MANAGEMENTUL ȘI EXPLOATAREA RESURSELOR DE SUBSTANȚE

MINERALE UTILE
MARIN PALCU

(DRAFT LA NOTELE DE CURS)

1. Noțiuni generale despre resurse rezerve, forme de energie și impactul punerii in valoare
asupra mediului
1.1. Forme conventionale și neconvenționale de energie
1.2. Resurse minerale
1.3. Categorii de resurse minerale
1.4. Resurse minerale energetice
1.5. Resurse minerale utile
1.6. Distributia resurselor minerale în lume
1.7. Distributia resurselor minerale in România
1.8. Conditii naturale ale resurselor minerale în crusta terestra
2. Punerea în valoare a resurselor minerale
2.1. Etapele punerii în valoare a resurselor
2.2. Categorii de lucrări pentru punerea în valoarea a resurselor
2.3. Intervale de încredere în cunoașterea resurselor
2.4. Etapele punerii în valoare a resurselor
2.5. Impactul lucrărilor de punere în valoare a resurselor asupra mediului
3. Condiții de valorificare a resurselor și rezervelor
3.1 Documentații necesare pentru obținerea licențelor de exploatare
3.1.1. Studiul de fezabilitate cu privire la valorificarea resurselor, protecția zăcământului și
planul inițial de încetare a activității
3.1.1.1. Studiul de fezabilitate
3.1.1.2. Documentația de evaluarea a rezervelor și resurselor
3.1.1.3. Studiul referitor la protecția zacamantului
3.1.1.4. Planul inițial de încetare a activității
3.1.2. Planul de dezvoltare al exploatării
3.1.3. Studiul de impact asupra mediului și bilanțul de mediu
3.1.4. Planul de refacere și proiectul tehnic de refacere a mediului
3.1.5. Studiul de evaluare a impactului social și planul de atenuare a impactului social

3.1. Elaborarea documentațiilor de rezerve

3.1.1. Structura generală a unei documentații de rezerve
3.1.2. Cuantificarea condițiilor geologice și structural tectonice

1
 3.1.3. Evaluarea condițiilor de zăcmânr
3.1.4. Evaluarea rezervelor și includrea lor pe categorii și clase
3.2. Specificul domentațiilor de rezerve în funcție de substanta
3.3. Modul de evaluare rezervelor în functie de substanta si grad de complexitate
4. Exprimări ale cantității, calității, exploatabilității, utilizabilității și competitivității resurselor
4.1. Exprimarea cantității
4.2. Exprimarea calității
4.3. Exprimarea exploatabilității
4.4. Exprimarea utilizabilității
4.5. Exprimare competitivității
5. Gestionarea resurselor disponibile
5.1. Resurse disponibile și variante pentru gestionarea lor
5.2. Factorii de constituire a profitului
5.3. Calculul și maximizarea profitului
6. Abordarea managerială a exploatării resurselor minerale
6.1. Definirea managementului
6.2. Punerea în exploatare – Studiul de fezabilitate și documentațiile anexă
6.3. Proiectarea exploatării
6.4. Aprecierea privind oportunitatea de investiție
6.5. Activitatea managerială pentru desfășurarea exploatării
6.6. Reglementări legislative pentru protecția și exploatarea rațională a resurselor
minerale
7. Evaluarea economică a resurselor
7.1. Aprecierea valorică a resurselor
7.2. Stabilirea criteriilor economice
7.3. Analize de bază în evaluările financiare și economice

8. Exploatarea resurselor de substanțe minerale utile

8.1. Modalități de exploatare a resurselor
8.2. Deschiderea și pregătirea pentru exploatare
8.3. Exploatarea convențională
8.4. Exploatarea neconvențională
8.5. Lucrări de cercetare geologică și hidrogeologică de mare detaliu necesare în cursul
exploatării
9. Activități asociate exploatării resurselor
9.1. Drenajul minier și asecarea formațiunilor cu resurse
9.2. Lucrări hidrotehnice, lucrări de consolidare a terenului, terasamente, rambleere,
stabilitate a versanților
9.3. Lucrări de haldare și depozitare
9.4. Iazuri de decantare
9.5. Alte categorii de lucrări din cursul exploatării
10. Protecția, recuperarea și conservarea resurselor minerale
10.1. Protecția resurselor
10.2. Recuperarea resurselor
10.3. Conservarea resurselor

2
11. Efecte ambientale ale exploatării și valorificării resurselor minerale
11.1. Efecte la scară globală
11.2. Efecte regionale și locale
11.3. Cuantificarea impactului ambiental
11.4. Limitarea impactului ambiental
12. Lucrări de evaluare a impactului ambiental
12.1. Lucrări de evaluare a condițiilor de mediu în zona exploatărilor și a ariilor
dependente
12.2. Lucrări referitoare la calitatea aerului, la factorii biogeni și modificările solului
și apelor de surafață
12.3. Lucrări referitoare la factorii geologici, hidrogeologici și calitatea apelor
subterane
12.4. Evaluarea costurilor ambientale
13. Activitatea de inchidere a exploatării
13.1.
14. Lucrări de remediere a impactului ambiental și activități post închidere a exploatărilor

3
LECTIA I.

1. Noțiuni generale despre resurse/ rezerve, forme de energie și impactul punerii in valoare
asupra mediului
- Interconexiunea dintre formele de energie și materiile prime minerale
- În cea mai mare parte dintre situații materia stă la baza proceselor energetice
- În alte situații procesele energetice sunt indepndente de materie
-

1.1.Forme convenționale și neconvenționale de energie

1.1.1. Energia cosmică

Inflația cosmică – (lat. Inflare – inflatum - umflare) Expasiune instantanee – umflare extrem de rapida

Procesul energetic cosmic crestere instantenee in volum de ordinul 10 78 intr-un timp de 10-36 s.

Inflatia cosmica s-a produs odata cu bing-bangul primordial.

- Intr-un timp de 10-47 s, viteza expasiunii universului a crescut cu mult viteza luminii, după
care descrește continuu, menținându-se pe pantă descendentă până în zilele noastre când se
apreciază că de la bing-bangul primordial s-au scurs 13.7 md ani.

Timpul după bing-bang (s) 10-47 4.34*1017

Raza medie a universului (m) 6.25*10-5 1.302*1026
Viteza expansiunii (m/s) 6.25*1038 3*108
Volumul (m3) 1.023*10-12 9.25*1078
Energia (J) 2.19*1069

Dispersia cosmică (lat. dispergere, dispersum -imprastiere) ceea ce corespunde cu împrăștierea

cosmică – formarea galaxiilor și a grupurilor de galaxii. Galaxiile au diverse forme: spirală
(Andromeda), bară – spirală (Norii lui Magelan), eliptica pitica (Ursa Mică, Leu), eliptică (Maffei 1),
neregulată (NGC1613)

În interiorul fiecărei galaxii se găsesc aprox 10 5 milioane de stele, gaz și nori de praf cosmic. Fiecare
galaxie se rotește la rândul ei și își mărește volumul. În interiorul fiecărei galaxii se întâlnesc stele din
generația tânără in vecinătatea nucleului și stele din generația a doua dispuse spre periferie.

Galaxia noastră se prezintă sub forma unui disc turtit având un diametru de 100 000 ani lumină și o
grosime de 10 000 ani lumină

4
Caracteristicile caii lactee

Timpul de formare după bing-bang (s) 1.74*1016 4.34*1017

Viteza de dispersie (m/s) 2.53*103 5.07*102
Volumul (m3) 3.59*1059 4.45*1061
Energia (J) 1.56*1059

Per ansamblu se poate considera că în interiorul galaxiilor procesul de dispersie este de tip sferic

Gravitația cosmică (lat gravitas, gravitatis – greutate) – forța de atracție ca urmare a greutății.
Atracția între corpurile cerești este direct proporțională cu constanta G de atracție și cu masa
corpurilor cerești și invers proporțională cu pătratul distanței dintre acestea. Ca urmare a
fenomenului de gravitație cosmică se produce acreția de materie din care rezultă formarea corpurilor
cerești de natura stelelor, care pot fi pitice, medii, gigantice sau supergigantice de culoare roșie,
portocalie, galbene, albăstrui, albe sau negre. Alte stele pot fi duble sau în grup gravitând în jurul
unui punct central. O a treia categorie de stele este reprezentată de stele variabile – pulsari, eruptive
sau cataclismice. Novele reprezintă o categorie de stele rezultate în urma unor explozii după care
revin la forma inițială. Supernovele reprezintă explozii stelare foarte puternice uneori mult mai
strălucitoare decât galaxiile. Eliberează o cantitate enormă de energie, astfel că pe durata a câteva
săptămâni pot degja atâta energie cât eliberează soarele pe intreaga sa viață. Găurile negre – pot fi
corpuri cosmice cu masă foarte mare cu forță gravitațională extremă, astfel că ele absorb prin
gravitație undele electromagnetice și implicit lumina. Pot apare în urma colapsului stelar în
supernove care absorb alte stele, astfel că masa lor poate crește de câteva milioane de ori cât masa
Soarelui. Roiuri stelare - o asociație de stele care se atrag reciproc într-un nucleu de stele. Au
compoziție chimică asemănătoare și mase apropiate. Nebuloase – (lat. Nebula –Nebulae – ceață).
Sunt constituite în principal din hidrogen, carbon, silicu, sulf, oxigen și alte gaze interstelare, dar și din
silicați interstelarii, praf interstelar, nisip interstelar. În multe dintre situații stau la baza formării
corpurilor cosmice prin procesul gravitațional de acreție.

Procesul gravitațional al sistemelor stelare este adesea sferic cu viteză convectivă și transformare
energetică.Astfel în mișcarea galaxiei Calea Lactee de tip rotațional, sistemul solar se rotește la
rândul său cu o viteză de 220 Km/s și completează un circuit întreg într-un interval de 225 mil. ani,
ceea ce reprezintă un an cosmic, găsindu-se față de centrul galaxiei la 25 000 – 30 000 de ani lumină
în limita planului principal, încheiind muchia principală a spiralei.

Sistemul solar include Soarele, planetele (Mercur, Venus, Pământ, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus,
Neptun și Pluto), cu sateliții lor, asteroizi, meteoriți și, gaze și praf cosmic.

Unele caracteristici ale sistemului solar

Timpul de la formare in cursul galaxiei noastre (s) 1.74*102 1.44*1017

Raza medie (m) 6.96*108 2.0*1016
Viteza expansiunii (m/s) 3.99*106 1.39*10-1
Volumul (m3) 1.41*1027 3.55*1049
Energia (J) 3.79*1041 1.32*1034

5
Radiația cosmică - (lat. Radiatus, radiatum, radiata – cu raze, strălucitor). Este radiția de natură
corpusculară provenită din spațiul cosmic. Radiația cosmică primară este formată din particule
elementare de tipul protonilor fără înveliș electronic, din nuclee atomice, etc. precum și din alte
particule din procesele interstelare.

Pentru sistemul nostru solar, energia radiantă este estimată la valoarea de 5.82*10 43 J, iar puterea
radiantă a descrescut de la 3.34*1041 W în etapa inițială, la valoarea de 4.04*10 26 W la momentul
actual.

1.1.2. Energia terestră

1.1.2.1. Energia abiotică

Energia termică – energia termică este parte a energie dintr-un sistem termodinamic. Energia
termică reprezintă energia unui sistem fizic care poate fi transferată altui sistem sub formă de
căldură. Transferul energetic se produce prin transmiterea căldurii dinspre sistemul mai cald înspre
sistemul cu temperatură scăzută. Ex. energia aburului, energia gazelor fierbibți, calde, etc.

Referitor la procesele termoenergetice la nivel terestru, transferul ternic se produce pin conducție,
prin convecție, radiație termică sau schimbări de faze.

Procesele termoenergetice iși au originea în:

 Căldura reziduală produsă în cursul procesului de acreție din faza inițială a formării planetei –
in faza inițială a formării Pământului, în urma procesului de acreție prin compactare
gravitațională s-a produs creșterea de presiune și implicit de temperatură, proces însoțit de
topirea oxizilor de fier și altor metale grele care s-au segregat în partea nucleică, iar înspre
partea periferică fiind expulzați silicații asociați cu sulfurile. Miezul segregat și compactat s-a
format cu eliberarea de energie termică, fiind acoperit la rândul său de manta în care silicații
sunt topiți la rândul lor creeandu-se magmele bazice și ultra bazice, care pot erupe sau migra
înspre suprafața terenului formându-se rocile de tip magmatic sau efuziv. Procesele
termodinamice dinspre suprafață conduc la cristalizarea magmelor în roci magmatice, care în
urma proceselor de natură tectonică sau de dezagregare se transformă în roci metamorfice
sau sedimentare și care pot fi reintroduse în circuitul mantalei și transformate în topituri. J.
Wilson – ciclul rocilor (roci magmatice-eroziune sedimente roci sedimentare
procese tectonice (presiune și temperatură) roci metamorfice topitură)
Potrivit tectonicii globale – plăcile crustei terestre în zonele ductile se topesc formând arii de
rift pe care se generează topiuri fierbinți formând crustă nouă și care prin deplasare
divergentă crează bazine oceanice. În zonele marginale crusta oceanică intră în coliziune cu
cea contnentală pe plane înclinate de tip Benioff în care se formează atât arii orogenice, cât și
transportul materialului solid la nivelul mantalei.
În mantaua superioară ca urmare a diferențelor termice se produc curenți de termo -
convecție cu rol determinant în mișcarea plăcilor tectonice
 În urma dezintegrării radioactive a mineralelor

6
Pământul este un sistem termodinamic complex ce include componente solide, fluide și mase
gazoase.

7
8
9
Flux energetc primit prin radiatie solară (W) 4.38*1017
Flux din impactul cu corpuri cerești – asteroizi, meteoriți, comete (W) 0.27*1013
Energie termică internă a Pământului (J) 1*1031
Flux termic intern total ascendent (W) 4.2*1013
Flux termic datorat acreției planetare (W) 2.88*1013
Flux termic datorat dezintegrării radioactive (W) 1.05*1013

Energia mecanică – acțiunea forțelor asupra corpurilor, incluzând dinamica, cinetica și statica se
regăsește în studiul proceselor mecanice. La scară planetară procesele mecanice pot fi din categoria
eroziunea – sedimentare, mecanica fluidelor (curgerea apelor, a petrolului, a gazelor, dinamica
atmosferei, etc.)

Eroziunea – sedimentarea reprezintă procesul de dezagregare mecanică, transportul de material prin

vânt, cursuri de apă, curenți, valuri, eroziunea ghețarilor. Energia de eroziune – sedimentare este
estimată ca variind între 3.92*106 și 3.54*102 J.

Tot ca efect al proceselor de natură mecanică pot fi considerate presiunile de tip litostatic sau
presiunile laterale, precum și accidentele tectonice de la nivelul crustei terestre.

Curgerea fluidelor și gazelor atât la suprafața terenului cât și în subteran reprezintă de asemenea
procese energetice de natură mecanică ce sunt concretizate prin curgerea apei prin rețeaua
hidrografică, mișcarea maselor de aer, a vaporilor, regimul precipitațiilor, curgerea apelor subterane,

10
migrarea petrolului și gazelor și curgerea acestora. Mișcarea gazelor combustibile și necombustibile
în atmosferă și subteran, etc. Energia mecanică asociată curgerii fluidelor este produsă de regulă de
diferența de potențial și poate fi estimată la valori cuprinse între 2.04*10 5 și 9.81*1016 J.

Energia mecanică dezvoltată ca urmare a forțelor de frecare în ariile de subducție, paleo subducție
sau în zone fracturate cu eliberarea unor cantități mari de energie seismică, precum și energie
mecanică datorată unor coliziuni cu corpuri cerești din categoria meteoriților,asteroizilor, etc.

Energia electrică – lat. Electricus, gr. Electron – chihlimbar și gr. Magnetic - zona în

Lydia sau Thesalia. Prin reunirea celor două concepte se aduce la forma de electromagnetic

Forța Lorentz poate fi descrisă:

F=e.E + e.νxB, unde

e.E – forța electrică

e.νxB – forta electromagnetică

Energia electrică terestră poate fi produsă în stratele superioare ale ionosferei, la nivelul atmosferei
terestre, precum și la nivelul scoarței terestre și a oceanului planetar sub forma curenților electrici
telurici.

Dacă curenții produși la nivelul ionosferei sau la cel al atmosferei pot avea intensități foarte ridicate,
curenții telurici au intensități mult mai mici.

Cauzele producerii curenților telurici pot fi multiple, începând cu funcționarea nucleului superior al
terrei ca un dinam, până la diferite termodinamice din interiorul scoartei terestre. Curenții telurici
sunt asociați cu propagarea undelor electromagnetice care pot fi generate de la nivelul
magnetosferei cu propagare în manta și scoarța terestră, dar pot fi generate unde electromagnetice
și la nivelul ionosferei. De asemenea în urma cutremurelor de pământ se generază unde
electromagnetice cu intensitate ridicată.

Pentru investigațiile pentru hidrocarburi, minereuri și chiar ape subterane deosebit de importante
sunt metodele care măsoară curenții magnetoteluricii.

Energie chimică – egip. Chemia – pamânt negru, gr. Kimia sau kimeia, gr. Kima-fluid.

Procesele chimice se produc cu eliberare de energie. Se produc atât în interiorul terrei rezultând o
multitudine de compuși sub forma mineralelor, se produc la nivelul crustei terestre, atât în cuprinsul
magmelor și lavelor, în procese de diageneză, transformări chimice ale materiei organice, în mediul
acvatic subteran, etc.

La nivelul suprafeței terestre procesele chimice se desfășoară în mediul acvatic, subaerian, la nivelul
solului, precum și la nivelul atmosferei, inosferei și a celorlalte învelișuri ale pământului. Procesel
chimice sunt favorizate de condițiile termodinamice, de fenomene electrice, concentrațiile în anumiți

11
compuși, etc. Procese chimice extrem de complexe se produc la nivelul biosferei rezultând degajare
de energie, transformări ale materiei, etc.

1.1.2.2. Energia biotică

Energia sistemelor biologice – (gr. Bios – viață; logya – vorbire). Energia sistemelor biologice rezultă
în urma proceselor metabolice, a celor de reproducere, de îmbunătățirea a calității și de adaptare la
condițiile de mediu. În multe dintre situații sistemele biologie contribuie la formarea de mase
minerale cum este cazul cărbunilor, petrolului și gazelor naturale, precum și a unor depozite
consistente sedimentare cum ar fi rocile de tip carbonatic sau rocile silicioase.

Energia genetica – (gr. Genetikos, genesis – origine). Energia eliberată pentru transmiterea
trăsăturilor genetice. La baza structurilor genetice stau formele elementare ale acizilor ribonucleici
(ARN) și dezoxiribonucleici (ADN). Prin transferul genetic se asigură perpetuarea trăsăturilor speciilor,
iar în condiții speciale pot apare modificări genetice ce pot duce la apariția de specii noi. Toate
modificările și inclusiv procesul de transmitere se realizează cu consum și eliberare de energie.

