Istoria1 PDF

Pag.
PENTRU
ISTORIA UNEI JERTFE
M ãrturii despre începutul
ºi primii ani
ai Oastei Domnului
V O L. 1
GRÃUNTELE
din anii 1923 - 1933
Pag. 2
Doamne Dumnezeul nostru

cît de minunat este Numele Tãu
peste tot pãmîntul
Slava Ta se înalþã mai presus de ceruri.
Din gura copiilor

ºi a celor ce sug la sîn
Þi-ai scos apãrãtori puternici
împotriva vrãjmaºilor Tãi
ca sã astupi gura celui rãzbunãtor.
Cînd privesc cerurile

- lucrarea Mîinilor Tale -
luna ºi stelele pe care le-ai creat Tu
îmi zic:
ce este omul, ca sã Te gîndeºti la el
ºi fiul omului ca sã-l bagi în seamã!
L-ai fãcut cu puþin mai prejos

decît Dumnezeu
ºi l-ai încununat cu slavã ºi cu cinste
i-ai dat stãpînire
peste toate lucrurile Mîinilor Tale
ºi toate le-ai supus sub picioarele lui.
Doamne Dumnezeul nostru

cît de Minunat este Numele Tãu
pe tot pãmîntul...
- Slavã veºnicã Þie. -
Psalmul 8
Pag. 3
Isu s H r i sto s
M a r ele n o st r u D u m n e zeu ºi M î n t u i t o r
S la v ã v e ºn i c ã Þ i e
Îm p re u n ã cu ce ru rile care sp u n slava T a su b în tin d e re a lor care v este ºte

lu c r a r e a M îin ilo r T a le str ã p u n se ,
c u fie c a r e z i ca r e sp u n e a lte i z ile d e sp r e D r a g o ste a ºi J e rtfa T a ,
c u fie ca r e n o a p te c a r e d ã d e ºtir e a l t e ia d e sp r e L u m in a ºi M ã r e þia
B u n ã tã þii T a le ,
c u fie c a re v e a c c a r e p o a r tã sp r e a l t u l S o lia S tr ã lu c itã a A d e v ã r u lu i T ã u
V e ºn ic ,
- T e slã v im !
T-
P e n tr u fe lu l T ãu cel p lin d e în þe lep ciu n e ºi d e în d u rare p rin care ai a le s
S u f e r i n þ a º i J e r t f a T a c a p e c e le m a i în a lte fo r m e a le D r a g o ste i su b c a r e s ã
n e a d u c i n o u ã m în tu ir e a ºi sla v a , fã c în d u -T e T u R ob u l n ostru ch in u it sp r e
a n e p u te a fa c e p e n o i r o b ii T ã i fe r ic iþi,
- T e slã v im !
T-
P e n tru trim e ºii T ãi c e r e ºti p r in c a r e n i T e -ai d e scop e rit ce M in u n at p oþi
fi,
P e n tr u m a r tir ii T ã i a d u ºi ca je r tfã p e n tr u T in e ºi p e n tr u n o i
ª i p e n tr u a c e a s t ã L u c r a r e d e M in u n e ºi d e J e r tfã p r in ca r e n e -a i în fia t
ºi în fr ã þit,
- T e slã v im ºi slã v im ºi slã v im ...
T-
B in e c u v în te a z ã - i v e ºn ic p e to þi a c e i d in c e r u r i, d e p e p ã m în t ºi d e su b
pãm înt, de care T e-ai slujit atît de frum os. - Ei, care m ergînd la cer au
lã sa t u r m e a tît d e str ã lu c ito a re p e ste a tîta n o r o i.
T e r u g ã m î n g r i je ºte p în ã la sfîr ºitu l a c e stu i p ã m în t, sã a i p e e l a stfe l d e
tr im e ºi. P e n tr u c a sã a i d in p r ic in a c u i sã T e în d u ri ºi d e c e ila lþi.
P în ã n e v o m m în tu i to þi.
T-
S la v ã v e ºn i c ã Þ i e
M a r ele n o st r u M î n t u i t o r ºi D u m n ezeu
Isu s H ri st o s .
Pag. 4
Veºnic Slavã Þie
Veºnic slavã Þie

Dumnezeu Slãvit
care-n mãreþie
Te-ai descoperit
Slava cea mai mare

Þi-o-nãlþãm mereu
veºnicã-ndurare
Veºnic Dumnezeu.
Nimeni nu-i ca Tine

înãlþat ºi Sfînt
Mîna Ta le þine
toate cîte sînt.
Slava Ta strãbate
oriºice hotar
Tu Te-ascunzi în toate
Sîmbure ºi Har.
Tu-i urmezi Durerii

sfînt alin de-ajuns
Tu-i întorci Tãcerii
cel mai nalt rãspuns.
Tu eºti Taina Vieþii

Tu al ei Izvor
Tu al Frumuseþii
negrãit fior.
- Imnul adorãrii
cel mai nalt adus
jertfele-nchinãrii
Þie Scump Isus.
Pag. 5
O mãrturisire, la început
Pentru cã mulþi s-au apucat - ºi poate se vor mai apuca încã sã alcãtuiascã o istorie
amãnunþitã a Lucrãrii Duhovniceºti Oastea Domnului - unii mai aproape de adevãr, alþii mai
departe de el, - am fost îndemnat ºi eu sã fac aceasta ca un martor viu al acestei istorii din
începuturile ei.
Ca unul care am vãzut aceste lucruri cu ochii mei ºi le-am pipãit cu mîinile mele, am
simþit cã nu voi putea muri pînã cînd nu voi împãrtãºi adevãrul despre ele tuturor acelora care
sînt ºi care vor mai fi chemaþi sã-ºi afle ºi sã-ºi primeascã mîntuirea sufletului lor, în aceastã
Lucrare a Duhului Sfînt.
M-am apucat de acest pretenþios ºi greu lucru pentru douã motive puternice:
- Primul, pentru cã noile generaþii de fraþi care fac parte din aceastã Lucrare sînt în
completã necunoºtinþã despre începuturile ºi desfãºurarea Frãþietãþii noastre Oastea Domnului.
Despre felul cum a pornit-o ºi cum a vrut-o Domnul nostru Isus Hristos sã fie ca de la
începutul ºi pînã la sfîrºitul ei. ªi despre tot mersul istoriei ei cel atît de zbuciumat pînã în
prezent. Foarte mulþi fraþi mai tineri ºi mai noi, m-au supus neîncetat unor stãruitoare cereri
pentru a le înfãþiºa aceste lucruri ca unul care am luat parte la ele, din mijlocul lor, aproape
cincizeci de ani.
- Cel de al doilea motiv este cã mulþi din cei care s-au apucat sã alcãtuiascã ºi au ºi
alcãtuit niºte aºa zise istorii ale Oastei Domnului, îi ºtiu cã sînt cãlãuziþi fie de gînduri
izvorîte din planuri ascunse, fie din neºtiinþã ºi necunoaºtere a adevãrului. Amîndouã aceste
feluri de mãrturii sînt mincinoase ºi înºelãtoare denaturînd lucrurile ºi urmãrind sã abatã
mintea ºi inima fraþilor ºi prietenilor, de la adevãratul rost ºi de la adevãrata solie a acestei
Lucrãri cereºti. Aceste istorii sînt o crimã nu numai împotriva adevãrului, dar ºi împotriva
sfinþeniei de cuget a omului predestinat prin care Dumnezeu a fãcut aceastã cereascã Lucrare
- om care a fost un sfînt ºi un martir în toatã puterea ºi înþelesul acestor cuvinte.
Datoria de a spune celor prezenþi ºi de a lãsa celor viitori mãrturia adevãratã ºi, pe cît am
putut-o, completã a tuturor lucrurilor pe care le-am aflat, le-am vãzut ºi le-am cunoscut, - am
simþit-o ca pe o apãsãtoare poruncã a lui Dumnezeu! Faþã de împlinirea acestei porunci simt
cã am o veºnicã ºi înfricoºatã rãspundere! Pentru cã nici acum nu-mi pot explica altfel, decît
ca pe o minune ºi ca pe o Lucrare Dumnezeiascã, faptul cã eu însumi, dintr-un copil sãrman
de la cea mai depãrtatã margine a þãrii ºi a nevredniciei, - am fost luat ºi pus dintr-o datã, în
centrul ºi în timpul cel mai clocotitor al istoriei acestei Lucrãri.
T-
Eu nu sînt un istoric! N-am nici pregãtirea ºi nici mijloacele ºi nici talentul unuia care sã
poatã alcãtui o carte care sã corespundã cu adevãrat scopului pe care l-ar avea ºi a felului pe
care l-ar cere alcãtuirea unei cãrþi cu istorie completã a unei astfel de mari ºi unice lucrãri
cereºti pe pãmîntul nostru românesc.
Dar sînt un martor ocular! Sînt unul care am luat parte fierbinte, din copilãria mea ºi cu
tot sufletul meu, cu toatã puterea mea ºi cu tot cugetul meu, la toate cele descrise aici... ªi
încã la multe altele, cu neputinþã de scris în cartea aceasta. Iar aceasta mã obligã ºi mã
îndreptãþeºte sã spun ceea ce am vãzut.
T-
Pag. 6
Tot ce am scris aici aparþine acum unui trecut, care se tot depãrteazã mereu.
Pe mãsurã ce creºte însemnãtatea cunoaºterii începutului, scade numãrul mãrturiilor
rãmase pentru adeverirea acestui început.
Am cãutat sã strîng în cartea aceasta unele din cele ce au mai putut rãmînea de la foc, din
scrierile de atunci, precum ºi mãrturia celor ce le-au trãit.
Ele au cea mai mare însemnãtate pentru oricine este de bunã credinþã ºi doreºte sincer sã
afle adevãrul asupra Lucrãrii Oastei. Fiindcã din acestea se poate vedea limpede care a fost
planul lui Dumnezeu de la început cu omul ºi cu scopul acestei Lucrãri. Care a fost felul cum
Duhul Sfînt i-a croit hotarele ei, cîmpul ei de lucru ºi specificul ei, calea pe care sã o þinã ºi
învãþãtura pe care sã o mãrturiseascã, credinþa prin care sã rodeascã ºi slava la care sã ducã.
Împrospãtãm aici o mare parte din aceste adevãruri, pentru ca orice cuget curat
cunoscîndu-le sã se alãture de ele ºi sã ºtie ce sã primeascã ºi ce nu, din cele ce va afla sau
a aflat, din alte pãrþi despre aceste lucruri.
Înfãþiºez tuturor aceste mãrturii ale mele cu o mînã pe Cuvîntul lui Dumnezeu ºi cu alta
pe cugetul curat din inima mea.
Acei care le vor cerceta sã fie bine încredinþaþi cã tot ce am spus aici este numai adevãrul
dovedit atît cu mãrturiile scrise cît le-am putut arãta, cît ºi cu cele vãzute prin toate simþurile
mele trupeºti ºi sufleteºti, cu care le-am trãit eu însumi.
T-
Din pricina întinderii celor ce trebuiesc spuse, istoria aceasta nu va încape numai într-un
singur volum. De aceea am crezut cã întîmplãrile ei se pot împãrþi cam în trei volume:
- Primul volum sã cuprindã începuturile Oastei ºi desfãºurarea lucrurilor pînã la începutul
anului 1933 - deci primii zece ani de Oaste - lucru care îl conþine aceastã carte.
- Cel de al doilea volum sã cuprindã cele petrecute începînd cu anul 1933 ºi pînã la
sfîrºitul vieþii pãmînteºti a pãrintelui Iosif - 12 februarie 1938,
- iar cel de al treilea volum, sã cuprindã istorisirea întîmplãrilor urmãtoare, pînã în ziua
de azi.
T-
Fãcînd începutul acesta ne rugãm Bunului Dumnezeu sã ne dãruiascã toatã lumina ºi
puterea de care avem nevoie atît scriitorii cît ºi cercetãtorii acestor lucruri. Unii spre a le
putea înfãþiºa tot adevãrul acestei Lucrãri, iar ceilalþi spre a-l putea înþelege ºi urma. Pentru
ca în Ziua Marii Rãsplãtiri, sã ne învrednicim cu toþii de marea mîntuire a lui Dumnezeu care
ne-a fost trimisã prin ea.
Facã Domnul ca toþi sã avem din munca aceasta acest veºnic ºi fericit folos ceresc.
Amin.
T-
Traian Dorz.
Istoria - Vol. 1 - Cap. 1 - Grãuntele de muºtar Pag. 7
Cap. 1
Grãuntele de muºtar
omnul nostru Isus Hristos a zis: Se aseamãnã Împãrãþia lui Dumnezeu cu un grãunte
D de muºtar pe care l-a luat un om ºi l-a aruncat în grãdina sa. El a crescut, s-a fãcut
copac mare ºi pãsãrile cerului ºi-au fãcut cuiburi în ramurile lui... (Luca 13, 18-19) .
La acest adevãr profetic din cuvintele Mîntuitorului nostru Preaiubit, gîndim acum cu
admiraþie ºi recunoºtinþã, cînd dupã cincizeci de ani de la adunarea grãuntelui de muºtar al
Oastei Domnului în grãdina Bisericii Sale, noi ca niºte pãsãri cereºti, ne desfãtãm cu cîntãri
ºi bucurii, în cuiburile adunãrilor duhovniceºti din ramurile acestui binecuvîntat copac.
Binecuvîntînd Numele Cel Sfînt al Domnului ºi Mîntuitorului nostru pentru aceastã
minunatã Lucrare a Lui, prin care ne-a dãruit ºi nouã bucuria ºi nãdejdea mîntuirii Sale, -
vrem la popasul acestor cincizeci de ani sã ne oprim puþin ºi sã privim înapoi.
Acum Lucrarea minunatã a Oastei Domnului este un copac mare... Crengile puternice i
se întind pînã la mari depãrtãri ºi mii de cuiburi mari ºi mici leagãnã ºi cresc mulþi pui
duhovniceºti care cîntã ºi slãvesc Numele Iubit ºi Scump al Tatãlui ºi Domnului nostru din
ramurile ei.
Dar multe din aceste suflete noi ºi scumpe care au ajuns sã vadã lumina Soarelui Hristos
în cãldura ºi veselia sfîntã a acestei Lucrãri cereºti, nu-i cunosc istoria ºi începutul ei.
Sufletele mai noi ar dori fierbinte sã ºtie cît mai multe despre începuturile acestei familii
sfinte în care s-au nãscut. Sã ºtie cît mai multe despre înaintaºii lor, despre munca ºi lupta,
despre încercãrile ºi bucuriile, despre înfrîngerile ºi biruinþele de pînã aici.
Din dorinþa de a asculta ºi împlini aceastã mare trebuinþã a celor prezenþi ºi viitori - am
început aceastã lucrare în care, dupã puþinele noastre puteri ºi slaba noastrã pricepere, vrem
sã înfãþiºãm cu sinceritate ºi nepãrtinire, înaintea lui Dumnezeu ºi înaintea oamenilor, faptele
aºa cum le ºtim ºi cum le-am trãit. Cele de dinainte de intrarea noastrã în cursul lor, le vom
înfãþiºa dupã cele auzite direct de la cei ce le-au trãit. Ori din puþinele scrieri care au mai
rãmas de atunci. Iar cele de dupã, le vom descrie dupã cum le-am vãzut ºi auzit noi înºine.
Pag. 8 Istoria - Vol. 1 - Cap. 1 - Grãuntele de muºtar
Dacã totuºi se va fi strecurat vreo greºealã de nume sau de date, rugãm sã se þinã seama
de toate încercãrile prin care am trecut, cînd ni s-au pierdut toate însemnãrile scrise,
rãmînîndu-ne singurã memoria, care ºi ea dupã atîtea vremuri ºi frãmîntãri nu-i de mirare cã
ne-a slãbit.
Pînã cînd Domnul Duhul Sfînt va face sã vinã acel suflet înzestrat prin care va scrie
istoria completã ºi vrednicã a acestei Lucrãri semãnate ºi crescute de El, - încercarea aceasta
credem cã va þine locul unui îndrumãtor modest, pregãtind venirea aceleia.
ªi acum sã ne întoarcem dar, spre începutul grãuntelui de muºtar. Dar mai înainte, încã
niºte gînduri de neapãratã trebuinþã pentru mai buna înþelegere:
Orice lucrare din lumea asta se desfãºoarã pe douã planuri: unul spiritual iar celãlalt
material. Unul nevãzut cu care începe chemarea prin voia lui Dumnezeu - ºi celãlalt vãzut
care începe cu omul rînduit de Dumnezeu pentru aceasta.
Aºa a început lucrarea lui Adam, aºa a lui Avraam, aºa a lui Moise.
Începutul nevãzut este în cer, încolþit în gîndurile minunate ºi iubitoare ale lui Dumnezeu,
cu un scop, cu o întindere ºi cu o duratã pe care numai Dumnezeu care a conceput-o le
cunoaºte. Iar începutul vãzut este într-un timp ºi într-o trebuinþã, încolþit în vreo conºtiinþã
ºi determinat de niºte stãri ºi împrejurãri, de niºte datorii ºi rãspunderi care cer aceastã
lucrare ºi o poruncesc, cu tãrie de nebiruit.
Împrejurãrile creeazã datoria. Datoria creeazã nevoia. Nevoia alege omul. ªi timpul. ªi
felul lucrãrii.
Tot ceea ce se vede însã este numai haina în care sînt îmbrãcate aici hotãrîrile lui
Dumnezeu, luate mai dinainte în cer. - Sau hotãrîrile oamenilor luate pe pãmînt.
Toate întîmplãrile vãzute sînt numai felul fericit sub care se împlinesc hotãrîrile
mîntuitoare a lui Dumnezeu prin oamenii ascultãtori de El. Sau felul nefericit prin care
oamenii neascultãtori umblã sã zãdãrniceascã acele hotãrîri mîntuitoare, împinºi de îndemnul
duhului satanic potrivnic lui Dumnezeu.
În toatã desfãºurarea tuturor întîmplãrilor istoriei este deci numai înfruntarea celor douã
puteri: Puterea Binelui care doreºte ºi lucreazã numai spre fericirea creaþiunii ºi creaturilor
lui Dumnezeu prin Isus Hristos Domnul - ºi puterea Rãului care luptã mereu împotriva acestui
scop ºi doreºte numai nefericirea lumii prin pãcat. Oamenii, buni sau rãi, sînt numai uneltele
vãzute de care se folosesc aceste douã puteri nevãzute.
T-
Adevãratul Început al Evangheliei este acela de la Ioan cap. 1, vers. 1. Acest Început
izvorãºte din Isus - Cuvîntul lui Dumnezeu, care ERA mai înainte de orice început. Din El
ºi cu El care era ÎN Tatãl, CU Tatãl ºi CA Tatãl, - au început toate. Cu El continuã toate. ªi
cu El vor sfîrºi toate. Acesta e adevãratul Început. Cãci este în cer, în Veºnicie.
ªi numai dupã acel Început de la Ioan 1, 1 vine începutul de la Matei 1, 1, - apãrînd
undeva în Timp, pe parcursul îngust al vieþii unui popor ºi al unui loc, potrivit mãsurii în care
îl putem înþelege ºi primi noi. Nemãrginitul lua forma mãrginitului, dupã mãsura cuprinderii
noastre. Precum, pentru înþelegerea unui copil, îi arãtãm desenat un cerculeþ cu cîteva linioare
ºi îi zicem: iatã acesta este soarele.
Dar, o, cît de mult este de la soarele-cerculeþ sub care îl priveºte copilaºul - ºi pînã la
soarele adevãrat!
Sîntem înconjuraþi de taine, dar pricepem nespus de puþin din tot ce ne înconjoarã! Nu
putem pãtrunde nici în cele ce le vedem decît atît de puþin - ºi atunci cît oare mai avem de
pãtruns în cele ce nu le vedem!
De aceea cel mai însemnat lucru în cercetarea tuturor lucrurilor este buna credinþã. Fãrã
ea nu se poate nici afla nici pãstra nimic din Adevãr.
Cu aceastã bunã credinþã dorim sã ne apropiem de începutul vãzut al Lucrãrii vãzute
fãcute de Oastea Domnului. ªi cu aceastã bunã credinþã dorim sã îndreptãm gîndurile
cititorului spre partea nevãzutã a acestei lucrãri care se va desfãºura paralel cu cele vãzute
ºi prin ele.
Fiindcã numai luînd seama la aceasta, vom putea desprinde adevãratul înþeles al
întîmplãrilor care s-au petrecut sub ochii noºtri ºi pe care noi le-am trãit atît de zguduitor ºi
de real.
Toate cele ce vor urma deci sînt numai mãrturia fãcutã de cugetul curat al unuia din cei
care prin tainica orînduire a voii nepãtrunse a lui Dumnezeu, a ajuns de la cea mai îndepãrtatã
margine a acestor lucruri, în chiar mijlocul lor.
T-
Încã o datã: nu sînt un istoric! Am mai spus-o! Nu sînt nici mãcar un scriitor, în înþelesul
pe care oamenii îl dau, obiºnuit, acestor noþiuni. Dar în lucrarea Harului lui Dumnezeu
lucrurile nu se întîmplã dupã felul obiºnuit al celor ce se petrec pe plan lumesc. Dumnezeu
a binevoit sã-ªi aleagã pe cei de care a vrut sã Se foloseascã în Evanghelia Sa, dupã cu totul
alte criterii decît lumea. Dar chiar omeneºte vorbind, pentru a depune o mãrturie adevãratã,
nu este nevoie decît de adevãr... Nu este nevoie decît sã iubeºti adevãrul ºi sã vrei sã-l slujeºti
cu un cuget curat. Sã-l cauþi ºi sã-l mãrturiseºti cu o minte cãlãuzitã numai de buna credinþã.
De aceste lucruri, pentru care ne rugãm neîncetat ºi pe care le dorim mai presus de orice,
vom cãuta sã fim cãlãuziþi neîncetat în toatã mãrturia noastrã.
ªtim cã tot ceea ce facem ºi spunem este vãzut ºi judecat de Dumnezeu, cãruia avem a
da seamã în curînd fiecare din noi de tot ce am fãcut, de tot ce am spus, de tot ce am scris,
de tot ce am gîndit.
De aceea mãrturia noastrã este adevãratã, iar tu drag suflet cititor poþi s-o crezi!
T-
Era în zilele de dupã primul mare rãzboi, început în 1914 ºi terminat, de peste tot, abia
prin 1919. Zic terminat, în înþelesul cã au încetat tunurile ºi puºtile, - dar continuînd puternic
încã multã vreme prin urmãrile grozave ale relelor pe care le-a stîrnit. Cînd apele adînci se
tulburã, ele se liniºtesc foarte greu ºi au nevoie de timp îndelungat spre a se liniºti deplin.
Marile rãzboaie rãscolesc din afunduri tot ce este rãu în oameni ºi în lume, iar rãstimpul scurt
dintre ele nu mai dã voie sã se limpezeascã ºi sã se aºeze bine nimic. Fiecare a adus un rãu
tot mai cumplit. Ultimul mare rãzboi, ar putea aduce nimicirea totalã.
Era deci dupã primul mare, îndelungat ºi crîncen rãzboi. Atît peste popoarele învinse cît
ºi peste cele învingãtoare se abãtuserã potopul multor rele trupeºti ºi sufleteºti. Marile
învrãjbiri dintre oameni, marile tulburãri ºi rãsturnãri ale ordinei ºi lucrurilor dinainte, marile
împrãºtieri de oameni dintr-o parte în alta a lumii, marile despãrþiri din familii - aduseserã
atîtea rele ºi nimiciserã atîtea bune, încît orice minte sãnãtoasã privea viitorul cu cea mai
mare teamã ºi îngrijorare.
Desfrîul, alcoolismul, ura, lãcomia, vorbirea scîrboasã ºi neruºinatã - erau unele din
pãcatele care se întindeau cel mai nimicitor, aducînd cu ele valurile negre ale morþii ºi pieirii
sufleteºti ºi trupeºti, peste tot mai multe suflete ºi familii.
Un alt mare rãu adus de noile aºezãri de graniþe era ura naþionalã ºi ºovinismul barbar,
care fãceau sã se duºmãneascã ºi sã se lupte oamenii diferitelor limbi din chiar cuprinsul
aceleaºi þãri. Cîte încãierãri sîngeroase cu morþi ºi rãniþi au îndurerat fãrã nici un folos atîta
vreme popoarele; chiar ºi poporul nostru!
La ura naþionalã se adãuga apoi ura politicã. Poporul dezbinat într-o mulþime de partide
politice, rãsãrite din ambiþiile ºi din lãcomia unor oameni care mai totdeauna erau niºte
mincinoºi ºi înºelãtori, - se agita, se lupta ºi se ruina într-o mãsurã înspãimîntãtoare.
ªi ca ºi cum toate acestea n-ar fi fost de-ajuns, a mai venit ºi lupta confesionalã, lupta
religioasã dintre diferitele culte în care era împãrþit poporul, mai adãugîndu-se ºi altele noi
la cele vechi.
În privinþa aceasta, între cele douã biserici româneºti din Ardeal, cea ortodoxã ºi cea
greco-catolicã, neînþelegerile confesionale - care, înainte de rãzboi, cînd Ardealul era sub
stãpînirea ungureascã, din motive naþionale, erau adormite, - acum dupã eliberare începuserã
sã se trezeascã.
Din frumoasa ºi paºnica lor convieþuire de dinainte de rãzboi, cele douã comunitãþi
româneºti se pomeniserã acum într-o necruþãtoare luptã ºi urã confesionalã. Sãgeþile de foc
se încruciºau, pline de urã, între Sibiu ºi Blaj, cele douã centre ale vieþii religioase din
Ardeal, unul ortodox iar celãlalt catolic. Ura religioasã venea ºi ea sã adînceascã tot mai mult
dezbinarea dintre suflete. Curînd s-a adãugat apoi schimbarea calendarului cu modificarea
datei sãrbãtorilor, creînd încã o dezbinare, cea stilistã!
În învãlmãºeala aceasta religioasã, urmãrile rãzboiului au adus apoi valul noilor crezuri.
Oameni veniþi din strãinãtate au adus sãmînþa baptismului, adventismului, milenismului ºi a
altor crezuri, care rãspîndindu-se întregeau tabloul plin de amãrãciune al tuturor dezbinãrilor,
certurilor ºi vraiºtei în care se afla þara noastrã ºi poporul nostru. Cãci felul în care lucrau
atunci aceste miºcãri duhovniceºti era dur ºi duºmãnos. Binele pe care poate cã îl fãceau
acestea unora, era nimic pe lîngã rãul pe care îl fãceau tuturor.
O dezorientare totalã stãpînea pretutindeni între cei de jos ºi o zãpãcealã nepãsãtoare ºi
leneºã îi cuprinsese pe cei de sus. Harnicã era numai lãcomia, numai ura, numai pãcatul.
Cîrciumile erau din ce în ce tot mai multe ºi tot mai pline. Tribunalele pline, închisorile
pline, cluburile politice pline. Speculanþii, cãmãtarii ºi îmbogãþiþii din afaceri necinstite,
miºunau pretutindeni.
La sate ºi la marginile oraºelor, þãranii ºi muncitorii care purtaserã greul rãzboiului
îndelungat ºi crîncen, abia întorºi de pe front sau din prizonierat, îºi aflaserã familiile ruinate
sau nimicite. Tot ei care purtaserã tunul rãzboiului trebuiau sã tragã acum la carul pãcii, în
care se suiserã toþi cei care se numeau pãturã conducãtoare. - ªi care se certau pe cîºtig
nemuncit ºi pe putere, fãrã nici o ruºine de lume, fãrã nici de fricã de Dumnezeu ºi fãrã nici
o milã de bietul popor.
În tot acest tablou grozav, se vedeau tot mai ameninþãtori vrãjmaºii dinafarã care
încurajaþi de haosul dinãuntru, plãnuiau sfîºierea þãrii noastre, abia înjghebatã între noile ei
hotare mari, dupã atîtea secole de jertfã.
Cam aceasta era starea de lucruri din þara ºi biserica noastrã, cînd Dumnezeu S-a îndurat
sã trimitã Lucrarea Oastei. Cînd în grãdina þãrii ºi bisericii noastre a fost aruncat grãuntele
acesta de muºtar ceresc.
T-
Unele minþi treze din biserica ardeleanã vãzînd îngrozite haosul existent ºi gîndindu-se
cu groazã la prãpãdul care putea urma, au început sã se frãmînte în cãutarea ºi gãsirea unor
mãsuri de oprire a rãului ºi de îndreptare a lucrurilor. ªi glasuri îngrozite au început sã strige
tot mai alarmant:
- Ce facem? Unde mergem? Unde vom ajunge?
- Înapoi, la Hristos!
T-
Era prin 1921.

