Pedagogii alternative

Cu toții am trecut printr-un sistem de învățământ cunoscut sau mai puțin cunoscut. Acest
lucru ne-a împins să studiem dupa regulile fiecărei metode de predare și de asemenea să fim
evaluați. Uneori am fost de acord modul de predare al pedagogilor noștri alterori , am fost total
împotriva lor.

Încă din cele mai vechi timpuri, prin secolul XVI, Comenius pune bazele unui sistem de
învațământ denumit în zilele noastre “sistem tradițional ”.El a fost pirmul om care a reușit să facă
o organizare a predării, creându-i o structură astfel încât a luat naștere lucrarea s-a numită
“Didacta Magna”.

Odată cu trecerea timpului, s-au descoperit multe avantaje ale acestei metode dar odadtă cu
evolția omului, dezvoltarea industrie și multe alte schimbari produse de trecerea anilor s-au
observant anumite dezavantaje și anumite hibe pe care le propunea Comenius.

Datorită unei bune creștere a copiilor într-un mediu cât mai creativ și mai prielnic unei
dezvoltari armonioase ,sistemul tradițional a început să sufere modificari în care mai multe
personalități și-au pus amprenta de-a lungul anilor ,fiecare dorind să conceptă un sistem ideal.
Așa au luat naștere următoarele metode pedagogice:

1.Pedagogia Waldorf

Pedagogia Waldorf își are începuturile în Germania secolului XX, anul 1919. Bazele sunt
puse de către Rudolf Steiner ( artist, filosof, esoterist și pedagog) atunci când acesta dorește să
schimbe statusul economic al fabricii de țigarete Waldorf-Astoria, înființând o nouă școală
pentru copiii lucrătorilor din fabrică.

Unul dintre cele mai importante lucruri este că în școala Waldorf nu există manuale.Toată
atențtia este concentrată pe copil și dezvoltarea acestuia. Al lucru interesant este ca nu există
note.Elevii sunt evluați cu ajutorul unui feedback în care li se spune cum au evoluat și ce trebuie
să mai îmbunătățească.

Materia este structurată pe epoci astfel încât timp de 2-4 săptămâni,câte două ore fără pauză
copii reușesc să acumuleze informația unui an școlar întreg. Aici datorită acumulării unui
material informațional mai alert,anumite lucruri se pot uita dar aici, uitarea este considerată un
„prieten” ,deoarece un copil dacă uită o anumită informația se crede că vine cu mintea mai
pregatită și mai limpede pentru următoarea epocă.

Un rol important îl are ritmul. La începutul unei zile copii parcurg o activitae ritmică
(dans,jocui ,etc) deoarece se consideră că asta stă la baza motivației desfășurării unei zile.

Și ultimul dar nu cel din urmă element specific, este incurajarea activităților artistice și
lucrul manula.De ce lucrul manual? Pentru simplu fapt că acest sistem merge pe ideea că atunci
când un copil interacționează cu materiile prime îi va veni mult mai ușor și va înțelege mult mai
bine când vine vorba de materii precum fzică ,chinime, etc.

2. Pedagogia Curativă

Pedagogia Curativă este o metodă alternativă metodei Waldorf doar că are aplicabilitate
pentru copii cu cerințe educaționale speciale.

Aceasta a apăruta în urma unor prelegeri pe care Rudolf Steiner le-a ținut în anul 1924
pentru diverși medici si pedagogi cu scopul de ai convige că este posibiă dezvoltarea copiilor
deficinți în condițiile unei juste îmbinări a fizioterapiei si psihoterapiei cu un program
educațional special,care presupune predarea unor cunoștințe accesibile și formarea unor
deprinderi și comportamente dezirabile din prespectiva integrării în profesionale.
 Pedagogia Curativă este foarte bine structurată ce are în vedere diverse activități cum ar fi
cele cotidiene (grădinărit, curațenie, decorare, etc) și aplicare unor jocuri cu un scop precis
(jocuri de ritm, de dezvolre, de creativitate,etc).Fiecare acctivitate nu durează mai mult de 15-20
minute și sunt cuprinse în planul următor:

1. Activități de cunoaștere și comunicare: Stimularea și dezvoltarea comunicării, Cunoșterea

mediului, Activități matematice, Basm.
2. Activități de terapie psihodramtică: Educație psihodramtică, Abilitare manuală.
3. Activități de expresie: Expresie grafică și plastică, Expresie muzicală, Euritmie.
4. Socioterapie: Autonomie personlă, Autonomie socială.
5. Activități de joc: Joc liber, Joc în aer liber.
6. Activități specifice de compensare: Activități de stimulare, formare și dezvoltare a
comunicării, Programe specificie de terapie.

