Sunteți pe pagina 1din 3

Izvorul Tămăduirii

Să rbatoare închinată Maicii


Domnului, este pră znuită anul acesta
pe 24 aprilie. Nu are dată fixă . Ea este
trecută în calendar în vinerea din
Să ptă mâ na Luminată , prima după
Sfintele Paști.
La originea acestei să rbă tori se
află o minune petrecută în apropierea
Constantinopolului. Potrivit Tradiției,
un orb a primit vederea după ce s-a spă lat cu apa unui izvor din jurul acestui loc.
Orbul ajunge la izvor datorită împă ratului Leon (457- 474), pe atunci
neîncoronat, care împlinește descoperirea fă cută de Maica Domnului: Nu este
nevoie să te ostenești, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone, mai adânc în
pădure și, luând cu mâini apă tulbure, potolește cu ea setea orbului și unge cu ea
ochii lui cei întunecați.
Mai tâ rziu, câ nd Leon ajunge împă rat, ridică pe locul unde s-a petrecut
minunea o biserică cu hramul Izvorul Tămăduirii. Aici primește vindecare de o
boală grea și împă ratul Justinian (526-575), care ridică drept mulțumire o
biserică și mai mare. Biserica zidită de împă ratul Justinian a fost distrusă în anul
1453, de turci.
Izvorul tă mă duirii din timpul lui Leon se pă strează și în zilele noastre.
Credincioșii care merg la Istanbul (numele nou al vechii cetă ți a
Constantinopolului), se pot închina în biserica Izvorului Tă mă duirii. Actuala
construcție este din secolul al XIX-lea, dar la subsolul acesteia se află un paraclis
din secolul al V-lea, unde există izvorul cu apă tă mă duitoare din trecut.
De Izvorul Tă mă duirii, se sfințesc apele, slujba cunoscută sub denumirea
de Aghiasma Mică . Termenul aghiasmă vine de cuvantul grecesc aghiasmos, care
își are originea în cuvantul aghios (sfâ nt). Aghiasmos se poate traduce și ca slujba
de sfințire, dar și ca apă sfințită . Astfel, atunci câ nd spunem voi face o aghiasmă,
înțelegem slujba, iar câ nd spunem voi bea un pic de aghiasmă, ne referim la apa
sfințită .
Sunt însă ți persoane care susțin ca termenul aghiasmă vine de la iazmă. În
DEX, cuvâ ntul iazmă, iezme, cu sensul de arătare urâtă și rea, nălucă, vedenie,
este indicat ca și în DLR, cu etimologie necunoscută . În sprijinul acestui punct de
vedere s-a oferit urmă toare explicație: atunci câ nd preotul sfințește apa, la
sfâ rșit, câ ntă troparul: Mântuiește, Doamne, poporul Tău, și binecuvintează
moștenirea Ta, biruința binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic
dăruiește, și cu crucea Ta păzește pe poporul Tău. Câ nd se câ ntă troparul, preotul
stropește pe credincioși în cele patru puncte cardinale cu apă sfințită , spre
alungarea celui potrivnic, adică a celui ră u, a celui urâ t, care este nă lucă , vedenie
rea, satana. De la acțiunea stropirii cu apă sfințită și rostirea câ ntă rii ei, s-a
reținut în popor scopul urmă rit prin aiasmă - aiazmă - iazmă , de a alunga
arătarea urâtă și rea, adică duhul cel ră u, satana.

Izvoare tămăduitoare la noi în țară


Maica Domnului a dă ruit și poporului româ n izvoare tă mă duitoare. Unul
din acestea se află la Mă nă stirea Ghighiu din județul Prahova, la mai puțin de 5
km de municipiul Ploiești. Potrivit Tradiției, episcopul sirian care a adus icoana
fă că toare de minuni a Maicii Domnului în această mă nă stire (1958), a cerut
iertare Fecioarei pentru că a luat icoana din locul în care se afla, iar a doua zi, în
locul în care s-a rugat, a apă rut un izvor tă mă duitor.
Un alt izvor cu apă vindecă toare se află la Mă nă stirea Dervent. Tradiția
spune ca acest izvor a țâ șnit din locul în care Apostolul Andrei a împuns piatra
cu toiagul.
Alt loc binecuvâ ntat cu ap tă mă duitoare este izvorul de la Mă nă stirea
Horă icioara din județul Neamț. Acest izvor a fost descoperit acum un secol,
datorită rugă ciunilor monahilor că tre Maica Domnului de a le dă rui un izvor mai
aproape de mă nă stire. El izvoră ște de sub muntele Feriga și se află la 50 m de
biserica mă nă stirii.

Izvorul Tamaduirii in iconografie


În icoana să rbă torii Izvorul Tămăduirii, Maica Domnului și Hristos se află
într-un bazin asemă nă tor cu o cristelniță , vasul în care primim Taina Botezului.
Fecioara Maria este reprezentată cu mâ inile înă lțate, semn al rugă ciunii, iar
Mâ ntuitorul binecuvâ ntâ nd cu ambele mâ ini, ca ră spuns al rugă ciunilor Maicii
Sale. Din bazin izvoră ște apa care are darul tă mă duirii bolilor sufletești și
trupești. Această icoană exprimă ideea că Fecioara L-a nă scut pe Hristos, Care
este Dă tă torul apei vii a Duhului. De altfel, însuși Hristos i-a spus femeii
samarinence: De ai fi știut darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce zice ție: dă-mi să
beau, tu ai fi cerut de la Dânsul și ți-ar fi dat ție apă vie (In. 4, 10; In. 7, 38).
Creștinii știu că Izvorul Tămăduirii este o să rbă toare închinată Maicii
Domnului. Însă , avâ nd în vedere că ea este nedespă rțită de Fiul ei, ea este și o zi
de pră znuire a lui Hristos. Mai bine zis, în această zi îl să rbă torim în primul râ nd
pe Hristos Cel Înviat, ca Izvor al vindecă rilor și apoi pe Maica Domnului, ca
persoană care Îl poartă neîncetat și tainic pe Fiul ei, devenind astfel și ea izvor de
tă mă duire.

Bibliografie:
https://www.crestinortodox.ro
http://hristosimpartasitcopiilor.blogspot.com