La conducerea mitropoliei din Sibiu se afla de curînd instalat un bãrbat care pãrea
însufleþit de gînduri mari ºi iniþiative frumoase. Fost profesor la teologia Sibiului el venea
cu vederi largi ºi dorinþe mari pe mãsura noilor trebuinþe cerute de noua situaþie ºi noile
vremuri. Era mitropolitul Nicolae Bãlan.
Încã de pe vremea cînd era profesor la teologie, influenþat de tot ce cunoºtea frumos la
alte popoare, el se dovedise însufleþit de gînduri mari ºi de idei înnoitoare, pentru ridicarea
nivelului moral ºi duhovnicesc al poporului, printr-o lucrare mai vie ºi mai puternic
evanghelicã a bisericii ºi preoþimii. Toate ostenelile sale erau sã scoatã din ºcoala teologicã
preoþi cît mai însufleþiþi ºi mai plini de zel pentru evanghelizarea poporului, prin activitatea
lor - ºi mai ales prin viaþa lor, prin exemplul trãirii lor, în mijlocul celor pe care îi pãstoreau.
Cu astfel de gînduri, îndatã dupã instalarea sa ca îndrumãtor al întregii biserici ortodoxe
din Ardeal, mitropolitul Bãlan ºi-a dat ºi mai bine seama de întinderea rãului ºi de graba ºi
însemnãtatea mãsurilor noi care trebuiesc luate. Cãci pe lîngã primejdia dinãuntru apãrea tot
mai ameninþãtoare primejdia dinafarã, a acelora care pîndeau dezbinarea þãrii ºi lucrau cu tot
felul de mijloace pentru ruperea unirii noastre ºi fãrîmiþarea ei din nou. Astfel cã pe lîngã
refacerea moralã, se cerea luptat din toate puterile pentru sudarea sufleteascã a tuturor, pentru
salvarea nu numai a sufletelor ci ºi a hotarelor þãrii.
T-
Ca unul care îºi dãdea atunci bine seama de aceste lucruri, mitropolitul Bãlan, simþindu-ºi
marea rãspundere pe care o avea din locul unde se afla, cãuta sã se înconjoare cu colaboratori
buni, oameni de iniþiativã ºi suflet cu care sã poatã porni cu toatã hotãrîrea la muncã ºi luptã
pentru stãvilirea rãului ºi îndreptarea lucrurilor.
Dupã o serie de lungi consfãtuiri s-a ajuns la adoptarea unui plan de mãsuri printre care
în primul loc era iniþierea unor acþiuni cultural-religioase, ceva mai adînci ºi mai puternice
decît cele cunoscute mai înainte cu asociaþia Astra din Ardeal.
S-au luat hotãrîri sã se înfiinþeze asociaþii cultural-religioase pentru tineret, pentru femei,
pentru intelectuali...
Sã se insufle o nouã viaþã vechii asociaþii Astra. Sã se tipãreascã ºi rãspîndeascã mereu
mai multe cãrþi ºi publicaþii moral-religioase. Sã se înfiinþeze cãmine, biblioteci, ºezãtori ºi
conferinþe, toate cu scop moral-educativ ºi cultural-patriotic... S-au împãrþit funcþii,
însãrcinãri...
Dar în cadrul tuturor acestor mãsuri, cel mai grabnic se impunea nevoia unei gazete
purtãtoare a acestor gînduri ºi îndrumãri în pãtura cea mai largã a poporului, în lumea satelor
româneºti care alcãtuiau grosul populaþiei þãrii. De acolo de la sat a pornit totdeauna ceea ce
a fost sãnãtos ºi viteaz în istoria noastrã. ªi de acolo trebuie sã porneascã ºi acum înnoirea
ºi înãlþarea spre luminã ºi mîntuire.
T-
Dar pentru orice acþiune îþi trebuie mai întîi un om.
Cu cît acþiunea este mai însemnatã, cu atît omul trebuie sã fie mai potrivit pentru ea, mai
corespunzãtor ei.
ªi Dumnezeu care vegheazã necurmat asupra planurilor Sale spre a le aduce la îndeplinire,
intervine totdeauna la timpul potrivit, sãvîrºind minunea Sa ca ºi cum totul ar fi firesc,
normal, obiºnuit. Ca ºi cum omul ar fi acela care face ºi care alege...
Dumnezeu a fãcut ca gîndurile mitropolitului Bãlan sã se îndrepte ºi sã se opreascã asupra
unuia din cei mai buni studenþi ai sãi de la teologia Sibiului ºi care era acum preot tînãr pe
undeva prin satele Munþilor Apuseni.
Peste faþa ºi peste viaþa acelui student al sãu, fostul profesor vãzuse atunci semnul cel rar
ºi sfînt al harului divin.
Un simþãmînt tainic ºi puternic îl apropiase de acest tînãr, puþin la trup dar uriaº la suflet.
ªi o adîncã legãturã duhovniceascã l-a apropiat cu deosebire de tînãrul acesta.
Ca o revelaþie cereascã i-a venit gîndul ºi inspiraþia: singur acest suflet ar putea fi în stare
sã facã munca aceasta aºa de fierbinte ºi mare cum se cere sã fie fãcutã. Pentru salvarea din
prãbuºirea spre care mergem grabnic trebuie neapãrat o jertfã.
ªi jertfa aceasta nu poate fi decît el. Îl va chema deci aici la Sibiu, neîntîrziat.
Aºa împlinesc oamenii planurile lui Dumnezeu, pe care nu le pricep ºi nu le doresc,
crezînd cã ºi le pun la cale pe ale lor.
T-
Slãvit sã fie Domnul.
Izvor slãvit
Izvor slãvit þîºnit prin lupte

de-adînc dinspre pãrinþi sãrmani,
ai curs cu jertfe ne-ntrerupte
prin rãzvrãtiri ºi bolovani.
Tu n-ai aflat croitã calea

ci singur ai trudit ne-nfrînt
ºi îndelung sã cureþi Valea
pe care-a curs Trecutul Sfînt.
Dorim cu unde-mbelºugate
în cîntec clar sã curgi frumos
umplînd cîmpii nemãsurate
cu dulce rod pentru Hristos.
În Ziua Lui cea Strãlucitã

cînd va veni, mãrit, Isus
cu toatã slujba ta-mplinitã
sã mergi la slava Lui de Sus.
Domnul nostru Isus Hristos voieºte ca fiecare creºtin sã fie lumii dascãl spre învãþãtura
cea bunã,
aluat spre dospire sãnãtoasã,
sare pentru împiedicarea stricãciunii
ºi luminã spre mîntuire, aºa cum este El...
ªi numai acela care este aºa, este cu adevãrat un creºtin care lumineazã mîntuirea,
pentru sine ºi pentru alþii.
Sf. Ioan Gurã de Aur.

