Statul macedonean (până la Alexandru cel Mare)

 Macedonia se află în nordul Greciei - numele semnifică «ţara oamenilor înalţi» sau «ţara muntoasă»
 este un teritoriu în general muntos şi deluros
 la nord şi nord-est se învecinează cu teritoriile tracice
 la nord-vest cu cele illirice.

Unii autori antici îi considerau pe macedoneni ca fiind «barbari»; alţii, în schimb, îi considerau ca
fiind greci. Caracterul «barbar» al macedonenilor se explică prin aceea că la grecii din epoca clasică acest
concept era mai puţin lingvistic şi mai mult cultural, grecii considerând că vecinii lor de la nord se aflau într-
un stadiu de civilizaţie inferior. Dar acest caracter a rezultat mai cu seamă din împrejurarea că, în timpul
războaielor medice, Macedonia a fost nevoită să se supună perşilor, ceea ce ceilalţi greci nu au făcut.

 Limba vorbită de macedoneni în timpul domniei lui Filip al II-lea şi a lui Alexandru Macedon era în
mod sigur greaca.
 Idiomul macedonean avea unele particularităţi faţă de celelalte dialecte greceşti, fiind influenţat de
limbile popoarelor învecinate (illira, traca, graiurile pelagonilor şi peonilor) dar acestea nu erau
esenţiale.
 Macedonenii se deosebeau totuşi de grecii polisurilor prin aceea că au evoluat mai lent din punct de
vedere economic şi cultural, fiind o populaţie care se ocupa mai cu seamă cu creşterea vitelor şi
agricultura
 ceea ce îi diferenţia pe macedoneni de grecii era mai ales faptul că ei aveau o formă de guvernare
monarhică şi o organizare militară aristocratică.
 În fruntea statului era regele, care se deosebea însă de monarhii orientali prin aceea că el nu era de
drept divin şi nici nu avea o putere absolută. El era un primus inter pares (= primul între egali). El
conducea statul sprijinit pe o puternică aristocraţie.
 În timpul regelui Filip al II-lea (359-336), Macedonia a devenit cea mai mare putere din Peninsula
Balcanică impunându-şi hegemonia şi asupra cetăţilor greceşti.
 Filip al II-lea a fost una dintre cele mai de seamă personalităţi ale Antichităţii: om politic
clarvăzător şi general cu mare talent, regele macedonean a reuşit să-şi impună voinţa, atât pe plan
intern cât şi extern, într-un context politic foarte confuz.
Pe plan extern:
 el s-a implicat în disputele dintre cetăţile greceşti, reuşind să-şi atragă aliaţi dintre acestea
 a supus triburile tracilor şi ale illirilor
 succesele sale în plan extern au fost sprijinite de o însemnată dezvoltare economică şi de o
armată numeroasă şi foarte disciplinată. Punctul culminant al raporturilor Macedoniei cu lumea
greacă a fost în anul 338 a.C., când o coaliţie formată din mai multe cetăţile elene a fost înfrântă
la Cheroneea
 in urma acestei victorii, cetăţile greceşti au recunoscut hegemonia macedoneană
 Filip al II-lea, care devine rege la varsa de 23 de ani, va face in scurt timp din teritoriul sau cea
mai mare putere din Peninsula Balcanica.

Razboiele interne ale Greciei care au dus la tulburarea ecomica si politica si care au provocat o adanca criza
morala => s-a dezvoltat un marginal in nordul Greciei – Regatul Macedon condus de Filip al II-lea.

1
 Pe plan intern
 spre deosebire de Grecia, regatul Macedon era condus de un rege, monarhie
 isi invinge pretendentii la tron, dupa care reduce nobilimea si ocupa posturile importante din
armata si administratie
 reorganizeaza sistemul vamal, bate monede din aur care vor rivaliza cu cele greci si ateniene si
care ii ofera mijloace pt pregatirea militara
 are loc elenizarea regatului, asigurata de serviciile poetilor si artistilor greci
 recrutarea este obligatorie => armata puternica formata din 3 unitati: una de cavalerie, una de
infanterie grea si una de infanterie usoara => armata foarte bine organizata
 aduce multe inovatii militare
 cel mai mare atuu militar: falanga -> o sulita lunga de 5-7 m care forma un veritabil zid de fier
si cu care Filip va reusi sa cucereasca Grecia.