Energia nutrițională – (lt. Nutrire – hrană). – Viața se bazează pe hrană, indiferent că este vorba de
regnul vegetal sau de cel faunistic. Hrana poate fi de natură minerală, apă, consum de lumină,
absorție de gaze, proteine, carbohidrați, grăsimi și alți compuși organici sau anorganici. Prin procesul
de hrănire se elibrează energia necesară vieții.

Energia obstrucțională – (lat. Obstruere, obstructum) – Schimbările sistemelor biologice pot fi

cauzate de procesele obstrucționale care se realizează cu consum și eliberare de energie. Acestea pot
fi cauzate de:

-procese cosmice unele de tip catastrofic, cum ar fi caderi de asteroizi, meteoriți, impact cu alte
corpuri cerești, radiație cosmică

-procese atmosferice – schimbări climatice, modificări ale compoziției atmosferei, poluarea

atmosferei, modificarea regimului hidric

- procese geologice – izolarea prin deplasarea plăcilor, erupții vulcanice, cutremure de pământ și
producerea de tsunami, schimbări morfologice, deșertificări

- procese biologice – inadaptabilitate și extincție, lipsa sau abundența hranei, atracția sau repulsia
speciilor, schimbarea mediului inițial

- procese antropogenice – modificarea mediului inițial, schimbarea artificială a biotopurilor,

modificări genetice, defrișarea, poluarea mediului,

12
Energia migrațiilor – (lat. Migrare, migratum din meare – a merge a pleca). Schimbarea condițiilor de
mediu implică deplasarea speciilor spre zone care sa asigure continuarea vieții. În alte situații speciile
sunt forțate să migreze de invazia altora. Producerea catastrofelor induce în multe dintre situații
fenomenul de migrare. Migrare speciilor se produce cu consum și eliberare de energie.

1.1.2.2.1 Energia umana

Agresiunea – (lat. Aggredi, aggresus- a ataca). – se produce cu consum energetic. Poate fi de natură
militară la nivel statal, a unor grupuri de persoane sau chiar la nivel individual. În cursul istoriei
puterea agresivă a crescut continuu.

Explorarea – (lat. Explorare, exploratum – a cerceta, a investiga). – Tendința omenilor de a cerceta și

a descoperi noi surse necesare îmbunătățiri condițiilor de viață (facilități ale surselor de hrană,
sănătate, echipamente performante, noi materii și materiale, progres tehnologic, transport, etc).
Cercetările implică consum și eliberare de energie.

Libertatea – (lat. Libertatem – libertate). – Efortul depus pentru a deține cât mai puține constrângeri.

Moralitatea – (lat. moralitas – caracter, comportament) – Efortul de a respecta reguli ce cu impact

pozitiv asupra grupului. Trasatura complexa specifica speciei umane intr-un comportament decent,
de respect față de semeni și față de mediul înconjurător.

1.1.2.2.1.1. Energia cerebrală

-Mintea – (lat. Mens – judecată, înțelegere, intelect). – Consumul energetic pentru înțelegerea
mediului, pentru alegerea și adoptarea deciziilor, punerea în operă a acțiunilor, etc.

-Limbajul – (lat. Lingua – limba) – Efortul de a comunica gândurile, dorințele, intențiile, cunoștințele
dobândite, etc. A stat la baza evoluției speciei umane de la stadiul de umanoid la homo sapiens.

13
-Cunoașterea – (lat. Cognitionis – cunoaștere).- energia pentru a pricepe invățăturile dobândite din
experiență și educație. Cunoașterea reprezintă un proces complex, în care experiența se conjugă cu o
bună judecată, comunicare și rațiune.

Arta – (lat. Ars, artis – pricepere, metodă, tehnică). – efortul uman de înfrumusețare și modelare a
mediului. Se exprimă prin arte plastice și vizuale, cum ar fi arhitectura, pictura, sculptura, film,
fotografie, alte genuri de artă ca în cazul muzicii, teatrului, literatura, dansul. Reprezintă forma
superioară de manifestare a conștiinței umane.

Filozofia – (gr. Filosofia – iubirea înțelpciunii). Energia cerebrală pentru înțelegerea problemelor
fundamentale ale existenței, conexiunea acestora cu realitatea înconjurătoare, cunoașterea ,
rațiunea, mintea și limbajul. Termenul de filozofie a fost introdus de Pitagora.

1.1.2.2.1.2. Energia socioeconomică

Societatea – (lat. Societas – parteneriat, asociere, alianță, socius – camarad, prieten) – Efortul de
organizare a oamenilor, după criterii de clasă, cultură, limbaj, credință, moralitate, uneori preocupări,
protecție, etc. Societatea este într-o continuă transformare și evoluție. Societate antică, medievală,
modernă.

Guvernanța – (gr. kubervisios - a conduce) – efortul de a conduce societatea prin organizarea statală.
Trasarea legilor și adoptarea deciziilor pentru managementul social, adoptarea politicilor coezive și a
responsabilităților în conducerea societăților.

Legislația – (lat. Lex, legis- lege).- Efortul de a elbora concepte morale corecte, referitoare la justiție,
bazate pe etică, raționalitate, logică, legi naturale, religie, corectitudine, echitate, constrângere).
Legile pot fi utilitare, retributive, distributive, opresive – punitive, egalitare, de jurispudență, etc.

Activitățile economice – energia de a produce bunuri, hrană și servicii. Sunt reprezentate de

activitățile industriale, agricole, schimburi comerciale, transporturi, servicii, etc.

14
LECTIA 2

2.1. Resurse și relațiile dintre resurse

2.2. Resurse minerale
2.3. Categorii de resurse minerale
2.4. Resurse minerale energetice
2.5. Resurse minerale utile
2.6. Distributia resurselor minerale în lume
2.7. Distributia resurselor minerale in România
2.8. Conditii naturale ale resurselor minerale în crusta terestra

2.1. Resurse și relațiile dintre resurse

Resursa (lat. Resurgere – mijloc, ajutor la care poti recurge în caz de nevoie) mai reprezintă mijloace
de a fi utile la un moment dat.

Resursele pot fi componente care satisfac nevoile omului sau sunt utile vieții. Resursele pot fi de
natură antropogenică sau naturale.

Resusele antropogenice:

-munca, calificare, finanțe, capital, tehnologie, Know-how, inteligență

Resurse naturale: resurse minerale,energie, resurse necesare vieții, resurse biogene

Resurse minerale: Substanțe minerale, sol

Resursa energetică - Calorică, gravitațională, electrică, chimică, biogenă, antropogenă, radiație

cosmică, eoliană, hidraulică, etc.

Resurse necesare vieții – apa și aerul

Resurse biogene: Flora și fauna

AER APA RESURSE MINERALE

SOL
FLORA ȘI FAUNA ENERGIE

RESURSE ANTROPOGENE

MUNCĂ TEHNOLOGIE CALIFICARE

FINANȚĂ CAPITAL

15
Relația dintre resurse poate varia în timp: omul neolitic – cărbunele avea importanță redusă,
cremenea(piatra dura) în schimb avea importanță deosebită

Resursele depind de tehnologie (materii prime), alte categorii sunt independente (unele resurse
biogene, anumite categorii de resurse energetice)

Unele dintre resurse sunt regenerabile (apa, ape minerale și termominerale, aer, unele resurse
energetice) altele nu sunt regenerabile (cea mai mare parte din resursele minerale).

Resursele minerale: Resurse energetice și resurse neenergetice

 Resursele energetice – combustibile și necombustibile

R. E. Combustibile – cărbuni, petrol, gaze naturale combustibile, șisturi bituminoase

R.E. Necombustibile – minereuri radioactive, ape geotermale, energie geotermică

 Resurse neenergetice

- Minereuri neradioactive
- Roci utile și substanțe nemetalifere
- Namoluri terapeutice
- Gaze naturale necombustibile
- Ape minerale și termominerale
- Gaze naturale terapeutice
- Apele subterane

o RESURSE ENERGETICE

Resursele minerale energetice combustibile:

Cărbunii – se diferențiază după gradul de incarbonizare și puterea calorică

- Cărbuni superiori – antracit și huilă

- Cărbuni inferiori – cărbune brun, lignit și turbă.

Petrolul - cuprinde multitudinea de hidrocarburi lichide în stare originară sau de condens

Gazele naturale – asociere de hidracarburi gazoase formate în principal din metan, etan, butan,
propan, hidrogen, heliu etc.

Șisturile bituminoase – sunt de regulă roci pelitice ce conțin hidrocarburi greu eliberabile în stare
fluidă, fluid-vâscoasă de tip asfaltic, uneori gazoasă.

Resursele minerale energetice necombustibile:

Minereurile radioactive – Minereuri ale uraniului și thoriului

Apele geotermale – Apele a căror căldură este utilizată în scopuri energetice.

Energia geotermică – Utilizarea energiei interne a Pământului în scopuri energetice

16
 o RESURSE NEENERGETICE

Minereurile neradioactive – Feroase și neferoase

o Minereurile feroase – minereuri de fier și alte elemente siderofile cum ar

fi cazul nichelului, cobaltului

o Minereuri neferoase - minereuri aurifere, argentifere, platina, cuprifere,

minereuri de plumb, zinc, aluminiu, zircon, vanadiu, wolfram, germaniu și
alte minereuri de elemente rare și disperse, pământuri rare, rubidiu, etc.

Roci utile și substanțe nemetalifere – sunt reprezentate prin granit, diorit, gabrouri, bazalte, roci
carbonatice – calcare, marmura, dolomite, andezite, argile, sare, caolin, gips, piere prețioase și
semiprețioase, nisip, pietriș, etc.

Nămoluri terapeutice – sunt peloide sapropelice, minerale sau turbe cu propietăți terapeutice.

Gaze naturale necombustibile – sunt gaze de tip mofetic cum este cazul dioxidului de carbon sau
hidrogenului sulfurat și a altor tipuri de gaze ce nu au rol combustibil cum ar fi azotul, amoniul și
amoniacul, etc.

Ape minerale și termominerale – Sunt ape cu sau fară încărcătură minerală ridicată, cu un grad de
puritate foarte avansat, se încadrează în categoria apelor subterane, sunt ape carbogazoase sau ape
plate. Apele termominerale pe lângă mineralizația specifică au temperatură cu efecte benefice în
curele balneare, sunt însoțite de diferite elemente cum este cazul sulfului și a altor elemente.

Gaze naturale terapeutice – sunt gaze ce provin din aureola mofetică și însoțesc dioxidul de carbon.
În unele cazuri sun gaze sulfuroase, etc.

Apa subterană – reprezintă o resursă importantă de apă cu o gamă largă de utilizare, cum ar fi
scopuri potabile, agricultură, industrie, scopuri speciale.

Exploatări aurifere din perioada antichității timpurii – Agatârșii și Dacii

Exploatările sistematice din perioada romană – minele romane din munții Apuseni

Exploatări de sare în perioada medievală – Muntenia, Moldova și Transilvania

În perioada medievală exploatări de minereuri feroase – munții Poiana Ruscă și Ghelar (sec XVIII).

Exploatările de cărbuni în sec. XVIII și IX, Anina, Valea Jiului

17
 DISTRIBUȚIA RESURSELOR MINERALE ÎN LUME ȘI ROMÂNIA.

o DISTRIBUȚIA RESURSELOR MINERALE ÎN LUME.

DISTRIBUȚIA RESURSELOR MINERALE ENERGETICE COMBUSTIBILE

Resursele de cărbuni

Congresul XXVII de Geologie – estimează resursele mondiale la valoarea de 12013 md. tone de
combustibil convențional (combustibil cu puterea calorică de 7000 de kcal/kg.). Dintre acestea
accesibile nu sunt decât într-un procent de 6%.

Dintr-un total al resurselor mondiale de cărbuni de 14810 md. tone, 10512 md. tone sunt
neidentificate și sunt incluse în categoria resurselor potențiale, iar dintre resursele identificate cu
valoarea de 4298 md. tone, 3059 md. tone sunt resursele estimate și numai 1239 md. tone se
încadrează în categoria resurselor dovedite.

Practic resursele identificate reprezintă rezervele mondiale de cărbuni. Din valoarea acestora 2903
md. tone reprezintă rezervele de huilă și antracit și numai 1239 md. tone reprezintă cărbunele brun
și lignitul. La ritmul actual de exploatare a resurselor cărbuni rezervele și resursele de cărbuni
cunoscute au un grad de asigure de un mileniu.

Repartiția pe continente

Proporția (%)
Continentul
Resurse Rezerve
Asia 54.5 25.14
America 28.78 40.33
Europa 9.09 13.50
Australia și Ocenia 5.32 18.31
Africa 2.31 2.72
Total 100 100

La nivel mondial - resurse de șisturi bituminoase =5914 md tone, 118 md tone cu conținut în petrol >
20 %, 237 md tone cu conínut intre 15 – 20 %, 1301 md tone intre 10 – 15 %, 1258 md tone intre 5 -
10 %

Gaze de șist =214.53 trilioane m3 de gaze echivalent cu 53.27 md tone de petrol

18
LECTIA 3

CONDIȚII ALE RESURSELOR MINERALE ÎN CRUSTA TERESTRĂ

Crusta terestră poate fi asimilată cu un sistem termodinamic complex în care ecuația fundamentală
de desfășurare a proceselor se asimilează unui mediu continuu sub forma:

(1)

În care:

mărimea energetică intensivă și poate fi:

 În gama proceselor termice - temperatura [oK]

 În gama proceselor dispersionale
 Concentrația într-un element sau grup de elemte [-]
 Densitatea unui element sau grupuri de elemente [kg/m3]
 În gama proceselor de natură electrică – tensiunea electrică sau potențialul electric scalar [V]
 În gama proceselor mecanice
 Reomecanice – sarcina sau cota piezometrică [m]
 Stereomecanice – energia pe unitatea de greutate [m]

- densitatea medie a mărimii extensive și poate fi:

 în gama proceselor termice - capacitatea calorică pe unitatea de volum [J/m3*oK]

 în gama proceselor dispersionale – fie densitatea de energie [J/m3] fie densitatea de energie
masică [J/kg]
 în gama proceselor electrice – densitatea de volum a sarcinii electrice [C/m3]
 în gama proceselor mecanice:
 procese reomecanice - greutate specifică [N/m3]
 procese stereomecanice – greutate specific [N/m3]

viteza relativă nenulă a componentelor dinamic active, față de viteza componentelor dinamic
inactive presupusă nulă [m/s]

m – unitatea de volum în care se găsesc componentele dinamic active față de 1-m în care se găsesc
componentele dinamic inactive

Dacă în ecuația (1) se divide prin densitatea medie a mărimii extensive, ecuația fundamentală de
desfășurare a proceselor se aduce la forma:

19
 (2)

Unde

a – coeficientul de diuzivitate care are dimensiunile unei viteze areolare [m/s]

VITEZA AREOLARA= aria masurata de raza vectoare pe unitatea de timp a unei particule aflata in
miscare pe o traiectorie curbilinie

b – coeficient adimensional

ϕ = µ/σ – productivitatea medie de energie pe unitatea de capacitate energetică și are

dimensiunea dintre mărimea ƞ și timp

Ecuația desfășurării proceselor este o ecuație de tipul Fourier – Kirchhoff, iar în funcție de procesul
energetic de natură:

 termică – densitatea fluxului de căldură [W/m2] – legii lui Fourier

depinde de conductivitatea termică medie [W/m*K] și gradientul creșterii mărimii

intensive ƞ reprezentată prin temperatură

 dispersională - în care legea liniară [m/s] sau [kg /s*m2] – corespunzător

primei legi a lui Fick reprezintă densitatea debitului de volum al unui element sau grup de
elemente sau respectiv densitate debitului de masă a unui element sau grup de elemente.

Densitățile volumice și masice depend de reprezintă coeficientul de difuzie moleculară cu

tortuozitate [m2/s], respectiv coeficientul de dispersie hidrodinamică cu tortuozitate

(coeficient de difuzie moleculară cu dispersie hidrodinamică) [m 2/s]
TORTUOZITATEA= caracteristica a unor retele de canale capilare din masa rocilor de a
prezenta sinozitati si intortocheri.

 electrică – în care legea liniară - corespunzător formei locale a legii lui

Ohm, reprezintă densitatea curentului electric [A/m 2], iar se identifică cu coeficientul de

conductivitate electrică [1/Ωm] sau [S/m]

 mecanică – legea liniară reprezintă viteza de filtrare potrivit legii lui Darcy

în cazul proceselor reomecanice sau densitatea debitului de volum conform ecuațíei lui

20
 Newton generalizate pentru mișcarea cu frecare [m/s] și în care reprezintă

conductivitatea hidraulică sau conductivitatea stereomecanică [m/s]

CARACTERIZAREA CONDIȚIILOR GEOLOGICE

Pentru caracterizarea condițiilor geologice se aplică următoarele ipoteze simplificatoare după cum
urmează:

 mărimea intensivă ƞ depinde numai de vârsta rocilor și de adâncimea lor în crusta terestră
 Viteza de deplasare a unor componente în raport cu altele se consideră neglijabilă,
exceptând ariile în care magmele sau alte fluide ies înspre suprafață
 Productivitatea medie de energie pe unitatea de capacitate energetică are valori pozitive și
negative care se compenseaza reciproc
 Coeficientul de difuzivitate are valoare constantă de unde rezultă că ecuația de desfășurare a
proceselor se reduce la forma simplificată de tip parabolic

(3)

Care admite pentru soluțía elementară Mihailov (Mihailov, 1980)

(4), în care

t- timpul

z – adâncimea de îngropare a rocilor în scoarța terestră

Dacă se multiplică cu se obține funcția de facilitate geologică

(5)

21
Pentru exprimarea dificutății geologice se apelează la funcția logaritmic complementară

(6)

De unde rezultă:

(7)

În care :

Coeficientul de difuzivitate stereomecanică a depinde difuzivitatea intrensecă a rocilor χ, de gradul

de tectonizare ϴ și de consolidare ω.