Scopul principal este formare și dezvoltare copiilor cu cerințe edicaționale specifice pentru o
integrarea mai ușoară a acestora în societate.

3. Metoda Montessori

Metoda Montessori se caracterizează, in linii mari, ca o metodă prin care copiii sunt
percepuți cu ceea ce sunt de fapt și prin care li se creeaza un mediu propice dezvoltării
potențialului lor spiritual, emoțional, fizic si intelectual, ca membri ai unei familii, ai comunității,
ai Universului.

Aceasta este înființată de Maria Montessori (medic psihiatru și pedagog, specializată în

educarea copiilor cu vârsta de 0-5 ani, urmând să se ocupe de cazurile de natură psihiatrică)
pentru copiii familiilor sărace din Roma.

Acest sistem puen copilul în centrul atenției si îi atribui anumite responsabilități astefel
încât îl ajută să își dezvolte proriul stil de acumulare a cunoștințelor, timp în care formatorii
acționează ca un ghid care le încurajează și le faciliteză acțiunile. Gupele de formare sunt
urmatorele: 0-3 ani, 3-6 ani, 6-9 ani și nu în ultimul rând 9- 12ani.
 Principale experințe de învățare ce caracterizeză acestă metodă sunt:

- Formatorul are un rol nonintervenționsit în clasă

- Mediul și metoda încurajează autodisciplina.
- Predarea este ,în mod, special personlă.
- Lucrul în grup îi încurajează pe copii să învețe singuri și să se ajute reciproc.
- Copilul descoperă singur conceptele cu ajutorul materialelor auto-creative.
- Copilul lucrează atât timp cât își dorește la proiectul care îl alege singur.
- Copilul învață în ritmul propriu.
- Materialul îl ajută pe copil să-și descopere greșelile.
- Copilul își consolidează învățarea prin repetiție și prin stările pozitive.
- În clasă există materiale care se adresează tuturor simțurilor și ajută la o învățare totală.
- Copilul poate lucra acolo unde dorește, se deplaseză prin clasă și vorbește cu cine
dorește, fără a perturba activitatea altora; poate alege să lucreze și în gurp.
- Se oraganizeză un program Montessori de participare a părinților la procesul de educație.

Educaţia Montessori urmăreste un scop ambiţios: să ajute la dezvoltarea copilului într-o

ființă umană adultă completă, confortabilă cu sine, cu societatea şi cu umanitatea în ansamblul
ei. Abordarea Montessori se concentrează pe susţinerea şi sprijinirea procesului natural de
dezvoltare a fiinţei umane.

4. Pedagogia Step by step

Pedagogial Step-by-step ia naștere în anii 1960 în Statele Uite ale americii și pledează pentru
respectul față de nevoile fiecărui copil în funcție de mediul de proveniență . In România a fost
recunoscută abia în anul 1994 si se bazează pe teoriile unor pedagogi celebri.: Jean Piaget, Eric
Erikson L.S. Vagotsky

Principiile specifice acestei metode sunt:

