,bCancer osos TIPURI DE CANCER

Un adult sănătos are peste 200 de oase, care susțin și protejează

,,organele interne, sunt ataşate muşchilor pentru a permite circulaţia,
conțin măduvă osoasă, care produce și stochează celule sangvine
noi, depozitează proteine, minerale și substanțe nutritive, cum ar fi
calciu.

Oasele sunt alcătuite din părți diferite, incluzând un strat exterior dur

(cunoscut sub denumirea de os compact) și un strat interior spongios
(cunoscut ca osul trabecular sau spongios). Cartilajul este materialul
dur de la capătul fiecărui os şi de la contactul dintre două oase, care
permite ca un os să se deplaseze împotriva celuilalt.

Cancerul osos poate fi primar sau secundar. Prezenţa cancerului osos

primar înseamnă că celulele canceroase încep la nivelul oaselor. Se
poate dezvolta pe suprafața osului, în stratul exterior sau din centrul
osului. Pe masura ce tumora creşte, celulele canceroase se înmulţesc
şi distrug osul. Dacă este lăsat netratat, cancerul osos primar se poate
răspândi în alte părți ale corpului. Prezenţa cancerului osos secundar
(metastatic) înseamnă că celulele canceroase a început să se
dezvolte în altă parte a corpului, cum ar fi sânul sau plămânul, și s-au
răspândit în organism....

Cuprins:

1. Semne şi simptome
2. Cauze și factori de risc
3. Tipuri de cancere osoase
4. Diagnostic
5. Stadializarea cancerului
6. Tratament
7. Prevenţie
8. Statistici şi prognostic

Semne şi simptome cancer osos

1
Cel mai frecvent simptom al cancerului osos este durerea puternică la
nivelul oaselor și articulațiilor. Durerea devine treptat constantă și nu
se ameliorează cu medicamente analgezice uşoare. Durerea se poate
intensifica noaptea sau în timpul efortului fizic.

Alte simptome pot să includă:

 umflarea osului;
 rigiditate sau sensibilitate la nivelul osului;
 probleme de locomoţie;
 pierderea sensibilităţii în membrul afectat;
 o pierdere în greutate inexplicabilă;
 oboseală.

Majoritatea persoanelor care au aceste simptome nu au cancer osos,

ci alte afecţiuni posibile. Cu toate acestea, dacă prezentaţi astfel de
simptome mai mult de două săptămâni, este indicat un consult
medical de specialitate.,

Cauze și factori de risc cancer osos

Afecţiuni genetice  – există mai multe sindroame ereditare cauzate
de mutații care sunt considerate factori de risc pentru cancerul osos, şi
anume Sindromul Li-Fraumeni, sindromul Rothmund-Thompson și
mutația genei retinoblastomului (asociată cu un cancer de ochi rar),
toate asociate cu un risc crescut de dezvoltare a osteosarcomului în
rândul copiilor. De asemenea, mai este boala exostoazelor multiple
(cunoscută și sub numele de sindromul osteocondromatos multiplu), o
afecțiune moștenită asociată cu formarea de umflături la nivelul
cartilajului.

Boala Paget –această afecțiune non-canceroasă care determină

fragilitate osoase este considerată un factor de risc pentru cancerul
osos. A fost asociată cu dezvoltarea cancerului osos la aproximativ
1% dintre indivizi (boala Paget a sânului, o formă rară de cancer
mamar, nu are legătură cu boala Paget a osului).

Enchondromatoza multiplă – pacienții cu mai multe tumori benigne

de cartilaj, cunoscute sub numele de encondrom, prezintă un risc
crescut de apariție a condrosarcomului.

2
Expunerea anterioară crescută la radiaţii – expunerea oaselor la
doze mari de radiații, cum ar fi atunci când radioterapia este folosită
pentru a trata o altă formă de cancer, poate crește riscul formării unui
cancer osos primar în acele zone. Acest risc este mai mare la adulții
tineri. Mineralele radioactive, cum ar fi radiul sau stronțiul, se pot
acumula în oase și pot provoca, de asemenea, cancere osoase
primare.