În care coeficientul de difuzivitate intrinsecă se scrie sub forma:

sau de unde rezultă forma finală a funcției de dificultate geologică

(8)

–condiții geologice ușoare

- condiții geologice moderate

- condiții geologice dificile

- condiții geologice foarte dificile

Coeficientul de difuzivitate intrinsecă χ = 0.0001 – 0.001 m2/an – pentru formațiunile sedimentare

Pentru cărbuni =0.0004 m2/an

Factorul de 1 Roci foarte moi și moi Grafit, talc, nisip, pietriș, argilă,
consolidare ω uneori șisturi argiloase, marne,
Murgu, 1963 cretă, gips, sare gemă, cărbuni
2 Roci semitari Serpentinite, trahite, unele
marmure, unele gresii, unele șisturi
argiloase, unele calcare, unele
dolomite
3 Roci tari Unele granite, diorite, gabbrouri,

22

4 Roci foarte tari
sienite, porfire, unele marmure,
unele calcare, unele gresii, unele
dolmite
Granite, Bazalte, porfire cuarțoase,
gneise, unele gresii, unele
conglomerate cuarțoase, cuarțite,
andezite

Factorul de tectonizare ϴ are valori:

1 – pentru roci slab tectonizate

2—mediu tectonizate

3 – roci puternic tectonizate

4 – foarte puternic tectonizate

Vârsta rocilor

Vârsta rocilor t t<1.64 Cuaternar

(mil. ani) 1.64<t<65 Terțiar
65<t<245 Mezozoic
245<t<570 Paleozoic
T>570 Precambrian
CARACTERIZAREA CONDIȚIILOR HIDROGEOLOGICE

Pentru caracterizarea condițiilor hidrogeologice reprezentativă devine starea finală a drenării pentru
care ecuația de desfășurare a proceselor are forma:

(9)

Ținând seamă de faptul că:

(10)

depinde de durata drenării t și distanța față de un front de drenare, coeficienții de difuzivitate

hidraulică

(11)

23
Iar T=KH sau T= KM, după cum acviferul este cu suprafață liberă sau sub presiune, iar B este factorul
de realimentare (drenanță), de asemenea constant atunci ecuația (9) se aduce la forma simplificată

(12)

care admite pentru o soluíe de forma F (x, t) prin care se evideníaza functia de facilitate
hidrogeologică:

(13)

Pentru exprimarea dificultății hidrogeologice se adoptă funcția logaritmic complementara

(14)

Sau

(15)

are valori cuprinse intre 0 si 1

și care:

Dh<0.25 – conditii hidrogeologice usoare

0.25 <Dh<0.5 – conditii hidrogeologice moderate

0.50<Dh<0.75 – conditii hidrogeologice dificile

Dh>0.75 – Condiíi hidrogeologice foarte dificile

În care coeficientul de difuzivitate hidraulica are valori conform cu tabelul

a [m2/zi]
<103 mic
103<a<105 mijlociu
105<a<107 mare
>107 foarte mare

Iar B este factorul de realimentare sau drenanță si poate avea urmatoarele valori

B [m]
2
<10 Realimentare foarte puternică
102<a<103 Realimentare puternică

24
 103<a<104 Realimentare moderată
>104 Realimentare slabă
iar timpul de drenare t este considerat

t [zile]
2
<10 redus
102<a<103 mediu
103<a<104 mare
>104 foarte mare

Iar distanța necesară drenării se determină pe baza caracteristicilor hidraulice și geometrice ale
acviferelor, precum și de configurația lucrărilor miniere de exploatare:

x[m]
<10 mică
10<a<102 medie
102<a<103 mare
>103 foarte mare

În cazul zăcămintelor stratiforme rocile utile pot fi încadrate de acvifere atât în partea superioară
(acoperiș), cât și în partea bazală (culcuș), de care pot fi separate de roci impermeabile (ecrane) cu
grosimile ds și respectiv di atunci condițiile hidrogeologice pentru acviferul inferior sunt

și respectiv

și dacă se iau în considerare ponderile

pentru ecranul din partea superioară a stratului util și respectiv

pentru ecranul din partea inferioară,

atunci funcția de dificultate hidrogeologică medie devine:

este forma sintetică pentru funcția medie de dificultate hidrogeologică

pentru stratul util dintr-un zăcământ, de asemenea cu valori cuprinse între 0 și 1 și care poate fi

0.25< Condiții hidrogeologice generale ușoare

0.25< <0.50 Condiții hidrogeologice generale moderate

25
 0.50< <0.75 Condiții hidrogeologice generale grele

>0.75 Condiții hidrogeologice generale foarte grele

LECTIA 4

4.1. Punerea în valoare a resurselor minerale

4.2. Etapele punerii în valoare și intervale de încredere în cunoașterea resurselor

4.3. Categorii de lucrări pentru punerea în valoarea a resurselor

4.4. Impactul lucrărilor de punere în valoare a resurselor asupra mediului

26
 4.1. PUNEREA ÎN VALOARE A RESURSELOR MINERALE

Resursele de substanțe minerale utile pot fi puse în valoare printr-o succesiune de lucrări cu valori
din ce în ce mai mari pe măsura creșterii gradului de cunoaștere. Succesiunea de lucrări oferă
informații asupra resurselor minerale cum ar fi: localizarea, configurația spațială, prezența în crusta
terestră, condițiile naturale ale prezenței din punct de vedere geologic și hidrogeologic, cantitatea
acumulărilor de substanțe minerale utile, calitatea acumulărilor, exploatabilitatea, utilizabilitatea
acumulărilor și competitivivitatea.

Succesiunea de lucrări de punere în valoare a resurselor se regăsește în tabelul alăturat:

Teledetectia

Lucrări de prospectiune geofizica

Lucrări de prospectiune geochimică

Lucrări de prospecțiune geologică

Mijloace de investigare Lucrări miniere și foraje de prospectiune și explorare

Analiza probelor

Lucrări de exploatare experimentală sau exploatare pilot

Preparare și/sau prelucrare probatoare

Management de proiect

Fiecare dintre lucrările de punere în valoare oferă informații determinante și date suplimentare în
procesul de cunoaștere și de punere în valoare a resurselor. Dacă în etapele incipiente ale procesului
de punere în valoare referirile la exploatabilitate, utilizabilitate sau competitivitate au importanță
redusă, în fazele avansate aceste elemente devin obiectivul esențial al lucrărilor de punere în valoare.

În linii generale fiecare categorie de lucrări pune în evidență caracteristicile formațiunilor cu resurse
după cum urmează:

• Teledetectia - localizarea, informatii despre configuratie, imagine referitoare la prezență si

aprecieri preliminare a condițiilor de zacamant

• Geofizica aplicata - locaizare, scoate in evidenta configuratia, informatii despre prezență,

imagine asupra condițiilor de zăcământ și aprecieri preliminare despre cantitate

27
 • Geochimia - oferă informatii asupra localizarii, configuratia este bine definită, certifică
prezența, oferă cunostințe noi referitoare la condițiile de zăcământ, imbunătățeste imaginea
asupra cantității și oferă informațiile preliminare despre calitate

• Geologia - localizare, configuratia, prezență, pune în evidență condițiile naturale de

zăcământ, ofera informatii despre cantitate, calitate și o apreciere incipientă referitoare la
exploatabilitate

• Lucrările miniere și forajele - configurație, prezența, condiții naturale, se calculează

cantitatea, informatii referitoare la calitate, aprecieri despre exploatabilitate și primele
informatii referitoare la utilizabilitate

• Analizarea de probe - prezenta, condiții naturale, cantitate, certifică calitatea resurselor,

îmbunătățește cunoașterea exploatabilității și îmbunătățește aprecierea utilizabilității și
primele referiri la competitivitate

• Extractia experimentală - condiții naturale, cantitate, calitatea resurselor, confirmă

exploatabilitatea si aprofundează cunoasterea utilizabilității, îmbunătățește cunoașterea
competitivității

• Preparea sau/și prelucrarea probatoare - cantitatea, calitatea resurselor, exploatabilitatea,

foarte importantă pentru utilizabilitate și confirmă competitivitatea

• Managementul de proiect - calitatea, exploatabilitatea, utilizabilitate și obiectivul principal

este focalizat pe competitivitate

METODELE DE INVESTIGARE A RESURSELOR

În procesul de investigare a resurselor se pot diferenția în general metodele teledetecției, geofizicii

aplicate, geochimiei, geologiei, hidrogeologiei, tehnicii miniere, tehnologiei de preparare și de
întrebuințare a resurselor de materii minerale.

Motodele teledetecției – se bazează pe tehnica spațială pusă la punct de o tehnologie extrem de

avansată. Cercetarea crustei terestre se realizeză pe baza unor imagini satelitare. Metoda se bazează
pe tehnologie avansată de preluare a imaginilor și de softuri pentru prelucrarea imaginilor.
Informațiile obținute sunt transformate în date de cunoaștere geologică cu privire la extinderea,
dezvoltarea, grosimea, tectonizarea, consolidarea foramțiunilor cu resurse.

28
Metodele geofizicii aplicate – Constau în prelucrarea și interpretarea în termeni geologici a datelor
referitoare la proprietățile fizice ale terrei, cu precădere ale scoaței terestre. În linii generale aceste
informații vizează mărimile calitative referitoare la: câmpul gravitațional, câmpul magnetic, câmpul
electric și teluric (electromagnetic de joasă frecvență),câmpul termic, intensitatea radiațiilor,
intensitatea neutronică, viteza de propagare a undelor elastice și variația câmpului termic. Toate
variațiile mărimilor fizice se produc sub influența diferitelor categorii de roci și formațiuni geologice,
în funcție de prezența sau absența unor resurse sau fluide cu proprietăți diferite.

Interpretarea geologică a informațiilor geofizice este de importanță covârșitoare. Rezultatele

lucrărilor geofizicii aplicate sunt transpuse în informații geologice după o analiză atentă și o
cunoaștere geologică care să permită transformarea semnalelor fizice în date geologice utilizabile.

Metodele geofizicii aplicate se aplică în combinație cu celelalte categorii de lucrări din cuprinsul
metodelor geologiei, hidrogeologiei, tehnicilor miniere și de extracție, etc.

Prin utilizarea metodelor geofizicii aplicate se scot în evidență formațiunile cu resurse, extinderea
spațială a acestora, configurația bazinelor de sedimentare și a corpurilor geologice, morfologia
diferitelor corpuri de substanțe minerale utile, conturarea ariilor cu accidente tectonice, prezența sau
absența fluidelor în roci, etc.

Metodele geochimiei – Se utilizează în depistarea resurselor de substanțe minerale utile prin

conturarea aureolelor geochime specifice anumitor categorii de substanțe minerale utile. Lucrările
geochimice constau în prelevarea de probe dintr-o rețea de lucrări și analizarea acestora în labrator.
La fel ca în cazul metodelor geofizicii aplicate, rezultatele cercetărilor geochimice sunt transpuse în
informații geologice prin care se localizează și se certifică prezența anumitor resurse, se obțin
informații de ordin calitativ, precum și informații referitoare la poluare în cazul unor categorii de
lucrări, atât la nivelul solului sau zonei nesaturate sau a ariilor acvifere.

Metodele geologiei - Metodele geologiei reprezintă metodele clasice de punere în valoare a

resurselor minerale. Acestea au poziția centrală în evidențierea resurselor minerale și în funcție de
gradul de detaliere prin utilizarea metodelor geologiei se trasferă resursele minerale în rezerve certe
de substanțe minerale utile ce stau la baza fundamentării investițiilor pe perioade lungi de timp.

În general metodele geologiei includ lucrări de recunoaștere și cartografiere geologică, lucrări de

investigare geologică cu foraje, lucrări miniere de investigare geologică și analize de laborator.

Lucrările de recunoaștere geologică – Sunt acele lucrări care constau în recunoașterea arealelor
supuse cercetării, prin observarea directă a informațiilor oferite de lucrările anterior executate sau
celor rezultate în urma cercetărilor științifice cu caracter fundamental sau aplicativ.

Cartografierea geologică – Constă în lucrări de observare și măsurători de teren a formațiunilor

geologice, prelevarea de probe reprezentative, analizarea acestora din punct de vedere mineralogic,
petrografic, paleontologic și fizico-chimic și transpunerea observațiilor efectuate în materiale
cartografice complexe de tipul hărților geologice cu un grad mai avansat sau mai scăzut de detaliu, a
hărților structural – tectonice, faciale, etc. precum și a altor materiale anexă din categoria secțiunilor,
bloc-diagramelor, grafice de corelației etc. Cartografierea geologică asigură baza continuării
cercetărilor pentru punerea în valoare a resurselor minerale cu lucrări mai costisitoare de tipul
forajelor sau lucrărilor miniere.

29
Forajele de investigare geologică – Pot fi foraje de la suprafața terenului sau din subteran, cu poziție
verticală sau înclinate, etc. Sunt lucrări complexe și pot fi executate în sistem rotativ, percutant sau
rotativ – percutant, în carotaj mecanic continuu sau intermitent. Prin execuția lor se obțin informații
geologice directe prin analizarea probelor de detritus a carotelor sau fragmentelor de carote extrase
prin realizarea unui recuperaj cu procent cât mai ridicat. In cazul forajelor, informația geologică este
completată în urma interpretării geologice a investigațiilor geofizice ale găurilor de sondă. Din
probele materialului extras prin procesul de foraj se recoltează probe de laborator pentru efectuarea
atât a analizelor mineralogice, petrografice, fizico – chimice, paleontologice, dar și pentru
determinarea caracteristicilor calitative ale substanțelor minerale utile. Forajele de investigare
geologică pot fi amplasate în rețea, pe aliniamente sau după anumite criterii în funcție de
configurația formațiunilor cu resurse, a înclinării, uniformității spațiale, a gradului de tectonizare, etc.

Lucrările miniere de investigare geologică – Pot fi lucrări de suprafață sau din subteran. Lucrările
miniere de suprafață sunt din categoria șanțurilor, tranșeelor, derocărilor, treptelor de carieră,
precum și a altor lucrări de decopertare. Lucrările miniere subterane sunt reprezentate de puțuri
miniere, plane înclinate, galerii de coastă, galerii direcționale și transversale, galerii diagonale, suitori
și coborâtori varticali sau înclinați. În multe dintre situații din lucrările miniere se execută foraje pe
direcție sau foraje ascendente ori descendente, înclinate, etc. Forajele pot fi singulare, în rețea sau
din aceiași poziție să se execute foraje pe direcții și adâncimi diferite. De asemenea din lucrările
miniere se recoltează probe pentru întreaga gamă de analize.

Analizele de laborator – Se efectuează pe probele de roci recoltate din teren cu scopul determinării
constituției mineralogice și petrografice, a vârstelor și faciesurilor, a caracteristicilor calitative, a
proprietăților sereomecanice și reomecanice, a aspectelor structurale și texturale, a puterii calorifice,
etc.

Prin analizele de laborator se pun în evidență pe lângă proprietățile calitative și conținuturile în

anumite elemente chimice, gaze, diferite fluide, gradul de consolidare, elemente rare și disperse,
parageneze, precum și alte caracteristici specifice formațiunilor cu resurse.

Metodele hidrogeologiei – În multe dintre situații sunt indispensabile în punerea în valoare a

resurselor de substanțe minerale utile. Pe baza acestora se pun în evidență condițiile de zăcământ și
costurile necesare punerii în valoare a resurselor. Condițiile hidrogeologice se determină prin lucrări
de inventariere hidrogeologică, foraje hidrogeologice, lucrări miniere, precum și prin metode de
identificare a acviferelor.

Metodele de prelucrare a datelor hidrogeologice

Transpunerea cartografică a informațiilor hidrogeologice - hărți piezometrice, hărți cu izopresiuni,

hărți cu izopachite a formațiunilor acvifere, hărți și diagrame referitoare la calitatea apelor
subterane, diferite diagrame și secțiuni hidrogeologice, hărți de distribuție a proprietăților
porozimetice și permeametrice, de distribuție a proprietăților hidraulice, etc.

• Se mai are în vedere distribuția debitelor specifice, a condițiilor de înmagazinare, a vitezelor

de curgere a apelor subterane, a gradienților hidraulici, configurația spectrului hidrodinamic
etc.

30
 • Prelucrarea datelor de pompare - Se bazează pe datele din timpul testelor hidrodinamice și
are la bază cazul general
 r2

Q

1 X 
r2
 2H  s  s  Q 
1  X  4B2 X
e dX
s
4T 
4 at X
e 4B2 X
dX K
X
4 at X
X 2 r2
r

• Metoda identificării Hantush - Jacob, sau prin metode simplificate Jacob, Theis, Dupuit,
Papadopoulos în cazul forajelor singulare, etc.

• Se determină parametrii hidrogeologici - K, T, Se, a, B, K'/M'

• Metodele identificării acviferelor - Metoda răspunsurilor impulsionale, metoda modelării fizice,

metoda modelării numerice variantive

• Metoda răspunsurilor impulsionale - black box - se cunosc numai datele de intrare și

de ieșire din sistemele acvifere. Sistemul acvifer este privit ca o cutie neagră

• Metoda modelării fizice - este greoaie și se aplică mai rar - Se modelează fizic
acviferelele și se simulează curgerea prin similitudine cu câmpul electric. Calibrarea
se realizează prin schimbarea de rezistențe electrice

• Metoda modelării numerice variantive - Este cea mai utilizată metodă de identificare.
Modelarea numerică prin metoda diferențelor și elementelor finitice, a elementelor
analitice și pe frontiere.

• Necesită model conceptual bine definit, pe care se grefează modelul numeric al curgerii apei
subterane și cel de transport al poluanților miscibili sau imiscibili

• Procesul de calibrare este determinant - după care se realizează modelele previzionale de

simulare a curgerii și transportului poluanților.

• Se simulează variante de curgere și de transport a poluanților

Metodele tehnicii miniere și ale tehnologiei de preparare și întrbuințare a resurselor - testează

posibilitățile de exploatare ale resurselor

• Microcariere experimentale

• Mine pilot cu abataje experimentale

• Exploatare neconvenționale - gazeificare, dizolvare, etc.

• Mai testează pe lângă metodele de exploatare, comportarea mecanică a rocilor în cursul

exploatării, posibilitatea asecării formațiunilor acvifere, stabilirea elementelor geometrice ale
treptelor carierelor, unghiul taluzelor treptelor carierelor, posibilitățile de haldare a produsului

31
 minier și a sterilului, transportul produselor miniere și a sterilului, metode și utilaje de
exploatare, transport și depozitare, etc.

• Tehnologia de prepare și întrebuințare - testează posibilitatea și metodele preparării, cum ar fi

obținerea concentratelor, a posibilităților de ardere și cocsificare, gazeificare, dizolvare, etc.

Se mai urmărește obținerea parametrilor tehnico-economici în valorificarea resurselor, etc

4.2. ETAPELE PUNERII ÎN VALOARE A RESURSELOR

Punerea în valoare a resurselor se realizează etapizat, printr-o succesiune de lucrări care uneori se
întrepătrund, dar care în linii generale urmăresc schema de la cunoașterea inițială până la
valorificarea acumulărilor de resurse minerale.

Schema punerii în valoare se referă la:

 Cercetarea fundamentală incipientă sau științifică

 Cercetarea fundamentală avansată și care în multe dintre situații are caracter aplicativ
 Prospecțiunea preliminară
 Prospecțiunea de detaliu
 Explorarea preliminară
 Explorarea de detaliu
 Exploatarea experimentală
 Exploatarea industrială

• Cercetare fundamentală - incipientă (științifică) și avansată

(aplicativă)

• Prospecțiune - preliminară și de detaliu

• Explorare preliminară și de detaliu

• Exploatare experimentală și industrială

Cu fiecare dintre etape și subetape, crește gradul de cunoaștere al resurselor și rezervelor, din
punctul de vedere al cantității, calității, dar și al exploatabilității.

Alocarea fondurilor bănești pentru investiții depinde de dependența dintre cunoaștrea C și

încrederea I, de unde rezultă:
1

I e C
și ale cărei valori se încadrează în intervalul 0 și 1.

