COMENTARIU - Moara lui Califar

   „Moara lui Califar" se inscrie in nuvelistica lui Gala Galaction (pseudonim pentru Grigore
Pisculescu - 1879-1961), alaturi de alte lucrari care constituie adevarate reusite ale genului: „De la noi,
la Cladova", „Copca Rădvanului", „Langă apa Vodislavei".       
Tema o constituie pactul cu diavolul, act care conduce la urmari dramatice.
Structura, universul operei:
Subiectul acestei opere este structurat in trei mari secvente.
  Astfel, naratiunea se deschide cu descrierea morii lui Califar (pomenita in titlu) - spatiul in care un
tanar pe nume Stoicea va trai o experienta neobisnuita. Aflata in preajma unei „paduri stravechi" si
invecinata cu „un pamant pietros, scorburos si plin de maracini, in care numai necuratul tragea brazda
cu coarnele", moara este pusa sub semnul maleficului, apare ca un spatiu demonizat.
La aceasta contribuie si morarul despre care, in serile geroase de iarna, torcatoarele povesteau, la
sezatori, ca „isi vanduse sufletul satanei pentru nu stiu cate veacuri de viata" (mitul lui Faust). Într-
adevar, din vremi uitate, acesta isi pastrase infatisarea „sură" si privirea taioasa pe care batranii de acum
le cunoscusera pe vremea cand erau tineri.
Se mai spunea ca, ciudatul morar (in alianta cu stapanul sau, diavolul) ii procopsea cu bogatii pe cei
care veneau la el sa le ceara, dar ulterior, smintiti de bucurie, acestia isi gaseau sfarsitul in oglinda
neclintita a iazului morii. Cum nimeni dintre cei aflati in viata nu vazuse moara „in umblet", oamenii
credeau ca este folosita pentru nevoile Satanei: „Morarul macina numai pentru stapanu-sau - Nichipercea
-si cine stie pe ce vreme".
  Cea de-a doua secventa a textului il prezinta pe tanarul Stoicea - personajul principal al nuvelei.
Voinic („stejar in port, otel in brat") si destept („istet cat vrei"), Stoicea este insa un paria, pazind vitele
gospodarilor din Alautesti; pe vremea cand era foarte mic, Stoicea fusese abandonat pe pragul bisericii din
sat si tinut de preotul Radu aproape sase ani, iar dupa moartea acestuia „crescuse pe la pragurile
tuturor". Lipsit de „radacini" si pierzand legatura cu sacrul, tanarul devine disponibil pentru experienta
faustica. Asa s-ar putea explica hotararea lui de a merge la moara lui Califar, pentru a se imbogati.
Într-o dimineata, dupa ce si-a slobozit cireada in lunca, Stoicea a pornit spre miazanoapte, traversand
padurea. Obosit si „uns la inima" de parfumul unor flori, feciorul se culca intr-o poiana, schimband
labirintul vegetal cu un labirint oniric2; acum are loc primul sau vis care pare real: se facea ca tanarul ar fi
ajuns la moara, ca-1 gasise pe mos Califar si ca acesta ii promisese ca-1 va pricopsi. Invitat sa se spele cu
apa din iaz, Stoicea simte racoarea stropilor aruncati pe fata din causul palmelor si trece in al doilea vis.
Acum, se facea ca ploaia l-ar fi desteptat, el continuandu-si drumul, dar imaginile care se succed apartin
unui cosmar: peisajul din alta lume, furtuna, navala animalelor care se risipesc in vai, preced visul de
imbogatire pe care i-1 va darui Satana.
Salvand-o de la moarte pe Tecla, fiica boierului Rovin, Stoicea devine omul de incredere si,
ulterior, ginerele acestuia. Viata fostului vacar pare a fi senina, doar scurgerea modificata a timpului („ Si
zilele lui Stoicea treceau voioase, pline, limpezi, dar repezi ca unda paraului de munte si ca
visul")  indicand o iesire din realitate. O intamplare napraznica (venirea tatarilor la mosia lui Stoicea)
curma visul de fericire: cand tanarul se trezeste, mos Califar radea in hohote de efectul pe care apa din
iazul morii il avusese asupra lui. În ultima secventa, se pare ca Stoicea, dezmeticit, isi da seama ca se afla
la moara.
Maniat si intelegand ca „procopseala" avusese loc numai in vis, tanarul il ucide, cu ciomagul, pe morar si
se arunca in iazul podit cu schelete umane. Dar daca si acesta este un vis?
Personajul principal este Stoicea. În plan real, acesta este un tanar voinic si istet, dar „copil din
flori"  care „nu se putea capatui in sat la el", avand o situatie sociala de paria. Dorinta de a-si depasi
conditia (relevata prin monolog interior) il face sa dea crezare povestilor despre mos Califar si sa
porneasca in cautarea lui. În acest moment, pactul faustian era incheiat.
În planul simbolic, drumul prin padurea fara poteci (ca jungla demonica din mit) are drept tinta
tărâmul intunericului („Punctul catre care se indrepta era miazanoapte").Atras, prin magie, la intalnirea
din vis, cu diavolul, Stoicea ajunge la lacul-oglinda a carui scara putreda constituie o poarta spre Infern.
Asa poate fi explicat gandul tanarului de a deveni un ucigas: „Mos Califar - un batran harbuit! il scutur
de zilele ce i-au mai ramas dintr-o palma!"

Numai ca, in acest timp, mos Califar realiza o vrajitorie (frecand o piatra), menita sa-1 arunce pe
Stoicea in al doilea vis. Trezit de glasul de cucuvaie al lui Califar - Diavolul, tanarul intelege ca acesta isi
batuse joc de el („ il intalnise cu  Tecla si cu boierul Rovin, il insurase, il imbogatise, il boierise... si
suflase in visul lui ca intr-o besica, nimicindu-l"). Acum se pecetluieste pactul faustian, prin uciderea
morarului. Castigat de lumea iadului, Stoicea se arunca in iaz, asa cum facusera si alti cautatori de bogatie.
   Mos Călifar este un personaj demonic si care i se daruise Infernului cu trei sute de ani in urma.
Pentru aceasta fusese rasplatit cu viata fara de moarte si ramasese neschimbat din vremea cand batranii
Alăutestilor erau flăcai. Momindu-i pe cei dornici de „procopseala necurata", Califar ii trimite direct in
iad.
   Fantasticul este o categorie estetica, in sensul ca înfăţiseaza o modificare posibila a frumosului.
Termenul provenind din cuvantul grecesc „phantasma" (plăsmuire, închipuire), rezulta ca fantasticul
reprezinta ceea ce este creat de imaginatie, irealul.
În opera discutata, fantasticul tine de mit si de vis. Astfel, cei trei sute de ani pe care ii numara
Califar, prezenta diavolului in viata lui, oasele care intaresc zăgazul morii (si care apartin celor veniti aici
dupa bogatii), visul lui Stoicea - toate reprezinta marci ale fantasticului.