Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
BACĂU
FACULTATEA DE INGINERIE
MASTER UNIVERSITAR
ÎNDRUMĂTOR: ABSOLVENTĂ,
Bacău
- 2020 –
Cuprins
2
1.1. Compoziţia chimică şi metoda de obţinere a săpunurilor
Săpunurile sunt săruri cu diferite metale ale acizilor graşi cu cel puţin opt atomi de
carbon în moleculă cu sau fără adaosuri de materiale de umplutură şi alţi ingredienţi
speciali (substanţe de parfumare, dezinfectante, emoliente, de colorare).
Săpunurile se obţin prin combinarea grăsimilor de origine vegetală sau animală
precum seul, uleiul de floarea soarelui, cocos, bumbac, ricin şi de palmier, cu o substanţă
alcalină, precum soda caustică, potasa caustică, sodă calcinată sau carbonat de potasiu
printr-un proces chimic numit saponificare. Uleiurile vegetale lichide se utilizează la
fabricarea de săpun, de obicei în amestec cu grăsimi solide sau hidrogenate.
Săpunurile sunt considerate agenţi activi de suprafaţă deoarece prin stuctura lor
moleculară şi compoziţia chimică prezintă proprietăţi tensioactive cum ar fi: o putere
mai mare sau mai mică de udare, emulsionare, spălare, spumare.
Puterea de spălare a săpunurilor se datorează structurii moleculare asimetrice a
acestora alcătuită dintr-o grupare polară, hidrofilă şi insolubilă în uleiuri, formată dintr-o
grupare anionică şi o grupare nepolară hidrofobă dar solubilă în uleiuri, formată dintr-un
rest hidrocarbonat (ce conţine 8-18 atomi de carbon).
3
În procedeul obişnuit de fabricare a săpunului se încălzeşte grăsimea cu aburi
introduşi direct la 100ºC şi se adaugă soluţia de hidroxid de sodiu, pentru a obţine o
emulsie. Îndată ce se formează săpun, viteza de reacţie creşte brusc, fiindcă săpunul topit
este un bun dizolvant atât pentru grăsime cât şi pentru hidroxidul de sodiu. Produsul astfel
obţinut conţine toată glicerina, rezultată din reacţia de saponificare şi multă apă. Pentru
adăugarea unei soluţii concentrate de clorură de sodiu se separă săpunul miez, topit, la fund
ramânâd un strat apos, care conţine glicerină. Săpunul miez conţine 62-64% acizi graşi şi
el poate fi utilizat ca săpun de rufe.
1. Clasificarea săpunurilor
- săpunuri de aluminiu, mangan, calciu, bariu, care sunt solide şi insolubile în apă.
Săpunul sub formă de pastă se produce în patru tipuri care se diferenţiază între ele prin
procentul de acizi graşi din compoziţie (tip I cu 58-60%, tip II cu 38-40%, tip III cu 38% si tip
IV cu 30%) şi se foloseşte mai mult în industrie decât pentru uzul casnic.
4
Săpunul sub formă de fulgi se prezintă sub formă de romburi mici sticloase, subţiri, de
culoare alb-gălbuie, uşor solubil în apă şi este foarte spumant. Se obţine din materii de calitate
superioară ce conţin în principal un procent ridicat de acizi graşi, şi anume de 83%, şi este
destinat spălărilor fine. Se produce în două variante parfumat şi neparfumat.
Săpunul de semitoaletă se obţine din materii prime de calitate superioară fără coloranţi
şi alte adaosuri. Se găseşte în două variante: tip obişnuit cu 60% acizi graşi şi tip superior cu
72% acizi graşi.
Săpunul de toaletă are un conţinut mare de acizi graşi, un conţinut mic de alcalii libere
şi o umiditate redusă. El mai conţine substanţe de parfumare persistente, coloranţi, substanţe de
supragresare în funcţie de sortiment.
2. Proprietăţi de calitate ale săpunurilor
Proprietăţi organoleptice
Proprietăţile organoleptice sunt determinate cu ajutorul organelor de simţ, rezultatul obţinut fiind
hotărâtor pentru acceptarea sau respingerea unui produs.
Mirosul se examinează asupra bucăţii de săpun şi asupra unor mici porţiuni frământate
între degete. Se constată persistenţa unui miros caracteristic datorat substanţelor de parfumare
sau prezenţa unui miros de rânced specific materiilor prime utilizate.
5
fie deformat, deteriorat, grafica să fie sugestivă, să reflecte conţinutul şi să ofere informaţii utile
pentru cumpărători.
