1.

4 Preambulul Tratatului de la Roma din 1957,prevedea principiile unei politici de coeziune și

necesitatea de „a consolida unitatea economiilor lor și de a asigura dezvoltarea lor armonioasă
prin reducerea diferențelor existente între diversele regiuni și a decalajelor cu care se confruntă
regiunile mai puțîn favorizate”.
Diferențele în gradul de dezvoltare au semnalat necesitatea înfiintarii de instrumente la nivel
inter-guvernamental.
În această direcție,un prim pas a fost făcut în 1958, prin înfiintarea Fondului Social European
(FSE) că instrument principal al politicii sociale comunitare. Fondul Social European a fost
propus în scopul îmbunatatirii modului în care funcționează piață muncii în diferite state membre
și pentru reintegrarea șomerilor.

Ulterior, în 1962, propunându-se o politică agricolă comună la nivelul țărilor angrenate în

proiectul european, a devenit necesară crearea Fondului European pentru Orientare și Garantare
Agricolă (FEOGA), instrumentul financiar și instituțional care să sprijine dezvoltarea regiunilor
rurale și îmbunatatirea structurilor agricole.

Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) – a fost înfiintat în 1975, cu scopul de a

redistribui o parte a contribuțiilor bugetare ale statelor membre către regiunile cele mai sărace ale
comunității, în vederea sprijinirii dezvoltării lor economice.
Are loc o prima redistribuire a bunăstării între diferitele regiuni (naționale și comunitare) ale
Comunității Economice Europene.

Astfel, FEDR redistribuie bugetul comunitar în investiții productive, menite pentru crearea și
menținerea unor locuri de muncă durabile, precum și în investiții de infrastructură.

Prin Actului Unic European în 1986 este introdus conceptul de coeziune economică – cu
semnificația eliminării disparităților economice existente între diferitele regiuni ale Comunității –
și se creează premisele unei politici de coeziune economică și socială că politică de sine
stătătoare.
În februarie 1988, Consiliul European de la Bruxelles extinde operațiunea fondurilor de
solidaritate, reprezentate de fondurile menționate anterior, și le numește colectiv Fonduri
Structurale.

Sunt mărite considerabil alocațiile acestor fonduri din bugetul comunitar. Prin urmare, este
recunoscută și declarată oficial importantă acestor instrumente în urmărirea obiectivului de
reducere a disparităților regionale la nivel comunitar.
În 1989 a fost demarat programul Phare. Inițial, el a fost înfiintat cu scopul de a sprijini Polonia
și Ungaria în efortul de reconstrucție a economiilor naționale.
Ulterior, în 2000, Phare a fost revizuit și subordonat largului obiectiv de a susține dezvoltarea
regională în țările candidate la integrarea în proiectul european.
Tratatul de la Maastricht, care a intrat în vigoare în 1993, desemnează coeziunea că fiind,
împreuna cu uniunea economică și monetară și piață unică, unul dintre principalele obiective ale
Uniunii.
 De asemenea prevede crearea Fondului de Coeziune, pentru sprijinirea proiectelor în domeniul
mediului și transporturilor în statele membre cel mai puțin prospere.
Un an mai târziu, 1994,este înfiintat un nou fond structural –Instrumentul Financiar de Orientare
în domeniul Pescuitului(IFOP), creat prin gruparea tuturor instrumentelor comunitare privind
pescuitul existente la acel moment. IFOP a fost creat în perspectiva extinderii UE către țările din
nordul continentului, odată cu aderarea Finlandei și a Suediei în 1995.

Tratatul de la Amsterdam (1997) confirmă importantă politicii de coeziune economică și socială,

accentuând nevoia unei acțiuni coroborate de reducere a șomajului.
În același timp, se desfășoară și procesul de reforma a fondurilor structurale, început în 1999 în
urmă summit-ului de la Berlin.
Reforma are drept scop creșterea concentrării asistenței comunitare prin aceste fonduri, odată cu
simplificarea și descentralizarea managementului lor.
Un element de noutate adus de reforma îl reprezintă suplimentarea programului Phare cu alte
două instrumente de pre-aderare – ISPA (Instrumentul Structural pentru Pre-aderare) și
SAPARD (Programul Special pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală ), ce promovează
dezvoltarea economică și socială a țărilor candidate din Europa Centrală și de Est.

Evoluția fluxurilor financiare dintre românia și Uniunea Europeană se poate analiză din tabelul
de mai jos conform Ministerului Finanțelor și putem observă că sumele primite din bugetul
Uniunii Europene în intervalul 2010-2017 depășesc în medie sumele plătite către bugetul Uniunii
Europene în acceași perioada.
Sumele incasate de la Uniunea Europeana aferente cadrelor financiare multianuale pentru perioada
2007-2013 si 2014-2020 sunt prezentate in tablelul de mai jos:

Putem observa o creștere semnificativă în anul 2016 în valoare de aproximativ 7.380,88 euro.

