Convertoare statice

CURS 4
2.4.2. Amorsarea accidentala a tiristorului

Amorsarea accidentală se produce în absenţa unui semnal pe poarta tiristorului şi este

un fenomen nedorit, considerat o defecţiune în funcţionarea convertoarelor statice. Asemenea
amorsări sunt de trei tipuri :

Amorsarea prin autoaprindere se produce în absenţa curentului IG, la depăşirea

tensiunii de autoaprindere VB0. Acest tip de amorsare este utilizat numai pentru diodele Shockley
(structuri pnpn fără electrod de comandă ). La structurile pnpn cu electrod de comandă
(tiristoare), această amorsare este nedorită.
În ecuaţia tiristorului, dacă IG=0, rezultă

unde M este factorul de multiplicare în avalanşă a purtătorilor de sarcină la joncţiunea J2, atunci
când este depăşită tensiunea VB0. Această tensiune este mai mică decât tensiunea la care s-ar fi
străpuns joncţiunea J2 dacă ar fi fost izolată (neinclusă în structura pnpn). La tensiunea de
autoaprindere VB0 , numitorul fracţiei din se anulează şi :

Actualmente tiristoarele pentru tensiuni mari conţin încorporate sisteme interne de protecţie
contra autoaprinderii, deoarece acest fenomen poate duce la distrugerea convertorului static în
care funcţionează tiristorul
 Dispozitivele semiconductoare care utilizează amorsarea prin autoaprindere, deci structurile
pnpn fără electrod de comandă (diode Shockley) se folosesc numai în scheme simple, sau pentru
protecţia tiristoarelor. Firma Brown Bovery foloseşte asemenea diode (numite de ei BOD -
Break Over Diode) într-o schemă de protecţie împotriva autoaprinderii tiristoarelor.

a) Utilizarea diodei Shockley (BOD) pentru evitarea autoaprinderii;

b) b) Modul de protecţie la supratensiuni cu BOD , cu VB0=2000V

Supratensiunea care apare la bornele tiristorului, determină intrarea în conducţie a

diodei BOD şi, prin intermediul ei, aplicarea unui semnal de comandă (limitat de R1) pe poarta
tiristorului, care intră astfel în conducţie în mod normal.
Dioda BOD se alege cu VB0=VDRM-100V şi ITAV>IGT, unde VB0 şi IGT sunt parametrii
tiristorului protejat. Diodele BOD nu suportă tensiuni inverse mai mari de 10V şi de aceea se
montează în serie cu diode de comutaţie (D), care preiau tensiunea inversă.
 Amorsarea prin efectul dvT/dt se produce în absenţa curentului de comandă pe poartă, la
aplicarea tensiunii directe, cu pantă foarte mare, la bornele unui tiristor blocat în direct.

La inversarea tensiunii la bornele unui tiristor blocat în invers joncţiunile J1 şi J3 sunt polarizate
direct, iar joncţiunea J2 este polarizată invers. Viteza de expansiune în straturile slab dopate p şi
n a zonei de sarcină spaţială a joncţiunii J2, deci şi a capacităţii de barieră a acestei joncţiuni
(notată Cb) este dependentă direct proporţional de panta de creştere a tensiunii aplicate.
Extinderea zonei de sarcină spaţială însemnă o variaţie a sarcinii electrice şi deci apariţia unui
curent de deplasare.
Practic se neglijează variaţia capacităţii de barieră cu timpul şi se foloseşte o valoare medie a
curentului şi capacităţii :

unde s-a considerat valoarea medie a capacităţii de barieră egală cu dublul capacităţii Cbf
corespunzătoare valorii finale a tensiunii directe anod-catod (tensiunea de blocare în direct).
Această capacitate se poate calcula funcţie de caracteristicile de material ale cristalului de siliciu
(ε), gradul de dopare al stratului slab dopat n al tiristorului, de tensiunea aplicată şi de sarcina
acumulată. Densitatea acestui curent este mult mai mare decât curentul rezidual al unui tiristor
blocat în direct şi valoarea lui este proporţională cu aria structurii semiconductoare. Curentul de
deplasare determină creşterea factorilor de amplificare în curent αn şi αp (Fig.3.5), până la
îndeplinirea condiţiei de amorsare:

