O scrisoare pierdută a lui Ion Luca Caragiale este o comedie de moravuri

în care sunt expuse diverse tipologii de personaje antrenate în acțiune,

finalitatea fiind una parodică, dar și moralizatoare în ceea ce privește
situația politică românească de sfârșit de secol XIX. Universalitatea operei
este dictată de caracterul său transparent și de existența unor personaje-
tip, care pot fi întâlnite în orice altă epocă și care coexistă tocmai pentru a
sublinia drama luptei de interes fondată pe comic și pe ridicol.

Unul dintre cele mai relevante aspecte ale acțiunii comediei este triunghiul
amoros dintre Zoe Trahanache, Zaharia Trahanache (soțul acesteia) și
Ștefan Tipătescu (afiliat al lui Zaharia Trahanache și amant al Zoei
totodată). Astfel, conflictul este generat de existanța acestui triunghi, el
concretizându-se prin pierderea scrisorii de amor dintre cei doi amanți.

Situația conflictuală a comediei va îngloba tatonarea a două teme care aici

devin concurente: politica și iubirea. În cazul de față, cele două sunt de
neseparat, având puternice influențe una față de cealaltă.

Zoe Trahanache reprezintă, conform lui Pompiliu Constantinescu, tipul

cochetei adulterine. Personajul dă dovadă de eleganță și diplomație, fiind
capabilă de manipulare și seducție. Totodată, important de menționat este
și faptul că aceasta este și singurul personaj feminin al operei. Disimularea
este, de asemenea, o trăsătură care o recomandă pe Zoe, întrucât aceasta
va reuși întotdeauna să obțină ceea ce își dorește.