Transplantul măduvei osoase – persoanele care au suferit un

transplant de măduvă osoasă pentru tratamentul unei alte afecțiuni pot
prezenta un risc crescut de apariție a osteosarcomului.f

Tipuri de cancere osoase

Există mai mult de 30 de tipuri de cancer osos primar. Cele mai
frecvente tipuri includ:

Osteosarcomul (aproximativ 35% dintre cancerele osoase) începe în

celulele care formează țesutul osos şi afectează adesea brațele,
picioarele și pelvisul, dar poate apărea în orice os care se formează la
copiii și adulții tineri cu oase în creștere.

Condrosarcomul (aproximativ 30% dintre cancerele osoase) începe

în celulele care duc la dezvoltarea cartilajului şi afectează adesea
oasele din membrele superioase, pelvis, coaste, cel mai adesea la
persoanele de vârstă mijlocie și în vârstă.

Sarcomul lui Ewing (aproximativ 15% dintre cancerele osoase)

afectează celulele osoase sau țesuturile moi care se înmulțesc rapid şi
cel mai frecvent afectează pelvisul (șoldurile), picioarele, coastele,
coloana vertebrală, brațele superioare.

Unele tipuri de cancer afectează țesuturile moi din jurul oaselor.

Acestea sunt cunoscute ca sarcoame de țesuturi moi și pot fi tratate
diferit.

Diagnostic cancer osos

3
Tehnicile radiologice rămân cea mai bună metodă de evaluare a
cancerului osos.

Radiografia  – radiografia permite diferenţierea osului sănătos de

eventualele cancere osoase, pe baza diferenţelor de nuanţă.

Scintigrafia osoasă – este un test mai cuprinzător folosit pentru a

diagnostica celulele canceroase osoase. Se injectează în organism
particule radioactive care circulă prin corp și sunt preluate selectiv de
oase. O concentrație ridicată a acestor particule radioactive indică
prezența celulelor canceroase.

Pe lângă aceste tehnici radiologice, pentru depistarea cancerului osos

se mai utilizează tomografia computerizată axială, imagistică prin
rezonanță magnetică (RMN) sau scanarea PET.

Biopsia chirurgicală – o biopsie cu ac sau o biopsie incizională pot fi,

de asemenea, utile pentru diagnosticarea cancerului osos. În timpul
unei biopsii cu ac, chirurgul realizează un mic orificiu în os și va
îndepărta o probă de țesut din tumoră cu ajutorul unui instrument
asemănător acului. Într-o biopsie incizională, chirurgul va secţiona
tumora şi va îndepărta o probă de țesut. Aceasta este apoi examinată
la microscop pentru a depista cancerul.

Analize de sange – detectarea precoce a cancerului osos este

importantă pentru o gestionare eficientă. Până la apariția primelor
semne, celulele canceroase sunt deja prezente și au început să
afecteze sănătatea osoasă a pacienților. Testele de sânge care pot
detecta prezența cancerului osos înainte de a se manifesta prin durere
sau fracturi pot fi utile pentru identificarea pacienților care ar putea
beneficia de tratament înainte de apariția complicațiilor. Cancerul osos
provoacă o creștere a activității de remodelare osoasă. Celulele
canceroase perturbă echilibrul dintre activitatea osteoclastelor (celule
care descompun osul) şi osteoblastelor (celulele care formează
oasele). Atunci când celulele canceroase sunt prezente în oase, unele
proteine, gene sau alte elemente sunt produse la o rată mai mare
decât în timpul remodelarii normale. Măsurarea nivelului sanguin al
acestor substanțe, denumite markeri biologici, poate fi utilă pentru
diagnosticarea cancerului care implică oasele. Fosfatază alcalină
specifică osoasă este o enzimă care este prezentă în celulele care
participă la formarea osoasă, numite osteoblaste.

4
Metastaza definește creșterea progresivă a mărimii tumorii și
traversarea barierelor dintre țesuturi, extinderea tumorii în țesutul din
jur. Invazia locală este, de asemenea, prima etapă a procesului care
conduce la dezvoltarea tumorilor secundare sau a metastazelor.

Procesele de metastazare definesc capacitatea celulelor canceroase

de a pătrunde în vasele limfatice și vasele de sânge, capacitatea să
circule prin aceste sisteme și să invadeze țesuturile normale din altă
parte a corpului. Acest proces are loc într-o manieră ordonată și
previzibilă, denumită uneori „cascadă metastatică”.

