Forme de argumentare corecta

Teoria argumentării trebuie distinsă de logică. Logica e știin ța ra ționamentelor corecte. Un silogism sau
demonstrarea unei teoreme matematice schimbă cuno știn țele, dar nu comportamentul unei persoane.
Un argument e menit să determine a lua o decizie practică, în via ța reală, a face o ac țiune sau a o evita.
Argumentarea e folosită în viața reală. Un argument utilizează conectorul ”fiindcă”, în sens posibil
potențial. Argumentul are structura : Dacă faci acțiunea X, atunci Y. SAU
Fă acțiunea X, fiindcă va duce la rezultatul Y.
Argumentarea e folosită de persoane care vor să ob țină de la altele o decizie practică. a) negocierea
comercială : cumpărați produsul nostru, fiindcă e mai ieftin. b) predica religioasă  : evitați
comportamentul C, fiindcă e un păcat. c) discurs publicitar : cumpărați produsul Z, care este excelent. d)
discurs judiciar : achitați-l pe acuzatul A, fiindcă probele sugerează că e nevinovat.
Prima parte a argumentului este a) un sfat sau un ordin imperativ, dat unei persoane, individuale sau
colective, reale sau potențiale - cititorii unei bro șuri religioase, de exemplu) b) sfat sau ordin în urma
căruia va rezulta fie cîștig material, fie cî știg moral (etic, religios, social) pentru primitorul sfatului. Partea
a doua exprimă sau subînțelege o generalitate care se presupune a fi în țeleasă de interlocutor.
Argumentul nu e niciodată o demonstra ție, sau dovadă, și nu e niciodată complet. 1 Reduce ți viteza pe
autostradă, fiindcă altfel vă amendează. 2. Reduce ți viteza pe autostradă, fiindcă viteza ridicată e
periculoasă.
Primul argument e economic (a plăti amende e un lucru neplăcut pentru to ți) Al doilea argument e dublu
(periculos pentru șofer, care își poate pierde via ța  ; aici, argumentul subînțeles este că a fi în via ță e un
lucru bun în sine) ; periculos pentru alții (argument moral  : e imoral să rănești sau să ucizi alți oameni).
Argumentul e prezentarea unui profit moral sau economic (viitor, ipotetic, posibil, prezumptiv) care va
decurge din realizarea sfatului practic. Argumentul e plauzibil, face parte din logica fuzzy. Argumentarea
nu e un silogism. Argumentul e diferit de dovadă, probă, exemplu și ilustra ție. a) N-am venit la nuntă,
fiindcă a plouat. b) Mașina s-a împotmolit fiindcă a plouat. În primul caz (a) partea a doua ”fiindcă a
plouat” e un argument : am luat decizia de a nu veni, ținînd cont de faptul.... faptul X a determinat
decizia mea practică Z. În al doilea caz, (b) ploaia e o cauză fizică, împotmolirea ma șinii e un efect, și
toată fraza e o explicație.
Argumentul este o cunoștință (completă sau incompletă, de obicei incompletă) care a determinat luarea
unei decizii practice, sau enunțată în scopul ca o persoană să ia o decizie practică. Îi putem demonstra
cuiva că Pămîntul e rotund ; rezultatul e schimbarea cunoștințelor sale, fără consecin țe practice. a) cînd
se apropie navele de port, mai întîi se vede catargul, și apoi partea de jos, din cauza curburii
Pămîntului, fiindcă Pămîntul e rotund (demonstrație : ambele evenimente, cauza și efectul, sunt
evenimente din lumea fizică) b) Vom merge cu corăbiile mereu spre Apus, și vom ajunge finalmente în
India, fiindcă Pămîntul e rotund ( argument : forma rotundă a Pămîntului explică o decizie practică a lui
Cristofor Columb)

1 din 1