Calificarea profesională: Asistent medical generalist

Anul III de studii, sem. II

An școlar: 2019-2020
Modulul: Puericultură, pediatrie și nursing specific
Numele și prenumele: Calistru D. Cristina

Dezvoltarea psihomotorie și etapele acesteia pentru perioada de

vârstă începând cu 0 ani și până la adolescență
Dezvoltarea psiho-motorie a copilului este dependentă de maturarea sistemului nervos,
de codul genetic individual şi de influenţa mediului social. Dezvoltarea neuropsihomotorie a
copilului normal nu se realizează într-o secvenţă liniară de etape separate, multe activităţi
importante se dezvoltă concomitent suprapunându-se. Cu toate acestea se poate stabili o
anumită secvenţă de dezvoltare, care oricum nu este aşa de schematică cum este descrisă în
cărţi.
Dezvoltarea psihomotorie la copii, după naştere parcurge destul de repede şi se
apreciază prin maturizarea analizatorilor specifici diminuarea reflexelor necondiţionate şi
dezvoltarea rapidă a celor condiţionate, perfecţionarea manifestărilor motorii, apariţia şi
perfecţionarea vorbirii şi a activităţii sistemului nervos central. Aceste performanţe apar şi se
maturizează paralel, iar procesul de iniţiere necesită o bună cunoaştere a metodelor efectuării
şi aprecierii rezultatelor.
Primul an de viaţă
Acum apar primele priviri scurte a mediului înconjurător şi concentrare acustică,
hipertonusul muscular. Reflexele necondiţionate sunt pronunţate. Se observă primele mişcări
ale capului.
La sfârşitul lunii pronunţă unele sunete, apare zâmbetul, atenţie la lumină, sunete, obiecte, se
învioreză la apariţia maturilor, cunoaşte mama.
Apar mişcări cu scop de a obţine jucăria, se întoarce de pe spate pe burtică. Apar reflexe
posturale, în poziţie verticală se sprijină cu picoarele. Se întoarce de pe burtă pe spate, ia în
mâini jucăriile propuse. Copilul manifestă primele încercări de a şedea şi a se târâi
În luna a III-a copilul gângureşte (emite sunete muzicale modulate, vocale), începe să
recunoască obiecte şi persoane – se linişteşte la vederea persoanelor care îl îngrijesc sau la
vederea biberonului dacă plânge de foame, reacţionează negativ la persoanele străine.
În concluzie, primele trei luni de viaţă pot fi privite ca perioada de stabilire a relaţiilor
cognitive şi afective între copil şi persoane sau mediul înconjurător.
Perioada următoare, de la a III-a la a VI-a lună, se caracterizează prin elaborarea
mişcărilor coordonate complexe: apucare, întoarcere şi târâre. Este luna simetriei puternice,
sugarul apucă obiectele şi le ţine cu ambele mâini pentru scurt timp. Susţinut în poziţie
verticală cu palmele noastre sub axile, copilul se sprijină puţin timp în picioare întărind
articulaţiile genunchilor. Se observă ridicarea bărbiei şi elongarea gâtului.
Activitatea şi mobilitatea coloanei vertebrale progresează determinînd creşterea extensiei şi
înclinarea anterioară a pelvisului; cu fiecare nouă mişcare copilul îşi creşte mobilitatea
lombară / pelvină. În luna a IV-a, apar mişcări de răsucire a trunchiului şi de rostogolire din
decubitus dorsal în decubitus lateral. La vârsta de patru luni, patru luni și jumătate, copilul se
întoarce de pe spate pe abdomen.
În luna a V-a, sugarul este capabil să stea sprijinit pe mâini menţinându-le în extensie şi poate
să-şi schimbe greutatea pe antebraţe şi să ridice una din mâini., el apucă bine obiectele cu
ambele mâini şi le duce la gură. La vârsta de cinci luni, stă sprijinit între perne, apucă
obiectele cu o singură mână şi încearcă să le ia în orice poziţie s-ar afla. Surâde când îşi vede
imaginea în oglindă.
În luna a VI-a copilul se întoarce de pe abdomen pe spate. Apucă bine obiectele cu o singură
mână şi le manipulează. Îsi formează deprinderea de apucare ce este foarte importanta
deoarece ea lărgeşte activitatea copilului şi constituie primul pas spre joc. Copilul trece
jucăria dintr-o mână în alta, o examinează, o aruncă şi apoi o reia.