Nãscut Sîmbãtã, 3 martie 1888

† Sîmbãtã, 12 februarie 1938
- 50 de ani sau 18.242 de zile -
Istoria - Vol. 1 - Cap. 2 - Grîul cel care nu moare Pag. 15
Cap. 2
Grîul cel care moare
omnul nostru Isus Hristos a spus: Adevãrat, adevãrat vã spun cã dacã grãuntele de
D grîu care a cãzut pe pãmînt nu moare, rãmîne singur. Dar dacã moare, aduce multã
roadã... (Ioan 12, 24) .
Astfel moartea grãuntelui de grîu începe chiar din clipa cînd primeºte sã fie aruncat în
brazdã. El nu moare dintr-o datã dar moare în fiecare zi cîte puþin, prin munca ºi lupta pe care
o duce spre rodul pe care îl pregãteºte. Rodul va apare numai cînd jertfa grãuntelui semãnat
va fi dãruitã în întregime...
T-
În vremea cînd la mitropolia Sibiului se fãceau astfel de planuri ºi se întocmeau astfel de
hotãrîri, - în comuna Vidra de Sus din Munþii Apuseni, satul lui Avram Iancu, trãia grãuntele
de grîu ºi vieþuia jertfa.
Grãuntele ºi jertfa se numea atunci tînãrul preot Iosif Trifa.
T-
Se nãscuse în 3 martie, anul 1888 în satul Certege de lîngã Cîmpeni, judeþul Turda, ca al
patrulea fiu din cei ºase ai familiei de þãrani Dumitru ºi Ana Trifa.
Primul lor fiu era Ioan, al doilea Nicolae. Aceºtia amîndoi au trãit, au murit ºi au fost
îngropaþi acolo în satul natal, Certege. Al treilea fiu a fost Constantin, ajuns învãþãtor pînã
la urmã în Sibiu, unde a trãit ºi a murit. Al patrulea a fost el, Iosif. A cincea a fost o fatã,
Sofia, care a trãit ºi a murit la Cluj. Al ºaselea Dionisie, nãscut în anul 1894. La vremea cînd
scriem aceste gînduri, el încã trãieºte. ªi unele din cele privitoare la trecutul familiei lor,
înainte de a le scrie aici, de la el le-am cules, ºi cu gura lui mi le-a spus.
T-
Dumitru, tatãl copiilor, avea o fire obiºnuitã. Dar soþia lui Ana, era o femeie adînc
evlavioasã ºi plinã de credinþã. Era singura din sat care pe vremea aceea avea în casa ei
Cuvîntul lui Dumnezeu, Psaltirea, din care citea ºi se ruga mereu cu putere ºi cu lacrimi.
Pag. 16 Istoria - Vol. 1 - Cap. 2 - Grîul cel care nu moare
Dintre toþi copiii ei, Iosif era singurul care semãna cel mai mult cu mama atît la înfãþiºarea
dinafarã cît ºi la suflet. Din pricina asta mama þinea la el mai mult ca la oricare dintre ceilalþi
copii ai ei, arãtînd asta nu numai prin cuvinte ci ºi prin toate purtãrile ei faþã de el. Toþi
ceilalþi fraþi vedeau bine cã Iosif era cel mai iubit de mama.
Dar la un an dupã naºterea lui Dionisie, buna ºi evlavioasa mamã a lui Iosif a trebuit sã
moarã. Cauza vãzutã a morþii ei a fost o întîmplare nefericitã. Iat-o:
La casa lor de þãrani munteni creºterea vitelor era unul din mijloacele de existenþã ca ºi
a celorlalþi sãteni. Vacile cu lapte erau mulse dimineaþa ºi seara cînd mergeau ºi veneau de
la pãºune. Mulsul vacilor îl fãceau de obicei femeile.
Într-una din zilele acelui an, Ana, mama lui Iosif tocmai mulgea vaca. Copilul Iosif care
avea atunci ºapte ani ºedea pe treptele casei ºi se uita la mama lui ºi la vacã. Dintr-o datã
vãzu cum dintre celelalte vaci din curte se repede spre ea un tãuraº tînãr pe care nimeni nu-l
ºtia cã împunge.
Mama, aplecatã la muls, a fost izbitã pe neaºteptate da taurul înfuriat. Apoi luatã în
coarne ºi trîntitã la pãmînt, zdrobitã cu capul ºi cãlcatã în picioarele taurului.
Copilul înspãimîntat începu sã strige ºi sã plîngã. Dar pînã sã vinã tata ºi alþi oameni spre
a-l alunga pe taurul înnebunit ºi furios, mama era aproape moartã.
Au luat-o pe braþe ºi au dus-o în casã. Au fãcut pentru ea tot ce se pricepeau pe atunci, -
dar dupã cîteva zile Iosif ºi fraþii lui nu mai aveau mamã.
T-
În zilele zãcerii mamei, toþi copilaºii stãteau nemîngîiaþi ºi plîngînd în jurul patului ei,
fiecare întrebînd-o cu ochii în lacrimi de zeci de ori:
- Mamã, te mai doare?
Iar mama, adunîndu-ºi ultimele puteri le spunea cu glasul tot mai stins ca dintre niºte
sãgeþi de foc:
- Nu, dragii mamei, nu mã mai doare. ªi îi privea pe rînd în ochi pe toþi.
Ochii cei mai triºti ºi inima cea mai zdrobitã erau a lui Iosif. Mama vedea ºi simþea bine
aceasta. Tot timpul zãcerii ei, el a stat aproape neclintit în picioare lîngã patul ei, privind-o
cu presimþirea celei mai mari dureri ºi aplecîndu-ºi capul pe aºternut lîngã sînul ei.
Sub perna ei, Iosif vedea ºi acum psaltirea sfîntã de care mama lui nu se despãrþise nici
odatã ºi din care el o vãzuse de atîtea ori citind ºi rugîndu-se cu multe lacrimi.
Într-o clipã, mama simþind bine cã ea va muri curînd, pe cînd Iosif stãtea iarãºi lîngã ea,
întinse cu greu mîna ei slãbitã ºi luînd psaltirea de sub pernã o sãrutã cu lacrimi. Apoi
punînd-o în braþele lui Iosif îi zise cu glasul încet ºi întretãiat de suspine:
- Tu dragul mamei, vei fi un copil al lui Dumnezeu ºi un slujitor al Lui! Vãd pe faþa ta
semnul cã El te-a ales sã fii al Sãu. Þine psaltirea mamei. Din ea sã înveþi sã-L iubeºti pe
Domnul ºi sã te rogi Lui. Eu mã duc la El ºi nu mai am nevoie de ea. Dar tu s-o iubeºti mai
mult ca pe orice avuþie din lume, cã în ea va fi mîntuirea ta ºi a multora prin tine...
ªi mama, cu ultima ei putere, cuprinse capul lui Iosif. Cu ochii scãldaþi în lacrimi îl sãrutã
pentru ultima datã ºi cu ultimul ei sãrut. Apoi îºi lãsã sfîrºitã, capul pe pernã ºi închise ochii,
abia mai putînd rãsufla dintre dureri.
Iosif cu psaltirea mamei în braþe, simþi ca ºi cum i s-ar rupe adînc ºi puternic inima
dintr-o datã. Un plîns sfîºietor ºi neoprit i se slobozi dintr-o datã. Din ochii lui îndureraþi
pornirã ºiroaie de lacrimi udînd cãmaºa mamei, deasupra inimii care abia mai pîlpîia.
Deasupra inimii care singurã l-a iubit pe el atît de mult ºi l-a putut înþelege cu adevãrat.
Ce cutremurãtor moment a fost acesta ºi cît de neuitat i-a rãmas copilului pe toatã viaþa lui.
Mai tîrziu el va scrie atît de miºcãtor despre psaltirea mamei, ºi despre cuvintele ei din urmã.
T-
În ziua urmãtoare, mama era în sicriu.
Durerea aceasta a fost cea dintîi care s-a aºezat pe inima lui Iosif pentru toatã viaþa ca o
lespede grea. O, cîte de acestea vor mai fi, pînã la cea din urmã!
T-
Dupã moartea mamei, copiii au rãmas în grija tatãlui care acum trebuia sã le fie ºi mamã.
Acest om cinstit ºi harnic în afarã, s-a arãtat nespus de bun ºi de iubitor înãuntrul casei lui,
crescîndu-ºi copiii orfani de mamã cît se pricepea el de bine.
Dar treburile dinãuntru ale casei erau cît se poate de grele ºi el încã destul de tînãr, n-a
putut rãmîne multã vreme singur.
Pe Dionisie, copilul cel mai mic rãmas abia de un an de mama lui, l-a dat de suflet unui
frate al sãu din Cîmpeni, care n-avea copii ºi care dorea sã-l înfieze. Iar ca sã-i poatã creºte
pe ceilalþi ºi-a cãutat ºi gãsit o femeie bunã anume Ruxanda, din Vidra, satul lui Avram Iancu
- ºi s-a recãsãtorit.
Aceasta a doua mamã a copiilor, Dumnezeu a vrut sã fie la fel, un suflet credincios ºi bun.
Ea nemaiavînd copii ºi fiind o femeie cu frica lui Dumnezeu i-a iubit din toatã inima pe copiii
soþului ei ca ºi cum ar fi fost ºi ai ei.
Ce duios îºi aminteºte pãrintele Iosif pînã la sfîrºitul vieþii lui, de dragostea acestei a doua
mame, care l-a iubit pe el aproape tot atît de mult ca mama lui cea adevãratã. Dragostea ei
a mai îndulcit amãrãciunea zilelor lui - ºi i-a uºurat mult povara anilor de mai tîrziu.
Chiar ºi Dionisie, singurul dintre fraþii lui Iosif care mai este încã în viaþã - ºi care acum
are peste 78 de ani, îºi aminteºte totuºi despre aceastã mamã bunã cu toatã dragostea ºi
recunoºtinþa. Dionisie nu stãtea atunci la casa pãrinteascã din Certege decît uneori, vara, prin
vacanþele ºcolare, fiindcã el era înfiat de unchiul din Cîmpeni. Dar chiar ºi din aceste
rãstimpuri mai scurte petrecute acasã, are numai amintiri frumoase despre aceastã mamã care
la fel ca prima, îl avea cel mai drag tot pe Iosif, copilul blînd care avea asupra lui atît de vãdit
semnul ceresc. De la Dionisie cum am spus, am aflat multe din cele scrise aici, care fie cã nu
mi le spusese pãrintele Iosif, fie cã de atunci le uitasem.
Purtarea lui Iosif, inima lui, toatã înfãþiºarea sa îi cucerise inima acestei a doua mame ºi
ea îi spuse într-o zi soþului ei:
- Dumitre, Iosif este fiul meu. Pentru el eu vreau sã fac totul. Vreau ca el sã meargã la ºcoalã,
sã se facã preot ºi sã vinã sã slujeascã în satul pãrinþilor mei.
Aºa a ºi fãcut.
T-
Primele patru clase primare Iosif le-a fãcut la ºcoala din satul lui natal, Certege.
Dupã aceea pãrinþii voiau sã-l dea mai departe la o ºcoalã mai înaltã. Aceastã ºcoalã le
pãrea a fi cea mai potrivitã gimnaziul de la Beiuº. Acolo tînãrul Iosif a mai învãþat alþi patru
ani, fiind mereu unul din elevii cei mai silitori ºi preþuiþi.
Ca sã vinã de la Certege pînã la Beiuº - sau ca sã meargã de aici pînã acolo, trebuia sã se
treacã pe jos peste munþii care despart aceste douã depãrtãri. Tînãrul Iosif fãcea ºi el aceste
drumuri împreunã cu convoaiele de consãteni ai sãi moþii, care veneau la þarã cu cercuri ºi
cu ciubere. Sau se întorceau înapoi, cu desagii plini de grîu ºi porumb încãrcaþi pe caii lor de
munte.
Multe amintiri rãmãseserã neºterse în sufletul lui din aceste cãlãtorii care durau zile ºi
nopþi peste munþi acasã ºi înapoi la ºcoalã, în cei patru ani trãiþi aici.
De la gimnaziul din Beiuº se obiºnuia atunci sã se treacã la teologie ori la Arad ori la
Sibiu, unde tinerii erau pregãtiþi atît ca preoþi cît ºi ca învãþãtori pentru satele ºi oraºele
ardelene.
Dar înainte de plecarea la teologie au mai avut loc discuþii în casa pãrinþilor de la Certege.
Tata þinea sã-l facã pe Iosif nu preot ci avocat. Mama cea nouã a copilului însã, îndemnatã
de acelaºi tainic gînd ceresc ca ºi mama lui cea bunã, nu lãsa dupã tatãl ci þinea sus ºi tare
cum zisese de la început:
- Iosif sã se facã preot! - zicea ea hotãrîtã. Eu voi cheltui cu el din averea de la pãrinþii
mei...
ªi pînã la urmã, aºa a ºi rãmas cum a zis ea.
T-
Preotul din satul Certege, acum bãtrîn, anume Cotiºel, sprijinea ºi el gîndul mamei, mai
ales cã el avînd o nepoatã cam tot de aceeaºi vîrstã, se gîndea s-o facã pînã la urmã preoteasa
lui Iosif - ºi sã-l aºeze în locul ºi în averea sa.
Dar în timpul acesta, planul Domnului era altul.
Iosif s-a îmbolnãvit de o boalã destul de gravã care se localizase la gît. A urmat un timp
îndelungat de zãcere la pat, cu alergãri pe la medici ºi cu tratamente care nu pãreau a uºura
cu nimic starea bolnavului.
În vara celui de al doilea an de boalã, buna mamã, fiind cu Iosif la Bãile Vaþa,
plîngîndu-se ºi întrebînd în toate pãrþile, a gãsit acolo la bãi un medic francez. Mama
îndureratã i s-a plîns arãtîndu-i copilul suferind ºi cerîndu-i un sfat.
- Te rog domnule doctor dacã ºtii sã-i faci ceva, ca sã se vindece, eu plãtesc oricît! - se
ruga mama. Doresc ca el sã fie preot. ªi tocmai gîtul lui este bolnav.
Bunul medic a fãcut ce a ºtiut el, dar mai mult a fãcut puterea lui Dumnezeu. Iosif s-a
vindecat ºi astfel toamna urmãtoare el putu sã plece la teologie.
Dar în timpul bolii tînãrul slãbise mult. Nepoata preotului Cotiºel vãzîndu-l slab ºi
bolnãvicios, s-a rãzgîndit, iar dupã ce s-a rãzgîndit nepoata s-a rãzgîndit ºi unchiul ei. Pînã
ºi tatãl, aproape îºi pierduse orice nãdejde ºi era gata sã se rãzgîndeascã ºi el. Numai mama
nu. Ea era plinã de credinþa cã asta este voia lui Dumnezeu ºi stãruia ca neapãrat, el sã nu se
lase de teologie.
ªi stãruinþele credinþei ei, au învins din nou.
Dar suferinþa se încuibase în trupul plãpînd a lui Iosif - ºi nu-l va mai pãrãsi pînã la
sfîrºit. Sub o formã sau alta, suferinþa la þinut în ºcoala ei mereu, pregãtindu-l deplin pentru
misiunea pe care i-o rînduise Dumnezeu, în tainicul ºi minunatul Sãu plan mîntuitor.
Ce minunat va scrie el mai tîrziu despre marele rost al suferinþei în viaþa lui. Cãci fãrã de
ea, va spune el, eu n-aº fi putut nici odatã înþelege ºi cunoaºte taina Crucii ºi J ertfei
Scumpului meu Mîntuitor. Fãrã ºcoala suferinþei nimeni n-a putut pãtrunde nici în Inima lui
Dumnezeu nici în inimile oamenilor.
Pînã acum suferinþa îl chinuise numai pe dinafarã, - acuma îi intrase ºi înãuntru.
T-
Teologia îi putea scoate pe absolvenþii de la sate cu douã diplome, fie de preot, fie de
învãþãtor, - fie amîndouã. Unii erau slujitori ºi ai bisericii ºi ai ºcolii. ªcolile fiind atunci
confesionale, þineau tot de bisericã. Trebuinþele fiind mari iar învãþãtori puþini, multe ºcoli
aveau drept învãþãtor pe preotul satului. Sau pe soþia acestuia.
T-
Dar anii au trecut. Tînãrul Iosif terminase teologia la Sibiu, se întoarce acasã la Certege
unde aºtepta desfãºurarea viitoare a lucrurilor privitoare la el.
Împins de un puternic îndemn lãuntric el foloseºte acum din plin orice clipã pentru citit,
pentru rugãciune, pentru meditaþie, pentru scris. Deºi slãbit ºi suferind încã, luînd cartea sub
braþ, ieºea spre deal, spre munþi, iar acolo printre brazi ºi pãsãri cîntãtoare, slãvea pe
Dumnezeu ºi se adîncea în cunoaºterea Sfîntului Sãu Cuvînt.
Psaltirea mamei lui, îi era mereu nedespãrþitã. O sãruta strîngînd-o la inima lui ºi
aducîndu-ºi cu lacrimi aminte, o citea ºi o iubea pãtrunzînd-o din ce în ce tot mai mult. Nu
numai pentru preþul ei cel scump cãpãtat prin dragostea ºi credinþa mamei lui - ci mai ales
pentru nebãnuitul preþ pe care îl avea ea ca semn ºi Cuvînt al dragostei Dulcelui sãu Mîntuitor
Isus Hristos.
Acolo printre munþi, singur, numai cu Domnul, între brazii ºi florile munþilor cunoscuþi,
tînãrul Iosif ºi-a petrecut în vara aceea, cele mai liniºtite ceasuri de rugãciune ºi meditaþie,
în genunchi pe iarba asprã, cu psaltirea mamei strînsã lîngã inima lui, cu ochii îndreptaþi spre
cerul unde era mama lui ºi cu lacrimile fierbinþi care i se prelingeau pe obraji, picurînd pe
scumpa carte sãrutatã cîndva de buzele sfinte ale mamei neuitate.
T-
Cuvintele din urmã ale mamei sale bune îl urmãreau mereu. I se întipãriserã în minte ca
niºte litere de foc ºi îi rãsunau tot mai puternic în inimã ca o poruncã, venitã ºi din cerul ºi
din mormîntul unde o ºtia:
Þine psaltirea mea... Învaþã din ea sã-L iubeºti ºi sã te rogi lui Dumnezeu... În ea va fi
mîntuirea ta ºi a multora...
- Dumnezeu sã te binecuvînteze scumpã ºi dulce mamã, acolo unde eºti tu acum împreunã
cu scumpul tãu fiu Iosif, peste care tu cea dintîi ai vãzut semnul ceresc ºi pe care tu ai ºtiut
sã-l pregãteºti în aºa fel încît Dumnezeu sã-l poatã alege pe el slujitorul ºi sufletul cel mai
potrivit spre a-l folosi pentru slava Numelui Sãu ºi pentru mîntuirea unor atît de mari mulþimi
de suflete!
Ca unul dintre acei mulþi-mulþi care am aflat calea mîntuirii prin chemarea fiului tãu Iosif,
bunã ºi iubitoare mamã, mã rog ºi eu cu lacrimi Domnului nostru Isus Hristos sã-þi facã parte
la Dreapta Lui slãvitã, de toate fericirile fãgãduite Acolo, acelora care au ajutat pe mulþi sã
se mîntuiascã. Cãci în jertfa unui fiu sfînt, este o atît de mare parte din jertfa unei mame
sfinte. Dar la partea tãcutã ºi ascunsã a mamei, - gîndesc prea puþini.
T-
- Mîntuirea ta, ºi a altora - îi zisese mama.
Tînãrului Iosif i se limpezea acum tot mai limpede adevãrul acesta: cã propria sa mîntuire
este legatã de munca ºi lupta lui spre a-i putea mîntui pe alþii.
El se pregãtea pentru slujba preoþiei. ªi ce altceva oare este slujba aceasta decît o totalã
dãruire în munca ºi în lupta de a-i putea mîntui pe aceia la care va fi trimis?...
Un puternic cutremur sufletesc se fãcu în fiinþa sa - ºi conºtiinþa rãspunderii pentru
mîntuirea tuturor celor din jurul sãu începu sã i se trezeascã neliniºtitoare ºi puternicã.
Frãmîntãrile sufleteºti îl duceau la rugãciune iar rugãciunea la meditaþie. Din aceste meditaþii
începurã sã se închege în inima lui gîndurile ºi planurile viitorului sãu.

