Părintele Paisie Olaru - medalion biografic

- Născut la 20 iunie 1897;

- Satul Stroiești, comuna Lunca, județul Botoșani;
- Al 5-lea și ultimul copil la părinți; (tatăl Ioan – pădurar; mama
Ecaterina – casnică);
- Numele de botez: Petru;
- 1921 – închinoviat la Schitul Cozancea cu numele Paisie (stareț –
ierom. Vladimir Bodescu; duhovnic – pr. Calinic Susu);
- 1930 – prima încercare eșuată de a se muta la Sihăstria Neamț;
- 1943 – hirotonit diacon;
- 1947 – hirotonit preot și duhovnic (de episcopal Valerie Moglan);
- Egumen pentru puțin timp al schitului de metanie;
- 1947 – se retrage la M-rea Sihăstria, devenind duhovnic al întregii
obști, până la sfârșitul vieții;
- 1949 – 30 de călugări în frunte cu starețul Ilie Cleopa sunt trimiși
la M-rea Slatina pentru a reorganiza și revigora viața
duhovnicească; Pr. Paisie îl urmează pe Pr. Cleopa;
- 1953 – Pr. Paisie se întoarce la Sihăstria;
- 1959-1964 – M-rea Sihăstria rămâne fără Stareț (Protos. Ioil
Gheorghiu), fără Pr. Cleopa (se retrage a 3-a oară în munți) și fără
mulți călugări îmbunătățiți;
- 1972-1985 – s-a nevoit ca sihastru la Schitul Sihla;
- 1986-1990 – bolnav (imobilizat la pat, piciorul drept fracturat),
întors în chilia de la M-rea Sihăstria;
- 18 octombrie 1990 – Pr. Paisie trece la cele veșnice.
- Mărturia Pr. Cleopa - „Așa era Părintele Paisie Olaru: smerit, tăcut,
bland, înțelept la cuvânt, foarte milostiv și iubitor de aproapele.
Întotdeauna căuta pacea cu toți și iubea liniștea. Nu-I plăcea să
trăiască între mulți și își ascundea viața și nevoința. Nimeni nu știa
cum se roagă în chilie, ce lucrare are mintea și inima lui, cât stă la
masa și căt se odihnește. Plângea cu cel care plânge și se bucura cu
cel ce se bucură. Nu ținea la haine bune, la bani, la nimic și fugea
de cinste, de laudă, de multa vorbire, de clevetire și de oameni
mari.”