cristina Măgirescu - Curs de Matematică- Clasa a 9-a Fr
2. Scăderea vectorilor


Vectorul diferenţă x se construieşte unind extremitatea vectorului scăzător cu extremitatea vectorului
  
descăzut x = a − b

O altă metodă a paralelogramului. Diferenţa reprezintă tocmai diagonala mică BA .

3. Înmulţirea unui vector cu un scalar

    
Fie α ≠ 0, a ∈ V , a ≠ 0 Produsul dintre α ∈ ℜ şi a este vectorul notat αa şi are:
 
-acelaşi sens cu a , dacă α > 0 şi sens contrar lui a , dacă α < 0

-aceeaşi direcţie cu a
  
-modulul egal cu produsul dintre α şi modulul vectorului a adică α ⋅ a = α ⋅ a .

Doi vectori liberi sunt coliniari dacă au aceeaşi direcţie.

   
Doi vectori nenuli a , b ∈ V sunt coliniari dacă şi numai dacă există α∈R*, astfel încât a = α ⋅ b .
 
Fie A, B, C trei puncte. Ele sunt coliniare ⇔∃α∈R* aşa încât AB = α ⋅ AC .

Problemă rezolvată:
 
Fie M mijlocul laturii [BC ] a triunghiului ABC. Să se determine punctele E şi F astfel încât AE ~ BM şi
 
AF ~ CM
Ducem prin A paralela d la BC iar prin M paralele la AB şi AC, care taie pe d în E şi respectiv F

    
Patrulaterele BMEA şi MCAF sunt paralelograme . Atunci AE ~ BM şi AF ~ CM (adică AE echipolent
    
cu BM şi AF echipolent cu CM , deci cu aceeaşi direcţie , sens şi modul) Mai multe BM ~ MC avem
  
BM ~ FA ~ AE , deci A este mijlocul segmentului [EF ] .

3.3. Descompunerea după doi vectori daţi, necoliniari şi nenuli

Teoremă: Fie aşib doi vectori necoliniari. Oricare ar fi vectorul v , există α , β ∈ R (unice) astfel încât
v = α ⋅a + β ⋅b

13
Cristina Măgirescu - Curs de Matematică - Clasa a 9-a Fr

4. COLINIARITATE, CONCURENŢĂ, PARALELISM

Vectorul de poziţie al unui punct


În planul P fixăm un punct O şi dacă M este un punct din plan, atunci vectorul OM îl numim vectorul de

poziţie al punctului M, notat rM .

     
atunci AB = OB − OA ⇒ AB = rB − rA .

Condiţia de coliniaritate a trei puncte.

  
Fie rA , rB , rM vectorii de poziţie ai punctelor A, B, M în raport cu O. (O ∉ AB, A ≠ B )
  
Punctele A, B, M sunt coliniare dacă rM = αrA + β rB , α , β ∈ ℜ, α + β = 1 .

AB = ( x B − x A ) 2 + ( y B − y A ) 2 -modulul vectorului AB .

AB( x B − x A , y B − y A ) − coordonatele vectorului AB .

x A + xB y + yB
Mijlocul segmentului AB: xM = , yM = A .
2 2

x A + x B + xC y + y B + yC
Centrul de greutate al triunghiului ABC: xG= , yG = A .
3 3

Condiţia de concurenţă a trei segmente

Fie segmentele [A1 B1 ], [A2 B2 ],... Un punct (de concurenţă) le împarte în acelaşi raport, adică vectorii lor
     
rA1 + k1 rA2 rA2 + k1 rB2 rA3 + krB3
de poziţie au aceeaşi exprimare: = = =
1 + k1 1 + k1 1 + k1

Aplicaţii: Demonstraţi vectorial următoarele teoreme: teorema lui Thales, teorema bisectoarei, teorema lui
Menelau şi teorema lui Ceva.

14
 Cristina Măgirescu - Curs de Matematică- Clasa a 9-a Fr
5. TRIGONOMETRIE
Considerăm în plan un sistem de coordonate, determinat de reperul O, A, B. Cercul C, de centru O şi rază
1 conţine punctele:
A(1, 0); B(0, 1); A′(− 1, 0 ); B ′(0, − 1)
Lungimea acestui cerc este 2 π .