Iar dacă cunoașterea se exprimă sub forma unei funcții atunci gradul de încredere este:

și unde pentru valori ale , în care i = și

, rezultă pentru n următoarele intervale de valori

Io=0.36787

32
 I-4 = 0.0000001 I+1=0.6065
I-2 = 0.018356 I+2=0.7788
I-1=0.1353354 I+4=0.9394

În funcție de etapele de punere în valoare, gradul de cunoaștere și intervalele de încredere, resursele

minerale se clasifică potrivit schemei din tabelul de mai jos:

Gradul de Intervale de
Etapele de cercetare Resurse minerale
cunoastere incredere
Cercetare incipientă 0 – 0.0625 0.0000001 Neevaluate
fundamentala avansată 0.0625-0.25 0.0000001 – 0.018
preliminară 0.25 -0.5 0.018 – 0.135 de prognoză neidentificate
Prospecțiune
detaliu 0.5 - 1 0.135 – 0.368
preliminară 1-2 0.368 – 0.607 posibile Estimate
Explorare
detaliu 2 -4 0.607 – 0.779 probabile calculate
Identificate
experimentală 4 -16 0.779 – 0.930 cvasisigure dovedite (rezerve)
Exploatarea masurate
industrială >16 0.930 - 1 sigure

Cercetarea geologică fundamentală incipientă sau cerctarea geologică științifică

Are grad de cunoaștere foarte redus asupra acumulărilor de substanțe minerale utile C < 0.0625

Intervalul de încredere este I <10-7

Asigură premizele descoperirii de substanțe minerale utile

Hărțile sunt la scară mică, de regulă sub 1:50 000

Cercetarea geologică fundamentală avansată sau cerctarea geologică aplicativă

Gradul de cunoaștere este foarte coborât 0.0625 < C <0.25

Intervalul de încredere 10-7<I<=0.018

Asigură ipotezele descoperirii corpurilor de substanțe minerale utile

Gradul de cunoaștere este de asemenea foarte coborât

Hărțile geologice sunt elaborate la scări mai mari 1: 10 000 și de regulă la scară mai mica 1:50 000

Prospecțiunea geologică – fr. Prospection

Ansamblul cercetărilor geologice, geofizice și geochimice efectuate (pe teren și în laborator)

pentru a descoperi și a localiza reurse minerale utile într-o regiune sau zonă bine definită.

o Prospecțiunea preliminară – Lucrările de teren și laborator pentru

determinarea rezumată a acumulărilor de substanțe minerale utile.

33
Gradul de cunoaștere este redus, dar mai avansat decât în cazul cercetării geologice
aplicative 0.25 <C<0.5

Intervalele de încredere sunt mici și sunt cuprinse între 0.018<I<0.135

Lucrările geologice dominante sunt sunt cele de cartografiere geologică, prospecțiuni geofizice și/sau
geochimice combinate cu lucrări miniere ușoare din categoria derocărilor, șanțurilor și a unor foraje
manuale.

Hărțile geologice sunt mai detaliatedecat scara 1: 10 000, uneori sunt la scară și mai mare dar mai
puțin detaliate de scara 1:5 000

o Prospecțiunea de detaliu – Reprezintă lucrările de teren și laborator pentru

determinarea posibilă a acumulărilor de substanțe minerale utile.

Gradul de cunoaștere este mai ridicat decât în cazul prospecțiunii preliminare 0.5 <C<1

Intervalele de încredere sunt cuprinse 0.135<I<0.368

Lucrările de cartografiere geologică, prospecțiune geofizică și/sau geochimică sunt completate cu

lucrării de foraje dispuse în rețea, pe aliniamente sau după anumite criterii, lucrări miniere din
categoria șanțurilor, puțurilor miniere, transeelor, unele excavații.

Hărțile geologice sunt de regulă la scara 1:10 000, dar pot fi elaborate și la scara 1: 5 000

Explorarea geologică

Proces complex de lucrări geologice, hidrogeologice, geofizice, geochimice, etc. prin care se pun în
evidență atât resursele cât mai ales rezervele de substanțe minerale utile

In formațiile obținute, pe lângă identificarea resurselor și rezervelor contribuie la imbunătățirea atât

a cunoașterii geologice, cât și a condițiilor de valorificare a resurselor de substanțe minerale utile.

Permite cunoașterea în profunzime a acumulărilor de s.m.u. prin lucrări miniere și foraje, prin
observații directe, analize ale probelor de roci, mijloace indirecte cum sunt lucrările geofizice, etc.
Față de etapele anterioare în care cunoașterea se baza pe observațiile din aflorimente, lucrările de
prospecțiune geofizică și pedo – geochimică, în cazul explorării cunoașterea surprinde dezvoltarea
acumulărilor de s.m.u. pe întreaga lor structură.

Gradul de cunoaștere geologică este cuprins între 1 <C<4

Intervalul de încredere în cuprinsul explorării crește semnificativ 0.368<I<0.779

Scopul final al lucrărilor de explorare – determinarea cantităților și calității s.m.u, a condițiilor

tehnico-miniere și a celor economice de punere în valoare a resurselor.

Cantitatea rezervelor de minereu, de cărbune sau oricare altă substanță minerală utilă presupune:

-Cunoașterea volumului V – dependent de extinderea în suprafață, morfologia acumulării și implicit

variația grosimii, a condițiilor geologice de așezare în scoarță, a gradului de tectonizare, a vârstei

34
geolologice, a condițților de acces în zăcământ, a gradului de protecție și implicit a condițiilor
hidrogeologice.

-Cunoașterea greutății volumetrice γ – Se caută să se determine greutățile volumetrice medii în

funcție de variabilitatea acumulărilor de s.m.u.

Exprimarea cantității

Mărimea
de Simbolul Termenul Exprimare
Substanța minerală
exprimare cantitativ dimensional curentă
cantitativă

Unele roci utile, unele substanțe nemetalifere

( pietrișuri și nisipuri), nămoluri terapeutice, ape Volum V L3 m3
subterane

Cărbuni, șisturi bituminoase, minereuri, majoritatea masă m M t

substanțelor nemetalifere și a rocilor utile, petrol
greutate G MLT-2 tf

Ape minerale și termominerale, ape subterane debit

Qv L3T-1 m3zi-1
volumic
Qm MT-1 tzi-1
debit masic

Cărbuni, șisturi bituminoase, petrol, gaze naturale energie

combustibile, ape geotermale J, cal, kcal,
cantitate Q L2MT-2
kWh
de căldură

Gaze naturale combustibile și necombustibile volum

VN L3 Nm3
normal

Gaze anturale terapeutice debit de

volum QVN L3T-1 Nm3zi-1
normal

Calitatea resurselor și rezervelor de s.m.u.

Caracteristicile calitative sunt variate și depinde de fiecare tip de substanță în parte. În afara
concentrațiilor în diferite elemente, prezența substanțelor dăunătoare sau a intercalațiilor sterile,
puterea calorică, conținutul în cenușă, copactitatea, fisurația, plasticitatea, conținutul în bioxid de
siliciu, culoarea, etc.

Calitatea implică cunoașterea condițiilor tehnologice de preparare și imbogățire, posibilitatea de

valorificare pentru diferite ramuri industriale și economice, valorificare, etc.

35
Exprimarea calității

Termen
Mărimea de
Simbolul ul Exprimare
Substanța minerală exprimare
calitativ dimensi curentă
calitativă
-onal

Densitate ML-3
Roci utile,substanțe nemetalifere, nămoluri Ρ Kgdm-3, tm-3
terapeutice Greutate
ϒ Kgfdm-3, tfm-3
volumică -2 -2
ML T

Petrol, gaze naturale naturale combustibile și 1N/m2

-1 -2
presiune P ML T
necombustibile și terapeutice 1at = 1kgf/cm2

Petrol vâscozitate ν L2T-1 10-4m2/s=1 St

1W=1J/s
Putere P ML2T-3
1kcal/kg
Căldură C L2T-2K-1 K=4185,5 J/Kg
Ape geotermale
specifică K

Temperatură T K, C 1oC=274â.15
o
K

Cărbuni, șisturi bituminoase Putere calorică PC L2T-2 Kcal/kg

g/t =10-3
Minereuri Conținut masic Cm kg/t=10-6g/g=1
ppm

g/l sau g/dm3

Conținut
Ape minerale, termominerale, ape subterane Cv ML-3 mg/l sau
volumic
mg/dm3

Refractaritate
Ir
Argile refractare, alte materiale refractare Temperatură
(temp. Înmuiere
T o
material) K, C K, oC

Pentru alte s.m.u. indicatorii de calitate sunt reprezentați de gradul de plasticitate, gradul de afânare,
porozitatea, alte caracteristicii stereo și reomecanice, fisurația, consistența, culoarea.

Între cantitate și calitate este o strânsă interdependență, care depinde de cererea pieței la un
moment dat, îmbunătățirea metodelor de extracție și prepararea, progresul tehnologic, etc.

36
Ex: pot fi zacaminte corespunzătoare cantitativ dar la un moment dat nu corespund calitativ sau
invers. Dacă la un moment nu corespund calitativ, dar pe măsura progresului tehnologic devin
interesante pentru exploatare.

Condițiile tehnico-miniere – Se referă la posibilitățile de exploatare a rezervelor de s.m.u.

Consatu în:

 Adâncimea la care se găsește zăcământul sau creșterea adâncimii – influențează creșterea

investițiilor, a costurilor de exploatare, uneori imposibilitatea extragerii

 Condițiile hidrogeologice – Influențează exploatabilitatea resurselor, influențează creșterea

costurilor de valorificare în funcție de gradul de dificultate hidrogeologică, uneori resursele și
rezervele nu pot fi exploatate în cazul condițiilor hidrogeologice extrem de dificile

 Proprietățile fizico – mecanice ale substanței exploatabile și ale rocilor înconjurătoare –

influențează procesul de exploatare atât în ceea ce privește, regimul de tăiere, stabilitatea
lucrărilor miniere, izolarea față de formațiunile acvifere, etc.

Condițiile economice – rentabilitatea – Au în vedere costurile de punere în valoare a rezervelor de

s.m.u., cele ale exploatării și valorificării, existența și cerința piețelor pentru materia primă extrasă,
existența industriilor prelucrătoare sau de producere a energiei în vecinătatea zăcămintelor, costurile
cu munca vie, cele de protecția mediului, preconizarea profitului, impactul social, etc.

Etapele explorării Prospectiune (P) Prospectiune

rezultate negative
P(-)
Explorare preliminară (EP)
Etapele explorării: Explorarea preliminară, Explorarea de de detaliu, Explorarea în extindere

Explorare de detaliu (ED) EP Explorare

extindere (Eex)

Explorare de detaliu in cursul ED Eex

exploatării (ED+ET)

ED+ET ED Eex
37

ED + Eex
ET
P – rez. Prospectiune (P) Explorare preliminară (EP) P(-)
negative
P(-)

Explorare de detaliu

ET+ED

Lectia 5
 Explorarea preliminară

Urmează etapei de prospecțiune de detaliu - în sectorul cu rezultatele cele mai favorabile

• Scopul explorării preliminare - localizarea spațială a corpurilor de s.m.u., prin:

 Conturarea spațială a corpurilor de s.m.u

 Configurarea morfologică a acestora

38
  Stabilirea dimensiunilor acumulărilor

 Identificarea compoziției litologice și mineralogice, inclusiv stabilirea paragenezelor

 Identificarea compoziției chimice

• Programul de lucrări de explorare se stabilește pe:

 Baze topografice și hărțile geologice sc. 1: 10 000 - 1: 5 000

 Pe întregul ansamblu de date de cunoaștere care a rezultat în urma Prospecțiunii de

detaliu

• Gradul de cunoaștere - 1<C<2

• Intervalul de de încredere - 0.368<I<0.607

• În afara cunoașterii acumulărilor de s.m.u., în timpul EP se delimitează formațiunile

înconjurătoare și se evaluează condițiile de zăcământ

• Rezultatele EP sunt concretizate în evaluarea de:

 Resurse minerale identificate

 Rezerve posibile și estimate

• Tehnica de explorare - în funcție de caracteristicile zăcămintelor - foraje, lucrări miniere, lucrări

de investigare hidrogeologice, precum și tehnici combinate (foraje și lucrări miniere de explorare)

• Metodologia de explorare - în funcție de caracteristicile zăcămintelor, gradul de accidentare a

reliefului, înclinarea, tipul de zăcământ, etc.

 Se individualizează două situații:

-zăcăminte situate deasupra bazei de eroziune și/sau la adâncime mică - foraje dacă relieful este
accesibil, lucrări miniere, lucrări miniere și foraje

- Zăcăminte situate sub baza locală de eroziune și/sau adâncime mare - tehnica de explorare se
realizează cu foraje

• Rețeau de explorare preliminară se alege în așa fel încât în etapele explorării de detaliu,
numărul lucrărilor de explorare să fie un multiplu față de lucrările din această etapă

• În urma explorării preliminare se calculează:

 Coeficientul de variație a componenților utili


K c  ~c
C

39
 c - reprezintă abaterea standard într-un într-un component util

~
C - concentrația medie pe zăcământ rezutată în urma lucrărilor de explorare

Coeficientul de variație a grosimii de zăcământ, în care:

g
Kg  ~
g

~
 g - abaterea standard grosimii în raport cu grosimea medie g

Coeficientul de discontinuitate , în care

Lm
Km 
L

Lm - reprezintă lungimile de util pe direcția zăcământului

L - reprezintă lungimea totală de utili pe aceiași direcție

Explorarea preliminară

Clasa Caracterul zăcământului Kc, Kg Km

I foarte uniniform, uniform <0.4 0.9 - 1.0

II neuniform 0.4 - 1.0 0.5 - 0.9

III foarte neuniform, extrem de neuniform >1.0 <0.5

• Raportul geologic asupra lucrărilor de explorare preliminară va conține în mod obligatoriu

- Planuri topo - geodezice de detaliu cu detalii de planimetrie, poziția lucrărilor

executate

- Loguri referitoare la lucrările executate, descrierea acestora din punct de vedere

geologic-stratigrafic, litologic, mineralogic, chimic, cu situația probării

- Descrierea lucrărilor executate și poziția acestora pe diferite planuri de situație,

planuri de orizont, planuri desfșurate, etc. Descrierea dificultăților tehnice, cauze,
accidente de execuție, mod de remediere

40
 - Hărți geologice detaliate și hărți geologice speciale (hărți structurale, de adâncime,
hărți cu izopachite, hărți litofaciale, de distribuție a paragenezelor)

- Hărți hidrogeologice și hărți referitoare la condițiile de zăcământ

- Hărți de rezerve

- Raportul geologic va avea o componentă economică prin care se stabilește

oportunitatea continuării investigațiilor pentru o anumită zonă, renunțarea la
cercetării în alte arii.

 Explorarea de detaliu

Urmează etapei de explorare preliminară- investițiile sunt mai mari. Densitatea lucrărilor crește
considerabil

• Scopul explorării de detalu - localizarea spațială a corpurilor de s.m.u., prin:

 Conturarea spațială corpurilor de s.m.u cu exactitate maximă

 configurarea morfologică a acestora

 Punerea în evidență a caracteristicilor geologice, petrografice, mineralogice, fizice și

chimice

 Identificarea cu precizie avansată a condițiilor de zăcământ (condițiile tehnico-

miniere și condițiile hidrogeologice)

 Evaluarea cu precizie ridicată a rezervelor de s.m.u.

 Evaluarea caracteristicilor calitative ale rezervelor măsurate și a caracteristicilor

tehnologice pentru a trece la faza de exploatare a rezervelor

• Programul de lucrări de explorare se stabilește pe:

 Baze topografice și hărțile geologice sc. 1: 5 000 până la 1: 2 000 și chiar planuri detaliate 1 :
1 000

 Pe întregul ansamblu de date de cunoaștere care a rezultat în urma explorării

preliminare

• Gradul de cunoaștere - 2<C<4

• Intervalul de de încredere - 0.607<I<0.779

• În afara cunoașterii acumulărilor de s.m.u., în timpul ED se delimitează cu precizie formațiunile

înconjurătoare și se evaluează condițiile de zăcământ pentru asigurarea viitoarelor investiții

• Rezultatele ED sunt concretizate în evaluarea de:

41
  Resurse minerale identificate

 Rezerve probabile, calculate și dovedite

• Tehnica de explorare - în funcție de caracteristicile zăcămintelor - foraje, lucrări miniere, lucrări

de investigare hidrogeologice, precum și tehnici combinate (foraje și lucrări miniere de
explorare), lucrări suplimentare pentru evaluarea corectă a condițiilor de zăcământ

• Metodologia de explorare - în funcție de caracteristicile zăcămintelor, gradul de accidentare a

reliefului, înclinarea, tipul de zăcământ, etc. Nu pot fi metodologii sablon, totul depinde de
situația concretă a ficărui zăcământ

 Se individualizează două situații:

-zăcăminte situate deasupra bazei de eroziune și/sau la adâncime mică - foraje dacă relieful este
accesibil, lucrări miniere, lucrări miniere și foraje

- Zăcăminte situate sub baza locală de eroziune și/sau adâncime mare - tehnica de explorare
se realizează cu foraje și se detaliază zonele pentru exploatare experimentală

- În cazul explorării de detaliu se etapizează cu rigurozitate execuția lucrărilor pentru

obținerea eficienței maxime

- Densitatea lucrărilor de explorare de detaliu se determină în funcție de zăcământ prin

metode matematice (statistice, geostatistice, analitice) care țin seamă de rezultatele obținute
în cursul explorării preliminare

Densitatea lucrărilor și modul de abordare al ED, ține seama de forma spațială a zăcămintelor,
continuitatea sau discontinuitatea, extinderea spațială, gradul de complexitate geologică și
tectonică, condițiile de zăcământ

• În cazul explorării de detaliu se recalculează, coeficienții de variație a conținuturilor, de variație a

grosimii și a celor de discontinuitate (K c, Kg, Km )

• Raportul geologic asupra lucrărilor de explorare de dtaliu va conține în mod obligatoriu

- Planuri topo - geodezice de detaliu cu detalii de planimetrie, poziția lucrărilor

executate

- Loguri referitoare la lucrările executate, descrierea acestora din punct de vedere

geologic-stratigrafic, litologic, mineralogic, chimic, cu situația probării

- Tabele detaliate cu rezultatele analizelor petrografice, mineralogice, fizico-chimice,

putere calorifică, conținut în materie organică, cenușă, etc.

42
 - Datele primare obținute în teren, buletine de analiză, rezultatele testărilor și orice
informație obținută în urma lucrărilor de explorare de detaliu

- Descrierea lucrărilor executate și poziția acestora pe diferite planuri de situație,

planuri de orizont, planuri desfșurate, etc. Descrierea dificultăților tehnice, cauze,
accidente de execuție, mod de remediere

- Hărți geologice detaliate și hărți geologice speciale (hărți structurale, de adâncime,

hărți cu izopachite, hărți litofaciale, de distribuție a paragenezelor)

- Hărți hidrogeologice și hărți referitoare la condițiile de zăcământ

- Hărți de rezerve

Raportul geologic va avea o componentă economică prin care se trece la întocmirea documentației
cu calculul rezervelor, a studiului de fezabilitate și a studiilor anexă necesare obținerii licenței de
exploatare a rezervelor.

