Acizii

Acidul este o substanță chimică solubilă sau insolubilă

în apă, care dizolvată în aceasta o soluție a cărei pH este mai mic
decât 7. Una dintre teoriile acido-bazice definește acidul ca fiind
substanța capabilă să cedeze unul sau mai mulți protoni în reacția
cu o bază (Vezi și Teoria acido-bazică). Acizii pot fi anorganici
(hidracizi, oxiacizi, etc) sau pot fi organici, numiți și acizi
carboxilici.

Acidul cu ionul corespunzator

 HF-acid fluorhidric F- ion fluorură

 HCl-acid clorhidric Cl- ion clorură

 HBr-acid bromhidric Br- ion bromură

 HI-acid iodhidric I- ion iodură

 HNO3-acid azotic NO3- ion azotat

 HNO2-acid azotos NO2- ion azotit

 H2CO3-acid carbonic HCO3- ion carbonat acid

 CO32- ion carbonat

 HClO4-acid percloric ClO4- ion perclorat

 HClO3-acid cloric HClO3- ion clorat

 HClO2-acid cloros ClO2- ion clorit

 HClO-acid hipocloros ClO- ion hipoclorit

 H2SO4-acid sulfuric HSO4- ion sulfat acid

  SO42- ion sulfat

 H2SO3-acid sulfuros HSO3- ion sulfit acid

 SO32- ion sulfit

 H3PO4-acid fosforic H2PO4- ion fosfat biacid

 HPO42- ion fosfat monoacid

 PO43- ion fosfat

 H3PO3-acid fosforos H2PO3- ion fosfit biacid

 HPO32- ion fosfat monoacid

 PO33- ion fosfit

 H S-acid sulfhidric HS  ion sulfură acidă

2
-

 S2- ion sulfura

 CH3-COOH=acid acetic CH3COO- ion acetat

 HCN-acid cianhidric CN- ion cianură

 HCOOH-acid formic HCOO- ion format

 HOOCCOOH-acid oxalic COO- acid oxalate

Acizi tipici
Acizi anorganici tari

 acid azotic, HNO 3

 acid bromhidric, HBr

  acid clorhidric, HCl
 acid cloric, HClO 3

 acid iodhidric, HI
 acid percloric, HClO 4

 acid sulfuric, H SO
2 4

Acizi anorganici slabi și de tărie

medie
 acid boric, H BO
3 3

 acid carbonic, H CO  (numit pur și simplu „acid” atunci când intră în

2 3

componența unor ape minerale sau a unor băuturi răcoritoare

precum Fanta)

 acid fluorhidric, HF
 acid fosforic, H PO
3 4

 acid silicic, H SiO

2 3

Acizi organici slabi

 acid acetic, CH  CO OH

3

 acid butiric, CH  CH  CH  CO OH

3 2 2
 acid benzoic, C  H  CO OH
6 5

 acid citric, (C  O  H )
6 7 8

 acid formic, HC O OH
 acid lactic, CH  CH OH CO OH
3

 acid malic, HO O C CH  CH OH CO OH 2

 acid oxalic, HO O C CO OH
 acid piruvic, CH  CO CO OH
3

 acid propionic, CH  CH  CO OH 3 2

 acid valerianic, CH  (CH  ) CO OH

3 2 3

 Definitia: Dupa Arrhenius : compus chimic , care formeaza in

solutii apoase ioni de hidrogen cu sarcina pozitiva si ioni
radical acid cu sarcina negativa, care se misca liber .

  Dupa Bronsted :  substanta (molecule sau ioni) , care in

interactiunea cu o baza (adesea o molecula de apa ) cedeaza
ioni de hidrogen (protoni ) (donor de protoni).

  Dupa Lewis :  substanta , care dispune de un deficit de

electroni , pe care il poate completa cu o pereche de electroni
liberi ai unei baze (acceptor de perechi de electroni ) .
      b.Molecula de baza a unui acid este HIDRONIU, H3O+.

După compoziţia lor, exprimată prin prezenţa sau absenţa

atomilor de oxigen, acizii se împart în:

 hidracizi - acizi care nu conţin atomi de oxigen;

Exemple: HBr, H2S etc.

 oxoacizi - acizi care conţin în compoziţia lor atomi de oxigen;

Exemple: H2CO3, HNO2 etc.