Proprietăţi fizico-chimice
Conţinutul de acizi graşi saponificaţi favorizează calitatea săpunului astfel cu cât este mai mare
cu atât calitatea este mai bună. Prezenţa în săpun a substanţelor grase nesaponificabile şi a celor
nesaponificate influenţează negativc calitatea acestuia ducând la modificarea compoziţiei şi a
proprietăţilor organoleptice în timpul păstrării şi utilizării.
6
3. Defecte ale săpunului
1. Râncezirea are loc ca urmare a oxidării acizilor graşi sub acţiunea oxigenului în
prezenţa luminii, a umidităţii relative a aerului, a microorganismelor şi a impurităţilor. Se
manifestă prin miros neplăcut, pete la suprafaţă, inchiderea culorii. Cauzele râncezirii sunt:
utilizarea unor materii prime grase cu capacitate mare de oxidare, proporţia prea mare de grăsimi
nesaponificabile, lipsa alcalinităţii libere, compoziţii de parfumare greşit alese.
2. Petele negre şi închiderea la culoare a săpunului se datorează proporţiei prea mari de
uleiuri vegetale şi acizi naftenici, impurităţilor din materiile prime sau folosirii unor instalţii
insuficient curăţate.
3. Înflorirea săpunului se manifestă prin apariţia unui strat alb de sare la suprafaţă, ca
urmare a migrării electrolitului, clorura de sodiu, din interior. Cauza principală a apariţiei acestui
defect este uscarea insuficientă a săpunului după răcire.
7
2.1 . Compoziţia chimică şi metoda de obţinere a unguentelor
- unguente propriu-zise sunt baze de unguent plus substanţe active care conţin cel
mult 10% apă;
- evitarea tractului digestiv avantajoasă când unele substanţe produc iritaţii în această
zonă (exemplu: diclofenac);
- alergii
1.Clasificarea
8
În funcţie de proprietăţile fizico-chimice ale excipienţilor:
- unguente emulsii (substanţele active lichide sau sub formă de soluţii ale substanţelor
active sunt emulsionate în baza de unguent);
- unguente polifazice (având atât substanţe dizolvate în baza de unguent, cât şi substanţe
emulsionate sau suspendate în baza de unguent).
- unguente antimicotice;
- unguente antiinflamatoare;
9
Această bază a fost descoperită de Chesebourgh în 1871 iar utilizarea dermatologică a
început din anul 1878, astăzi fiind cel mai utilizat excipient în diferite baze de unguent.
În stare topită are o slabă fluorescenţă verde-albăstruie iar punctul de picurare este
între 380C şi 550C. Vaselina este uşor solubilă în solvenţi apolari (acetonă, benzen,
cloroform, eter) şi practic insolubilă în solvenţi polari (alcool, apă, glicerină). Vaselina este
miscibilă cu parafină lichidă, cu uleiuri vegetale (cu excepţia uleiului de ricin).
Un alt dezavantaj al vaselinei este punctul de topire scăzut, uneori deranjant mai ales
în anotimpul călduros, inconvenient care poate fi corectat prin adaos de auxiliari care cresc
consistenţa (ceară, parafină solidă).
10
Alte dezavantaje din punct de vedere terapeutic sunt: lipsa de afinitate a vaselinei faţă de
lipoizii pielii, puternica gresare a pielii fiind greu îndepărtată prin spălare şi blocarea drenajului
mai ales când este aplicată pe răni deschise.
Vaselina astupă porii pielii, poate să producă iritaţii locale iar în organism joacă rolul
unui corp străin.
În vaselină se pot dizolva următoarele substanţe: mentol, camfor, uleiuri volatile, fenol,
acid benzoic.
- Bazele de unguent de tip A/U se prepara prin dispersarea fazei apoase in faza grasa
topita in care a fost incorporat emulgatorul si se amesteca pana la racire.
- Bazele de unguent de tip U/A se prepara prin dispersarea fazei grase topite in faza apoasa in
care a fost incorporat emulgatorul si se amesteca pana la racire; ambele faze trebuie sa aiba cam
aceeasi temperatura.
- Componentele bazelor de unguent grase se topesc, se filtreaza daca este necesar si se amesteca
pana la racire.
- Bazele de unguent de tip A/U se prepara prin dispersarea fazei apoase in faza grasa topita in
care a fost incorporat emulgatorul si se amesteca pana la racire.
11
- Bazele de unguent de tip U/A se prepara prin dispersarea fazei grase topite in faza apoasa in
care a fost incorporat emulgatorul si se amesteca pana la racire; ambele faze trebuie sa aiba cam
aceeasi temperatura.
Bibliografie
1. Stanciu I., Calitatea şi sortimentul mărfurilor nealimentare, Ed Oscar Print, Bucureşti,
1998
2. www.biblioteca.ase.ro
12
3. www.wikipedia.org
4. https://ro.scribd.com/doc/214135542/Unguente
13