 Explorarea în extindere

• Explorarea în extindere continuă atât etapele explorării preliminare, ale explorării de detaliu cât
și a exploatării

• De regulă se realizează în ariile limitrofe ale perimetrelor aflate pe diferite trepte de punere în
valoare sau de exploatare a zăcămintelor

• Explorarea în extindere se realizează pe laterală - cazul zăcămintelor tabulare, cu înclinare mică,

monostrate

• Se realizează în adâncime - în cazul zăcămintelor cu înclinare mare sau dacă zăcământul a fost
investigat până la o anumită adâncime și cerințele impun valorificarea acumulărilor din
profunzime.

 Explorarea în cursul exploatării

• Întodeauna lucrările de exploatare sunt însoțite de lucrări de explorare.

• Acestea au rolul de a dirija lucrările de exploatare.

• Ele preced lucrările miniere de conturare a panourilor de exploatare, de dirijare a galeriilor și a

lucrărilor miniere în cazul apariției accidentelor tectonice.

• Multe din lucrările de explorare din faza de exploatare detaliază condițiile de zăcământ prin
prelevarea de probe pentru determinarea caracteristicilor fizico-mecanice ale rocilor, necesare
dimensionării și stabilității lucrărilor miniere, a gradului de securitate în exploatare, în
dimensionarea treptelor de careieră, a unghiurilor taluzelor, etc.

• Prin lucrările de explorare din timpul exploatării se pot contura sorturi diferite de minereuri
pentru valorificarea industrială

43
• Se pun în evidență diferite intercalații de roci sterile, grosimea acestora, modul în care aceste roci
afectează exploatarea

• Rezultatele explrării din cursul exploatării ajută la planficarea producțiilor viitoare și la întocmirea
unor preliminarii de exploatare cât mai corecte

• Gradul de cunoaștere - 4<C<16

• Intervalul de de încredere - 0.779<I<1.0

• În afara cunoașterii acumulărilor de s.m.u., în timpul ED se delimitează cu precizie formațiunile

înconjurătoare și se evaluează condițiile de zăcământ pentru asigurarea viitoarelor investiții

• Rezultatele ED sunt concretizate în evaluarea de:

 Resurse minerale identificate

 Rezerve cvasisigure, măsurate și dovedite - în faza de exploatare

experimentală

 Rezerve sigure, măsurate și dovedite - în faza de exploatare industrială

Noțiuni referitoare la probarea resurselor de substanțe minerale utile

Probarea

• Probarea este procesul ce însoțește toate etapele de punere în valoare a resurselor și rezervelor
de substanțe minerale utile

• Procesul de probare se realizează din faza de cercetare fundamentală, când studiile de laborator
urmăresc caracteristicile mineralogice și petrografice, datele de cunoaștere paleontologică,
micropaleontologică, palinologică, datări de vârstă pe criterii radioactive, precum și informații
referitoare la chimism, etc. până în etapele superioare ale cercetării (explorare de detaliu,

44
 exploatare experimentală) când probarea are caracter industrial și pune în evidență calitatea
zăcămâtului (concentrațiile în anumiți componenți utili, puterea calorică, conținutul în cenușă,
distribuția concentrațiilor, etc) și în final prin procesul de probare se evidențiază valoarea
zăcământului și oportunitatea punerii sale în valoare.

• Procesul de probare vizează nu numai calitatea zăcămintelor ci și carateristicile reo și

stereomecanice ale rocilor înconjurătoare pentru evaluarea condițiilor de zăcământ și a celor de
exploatare.

• Probarea în cea mai mare parte dintre situații constă în recoltarea de material în diferite
cantității din zonele mineralizate sau din rocile adiacente, prelucrat și conservat pentru
efectuarea analizelor de laborator sau prelucrări tehnologice care să pună în valoare compoziția
petrografică și mineralogică, vârsta și faciesul formațiunilor geologice, compoziția chimică și
caracteristicile fizico - chimice, proprietățile fizice, carateristicile fizico-mecanice, posibiltățile de
prelucrare a materiilor prime, etc.

• Probarea mai constă în testarea hidrodinamică a formațiunilor acvifere, a sondelor de petrol, a

capacității de dizolvare în cazul exploatării prin sonde a zăcămintelor salifere, în măsurarea
variațiilor termice în cazul sondelor ce exploatează zăcămintele hidrotermale, testarea
experimentală a anumitor procese (drenare-asecare, extracție, etc.)

• Etapele probării - prelevarea probelor, prelucrarea și conservarea, transportul, depozitarea,

prelucrarea probelor, analizarea și procesarea și interpretarea rezultatelor analizelor
efectuate.

 Prelevarea probelor - se realizează în funcție de etapa de cercetare, tipul de zăcământ și

substană, categoria de lucrare, ținând seama de metodologia adecvată pentru fiecare categorie
în parte, în așa fel încât proba să fie reprezentativă, să nu fie contaminată sau influențată de
elemente străine corpului probat. În procesul de prelevare o parte din materialul de probă este
reținut ca probă martor (în eventualitate repetării unor analize fie ca urmare a unor erori de
analizare, confirmarea unor rezultate sau suplimentarea unor analize)

 Prelucrarea și conservarea - Multe dintre probele prelevate se prelucrează pentru analize. Unele
prelucrării se realizează în teren, prin decupări și stabilirea cantității materialul necesar a fi
probat, sau în vecinătatea locului de probare prin sfărmare, măcinare, omogenizare, sfertuire.
Alte probe sunt conservate prin parafinare, cum este cazul carotelor cu fluide, sau sunt
transportate direct cu echipamentul de prelevare, în cazul ștuțurilor pentru proprietățile fizico-
mecanice. Alte probe sunt conservate cu substanțe speciale pentru a obține rezultate cât mai
fidele cu realitatea.

 Transportul probelor - Transportul este influențat de dimensiunile și numărul probelor. În timpul

transportului trebuie evitat detriorarea și distrugerea probelor, manipularea neadecvată și alte
condiții care pot degrada probele.

 Depozitarea probelor - Probele trebuie depozitate în spații adecavate care să asigure condiții de
conservare și identificare. Acestea trebuie să fie medii specifice, fără umidități sau temperaturi în
exces, bine ventilate, etc.

45
 Prelucrarea probelor în vederea analizării - multe dintre probele prelevate necesită prelucrări
preliminare cum ar fi tăierea de secțiuni subțiri, sau șlifuri, spălarea, tratarea cu anumite
substanțe cum este cazul analizelor paleontologice, micropalentologice, palinologice, alte probe
necesită tratamente chimice speciale, etc.

 Analizarea probelor - depinde de tipul de analiză, prin observare la microscop, lupă binoculară,
analize fizico-mecanice, fizico-chimice, tratamente termice, etc.

 Procesarea și interpretarea rezultatelor analizelor - Este o etapa foarte importantă în analiza

rezultatelor și adoptare celor mai adecvate metodologii de procesare a rezultatelor cu influență
directă în valorificarea resurselor de substanță minerală utilă.

• Condițiile probării

Condițiile probării constau în: reprezentativitatea probării, obiectivitatea probării, productivitatea

probării, operativitatea probării și eficiența economică a probării

• Reprezentativitatea probării - constă în alegerea sistemului de probare, a locurilor de prelevare

a probelor în așa manieră încât acestea să reprezinte cât mai bine și mai uniform acumularea de
substanță minerală utilă. Reprezentativitatea se referă și cantitativ în sensul că probele au o
masă mult mai mică decât materia din zăcământ. Probarea trebuie să țină seamă de variațiile pe
laterală și în adâncime a caracteristicilor calitative, în așa fel încât probarea să reprezinte cât mai
bine zăcământul

• Obiectivitatea probării - se cuantifică prin aplicarea celei mai adecvate metodologii de

prelevarea a probelor, densitatea probării, se aplică în funcție de tipul de zăcământ, de substanță
iar scopul final obținerea unor rezultate cu cea mai înaltă precizie. Obiectivitatea are în vedere
evitarea impurificării probelor prin pregătirea locurilor de prelevare, folosirea echipamentelor
adecvate, împachetarea probelor și a altor mijloace care să asigure obiectivitatea probării

Obiectivitatea presupune personal bine pregătit care să efectueze probarea, responsabil și

conștiincios. Operația de probare trebuie supravegheată, întrucât orice eroare acumulată din faza de
probare până la anliză poate cumula erori grosoloane cu consecințe nefaste în valorificarea s.m.u.

Probarea trebuie urmărită nu numai în faza de prelevare, dar și în faza de prelucrare

(sfărmare, măcinare, omogenizare, reducere, uscare, etc.), astfel încât rezultatele să fie cât mai fidele
cu situația din zăcământ. Obiectivitatea este asigurată prin colaborarea între toți factorii implicați,
începând de la locul prelevării până la rezultatul analizelor.

Între obiectivitate și reprezentativitate există interdependență în sensul că probele nu pot fi

reprezentative dacă nu s-au prelevat și analizat cu obiectivitate.

• Productivitatea procesului de probare - constă în recoltarea unui număr cât mai mare de probe
pe unitatea de timp. Depinde de fluxul tehnologic al investigării, metodologia de probare, gradul
de mecanizare al extragerii probelor

• Operativitatea probării - este foarte importantă în cazul explorării condiționate, în sensul că în

funcție de rezultatele probării (prelevare, transport, analize) se poate trece la o etapă superioară
de investigare, scurtându-se timpul de punere în valoare.

46
 Operativitatea mai constă în probarea cât mai rapidă a ariilor cu cele mai bune perspective,
accelerându-se punerea în explatare a zonelor cu cele mai bune perspective

• Eficiența economică a probării - Eficiența constă constă în alegerea unui număr optim de probe
care să fie reprezentative pentru zăcământ. Reducerea costurilor cu recoltarea, transportul,
prepararea și chiar reducerea prețului analizelor implică creșterea eficienței economice.

Eficiența probării mai poate fi crescută prin atingerea scopurilor utilizând cantități de
material probat mai reduse, utilizând laboratoare portabile, etc.

• Tipuri de probare

• Tipurile de probare pot fi :

probarea mineralogică, probarea pentru determinarea calității, probarea tehnologică, probarea
pentru determinarea caracteristicilor fizico-mecanice, probarea specială prin testare hidrodinamică,
probare specială în cazul exploatării sării, probare de producție în cazul sondelor de petrol și gaze,
probarea sondelor hidrotermale, etc.

• Probarea mineralogică -
Este utilizată pentru determinarea caracteristicilor mineralogice, petrografice, paleontologice și
palinoloogice - se realizează prin eșantionare, metode gravitaționale, metode pe tipuri naturale de
mineralizații, litofaciesuri

• Probarea pentru
determinareacaracteristicilor calitative include: Probarea lucrărilor miniere, probarea forajelor
geologice și hidrogeologice, probarea tehnologică.

• Probarea lucrăilor miniere -

Include o multitudine de metode în funcție caracteristicile zăcămintelor după cum urmează: metoda
probării prin brazde, metoda probării prin răzuire, metoda probării prin puncte, probare prin găuri de
mină și probarea globală.

• Probarea forajelor -
Înglobează probarea carotelor extrase, a probelor rezultate în urma forajului rotopercutant, a
detritusului rezultat în urma procesului de foraj și probarea în cazul forajului manual sau
semimecanic cu șnec sau borsapă.

În cazul forajelor hidrogeologice probarea se poate realiza din carote, probe de detritus și
probe de apă.

• Probarea tehnologică se realizeză în toate etapele cercetării, dar cu precădere în etapa

exploatării experimentale. Scopul său este de a pune în evidență posibilitățile de valorificare a
zăcămintelor în condiții tehnico-economice existente la un moment dat.

Pentru valorificarea cât mai rapidă a zăcămintelor este recomandat ca probarea tehnologică
să fie efectuată la finalizarea fiecărei etape de cercetare.

În cazul cercetării inițiale pentru dterminările de laborator, masa probelor variază de la

câteva kilograme până la peste zeci de kg. În faza pilot masa probei poate depășii câteva sute de

47
tone, în timp ce în faza semiindustrială masa este mai mică de 1500 de tone, iar în faza industrială
masa depășește 1500 de tone.

• Probarea pentru determinarea caracteristicilor fizico-mecanice ale rocilor are scopul de preleva
probe tulburate și mai ales netulburate, prin care se determină principalele caracteristici fizico-
mecanice ale rocilor, gradul de afânare, umiditatea, masa volumetrică etc.

• Probarea prin testarea hidrodinamică - constă în pomparea horajelor hidrogeologice pentru

determinarea proprietăților hidraulice și fundamentează posibilitățile de drenare ale
formațiunilor acvifere asociate formațiunilor cu resurse.

Probarea mai poate consta în pomparea simultană a unui număr redus de foraje de drenare -
asecare prin care se poate calibra procesul de drenare -asecare ce urmează a fi aplicat în etapa
cercetării pilot și în etapa de exploatare a zăcămintelor.

Pentru determinarea calității se recoltează probe de apă

• Probarea în cazul exploatării sării prin foraje - constă testarea capacităților de dizolvare,
cantităților de fluide injectate, control a dizolvării zăcământului etc.

Se recoltează probe de saramură pentru determinarea gradului de puritate

• Probele de producție în cazul zăcămintelor de petrol și gaze constau în testarea sondelor pentru
anumite debite de producție, urmărindu-se presiunile de fund, rația gaze/petrol, catitatea de apă
de zăcămnt, etc.

• Probarea sondelor hidrotermale - constă în testarea hidrodinamică a sondelor geotermale cu

observații asupra variației nivelelor hidrodinamice sau pri măsurători de presiune,
monitorizându-se temperatura, presiunile din gaura de sondă, etc.

Pentru determinarea calității apei se recoltează probe apă în timpul pompării.

Lecția 6

REZERVE DE SUBSTANȚTE MINERALE UTILE ȘI REZERVE ȘI RESURSE DE APE SUBTERANE

48
 • Potențialul geologic de resurse minerale

Totalitatea acumulărilor de substanțe minerale utile valorificabile din litosferă situate până la
o adâncime accesibilă spre a fi valorificate în parte presupuse ca probabile, în parte presupuse ca
posibile.

• Resursa minerală

Acumulare de substanță minerală utilă din litosferă situată până la o adâncime accesibilă
spre a fi valorifcabilă în parte presupusă probabilă, în parte presupusă posibilă

Rezerve de substanțe minerale utile

• Rezerve de substanțe minerale utile - Acumulare de substanțe minerale utile în crusta

terestră și care prezintă potențial sau poate fi valorificată economic, pe baza cunoașterii
cantității, a calității și a condițiilor de zăcământ.

Rezerva are un anumit grad de determinare și poate fi încadrată în funcție de evoluția cercetării
geologice de la etapa de explorare preliminară, la explorare de detaliu, explorare în extindere,
explatare experimentală și exploatare industrială

• Rezerva geologică - Rezerva de substanță minerală utilă, valorificabilă, conturată ca volum,

poziție spațială în crusta terestră, din punctul de vedere al caracteristicilor calitative și al
condițiilor de zăcământ, rezultate din lucrări de cercetare geologică și /sau lucrări de
exploatare, precum și alte lucrări auxiliare (foraje de drenare, filtre penetrante, lucrări
hidrotehnice, etc.)

49
 • Rezervele de bilanț - Rezervele al căror grad de cunoaștere prin cantitate, calitate, condiții
de zăcământ prezintă oportunitate a fi exploatate economic

Rezervele de bilanț - reprezintă baza procesului de exploatare industrială, a dezvoltării unei regiuni
prin crearea infrastructurii industriale (uzine de preparare, de prelucrare a materiilor prime, uzine și
fabrici asociate), a infrastructurii de transport și comunicații, baza impactului asupra mediului, social,
etc.

• Rezervele în afară de bilanț - Sunt rezervele care din punctul de vedere al calității, uneori al
cantității, fie al condițiilor de zăcământ, fie al unor factori obiectivi (așezări omenești, locații
economice - fabrici, uzine, combinate, condiții naturale - râuri, lacuri, etc.), fie a oportunității
economice nu întrunește condițiile de valorificare industrială la un moment dat

Rezervele în afară de bilanț pot fi promovate în totalitate sau parțial fie prin dezvoltarea cercetării,
fie prin oportunitate economică, fie pri progres tehnologic la nivelul de rezerve în bilanț.

• Rezerva geologică exploatabilă - Rezerva geologică în bilanț care prin cantitate, calitate,
condiții de zăcământ, oportunitate economică și care pe baza unui proiect adecvat constitue
obiectul exploatării și valorificării

• Prin proiectul de exploatare rezervele pot fi

50
 - rezerve exploatabile

- rezerve neexploatabile (pierderi fixe, poziție nefavorabilă exploatării, pilieri de barieră)

- rezerve în afară de bilanț (pilieri de protecție, pilieri de siguranță definitivi-orașe, localități,

căi ferate, șosele)

• Rezervele geologice industriale - Rezultă prin scăderea din rezerva exploatabilă a pierderilor
din cursul exploatării

• Pierderile pot fi: cantitative și calitative

• Pierderile cantitative pot fi : pierderi de substanță ăn exploatare, cauze neprevăzute,

etc.

• Pierderi calitative pot fi: adaos de roci utile, conținuturi sub limita economică,
pierderi de minereu, selecția de minereu, etc.