Armata

Filip al II-lea aduce multe inovatii militare, armata sa fiind formata din:
 renumita falanga
 cavaleria grea, cavaleria usoara
 infanterie
 inovatie importanta: strategia de retragere pentru a rupe randurile adverse

 Cand Filip al II-lea a ajuns la putere in 359 i. Hr., el a inceput sa amplifice reorganizarea armatei, deja
initiata de predecesorii sai. El a dezvoltat antrenamentul si a format o trupa de elita.
 Regele se baza pe armata in scopul de a stabiliza tara din punct de vedere politic si de a se impune
militar in exterior.
 Filip al II-lea a luat diverse masuri dupa cum le descrie Diodor din Sicilia: “Regele a dat trupelor
sale o mai buna organizare, a perfectionat armamentele si a ocupat soldatii cu exercitii continue
pentru a-i obisnui cu razboiul. El si-a propus sa dea mai multa importanta gradelor si a fost
inventatorul falangei macedonene.”

Compozitia si formatia armatei

 La inceputul domniei lui Filip al II-lea, Macedonia nu era o tara bogata si deci nu putea sa-si echipeze
soldatii profesionist, cu un armament greu ca cel al hoplitilor.
 Pentru a-si forma falanga, el a compus sulitasi usori protejati si a caror arma era lancea lunga de
infanterie tipic macedoniana de sase-sapte metri, comportand la extremitati puncte din bronz, cea din
urma, de forma diferita, era facuta in asa fel incat putea fi fixata de sol si de a suporta o incarcatura de
cavalerie.
 Lancea era tinuta cu doua maini si nu permitea utilizarea scutului.
 Casca era realizata din fier si modelul cel mai comun era forma conica a carei extremitate se rotunjea
in fata.
 In formatie de lupta, lancea era tinuta la aproximativ 4,50 metri de extremitatea sa si la orizontala,
fiecare luptator la circa un metru unul de altul.
 Polib, un excelent cunoscator al falangei macedoniene ne explica utilitatea lancei: “Oamenii aliniati
dincolo de al cincelea rand nu-si puteau folosi lancile pentru a produce lovituri dusmanului. Iata de
ce, in loc de a le tine pe orizontala, ei le tineau in aer, dar le inclina pe umerii soldatilor care erau in
fata lor, in scopul de a proteja intreaga trupa contra sagetilor care soseau de deasupra ei, caci toate
aceste lanci inaltate unele langa altele opreau proiectilele.”
2
  Pentru lupta corp la corp, armamentul era completat printr-o sabie cu lama de fier.
 Numai ca lancile acestea foarte lungi inaltate spre cer puneau problema tipului de teren pe care
trebuia sa lupte falanga macedoniana: ca si cea hoplita, un teren plat si fara obstacole, dar mai mult
decat atat, fara arbori pentru a nu putea impiedica lancile lungi sa actioneze eficace. In plus, acestea
jenau intr-adevar miscarile curbe ale falangei care avea de executat manevre rapide pe care le
impuneau uneori circumstantele luptei si o faceau sa aiba flancurile foarte vulnerabile.