Capacitatea celulelor de a ajunge în alte zone din corp este dată de

gene care reglementează producția de proteine ce leagă în mod
normal celulele de țesuturile din jur.w

Cuprins:

1. Tumorile maligne vs. Tumori benigne

2. Ce sunt metastazele mai exact?
3. Cauzele dezvoltării cancerului
4. Cum se formează metastazele?
5. Angiogeneza
6. Care sunt simptomele cancerului metastatic?
7. Diagnosticarea metastazelor
8. Tratamentul metastazelor
9. Există o modalitate de prevenire a metastazării cancerului?

5
Tumorile maligne vs. Tumori benigne
O tumoră este o masă anormală de celule. Tumorile pot fi benigne
(non-canceroase) sau maligne (canceroase). Tumorile benigne cresc
la nivel local și nu se răspândesc. Ca rezultat, tumorile benigne nu
sunt considerate cancer. Acestea pot fi totuși periculoase, mai ales
dacă presează organe vitale, cum ar fi creierul.

Tumori maligne au capacitatea de a se răspândi și de a invada alte

țesuturi. Acest proces, cunoscut ca metastazare, este o trăsătură
cheie a cancerului. Există multe tipuri diferite de malignitate, în
funcție de locul din care provine o tumoră canceroasă.

Metastaza – Ce sunt metastazele canceroase

mai exact?
Metastazarea este procesul prin care celulele canceroase se desprind
de o tumoră malignă și circulă și invadează alte țesuturi din organism.

6
Celulele canceroase metastazează la alte situsuri prin intermeediul
sistemului limfatic și al sângelui. Celulele canceroase din tumora
inițială sau primară pot călători în alte locuri, cum ar fi plămânii,
oasele, ficatul, creierul și alte zone. Aceste tumori metastatice sunt
„cancere secundare” deoarece apar din cauza tumorii primare.

Cancerul metastatic păstrează numele cancerului primar. De

exemplu, cancerul vezicii urinare care metastazează la ficat nu
este cancer de ficat. Se numește cancer metastatic al vezicii urinare.

Metastazele contribuie la determinarea stadiului și alegerea

tratamentului. Unele tipuri de cancer metastatic sunt vindecabile, dar
multe nu sunt.

Cancerul metastatic este denumit frecvent cancer de stadiu IV sau

cancer avansat. Ganglionii limfatici din apropiere sunt locul cel mai
comun pentru metastazare. Anumite tipuri de cancer sunt mai
susceptibile de a se răspândi în anumite organe. Melanomul, cel mai
periculos tip de cancer de piele, se răspândește adesea în creier și
plămâni, iar cancerul de prostată se răspândește cel mai adesea la
oase.

Uneori, o metastază se va depista fără un cancer primar cunoscut. În

această situație, o investigație amplă este făcută pentru a căuta sursa
primară de cancer. Dacă nu se poate găsi, se consideră un caz
de cancer primar necunoscut.

7
Cauzele dezvoltării cancerului
Anumite gene controlează ciclul de viață – creșterea, funcția, divizarea
și moartea – unei celule. Când aceste gene sunt deteriorate, se
perturbă echilibrul dintre creșterea normală a celulelor și moartea lor.
Celulele canceroase sunt cauzate de deteriorarea ADN-ului și de
creșterea necontrolată a celulelor.

Mutațiile genetice pot provoca cancer. De exemplu, mutațiile genelor

BRCA1 și BRCA2 (legate de un risc crescut de cancer mamar și
ovarian) pot inhiba capacitatea organismului de a proteja și repara
ADN-ul. Copii ale acestor gene mutante pot fi transmise genetic
generațiilor viitoare, ducând la un risc crescut de cancer moștenit
genetic.

Cancerul poate fi cauzat de expunerea la anumite substanțe din

mediu – radiațiile UV pot provoca anumite forme de cancer, la fel ca
poluanții din aer, unii microbi, inclusiv bacterii cum ar fi H. pylori, (care

8
cauzează ulcere gastrice și au fost legate de cancerul gastric),
infecțiile virale (inclusiv Epstein-Barr, HPV și hepatita B și C).

Stilul de viață poate duce la cancer. Consumul de alimente

nesănătoase, sedentarismul, obezitatea, consumul de
alcool, fumatul și expunerea la substanțe chimice și toxine sunt
asociate cu un risc mai mare de cancer.