Clasificarea rezervelor

51
• Institutul de Mine și Metalurgie Londra (1902)

1. Minereuri conturate pe trei părți la distanță mică între ele

2. Minereuri neconturate

• Institutul de Mine și Metalurgie Londra (1907)

1. Minereuri vizibil pregătite pentru exploatare

2. Minereuri probabil pregătite pentru exploatare - cu pregătire incompletă

3. minereuri posibil pregătite - evaluarea lor s-a efectuat pe baze teoretice

• H. G. Hoower (1909)

1. Minereuri dovedite sau demonstrate (proved)

2. Minereuri probabile (probable)

3. Minereuri posibile (posible)

• Institutul de Mine și Metalurgie Londra (1907) - completează clasificarea standard

1. Minereu deschis pe cel puțin trei laturi pe distanță mică între ele

2. Minereu care deși nu este deschis pe trei laturi poate fi acceptat ca având un grad
acceptabil de cunoaștere

52
 • SUA - 1940 Biroul de Mine și Geological Survey

1. Rezerve măsurate (measured) - sunt rezervele detreminate prin rețele de lucrări de cercetare
care să asigure o precizie de +/- 20%

2. Rezerve indicate (indicated) - calculate parțial, cu puncte de probare mai largi

3. Rezerve propuse (presumed) - evaluate prin estimare analogică, cunoaștere redusă

• Clasisificare internațională și SUA - în prezent

1. Rezerve dovedite (assured, proved, block out) - rezerve sigure sau demonstrate și care sunt
conturate pe cel puțin trei laturi cu grad de asigurare înalt

2. Rezerve probabile (probable) - conturate pe 2 laturi - exploatarea cu grad de asigurare redus

3. Rezerve posibile (possible) - rezerve cunoscute în parte și care nu sunt propuse spre
exploatare

• Blonde F. & Lascki (1958)

Clasificare aplicabilă industriei miniere și pieței de vânzare

• Clasificare aplicabilă pentru valorificarea în perspectivă

53
 • Clasificarea rezervelor în România până la apariția noi legi a minelor - legea 61/1998

Rezerve de categorie A - Rezerve explorate și studiate detaliat, cu foraje, lucrări miniere

combinat, cunoaștere a zăcământului pe 4 laturi, cunoașterea detaliată a cantității și calității
și a condițiilor de zăcământ - eroarea de evaluare a rezervelor este de 10 % pentru grupa în
bilanț

Rezerve de categoria B - Rezerve suficient de bine studiate și explorate cu toate categoriile

de lucrare, reprezintă cunoașterea cantitativă și calitaivă, a condițiilor de zăcământ - eroarea
de determinare de 20 % pentru grupa din bilanț și grupa în afară de bilanț

Rezerve de categoria C1 - Rezerve conturate și studiate în linii generale, de regulă rezerve

explorate preliminar, cu o cunoaștere cantitativă, calitativă și a condițiilor de zăcământ
sumare - eroarea de determinare 70 % pentru rezervele din grupa din bilanț și 80 % pentru
grupa din afară de bilanț

Rezerve de categoria C2 - Rezerve cunoscute sumar, lucrări preliminare, deschideri naturale

izolate, cunoscute prin extrapolare, cunoaștere calitativă prin puncte izolată - se calculau
rezerve de prognoză

Calculul rezervelor

• Cantitatea într-un component - M

• Volum de substanță minerală utilă - minereu (V smu)

• Greutate volumetrică (ϒsmu)

• Parametru de calitate ci (conținut masic și volumic, putere calorică, putere, căldură specifică,
temperatură, etc)

• i-reprezintă numărul blocului geologic

• Volumul de substanță minerală utilă

- extinderea în suprafață - Ssmu

- grosimea - gsmu

• Cantitatea de minereu sau de substanță minerală utilă R smu

n
M   Vsmui  smui ci
1

n
M   S smui g smui  smui ci
1

54
 n
Rsmu   S smu i g smui  smui
1
Ke
o Elemente limită în evaluarea rezervelor

-conținut mediu minim [g/t]

Pg
1. costul exploatării minereului inclusiv cota medie de amortizare a investițiilor K e
re

2. Costul preparării minereului K p rp

3. Costul extracției metalurgice din concentrat K m

4. Prețul global de valorificare al minereului [ moneda/t sau moneda/g] Pg

5. Coeficientul de recuperare a componentului util in procesul de exploatare re

6. Coeficientul de recuperare a componentului util in procesul de preparare r p

7. Coeficientul de extracție metalurgică rm

~ Ke  K p  Km
C min 
Pg re rp rm

-conínutul marginal [% din conínutul mediu minim] ce depinde de conínutul limită de

concentrare, coeficient de diluție a minereului, coeficient de pierderi, coeficient de recuperarea a
componentului util

- grosimea minimă in situu a corpului de substanță minerală utilă [m] depinde de grosimea reală
normală a mineralizației, grosimea normală a rocilor sterile ce trebuie excavate pentru a ajunge la
minereu, greutatea volumetrică a minereului din zăcământ, conținutul mediu al minereului din
zăcământ, greutatea volumetrică a minereului extras, conținutul mediu minim

- grosimea maximă de steril inclusă în minereul industrial

o Determinarea grosimii

• Funcție de zăcămănt, înclinare, morfologia zăcământului, etc.

• Se împarte zacamântul pe blocuri cu grosimi relativ apropiate, pentru a exclude eroarea de

mediere

• Se detrmină grosimea medie ca medie aritmetică sau geometrică

n
n

g
g l i i
i
g~  1
g~  1 n
n l 1
i

55
 o Determinarea suprafeței de calcul

• Delimitarea planului în care se delimitează suprafața

• Precizarea modului de stabilire a conturului corpului de minereu

• Conturarea suprafețelor de calcul

• Suprafața depinde de configurația tectonică, gradul de înclinare, morfologia corpului de minereu

(cartografiere - hărți structurale, hărți tectonice, hărți speciale de rezerve)

o Determinarea greutății volumetrice

• Prin probare și determinarea unor caracteristici auxiliare - umiditatea absolută și relativă și

porozitatea rocilor

o Determinarea conținuturilor

• Se realizează prin probare și analize de alborator

• Se urmărește distribuția spațială și se mediază în funcție de distribuție pe blocuri sau unități de

calcul utilizând medieri în funcție de situație de tip aritmetic, etc., geometric, ponderat

o Metode de calcul a rezervelor de substanțe minerale utile

• Metoda mediei aritmetice cea mai simplă pentru zăăcminte tabulare cu variație mică a
parametrilor de calcul.

Se împarte corpul de minereu în blocuri în care carecteristicile se mediază aritmetic,

determinându-se rezervele pe fiecare bloc în parte

• Metoda blocurilor geologice - Se împarte corpul în blocuri geologice în care se mediază

caracteristicile de calcul, fie aritmetic sau ponderat. Se calculează rezerva pe fiecare bloc în parte.
Depinde foarte mult de configurația tectonică

• Metoda blocurilor de exploatare-Împărțirea pe blocuri depinde de lucrările explorare și de cele

de pregătire a exploatării

• Metoda secțiunilor

• Metoda secțiunilor verticale paralele-Se calculează suprafața de minereu pe fiecare secțiune în

parte și se înmulțește cu distanța dintre secțiuni.

• Metoda secțiunilor verticale neparalele - Diferă de prima prin modul calcul a volumelor, unde se
ține seama de orientarea secțiunii

• Metoda secțiunilor orizontale-Suprafețele de minereu se determină pe fiecare secțiune în parte

și se înmulțește cu distanța dintre secțiuni.

• Metoda poligoanelor și a poliedrelor- Se împarte zăcământul în suprafețe elementare poligonale

sau în poliedre pentru determinarea volumelor

56
• Metoda izoliniilor si/sau a izohipselor- detrminarea volumrlor elementare între izolinii

Evaluarea rezervelor și resurselor de apă subterană

1. Introducere

Resursele de apă din crusta terestră pot fi identificate printr-o

succesiune de lucrări şi operaţiuni care au scopul obţinerii datelor
referitoare la existenţa, localizarea, configuraţia, accesibilitatea,
condiţiile naturale, dinamica, caracteristicile calitative şi 1 m V e

exploatabilitatea. În urma lucrărilor de investigare, rezultă o serie de M

H
informaţii referitoare caracteriticile geometrice ale acviferelor,
condiţiile de încărcare, stocare, circulaţie şi descărcare a apelor me
subterane, caracteristicile permeametrice şi condiţiile de calitate. Prin 1
analizarea, sistematizarea şi sintetizarea acestor informaţii în modele
conceptuale şi numerice, rezultă posibilitatea de a fi evaluate Fig.1. Înmagazinarea cu suprafaţă
cantitativ şi calitativ rezervele şi resursele de apă subterană, liberă într-un volum acvifer
evidenţiindu-se astfel nu numai condiţiile de gestionare, exploatare elementar
optimă şi utilizare a acestora, dar şi posibilitatea de protecţie şi conservare.

2. Constituirea resurselor
1
Ss  V

H Ss M

me

Fig. 2. Înmagazinarea sub presiune

într-un volum acvifer elementar

Într-un element acvifer, saturat cu apă pe înălţimea H  M (fig. 1), unei creşteri a presiunii dp
îi corespunde o creştere ( p a / p )dp , care în absenţa scheletului mineral se identifică coloanei de
apă H a . Dacă înmagazinarea apei este sub presiune H  M (fig. 2), odată cu variaţia de presiune
p, se modifică, corespunzător unui coeficient de compresibilitate β, masa specifică ρ a apei din pori,
porozitatea efectivă me şi chiar grosimea acviferă M. Prin introducerea coeficientului de înmagazinare
S S  (p a / p ) sau S S  [ (me H a ) / p ] [Jacob, 1950;De Wiest, 1966; Albu, 1981] se pune în
evidenţă supraâncărcarea scheletului mineral cu apă, astfel că, într-un acvifer captiv, volumul de apă
sub presiune eliberat dintr-o prismă cu baza unitară la o detensionare unitară se identifică cu
coeficientul de înmagazinare eficace.

57
 Fig. 3. Traiectoria deplasării unei
particule de apă hidrodinamic active


 
 


dr
 
r r

În cazul înmagazinării cu suprafaţă liberă (fig 2- H  M ) , porozitatea efectivă me se menţine

practic invariabilă în raport cu creşterea [ (H ) / p ]dp şi deci coeficientul de înmagazinare este
S S  me şi prin urmare, dintr-o prismă cu baza unitară, unei reduceri de nivel unitare îi corespunde
un volum de apă extras similar cu volumul porilor din elementul unitar sau cu valoarea porozităţii me.

În acelaşi element acvifer cu porozitatea efectivă me şi conductibilitatea hidraulică este K ,

impulsul unităţii de masă al apei hidrodinamic active se exprimă prin legea liniară

(dr / dt )  [( K / me )(h / t ) , în care (h / r ) este gradientul sarcinii piezometrice h . Potrivit
  
acestei legi, viteza efctivă u  (dr / dt ) şi viteza de filtrare   me (dr / dt ) scrise sub formele
    
locale  u   [( K / me )(h / s ) şi respectiv     K (h / s ) au acelaşi versor  ca şi

tangenta la traiectorie (fig.3). Într-un punct al traiectoriei, versorul  al tangentei, împreună cu
 
versorul  al normalei principale şi versorul  al binormalei, constitue sistemul de vectori al
  
triedrului Frenet, care permite cea mai fidelă reprezentare hidrodinamică, deoarece,  , şi  sunt
respectivi tangenţi la traiectoria s , linia izopiezometrică principală l şi grosimea curbilinie H a
curentului acvifer (fig. 4) cu feţele laterale şi bazale d  Hdl , d  Hds , dA  dl .ds .

58
 În cadrul elementului hidrodinamic (fig. 4), modificarea în timp a înmagazinării raportată la

elementul de suprafaţă dl .ds este caracterizată de fluxul hidric S (h / t ) dlds sau
S (h / t ) dA . În situaţia feţelor laterale, intrarea apei are loc prin faţa din amonte, corespunzător
unei transmisivităţi T  KH şi unui fluxul hidric unitar H  T (h / s ) , iar ieşirea se produce pe
faţa din aval cu fluxul unitar H  [ (H ) / s ]ds  T (h / s)  [( / s)(Th / s )]ds , de
 
unde fluxul rezultant ce străbate feţele laterale   Hdl şi   Hdl din amonte şi aval este
 
[( / s )(Th / s )]dA . Fluxul ce străbate faţa dextră şi senestră   Hds şi   Hds este nul.

În cazul curgerii prin faţa bazală inferioară  dlds , la trversarea unor roci semipermeabile de
grosime M ' şi conductibilitate verticală K ' , dinspre sau înspre acviferul subordonat din punct de
vedere hidrodinamic cu sarcina piezometrică hinf , în sens ascendent atunci când hinf  h sau
descendent în cazul hinf  h , se
Fig. 4. Distribuţia fluxurilor unitare într-un element hidrodinamic reprezentativ
produce realimentarea elementului  W "Q"
hidrodinamic cu fluxul hidric uniform distribuit
w'  [( K ' / M ' )(hinf  h)]   wdA , care în cazul
feţei etanşe ( K '  0 ) poate fi nul. Pe faţa
 H
superioară  dlds , fluxurile hidrice uniform h h  h
T T  (T )
distribuite s s s s
(d  ' )

 
(d  ')   (d
 A')
 W 'Q'
ds

w"  [( K " / M " )( hsup  h)]   wdA , pot fi reprezentate de infiltraţia

din precipitaţii, condensarea apei în sol, irigaţii areale şi exfiltraţie prin evapotranspiraţie sau
percolare prin drenanţă la traversarea acoperişului semipermeabil de conductibilitate K" şi
grosime M " , dinspre sau înspre acviferul superior cu sarcina piezometrică hsup , în sens
ascendent atunci când hsup  h sau descendent dacă hsup  h . Realimentarea elementului
hidrodinamic şi respectiv a unui acvifer pe feţele sale bazale poate avea loc sub forma de fluxuri

concentrate  Q pe suprafaţa  A , unde A  dA şi care pe faţa bazală inferioară se poate
manifesta prin cedare descendentă sau aport ascendent prin falii şi ferestre litologice, puţuri, filtre
penetrante, galerii, în timp ce pe faţa superioară, fluxul concentat poate avea loc în mod ascendent şi
descendent prin imergenţe şi emergenţe din râuri, canale emiţătoare şi receptoare, puţuri de injecţie
sau falii, ferestre litologice, galerii sau alte acvifere. Într-un acvifer sau o porţiune acviferă, variaţia în
timp a sarcinilor piezometrice corespunde nu numai posibilităţillor de încărcare şi descărcare
naturală, dar şi celor influenţate potrivit însumării fluxurilor componente:

h  h
S dA  ( T )dA  wdA  Q  0 (1)
t s s

şi care se identifică cu ecuaţia fundamentală de difuzivitate hidraulică.

3. Investigarea formaţiunilor cu resurse de apă subterană

Cunoştinţele referitoare la existenţa, localizarea, configuraţia, condiţiile naturale, dinamica,

caracteristicile calitative şi exploatabilitatea resurselor de apă subterană sunt însuşite în urma unor
succesiuni de lucrări şi operaţiuni care folosesc o serie de metode şi aplicaţii [Castany, 1972; Albu et

59
al. 1989; Driscoll, 1995] cum ar fi cele ale teledetecţiei şi fotogeologiei, geofizicii aplicate, geologiei,
topografiei, geomorfologiei, climatologiei, hidrrologiei, hidrogeologiei, hidrochimiei, etc.

Prin metodele teledetecţiei se identifică [Albu et al. 1989; Driscoll, 1995] la scară regională nu
numai configuraţia şi dezvoltarea bazinelor sedimentare în care pot fi înmagazinate resurse
importante de apă subterană dar şi grosimea, gradul de consolidare şi tectonizare, adâncimea unor
depozite poros permeabile etc. Variaţiile naturale sau provocate a unor mărimi calitative cum ar fi
câmpul gravităţii, câmpul magnetic, câmpul electric, magneto-teluric, radioactivitatea, propagarea
undelor elastice, temperatura, 1. roci impermeabile 2. roci permeabile saturate 3. roci permeabile nesaturate
4. sol 5. nivelul suprafeţei piezometrice 6. nivelele minime sezoniere 7. nivelul
distribuţia undelor electromagnetice, minim sezonier cu valoare medie 8. element corespunzător rezervei temporale
sub influenţa medii 9. element corespunzător rezervei permanente 10. suprafaţă elementară de
proprietăţilor fizice ale calcul cu valori omogene
i

diferitelor roci şi
4
formaţiuni geologice sunt 10

analizate şi interpretate ~
H
i
~ 8
H H
prin intermediul i min imin 3
5
~
m 6
metodelor geofizicii ei 7
9
aplicate în termeni
2
geologici şi 1
hidrogeologici.
Fig. 5. Rezerva permanentă şi temporală medie într-un acvifer cu suprafaţă
Identificarea prin lucrări
liberă
de rcunoaştere de la
suprafaţă (cartografiere geologică), carote şi detritus, din foraje, investigare geofizică a găurilor de
sondă, lucrări miniere şi analize de laborator rocilor de tip permeabil, impermeabil şi semipermeabil
împreună cu caracteristicile lor structurale, poziţionale, petrografice, fizice, chimice, etc., precum şi
stabilirea relaţiilor dintre ele se încadrează în gama lucrărilor şi metodelor de cercetare geologică.
Aproape toate tipurile de lucrări şi metode folosesc măsurători de teren şi baze de lucru topografice
cu ajutorul cărora se realizează raportarea faţă de anumite nivele de referinţă. Pe lângă aceste baze,
prin analiza hărţilor geomorfologice, se evidenţiază interconexiunea dintre apele de suprafaţă şi cele
subterane. Metodele climatologiei pun în evidenţă regimul pluviometric şi în special o serie de
parametrii necesari evaluării evapotranspiraţiei reale. Acestea împreună cele specifice hidrologiei
reprezintă elemente necesare în elaborarea bilanţului hidric global. Datele de natură hidrologică cum
ar fi dimensiunea bazinelor hidrografice, regimul apelor de suprafaţă, infiltraţia totală şi eficace,
curgerea, şiroirea de suprafaţă, curgerea subterană, variaţia rezervelor precum şi aporturile şi
pierderile bazinelor hidrografice completează elementele bilanţului hidric global.

60
Metodele
hidrogeologiei
4 8
şi 3
5
Hi 7
~
Hi
~ 1
S si
~
m 3
ei
6 1
~
Mi M
2

Fig. 6. Rezerva permanentă şi elastică într-un acvifer sub presiune

1. roci impermeabile 2. roci permeabile saturate-acviferul principal 3. roci permeabile-acvifere secundare 4. sol
5. acviferul principal-nivelul suprafeţei piezometrice 6. element corespunzător rezervei permanente 7. element
corespunzător rezervei elastice 8. suprafaţă elementară de calcul cu valori omogene
hidrogeochimiei [Albu et al. 1989; Driscoll, 1995] pot fi grupate în cele referitoare la obţinerea
datelor, în cele care privesc prelucrarea şi interpretarea acestora, precum şi în cele ce vizează
identificarea acviferelor şi complexelor acvifere. Metodele pentru obţinerea datelor, sunt cele
folosite în investigaţiile de teren în care se include inventarierea punctelor de acces la apele
subterane şi de suprafaţă, prospecţiunea geofizică, invstigarea cu foraje hidrogeologice, marcările cu
trasori, testele hidrodinamice, precum şi investigaţiile de laborator a rocilor acvifere şi probelor de
ape recoltate. Principalele metode utilizate în prelucrare şi interpretare sunt cele specifice
reprezentărilor prin secţiuni şi hărţi hidrogeologice, hidrogeochimice, secţiuni şi diagrafii geofizice,
grafice de corelaţie, variaţia temporală şi spaţială a trasorilor şi izotopilor de mediu, curbe
experimentale ale solicitărilor hidrodinamice, şi cele referitoare la determinarea condiţiilor
înmagazinării, circulaţiei apelor subterane, realimentării acviferelor, faciesurilor hidrochimice, etc.
Identificarea acviferelor şi complexelor acvifere se realizează prin metode experimentale cum sunt
cele fizico-analogice, ale răspunsurilor impulsionale (black box) şi ale modelării numerice. În cazul
metodelor fizico-analogice, acviferul sau complexul acvifer este disecat pe blocuri în funcţie de gradul
de investigare şi se asamblează într-o “funcţionare unitară”, în timp ce în cazul metodei răspunsurilor
impulsionale acviferul este considerat unitar, iar răspunsurile sunt în funcţie de perturbaţiile suferite
şi în urma cărora se stabilesc valorile parametrilor caracteristici. Metoda modelării numerice implică
constituirea bazei de date, pregătirea modelului, evaluarea parametrilor caracteristici, calibrarea,
simularea evoluţiei acviferului în variantele impuse de situaţia reală din teren şi în variante posibile,
aplicarea variantei optime şi perfecţionarea continuă a modelului.