În funcție de programele fondurilor europene se poate observă din tabelul de mai jos că în
perioada 2007-2013 pe Dezvoltare rurală ,România a absorbit 6,5 mld.euro din cele 8,2 mld.euro
puse la dispoziție (79%) în această perioada.
1.4.2

Cu toate acestea, este necesar ca cele mai mari eforturi să se facă la nivelul
strategiei interne de absorbție a fondurilor, luându-se măsuri imediate pentru
relansarea procesului, precum:
 creșterea capacității administrative privind gestionarea fondurilor;
 clarificarea și simplificarea documentației de aplicare;
 schimbarea mentalității potențialilor beneficiari, în sensul încurajării
acestora;
 îmbunătățirea comunicării între factorii interesați: autorități, consultanți,
beneficiari;
 crearea unor mecanisme de reacție rapidă în vederea rezolvării problemelor
apărute în sistem;
 eliminarea fraudelor și anularea influenței politice asupra selectării
proiectelor;
 adaptarea strategiei la nevoile reale și cu impact sporit;
 armonizarea legislației cu cea europeană, cu accent pe legislația
achizițiilor publice, a ajutorului de stat și a protecției mediului;
 asigurarea cofinanțării prin stimularea sectorului bancar, cu referire la
acordarea sprijinului financiar pentru completarea resurselor și susținerea
implementării proiectelor.
Odată!! cu trecerea timpului, este evident că rata de absorbție a fondurilor
europene crește, oarecum liniar, dar nivelul scăzut de atragere a banilor europeni
și ritmul lent de evaluare a proiectelor, reclamă găsirea de soluții care să genereze
un factor endogen de stimulare a absorbției.

Cap 2

Capitolul de față isi propune sa analizeze impactul fondurilor structurale și de coeziune dincolo
de detaliile absorbției pentru perioada 2007-2013 dar și pentru 2014- 2020.

Prima premisă de la care plecăm este aceea conform căreia absorbția nu este o condiție
suficientă pentru ca România să recupereze decalajele de dezvoltare față de media UE.

Având ca exemplu situația absorbției la începutul anului 2013, pentru

fondurile structurale rata de absorbție era de 11,47% conform datelor comunicate
de Ministerul Fondurilor Europene.

În urma parcurgerii acestei etape de cercetare, sunt identificate cauzele care au determinat o rată
atât de scăzută de absorbție, se trasează principalele căi de revitalizare a eforturilor pentru
folosirea integrală a alocării pe perioada în curs și perspectivele de abordare pentru următorele
exercitii financiare.

Am reușit să punem mecanisme în funcțiune care să cheltuiască cu folos banii europeni și să se

autoregleze?
Care sunt în continuare punctele slabe ale modului de a elabora politici publice indiferent de
sursa de finanțare în Romania?

Analiza situației românești, dar și compararea cu vecinii, față de care reprezentăm un record
negativ absolut, duce la trei recomandări de bun simț: transparență totală, indicatori de parcurs și
profesionalizarea resurselor umane

Bibliografie

Administrarea publică: teorie şi practică 21 Buna guvernare: caracteristici, dimensiuni şi metode de

evaluare Tatiana ŞAPTEFRAȚI, doctor, conferenţiar universitar, Academia de Administrare Publică
1. Dicţionar Explicativ al Limbii Române. Ediţa a II-a. Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti,1998. 2.
Daniel Koufmann D., Kraay A. and M. Mastruzzi (2009). Governance Matters VIII: Aggregate and
Individual Governance Indicators.// Policy Research Working Paper no. 497, 1996-2008, World
Bank. 3. Hyden G., Mease K., Foresti M. and V. Frity (2008). Governance assessments for local
stakeholders: What the World Governance Assessment offers.// Working Paper no. 287,
Overseas Development Institute. 4. Bularda Doru Cristian, Chioveanu Paul. Buna guvernare la
români. Ghid de bune practici pentru consolidarea bunei guvernări locale. Bucureşti, 2008. 5.
Denhardt Janet V., Denhardt Robert B. The new public service: serving not steering. New York,
2011. 6. Osborne David, Gaebler Ted. Reinventing Government. Reading, Mass.: AddisonWesley,
1992. 7. Sumarul Politicii, CASE Moldova, iulie 2010./ Document produs cu suportul financiar al
Uniunii Europene, în cadrul Proiectului „Promovarea responsabilităţii globale, dezvoltarea
reţelei cunoştinţelor de politici de dezvoltare în scopul îmbunătăţirii iniţiativelor organizaţiilor
neguvernamentale în noile state-membre ale UE.” 8. . Prezentat: 15 iulie 2015. E-mail:
tsapte@rambler.ru