Cum se formează metastazele?

Când o tumoră ajunge într-un organ nou, trebuie să stabilească noi
interacțiuni cu țesutul local. O celulă canceroasă stabilește o relație
unică cu țesutul înconjurător numită „interacțiune tumora-gazdă”.
Celulele tumorale eliberează semnale chimice care generează un
răspuns pozitiv și susținut din țesutul înconjurător. Celulele tumorale
trebuie să stabilească o aprovizionare cu sânge (angiogeneză).

Interacțiunea tumora-gazdă cea mai bine descrisă se găsește în

metastazele cancerului de sân și de prostată la oase. Odată ce ajung
în os, celulele tumorale inițiază un ciclu în care celulele canceroase
eliberează agenți ce favorizează degradarea osului şi stimulează
creșterea tumorii.

Nu toate celulele tumorale metastatice care ajung într-un organ

îndepărtat continuă să formeze o leziune metastatică. De fapt,
majoritatea nu produc acest lucru. Procesul de colonizare
metastatică poate fi oprit sau întârziat printr-un proces încă în stadiu
de cercetare, numit iactivare tumorală (celulele devin dormante). Mai
exact, celulele rămân în viață, dar nu se divid; în mod alternativ, pot
muri (apoptoză) la rate egale cu proliferarea lor, astfel încât tumora
mică nu reușește să crească în dimensiune.

9
Angiogeneza
Angiogeneza are rol în creșterea tumorii, invazie și metastazare.
Angiogeneza tumorală se referă la creșterea unor noi vase care se
dezvoltă după stimularea celulelor endoteliale din rețelele vasculare
existente în apropierea tumorii, asigurând o aprovizionare cu sânge a
acelei tumori. Un element care susține angiogeneza este factorul
endotelial de creștere vasculară (VEGF).

Factorul endotelial de creștere vasculară  (VEGF) este o citokină care

își exercită efectele asupra celulelor endoteliale vasculare care
favorizează formarea de vase noi de sânge și este esențial atât pentru
angiogeneza normală, cât și pentru cea tumorală.

Tirozin kinazele sunt, de asemenea, implicate în formarea și

dezvoltarea tumorilor. Sunt un subgrup al receptorilor de creștere
implicați în procesele celulare, cum ar fi proliferarea, migrația,
metabolismul, diferențierea și supraviețuirea celulelor canceroase.

Care sunt simptomele cancerului metastatic?

10
Simptomele cancerului metastatic variază foarte mult în funcție de
tipul de cancer și de locul în care s-a răspândit. Pentru cancerul care
s-a răspândit în creier, simptomele comune includ dureri de cap,
convulsii și probleme de vedere. Pentru cancerul care s-a răspândit
în ficat, simptomele pot include icter (îngălbenirea pielii sau ochilor),
umflarea picioarelor, oboseală, pierderea în greutate sau pierderea
apetitului.

Metastazele osoase pot provoca dureri. Ocazional, primul semn al

metastazei osoase este atunci când un os se rupe de la sine sau după
un incident minor. Simptomele canceroase ale
metastazelor pulmonare sunt de obicei foarte vagi și pot fi legate de
alte probleme care nu au legătură cu cancerul. Acestea pot include
tuse (productivă sau neproductivă), tuse cu sânge, durere toracică sau
dificultăți de respirație.

În unele cazuri, cancerul se poate răspândi după ce o persoană a fost

deja tratată pentru tumora inițială. Tumorile metastatice pot apărea
după luni sau chiar ani de la primele tratamente. În alte cazuri, este
posibil ca oamenii să nu fie conștienți că au cancer, până când
observă simptome ale tumorilor metastatice.

11
Diagnosticarea metastazelor
Nu există niciun test pentru depistarea metastazelor. Diferite teste
efectuate pentru a determina tipul de cancer primar și cauzele altor
simptome duc la depistarea metastazelor.

Testele de sânge, cum ar fi pentru enzimele hepatice, pot fi diferite în

prezența metastazelor hepatice. Unele tipuri de cancer au teste de
sânge specifice care pot fi de ajutor în urmărirea bolii după ce a fost
diagnosticată. Dacă aceste valori cresc, poate fi un indiciu că boala
este activă sau progresează. Câteva exemple pentru analiza
markerilor tumorali sunt testul CEA (antigen carcinoembrionic)
pentru cancerul de colon, testul CA-125 pentru cancerul ovarian,
analiza PSA (antigen specific prostatic) pentru cancerul de prostată,
12
testul AFP (alfa-feto-proteine) sau HCG (gonadotropina corionică
umană).