În concluzie, efectul dvT/dt constă în amorsarea tiristorului în absenţa curentului de comandă şi la

o tensiune mult inferioară lui VB0, atunci când panta tensiunii directe aplicate unui tiristor blocat
în direct depaseste (dv /dt)crit. Acesta este un parametru important al tiristorului şi este indicat în
fila de catalog. Pentru a evita amorsare prin efect dvT /dt se iau măuri de protecţie externe (o
anumită configuraţie a circuitului) sau interne, privind structura semiconductoare
 Amorsarea prin creşterea temperaturii se produce tot în absenţa semnalului de comandă pe
poartă (IG=0). Se produce atunci când condiţia de anulare a numitorului fracţiei din ecuatia
tiristorului este îndeplinită datorită creşterii temperaturii de lucru.
Curentul printr-o joncţiune polarizată invers depinde de agitaţia termică şi creşte exponenţial
cu creşterea temperaturii. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu curentul ICB0 :

unde :
b este un factor de proporţionalitate ;
Ta este temperatura ambiantă ;
IaCB0 este curentul rezidual de colector cu baza în gol la temperatura ambiantă ;
ICB0 este acelaşi curent la temperatura T> Ta

Din ecuatia tiristorului, când baza este în gol, adică IG=0 , rezultă
 Creşterea lui ICB0 implică o creştere a lui IT şi, prin urmare, o creştere a factorilor αn şi αp
Practic ICB0 se dublează la fiecare 8°C de creştere a temperaturii structurii semiconductoare. La
temperaturi de 125°C, densitatea curentului rezidual ajunge de ordinul mA/cm2 [1].
Amorsarea parazită are loc la valori ale curentului IT ≅ 0,1A. O asemenea amorsare este
facilitată de aplicarea unei tensiuni de blocare mari, precum şi de valori caracteristice mici
pentru curenţii IGT, IL şi IH .
2.5. Puterea activa disipata in tiristor

Puterea activă totală disipată în tiristor se poate calcula cu relaţia :

unde :
PT reprezintă pierderile de putere activă în conducţie, în direct ;
PTT reprezintă pierderile de putere activă în procesul de amorsare ;
PRQ reprezintă pierderile de putere activă în procesul de blocare ;
PD reprezintă pierderile de putere activă în starea de blocare în direct;
PR reprezintă pierderile de putere activă în starea de blocare în invers;
PG reprezintă pierderile de putere activă în circuitul de comandă al tiristorului.

Funcţie de frecvenţa cu care tiristorul funcţionează în cadrul convertorului static, unele sau
altele dintre aceste componente ale pierderilor devin mai mari sau mai mici. Pierderile în
conducţie rămân însă mereu cele mai importante.
2.5.1. Pierderile de putere activa in conductie

Când funcţionează la frecvenţă industrială, pierderile cele mai importante se produc în

conducţie. Se notează cu PTAV , valoarea medie a puterii active disipate în conducţie pe o
perioadă T a ciclului de funcţionare:

unde :
este valoarea medie a curentului direct ;

este valoarea efectivă a curentului direct ;

este factorul de formă al curentului direct.

Pierderile în conducţie depind atât de caracteristicile tiristorului (prin VT0 şi rT) date de catalog, de
consumator (prin mărimea curentului absorbit), cât şi de schema convertorului (prin forma de
undă a curentului).
2.5.2. Pierderile de putere activa la amorsare

Pierderile de putere activă la amorsare devin importante şi trebuie luate în consideraţie

la frecvenţe mari de comutaţie.
 Pentru tiristoarele rapide sunt date în catalog două diagrame, care permit evaluarea
simplă a sumei pierderilor la amorsare şi în conducţie, PT+PTT (PT reprezintă pierderile de
putere activă în conducţie, în direct, v. 2.4)

diagrama PAC pentru determinarea pierderilor de Putere la Amorsare şi în Conducţie.

