Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Trat
Pericondrtia urechii
Aceasta este o afecţiune inflamatoare a pericondrului cartilajului urechii externe.
Cauza bolii este traumatismul, arsurile, degeraturile, othematomul, infecţiile cutanate, plastiile auriculare efectuate în
cazul evidărilor petro-mastoidiene.
S i m p t o m a t o l o g i e . Bolnavul acuză dureri violente în regiunea pavilionului, dureri care iradiază în cap,
insomnie. Se înregistrează febră, starea generală este alterată etc. La inspecţia bolnavului se constată că pavilionul este
tumefiat, infiltrat şi foarte sensibil la palpare. Evoluţia bolii depinde de timpul în care s-a aplicat tratamentul şi de
efectul acestuia. Dacă tratamentul nu a fost aplicat la momentul oportun şi a fost insuficient, fenomenele inflamatorii
nu regresează, ci progresează şi atunci pericondrita devine supurată, cartilajul necrozează, din plagă se scurge puroi de
culoare verde-albastră (datorită prezenţei bacilului piocia-nic). Din cauza distrugerii şi eliminării cartilajului se produc
cicatrizări vicioase, cu deformaţii inestetice ale pavilionului. Din punct de vedere clinic se deosebesc următoarele
forme de pericondrita: congestivă, supurată şi seroasă (ultima are o simptomatologie mai atenuată).
T r a t a m e n t . La începutul bolii se aplică un tratament antiflogis-tic local. Iar atunci când procesul a trecut în a
doua formă de pericondrita — supurată, se recomandă incizia la locul cel mai fluctuent, paralelă cu marginea
pavilionului, se efectuează chiuretajul pereţilor abcesului; se aplică apoi meşa îmbibată cu ser hipertonic de Natrii
chloridi 10%. în forma seroasă de pericondrita se aplică pansamente sterile cu alcool boricat şi toaletă locală.