Tehnicile de imagistică utile pentru a depista eventuale metastaze

sunt ecografiile (pentru a depista eventuale mase, lichidul din
abdomen etc.), scanările CT  pentru a analiza zona capului, gâtul,
pieptul, abdomenul și pelvisul, scanarea osoasă, RMN-ul, scanarea
PET etc. Rezultatele acestor teste nu pot furniza informații definitive.
Rezultatele trebuie corelate între ele, precum și cu examenul fizic,
simptomele și, în unele cazuri, biopsia.

Tratamentul metastazelor
Rămâne extrem de dificilă tratarea cancerului metastatic, iar terapiile
anti-metastază sunt foarte diferite pentru fiecare tip de cancer. În timp
ce celulele tumorale într-un loc metastatic au fost inițial derivate din
tumora primară a organului originar, răspunsul lor la tratament poate fi
foarte diferit. De fapt, multe celule tumorale din locul metastatic nu
răspund la tratamentul care este eficient pentru tumora primară.

Metastazele sunt tratate în primul rând pe baza locului inițial al

cancerului. De exemplu, dacă o persoană are cancer la sân și
cancerul se răspândește la ficat, este încă tratată cu aceleași
medicamente utilizate pentru cancerul de sân – deoarece celulele
canceroase în sine nu s-au schimbat, se dezvoltă doar într-un loc nou.

Există multe forme de tratament pentru cancerul metastatic, și depind

de locul în care se dezvoltă cancerul și de locul unde s-a
răspândit. Chimioterapia este folosită cel mai frecvent, împreună
cu radioterapia, pentru a reduce tumorile.

Terapiile țintite sunt tot mai folosite pentru metastazele canceroase.

Pentru a alege cea mai bună soluție, trebuie să să identifice mutațiile
genetice.

În multe cazuri, terapiile pentru cancerul metastatic sunt paliative.

Acest lucru înseamnă că reduc simptomele și îmbunătățesc calitatea
vieții unei persoane, dar nu pot trata cancerul complet. Pentru mulți
pacienți, tratamentele paliative pot menține boala sub control timp de
mulți ani. Unele medicamente pot menține tumorile sub control, deși
rezistența se poate dezvolta în cele din urmă.

13
Pentru metastazele cerebrale, în funcție de numărul de tumori și de
extinderea bolii în restul corpului, opțiunile de tratament pot include
intervenții chirurgicale (în cazuri foarte specifice), radioterapie,
chimioterapie etc. Dacă metastazele osoase nu produc durere sau
pericol de fracturi grave, ele pot fi monitorizate sau tratate cu terapie
medicamentoasă. Dacă există durere sau osul este foarte fragil, se
poate administra radioterapie.

Tratamentul metastazelor pulmonare depinde de amploarea

metastazelor, precum și de cancerul primar. În cele mai multe cazuri,
acesta va fi tratat în același mod ca și cancerul primar. Dacă
metastazele cauzează acumularea de lichid în jurul plămânului, se
poate efectua o procedură (toracenteză) pentru a înlătura lichidul și
pentru a ușura respirația. În cazul metastazelor hepatice, acestea vor
fi tratate în același mod (cu aceleași medicamente) ca și cancerul
primar.

Transplantul de organe nu este, în general, o opțiune pentru boala

metastatică.

14
Există o modalitate de prevenire a
metastazării cancerului?
În acest moment, nu există metode fiabile de prevenire a metastazării
cancerului. Cel mai bun mod de a împiedica răspândirea cancerului
este eliminarea tumorilor primare atunci când sunt foarte mici, înainte
de a avea riscul de a se deplasa în alte zone ale corpului. Aceasta
este în principal motivul pentru care screening-ul pentru cancer este
atât de important. Chiar și atunci când cancerul este detectat și
eliminat devreme, celulele tumorale pot circula deja în sânge și vasele
limfatice sau se „ascund” în alte părți ale corpului.