După numărul atomilor de hidrogen din moleculă care pot fi

cedaţi, acizii se pot clasifica în:

 acizi monobazici (monoprotici) - care pot ceda un singur ion

de hidrogen;

Exemple: HCl, HNO3

 acizi dibazici (diprotici) - pot ceda doi ioni de hidrogen;

Exemple: H2S, H2CO3

 acizi tribazici (triprotici) - au în molecula trei atomi de

hidrogen.

Exemple: H3PO3, H3PO4

1. Acţiunea asupra indicatorilor acido-bazici

La dizolvare în apă acizii cedează ioni de hidrogen, care
împreună cu apa formează ioni hidroniu cu formula H3O+.
 În prezenţa acestor ioni indicatorii acido-bazici se colorează
diferit decât în prezenţa ionilor hidroxid.

În mediu acid culorile celor mai utilizaţi indicatori sunt:

Indicator Culoare
turnesol roşu
metiloranj roşu
fenolftaleină incolor
 

2. Reacţia acizilor cu metalele

a. Metalele situate înaintea hidrogenului în seria reactivităţii
chimice a metalelor înlocuiesc hidrogenul din acizi, conform schemei
generale:

metal + acid → sare + hidrogen

Exemple:

 Mg + 2 HCl → MgCl2 + H2 ↑

 H2SO4 + Zn → ZnSO4 + H2 ↑

Observaţii:

- Dacă metalul are mai multe valenţe, prin reacţia cu un acid se va

obţine sarea în care metalul are valenţa inferioară. (De exemplu Fe
formează în reacţie cu HCl FeCl2 şi nu FeCl3 ).

- Unele metale în prezenţa unor acizi se acoperă cu un strat

protector de oxid sau sare care împiedică acţiunea acidului asupra
metalului, fenomen numit pasivare.

b. Metalele situate după hidrogen în seria reactivităţii

chimice a metalelor nu înlocuiesc hidrogenul din acizi. Unele dintre
aceste metale reacţionează cu oxoacizii cu caracter puternic
oxidant (H2SO4, HNO3) conform schemei generale:

metal + acid → sare + oxid de nemetal + apă

Exemple:

 Cu + 2 H2SO4 → CuSO4 + 2 H2O + SO2↑

 3 Cu + 8 HNO3 → 3 Cu(NO3)2 + 4 H2O + 2 NO↑

3. Reacţia cu oxizii metalici

Acizii reacţionează cu unii oxizi metalici după schema generală:

acid + oxid bazic → sare + apă

Exemple:

 H2SO4 + CuO → CuSO4 + H2O

 2 HCl + Mg → MgCl2 + H2O

Observaţii:

- Metalul are în sare aceeaşi valenţă ca şi în oxid.

- Acizii slabi nu reacţionează în anumite condiţii cu oxizii metalici.

4. Reacţia cu bazele (Reacţia de

neutralizare)
Acizii reacţionează cu bazele după schema generală:

acid + bază → sare + apă

Exemple:

 H2SO4 + Fe(OH)2 → FeSO4 + 2 H2O

 HCl + NaOH → NaCl + H2O

Observaţii:

- Metalul are în sare aceeaşi valenţă ca şi în bază.

- Acizii polibazici pot forma în reacţie cu bazele săruri neutre sau

săruri acide.

5. Reacţia cu sarurile acizilor mai slabi

Acizii pot scoate din săruri acizii mai slabi după schema
generală:

acid tare + sare a acidului slab → sare a acidului tare + acid slab

Exemple:

 2 HCl + CaCO3 → CaCl2 + H2O + CO2↑

 H2SO4 + CuS → CuSO4 + H2S↑

Observaţii:

- Ordinea creşterii tăriei celor mai uzuali acizi este:

H2S < H2CO3 < HNO2 < H3PO4 < H2SO3 < HNO3 < H2SO4 < HCl <
HBr < HClO4 < HI.

- Acizii mai puţin volatili concentraţi pot elibera din sărurile lor
acizii mai volatili, indiferent de tăria lor:

H2SO4 + 2 NaCl → Na2SO4 + 2 HCl↑

6. Reacţia de descompunere a unor acizi
Unii oxoacizi slabi nu sunt stabili în stare pură, suferind
reacţii de descompunere:

 H2CO3 → H2O + CO2 ↑

 H2SO3 → H2O + SO2↑

Acizii
Nume: Albu Oana Maria
Clasa: a 8 a B

Baze
      a.Definitia:.Dupa Arrhenius:compus chimic , care in solutie
apoasa sau in topitura formeaza ioni cu sarcina pozitiva si ioni
hidroxil cu sarcina negativa , care se misca liberi .