Diagrama este valabilă pentru orice formă de curent care străbate tiristorul şi reprezintă, în
coordonate logaritmice, dependenţa de timp a curentului prin tiristor, având suma PT+PTT ca
parametru.

diagrama ETS pentru determinarea Energiei Totale disipate pentru un impuls Sinusoidal
de curent. Diagrama se foloseşte numai pentru curent sub formă de semiundă sinusoidală şi
reprezintă, în coordonate logaritmice, dependenţa valorii de vârf a semiundei, ITM, de durata tp a
acesteia, având ca parametru energia totală disipată, Wtot . Se calculează apoi puterea, cu :

unde f este frecvenţa de funcţionare a tiristorului

Diagrama PAC privind determinarea pierderilor PT+PTT pentru tiristorul T600F
Diagrama ETS privind determinarea energiei totale disipate pentru tiristorul T600F
Calculele efectuate sunt corecte dacă este îndeplinită condiţia

unde ti este durata impulsului de curent care străbate tiristorul.

Dacă nu este îndeplinită aceasta condiţie, pentru convertorul static de putere respectiv
este recomandabil să se aleagă un tiristor mai rapid
2.5.3. Pierderile de putere activă la blocare

Pierderile la blocare au valori semnificative (valori de vârf de câţiva kW) doar pe

durata timpului de cădere tf al curentului invers, când, atât curentul invers, cât şi tensiunea inversă
au valori mari. La frecvenţe mari de comutaţie, aceste pierderi trebuie luate în considerare.
Calculul precis se poate face cu relaţia:

Determinarea exactă a pierderilor la blocare prin măsurarea curentului şi tensiunii este

complicată atât din punctul de vedere al măsurătorilor, cât şi al calculaţiei. În majoritatea
aplicaţiilor este suficient un calcul simplificat, realizat prin linearizarea variaţiei curentului şi
tensiunii inverse.

Pierderile de putere la blocare apar uniform distribuite pe întreaga suprafaţă a structurii de

siliciu. Totuşi, ele nu pot fi lăsate să ia valori oricât de mari, pentru că, datorită neomogenităţilor
inerente în structura plachetei de siliciu, pot apare puncte calde, care, la frecvenţe de comutaţie
ridicate şi solicitare la tensiune inversă mare, determină distrugerea tiristorului. Prin urmare se
recomandă să se calculeze energia care trebuie disipată la blocare :
 Această energie trebuie să rămână mai mică decât valorile limită recomandate de
fabricanţii de tiristoare.

În caz contrar, trebuie luate măsuri de reducere:

- a supratensiunii inverse de comutaţie VRM şi a pantei tensiunii dvR /dt, prin intermediul
circuitelor de protecţie la supratensiuni;

- a curentului invers maxim IRRM, prin alegerea unui tiristor cu o sarcină stocată mai
mică, sau montarea unei bobine de reactanţă saturabilă, în serie cu tiristorul
2.5.4. Pierderile de putere activă în stare blocată

RECAPITULARE:

Tiristorul poate fi blocat la polarizare directă sau inversă. El este străbătut de curenţi reziduali
(ID , respectiv IR) foarte mici, a căror valoare depinde de tensiunea aplicată tiristorului, de
existenţa semnalului de comandă pe poartă şi de temperatura joncţiunii. În catalog sunt date
valorile maxime ale acestor curenţi (IDM , respectiv IRM).

Dacă tensiunile aplicate pe tiristor sunt mari şi frecvenţele de comutaţie ridicate, pierderile de
putere activă în stare blocată nu mai pot fi neglijate şi ele trebuie adunate la calculul puterii totale
disipate în tiristor.
Calcul acoperitor pentru cele două puteri disipate în stare blocată :

la polarizare inversă :

unde VRAV este valoarea medie a tensiunii inverse blocate

la polarizare directă :

unde VDAV este valoarea medie a tensiunii directe blocate

2.5.5. Pierderile de putere activă în circuitul de comandă

Puterea disipată în circuitul de comandă (al porţii) este nesemnificativă comparativ cu celelalte
componente ale puterii active totale.