Sculaþi voi toþi
Sculaþi voi toþi fiii credinþei

de Adevãrul Sfînt aprinºi
ºi datoria conºtiinþei
sã vã înalþe neînvinºi!
Sculaþi pentru Hristos

lãsaþi tot ce-i de jos
prin Duhul Sfînt sã vã-noiþi
de vreþi cu El sã fiþi.
Vã lepãdaþi de necredinþã
nãscuþi din nou pentru Hristos
urînd cu-ntreaga-vã fiinþã
tot ce-i nedemn ºi ruºinos.
Deplin crezînd, nãlþaþi privirea

ºi inima spre Dumnezeu
îndepãrtînd din voi pornirea
de robi ce trag pãcatul greu!
Deschideþi ochii viu, sã vazã

ºi sã urmeze ce-i frumos -
ºi pînã viaþa nu-nceteazã
nu staþi din lupta lui Hristos!
Ne-nvinºi, în numele Luminii

luptaþi sub Sfîntul Crucii Semn
ºi nu staþi, pînã-n calea vinii
mai umblã-un singur om, nedemn.
Conºtiinþa misiunii
Conºtiinþa misiunii
pentru care te-ai nãscut,
misiunea ta ºi-a Cauzei
care-þi este steag ºi scut,
misiunea pentru care
legãmînt de jertfã-ai pus
sfîntã trebuie sã-þi fie
cum e soarele de sus.
Þelul unic pentru care

ai rostit solemn cuvînt
clar ºi-aprins ºi drept sã-þi fie,
luminos ºi nalt ºi sfînt
viaþa ºi puterea-n lume
pentru-aceasta þi s-au dat
misiunea Cauzei sfinte
þinã-þi sufletul legat.
Pentru tine tot ce-i viaþã

ºi religie ºi crez
în trãirea misiunii
Cauzei sfinte sã le vezi
strîns legat de-ai tãi, spre Þintã
fii cu legãturi de fier
misiunea ta sã-þi fie
sfîntã cãci o ai din cer.
Cel ce ºtie sã se roage bine, acela va ºti ºi sã trãiascã bine pentru Dumnezeu.
T-
Fericitul Augustin.
1888
IANUARIE FEBRUARIE MARTIE
L M M J V S D L M M J V S D L M M J V S D
1 1 2 3 4 5 1 2 3 4
2 3 4 5 6 7 8 6 7 8 9 10 11 12 5 6 7 8 9 10 11
9 10 11 12 13 14 15 13 14 15 16 17 18 19 12 13 14 15 16 17 18
16 17 18 19 20 21 22 20 21 22 23 24 25 26 19 20 21 22 23 24 25
23 24 25 26 27 28 29 27 28 29 26 27 28 29 30 31
30 31
APRILIE MAI IUNIE

1 1 2 3 4 5 6 1 2 3
2 3 4 5 6 7 8 7 8 9 10 11 12 13 4 5 6 7 8 9 10
9 10 11 12 13 14 15 14 15 16 17 18 19 20 11 12 13 14 15 16 17
16 17 18 19 20 21 22 21 22 23 24 25 26 27 18 19 20 21 22 23 24
23 24 25 26 27 28 29 28 29 30 31 25 26 27 28 29 30
30
IULIE AUGUST SEPTEMBRIE

1 1 2 3 4 5 1 2
2 3 4 5 6 7 8 6 7 8 9 10 11 12 3 4 5 6 7 8 9
9 10 11 12 13 14 15 13 14 15 16 17 18 19 10 11 12 13 14 15 16
16 17 18 19 20 21 22 20 21 22 23 24 25 26 17 18 19 20 21 22 23
23 24 25 26 27 28 29 27 28 29 30 31 24 25 26 27 28 29 30
30 31
OCTOMBRIE NOIEMBRIE DECEMBRIE

1 2 3 4 5 6 7 1 2 3 4 1 2
8 9 10 11 12 13 14 5 6 7 8 9 10 11 3 4 5 6 7 8 9
15 16 17 18 19 20 21 12 13 14 15 16 17 18 10 11 12 13 14 15 16
22 23 24 25 26 27 28 19 20 21 22 23 24 25 17 18 19 20 21 22 23
29 30 31 26 27 28 29 30 24 25 26 27 28 29 30
31
Calendar cu anul naºterii pãrintelui Iosif Trifa.

Istoria - Vol. 1 - Cap. 3 - Începutul chemãrii Pag. 23
Cap. 3
Începutul chemãrii
n vremea asta, ºcoala din Vidra de Sus, satul lui Avram Iancu din care se trãgea cea de-a
Î doua mamã a lui Iosif, rãmãsese fãrã învãþãtor.
Mama grijulie faþã de Iosif îºi avea planurile ei. Puse la cale prin fraþii ºi rudeniile pe care
le avea în satul lui Avram Iancu sã-l cheme pe Iosif deocamdatã ca învãþãtor acolo. Preot nu
putea fi sfinþit decît dupã cãsãtorie - iar Iosif încã nici nu se gîndise la acest pas.
Era cu vreo doi ani înainte de primul mare rãzboi, cînd proaspãtul teolog primi chemarea
pentru slujba de învãþãtor în Vidra de Sus. Satul era alcãtuit din mulþi locuitori, moþi sãraci,
cu cãsuþele de lemn aºezate pe Valea Arieºului dar ºi cu multe alte cãsuþe rãspîndite pe sus
pe dealurile ºi vãile munþilor pînã departe.
Pe lîngã îndatoririle ºcolii satul sãrac de moþi, avea atît de multe alte nevoi. Tînãrul
învãþãtor cu inima lui curatã ºi plinã de milã faþã de marile ºi multele dureri de tot felul ale
celor între care venise - le vedea, suferea pentru ele - ºi cãuta din toate puterile lui sã le
uºureze.
În vremile de pace marea mulþime a bãrbaþilor din satul Vidra, ca ºi din toate satele de
moþi, nu erau pe acasã. Erau unii la pãdure fãcînd ciubere, scînduri, ºindrile... Alþii duºi cu
acestea, încãrcate pe cãruþe sau pe cai, pînã departe prin satele ºi tîrgurile cîmpiilor þãrii, unde
le schimbau pe bucatele care le aduceau apoi în schimbul ciuberelor la familiile lor. Alþii erau
rãspîndiþi pînã cine ºtie unde pe la felurite munci prin þarã, ca sã-ºi cîºtige pîinea zilnicã
pentru ei ºi ai lor. Cãci în sat, în afarã de lemne ºi iarbã, nu se fãcea mai nimic.
În Vidra bãtrînii, vãduvele, bolnavii, orfanii ºi cei care nu mai aveau pe nimeni, erau
destui. Iar oamenii aceºtia de care cam toþi se feresc, îndatã ce au cunoscut cã tînãrul
învãþãtor îi iubeºte ºi-i ajutã erau zi ºi noapte pe capul lui fiecare rugîndu-l cîte ceva.
O mare parte din vremea ºi din puterea lui ºi-o cheltuia citind scrisorile celor plecaþi - ºi
scriindu-le înapoi, - cãci femeile ºi bãtrînii aproape nici unii nu ºtiau carte.
Pag. 24 Istoria - Vol. 1 - Cap. 3 - Începutul chemãrii
Alþii veneau la el fiind nedreptãþiþi de autoritãþile strãine, cu plîngeri ºi cereri. Alþii

înfometaþi ºi goi pentru un ban sau pentru o hainã. Nu ieºeau unii pînã ce intrau alþii.
Dar deºi ocupat peste mãsurã cu treburile lui ºi cu nevoile altora, totuºi învãþãtorul Iosif
nu uita rugãciunea ºi meditaþia. El simþea cã tocmai acum, în munca ºi în lupta cea grea în
care a ajuns, era mai multã nevoie de puterea ºi lumina care o primea prin pãrtãºia cu
Dumnezeu în meditaþie ºi reculegere.
Trãirea în mijlocul poporului ºi faptul cã lua parte atît de dureros ºi de adînc la toate
nevoile trupeºti ºi sufleteºti ale celor mai sãrmani ºi mai nefericiþi dintre fiii neamului sãu,
îi zguduia sufletul. ªi îi deschise tot mai adînc ochii asupra marilor trebuinþe ale bieþilor
oameni ºi asupra arzãtoarelor lor nevoi, pentru care va trebui de acum sã-ºi dãruiascã el viaþa.
Multele nedreptãþi care li se fãceau oamenilor de cãtre legiuitorii strãini... Multa nepãsare
vinovatã a celor care erau datori sã ajute la îndreptarea relelor, dar nu ajutau... Multul
întuneric al neºtiinþei de carte sau al neºtiinþei despre mîntuirea sufletelor lor, - în care erau
lãsaþi bieþii oameni... Multele rele, pãcate ºi boli care bîntuiau familiile ºi vieþile acestor
neajutoraþi,
- toate acestea îi frãmîntau ºi îi îndurerau sufletul lui Iosif, care suferea pentru fiecare în
parte ºi pentru toþi împreunã.
Bieþii oameni care abia îºi mai puteau purta necazul lor singuri, îndatã ce simþirã cã
învãþãtorul lor este omul lui Dumnezeu, veneau fiecare sã se uºure pe sine aruncîndu-ºi
necazul asupra lui. ªi el le primea ºi se încãrca cu toate.
Multe necazuri a avut a pãþi el cu autoritãþile de atunci pentru binele pe care lupta sã-l
facã sãtenilor lui nedreptãþiþi ºi sãraci.
T-
Curînd însã satul rãmãsese ºi fãrã preot. Atunci toatã mulþimea poporenilor adunaþi în
mijlocul satului strigarã într-un glas:
- Domnul învãþãtor sã ne fie preot!
T-
Era pe la sfîrºitul anului 1913 ºi începutul anului 1914.
S-a aranjat cu grabã cãsãtoria tînãrului Iosif cu o fatã anume Iulia, fiica unui nepot al lui
Avram Iancu anume Iosif, dar înfiatã de un frate al acestuia anume Alexandru.
Nunta s-a þinut în sat, la familia miresei.
Fratele cel mai mic, Dionisie, îºi aminteºte cã el avea pe atunci cam 20 de ani ºi cã a mers
la nuntã peste dealuri ºi vãi, cãlare pe calul lui tata.
Dupã cãsãtoria cu Iulia, Iosif a fost sfinþit ca preot acolo în Vidra de Sus, unde fusese
învãþãtor.
Din cãsãtoria lor li s-au nãscut pe rînd în patru ani patru copii. Familia pãrea fericitã,
deºi, ca fire, cei doi soþi pãreau mult deosebiþi unul de celãlalt.
Pentru tînãrul preot Iosif noua însãrcinare era ºi mai grea decît prima. Pe lîngã îndatoririle
familiare - cele de duhovnic al unei turme atît de necãjite ºi de lipsite ridica îndatoriri ºi
rãspunderi nespus de mari ºi nespus mai grele decît cele pe care le cunoscuse înainte.
Chiar cel mai bun om, pînã cînd încã nu ocupã nici un loc de rãspundere, de obicei, ia
lucrurile foarte uºor. Dar îndatã ce ajunge sã se vadã în fruntea unei mulþimi de care
rãspunde, - nu mai judecã lucrurile tot aºa de uºor, ci din ce în ce tot mai cu mult simþ al
datoriei ºi al rãspunderii.
Curînd începu rãzboiul. Necazurile ºi greutãþile se înmulþirã. Munca ºi rãspunderea, grija
ºi durerile devenirã tot mai grele.
O conºtiinþã deja formatã cum era aceea a tînãrului preot Iosif, maturizat de durerile
personale ca ºi de trãirile durerilor altora, - începu sã înþeleagã cutremurãtor de adînc ce
slãvitã este chemarea lui de preot, dar ºi ce grea îi este rãspunderea pentru împlinirea acestei
chemãri.
Din conºtiinþa acestei mari rãspunderi izvora puterea predicilor tot mai zguduitoare pe
care le rostea cu lacrimi poporului sãu, din mijlocul bisericuþei de lemn din Vidra, în
duminici ºi sãrbãtori, la nunþi sau la înmormîntãri. Sãtenii le ascultau cutremuraþi, cu ochii
aþintiþi la el, mãrturisind cã niciodatã nu mai auziserã pe cineva vorbindu-le astfel.
Din conºtiinþa acestei mari rãspunderi izvora puterea nopþilor petrecute îndelung în meditaþie
asupra Sfîntului Cuvînt al lui Dumnezeu Biblia. ªi în rugãciuni înlãcrimate asupra psaltirii
mamei neuitate.
Din conºtiinþa acestei mari rãspunderi izvorau scrieri ºi tîlcuiri inspirate, articole ºi
predici pe care începu sã le publice tot mai des în diferitele ziare, reviste ºi gazete, toate
þintind îndreptarea neajunsurilor din popor ºi mîntuirea sufletelor din pãcate.
Din conºtiinþa acestei mari rãspunderi izvora puterea bunãtãþii ºi rãbdãrii cu care asculta
ºi alina durerile felurite ale tuturor celor ce veneau la el sã-i spunã sau sã-i cearã ceva.
Anii lungi ai rãzboiului aduceau tot mai multe nenorociri ºi pierderi. O, cît de mare este
chemarea preotului ºi cît de dãruitã trebuie sã-i fie viaþa lui în alinarea ºi îmbãrbãtarea celor
din jurul sãu!
Astfel încetul cu încetul rugul se aprinsese ºi jertfa începuse sã se aºeze tot mai
ascultãtoare pe altarul milei ºi binefacerii de pe care trebuia sã se înalþe cu o deplinã dãruire
lui Dumnezeu spre limpezirea multor adevãruri ºi spre mîntuirea multor suflete!
T-
Dar drumul ºi ºcoala suferinþelor sale abia începuse. Pentru a putea fi cu adevãrat al
tuturor el trebuia sã nu mai aibã pe nimeni. ªi pentru a putea ajunge legat cu totul de cer,
trebuia sã i se rupã toate legãturile de pe pãmînt.
În toamna anului 1918 i-au murit pe rînd trei copii de gripa spaniolã ce bîntuia atunci, ca
urmare a relelor rãzboiului. Iar la sfîrºitul aceluiaºi an, iarna, dupã o scurtã ºi grea suferinþã
i-a murit de aceeaºi boalã necruþãtoare ºi soþia sa Iulia.
Iatã ce miºcãtor ºi duios îºi aminteºte el mult mai tîrziu în cele mai frumoase din
meditaþiile lui, acele dureroase împrejurãri din viaþa lui, pe care atunci nu le putea nici el
înþelege îndeajuns:
...Domnul ne atrage în diferite chipuri la pieptul Sãu. O, cum nu înþeleg oamenii cã ºi
necazurile, suferinþele, încercãrile ºi izbeliºtile vieþii sînt o atragere a Domnului, sã ne
aplecãm la pieptul Lui, sã-L aflãm pe El ºi sã ne rezemãm în El ºi în odihna Lui...
Eu mã gîndesc la mine în cîte chipuri ºi feluri m-a atras Domnul la El ºi m-a învãþat sã
mã reazem numai pe El.
A fost o vreme cînd m-am rezemat în cuibul ce-mi fãcusem ºi în averea ce-mi strînsesem.
Dar acest reazem s-a prãbuºit pe neaºteptate. Cuibul casei mi s-a spart ºi a trebuit sã plec în
lume pribeag.
M-am rezemat pe prieteni, dar curînd am aflat cît de slab ºi de nestatornic este ºi acest
reazem.
M-am rezemat în desfãtãrile lumii, dar vai, amar ºi mincinos mi-a fost pe urmã ºi acest
reazem.
Pe mama abia am cunoscut-o, ca sã mã reazem de pieptul ei...
O, Scumpul meu Mîntuitor, poate cã Tu ai voit aºa, Tu mi-ai rãsturnat toate reazemele
cele lumeºti, ca sã Te aflu pe Tine Reazemul cel minunat al vieþii mele. M-ai trecut prin
suferinþe, m-ai izbit cu lovituri ca sã pierd toate reazemele cele lumeºti, sã Te aflu pe Tine,
sã mã apleci la pieptul Tãu ºi sã mã reazem numai în ajutorul Tãu. Mã simþesc dator sã-Þi
mulþumesc ºi din acest loc, pentru aceastã aplecare a vieþii mele spre reazemul Tãu cel scump
ºi sfînt”...
L. S. nr. 25 din 17 iunie 1928.
T-
Apoi continua: ... O ce moarte liniºtitã ºi fericitã este moartea celui ce se reazemã pe
braþele cele dulci ale Mîntuitorului... În clipele morþii fiecare muribund cautã braþe în care
sã moarã. Soþul moare în braþele soþiei, soþia în braþele soþului, pãrinþii în braþele copiilor,
copiii în braþele pãrinþilor. În clipele morþii este ceva ce-l face pe om sã-ºi caute un reazem,
un ajutor sufletesc .
De cînd eram preot la þarã îmi aduc aminte cã mi-am îngropat pe rînd trei copii.
Sãrmãnuþii de ei, moartea lor mã urmãreºte ºi azi. Fiecare din ei n-a putu muri decît în braþele
mele. Au murit în braþele mele strigînd: tatã dragã. Pe urmã mi-a murit ºi soþia în braþele
mele strigînd: soþule dragã. Braþele mele erau un reazem, un sprijin sufletesc pentru trecerea
lor în cealaltã lume...
Moartea lor mã urmãreºte ºi azi cu lacrimi în ochi. Dar mai mult decît moartea lor mã
înfioarã astãzi gîndul cã ºi sufletul cautã braþe sufleteºti în clipele morþii. Mã urmãreºte azi
întrebarea: în braþele cui voi depune sufletul meu? Slavã Þie Mîntuitorule cã m-ai scãpat de
gîndul acesta înfricoºat: eu voi muri liniºtit în braþele Tale”...
T-
L. S. nr. 29 din 15 iulie 1928, pag. 3
ªi întocmai aºa a ºi murit!
T-
- ...Era o zãpadã mare pe la noi atunci - îºi aminteºte fratele sãu Dionisie. Nici n-a putut veni
pînã la noi nimeni ca sã ne anunþe despre nenorocirea morþii cumnatei Iulia. Aºa cã n-am
putut merge la înmormîntarea ei. Am aflat doar cã a murit dupã ce o îngropaserã.
Astfel cã dupã numai patru ani de cãsnicie tînãrul preot Iosif rãmîne vãduv doar cu
copilaºul Tit de abia doi ani, orfan de mamã...
T-
Aceastã nouã ºi grea loviturã fu suportatã aproape tot aºa de greu ca aceea a pierderii
mamei cînd el avea doar cîþiva aniºori. Dar nici de data aceasta încã pãrintele Iosif nu
înþelegea bine planul ºi voia lui Dumnezeu cu el. Cum nici unii dintre noi nu înþelegem ce
face Dumnezeu cu noi acum, pînã mult mai tîrziu, cînd vine vremea sã ni se arate scopul pe
care îl avea Bunul Dumnezeu cu noi cînd întrebuinþa acele mijloace dureroase.
Numai cînd ni se ia de peste ochi perdeaua înneguratã a nepriceperii, abia atunci începem
sã vedem ºi cu înþelegerea minþii, ceea ce pînã atunci putusem cu greu doar bãnui, prin
credinþa inimii despre tainica Lui lucrare.
T-
Au trecut dupã aceasta alþi aproape trei ani.
Durerea ºi singurãtatea din lumea lui lãuntricã, i-au fãcut tot mai bunã ºi mai simþitoare
inima, spre durerile ºi singurãtãþile lumii dinafara lui. Astfel nemaiavînd ceva al sãu pe lumea
asta, s-a dãruit cu totul muncii ºi luptei pentru care ºtia cã s-a nãscut: ca sã-L aducã pe
Hristos la oameni ºi pe oameni la Hristos.
T-
Numele ºi lupta acestui de tînãr încercat slujitor al lui Hristos, începeau sã fie cunoscute
în cercuri tot mai largi, mai ales prin activitatea sa publicisticã. El trecea acum drept unul din
cei mai harnici ºi talentaþi scriitori bisericeºti pentru popor. Cele mai cunoscute ºi rãspîndite
publicaþii din þarã ºi chiar din strãinãtate îi tipãreau regulat din scrierile lui, citite ºi gustate
cu multã bucurie de toþi. O frumoasã carte de predici Spre Canaan i se ºi tipãrise la Arad.
Toþi îl vorbeau de bine fiindcã tot ce spunea el în cuvîntul sãu, scris sau vorbit, era plin de
adevãr, de putere ºi de inspiraþie.
T-
În 1920 moare protopopul de la Cîmpeni, acela de care depindea ºi parohia de la Vidra.
În ziua alegerii de protopop, toþi cei adunaþi au hotãrît, fãrã ca pãrintele Iosif sã fi
candidat, sã-l aleagã ca protopop pe tînãrul ºi cunoscutul preot de la Vidra, împotriva unui
alt preot care candidase, acela bãtrîn, cu avere ºi cu cunoscuþi mari.
Acest lucru pe lîngã cã arãta preþuirea de care se bucura de la început pãrintele Iosif în
rîndul tuturor celor ce-l cunoºteau, - i-a adus ºi o mulþime de alte necazuri, pe lîngã cele ce
le avea. Candidatul cãzut în faþa pãrintelui Iosif, omul avut ºi cu rudenii sus puse, preotul
Gomboº, a început sã porneascã împotriva lui cu zavistie ºi cu urã fãcîndu-i el ºi rudeniilor
lui, o mulþime de neajunsuri ºi neplãceri.
În aceste condiþii, starea omului lui Dumnezeu care ºi înainte era destul de grea a început
sã devinã apãsãtoare ºi de neîndurat. Cei care îl iubeau erau mulþi dar slabi, pe cînd cei care
îl urau deºi erau puþini, erau tari.
Vãzîndu-i starea grea acolo, mulþi dintre prietenii ºi admiratorii sãi îl sfãtuiau sã lase satul
ºi sã se mute la oraº. Cu singurãtatea vãduviei ºi cu grija copilaºului sãu rãmas fãrã mamã,
i-ar fi fost ceva mai uºor poate. Dar alipirea lui sufleteascã de mulþimea celor între care
petrecuse anii grei ai rãzboiului ºi ai încercãrilor, apoi faptul cã începuse sã-ºi formeze o
seamã de suflete hotãrîte pentru o viaþã nouã, - îi fãceau nespus de greu gîndul unei despãrþiri
de ai sãi.
Simþea însã cã lucrurile se apropie de o mare schimbare ºi cã în curînd va ajunge la o altã
rãscruce a vieþii sale. Dori sã cearã ºi pãrerea familiei lui de la Certege.
Fratele sãu Dionisie îºi aduce aminte de o consfãtuire pe care au avut-o atunci el ºi
Constantin, - cu fratele lor Iosif.
- Am de ales între vreo trei drumuri, - le zise preotul Iosif: ori sã primesc slujba de
protopop la Cîmpeni, ori sã merg la Cluj unde mã cheamã prietenul meu profesorul Lupaº,
gãsindu-mi o slujbã atrãgãtoare, ori sã merg la Sibiu unde mi se oferã un loc de duhovnic la
teologie. Mi se oferã acest loc mai mult pentru a mã face sã las locul de protopop de la
Cîmpeni preotului Gomboº. El are multe legãturi la Sibiu - ºi aceste legãturi vreau sã-l scape
de mine pentru a nu-i mai primejdui ajungerea lui la protopopiat...
Noi amîndoi fraþii - îºi aminteºte Dionisie - l-am sfãtuit sã aleagã Sibiul. Slujba de
protopop la Cîmpeni cerea multã alergare pe jos peste dealuri în vizitarea parohiilor, iar el
era prea slãbuþ ºi prea bolnav pentru astfel de drumuri. Mai ales din pricina condiþiilor lui
fizice, l-am sfãtuit sã renunþe la protopopiat. El n-ar fi fost în stare sã facã multã vreme astfel
de eforturi. Pe lîngã asta erau ºi umbletele preotului Gomboº ºi ale rudelor lui, care erau
foarte agitaþi. ªi nu voiam sã ne luãm la luptã cu ei...
T-
Astfel pãrintele Iosif a ales Sibiul.

