Biogazul este un amestec de gaze combustibile, care se

formează prin descompunerea substanţelor organice în mediu

umed şi lipsă de oxigen. Componentul de bază a biogazului este
metanul. Primele descrieri a biogazuluisunt efectuate de către
Volta la sfârşitul secolului al XVII-lea. Volta a extras pentru prima
dată metanul din gazele de mlaştină.

Procesul de formarea biogazului, fermentarea anaerobă, are

loc la temperaturi între 20-45°C în prezenţa a două specii de
bacterii:
- Bacilus cellulosae methanicus, responsabil de formarea
metanului, şi
- Bacilus cellulosae hidrogenicus, responsabil de formarea
hidrogenului.

Ulterior aceste două specii au fost reunite sub denumirea

comună de methano-bacterium. Ca materie primă la formarea
biogazului serveşte biomasa, ce reprezintă materiale vegetale
reziduale. Celuloza este principalul component a materiei organice
utilizate la formarea biogazului. Conţinutul celulozei în materia
organicăeste de circa 50%. Dintre alte componente putem
menţiona plantele acvatice, algele, resturile animaliere etc
În prezent există circa şapte procedee de recuperare a
energiei din reziduurile organice agricole: fermentarea anaerobă la
temperatura mediului ambiant, fermentarea anaerobă la
temperaturi ridicate, descompunere anaerobă termofilă, distilarea
distinctivă, compostarea, incinerarea şi transferul de căldură.

Cel mai ridicat potenţial îl are procesul de fermentare

anaerobă la temperaturi în jur de 40°C. Prin fermentarea anaerobă
microorganismele descompun materia organică, eliberând o serie

1
de metaboliţi, în principal bioxid de carbon şi metan. În
dependenţă de materia primă, cantitatea de metan în biogaz este de
35-80%. Cantitatea maximă de metan se obţine la fermentarea
resturilor animaliere, în special de la complexele avicole.

Bigazul necesită a fi prelucrat până la utilizare. De obicei este

trecut prin separatoare speciale, unde metanul este separat de restul
gazelor. Utilizarea biogazului brut (preseparat) poate duce la
intoxicare, deoarece în restul gazelor se poate conţine gaze toxice.

Dintre componentele chimice ale materiei organice gradele

cele mai ridicate de conversiune în biogaz au celulozele,
hemicelulozele şi grăsimile.

Fermentarea anaerobă nu poate avea loc în prezenţa luminii

şi oxigenului, în lipsa unui mediu cu umiditate mare. La
descompunerea materiei organice mai participă microorganismele
fermentative nespecializate: bacterii celulozice, lactice, acetice,
sulfat-reductoare şi denitrificatoare, precum şi numeroase specii de
ciuperci şi unele drojdii. Microorganismele menţionate îşi petrec
activitatea în prima fază a fermentării
În faza următoare, numită metanogeneză, acţionează
bacteriile metanogene anaerobe specializate în producerea de
metan. Majoritatea metanobacteriilor folosesc ca substrat numai
hidrogenul şi bioxidul de carbon. Metanul se formează prin
reducerea bioxidului de carbon şi oxidarea hidrogenului gazos de
către metano-bacteriile, care folosesc hidrogen. Reacţia sumară a
procesului este:

                   CO2 + 4H2O --> CH4 + 2H2O + Q(energie)

2
Modul de desfasurare a fermentatiei anaerobe

3
 Energia eliminată în urma procesului este mică şi, de obicei,
se utilizează la întreţinerea procesului de bază, care are o
productivitate mai mare la temperaturi de circa 40°C, ceea ce
permite pe timp de iarnă realizarea procesului de fermentare fără
energie termică din exterior (nu necesită instalaţii suplimentare).

Pe lângă metan se mai elimină hidrogen, hidrogen sulfurat,

vapori de apă, amoniac, azot, indol şi scatol.

Metanul este componentul care conferă biogazului valoare

energetică. În stare pură este un gaz combustibil, lipsit de culoare,
miros sau gust; mai uşor decât aerul (M=16); arde cu flacără
albăstruie; are o putere calorică de 97 MJ pe mililitru (puţin mai
mult ca motorina). Biogazul, comparativ cu metanul pur, are o
putere de 25 MJ/ml, din cauza prezenţei în el a bioxidului de
carbon şi altor gaze. Metanul nu se liche-fiază la temperatura
mediului ambiant (de la -20°C până la +40°C). Se păstrează la
presiuni joase în containere cu volum mare sau presiuni ridi-cate în
volume mici. De exemplu, o butelie de 0,1 ml la presiunea de 200
barili conţine 28 ml de metan, cu care un tractor poate funcţiona 8
ore.