Antrenamentul

 Antrenamentul mergea mult mai departe decat cel practicat in orasele-cetate ale Greciei, chiar si in
comparatie cu cel practicat in Sparta
 Oamenii erau astfel ocupati cu exercitii neintrerupte care le permiteau deprinderea cu tehnicile de
manuire si cu automatismele necesare in diverse faze ale unui atac => stapanirea miscarilor de teren
compensa vulnerabilitatea soldatilor neprotejati si aceste manevre aveau totodata si un impact pozitiv
asupra disciplinei care devenea stricta.
 Pe de alta parte, Filip al II-lea nu se limita la exercitiile de deplasare a bazei intregii falange; el isi
imagina diferite manevre originale care implicau surpriza si stimularea in scopul de a obtine in timpul
bataliilor un avantaj decisiv. Dar in timpul acestor manevre trebuiau mentinute ordinea si unitatea. Un
exemplu ne-a fost dat de la batalia de la Cheroneea cand, simuland o retragere, falanga macedoneana
a dat inapoi in ordine, lasand suficient spatiu intre ea si falanga hoplita ateniana pentru ca aceasta,
incercanad sa mentina contactul cu dusmanul, sa se disloce si sa dea oportunitatea cavaleriei
macedoniene de a patrunde intre liniile sale.

Bătălia de la Cheroneea

 Declansata in conditiile politicii expansioniste a lui Filip al II-lea, regele Macedoniei, batalia de la
Cheroneea, desfasurata la 2 august 338 i.Hr., a pus fata in fata armata ligii organizate de cetatile
grecesti grupate in jurul Atenei si puternica oaste macedoneana.
 Batalia de la Cheroneea a marcat sfarsitul independentei Atenei si consacrarea hegemoniei
Macedoniei asupra Greciei
 Inaintea bataliei de la Cheroneea, Filip a mai incercat o data sa incheie pace, dar Demostene si-a
continuat agitatia printre atenieni si tebani pentru continuarea razboiului.
 Regele Macedoniei avea cam 30.000 de infanteristi si 2.000 de calareti, probabil putin sub numarul
inamicilor.
 Pentru Filip, cea mai periculoasa formatiune inamica era infanteria tebana si, in consecinta, el si-a
plasat in flancul stang falanga, o formatiune de lupta ordonata si experimentata in folosirea lancilor
lungi, pentru a-si incerca puterea impotriva celor mai eficienti dintre hoplitii de moda veche ai
Greciei.
 Regele macedonean si-a plasat in flancul acestei aripi cavaleria grea, menita sa dea lovitura decisiva
dupa ce tebanii ar fi fost istoviti de loviturile falangei. Cavaleria era comandata de fiul lui Filip,
Alexandru, pe vremea aceea un tanar de doar optsprezece ani.
 Cavaleria fusese in Macedonia forta principala de lupta inaintea aparitiei falangei si, in vremea
bataliei de la Cheroneea, juca un rol important alaturi de aceasta
 Cum hegemonia printre statele grecesti a trecut pe rand de la Atena la Sparta si apoi la Teba, dupa
batalia de la Cheroneea ea va trece in Macedonia. Atena a fost redusa la un loc secund de catre
Macedonia si Tebei i-a fost si mai greu.
 In urma victoriei, Filip a luat in Grecia o serie de masuri menite sa-i intareasca autoritatea:

3
  in Teba a fost instalata o garnizoana macedoneana;
 in Ahaia si Corint au fost instalati la conducere sprijinitori ai Macedoniei;
 Atenei, care chemase sub arme pe toti cetatenii pana la varsta de saizeci de ani si promisese
drepturi de cetatenie metecilor si libertate sclavilor ce participasera la batalia de la Cheroneea,
Filip i-a facut propuneri de pace
 s-a elaborat un tratat de pace intre Filip si Atena. Clauzele erau urmatoarele:

 toti atenienii cazuti prizonieri la Cheroneea urmau sa fie eliberati fara nici un fel de rascumparare;
 Atena isi pastra independenta, teritoriul care-i apartinea, flota, insulele Salamina, Lemnos, Samos,
Imbros, administratia Delosului si recapata orasul Oropos
 Atena trebuia sa renunte la Chersonesul Tracic, la orasele din Peninsula Chalcidica si sa desfiinteze
cea de-a doua liga maritima ateniana.