Reperul O, A, B determină cadranele

 π   π   3π   3π 
I, II, III, IV respectiv  0, ;  , π  ;  π ,  ;  ,2π 
 2 2   2   2 

π π π
π = 180  , = 90  ; = 60  ; = 30  .
2 3 6
Unitate de măsură pentru unghiuri mai este şi radianul. Unghiul care subântinde un arc de cerc egal cu
raza se numeşte radian.
1 cerc la centru întreg are 2 π radiani ⇒ 360  = 2π .
Definiţie: Cercul C de centru O, de rază 1 pe care s-a fixat un sens pozitiv (invers acelor de ceasornic) se
numeşte cerc trigonometric.
Funcţia trigonometrică sinus
Funcţia f : ℜ → [− 1, 1], f ( x ) = sin x se numeşte funcţia sinus. O studiem pe un cerc întreg
f : [0, 2π ] → [− 1, 1] .
Funcţia f : ℜ → [− 1, 1], f ( x ) = cos x se numeşte funcţia cosinus. O studiem pe un cerc întreg
f : [0, 2π ] → [− 1, 1] .
Observăm că valoarea maximă este 1 şi valoarea minimă este -1.
Atât funcţia sin cât şi funcţia cos sunt periodice şi au o perioadă 2 π , valorile lor se repetă după un cerc
întreg.
Funcţia sin este o funcţie impară, adică f (− x ) = − f ( x )
Funcţia cos este o funcţie pară, adică f (− x ) = f ( x )
Funcţia tangentă f ( x ) = tg x
π  π 3π
tg : ℜ \ A → ℜ O să studiem tg : [0, π ] \   → ℜ , această funcţie nu este definită în şi .
2 2 2
Este impară şi are perioada π .
Funcţia cotangentă f ( x ) = ctg x
π 
ctg : ℜ \ B → ℜ . O să studiem ctg : [0, π ] \ {kπ } → ℜ , Deci tg : ℜ \  + kπ  → ℜ .
2  k∈Ζ
ctg : ℜ \ {kπ }k∈Ζ → ℜ .
( )
În cercul trigonometric construim unghiul x̂ , atunci în ∆OAN Nˆ = 90  după definiţiile din clasa a VII-a
avem:
MN MN ON ON
sin x = = = MN ⇒ sin x = MN cos x = = = ON ⇒ cos x = ON .
OM 1 OM 1

În acest triunghi se aplică Teorema lui Pitagora OM 2 = ON 2 + MN 2 ⇔ sin 2 x + cox 2 x = 1 formula

fundamentală a trigonometriei (forma trigonometrică a teoremei lui Pitagora)

15
Cristina Măgirescu - Curs de Matematică - Clasa a 9-a Fr

sin x cos x
tgx = = AC ⇒ segmentul AC = tgx ctgx = = BD ⇒ segmentul BD = ctgx
cos x sixx

Semnele funcţiilor trigonometrice în cadrane

Cadranul
I II III IV
Funcţia
sin + + - -
cos + - - +
sin
tg = + - + -
cos
cos
ctg = + - + -
sin

Reducerea la primul cadran

 π π   3π   3π 
Dacă x ∈  0,  atunci π − x ∈  , π , π + x ∈  π ,  2π − x ∈  , 2π  avem:
 2 2   2   2 
t =π −x t =π + x t = 2π − x
cos t - cos x - cos x cos x
sin t sin x - sin x - sin x

62π  6π  6π  π π
Exemple: 1) sin = sin  8π +  = sin = sin  π −  = sin
7  7  7  7 7
122π  12π   π π
2) cos = cos10π +  = cos π +  = − cos
11  11   11  11
2641π  41π  41π  11π  11π π
3) cos = cos100π +  = cos = cos 2π −  = cos = sin
26  26  26  26  26 13

Din formula fundamentală sin 2 x + cox 2 x = 1 se deduc o serie de formule:

1) sin 2 x = 1 − cos 2 x ⇔ sin x = ± 1 − cos 2 x

2) cos 2 x = 1 − sin 2 x ⇔ cos x = ± 1 − sin 2 x

Apoi:
sin x
3) tgx =
cos x

cos x
4) ctgx =
sin x

1 1
5) tgx ⋅ ctgx = 1 tgx = ctgx =
ctgx tgx

Aplicaţii ale trigonometriei în geometria plană

Teorema sinusurilor
In orice triunghi ABC are loc relaţia:
a b c
(1) = = = 2 R , cu R = raza cercului circumscris ∆ABC .
sin A sin B sin C
a = 2 R sin A; b = 2 R sin B; c = 2 R sin C .

