Principiile didacticii de bază

1. Principiul intuiţiei sau unităţii dintre senzorial şi raţional

Principiul intuiţiei se referă la abordarea învăţării că proces de cunoaştere, realizat în

maniera senzorială sau intuitivă.

Acest principiu al intuiției are ca scop punerea în valoarea a experienței pedagogice în procesul
de cunoaștere prin senzație, percepţii şi prin reprezentări ce vin în sprijinul procesului de
învățare.

Copilul întălnește acest principiu în primii ani din viață,mai exact momentul în care
începe să cunoască oamenii din jurul lui, diverse obiectele,alimentele,toate acestea cu ajutorul
simțurilor.

“Și când totul sa ți se imprimă mai ușor trebuie apelat, ori de cate ori este posibil, la
simțuri să fie unite auzul cu vederea si gustul, cu mâna , materia care trebuie invațată sa nu fie
doar expusă, ca să patrundă numai in urechi, ci ea trebuie prezentată si prin imagini, ca astfel
reprezentarea se se imprime ochiului, urechii, intelectului si memoriei.() Prin intuitia reala se
incepe invatarea si nu prin descrierea verbala a lucrurilor (J.A. Comenius, Didactica Magna).”

2 .Principiul legăturii dintre teorie şi practică

 Principiul legării teroriei de practictă se refera la nevoia de a îmbimba totalitatea
cunoștințelor acumulate în timpul orelor și necesitatea de înțelegere al acestora, cu partea
practică. Acest proces are la bază o mai buna învățare și mai rapidă dar cel mai important lucru
este stocare informației deoarece sunt puse în funcțiune toate simțurile.

“Executarea se învața exersând. Talentul se dezvoltă prin exercițiu. Cititul se învață

citind, scrisul scriind, cântul cântând. Fiecare limbă se deprinde mai bine prin practică, pe cale
orală, prin auz, lectură, decât prin reguli! (J.A. Comenius).”

-nu este bine ca practica să ia locul teoriei și nici invers; îmbinarea acestora ne conduc spre
dezvoltare și performanță.

-lecţiile trebuie să asigure putere operatorie cunoştiinţelor teoretice, adică transferul învăţăturii
în circumstanţe noi.

-lecțiile trebuie sa îți ofere posibilitatea valorificării cunoștințelor și a capacităților de învățare

prin practică.

-copii, indiferent de vârstă, trebuie să învețe cu ajutorul exemplelor practice.

-lecțiile trebuie sa aduca cât mai multe exemple din viața cotidiana pentru o bună înțelegerea a
aplicabilitații.

3. Principiul însuşirii conştiente şi active a cunoştinţelor.

Principiul însuşirii conştiente şi active a cunoştinţelor se referă la faptul ca elevul

trebuie să fie în permanență conștient că învață.

Copilul trebuie să știe că învață, chiar dacă acesta utilizează ca metoda de învățare
joaca. Acesta trebuie sa fie perfect conștient de participarea la actul învăţării respectiv
înţelegerea cât mai clară şi profundă a materialului de învăţat.
 În respectarea acestui principiu, copilul,trebuie să depună un efort personal , o
implicare a lui în multe activități, precum, creație, ascultare, experimentare, etc.

4. Principiul sistematizării şi continuităţii cunoştiinţelor

Principiul sistematizării şi continuităţii cunoştiinţelor presupune ca materia să fie foarte

bine structurată,astfel încât conținuturile predării și învățării să se desfășoare într-o manieră
logică, ordonată și pedagogică.

Continuitatea se referă la progresivitatea în învățare. Un bun exemplu ar fi acesta:

astăzi la chimie învăț ecgipamentele pe care le voi folosi la urmatoarele lecții pentru
experimente.A doua zi, nu pot face experimentele deoarece eu nu am învațat soluțiile,
modalitățile de combinare al acestora, etc.

5 Principiul accesibilităţii cunoştinţelor și respectării particularităţilor de vârstă

Principiul accesibilităţii cunoştinţelor respectării particularităţilor de vârstă se referă

la accesabilitatea cunoștințelor care se realizează printr-o selecție atentă si o gradarea a
informțiilor și exercițiilor ce conduc la o formare a deprinderilor și o însușire a cunostințelor.

Acest principiu are în vedere folosirea unei metode atent selecționate în așa fel încât să
se realizeze o concordanță între posibilitățile copilului si dificultățile procesului de învățare al
copilului.

Cel mai important este individualizarea prin diferențierea sarcinilor și a cailor de

îndeplinire pentru ca fiecare se dezvoltă în ritm propriu iar nivelul psihic diferă de la student la
student.

6. Principiul individualizării și diferenţierii învăţării

 Principiul individualizării diferenţierii învăţării se referă la faptul că formatorul trebuie
sa aibe în vedere necesitaea creării unor condiții optie pentru ca fiecare elev,student sa se
dezvolte în ritmul lui propriu. Acest trebuie să țină cont de particularitățile fizice și psihice
fiecărui copil deoarece toți sunt diferiți. Fiecare elev are propriul lui sitem de învățare, propria
metodă de înțelegere și propria capacitate de stocare a informațiilor.

7. Principiul însușirii temeinice a cunoștințelor

Principiul însușirii temeinice a cunoștințelor se refera la procesul eduțional. (predare,

învățare, evalare).

Tot timpul materialul înfomațional adunat, trebuie să fie ușor de accesat pentru a putea fi
actualizat și asumat în propriul sistem de învățare.

Acest principiu dezvoltă capacitatea de autoînsușire și autoevaluare a elevului.