O valoare uzuală pentru tiristoarele normale de putere este PG=5W.

În afară de această putere medie se poate defini şi o valoare de vârf a puterii disipate în
circuitul de comandă, egală cu produsul dintre valorile de vârf ale curentului şi tensiunii de
comandă.
2.6. Regimul termic al tiristorului

Incălzirea tiristorului este condiţionată de pierderile în structura semiconductoare şi de

posibilităţile de evacuare sau înmagazinare ale căldurii

Având în vedere că tiristoarele, analog diodelor, se montează în capsule cu răcire

unilaterală sau bilaterală, schema lor termică echivalentă este similară cu cea a diodelor, atât
pentru regimul termic stabilizat, cât şi pentru cel tranzitoriu. Prin urmare, calculul regimului
termic al tiristorului se face în mod asemănător cu calculul termic al diodei (Curs 2 !)
2.7. Date principale de catalog ale tiristoarelor

A. Valori electrice limită şi valori caracteristice care definesc comportarea în conducţie

A1. Curentul mediu maxim în stare de conducţie ITAVM

- valoarea medie a celui mai mare curent, de forma unui puls semi-sinusoidal, cu durata
de 10 ms (unghi de conducţie de 180° electrice), care în regim permanent determină o încălzire
admisă şi bine determinată a capsulei (TC=85°C), în condiţii de răcire specificate.

ITAVM se mai numeşte şi curent nominal al tiristorului,pentru că, de obicei, un tiristor

este indicat prin intermediul lui. De exemplu tiristorul T455N are ITAVM=455A (TC=85°C) , iar
T600F are ITAVM=600A (TC=85°C) . Litera N indică un tiristor normal, iar F un tiristor rapid. În
catalog sunt date diagrame TC=f( ITAVM ) , pentru diverse forme de curent care străbat tiristorul şi
pentru diverse condiţii de răcire.
A2. Curentul eficace în stare de conducţie ITRMSM
- valoarea efectivă maximă admisibilă a curentului de conducţie, independentă de
forma curentului şi de condiţiile de răcire.
unde kf este factorul de formă al curentului care străbate
tiristorul

A3. Tensiunea de prag VT0

A4. Rezistenţa dinamică rT

A5. Tensiunea în stare de conducţie VTM

- căderea de tensiune maximă pe tiristor, măsurată în condiţii bine stabilite (străbătut de
un curent direct IT, joncţiunea având temperatura TvJ determinată)
A6. Curentul de menţinere IH
- reprezintă cea mai mică valoare a curentului anodic al tiristorului, la care acesta mai
rămâne în conducţie, fără să aibă semnal pe poartă, temperatura joncţiunii fiind precizată (de
obicei TvJ =125°C).

A7. Curentul de acroşare IL

- reprezintă cea mai mică valoare a curentului anodic al tiristorului, la care acesta intră
în conducţie, temperatura joncţiunii şi caracteristicile generatorului de comandă fiind bine
precizate.
B. Valori limită electrice pentru regimuri repetitive

B1. Valoarea de vârf a curentul de conducţie repetitiv ITRM

- reprezinta valoarea de vârf maximă admisibilă a curentului de conducţie, în decursul
unei perioade, valabilă şi pentru o variaţie nesinusoidală.

Aceasta valoare nu trebuie depăşită nici chiar pentru durate scurte şi cea mai bună răcire.
La încărcarea tiristorului cu ITRM nu trebuie depăşită valoarea ITRMSM a curentului.