4. Clasificarea şi evaluarea rezervelor şi resurselor de apă subterană

Volumul de apă acumulat într-un acvifer depinde nu numai de natura şi răspândirea rocilor
magazin, cu porozitatea me,dar şi de presiunea apei din pori. Prin urmare, într-o porţiune acviferă, cu
porozitatea me, grosimea M, suprafaţa , saturată cu apă pe înălţimea H  M sau H=M, volumul
de apă înmagazinată este Wp0  me H şi respectiv Wp0  m e M . Atunci când înmagazinarea

este sub presiune p p 0 sau H  M , corespunător unui coeficient de înmagazinare S S, rezultă un

volum de apă Wp  [me M  S S ( H  M )] Ca urmare a faptului că într-un acvifer sau complex
.

61
acvifer, proprietăţile porozimetrice şi permeametrice, elementele volumetrice şi presiunile au variaţii
semnificative, acesta este divizat în n elemente omogene cu valorile medii ale porozităţilor m ~ ,
ei
~ ~ ~
coeficienţilor de înmagazinare S Si , înălţimilor piezometrice H i şi grosimilor acvifere M i . Prin
asamblarea elementelor volumetrice omogene (fig. 5, 6) rezultă volumele globale de apă
înmagazinată atât într-un acvifer cu suprafaţă liberă

n
~
Wp0   m~ei i H i
i 1 (2)

cât şi într-unul sub presiune

n
~ ~ ~ ~
~ M
Wp    i [ mei i  S i ( H i  M i )] (3)
i 1

şi care în final reprezintă rezervele de apă subterană. Acestea depind de configuraţia geologică,
proprietăţile porozimetrice şi permeametrice, gradul de compresibilitate, variaţiile piezometrice,
fluxurile hidrice provenite din surse exterioare etc. şi pot fi (Castany, 1972; Cineti, 1990) de tipul
temporale medii şi permanente.

Rezervele temporale medii corespund volumului de apă înmagazinat suplimentar în acvifer

prin afluxuri din surse exterioare şi sunt dependente de variaţiile în timp ale suprafeţei piezometrice.
În cazul acviferelor cu suprafaţă liberă (fig. 5), aceste resurse sunt delimitate la partea inferioară de
~ ~ ~
valoarea medie a nivelului piezometric minim H min , unde întodeauna H i  H i min şi se determină
potrivit relaţiei

n
~ ~
t   mei  i ( H i  H i min )
W ~
i 1 . (4)

Dacă înmagazinarea apei este sub presiune (fig. 7), afluxurile şi defluxurile naturale se
resimt în oscilaţiile suprafeţei piezometrice cu întârzieri de timp şi valori reduse, astfel că rezerva
temporală medie specifică acviferului cu suprafaţă liberă poate fi substituită prin rezerva elastică
calculată cu formula

n
~ ~ ~
We   Si  i ( H i  M i )
i 1 , (5)

62
 ~ ~ ~ ~
în care H i  M i , iar S i , H i
~
şi M i reprezintă valorile medii
ale coeficienţilor de l
i
înmagazinare, înălţimilor ( )
(d i )
( i )
piezometrice şi groimilor 
vn
h
i
~
H acvifere, pe elementele discrete 
vi  K i (
s
)i

cu suprafaţa  i .

Fig. 7. Evaluarea resursei naturale ce traversează o secţiune vie

Rezervele naturale permanente sunt invariabile [Castany, 1972; Cineti, 1990] în raport cu afluxurile şi
defluxurile din acvifere pe perioade lungi de timp şi corespund valorii medii a înălţimii piezometrice
~
minime H min . Atunci când acviferele sunt cu suprafaţă liberă, acestea pot fi calculate cu relaţia

n
~
Wpe   m~ei i H i min
i 1 (6)

sau cu

n
~
Wpe   m
~ M
ei i i
i 1 , (7)

~ ~
în cazul acviferului sub presiune, atunci când H i min  M i .

În raport cu rezervele, resursele de apă subterană reprezintă fluxurile hidrice ce pot fi

extrase dintr-un acvifer sau complex şi pot proveni din rezervele proprii înmagazinate, surse
exterioare, acvifere subordonate hidrodinamic, etc. Valoarea acestora poate fi mai mare sau mai
mică după cum proprietăţile porozimetrice, permeametrice şi transferurile hidrice sunt favorabile
circulaţiei apei subterane. În evaluarea resurselor este necesară identificarea acviferelor şi în special
modelarea numerică. Pe baza rezultatelor din investigare, într-o fază anterioară elaborării de modele
se constitue baza de date despre acvifere, bilanţuri hidrice, caracteristici cantitative şi calitative ale
apei înmagazinate, condiţiile iniţiale şi la limită, posibilităţile de drenare şi cele de exploatare. În final
pot fi evaluate resursele de apă subterană, prin intermediul modelării variantive, care implică
rezolvarea numerică a ecuaţiei (1) în funcţie de condiţiile iniţiale şi la limită.

Resursele naturale Qn , se evaluează pe baza metodei bilanţurilor şi se identifică cu


fluxurile hidrice corespunzător unor secţiuni vii  i (fig.7) traversate cu viteza normală  potrivit
relaţiei

63
 fluxuri din: 1. piemonturi 2. precipitaţii şi condensare în sol 3. acvifere fisural-carstice prin falii 4. acvifere cu
m

poziţie inferioară prin roci semipermeabile Ulterior Q  Q  Q asociate acestora 6. acvifere cu

Initial Qr  Q0 5. ape de suprafaţă şi acvifere
r 0
j 1
j

poziţie inferioară prin falii şi ferestre litologice 7. propriul acvifer

Q 1
Q 2
Q 3 Q 6

Q 5

Q 7
Q 4

Fig. 8. Constituirea resurselor atrase în timpul funcţionării unui sistem de puţuri în exploatare (după Albu et
al., 1989)
 
Qni 
i
  d i
(8)
  
în care  prezintă mărimi şi direcţii diferite, iar d i  n d . Dacă pentru suprafaţa unitară  i ,
traversată cu viteza i  K i (h / s ) i de fluxul hidric Qni  i  i , rezultă pentru întreaga secţiune
vie (fig.7) din acvifer (Cineti, 1990) resursa naturală de apă subterană

n
h
Qn   K i ( )i  i
i 1 s (9)

Conform reprezentării hidrodinamice, într-un acvifer secţiunea vie are una din laturi formată din linia
izopiezometrică iar cealaltă este constituită, dacă înamagazinarea este sub presiune, din grosimea
acviferă M i , sau din înălţimea acviferă H i , dacă înmagazinarea este cu suprafaţă liberă. În cazul
acviferelor cu gradienţi mici, a celor carstice şi piemonturi, rezultatele acestei metode nu sunt
întodeauna satisfăcătoare. În asemenea situaţii şi în special atunci când gradienţii hidraulici au valori
reduse, resursa naturală de apă subterană este mult mai fidel reprezentată de transmisivitatea
Ti=KiHi pentru lungimea izopiezometrică din secţiunea vie li şi deci pentru întreaga secţiune poate fi
scrisă egalitatea:

n
Qn   Ti li
i 1 (10)

Într-un acvifer sau complex acvifer (fig. 8) supus drenării şi aflat în interdependenţă cu
alte surse de apă sau sisteme acvifere subordonate hidrodinamic [Albu et al., 1989], debitul extras
Qr  Q0 provine în faza iniţială numai din înmagazinarea proprie a acviferului. Pe măsura prelungirii
drenării în timp, fluxurile din înmagazinarea proprie tind să se reducă, astfel că fluxul hidric extras
m
Qr  Q' 0   Q j este compus dintr-un debit preluat din înmagazinare proprie şi alte debite
J 1

Q
J 1
j provenite din m surse subordonate hidrodinamic. Aceste debite reprezintă resursele atrase

înspre acvifer pe suprafaţa A, unde efectele drenării prelungite se resimt printr-o diminuare a

64
 ~
sarcinilor piezometrice h  h , astfel că înspre acviferul principal se transferă atât un fluxuri hidrice
mk
~
distribuite  (K ' / H ' )
j 1
j ( h  h) j A j , corespunzător unor parametri de realimentare ( K' / H ' )j şi

k
unor suprafeţe A j  A cât şi fluxuri hidrice concentrate Q
J 1
0j . Prin urmare resursele de apă

subterană atrase au provenienţa din sistemele subordonate hidrodinamic şi sunt calculate conform
însumării

mk k
K' ~
Qr   ( H' ) ( h  h )
j 1
j j Aj  Q 0j
J 1 (11)

Într-un acvifer sau complex acvifer, în afară de resursele naturale şi cele atrase, resursele
exploatabile Qex se constitue porivit relaţiei

Qex  Qa  Qr  Qd
(12)

din însumarea resurselor provenite din alimentarea acviferului Qa cu cele atrase prin realimentare
Qr , din care se exclud resursele Qd , descărcate din acvifer prin emergenţe naturale, exploatare cu
puţuri, drenuri şi alte genuri de lucrări de la suprafaţă şi subteran, transfer hidric în alte acvifere,
râuri, lacuri, etc.

5.Gestionarea resurselor de apă subterană

Resursele de apă subterană, Resurse

Resurse atrase
Resurse Resurse
adaugate reanoite restituite
ca de altfel şi resursele minerale nu
sunt inepuizabile, iar deteriorarea şi RESURSE INCLUSE (P)

degradarea acestora implică

consecinţe negative pe termen mediu
RESURSE DISPONIBILE
şi lung. Exploatarea raţională, (R)

protecţia şi conservarea resurselor

presupune o gestionarea echlibrată RESURSE EXCLUSE (S)

prin constituirea fondului de resurse

[Heyel, 1973] disponibile sau repede Resurse Resurse Resurse Resurse
consumate respinse deteriorate imobilizate
disponibile, astfel încât să se realizeze
un un echilibru (fig. 9) între fondul Fig. 9. Schema de gestiune a resurselor de apă subterană (după Albu şi Popa, 1996)
resurselor incluse şi al celor excluse.

Resursele incluse P sunt formate din resursele adăugate, atrase, reânoite şi cele restituite, în
timp ce resursele excluse S sunt compuse din resursele consumate, respinse, deteriorate şi
imobilizate. Dacă resursele adăugate, apar în urma detalierii etapelor de investigare cantitativă şi
calitativă sau prin îmbunătăţirea metodologiilor de cercetare, creşterea adâncimilor de investigare,
etc., resursele atrase se constitue în urma atragerii unor fluxuri suplimentare din acvifere învecinate
sau surse exterioare, odată cu îmbunătăţirea calităţii apei, prin măsuri de remediere şi tratare, etc. În

65
cadrul circuitului natural al apei prin procesul de primenire şi restituire se formează resurse noi care
se adaugă la volumul total al celor incluse.

Dacă resursele consumate sunt acelea care printr-o exploatare intensă au fost epuizate sau
nu mai au pondere semnificativă, din cauza anumitor caracteristici cum ar fi cele calitative se
constitue resursele respinse. Prin exploatare iraţională, poluare şi orice altă formă de impact
antropogen se produc modificări cantitative şi calitative, asupra apelor subterane formând astfel
resursele deteriorate. Pe lângă toate accestea, din cauza anumitor considerente de ordin tehnic sau
economic, resursele imobilizate nu pot intra într-o eventuală exploatare.

Resursele dispnibile R se exprimă [Albu şi Popa, 1996] ca o funcţie de resursele incluse P şi

cele excluse S, conform ecuaţiei de stare R  R(P, S) şi prin similitudine cu un sistem
termodinamic, acestea pot avea o variaţie dR  (R/P) S dP  (R/S) P dS precum şi o rată de
variaţie (dR/R)dR  [(1/R)( R/P)S dP]  [( 1/R)( R/S)P dS ] şi unde
R/P)S  p şi [(1/R)(
[(1/R)( R/S)P  s sunt coeficienţii de includere şi respectiv de
excludere. În astfel de condiţii, evoluţia resurselor disponibile de la o stare anterioară sau iniţială
R0  R(P 0,S0 ) către una ulterioară
R R(PS) , se produce conform ecuaţiei de stare

dR
R P S
R0 R
  pdP   sdS
P0 S0
, (13)

de unde rezultă soluţia

R  R 0 exp   pdP   sdS 

P S

 P0 S0 . (14)

În urma dezvoltării în serie şi prin aproximare ecuaţia (14) se aduce la forma

R R01 ~p P P0   ~s S S0  

(15)

sau rata de variaţie a resurselor disponibile se calculează conform egalităţii

ΔR ~
 pΔP ~
sΔS, (16)
R0

unde ~ p şi ~ s sunt coeficienţii medii de includere şi respectiv excludere. Atunci când într-un
interval de timp t , rata de variaţie a resurselor disponibile prezintă valori negative, nule sau
pozitive, potrivit ecuaţiei (16) gestionarea este deficitară, echilibrată sau în exces. În situaţii extreme
~ΔP  0
ratele de variaţie corespund [Albu şi Popa, 1996] unei gestionări risipitoare dacă, p şi
~ ~ ~
(ΔR/R)   sΔS, sau unei gestionări conservative atunci când pΔP sΔS şi (ΔR/R)  0,
0 0

precum şi unei gestionări avare în condiţiile limită ~sΔS 0 şi (ΔR/R ~

0)  pΔP.

66
LECTIA 7

o Evaluarea costurilor lucrărilor de punere în valoare a rezervelor de substanțe minerale utile

și ape subterane.

o Impactul lucrărilor asupra mediului

 Costul lucrărilor de punere în valoare a rezervelor de s.m.u

67
68
69
70
71
72
  Impactul lucrărilor de punere în valoare a rezervelor de s.m.u asupra mediului

• Evaluarea condițiilor de mediu anterioare și post execuție lucrări de prospecțiuni și explorare

geologică

• Impactul are în vedere următorii factori de mediu:

• aer;

• sol şi subsol;

• vegetaţie;

73
 • faună;

• ape de suprafaţă;

• ape subterane;

• modificări morfologice;

• zgomot;

• Evaluarea condițiilor climatologice:

• volumul precipitaţiilor;

• temperatura;

• umiditatea relativă;

• presiunea atmosferică;

• valoarea radiaţiei solare;

• umiditatea din sol.

• Evaluarea condițiilor pedologice

• Evaluarea biodiversității cu precădere a florei și a faunei

• Evaluarea condițiilor hidrologice

• Evaluarea condițiilor hidrogeologice

• Evaluarea condițiilor geomorfologice

• Evaluarea condițiilor geologice

• Impactul se produce în funcție de etapa de cercetare

• Impact foarte redus în faza lucrărilor de teledetecție și prospecțiune preliminară,

impact scazut - moderat în etapa de prospecțiune de detaliu, impact moderat -
acentuat în etapa de explorare și impact foarte acentuat în etapa de exploatare
experimentală

• Impactul este mai redus sau mai accentuat și în funcție de categoriile de lucrări:

• Lucrările de birou , lucrările de observație geologică, lucrările topo-geodezice,

lucrările de izotopi de mediu, cea mare parte dintre lucrări le de prospecțiune
geofizică au impact redus, în timp ce lucrările de foraj geologic și foraj hidrogeologic
au un impact moderat. Impactul cel mai accentuat este produs de lucrările miniere

• Lucrările topo - geodezice - afectează într-o măsură foarte redusă mediul

• Lucrările de birou - nu au influență asupra mediului

74
 • Lucrările de prospecțiune și observare geologică - echipamente: ciocane geologice,
busole geologice, G.P.S.–uri, altimetre, lupe portabile şi acid clorhidric. Toate au
impact redus asupra mediului

• Lucrări de prospecţiune geofizică

Produc impact redus dar ceva mai ridicat decât în cazul observațiilor geologice prin:

o Accesul în teren al echipamentelor

o Producerea semnalelor seismice și a sondajelor în care se amplasează explozibil în cazul

prospecțiunii seismice

o Unele lucrări la nivelul solului pentru introducerea cablurilor electrice

o Defrișări pentru asigurarea linearității profilelor de sondaj

• Lucrările de foraj geologic 

Afctează într-o măsură mai mare sau mai redusă aproape toți factorii de mediu

o aer;

o sol şi subsol;

o vegetaţie;

o faună;

o ape de suprafaţă;

o ape subterane;

o modificări morfologice;

o zgomot;

o Elementele peturbatoare ale factorilor menţionaţi sunt constituite din:

o Eliminarea noxelor în aer ca urmare a dotării instalaţiilor de foraj, compresoarelor,

generatoarelor electrice cu motoare cu ardere internă, acestea eliberând în aer noxe de tipul
CO, NOx, CO2, SO2, hidrocarburi. La arderea carburanţilor în motoare cu aprindere prin
comprimare – m.a.c. se emit în atmosferă gaze de ardere compuse în marea lor majoritate
din CO, NO şi CO2.

o Nivel de zgomot de la motoarele cu ardere internă și chiar cele electrice

o crearea de drumuri de acces, organizări de şantier cu deşeuri menajere, utilizarea de

materiale solide şi acelor lichide de tipul carburanţilor, uleiurilor, alţi lubrifianţi, diverse
materiale chimice, fluidul de foraj, etc. Toate aceste substanţe prezintă un pericol potenţial
asupra solului şi subsolului. Impactul utilizării materialelor menţionate asupra mediului poate

75
 fi diminuat la maxim prin stabilirea de reguli şi proceduri în depozitarea, utilizirarea şi
manevrarea materialelor menţionate

o Numai în mod accidental poate fi afectată vegetația și fauna

o Apele de suprafaţă şi apele subterane au vulnerabilitatea cea mai ridicată la poluare în

procesul de foraj în special prin prezenţa deşeurilor solide şi lichide, a carburanţilor,
lubrifianţilor şi fluidului de foraj

o materialul detritic şi fluidul de foraj vor fi circulate şi depozitate în containere speciale

o Atunci când din cauza condiţiilor de teren nu se pot transporta containere sau nu este spaţiu
suficient de aranjare se vor săpa batale care vor fi impermeabilizate cu materiale geotextile
astfel încât să se evite scurgerile de fluid în mediul acvifer. Materialul detritic rezultat va fi
transportat în locurile destinate depozitării deşurilor, iar la finalizarea lucrărilor de foraj,
batalele vor fi astupate cu materialul excavat, mediul fiind refăcut ca în situaţia de dinainte
de începerea lucrărilor

o modificări morfologice ale suprafeţei terenului. Acestea pot fi cauzate de crearea de căi de
acces, săpături şi excavaţii, canalizări. Pe cât posibil în perimetru lucrările de foraj vor fi
amplasate în apropierea căilor de acces, atât din raţiuni economice, posibilităţi de execuţie,
cât şi ca măsură de protecţie a mediului

o Sursele de zgomot sunt constituite de funcţionarea motoarelor, mijloacelor de transport,

compresoare (în timpul denisipării), pompe electrice (în timpul pompărilor experimentale).
Sursele de zgomot menţionate au impact minor asupra aşezărilor umane şi ecosistemului
înconjurător. Vibraţiile produse au o influenţă strict locală, fiind preluate de către sistemul
constructiv al utilajelor, fără impact asupra zonelor populate

 Măsuri de protecţie şi conservare a mediului

• Prelucrarea şi conştientizarea

• Impunerea normelor coercitive

• Protecţia şi conservarea aerului

• Protecţia şi conservarea solului şi subsolului

• Protecţia faunei şi vegetaţiei

• Protecţia apelor de suprafaţă şi a apelor subterane

• Protecţia mediului referitoare la modificările morfologice

• Protecţia mediului contra zgomotelor şi vibraţiilor

76
LECTIA 8

Exploatarea resurselor de substanțe minerale utile și a

apelor subterane

 Deschiderea și pregătirea pentru exploatare a s.m.u

• Pregătirea exploatării se bazează pe datele incluse în documentațiile de evaluare a rezervelor și

resurselor și pe datele din studiile de fezabilitate

• Pe baza analizei datelor din aceste studii tehnico-economice se decide dacă din punct de vedere
tehnic și economic rezervele de s.m.u. pot fi exploatate și valorificate economic

• În funcție de adâncimea de îngropare în crusta terestră, gradul de dificultate geologică și

hidrogeologică se decide modalitatea de exploatare a resurselor - exploatare în carieră sau
exploatare în subteran

• Lucrările miniere de deschidere și pregătire asigură accesul la resurse.