Frînghiile se strîngeau aºadar tot mai aproape înfãºurînd jertfa ºi trãgînd-o tot mai
limpede spre locul ºi altarul de care va trebui sã fie legatã, pe care va trebui sã ardã ºi sã se
mistuie.
Cît de bine se pot vedea aceste lucruri acum cînd privim la ele de la depãrtarea atîtor ani ºi
a atîtor întîmplãri, care au dus într-o strînsã legãturã a lor - la acest scop. Cît de limpede se
vede mult mai în urmã, cã omul ales de Dumnezeu pentru o anumitã lucrare, este tras ºi
împins ca de niºte puteri ºi legãturi nevãzute, spre acest destin al sãu. Cã ºi timpul, ºi
împrejurãrile ºi oamenii ºi condiþiile lucreazã împreunã, ca jertfa aleasã sã fie dusã fãrã
putinþã de împotrivire, pe calea ei îngustã, spre scopul ei divin!...
T-
Cel care ia povara altuia asupra lui,

cel care este gata sã foloseascã darul sãu spre a face bine celor mai sãraci,
cel care din sfinþenia primitã de la Dumnezeu, ajutã pe cei mai lipsiþi,
- acela este un binefãcãtor pentru primitori.
Este un slujitor dupã pilda lui Hristos.
Epistola cãtre Diognet.

Conºtiinþa datoriei
sã-þi lumine calea ta
oriºicît de grele vremuri
ºi vrãjmaºi te-ar înfrunta!
Nu-i o mai presus onoare
cît va fi pe lume grai
decît treazã conºtiinþa
datoriei sã þi-o ai.
într-ai tãi ºi-ntre strãini
sã n-o-mpiedice cununã
nici de aur nici de spini
sã n-o cumpãneascã banul
ºi nici sîngele nicicînd
veºnic preþul cel mai mare
decît oriºice avînd.
pentru Cauza lui Hristos
pentru Adevãr ºi Cinste,
pentru Bine ºi Frumos
pentru slava ºi triumful
lui Hristos în veci sã-þi stea
mai presus de tot ce-n lume
va iubi fiinþa ta.
“Mie-atît mi-a mai rãmas

sã mã-ncred în Dumnezeu
sã-L ascult ºi pas cu pas
sã-L urmez pe Domnul meu
Pot totul în Hristos,

El e tãria mea
El mã trece credincios
chiar prin lupta cea mai grea.”
Istoria - Vol. 1 - Cap. 4 - Spre altarul sãu Pag. 31
Cap. 4
Spre altarul sãu
ra deci în toamna anului 1921...

E Mitropolitul Bãlan, atît din dorinþa de a-l ajuta pe preotul Gomboº, (cunoscut bun al
sãu ºi om cu greutate materialã ºi relaþii, - lucru foarte însemnat pe atunci) ca sã ajungã
protopop la Cîmpeni,
- cît ºi din nevoia de colaboratori talentaþi cum era preotul Iosif, pe care îl cunoºtea bine,
pentru lucrarea pe care o avea în planul sãu, - îl chemã neîntîrziat pe pãrintele Iosif la Sibiu.
I s-a oferit deocamdatã postul de duhovnic al studenþilor de la teologie. Dar chemarea lãsa
sã se înþeleagã ceva ºi mai mult...
T-
Grãbit pãrintele Iosif îºi strînse cîte putu lua cu sine într-o cãruþã a unui sãtean ºi ieºi
închizînd cu mîna tremurîndã uºa cuibuºorului sãu pãmîntesc abia înfiripat dar aºa de curînd
spart pentru totdeauna. Îºi luã de mînã copilaºul ºi mai urcã o datã la cimitirul unde îi
aºteptau apropiate cele patru morminte încã destul de proaspete.
Îngenunchearã într-o rugãciune de rãmas bun mai mult plînsã ºi gemutã decît spusã. Apoi
sãrutînd crucile îndurerate, îºi întoarserã feþele scãldate în lacrimi înspre drumul Golgotei lui
pe care trebuia sã-l urce încã ºaptesprezece ani...
Curînd îºi luã apoi copilul în braþe ºi îl sui pe lucruºoarele lor din cãruþa cu coviltir
moþesc. În jurul lui se adunase aproape tot satul, îmbrãþiºîndu-l ºi sãrutîndu-i mîinile cu
lacrimi de dragoste ºi de durere.
În tot lungul drumului prin sat, oamenii ºi femeile ieºeau de prin case ºi se þineau dupã
cãruþa lui plîngînd ºi vãitîndu-se ca dupã mortul cel mai scump.
Cineva se suise în turnul bisericii ºi trãgea clopotul care se tînguia peste toate vãile ºi
dealurile satului cu sunete pline de sfîºiere ºi de lacrimi ca dupã o pierdere de neînlocuit.
Pag. 32 Istoria - Vol. 1 - Cap. 4 - Spre altarul sãu
În fiecare uºã ºi fereastrã era cineva care îl petrecea cu semne iubitoare ºi îndurerate, cu
feþe ºi priviri pline de lacrimi, în hohote de plîns. Aceastã priveliºte îl fãcea sã se simtã ca
un condamnat care merge spre ispãºire. Inima lui se simþea plinã de grele presimþiri pentru
viitor. ªi de amare pãreri de rãu pentru cã îi pãrãseºte pe aceºti oameni care abia acum vede
el, cît îl iubeau de mult.
Cînd stai ani de zile în mijlocul unor suflete curate ºi chinuite, cînd trãieºti împreunã cu
aceºti oameni zilele unor neuitate suferinþe ºi încercãri, - închegarea sufleteascã îþi devine
neînchipuit de puternicã ºi de adîncã. Numai cînd trebuie sã te smulgi dintre ei, poþi simþi cu
adevãrat cît de adînci sînt rãdãcinile acestei puternice împãrtãºiri în inima ta.
ªi clopotul acesta care nu mai tace... ªi glasul acesta care n-a mai plîns atît de sfîºietor
de la începutul rãzboiului. ªi drumul acesta care nu mai sfîrºeºte cãci pe tot lungul uliþei sînt
numai inimi care opresc cãruþa pentru o îmbrãþiºare sau pentru o vorbã îndureratã.
Ajuns afarã din sat ochii se mai întorc încã o datã înspre bisericuþa unde a slujit, înspre
cãminul unde s-a bucurat, înspre cimitirul unde îi rãmîn cele patru fiinþe neuitate.
Îºi ºterse ochii de lacrimi ºi strîngîndu-ºi cu dragoste ºi milã lîngã inima lui pe Tituþul lui ticu
cel de cinci aniºori, îºi întoarse faþa hotãrît spre Ierusalimul cãtre care suia - ºi înspre Golgota
care îl aºtepta acolo.
T-
La Sibiu a sosit noaptea, fãrã sã-l aºtepte nimeni. A stat în garã cu copilul ºi cu bagajele
pînã dimineaþa, gîndindu-se întîia datã cu amar cã în satul de unde plecase avea mãcar o
cãsuþã a lui - ºi încã alte nenumãrate case care l-ar fi primit cu dragoste ºi cu bucurie la
nevoie. Dar aici nu era nici una a lui - ºi cine ºtie dacã va mai gãsi pe cineva care sã-l
primeascã cu înþelegere.
Un suflu rece ºi tãios îi cuprinse inima gîndindu-se la toate acestea. Un glas chinuitor
parcã i se furiºa în inimã. ªi ceva ca un nor negru ºi ameninþãtor îi învãlui sufletul. Un duh
vrãjmaº simþi apropiindu-i-se de suflet ºi parcã ºoptindu-i:
- Ce cauþi tu aici? N-ai putut sta acolo unde erai? Nu aveai tu acolo tot ce-þi lipsea? De
ce n-ai stat acolo unde erau ai tãi cei vii ºi cei morþi? Aici nimeni nu te iubeºte ºi nimeni nu
te vede cu bucurie. N-ai sã poþi face nimic aici. Cine eºti tu, un om sãrman, bolnav ºi
nevoiaº? Aici te vei îngropa ºi nimeni nu va ºti nici în viaþã de munca ta nici în moarte de
mormîntul tãu. Eºti un om mic - ºi vei rãmîne un om nimic.
Sufletul i se scuturã ca de frig - ºi voi sã se liniºteascã închizînd ochii ºi îndrãznind sã
nãdãjduiascã în ajutorul lui Dumnezeu.
Dar duhul vrãjmaº îi ºopti din nou: Tu vii aici cu gînduri mari ºi crezi cã ai sã poþi
îndrepta lumea asta cu nãravurile ei? Nu te vezi ce slab eºti? Nu te ºtii din ce loc de jos te
tragi? Dar cui crezi oare cã-i va pãsa de tine ºi cum crezi tu cã te poþi lua la luptã cu atîtea
puteri ºi cu atîþia puternici mari ºi tari? Ce eºti pe lîngã ei tu, un necunoscut care vii din satul
tãu de munte, un pitic între atîþia uriaºi?
O luminã lãuntricã îl fãcu sã gîndeascã la pãstoraºul David, cînd pãºea sã-l înfrunte pe
Goliat. - ªi îºi zise ca ºi cum ar fi rãspuns ispititorului viclean:
- Eu vin aici la chemarea Domnului ºi Mîntuitorului Hristos. ªi în Numele Lui, nu în
numele meu. El va lupta pentru mine ºi voi birui.
Dar vrãjmaºul nu se lãsa:
- Acum iatã ce ai ajuns! - îi ºopti el mai departe. Unde te vei duce, cã iatã nici un loc
unde sã-þi pleci capul nu ai în toatã cetatea asta. ªi mãcar dacã ai fi singur, dar ce te faci cu
copilaºul acesta. L-ai adus aici ca sã-l nenoroceºti ºi pe el!...
- ªi apoi stai, cã abia de aci încolo ai sã vezi... Tu nu ºtii ce înseamnã invidia oamenilor
pe care am sã-i stîrnesc împotriva ta. Vei fi tu un înzestrat de Dumnezeu cu daruri neobiºnuite
ºi cu o voinþã puternicã, - dar nu-þi aduci aminte oare ce poate face pizma ºi gelozia
celorlalþi? Ai uitat alegerea de la Cîmpeni? Vei vedea ce te aºteaptã aici!
Mai bine întoarce-te înapoi!...
- O Doamne ºi Dumnezeul meu - suspinã omul lui Dumnezeu amãrît, - îndepãrteazã de
la mine acest duh potrivnic ºi ispititor! Întãreºte-mi credinþa în chemarea Ta ºi întãreºte-mi
voinþa ascultãrii de aceastã chemare, spre a nu mã lãsa doborît ºi biruit. Ci sã merg hotãrît
ºi statornic pe calea aleasã de Tine spre împlinirea chemãrii pe care mi-ai fãcut-o. Eu am ales
calea Ta, ºi m-am predat cu totul în slujba Ta. Ajutã-mã sã nu-mi iau privirea de la Tine ºi
sã nu mã întorc din drumul Tãu. Nu mã lãsa biruit nici de îndoialã ºi nici de poveri.
E adevãrat cã eu nu am aici pe nimeni, dar Te am pe Tine care m-ai fãcut sã pãrãsesc tot
ce am avut, ca sã Te urmez pe Tine aici unde mi-ai arãtat cã Te pot sluji cel mai cu folos.
Ajutã-mã sã privesc neîncetat la Tine Preadulcele ºi Preascumpul meu Mîntuitor Isuse
Doamne ºi sã merg tot mai hotãrît pe urmele Tale, strîngîndu-mi sufletul tot mai aproape de
Crucea ºi de Jertfa Ta.
ªi un refren dulce îi veni de departe liniºtindu-i gîndurile, ca o rugãciune, ca o
îmbãrbãtare:
- Mai lîngã Domnul meu, mai lîngã El...
T-
Dimineaþa, la mitropolie fu primit cu strîngere de mîini, cu urãri de bun venit, cu zîmbete
binevoitoare - cu speranþe ºi cu promisiuni.
Dar momentan - în toate cele patruzeci de case ºi clãdiri destul de mari pe care le avea
mitropolia în Sibiu, nu se gãsea o camerã de locuit pentru el ºi copil. Poate se va face cumva
ceva mai tîrziu.
- Cautã ºi d-ta pãrinte Iosife deocamdatã pe undeva prin oraº o locuinþã cu chirie pînã se
va face cumva un loc pe aici. Sperãm cã în curînd se va rezolva totul cu bine...
A gãsit într-adevãr pe undeva prin cartierul gãrii o casã ºi o inimã primitoare - ºi astfel
a avut unde sã stea pînã se va face cumva ceva mai tîrziu ºi se va gãsi ºi pentru el un loc.
Îndatã dupã sosire i s-a dat în primire slujba de duhovnic la teologie. Post provizoriu ºi
oarecum de acomodare.
Noua lume în care intrase era atît de diferitã de cea din care ieºise, cît cerul de pãmînt.
Încã de la început, printre puþina bucurie a unora de venirea lui aici, simþi prin duhul sãu
împotrivirea altora ºi nepãsarea trufaºã a celor mai mulþi. Formal i se arãta bunãvoinþã din
partea conducerii mitropoliei, iar la fostul lui profesor, acum mitropolit, simþea chiar o
oarecare dragoste ºi încredere. Vedea însã bine cã rolul lui acolo va rãmîne fãrã vreo prea
mare importanþã. Nu se putea bizui decît pe puterea lui Dumnezeu, - ºi pe munca ºi talentul
pe care ºi-l ºtia de la El.
Se va ruga ºi va aºtepta ca Domnul care l-a adus aici, sã-i arate limpede care este voia ºi
scopul Lui. ªi care este locul din care dînsul va putea înþelege ºi urma aceastã voie ºi scop
al Domnului sãu.
T-
În munca de duhovnic al teologilor activitatea lui era îngrãditã ºi în timp ºi în program.