          Dupa Bronsted : substanta ( molecula sau ioni) ,

care in interactiunea cu un acid ( adesea cu o molecula de apa )
accepta ioni de hidrogen ( protoni )(acceptor de protoni ).

   Dupa Lewis : substanta , care dispune de cel

pitin o pereche de electroni liberi , care poate completa deficitul
de electroni al unui acid ( donor de perechi de electroni ).
       b. Formare .

O baza se formeaza dintrun metal si radicalul hidroxil.

Radicalul hidroxil este o grupare din doua elemente OH( oxigen si

hidrogen) , si are valenta I

       c.Formule 

Baze cu valenta 1:LiOH, KOH, CsOH, AgOH, NaOH, RbOH, FrOH,

AuOH ;Baze

Baze cu valenta II: Ca(OH)2, Mg(OH)2, Ca(OH)2, Sr(OH)2,

Ba(OH)2, Ra(OH)2, GE(OH)2, Sn(OH)2, Pb(OH)2, Zn(OH)2,
Hg(OH)2, Fe(OH)2, Cu(OH)2 ;

Baze cu valenta III: Al(OH)3, Ga(OH)3, In(OH)3, As(OH)3,

Sb(OH)3, Bi(OH)3, Cr(OH)3, Fe(OH)3, Cu(OH)3

Ionii hidroxilici sunt ioni capabili de a capta protonii

eliberați de un acid determinând neutralizarea amestecului.
Conform teoriei electronice a acizilor și bazelor a lui
Lewis, acizii sunt speciile chimice care acceptă electroni, iar bazele
sunt speciile chimice care cedează electroni.

Conform acestei teorii, bazele Brönstead sunt acizi

Lewis, iar acizii Brönstead sunt baze Lewis. Cu cât un acid
Brönstead este mai slab, cu atât el este o bază Lewis mai
puternică, respectiv cu cât o bază Brönstead este mai slabă, cu
atât ea este un acid Lewis mai puternic. Această comportare este
determinată de măsura cantitativă a diferenței energetice dintre
orbitalul molecular superior și nivelul orbitalului molecular cel mai
inferior.
 Cele mai tari baze sunt hidroxidul de sodiu și de
potasiu (în general, hidroxizii metalelor alcaline sunt baze tari),
deoarece ionizează total în soluție apoasă. Bazele metalelor
tranziționale sunt baze slabe, deoarece ionizează parțial în soluție
apoasă.

Cele mai multe baze sunt solubile în apă ca hidroxidul de

sodiu sau amoniacul, cu excepția unora ca hidroxidul de aluminiu.
Sunt caustice producând descompunerea unor substanțe organice sau
anorganice. În combinație cu uleiuri sau grăsimi (lipide) are loc
procesul de saponificare prin care se formează săpunuri și glicerină

Bazele pot fi diluate cu apă, iar tăria bazei se modifică

în funcție de gradul de diluție. Soluțiile bazice înroșesc indicatorul
chimic numit fenolftaleină, îngălbenesc soluția de metiloranj sau
albăstresc hârtia de turnesol. Bazele în combinație cu acizii se
neutralizează reciproc. Bazele prin proprietatea lor caustică sunt
periculoase dacă ajung în contact cu pielea sau ochii.

Reacții bazice
Reacție de neutralizare
Reacția de neutralizare este reacția care are loc între
un acid și o baza cu formare de sare și apa. În sens mai larg
reacția de neutralizare poate fi definită ca reacția care are loc
între o specie chimică (substanță sau ion) cu caracter acid și o
specie chimică cu caracter bazic.

In reacția dintre NaOH (bază) și acid clorhidric rezultă clorură

de sodiu

HCl + NaOH -> NaCl + H2O

In reacția dintre amoniac (bază) și acid clorhidric rezultă clorură
de amoniu:

b. neutralizarea unui acid cu un oxid bazic

2HCl + CaO -> CaCl2 + H2O

c. neutralizarea unei baze cu un oxid acid

2NaOH + CO2 -> Na2CO3 + H2O

d. neutralizarea unui oxid bazic cu un oxid acid

CaO + CO2 -> CaCO3