Întrebuinţarea metanului.

a) Metanul se întrebuinţează ca agent energetic. Este un

combustibil superior cărbunelui şi chiar unor produse petroliere
prin puterea calorică mai mare, cheltuieli de exploatare şi transport
mai redus.

b) metanul poate fi utilizat la obţinerea hidrogenului prin

descompunere

4
                                        CH4 --> C + 2H2 
sau prin oxidare, când se obţine carbon, vapori de apă sau oxizi de
carbon şi hidrogen
                                 2CH4 + O2 --> 2CO + 4H2 

c) este importantă reacţia de clorurare a metanului, în urma cărora

se obţine clormetan, diclormetan, tricolormetan, tetraclormetan

                                CH4 + Cl2 --> CH3Cl + HCl

Prin clorurarea metanului se obţin unii dizolvanţi şi agenţi

frigorifici. 

Prin nitrarea metanului se obţine nitrometanul, folosit ca dizolvant

şi în unele sinteze organice prin amonooxidare.

Din ce reziduuri se poate produce biogaz?

 Reziduuri din abatorizare

1 tona de masa proaspata=60-120m3 biogaz

5
  Gunoi de pasari, dejectii din crescatorii de animale

1 m3 de dejectii=20-25 m3 biogaz
1 m3 de gunoi de pasare=120 m3 biogaz

 Reziduuri din industria alimentara (prelucrarea legumelor si

fructelor)

6
1 tona resturi alimentare=80-150 m3 biogaz

 Ape uzate din industrie

7
1 m3 de apa cu incarcare organica ridicata=1,8-3,6 m3 biogaz

 Surse regenerabile de energie: cereale (porumb, secara etc)

sau floarea soarelui.

1 tona de porumb=170 m3 biogaz

1 tona de floarea soarelui=120 m3 biogaz

Cum se produce biogazul?

8
Purificarea biogazului

9
  Filtrarea se face cu nisip sau pietris pentru a inlatura
suspensiile solide care sunt constituite in mare parte din materie
organica, grasimi si spuma

 Dezumidificarea - biogazul care iese din instalatie are o

temperature de aproximativ 35oC, si are o umiditate ridicata care
duce la condensarea vaporilor de apa. Pentru a preveni
condensarea vaporilor de apa in camera de ardere, este necesar sa
se elimine umiditatea.

 Desulfurizarea - este necesar sa se inlature compusii pe baza

de sulf. Acesti compusi pot fi scosi din circuit folosind filre
chimice pline cu oxizi de fier ce cauzeaza precipitarea compusilor
si apoi extractia lor.

Obtinerea biogazului in fermentatorul de tip lagunar

10
 Fig.1.Schema unui fermentator de tip lagunar cu cupole mobile (Anglia)

1-intrarea dejectiilor semilichide; 2-evacuarea dejaectiilor fermentate prin

pompare; 3-schimbator de caldura; 4-panouri de incalzire al fermentatorului;
5-sisteme de agitare a fluidului; 6-inmagazinarea biogazului; 7-conducta de
evacuare biogas; 8-izolatie.

In 1981 functionau in Anglia 6 instalatii de producere a

biogazului din dejectii de animale cu capacitate ale
fermentatoarelor de 23-400 m3. Dintre acestea, cea proiectata de
British Anaerobic ans Biomass Association se remarca prin
simplitatea conceptiei (fig.1).
Fermentatorul avand 337 m3 este amplasat intr-o escavatie de
pamant si are acoperisul format din cupole modulare. Fiecare
cupola, de 6x2 m, este angrenata de celelate prin intermediul unor
prese de beton in forma de T. in ansamblu, ele se constituie intr-un
clopot plutitor. Prersele de beton asigura si greutatea necesara

11
pentru comprimarea gazului de sub cupole, unde el se acumuleaza
intr-un gazometru.
Fermentatorul este alimentat cu dejectii diluate avand un
continut de substanta uscata de 10-12%. Sub fiecare cupola se
gasesc sisteme adecvate pentru agitarea fluidului, care s-au dovedit
eficienta pentru combaterea formarii crustei, precum si posibilitati
de inoculare cu metanobacterii active a dejectiilor proaspete.
Dejectiile fermentate sunt evacuate prin pompare in lagune. Ele
sunt aplicate pe terenurile agricole in timpul verii. Biogazul
inmagazinat sub cupole este trecut printr-un filtru de apa pentru
indepartarea hidrogenului sulfurat si a altor substante.

12