Din mijlocul sufletelor de la þarã pregãtite de suferinþã ºi lipsuri spre ascultarea Cuvîntului
lui Dumnezeu cum erau cei de la Vidra, - ºi cum era chiar ºi sufletul lui, acum el se
pomeneºte venit aici aruncat în mijlocul unor tineri plini de o viaþã fireascã ºi în majoritatea
lor fii de familii întãrite, netrecuþi prin necazuri ºi cu un caracter atît de îndepãrtat de al sãu.
Tot mediul ºi toate comportãrile îi erau atît de strãine ºi chiar potrivnice.
Se simþea fericit numai în duminicile cînd îi venea rîndul sã slujeascã cu ceata lui la
Sfînta Liturghie în catedrala mitropolitanã. ªi mai ales cînd îi venea rîndul sã se þinã predica
de evanghelizare. Atunci îºi revãrsa în cuvinte înlãcrimate tot focul Duhului Sfînt care îi
ardea inima pentru vestirea mîntuirii aduse de Jertfa Crucii Domnului nostru Isus Hristos. Îºi
revãrsa astfel toatã durerea sufletului sãu care se mistuia pentru starea jalnicã a creºtinãtãþii
de nume ºi de forme pe care o vedea în jurul lui. Lume care era atît de strãinã ºi de potrivnicã
voii lui Dumnezeu ºi credinþei Domnului Hristos - cu care se fãleau.
De la început, în jurul noului venit se stîrnirã puternic douã sentimente. Unul de dragoste
ºi preþuire din partea celor ce simþeau în el un om trimes de Dumnezeu - ºi altul de urã, al
celor ce îl vedeau o primejdie pentru importanþa lor ºi ca pe un concurent al cãrui talent ºi
putere îi vor copleºi.
Însã David cucerea mereu noi biruinþe cãci Dumnezeu era cu el.
La numai cîteva sãptãmîni de la venirea lui aici, începuse sã fie privit ca un om cu totul
deosebit care va avea de fãcut aici o lucrare deosebitã.
T-
Nimic nu-l înalþã pe cineva mai sus spre slavã, ca o conºtiinþã curatã ºi veghetoare.
T-
Eu nu ºtiu Doamne
Eu nu ºtiu Doamne unde încã

îmi vei mai duce paºii mei,
dar ºtiu cã Tu-mi vei fi oriunde
luminã sfîntã pentru ei.
Eu nu ºtiu Doamne ce ispite

vor mai veni în calea mea,
dar ºtiu cã-n Tine biruinþã
ºi ocrotire voi avea.
Eu nu ºtiu Doamne de cîþi prieteni

mai pot fi încã pãrãsit,
dar ºtiu cã Tu vei fi cu mine
Însoþitor nedespãrþit.
Eu nu ºtiu Doamne cîte lacrimi

au sã-mi mai plîngã ochii mei,
dar ºtiu cã Tu-mi vei fi-alinare
ºi mîngîiere pentru ei.
Eu nu ºtiu Doamne cîte jertfe

mai trebuie s-aduc din greu,
dar ºtiu cã Tu-mi vei da putere
sã-mi sui deplin calvarul meu.
Eu nu ºtiu Doamne cîte rane

voi mai primi de la ai mei,
dar ºtiu cã Tu-mi vei da rãbdare
ºi rugãciune pentru ei.
Eu nu-mi ºtiu Doamne viitorul