Metastaze osoase,
 Metastazele osoase sunt depozite de celule canceroase ce se află în interiorul osului, și care se
formează atunci când cancerul se răspândește din altă parte a organismului. Acestea sunt diferite
față de tumorile osoase primare, care se formează în ţesutul osos. La multe pesoane, metastazele

15
osoase apar pe parcursul evoluției bolii. Printe tipurile de cancer care au o mare probabilitate să se
răspândească până la oase se numără: cancerul de sân, cancerul de prostată și cancerul pulmonar.
Să folosim un exemplu pentru a putea înțelege mai bine acest concept: cancerul pulmonar se
formează mai întâi în țesutul pulmonar, dar celulele tumorale se pot desprinde de masa inițială și
se pot deplasa prin sânge sau sistemul limfatic spre alte zone ale corpului, inclusive în oase.
Aceasta răspândire a tumorii este cunoscută sub denumirea de ”metastază”. Atunci când un cancer
pulmonar metastazează și ajunge până la oase, acest ”cancer osos”este de fapt cancer pulmonar.

Sună ciudat, dar dacă patologul ar face o biopsie a celulelor

din leziunea osoasă și s-ar uita la microscop, ar arăta ca și
celulele canceroase pulmonare. Este important să
înțelegem diferența dintre cancer osos primar și cancer
osos secundar (metastazarea cancerului de la alte organe)
deoarece ele sunt tratate diferit.
Cancerele care se formează în oase se numesc cancere
osoase primare și sunt mai puțin întâlnite față de
metastazele osoase. Cancerele osoase primare includ:
osteosarcomul, sarcomul Ewing, mielomul multiplu. Dacă
sunte depistate din timp, cancerele osoase primare sunt
vindecabile, în timp ce prezența metastazelor osoase indică
faptul că tipul de cancer este incurabil. Totuși, asta nu
înseamnă că este netratabil.

 Cum sunt depistate metastazele osoase?

 Atunci când un pacient cu cancer se plânge de durere în

oase, echipa medicală trebuie să-şi dea seama dacă este
din cauza metastazei sau nu. Metastazele pot apărea în
orice os, dar de cele mai multe ori sunt întâlnite în oasele
care se află aproape de centrul corpului. Coloana
vertabrală este locul în care se întâlnesc cel mai frecvent
metastazele osoase. Alte locuri sunt: pelvisul, femurul,
humerus, coaste și craniu. Studiile de imagistică, cum ar fi:
scanarea oaselor, raze X, scanare CT, RMN, pot fi folosite,
în funcție de fiecare situație. În afară de durere,
metastazele oasoase pot slăbi oasele și pot duce chiar la
fracturi. Fracturile care sunt rezultatul metastazelor osoase
sunt numinte fracturi ”patologice”. Unele metastaze
osoase au ca rezultat pierderea calciului din oase. Acesta
trece în sânge provocând un nivel ridicat de calciu în
sânge.
16
 Cum sunt tratate metastazele osoase?

 Mai multe tratamente opționale sunt la dispoziție după ce

a fost indentificată metastaza osoasă. Echipa medicală va
discuta cu dumneavoastră care este tratamentul cel mai
potrivit pentru situația respectivă.
Tratarea metastazelor osoase este importantă deoarece
poate ameliora simptomele și îmbunătăți calitatea vieții.
Opțiunile pentru tratament depind de tipul de cancer,
localizare și extinderea metastazelor, precum și starea
generală de sănătate a pacientului. Majoritatea doctorilor
cred că cel mai important tratament pentru metastazele
osoase este tratamentul orientat asupra cancerului primar
(inițial). În mod normal acest lucru este făcut prin terapie
sistemică. Terapiile sistemice intră în sistemul circulator și
pot ajunge la celulele canceroase care s-au răspândit în
întregul organism. Terapiile sistemice includ chimioterapia
și terapiile cu hormoni, pe cale bucală sau injectabil. De
asemenea, există și medicamente denumite ” bifosfonati”
care pot ajuta la întărirea oaselor și în prevenirea
fracturilor. Bifosfonaţii pot fi folosiți in timpul
chimioterapiei sau al terapiei cu hormoni.
O altă formă de terapie sistemică este terapia cu
radionuclizi. Un radionuclid este un element radioactiv. 
Aceste medicamente sunt injectate în venă și concentrate
în aceea zonă din osos care conține celule canceroase.
Radiațiile pe care le emit distrug celulele canceroase și
ameliorează durerea. Tratamentul are loc într-o singură zi.
Samarium și strontium sunt cele mai folosite substanțe în
cazul metastazelor osoase. Ele sunt eficiente în cazul
metastazelor ”blastice”, acelea care stimulează creșterea
oaselor; metastazele provocate de cancerul de prostată
sunt deseori blastice. Majoritatea metastazelor produse de
alte tipuri de cancer sunt ”lytic” ceea ce înseamnă că
distrug oasele și nu pot fi tratate cu radionuclizi. Acest tip
de tratament poate provoca la început durere, înainte de
ameliorarea ei și nu poate fi utilizat în toate cazurile.
Anumite tratamente sunt concentrate direct asupra
metastazelor. Acestea includ radioterapia. În general,
radiațiile sunt folosite atunci când pacientul are dureri din
cauza metastazelor osoase, durere care nu dispare cu