16
 Cristina Măgirescu - Curs de Matematică- Clasa a 9-a Fr

Teorema cosinusului
In orice triunghi ABC au loc relaţiile:
a 2 = b 2 + c 2 − 2bc cos A
b 2 = a 2 + c 2 − 2ac cos B
c 2 = a 2 + b 2 − 2ab cos C
Din aceste formule deducem uşor
b2 + c2 − a2 a2 + c2 − b2 a2 + b2 − c2
cos A = ; cos B = ; cos C = .
2bc 2ac 2ab

Formulele de calcul a ariei unui triunghi:

a ⋅ ha b ⋅ hb c ⋅ hc
(1) S = = = (aria= baza ori înălţimea împărţit la 2)
2 2 2
1 1 1
(2) S = a ⋅ b ⋅ sin C = b ⋅ c sin A = a ⋅ c sin B
2 2 2
(3) Formula lui Heron: În orice triunghi ABC aria S are formula S = p( p − a )( p − b )( p − c )
a+b+c
p= (semiperimetrul)
2
S
În orice triunghi ABC, raza r a cercului înscris se exprimă prin : r = iar raza cercului circumscris R se
p
a ⋅b⋅c
exprimă prin formula: R = .
4S

Teste recapitulative

Testul 1
a) Se dă progresia aritmetică (a n )n≥1 de raţie r, în care cunoaştem a1 = −3, r = 3 Calculaţi
a5 ; a10 şi S10 .

b) Se dă progresia geometrică (l n )n≥1 de raţie q, în care cunoaştem l1 = , q=4. Calculaţi l10 şi S10 .
1
4
c) Să se determine parametrul real m încât între rădăcinile ecuaţiei x − 3 x + m = 0 să existe relaţia:
2

x12 − x 22 = 27
d) Se dă triunghiul ABC în care AC=5, AB=3, mAˆ = 60  Să se determine BC, aria ∆ABC , raza
cercului înscris şi raza cercului circumscris triunghiului ABC

Testul 2
 π
a) Să se demonstreze că într-un triunghi dreptunghic ABC  A =  avem egalităţile: 1)
 2
b ⋅ cos B + c ⋅ cos C = 2a ⋅ sin B ⋅ sin C ; 2) tg 2 C + cos 2 C = tg 2 C ⋅ sin 2 C + 1;
3) sin B + cos B = sin C + cos C
 x−2
 <0
b) Să se rezove sistemul de inecuaţii:  x( x − 3)
 x( x + 1)( x + 2 ) ≥ 0

d) Să se rezolve ecuaţia: 5+13+21+...+x=588;
e) Să se determine funcţia f : ℜ → ℜ, f ( x ) = ax 2 + bx + c a ≠ 0 când se cunoaşte a=1 şi vârful
parabolei V(3, 1)

17
Cristina Măgirescu - Curs de Matematică - Clasa a 9-a Fr

Testul 3
 x y 10
y = x − 2 y + x = 3

a) Să se rezolve sistemele: a)  ; b) 
y = x + x +1
2
1 + 1 = 2
 x y 3
x 2 + 3 2x 1
b) Rezolvaţi inecuaţia: − <
5 3 15
π
c) În triunghiul ABC se dau b=3, c=5 şi mAˆ = = 30  să se afle a; aria ∆ABC , raza cercului înscris
6
r, şi raza cercului circumscris R
d) Fie ∆ABC , iar M, N, P mijloacele laturilor [AB ], [BC ], [CA] . Să se arate că
     
MP ~ BN ~ NC , MN ~ AP ~ PC
e) Să se arate că 3 ∉Q

Testul 4
1 1 1 1 1 5
a) Să se arate că: + + + + = ;
a(a + 1) (a + 1)(a + 2 ) (a + 2 )(a + 3) (a + 3)(a + 4 ) (a + 4 )(a + 5) a(a + 5)
a ∈ ℜ \ {0, − 1, − 2, − 3, − 4, − 5}
b) Să se arate că dacă numerele a, b, c sunt în progresie aritmetică atunci numerele
A1 = a 2 − bc; A2 = b 2 − ca; A3 = c 2 − ab sunt de asemenea în progresie aritmetică.
1 1
c) Fără a rezolva ecuaţia : x 2 + x − 7 = 0 să se calculeze (x 1 şi x 2 fiind rădăcinile ecuaţiei) 3 + 3
x1 x 2
ˆ 
( )
d) Să se arate că în triunghiul dreptunghic ABC mA = 90 are loc egaslitatea :
tgB + ctgC sin 2 B
=
tgC + ctgB sin 2 C
e) Să se arate că , dacă a=41, b=28, c=15, atunci triunghiul ABC este obtuzunghic.