dar ºtiu cã el e-n Mîna Ta
- ajutã-mi sã nu uit aceasta
ca liniºtit sã-Þi pot urma.
Istoria - Vol. 1 - Cap. 5 - Apele adînci se limpezesc greu Pag. 37
Cap. 5
Apele adînci se limpezesc greu
înd apele adînci se tulburã, ele se limpezesc cu greu ºi cer multã vreme ºi multã
C rãbdare pentru aceasta.
Bolovanul rãzboiului se lãsase la fund, dar apele stãrilor agitate de el, se frãmîntau încã.
Ura stîrnitã între oameni ºi popoare de încleºtarea grozavã ºi îndelungatã clocotea încã între
neamuri, iar la graniþele noi dintre þãri nu era pace. Cei ieºiþi înfrînþi din rãzboi se agitau ºi
î n a f a r ã º i î n ã u n t r u , n e p u t î n d u - s e î m p ã c a c u p a gu b a l o r d e t e r i t o r i i , c u t r u f i a l o r
îngenuncheatã. Cãutau prin orice mijloace, cît încã stãrile erau proaspete, sã-ºi mai
cucereascã mãcar ceva din ceea ce pierduserã.
La graniþele cele noi ºi largi ale þãrii noastre se agitau mari primejdii atît din apus cît ºi
din miazãzi ºi rãsãrit.
Limbile fiind împãrþite ºi învrãjbite, tot aºa erau ºi religiile lor. Ura naþionalã alimenta
ura religioasã, apoi ura socialã. ªi tot ce se nãºtea din aceste uri era numai otravã ºi sfîºiere
ºi moarte.
În þara noastrã nouã ºi mare, nici nu apucaserã sã se liniºteascã chiuiturile de bucurie ale
întregirii, pînã cînd se vãzurã norii ameninþãrilor dinafarã ºi noroiul ticãloºirii dinãuntru.
Vrãjmaºii lucrau cu repeziciune ºi cu putere atît prin ameninþãrile directe ºi înarmate de lîngã
hotarele þãrii cît ºi prin toate mijloacele învrãjbirii ºi decãderii din mijlocul ei. Lucrurile se
înrãutãþeau cu o aºa repeziciune încît era nevoie sã se lucreze cu cea mai mare grabã ºi cu cea
mai puternicã hotãrîre, spre a fi salvat ceea ce se cucerise cu atîtea jertfe ºi cu atîtea secole.
Oamenii conºtienþi vedeau cã nu mai putea fi amînat nimic. Cã trebuie imediat sã se
întreprindã tot ce se poate face pentru salvarea lucrurilor.
În frãmîntãrile capetelor cu rãspundere - s-au propus atunci multe soluþii. Pentru alegerea
celor mai bune dintre ele s-au þinut multe consfãtuiri.
ªi s-au cules multe pãreri.
T-
Pag. 38 Istoria - Vol. 1 - Cap. 5 - Apele adînci se limpezesc greu
Pe plan religios, la mitropolia Sibiului era o destul de mare animaþie ºi în cadrul datoriilor
care îi reveneau se cãutau mijloacele cele mai potrivite ºi mai promiþãtoare.
Într-una din consfãtuirile organizate pentru acest scop, printre mãsurile practice care
trebuiau luate fãrã întîrziere era ºi înfiinþarea unei gazete religioase pentru popor. Rolul
acestei gazete sãptãmînale era sã ducã luminã ºi unire în lumea întunecatã ºi învrãjbitã. Mai
ales în lumea þãrãnimii ºi muncitorimii roasã de boli ºi sãrãcie ºi învrãjbitã de politicieni, de
alcool, de procese ºi de dezbinãrile sectare.
Gazeta aceasta va fi un lucrãtor puternic pentru îndrumarea ºi luminarea satelor noastre,
pentru sudarea sufletelor româneºti în faþa primejdiei strãine, pentru stîrpirea relelor care
nimicesc sãnãtatea societãþii ºi pentru înviorarea vieþii religioase, singura care poate duce la
salvare.
Printre cei vreo zece participanþi la aceastã consfãtuire, ca unul dintre cei mai tineri ºi mai
din urmã, - a fost chemat ºi pãrintele Iosif, noul duhovnic de la teologie.
A vorbit mitropolitul Nicolae cu elan ºi cu îngrijorare înfãþiºînd din nou toatã starea de
lucruri care fãceau grabnicã ºi necesarã apariþia unei astfel de gazete. Redacþia va fi în chiar
clãdirea consistoriului mitropolitan, iar administraþia va fi supusã acestui consistoriu. Va fi
tipãritã în tipografia arhidiecezanã care, în felul acesta, va fi ajutatã ºi ea întrucît are mereu
de luptat cu greutãþi ºi deficite.
La încheierea vorbirii sale, mitropolitul a fãcut un apel la toþi cei prezenþi, ca unii din ei
care erau cei mai buni scriitori bisericeºti, sã alcãtuiascã un comitet de redacþie ºi sã facã
propuneri pentru cel mai în mãsurã dintre ei care ºi-ar putea lua rãspunderea redactãrii ºi
apariþiei în cele mai bune condiþii a acestei gazete...
A urmat o lungã discuþie în care toþi cei de faþã ºi-au dat pãrerea asupra unora sau altora
din problemele apariþiei foii. S-a convenit asupra denumirii. Gazeta va purta titlul de Lumina
Satelor. S-a convenit asupra rolului ºi importanþei membrilor din comitetul de redacþie
precum ºi a obligaþiilor pe care trebuie sã ºi le asume fiecare numãr cu material cît mai nou,
mai felurit ºi mai bun pentru ca gazeta sã-ºi facã drum cu cinste ºi cu încredere în popor ºi
în lume. S-a convenit ºi asupra indemnizaþiilor pe care urmeazã sã le încaseze cei care vor
colabora la ea.
Au fost întrebaþi ºi ascultaþi toþi cei prezenþi la aceastã consfãtuire. Numai de cel mai tînãr
ºi mai din urmã dintre toþi - n-a întrebat nimeni nimic. Ca ºi cum el nici n-ar fi fost acolo.
Comitetul format, a încredinþat în mare pãrintelui Policarp Moruºca grija redactãrii ºi
administrãrii gazetei. Dar la urmã cînd trebuia sã se afle totuºi cineva care sã poarte greul
zilnic, corvoada redacþiei, care cere o muncã uriaºã ºi un talent puternic - s-au izbit de o nouã
întrebare: cine s-o facã asta cãci acolo este lucru nu glumã.
Primirea scrisorilor, asigurarea materialului necesar la timp, alegerea ºi ajustarea acestui
material, clasificarea pe pagini, supravegherea corecturii ºi paginaþiei, grija rãspunsurilor la
cititori ºi apariþia la timp - cereau o jertfã. Pãrintele Moruºca avea ºi alte însãrcinãri la
consistoriu, nu le putea face pe toate acestea.
Atunci s-au uitat unii la alþii întrebînd:
- Asta cine s-o facã?
- Eu nu pot, se scuzã unul; mai am funcþia cutare ºi cutare. A scrie un articol pe
sãptãmînã, mai merge, o pot face ºi acasã în orele libere. Dar a mã înhãma la treaba unui
redactor rãspunzãtor, asta n-o pot. S-o facã... cutare.
- Nici eu nu pot! - rãspunde cel vizat. Am ºi eu familie, catedrã, obligaþii, interese... A,
un articol pe sãptãmînã da, pot ºi eu, - dar redactor nu pot. Sã fie... cutare.
- Nici eu n-o pot face, nici eu - rãspund cu toþii pe rînd. Pînã cînd cineva, privind peste
toþi ºi vãzîndu-l pe cel mai tînãr ºi mai din urmã care tãcuse tot timpul, - zise, bucuros cã vor
scãpa cu toþii:
- A, iatã omul cel mai potrivit la locul potrivit. Nimeni n-ar putea face mai bine treaba
aceasta decît pãrintele Trifa. El e tînãr, e talentat, are elan ºi are ºi timp - adãugã mai în
serios mai în ironie glasul voios care îl descoperise.
- Da, da - sãrirã mai mulþi cu vorba. Pãrintele Trifa e cel mai potrivit pentru slujba de
redactor al foii. El n-are nici familie, nici cine ºtie ce funcþie importantã. Este cel mai tînãr
ºi mai liber. El ºi aºa este proaspãt venit de la þarã, mai obiºnuit cu sãtenii, cu vocabularul,
cu preocupãrile ºi cu nevoile sãtenilor.
- Da, da pãrinte Trifa - zise ºi mitropolitul. De fapt, sã spun drept, cam la dumneata mã
gîndeam ºi eu. Eºti într-adevãr cel mai potrivit pentru munca aceasta, pentru cã nu-i glumã
ceea ce va trebui fãcut. Vreau ca aceasta sã fie cea mai bunã foaie pentru popor din cîte se
scriu azi în þarã la noi.
Dar nu te teme, nu vei fi lãsat singur. Iatã pãr. Moruºca ºi toþi aceºti oameni de nãdejde
îþi vor sta într-ajutor. Ei sînt oameni cu pregãtire ºi cu experienþã. Colaborarea lor va asigura
apariþia gazetei la timp ºi într-o þinutã vrednicã. D-ta vei avea numai grija de a aranja
materialul ºi de a supraveghea tipãrirea ºi expedierea ei la timp. Cel mult dacã vei îngriji de
ºtirile de umpluturã la partea informativã ºi de unele mici rãspunderi la scrisori. Pe lîngã
munca puþinã ca duhovnic la teologie, o poþi face uºor ºi pe asta. Ce zici?
- Bine înalt preasfinþite, - facã-se voia Domnului.
T-
Anul Nou 1922, cînd trebuia sã aparã primul numãr din noua gazetã, - se apropia grabnic.
În strada Mitropoliei la nr. 45, sediul consistoriului ºi al tipografiei, se golirã camere ºi se
amenajarã mese, dulapuri, scaune pentru noua redacþie ºi administraþie. La poartã apãru
inscripþia:
Redacþia ºi administraþia Lumina Satelor - foaie sãptãmînalã pentru popor.
T-
Nr. 1 anul 1 apãru aºa cum se plãnuise cu colaborarea multora din cei prezenþi la
consfãtuirea de început. Tot aºa s-au petrecut lucrurile ºi cu al doilea ºi al treilea numãr...
Comitetul însã începu prea curînd sã dea tot mai rar pe la redacþie. ªi sã se intereseze tot mai
puþin. Celui care avea direct rãspunderea de tot ce era acolo, începu sã-i fie din ce în ce tot
mai greu.
În primul rînd funcþia aceasta era cu totul nouã pentru el, care venea dintr-o parohie de
þarã unde o astfel de muncã era total necunoscutã. Redactorul trebui sã se familiarizeze cu o
mulþime de lucruri, de denumiri ºi de oameni. Toate acestea le învãþã izbindu-se de ele,
alergînd toatã ziua ºi muncind adesea toatã noaptea pentru ca sã se facã totul la timp ºi cît
mai bine. Era vorba ºi de încrederea care i se arãtase, dar mai ales era vorba de conºtiinþa lui
care presimþea cã asta îi este chemarea ºi care dorea sã ºi-o împlineascã cu devotament faþã
de Dumnezeul sãu. Tot mai limpede înþelegea cã acesta va fi altarul ºi amvonul de pe care el
va trebui sã-L slujeascã ºi sã-L slãveascã pe Hristos Domnul lui, spre mîntuirea sa ºi a altora
- dupã cuvîntul mamei sale.
T-
Curînd nu-ºi mai putu îndeplini slujba de duhovnic la teologie. Datoriile de la redacþie
nu-i mai permiteau aproape nici o altã preocupare în afarã de gazetã.
Pentru ca sã i se poatã asigura totuºi un salar ºi o locuinþã, i s-a gãsit o funcþie mai uºoarã
ºi mai potrivitã cu firea sa: biserica avea sub oblãduirea ºi grija ei un orfelinat cu 60-70 de
copii orfani adunaþi de prin judeþele Ardealului. I s-a dat în primire funcþia de director al
orfelinatului, iar în clãdirea acestuia i s-a dat o locuinþã pentru care va plãti o chirie mai
micã. Acesta va fi locul ºi mijlocul existenþei sale, cît timp va putea munci fãcînd faþã la
ambele îndatoriri, de redactor al gazetei ºi director al orfelinatului.
Slujba de pãrinte ºi îngrijitor al bieþilor orfani daþi sub conducerea lui, a îndeplinit-o
pãrintele Iosif aici ani de zile. 60-80 de orfani cîþi cuprindea de obicei cãminul condus de el,
au simþit tot timpul cãldura ºi bunãtatea inimii celui ce le purta de grijã.
Aici a lucrat el o parte din zi ºi cea mai mare parte din noapte mulþi ani din viaþa lui, pînã
la rãscrucea cea mare de la sfîrºitul anului 1934, cînd a fost scos ºi din slujbã ºi din locuinþã.
E miºcãtoare pãrinteasca dragoste cu care omul lui Dumnezeu a cãutat tot timpul anilor
acelora sã poarte grijã de micuþii orfani. Pentru a le îmbunãtãþi condiþiile de hranã, încãlzire
ºi îmbrãcãminte, încã de la început a organizat strîngeri de ajutoare prin colecte ºi intervenþii
pe la diferite instituþii ºi persoane. Prin apeluri la gazetã ºi prin þinerea de serbãri ºi cuvîntãri
la diferite sãrbãtori ºi ocazii, el a fãcut ca grija de orfani sã fie o preocupare a multor suflete
binefãcãtoare ºi astfel soarta lor sã fie cît mai uºuratã. Omul lui Dumnezeu sfinþeºte orice loc
în care ajunge sã munceascã, împlinindu-ºi cu aceeaºi înaltã conºtiinciozitate orice slujbã în
care este pus.
T-
Redacþia unei gazete este ca o uriaºã centralã telefonicã, prin care vin ºi trec toate ºtirile
ºi întîmplãrile din þarã ºi din lume. E ca un uriaº laborator în care vin spre analize tot felul
de lucruri bune ºi rele. E ca un turn de pazã din care se vãd ºi se dau alarme împotriva multor
primejdii ºi nenorociri.
La redacþia Luminii Satelor pãr. Iosif era un slujitor totdeauna treaz care vedea departe,
care judeca sãnãtos ºi care nu înceta a trage mereu semnalele de alarmã, înºtiinþînd despre
primejdiile care le vedea ºi le simþea venind.
Am mai spus despre starea cea rea a lucrurilor atît dinafara þãrii cît ºi dinãuntrul ei. Dar
pe mãsurã ce trecea timpul ºi se mai micºorau primejdiile dinafarã, cu atîta creºteau
primejdiile cele dinãuntru.
Þãrãnimea era sãracã ºi ruinatã de rãzboi. Marea parte a pãmînturilor þãrii era în mîna
cîtorva boieri ºi mari proprietari. Þãranilor li se promisese cã dacã vor lupta bine, îndatã dupã
terminarea rãzboiului se va face o mare reformã agrarã ºi vor fi împroprietãriþi cu toþii din
moºiile boiereºti. Muncitorilor li se promisese locuri de muncã ºi salarii îndestulãtoare.
Invalizilor ºi pensionarilor asigurarea drepturilor lor, - iar acum, nici dupã trei-patru ani de
la sfîrºitul rãzboiului nu se realiza nimic din aceste promisiuni. Politicienii în frunte cu regele
þãrii, hãmesiþi dupã cîºtiguri ºi afaceri personale, nu mai vedeau ºi nu mai auzeau nimic din
gemetele ºi suspinele celor mulþi ºi nevoiaºi.
Mulþimi de afaceriºti mari ºi mici miºunau pretutindeni speculînd ºi jefuind þara ºi
poporul. Mita ºi bacºiºul acoperea orice ºi permitea orice, începînd de sus ºi pînã jos.
În aceastã stare de descurajare generalã înflorea mai ales industria ºi comerþul bãuturilor
alcoolice falsificate. Zeci de fabrici de spirt negru ºi mii de cîrciumi ivite ca peste noapte,
revãrsau peste þarã valuri uriaºe de alcool otrãvit, sãrãcind ºi îndobitocind pe bieþii oameni,
lãsaþi la bunul plac al speculanþilor ºi afaceriºtilor nelegiuiþi ºi neruºinaþi.
Politicienii ajunºi la cîrmã vindeau sau închiriau strãinilor bunurile ºi resursele þãrii pe
zeci de ani înainte. Astfel se înstrãinaserã petrolul, pãdurile, cãile ferate, telefoanele,
chibriturile - ºi atîtea altele.
Satele erau pline de cîrciumi care storceau banii oamenilor, iar oraºele erau pline de bãnci
care în schimbul unor camete nemiloase, le împrumutau oamenilor banii de bãuturã în
schimbul caselor ºi moºioarei ºi muncii lor. Cîrciumile cumpãrau sufletele celor proºti cu
alcoolul, iar bãncile cumpãrau conºtiinþele celor învãþaþi cu banii. Sãrãcia, dezbinarea ºi ruina
se întindeau pretutindeni. Legile fiind fãcute de cei cumpãraþi cu banii, erau pãrtinitoare
pentru cei ce plãtiserã.
Toate bogãþiile þãrii erau acaparate de strãini - ºi oriunde era ceva de cîºtigat era un strãin.
Corupþia ºi nedreptatea domneau pretutindeni în þarã.
Cei ce luptaserã ºi se jertfiserã pentru întregirea ºi independenþa þãrii, umblau nedreptãþiþi
de la o uºã la alta, dintr-un an în altul.
Mulþi oameni de bine vedeau tot rãul acesta ºi strigau împotriva lui. Dar cei ajunºi sus nu
prea luau în seamã aceste strigãte. Cînd vreunul devenea totuºi prea supãrãtor - se gãsea
îndatã mijlocul sã fie fãcut sã tacã: ori banul, ori ameninþarea.
T-
Iatã de ce chiar de la începutul scrierilor sale pãrintele Iosif, ca un glas al conºtiinþei
naþionale ºi religioase a poporului nostru, s-a ridicat cu toatã tãria sufletului sãu împotriva
rãului.
Sãptãmînã de sãptãmînã, prin toate paginile gazetei sale el striga cu disperare ºi cu
hotãrîre împotriva tuturor acestor rele ºi nedreptãþi care se fãceau. ªi chema cu tãrie la luptã
pentru salvarea sufletelor ºi bunurilor poporului. Nici un alt glas din þarã nu era atît de
îndurerat ºi de aspru ca al lui. Colecþiile gazetelor scrise de el în anii aceia vor rãmîne pe
totdeauna un exemplu mãreþ ºi o mãrturie veºnicã de lupta uriaºã pe care a dus-o acest
neînfricat slujitor al lui Hristos ºi al poporului nostru, pentru a împiedica prãbuºirea ºi a trezi
conºtiinþa mîntuirii noastre. Multe din profeþiile fãcute de el atunci s-au împlinit dureros în
anii de mai tîrziu. Cine îºi va da cîndva osteneala sã cerceteze sub acest aspect scrierile lui
de atunci se va uimi de clarviziunea ºi curajul acestui mare creºtin ºi patriot.
În bisericã, locul curatei ºi armonioasei munci creºtineºti de dinainte de rãzboi, îl luarã
curînd certurile confesionale, interesele personale, luptele politice, dezbinãrile sectare. Viaþa
moralã scãdea pretutindeni înlesnind pãtrunderea a mai tuturor relelor. Diavolul avea un
seceriº bogat pretutindeni.
Din turnul de pazã al redacþiei sale pãrintele Iosif vedea tot mai îndurerat toate acestea.
ªi nu era rînd de gazetã în care sã nu le strige ºi sã nu cearã îndreptarea lor.
Înþelegerea voii lui Dumnezeu atît de cãlcatã în picioare de toþi, ºi durerea prãbuºirii sufleteºti
a poporului, îi chinuia zilnic sufletul ºi îi înflãcãra îndrãzneala luptãtoare.
Curînd gazeta ajunse numai a lui. În locul articolaºelor cenuºii ale comitetului care se
retrãsese aproape de tot, - ardeau acum din paginile gazetei plesnele de foc ale mustrãrii ºi
înºtiinþãrilor lui împotriva pãcatului, osîndind lãcomia politicienilor, pãrtinirea judecãþilor,
nedreptatea legilor, nepãsarea îndrumãtorilor - decãderea societãþii. În timp ce orfanii mor,
invalizii cerºesc, poporul sufere, credinþa se pierde, sãrãcia se întinde, - strãinii se îngraºã ºi
diavolul rîde.
T-
În toatã lupta aceasta cu rãul general bineînþeles cã glasul de la Lumina Satelor nu era
singurul care striga ºi înºtiinþa. Dar era singurul care era pãtruns de încredinþarea cã numai
o renaºtere sufleteascã mai poate împiedica prãbuºirea ºi mai poate aduce salvarea. Cã numai
o întoarcere totalã ºi puternicã la Hristos, ne va mai putea izbãvi ºi ridica. Cã numai credinþa
ºi aflarea Crucii ºi Jertfei Lui e singura cale a mîntuirii din moartea ºi osînda în care sîntem.
A fiecãruia în parte, - ºi a tuturor la un loc.
Pe cînd alþii dãdeau tot felul de soluþii ºi prescriau tot felul de leacuri împotriva bolii
þãrii, pãrintele Iosif stãruia ºi înºtiinþa despre Singurul Leac Salvator pe care el Îl vedea:
Hristos.
Din pricina asta se fãcuse ºi mai gol în jurul lui. Ce trist îºi aminteºte el mai tîrziu de aceastã
stare de lucruri cînd scria în Istoria unei Jertfe (Ostaºul Domnului nr. 3-4 din 1-15 februarie
1935):
...În felul acesta a mers foaia un an... Membrii comitetului s-au retras rînd pe rînd de la
muncã. ªi pe urmã m-a pãrãsit ºi pãr. Moruºca. La jugul muncii am rãmas singur...
Toate acestea însã pregãteau în conºtiinþa ºi în viaþa omului lui Dumnezeu, marele
cutremur ºi marele hotar din noaptea celui de al doilea An Nou, care va deveni primul pentru
el ºi pentru mulþi, mulþi.
T-
Am fost clopot
Am fost clopot de furtunã

tras a-nºtiinþare
cînd se adunau grãmadã
norii peste zare.
Am dorit atunci puternic
sã feresc de moarte
pînã nu se înnopteazã
zarea prea departe.
ªi-am fost clopot de alarmã

tras, sunînd în dungã,
sã vã pot trezi din vreme
foc sã nu v-ajungã
am dorit atunci ca ochii
toþi sã se deschidã
cã vrãjmaº viclean întinde
cursa sã ucidã.
ªi-am fost clopot de chemare,

glas de mamã bunã
cãtre inima ºi vatra
caldã ºi strãbunã
am dorit atunci sã-ntoarcã
minþi împrãºtiate
spre-ndreptãrile frumoasei
cãi adevãrate.
Astãzi sun a rugãciune

ºi a sãrbãtoare
pregãtire pentru ceasul
Zilei Viitoare
priveghere-n aºteptarea
Mirelui ce vine
- cine mai aude încã,
sã-nþeleagã bine.
Cruce sfîntã pãrãsitã lîngã margine de drum

coperiºul tãu se stricã lîngã creºtinii de-acum.
Nimeni astãzi nu mai vine sã te nalþe iar frumos

se departã toþi de tine ºi se-ntorc de la Hristos.
Dar credinþa noastrã spune cã mult nu va dãinui

printr-o tainicã minune Crucea tot va birui.
Iar acei ce au credinþã în acest Semn Glorios

la Slãvita Biruinþã strãluci-vor cu Hristos.
Istoria - Vol. 1 - Cap. 6 - Cutremurãtorul început Pag. 45
Cap. 6
Cutremurãtorul început
atã noaptea Anului Nou 1923.

I Aceastã noapte de hotar între ani este, pentru toþi oamenii, prilejul unui cutremurãtor
bilanþ. Prilejul în care ne vedem nu numai grãbita trecere a vieþii pãmînteºti - ci ºi felul în
care am folosit aceastã parte din viaþa scurtã, pe care o încheiem la sfîrºitul unui an ºi la
începutul altuia.
T-
În ultima noapte a anului trecut - ºi prima a noului an, - cine oare îºi mai face atît de
necruþãtor bilanþul luptei sale trecute - ºi planul luptei sale viitoare, ca omul de conºtiinþã
aºezat de Dumnezeu într-acest loc de aºa mare rãspundere - cum era el, Iosif? ªi preot de
bisericã în slujba lui Dumnezeu; ºi redactor de gazetã în slujba poporului?
Era tîrziu ºi el era singur. În noaptea asta cînd nimeni nu doarme, mulþi fac voia
diavolului - dar puþini fac voia lui Dumnezeu.
La masa de lucru din locuinþa sa, pãrintele Iosif stãtea în faþa foilor albe, cufundat în
gînduri ºi privind departe. ªi nu ºtia cum sã înceapã.
Iatã, - gîndea el, - au trecut 34 de ani din viaþa mea ºi cu ce mã pot eu înfãþiºa cu adevãrat
acum în faþa lui Dumnezeu, Stãpînul ºi Judecãtorul meu? Ce am fãcut eu, cu adevãrat pentru
Dumnezeul meu cãruia I-am juruit legãmîntul cutremurãtor al preoþiei fãgãduindu-i slujire
ºi roadã? Ce am fãcut eu cu adevãrat pentru poporul meu cãruia îi juruisem tot devotamentul
în conºtiinþa mea?
Cu un amar simþãmînt de durere ºi de ruºine vedea stãrile în care se zbãtea þara ºi
poporul. ªi neputinþa lui în faþa acestor stãri.
Din tot elanul cu care se luptaserã fiii þãrii înainte pentru împlinirea marelui ideal naþional
- acum parcã nu mai rãmãsese nimic. Toate frumoasa muncã pentru trezirea ºi formarea
conºtiinþei curate a datoriei, a unitãþii, a cinstei, a demnitãþii ºi moralei, parcã încetase de
peste tot. Toate luminile frumoase ºi vrednice care ardeau cîndva atît de curat ºi de puternic
- acum parcã le stinsese un vînt satanic.
Pag. 46 Istoria - Vol. 1 - Cap. 6 - Cutremurãtorul început
ªi un întuneric se întindea rece, ameninþãtor ºi deznãdãjduit peste toate hotarele noastre

