Rezumat Odiseea

Peripețiile lui Odiseu încep după ce părăsește, cu 12 corăbii, ruinele orașului Troia, jefuindu-i
pe tracii kikoni, aliații Troiei, de care vor fi ulterior alungați. Ajunși pe insula Lotofagilor, unii
din însoțitorii lui mănâncă din fructele lor, uitându-și patria, Itaca. Cei rămași ajung, împreună cu
Ulise, pe insula ciclopilor, uriași cu un singur ochi în frunte. Ulise și echipajul său au intrat în
peștera ciclopului, unde au găsit bucăți mari de brânză și mult vin. Bucuroși că au găsit mâncare
și băutură, s-au ospătat până cand au simtit că se cutremură pământul sub ei, și s-au ascuns în
peșteră. Ciclopul Polifem, pentru a împiedica fuga grecilor, barează ieșirea din peștera sa. Fiind
în pericol de a fi mâncați de uriaș, Odiseu așteptă până când ciclopul a adormit, apoi au luat un
buștean și l-au înfipt în fruntea ciclopului, scoțându-i ochiul, ceea ce atrage dușmănia
lui Poseidon, tatăl ciclopului. Fiind orbit, ciclopul s-a dat bătut și l-a întrebat pe Odiseu cum îl
cheamă. Acesta i-a răspuns „nimeni”; apoi ciclopul și-a chemat frații și le-a spus că a fost orbit.
Aceștia l-au întrebat cine l-a orbit. Evident, răspunsul a fost „nimeni”. Ceilalți ciclopi, enervați
peste măsură, i-au răspuns că de ce i-a mai chemat dacă nu l-a orbit nimeni, și au plecat la
peșterile lor. Fuga grecilor este îngreunată de valurile mari, produse de stâncile aruncate în mare
de ciclopul orb.
De la Eol, zeul vântului, Odiseu primește în dar un sac cu vânturi, dupa ce ancoreaza pe insula
acestuia (a lui Eol) in cautare de apa. Ajunși aproape de casă, însoțitorii săi, curioși, deschid
sacul: se pornește o furtună care-i mână din nou departe de casă. Astfel ajung pe
insula vrăjitoarei Circe, care îi preschimbă pe însoțitorii lui Odiseu în porci, iar pe acesta îl reține
prin farmecele sale. Va fi dezlegat de acestea prin intervenția lui Hermes, mesagerul zeilor, care
între timp i-a iertat pentru distrugerea Troiei.
Întoarcerea acasă este îngreunată și de sirene, ale căror glasuri fermecate duc corăbierii la
pieire, ademenindu-i să își zdrobească corăbiile de stânci. Curios să afle cum sună cântecul
sirenelor, Ulise le cere marinarilor săi să își astupe urechile cu ceară de albine, iar pe el să îl lege
de catarg, precizând că nu trebuie să fie dezlegat cu nici un preț. Astfel reușește să asculte
cântecul sirenelor, evitând însă pericolul scufundării corăbiei. Împreună cu echipajul său, Odiseu
izbutește să traverseze cu bine și strâmtoarea dintre cei doi monștri, Scilla și Caribda.
Înfometați, ajung pe insula lui Helios, zeul soarelui, unde însoțitorii lui Ulise fură din vitele
sacre ale zeului, pentru a își potoli foamea. Drept pedeapsă pentru acest sacrilegiu, aceștia mor
ulterior într-o furtună pe mare, din care numai Odiseu, care nu mâncase, reușește să scape. El
ajunge pe insula nimfei Calipso, unde aceasta îl reține timp de șapte ani. Reușește să părăsească
insula lui Calipso cu o plută, însă furtuna produsă de Poseidon distruge pluta, iar Odiseu
naufragiază pe o insulă unde este primit cu prietenie de Nausicaa, fiica regelui feacilor. Timp de
două seri, Odiseu îi povestește regelui feacilor, Alcinous, pățaniile sale. De aici, încărcat cu
daruri, se reîntoarce acasă, pe insula Itaca.
Căutările fiului său, Telemah, sunt zadarnice, și confruntarea mamei sale, Penelopa, cu pețitorii
devine tot mai acută. Zeița Atena îl preschimbă pe Odiseu într-un cerșetor, pentru a-l proteja de
dușmănia pețitorilor soției sale. După douăzeci de ani, deghizat în cerșetor, acesta va fi
recunoscut numai de câinele său bătrân, Argos. Odiseu se pregătește în taină pentru întrecerea
pețitorilor cu arcul, trofeul învingătorului urmând să fie Penelopa, soția lui Odiseu. Cu ajutorul
lui Telemah și al păstorului Eumaios, Odiseu reușește să pedepsească pețitorii.