B2. Tensiunea directă repetitivă maximă VDRM

- reprezintă valoarea instantanee maximă admisibilă a unei tensiuni periodice, care se aplică
în direct pe tiristorul blocat (v. caracteristica statica);

B3. Tensiunea inversă repetitivă maximă VRRM

- reprezintă valoarea instantanee maximă admisibilă a unei tensiuni periodice, care se
aplică în invers pe tiristorul blocat
B4. Viteza critică de creştere a curentului la intrarea în conducţie (di/dt)crit

- reprezintă valoarea maximă a pantei de creştere a curentului la amorsare, încât

pierderile care apar în tiristor să nu determine creşterea temperaturii joncţiunii peste valoarea
maximă admisibilă.
Această valoare se referă la regimul normal de funcţionare al tiristorului şi poatre fi
suportată de un număr nelimitat de ori. Ea este prezentată în catalog pentru condiţii de sarcină şi
de comandă bine precizate.
Valoarea vitezei critice de creştere a curentului în stare de conducţie pentru acelaşi
tiristor are valori diferite în funcţie de norma după care a fost determinată : DIN, CEI, JDEC.

B5. Sarcina stocată Qs

B6. Viteza critică de creştere a tensiunii la blocare (dv/dt)crit ,

- reprezintă valoarea maximă a pantei de creştere a tensiunii directe pe tiristorul blocat,
în absenţa comenzii pe poartă, care nu determină, pentru tot intervalul temperaturilor de
funcţionare ale tiristorului, amorsarea lui parazită.
B7. Curentul de suprasarcină previzibilă IT(OV)
Curentul de suprasarcină maxim IT(OV)M
- sunt date sub formă de diagrame funcţie de timp şi curentul mediu de preîncărcare a
tiristorului

B8. Curentul de suprasarcină previzibilă IT(OV) ca şi curentul de suprasarcină maxim IT(OV)M

- sunt date sub formă de diagrame funcţie de timp şi curentul mediu de preîncărcare a
tiristorului IFAV(PRE);
C. Valori limită electrice pentru regimuri accidentale

C1. Curentul de suprasarcină accidentală în stare de conducţie ITSM şi integrala Joule sau
integrala de curent I2t .
- definiţiile date pentru parametrii similari ai diodei (IFSM şi I2t), ca şi consideraţiile
asupra lor, rămân valabile şi pentru tiristor;

C2. Tensiunea directă accidentală maximă (valoare de vârf) VDSM

- reprezintă valoarea instantanee maximă a tensiunii directe care se poate aplica
accidental (neperiodic) tiristorului blocat, fără ca acesta să amorseze. Dacă nu este specificată, se
consideră egală cu VDRM

C3. Tensiunea inversă accidentală maximă (valoare de vârf) VRSM

- reprezintă valoarea instantanee maximă a tensiunii inverse care se poate aplica
accidental (neperiodic) tiristorului blocat, fără ca acesta să amorseze. Dacă nu este specificată, se
consideră egală cu VRRM
D. Valori caracteristice stării de blocare în direct şi în invers

D1. Curentul direct maxim în stare blocată IDM

- este curentul care trece prin tiristorul blocat în direct, atunci când la bornele lui este aplicată o
tensiune VD = VDRM , temperatura joncţiunii fiind precizată, de obicei TvJ =125°C;

D2. Curentul invers maxim în stare blocată IRM

- este curentul care trece prin tiristorul blocat în invers, atunci când la bornele lui este aplicată
o tensiune VR = VRRM , temperatura joncţiunii fiind precizată, de obicei TvJ =125°C.
E. Valori caracteristice circuitului de poartă

E1. Curentul de amorsare pe poartă IGT

E2. Tensiunea de amorsare pe poartă VGT

E3. Curentul de neamorsare pe poartă IGD

E4. Tensiunea de neamorsare pe poartă VGD

E5. Timpul de întârziere la amorsare prin poartă tgd

E6. Timpul de blocare (de dezamorsare prin comutarea circuitului) la amorsare prin poartă tq

F. Caracteristici termice

F1. Temperaturi maxime : temperatura virtuală a joncţiunii TvJ , temperatura carcasei TC=f(ITAV)
şi temperatura de stocare Tstg ;

F2. Rezistenţe termice : joncţiune-capsulă în curent continuu RthJC DC, capsulă-radiator RthCK şi
corecţia funcţie de unghiul de conducţie ∆r=f(θ);

F3. Impedanţa termică ZthJC DC ;