Alegerea metodelor de deschidere și exploatare depinde de o sumedenie de factori:

 Factori de natură socială, economică și urbanistică (afectare regimului de viață în

regiunea de dezvoltare a lucrărilor miniere, economicitatea lucrărilor de
deschidere, afectarea clădirilor și instalațiilor, transportul în subteran și la
suprafață, dezvoltarea lucrărilor miniere pe laterală și adâncime, posibilitatea
amplasării construcțiior aferente exploatării-clădiri auxiliare, depozite de
materiale și combustibili, depozitarea minereului, iazuri de decantare, unități de
depozitare și preparare a minereurilor, transportul producției)

 Factori naturali (morfologia și stabilitatea terenului, volumul rezervelor și al

resurselor și condițiile geologice și hidrogeologice din crusta terestră,
proprietățile fizico - mecanice ale rocilor, rețeau hidrografică,
autoinflamabilitatea rezervelor, regimul gazodinamic, alți factori de risc ce țin de
gradul de tectonizare, friabilitatea rocilor, etc.)

 Principalele lucrările miniere de deschidere în subteran sunt: galerii de coastă,

puțuri miniere verticale și înclinate, puțuri miniere forate cu diametru mare,
plane înclinate combinate cu lucrări orizontale, combinarea lucrărilor miniere în
funcție de înclinarea zăcământului, gradul de tectonizare, etc.

În cazul exploatărilor în carieră principalele lucrări miniere de deschidere sunt reprezentate de:
tranșee de deschidere, excavații de decopertare, plane de deschidere

Lucrările de deschidere mai au în vedere: asigurarea celui mai ridicat grad de recuperare a
rezervelor, efortul financiar de investiții, durata de execuție a lucrărilor și de atingere a capacității de
exploatare a carierei sau a minei, amplasarea în condițiile cele mai favorabile din punct de vedere

77
geologic și hidrogeologic prin evitarea zonelor tectonizate, cu roci slab consolidate, fără ecrane de
protecție sau direct cu formațiuni purtătoare de apă. Dacă aceste deziderate nu pot fi atinse se
recurge la: lucrări de congelare, utilizarea de scuturi protectoare, forarea de puțuri cu diametru
mare, injecții de silicați și perdele de protecție prin cimentări, etc.

Lucrările de pregătire se execută atât în rocile cu s.m.u, cât și în rocile adiacente. Pregătirea
reprezintă faza premergătoare extragerii substanței minerale utile și este specifică fiecărei metode
de exploatare

Lucrările de pregătire trebuie să asigure: permanența rezervelor ce urmează a fi exploatate, să se

producă cât mai puține pierderi de exploatare în pilierii de protecție, să permită accesul în abatajele
de exploatare, transportul materialelor, al materialului excavat și al producției, să asigure aerarea în
întreaga exploatare și în special în ariile de extracție, să necesite cheltuieli minime pentru susținere și
întreținere, să permită asecarea formațiunilor acvifere în zona exploatării și să asigure desfășurarea
optimă a lucrărilor de abataj.

• Lucrările de pregătire constau în:

- galerii, suitori, plane înclinate, transversale scurte și preabataje care împart perimetrul de
exploatare în etaje, subetaje, panouri, stâlpi, felii, chiar și lucrările forajelor de dirijare și lucrările de
asecare pot fi încadrate în categoria lucrărilor de pregătire

- lucrările se execută de regulă mecanizat, suitori uneori cu instalații de foraj

- Pentru cariere lucrările de pregătire constau în lucrările de asecare, tranșee de pregătire,

pregătirea treptelor de exploatare cu substanța minerală utilă și steril, asigurarea căilor de acces și de
transport, etc.

 Exploatarea convențională

Exploatarea convențională substanțelor minerale utile de regulă se realizează prin lucrări miniere
subterane, de suprafață și în unele cazuri lucrări combinate

Metodele de exploatarea convențională se aleg în funcție de factorii naturali, tehnici, tehnologici,

economici și sociali

• Factorii naturali constau în localizarea rezervelor și configurația spațială a zăcământului,

grosimea, uniformitatea, înclinarea, tectonizarea și adâncimea, caracteristicile calitative,
proprietățile fizico - mecanice ale rocilor înconjurătoare, autoinflamabilitatea, prezența
gazelor asociate, natura și grosimea ecranelor de protecție, gradul de dificultate
hidrogeologic, existența viiturilor de apă și a erupțiilor de borchiș.

• Factorii tehnici și tehnologici constau în adoptarea tehnicilor de exploatare în funcție de

factorii naturali și a tehnologiilor de exploatare cele mai eficiente, prin mecanizare și
automatizare, prin crearea pârghiilor de perfecționare continuă a procesului de
exploatare.

78
 • Factorii economici țin de eficientizarea procesului de exploatare prin creșterea
productivității muncii, prin oportunitatea exploatării în funcție de cerințele pieții sau ale
unei strategii de dezvoltare, conjunctura economică internațională pe o anumită
substanță la un moment dat și în perspectivă

• Factorii sociali au în vedere dezvoltarea unei zone, asigurarea forței de muncă calificate,
disponibilitatea și mijloacele de muncă, modificarea regimului proprietății, etc.

În exploatarea convențională se mai ține seamă de protecția, recuperarea și conservarea resurselor,

precum și de limitarea impactului ambiental

În funcție de grosimea stratelor sau a corpurilor de s.m.u exploatarea se realizează prin metode de
exploatare cu front lung sau cu front scurt, în etaje sau sub etaje, cu stâlpi, cu fâșii sau camere și
stâlpi.

Dacă sunt mai multe strate apropiate se are în vedere ca exploatarea unuia să nu le afecteze pe
celelalte. În cazul stratelor mai groase exploatarea se realizează dinspre partea superioară către
partea bazală.

În cazul substanțelor autoinflamabile se iau toate măsurile de prevenire a focurilor endogene prin
exploatarea în retragere, exploatarea totală a substaței, căptușirea lucrărilor miniere, izolarea
lucrărilor vechi, izolarea de circulație a aerului în lucrările deja exploatate, evitarea lucrărilor ce
produc creșterea presiunii și a temperaturii, săparea lucrărilor pregătitoare în afara zonei cu
zăcământ autoinflamabil.

De regulă exploatarea se realizează cu mijloace mecanizate de tipul combinelor, plugurilor, ciocane

de abataj sau cu explozivi.

În procesul de exploatare se mai are în vedere schimbarea condițiilor tehnico - miniere prin
exploatarea unor fâșii superioare în sensul că se crează dislocarea rocilor acoperitoare, schimbându-
se condițiile fizico-mecanice sau creându-se căi noi de circulație a apelor subterane

Prezența apei din rocile acvifere influențează procesul de exploatare prin:

• Diminuarea rezistenței rocilor din acoperiș și din culcuș

• Pătrunderea apei în abatajele de exploatare și procucerea de pierderi de vieții

omenești și imobilizarea mijloacelor de producție

• Pătrunderea borchișurilor în lucrările de exploatare, crearea de presiuni

suplimentare pe lucrările de susținere și pe ecranele de protecție din acoperișul și
culcușul exploatării

• Producerea fenomenelor de hidrofilie prin umflarea rocilor argiloase și crearea de

presiuni suplimentare

• Ca urmare câmpurile de exploatare sunt încadrate ca fiind de tip slab acvifere,

mijlociu acvifere, acvifere și foarte acvifere. Prin urmare câmpurile mijlociu acvifere,
acvifere și foarte acvifere necesită lucrări sistematice de drenare - asecare.

79
Metodele de exploatare în cariere se realizează prin fâșii transversale sau direcționale, cu fronturi
lungi și cu fronturi radiare.

• Sterilul dintre corpurile de s.m.u poate fi haldat în interiorul carierelor

• În funcție de dimensiunea carierelor mijloacele de exploatare sunt de mare sau de

mică capacitate. Exploatarea poate fi realizată prin excavare sau prin utilizarea de
explozii dirijate. Excavatoarele pot fi de tip lopată cu dragline cu încărcarea
materialului în mijoace de transport sau excavatoare cu cupe de tip rotor cu benzi
transportoare.

• În cazul exploatării cărbunilor în carieră productivitatea muncii în țările din fosta

URSS era la nivelul anilor 80 de 630 tone om-an, în timp ce în țările vest europenea
aceasta era de 1616 tone om -an. Creșterea productivității muncii depinde nu numai
de gradul de automatizare și mecanizare, dar și de metodica exploatării și
programele de inginering.

 Exploatarea neconvențională

Față de exploatarea convențională exploatarea neconvențională în multe dintre situații prezintă

avantaje, dar și unele dezavantaje. Nu toate categorile de substanțe minerale utile se pretează
procesului de exploatare neconvențională. Dintre acestea cel mai bine se pretează exploatrea
zăcămintelor de sare, a celor de cărbuni, a unor zăcăminte friabile sau acolo unde dislocarea
hidraulică este posibilă

Exploatarea neconvențională este aplicabilă acolo unde accesul în zăcământ este dificil de realizat,
datorită adâncimii, condițiilor tectonice și condițiilor hidrogeologice.

Exploatarea neconvențională se realizeză prin:

– Dizolvare

– Fracturare hidraulică și dizolvare

– Extracție hidraulică

– Extracție automată

– Gazeificare subterană

• Exploatarea prin dizovare se aplică preponderent zăcămintelor salifere sau celor cu

capacitate de dizolvare. În cazul sării exploatrea se realizează cu puțuri forate în care se
introduce apa ca agent dizolvant, soluția fiind extrasă la suprafață. O atenție foarte mare
constă în controlul procesului de dizolvare, altfel pot fi întâlnite procese de distrugere greu
controlabile. În cazul în care agentul dizolvant implică substanțe chimice, cunoașterea

80
 condițiilor hidrogeologice devine determinată pentru adoptarea unei asemenea metodologii
de exploatare

• Exploatarea prin fracturare hidraulică și dizolvare se aplică pentru exploatarea fluidelor, prin
procesul menționat se urmărește creșterea porozităților și a capacităților de cedare a
resurselor din subteran

• Extracția hidraulică constă în hidromecanizarea operațiunilor de tăiere prin injecția de apă la

presiune foarte înaltă precum și prin transportul hidraulic al materialului dislocat, utilizând
echipamente adecvate de înaltă tehnologie . Se aplică pentru zăcămintele de cărbuni, dar și
pentru alte substanțe minerale în care procesul de tăiere și transport poate fi aplicat cu
succes.

• Extracția automată reprezintă o exploatare cu echipamente de nivel tehnologic foarte ridicat.

Nu necesită prezența oamenilor în abataj pentru lucrării, aceștia au rolul de supraveghere,
monitorizare și intervenții tehnice și reparații. Prin automatizare și utilizarea roboților
industriali procesul de exploatare capătă eficiență maximă.

• Gazeificarea subterană. Este aplicabilă în cazul zăcămintelor de cărbuni. Este un proces

delicat, ce implică tehnologie ridicată care să controleze procesul de ardere. De asemenea
trebuie avute în vedere gradul de protecție față de apele subterane, întrucât procesul de
ardere din subteran poate producere la fenomene de coacere a rocilor argiloase adiacente
rezultând porțelanite fisurate prin care se pot pierde gazele produse și ce au drept rezultat
poluarea resurselor de apă subterană. Procesul este ineficient în cazul zăcămintelor de
adâncime mică. Gazeificarea subterană a cărbunilor este un proces ce trebuie abordat cu
maximă precauție

 Exploatarea resurselor de apă subterană

Exploatarea resurselor de apă subterană implică cunoașterea detaliată a resurselor de apă subterană
atât din punct de vedere cantitativ cât și din punctul de vedere al calității prin:

- configurația spațială a structurilor acvifere

- caracteristicile hidraulice

- definirea procesului de curgere al apei subterane

- evidențierea sustenabilității în procesul de exploatare

- determinarea calității apei subterane

- monitorizarea comportării structurilor acvifere în timpul exploatării atât din punct de vedere
cantitativ cât și calitativ

- management adecvat care să conducă la optimizarea procesului de exploatare

Metodologia de exploatare a apelor subterane depinde de adâncimea resurselor fiind realizată prin:

81
  captări de izvoare

 puțuri forate verticale

 drenuri orizontale sau înclinate

Lucrările de exploatare trebuie să fie însoțite de foraje de monitorizare catitativă și calitativă care să
urmărescă continuu comportamentul resursei de apă subterană în timpul exploatării

Exploatarea apelor subterane poate fi sub forma:

• Exploatarea apei în scopuri potabile - alimentare cu apă, exploatarea apelor minerale pentru
cură internă - ape plate, ape carbogazoase sau ape cu anumite caracteristici terapeutice

• Exploatrea apelor termo - minerale în scopuri de balneație și în scopuri energetice

• Exploatarea apelor subterane în scopuri industriale (ape pentru procese industriale sau ape
speciale cu anumită puritate în industrii specifice - farmaceutice, înaltă tehnologie, etc

• Exploatarea apelor subterane în scopuri agricole - alimentarea fermelor și combinatelor

zootehnice, exploatarea apelor subterane pentru irigații

În cazul exploatării apelor subterane trebuie să se aibe în vedere sustenabilitatea cantitativă - aceasta
implică cunoașterea fenomenului de interferență în procesul de exploatare. Ca urmare în
dimensionarea fronturilor de captare se va ține seamă de poziția forajelor în câmp și de debitul de
exploatare al fiecărui foraj în așa fel încât resursa de apă subterană să nu fie epuizată.

În funcție de scopul urmărit materialele din care sunt executate lucrările de captare sunt de calitate
mai ridicată sau mai redusă - astefel pentru apele minerale pentru cură internă și apele în scopuri
potabile sunt utilizate materiale de înaltă puritate, pe când în cazul irigațiilor sau anumite industrii
uritatea materialelor este mai scăzută.

Procesul de exploatare trebuie întodeauna să fie însoțit de adoptarea pârghiilor manageriale ce se

referă la protecția și conservarea resurselor de apă subterană.

82
  Abordare managerială a exploatării resurselor minerale

Managementul resurselor minerale - ansamblul de lucrări, operațiuni, activități și de măsuri luate

astefel încât prin folosirea resurselor umane, tehnologice și financiare disponibile și în condițiile
respectării legislației (juridice, economice, taxe și impozite, referitoare la condițiile de muncă și
protecția muncii, protecția mediului) să se obțină profit maxim în urma exploatării resurselor
minerale

Dintre resursele identificate, numai rezervele dovedite și totodată economice constituie obiectul
managementului de proiect, relevat prin studiul de fezabilitate care fundamentează investiția pentru
exploatarea resurselor minerale

Investiția devine profitabilă atunci când:

câștig net=câștig brut-impozitare și taxe-costuri de oprare-investiții, iar căștigul net

cumulativ este reprezentat de: câștig net cumulativ =Ʃ câștiguri nete

La începutul proiectului câștigul net este negativ, acesta devine pozitiv pe parcursul desfășurării
proiectului.

Proiectul încetează atunci când câștigul net atinge valoarea zero.

Managementul de proiect necesită:

• Organizare solidă de proiect

• Manageri experimentați

• Ingineri calificați

• Control de proiect bine reglat

• Controlul de proiect constă în următoarele activități:

• Inginerie

• Procurare

• Construcție

• Operare

• Pregătire

• Activitatea managerială de exploatare a resurselor minerale implică următoarele

elemente caracteristice:

• Locul = perimetrul de exploatare

• Obiectul exploatării = rezervele dovedite

• Perspectiva exploatării = gradul de asigurare cu rezerve

83
• Scopul exploatării = obținerea profitului, prin minimalizarea cheltuielilor și maximalizarea
recuperărilor de s.m.u

• Momentul final = sistarea temporară sau definitivă a exploatării

• Sistarea temporară sau definitivă a exploatării poate fi cauzată de:

• Epuizarea rezervelor

• Reducerea activității ca urmare a cererii și ofertei sau a fluctuațiilor pieței pentru o

anumită substanță

• Producrea unor avarii iremontabile sau remontabile cu costurii ridicate (inundații,

surpări, focuri, alunecări etc)

• Nerentabilitatea activității

84
Referinţe bibliografice
1. Albu, M. (1981). Mecanica apelor subterane. Ed. tehnică Bucureşti.

2. Albu, M., Guran, A., Albu, L., Rădulescu, C., Enăchescu, D., Palcu, M. (1989). Cărbunii în
actualitate şi perspectivă. Ed. tehnică Bucureşti.
3. Albu, M., Popa, I. (1996). Management şi marketing în geologie. Ed. Universtăţii din
Bucureşti
4. Almășan B. (1979). Exploatarea și valorificarea substanțelor minerale solide utile.
Universitatea București, facultatea de Geologie și Geografie
5. Castany, G. (1972). Prospecţiunea şi explorarea apelor subterane (traducere din lb.
franceză). Ed. tehnică Bucureşti
6. Cineti, A. (1990). Resursele de ape subterane ale României. Ed. tehnică Bucureşti.
7. Driscoll, G. (1995). Groundwater and wells (Second Edition). Pub. by U.S. Filter/Johnson
Screens, St. Paul, MN. 55112.
8. Heyel, C. ed. (1973). The Encyclopedia of Management, 2nd edn., Van Nostrand Reinhold
Co., New York-Cincinnati-Toronto-London-Melbourne.
9. Jacob, C.E. (1950). Flow of ground water – In: Engineering Hydraulics (ed. H Rouse), John
Wiley and Sons, New York, pag. 321-326.
10. Murgu M. (1986). Evaluarea geologică și industrială a zăcămintelor minerale. Ed. Tehnică
București

11. Sandu D., Bădulescu I., Răduț M., Neguț A. (1978). Probarea zăcămintelor de substanțe
minerale solide. Ed. Tehnică București

12. Sandu D. (1985). Explorarea geologică și evaluarea zăcămintelor. Universitatea București,

facultatea de Geologie și Geografie.

85