Perioada următoare, de la 6 la 12 luni, se caracterizează prin perfecţionarea motilităţii,
formarea mersului şi a limbajului.
La vârsta de 1 an copilul merge singur, mersul este încă nesigur, cu trunchiul aplecat
înainte, picioarele depărtate pentru a-şi lărgi baza de susţinere, braţele depărtate de corp.
Limbajul este alcătuit din 5 – 10 cuvinte. Copilul execută ordine simple.
Bea singur din cană, începe să mănânce singur cu linguriţa alimentele solide.
Între 1 an şi 2 ani se perfecţionează controlul sfincterelor, urcă şi coboară scările în
patru labe, cooperează la îmbrăcat şi dezbrăcat, arată cu degetul ceea ce doreşte, suprapune 2
– 3 cuburi, mâzgăleşte cu creionul o hârtie, formează propoziţii simple, cunoaşte culorile, un
mare număr de obiecte şi acţiuni, compară mărimile,se cere la oliţă, se uită la poze şi întoarce
filele unei cărţi, merge bine, aleargă, împinge cu piciorul o minge, începe să mănânce singur
supa, să se spele pe mâini, să joace jocuri cu reguli.
La vârsta de 2 ani copilul urcă şi coboară singur scările. Are o bună coordonare a
mişcărilor şi execută mişcări complexe, fine: îşi încheie nasturii, îşi pune cordonul, dansează.
Începe să formeze fraze, se denumeşte pe el prin pronume, numeşte pe ceilalţi copii din
grup.Vocabularul se îmbogăţeşte, între 2 – 3 ani este alcătuit din 250 – 300 cuvinte. Copilul
începe să pună întrebări, apar manifestări de jenă şi zburdălnicie. Mănâncă singur, încearcă să
se dezbrace singur.
La vârsta de 3 ani vocabularul este format din 500 – 600 cuvinte. Copilul vorbeşte
clar, corect, formează fraze lungi, spune „eu”.Povesteşte mici evenimente, recită poezii scurte,
discută, îsi îmbogăţeste relaţiile cu adultul, copilul primeşte şi execută noi însărcinări. Se
lărgeşte activitatea lui independentă.
       Trebuie reţinut că prezenţa adultului şi relaţiile dintre adult şi copil condiţionează
dezvoltarea acestuia. Etapele dezvoltării psiho-motorii sunt foarte mult influenţate de
condiţiile de mediu. Este necesară o stimulare continuă senzitivo – senzorială şi motorie,
precum şi multă afecţiune, blândeţe şi interes din partea celor care îngrijesc copilul.Persoanele
din jurul lui trebuie să vorbească foarte mult, clar şi corect.
Dezvoltarea neuro-psihică a copiilor în vârsta de 4-6 ani, are urmatoarele aspecte:
copilul grupează obiectele după aparţinere (mobilă, veselă, îmbrăcăminte, animale),
alcătuieşte o mică povestioară după conţinutul unui tablou, răspunde corect la întrebări ale
conţinutului poveştiilor, alcătuieşte o mică poveste de evenimente conform poveştii.
Deasemenea sare cu amândouă picioare plasându-se dintr-un loc în loc, sare în înălţime.
Încheie nasturii şi şireturile, se îmbracă şi se dezbracă complet, vopseşte colorat figurile.
D.p.d.v al atenţiei el ţine minte poezii, povestioare, nu întotdeauna este atent. . Între 4-5 ani se
începe formarea personalităţii cu încredere în sine. Familia, trebuie să creeze în jurul copilului
aşa situaţii care ar stimula gândirea copilului, activităţile logice spre atingerea scopului.
Vârsta de 6-12 ani se caracterizează prin achiziţia abilităţilor şcolare şi sociale, care
corect stimulate duc la realizarea integrării sociale, şcolare. Contrar acestor factori apar
achiziţii şcolare slabe, izolarea socială. Identitatea care apare în clasele superioare şi
adolescenţă duc la alegerea unei cariere potrivite, relaţii sexuale satisfăcătoare şi lipsa
dereglărilor psihice.
Înţelegerea dezvoltării normale şi a dereglărilor psihice a şcolarilor şi a adolescenţilor în
prezent se bazează pe teoria Maslov 1970 mai numită şi teoria nevoilor.