 - Formatorul interacţionează cu copiii într-o manieră prietenoasă şi respectuoasă, care
sprijină evoluţia stabilirii identităţii proprii şi modului de învăţare al fiecărui copil.
- Formatorul îşi îmbunătăţeşte continuupropriile competenţe astfel încât să atingă şi să
menţină o calitate înaltă în predare, în conformitate cu tendinţele contemporane şi
cerinţele lumii actuale.
- Formatorul promovează parteneriatul cu familiile şi oferă o varietate de oportunităţi
pentru ca familiile şi membrii comunităţii să se implice în învăţarea şi dezvoltarea
copiilor.
- Formatorul oferă fiecărui copil şi fiecărei familii şanse egale la învăţare şi participare
indiferent de sex, rasă, origine etnică, cultură, limbă maternă, religie, structură familială,
statut social, statut economic, vârstă sau nevoie specială.
- Formatorul monitorizează în mod regulat şi systematic progresul, procesele de învăţare şi
realizările fiecărui copil.
- Formatorul aplică o varietate de strategii didactice care antrenează copiii în mod activ să-
şi dezvolte cunoştinţele, aptitudinile şi vocaţia, aşa cum sunt acestea definite în
curriculumul national şi care promovează învăţarea pe tot parcursul vieţii.
- Formatorul oferă un mediu educaţional care promovează bunăstarea fiecărui copil.

Pedagogia Step by step are ca scop promovarea principiilor calității în educație, abordarea
metodelor de predare-învățare-evaluare specifice educației centrare pe copil, responsabilizarea și
implicarea familiei și oferă șanse egale tuturor copiilor.

5. Pedagogia Freinet

Această ramură a pedagogiei alternative a fost fondată de Célestin Freinet (1896-1966)

în secolul 20,ea poate fi întâlnită la nivel mondial ca metodă de predare cu un succes
impresionant în formarea și educarea elevului.

Pedagocia Freinet are urmoare principii:

 - Școală centrată pe copil

Acest principiu se bazează mai multe o egalitae înre elev și formator.Toate acctivitățile se
fac impreună astefel încât fiecare învață din experiența celuilalt.

- Muncă școlară motivată

Freinet pune accent pe o muncă creatoare liberă și asumată astfel încât fiecare copil trebuie
să-și fixeze singur obiectivele nu să fie impuse.

- Activitate personalizată

Munca individualizată este una din tehnicile de învăţare ale pedagogiei Freinet care vizează
plasarea copilului în centrul sistemului educativ, ţinând seama de achiziţiile sale, de ritmurile şi
de capacitatea sa de a deveni actor al propriei învăţări.

- Expresie liberă şi comunicare

În lipsa unei descurajări,accentul fiind pus pe motivatre , copilul găsește o libertate și o

dorință în exprimare cu toate instrumintele de cacre dispune (vorbirea, scrisul,etc).

6 .Planul Jena

Peter Petersen, de la Universitatea Jena din Germania, dezvoltă acest tip de pedagogie
alternative, în anul 1924 unde a fost văzutca un experiment școlar. Datorită unor rezultare
extraodrinare și favorite pedagogiei acesta capătat o forma a pedagogiei ce poartă numele de
“Planul Jena”.

Unle din principalele metode și mijloace de dezvoltare ar fi jocul (cu deosebire în primii trei
ani dar şi mai târziu, ca formă de recapitulare), conversația (în diverse forme, obligatoriu la
început şi final de săptămână), munca(tilizată în toate tipurile de cursuri, combinată adesea cu
conversaţia şi jocul) și serbare (loc şi rol foarte important în viaţa şcolară, având un caracter
social foarte pronunţat).

Principiile acestei metode sunt:

- activităţile de bază sunt cele care definesc fiinţa umană – conversaţia, jocul, lucrul
(munca), serbarea (serbările marchează începutul şi sfârşitul de săptămână, aniversările,
sosirea sau plecarea unui copil din şcoală ori din grupul de bază, sărbători religioase sau
naţionale, alte evenimente importante din viaţa individuală, a şcolii sau a comunităţi);
- gruparea – majoritatea timpului este petrecut de copii în grupuri eterogene de vârstă, după
modelul familial;
- participarea efectivă a copiilor este semnificativă în organizarea experienţelor
educaţionale şi a activităţii, în amenajarea spaţiului, managementul clasei, stabilirea
regulilor etc.

Particularatitatea Planului Jena este ca nu există un sistem de notare,evaluarea facandu-se

printr-o observatție continuă care te va motiva să îți depășești nivelul din propria înițiativă.