17
ajutorul medicamentelor.  Radioterapia are loc timp de
cinci zile pe săptămână pe parcursul a una sau două
săptămîni. Scopul tratamentul este reducerea durerii.
Aproximativ 80-90% dintre pacienţi vor experimenta, cel
puţin, o uşoară îmbunătăţire. Totuşi, s-ar putea să ca
efectele tratamentului şi reducerea maximă a durerii să
apară cu o întârziere de câteva luni.

Dacă un os de susţinere s-a slăbit din cauza metastazelor osoase şi există riscul
unei fracturi, atunci, chirurgul ortoped poate să facă o operaţie pentru
introducerea unei tije, cu scopul de a stabiliza osul şi a preveni fractura.

Metastazele de la coloana vertebrală pot fi tratate prin radioterapie, dar,

câteodată, dacă există o fractură a coloanei vertebrale, este necesară efectuarea
unei proceduri numite: vertebroplastie. Procedura de efectuare a vertebroplastiei
este simplă şi constă în consolidarea corpului vertebral prin injectarea unui
ciment acrilic.

Situaţia în care cancerul s-a răspândit astfel încât exercită presiune asupra
coloanei vertabrale se numeşte „compresie medulară”. Simptomele includ:
durere, slăbirea muşchilor, pierderea sensibilităţii senzoriale, incontinenţă.  În
mod normal, pacienţii sunt trataţi fie prin intervenţie chirurgicală urmată apoi de
radioterapie, fie doar prin radioterapie. Netratată, compresia medulară poate
duce la leziuni ale coloanei vertebrale sau la paralizie. Din această cauză,
compresia medulară este considerată urgenţă oncologică şi apariţia durerii sau
înrăutăţirea durerii de spate trebuie evaluată imediat.

Bifosfonatii sunt medicamente care sunt eficiente în prevenirea fracturilor în

cazul metastazelor osoase. În mod normal, această clasă de medicamente este
prescrisă în tratarea osteoporozei (o boală ce afectează scheletul, caracterizată
printr-o scădere a densităţii osoase, însoţită de deteriorarea structurii oaselor
care nu are legătură cu cancerul). Prin inhibarea resorbţiei osoase, bifosfonaţii
menţin masa osoasă şi întăresc oasele, reduc hipercalcemia şi scad riscul
fracturilor. Bifosfonaţii sunt mai eficienţi în cazul leziunilor osoase lytic, decât
în cazul  metastazelor blastice. Studiile au fost efectuate în multe tipuri de
cancer, incluzând: cancer de sân, cancer la prostată şi cancer pulmonar.
Bifosfonaţii folosiţi în tratarea metastazelor osoase se administrează intravenos,
de obicei la 3 – 4 săptămâni. Cele mai folosite medicamente
sunt:  zoledronate  şi pamidronate Posibilele efecte secundare sunt: starea de
oboseala, greaţa, vărsături, lipsa poftei de mâncare, hipocalcemie, iar ca efect
secundar mai rar întâlnit, riscul apariţiei osteonecrozei maxilarului. Datorită
succesului pe care îl are tratamentul cu bifosfonaţi în cazul cancerului de sân

18
metastazat, cercetătorii sunt de asemenea interesaţi în a determina dacă
bifosfonaţii au un rol în prevenirea cancerului de sân.
 

19