Conform acestei teorii adolescentul afară de nevoile fiziologice clasice ca setea, foamea mai
are nevoie de securitate, dragoste, aparţinere la un grup, acceptare socială, apreciere,
autoacceptare, autorealizare. De asemenea au o importanţă mare nevoile de mişcare,
curiozitate, exploarare, cunoaştere a lumii şi alte generatoare de experienţe sau dorinţa de a-şi
asuma o situaţie neobişnuită.
Ca rezultat multe situaţii apar iraţional – furtul, mitomania, aderenţa la grupuri de aceeaşi
vârstă adesea antisociale.
O analiză minuţioasă a particularităţilor vegeto-vasculare şi a particularităţilor social
pedagogice a dezvoltării psihice a copilului cu depistarea precoce a dereglărilor şi înlăturarea
lor previn transformarea lor în dereglări psihice vădite.
În condiţii normale parametrii dezvoltării neuropsihice a copilului corespund vârstei lor
caracteristice. Uneori dezvoltarea unor semne (criterii) întârzie cu o perioadă sau anticipează
vârsta normală. Stări patologice îndelungate, defecte educaţionale duc la întârzierea
dezvoltării neuropsihice cu o etapă. Astfel de dereglări sunt numite funcţionale. Dacă
întârzierea este mai mult de două etape, se vorbeşte despre patologie a sistemului nervos.
Dezvoltarea sexuală deasemenea necesită o mare atenţie în timpul examinărilor profilactice a
copilului în orice vârstă şi obligatoriu începând cu vârsta de 9-10 ani.
Maturaţia sexuală apare treptat, la fetiţe mai devreme ca la băieţi. În mare măsură este
influenţa de factorii ereditari, alimentaţia copilului, bolile suportate. În părţile nordice
dezvoltarea sexuală are loc aproximativ cu 1-1,5 ani mai târziu în comparaţie cu copii din
părţile sudice.
Prepubertatea şi pubertatea
Debutul maturizării sexuale, cât şi stabilirea definitivă trece prin două etape principale:
prepubertatea şi pubertatea.
Criteriile aprecierii dezvoltării sexuale atât pentru băieţi cât şi pentru fetiţe nu prezintă mari
greutăţi. Pentru aprecierea dezvoltării sexuale la fetiţe sunt folosite: starea dezvoltării
glandelor mamare cu pigmentarea mamelonului şi a areolei, apariţia pilozităţii pubiene şi
axilare, creşterea organelor sexuale interne şi externe, apariţia menarhei, apariţia acneelor .
La băieţi sunt utilizate criterii care de asemenea uşor pot fi controlate: creşterea dimensiunilor
testicolelor şi plasarea lor pe fundul scrotal,creşterea penisului, pilozitatea pubiană şi axilară,
pilozitatea buzei superioare, feţei şi bărbiei, forma de conus a mameloanelor şi culoarea
cafenie a areolei, mărirea laringelui, schimbarea vocii, apariţia acneelor.
Adolescenţa
Adolescenţa prezintă a treia perioadă cronologică în maturizarea biologică a
organismului după prepubertate şi pubertate. Ea se caracterizează prin maturizarea factorilor
biologici, apariţia capacităţii de reproducere, maturizarea comportamentală şi adaptarea
socială. Pentru adolescenţă este caracteristic: debutează la 13-14 ani la fetiţe şi 16-17 ani la
băieţi.
Perioada adolescenţei prezintă una din cele mai complicate perioade, când în rezultatul
schimbărilor morfo-funcţionale organismul copilului atinge şi maturizarea biologică.
Schimbările neuro-endocrine în organism aduc la formarea completă a semnelor sexuale
secundare. Această perioadă durează aproximativ 10 ani, la fetiţe se începe cu doi ani mai
devreme decât la băieţi. Însăşi perioada adolescentului cuprinde vârsta între 15-18 ani.
Procesul maturizării sexuale este determinat genetic cu particularităţi individuale care
se manifestă prin debutul acestor procese în diferite vârste cronologice.
Maturizarea biologică a organismului în perioada adolescenţei include maturizarea
dezvoltării sexuale, maturizarea dezvoltării somatice şi a sferei psihoemoţionale. Aceste
procese devin mai dure în perioada adolescenţei, însă ele apar treptat, mult mai înainte de
vârsta caracteristică pentru adolescenţă (15-18 ani).