TESTE FINALE
TEST 1
1. Rezolvaţi ecuaţiile:
a) [ 2 x + 3] =3; b) x + 2 + x − 3 = 4
2.Calculaţi media geometică a numerelor:
 15  12 27
x = 5, (6) − + 0,75 ⋅ şi y = 6 + 116,64 : +6
 4  8 10
3.Fie progresia aritmetica (a n ) cu ratia r, definita prin: a1 = 116; a8 = 137 . Să se calculeze r si S 8 .

TEST 2

1. Fie un triunghi ABC şi A′ , B′ , C ′ mijloacele laturilor BC, CA, AB şi punctul G centrul de greutate al
triunghiului ABC .
a) Realizati un desen corespunzator .
   
b) Completaţi: A′B + BA = ..... ; A′B′ + AC ′ = ..... .
 1    2 
c) Arătaţi că : =AA′
2
(
AB + AC si GA = − AA′ .
3
)
        
d) Arătaţi că : AA′ + BB′ + CC ′ = 0 si GA + GB + GC = 0.

2. Să se rezolve ecuația: 3+ 5+ 7+ …..+ x= 120.

3. Fie progresia aritmetica (a n ) cu ratia r, definita prin: a1 + a8 + a12 + a19 = 224 . Să se calculeze S 19
18
 Cristina Măgirescu - Curs de Matematică- Clasa a 9-a Fr

TEST 3
Se dă funcţia f : R → R, f ( x) = (b − 2) x − 5
a) Determinaţi b ∈ R astfel încât punctul A(b, b − 1) ∈ G f
b) Fie A, B punctele de intersecţie ale graficului funcţiei f cu axele Ox, Oy. Determinaţi b ∈ R
astfel încât triunghiul OAB să fie isoscel.
c) Pentru b = 4 determinaţi punctele de pe grafic care au abscisa egală cu jumătate din
ordonată.

TEST 4

1.Se considera multimile: A= { x/ x ∈ R, x ≤ 3} si B= { x/ x ∈ R,−1 ≤ x ≤ 4}

a). Scrieti A si B ca intervale.
b). Calculati: A ∪ B, A ∩ B, A − B, B − A .

2.a)Pentru progresia aritmetica (a n ) , a n = 5 – 3n, calculati primii 3 termeni.

b)Pentru progresia aritmetica (a n ), cu a 1 =3 si r =5, scrieti primii 3 termeni.
c)Gasiti primii trei termini ai progresiei aritmetice cu termenii:
a 1 , a 2 , a 3 , 2, 6,10,………….
d) Gasiti a10 si S 12 daca a 5 = 55 si a 15 = 5.

TEST 5
1. Se dă ecuaţia: x 2 + mx + n = 0
a) Pentru m = −6, n = 2 , să se scrie relaţiile lui Viète şi să se calculeze valoarea expresiei: x12 + x 22
b) Să se determine m, n ştiind că soluţiile ecuaţiei sunt: x1 = 3, x 2 = −1
c) Determinaţi m, n ştiind că n = m − 1 şi 2( x1 + x 2 ) + 3 x1 x 2 = 2

2.Ştiind că a ( ) şi sina = , să se calculeze cosa şi tga;

3.Să se rezolve inecuaţia 2x2 – 3x +1 <0 ȋn mulţimea numerelor reale

TEST 6

Se dă funcţia: f : R → R, f ( x) = x 2 − 4 x − 12
a) Să se determine punctele de intersecţie cu axa Ox,
b) Să se determine punctul de intersecţie cu axa Oy,
c) Să se determine vârful parabolei şi să se precizeze ce fel de punct de extrem este,
d) Să se traseze graficul funcţiei ,
e) Să se verifice dacă punctele M (−3,9), N (4,16) aparţin graficului.

19