fireºti ºi sufleteºti.
În zadar ne-a dat oare Dumnezeu o þarã mare ºi frumoasã? - gîndea el. În zadar oare au
luptat ºi s-au jertfit atîtea secole înaintaºii noºtri? În zadar oare am muncit ºi am suferit chiar
ºi noi atît de mult? - dacã într-adevãr e în zadar. ªi dacã lãsãm ca acum sã se piardã ºi sã se
nimiceascã totul chiar aºa!
E plinã lumea de ºtiri rele despre cei de sus ºi de ºtiri triste despre cei de jos...
Crimele, hoþiile, judecãþile, divorþurile, tulburãrile ºi toate nelegiuirile provocate de puhoaiele
de alcool revãrsate peste þarã din sutele de fabrici ºtiute ºi neºtiute de spirt negru ºi alb... ºi
din miile de cîrciumi, - au fãcut acum din þara ºi din poporul nostru cel altãdatã atît de
vrednic, un exemplu grozav ºi urît pentru toate popoarele din jurul nostru.
Bolile sociale ºi degenerarea provocate ºi rãspîndite de alcoolism se întind ca pîrjolul,
distrugînd nu numai generaþia asta ci ºi pe cele viitoare. Statisticile sînt din ce în ce mai
alarmante - ºi nimeni din cei cu rãspundere în þara asta nu se ridicã puternic ºi hotãrît sã
opreascã aceastã stare de lucruri ºi sã aducã salvarea...
Încã o datã: cine le mai poate vedea toate acestea aºa de limpede ca unul care are un loc
aºa cum am eu? ªi cine oare mai are o rãspundere atît de mare în înºtiinþarea rãului ºi în
luarea de mãsuri - ca mine care am în mînã o trîmbiþã cu care pot suna alarma neîncetat peste
o lume întreagã? Ca mine care am acum la îndemînã un mijloc cu care pot chema la luptã
împotriva rãului ºi pot îndruma neîncetat spre bine, pe cei hotãrîþi sã se ridice cu un gînd,
pentru mîntuire ºi pentru Hristos.
Din bisericuþa neºtiutã de la Vidra, Dumnezeu m-a mutat în catedrala de la Lumina
Satelor. ªi de la cei cîþiva ascultãtori sãrmani dintr-un sat îndepãrtat de munte - eu pot acum
sã vorbesc unei þãri, unei lumi întregi. Foaia se tipãreºte în multe mii de exemplare sãptãmînã
de sãptãmînã - ºi în fiecare duminicã e ascultatã în mii de sate ºi de oraºe, nu numai din þarã
ci ºi pînã departe peste hotare, în toate colþurile lumii, unde sînt plecaþi români care þin
legãtura cu þara de unde plecaserã.
ªi eu? Ce am fãcut eu cu adevãrat oare ºi ce fac eu chiar ºi acum pentru a-mi împlini în
adevãr datoria pe care am început sã mi-o simt chiar din clipa cînd am primit sfînta carte ºi
sfînta înºtiinþare a mamei mele, de pe patul morþii ei?
Cu ce îmi închei eu acum bilanþul celor 34 de ani din viaþa mea? Practic, ce am fãcut eu
în afarã de puþin zgomot, care ºi acela pare cã s-a pierdut neputincios ºi fãrã nici un ecou în
pustiul acesta mare din jurul meu?...
T-
...Acestea îi erau amarele gînduri neputincioase ºi triste care îl frãmîntau în cãmãruþa de
la orfelinat, unde locuia acum. În faþa lui erau foile albe pe care trebuiau sã se înºiruie în
noaptea asta rîndurile care vor alcãtui primul numãr pe Anul Nou 1923 al foii Lumina Satelor.
ªi nici el nu ºtia cum sã înceapã...
Ceasurile treceau astfel grele de gînduri, iar foile rãmîneau albe, cãci ochii erau plini de
lacrimi ºi sufletul plin de amãrãciune. Cum sã înceapã ceea ce se cerea fãcut?
Din tot oraºul rãzbãteau pînã în cãmãruþa lui ºi pînã în fundul sufletului sãu, strigãtele,
urletele de beþivi, zgomotele de muzici ºi tobe ale revelionului. Toate cîrciumile erau
deschise, toate uliþele ºi pieþele pline, tot vãzduhul plin de chiote ºi neruºinare. Un cîrd de
beþivi trecu chiar pe sub fereastra lui spãrgînd cu larma unor cîntece murdare ºi a unor
sudãlmi grozave pacea cãsuþei liniºtite. Copilul sã zbãtu în pãtuþul lui. ªi sufletul pãrintelui
se strînse cutremurat. Cîrdul beþivilor trecu... venirã alþii. ªi ca niºte sãgeþi de foc îi
strãpunserã inima ºi mai chinuitoare întrebãrile dinainte:
- Ce am fãcut eu pentru ca aceºti nefericiþi beþivi ºi suduitori sã-ºi dea seama cutremuraþi
ºi îngroziþi de pãcatul ºi pierzarea lor? Ei merg fãrã sã-ºi dea seama la o pierzare sigurã, - dar
eu ºtiu cutremurãtor de bine lucrul acesta. Ce-am fãcut eu pentru ca Hristos sã fie adus pînã
la ei, iar ei aduºi pînã la Hristos? Singura întîlnire mîntuitoare a unui suflet ºi a unui popor.
Ochii i se oprirã îndureraþi asupra psaltirii lãsatã de mama lui. Cartea stãtea ºi acum ca
de obicei pe masã în faþa sa. În clipa aceea auzi mai limpede ºi mai puternic ca oricînd glasul
psaltirii ºi glasul mamei lui grãindu-i cu o voce sfîºietoare: ... sã-L mãrturiseºti pe Hristos.
În aceasta va fi mîntuirea ta ºi a multora...
Învãluit într-o luminã cereascã îi pãru cã vede în faþa sufletului sãu pe Isus Cel Rãstignit.
ªi parcã Îl auzi poruncindu-i:
- Eu sînt Calea, Adevãrul ºi Viaþa... Fãrã Mine nu puteþi face nimic... Îndrãzniþi, Eu am
biruit lumea.
ªi simþi cum lumina aceasta puternicã se apropie, îl cuprinse în ea, ºi se revãrsã toatã
dintr-o datã în toatã fiinþa lui trupeascã ºi sufleteascã...
Se prãbuºi în genunchi, ºi mîinile i se împreunarã înãlþate în rugãciune peste psaltirea
mamei. Cu tot sufletul cutremurat ºi cu toatã faþa ºiroind de lacrimi, izbucni într-o mãrturisire
zguduitoare învinuindu-ºi nepãsarea trecutã ºi cerîndu-ºi iertare pentru toþi anii petrecuþi fãrã
folos.
Cu o nestãpînitã revãrsare a inimii, se predã lui Hristos, cu hotãrîre ºi legãmînt ca din
clipa aceasta sã ia puternic un nou drum. Un îndemn fericit ºi luminos îi strãluci poruncitor
în faþã strigîndu-i:
- Ridicã-te ºi scrie!
T-
ªi peste foile albe, mîna lui slãbuþã începu sã alerge, scriind cuvintele de foc inspirate de
Duhul Sfînt, ale chemãrii în Numele lui Isus Hristos, adresate tuturor românilor ºi creºtinilor
pentru hotãrîrea cea mare.
Veniþi - strigã el - sã facem o intrare creºtineascã în Anul cel Nou, cu hotãrîre ºi
întovãrãºire de luptã împotriva sudalmelor ºi beþiilor...
Cititorilor... veniþi sã scoatem din casa noastrã, din traiul nostru ºi al vecinilor noºtri
aceste douã mari pãcate care ne pierd sufletul ºi neamul nostru...
Publicãm mai jos o Hotãrîre. Toþi cei care voiesc ºi se hotãrãsc sã intre în lupta contra
beþiei ºi sudalmei vor iscãli aceastã hotãrîre. Apoi hotãrîrea iscãlitã o puneþi pe peretele casei
ºi mai ales în suflet, ca s-o aveþi în tot decursul anului cu voi... spre a vedea cîþi am putut
purta pînã la sfîrºit lupta cea bunã pentru biruirea satanei ºi mîntuirea noastrã cea sufleteascã.
Cititorule, iscãleºte ºi tu hotãrîrea ºi intrã ºi tu în Oastea celor care se hotãrãsc pentru
Mîntuitorul Hristos ºi pentru lupta împotriva pãcatelor. Ascultã glasul ºi rugãciunea sufletului
tãu, iscãleºte ºi tu ºi þine hotãrîrea de mai jos:
HOTÃRÎRE:
Subsemnatul, gîndindu-mã cum aº putea intra în Anul cel Nou cu folos de mîntuire
sufleteascã, mã hotãrãsc prin aceasta, cu începere de la Anul Nou, sã scot din traiul meu
sudalma ºi beþia. Îmi dau seama ce pãcate grele sînt acestea.
Intru prin aceasta în rîndul celor ce se hotãrãsc ca ºi mine sã fim niºte buni ostaºi ai
lui Hristos. Sã începem lupta cea sfîntã a curãþirii vieþii noastre de pãcatele cele multe ºi
grele.
În fruntea oºtirii noastre stã Mîntuitorul Hristos - ºi El ne va duce la biruinþã. Pe
Mîntuitorul meu Isus Hristos rugîndu-L sã mã ajute ºi pe mine sã lupt în Oastea lui,
iscãlesc aceastã hotãrîre ce s-a fãcut pentru binele ºi mîntuirea mea cea sufleteascã.
T-
Dat în . . . . . . . la Anul Nou 1923.
abonat al gazetei Lumina Satelor.
T-
În primul numãr din anul II se publicarã aceste lucruri pe larg, în pagina întîia a foii
Lumina Satelor.
Ecoul acestei înflãcãrate chemãri trecu ºi prin toate celelalte pagini ºi numere ale foii,
reluat de fiecare subiect al ºtirilor ºi predicilor ce le cuprindea gazeta. Îndemnul acesta sfînt
striga cititorilor de peste tot cuprinsul scrierilor omului trimes de Dumnezeu, înºtiinþînd
conºtiinþele tuturor:
Necazurile de azi se vor þinea de noi ºi vor trece cu noi dintr-un an în altul pînã cînd vom
lua hotãrîrea cea bunã sã scoatem pãcatele din traiul ºi din inima noastrã - ºi sã-L ascultãm
pe Mîntuitorul Hristos...
Hotãrãºte-te ºi tu cititorule - ºi stãruieºte ºi de alþii pentru cã altcum în zadar aºteptãm
ºi suspinãm dupã vremuri mai bune ºi mai uºoare...
T-
Astfel, gazeta avea acum o þintã. Înãlþase un steag în jurul cãruia erau chemaþi toþi cei
care se trezeau ºi se eliberau din robia diavolului.
Scriitorul ei stãtea acum cu tot sufletul lui deschis spre cãlãuzirea voii lui Dumnezeu ºi
cu toatã alipirea predat sub Crucea lui Hristos Domnul, dornic sã-ºi împlineascã toatã datoria
inspiratã de Duhul Sfînt în noaptea hotãrîtoare. ªtia cã toatã taina ºi biruinþa stã în puterea
ºi harul revãrsãrii Duhului Sfînt. Cã fãrã aceastã revãrsare cîmpia sufleteascã a þãrii va rãmîne
mereu pustie, iar albia educaþiei religioase mereu uscatã. De aceea cu toatã puterea sufletului
sãu cãuta sã trãiascã în toatã sfinþenia ºi sinceritatea voia ºi Cuvîntul lui Dumnezeu în sine
însuºi, înlãturînd astfel orice stavilã de pãcat sau neascultare, pentru ca apele vii ale Duhului
Sfînt sã se poatã revãrsa prin el, ºi prin matca tot mai largã a foii sale, peste tot þinutul uscat
al vieþii sufleteºti din þara ºi din biserica noastrã, pînã cine ºtie unde ºi pînã cine ºtie cînd, -
schimbînd ºi înnoind din temelie viaþa fiecãrui cititor al sãu.
Duhul Sfînt îl încredinþa tot mai puternic cã învierea ºi înnoirea aceasta nu poate veni
decît prin puterea Crucii ºi Jertfei Mîntuitorului Hristos ºi din izvorul cuvintelor Sfintei
Scripturi.
Trebuia puternic fãcutã în popor cunoscutã, cititã ºi iubitã Biblia, Cuvîntul Sfînt al lui
Dumnezeu. În ea este Hristos. ªi în El sînt izvoarele învierii ºi vieþii. În aceasta stã taina
biruinþei sale.
ªi piticul acesta devenit uriaº, începu sã ridice marea ºi ruginita stavilã care oprea de
veacuri revãrsarea apelor Evangheliei vii, peste întinderile uscate ºi pustii ale vieþii noastre
duhovniceºti.
Cu un efort de profet ceresc, acest om puþin la trup dar uriaº la suflet, plin de puterea ºi
lumina Duhului Sfînt, lucra din rãsputeri împingînd întunericul ºi fãcînd drum luminii lui
Hristos spre noi. Începurã sã se reverse chemãrile, tîlcuirile, îndemnurile ºi înºtiinþãrile
înflãcãrate pentru naºterea din nou cerutã de Hristos ºi adusã de Duhul ºi Cuvîntul Sfînt.
Hotãrîrea lui îi fãcea sã se hotãrascã pe mulþi. Învia ºi la noi voluntariatul duhovnicesc
ºi misionarismul laic, de care nu se mai vorbise în felul acesta, din vremile fericite ºi
îndepãrtate ale sfîntului Ioan Gurã de Aur. În toatã þara care dormea, cineva din Sibiu se
trezise ºi trãgea puternic un clopot de înviere.
E nevoie sã stãruim asupra acestor lucruri pentru cã altfel nu se va putea înþelege nimic
din taina ºi substratul evenimentelor viitoare.
Izbucnise deci un torent viu, care se revãrsa ca un fluviu þîºnind cu forþã uriaºã din
Hristos. Duhul Sfînt împingea biruitor acest torent de ape vii în cercuri ºi valuri tot mai largi,
izbind în pãcat ºi prãbuºind multe stavile ale lui. Multe comoditãþi erau ameninþate, iar
valurile înnoitoare clãtinau mentalitãþile învechite ºi le mãturau aducînd în locul lor harul
necunoscut al unei fericite învieri ºi trãiri colective în Hristos.
Începurã sã se ridice ºi murmura ºi nedumeri. La început, e drept, mai slabe ºi mai puþine.
Dar cu timpul crescurã tot mai tari ºi tot mai multe, atît pe faþã cît ºi în ascuns.
Deocamdatã însã, Biblia îºi fãcea tot mai mult loc, iar puterea Duhului Sfînt lucra tot mai
luminos prin viaþa ºi prin gazeta plinã de suflul nou, nãscut o datã cu hotãrîrea din noaptea
de An Nou 1923.
În noaptea aceea nu se nãscuse din Hristos numai un redactor nou ºi o gazetã nouã. Ci se
nãscuse ºi se nãºtea o cititorime nouã, o societate nouã, o frãþietate evanghelicã ºi vie, care
era aluatul ceresc, în stare sã dospeascã pentru Hristos toatã frãmîntãtura bisericii ºi
poporului nostru, înnobilînd-o ºi sfinþind-o.
T-
Dupã abia trei luni, - la Paºti, - în numãrul 13 din 8 aprilie 1923, pãrintele Iosif publica
primul bilanþ al luptei ºi începutului sãu nou cu Oastea Domnului. Sub titlul Intraþi în Oastea
noastrã, el scria:
De Anul Nou 1923 Lumina Satelor a publicat o chemare cãtre cititorii ei...
- Cititorilor - zicea între altele aceastã chemare - veniþi sã facem o intrare creºtineascã în
anul cel nou. Veniþi sã facem o hotãrîre, o întovãrãºire de luptã împotriva pãcatelor, sã le
scoatem din casa ºi din traiul nostru ºi al vecinilor noºtri...
(ªi se publica încã o datã cuprinsul hotãrîrii de atunci - adãugîndu-se apoi urmãtoarele:)
- Aceasta este hotãrîrea publicatã în numãrul de Anul Nou. Cîþi au subscris aceastã
hotãrîre încã nu ºtim, pentru cã acolo ziceam sã ni se înºtiinþeze numai la sfîrºitul anului.
Numai atunci vom putea afla cît de mare este Oastea noastrã. S-au aflat însã unii care ne-au
înºtiinþat ºi mai înainte de sfîrºitul anului despre iscãlirile hotãrîrii. Din aceste înºtiinþãri am
aflat despre urmãtorii care s-au hotãrît pentru lupta împotriva pãcatelor:
T-
Iosif Trifa, redactorul gazetei Lumina Satelor,

Gh. Greavu, cantor la biserica Lisa-Fãgãraº,
Ioan Buzaº, econom Jucul Românesc,
Zaharie Ieronim, plugar Crihalma,
Ilie Ranca, Hãghid,
N. T., plugar în com. L.,
Flore Alexa, epitrop biserica Cermei,
Nicolae Vesa, Flore Popa, Teodor Sabãu, cîntãreþi bisericeºti,
Petru Vlad, Crãciun Vlad, plugari Cermei jud. Arad,
Iacob Grigore ºi Ioan Poplãcean, Orlat jud. Sibiu,
Petru Popa, cantor bisericesc Giriº,
Ioan Popa, Nicolae Crãciun, Flore Bãlaº, Flore Ianc, - Giriº,
N. F. din Nojag - Severin,
Ilarie Gavra com Vidra de Sus,
Ion Morariu, Crihalma jud. Tr. Mare,
Augustin Toma, Vecerd Tr. Mare.
T-
Iatã-ne, dragii noºtri, scriºi aici lîngã olaltã toþi acei despre care avem înºtiinþare cã am
intrat în Oastea noastrã. ªi acum, aflîndu-ne lîngã olaltã ºi aici pe hîrtie, cãtre voi se
îndreaptã cuvîntul meu. Vreau sã vã spun îndatã de la început cã chemarea noastrã nu se gatã
numai cu atîta: sã nu sudui ºi sã nu te îmbeþi. Vorba: sã nu faci ceea ºi ceea este încã numai
porunca Vechiului Testament, dar noi trebuie sã mergem mai departe, sã înaintãm mai departe
spre darul ºi lumina Mîntuitorului nostru Isus Hristos din Noul Testament.
Lãsaþi darul, lumina ºi iubirea Mîntuitorului sã intre în toatã casa voastrã ºi sã lumineze
tot sufletul vostru, sã vã cureþe de toate pãcatele voastre.
ªi apoi dupã aceasta sã mergem mai departe. Dupã ce te-ai îndreptat pe tine, trebuie sã
îndreptezi pe alþii. Ca un bun ostaº al lui Hristos tu trebuie sã te aperi nu numai pe tine de
satana ºi de pãcate ci trebuie sã aperi ºi pe alþii ºi sã atragi ºi pe alþii în fronturile mîntuirii
sufleteºti.
Ca un bun ostaº al lui Hristos tu trebuie sã te lupþi neîncetat pentru a lãrgi hotarele
Împãrãþiei lui Dumnezeu ºi pe acest pãmînt. Miºcarea noastrã, dragii mei, trebuie sã fie o
luminã care sã lumineze în aceastã cumplitã întunecime de pãcate ce s-a lãsat peste noi
( M a t e i 5 , 1 4 ) . Miºcarea noastrã trebuie sã fie o sare care sã împiedice stricãciunea
( M a t e i 5 , 1 3 ) . ªi un aluat care sã dospeascã frãmîntãtura nouã în traiul nostru ºi al
vecinilor noºtri.
Fiþi, - ºi faceþi-vã - iubiþii mei aºa ca tot omul, vãzînd faptele noastre sã se aprindã de
dorul ºi de dorinþa de a intra ºi el în Oastea noastrã.
Domnul ºi Mîntuitorul nostru Isus Hristos sã ne ajute ºi sã ne binecuvînteze cu al Sãu dar ºi
ajutor, începutul nostru.
T-
L. S. nr. 13 din 8 aprilie 1923.
-
Iatã primii lãstari ai grãuntelui de muºtar.

Iatã primele îndrumãri inspirate de Duhul Sfînt care vor deveni apoi trãsãturile ºi solia
Frãþietãþii viitoare în Hristos: Prin naºterea din nou întîi la trãirea ºi lupta pentru mîntuirea
ta. Apoi, prin mãrturisirea personalã ºi de la om la om, trãirea ºi lupta pentru mîntuirea altora.
Totul într-o dragoste fierbinte pentru Dumnezeu ºi pentru de aproapele.
Naºterea din nou este a doua fãpturã, cãci din ceea ce nu eram am fost aduºi la ceea ce
sîntem.
Ceea ce eram mai înainte am murit, adicã omul nostru cel vechi.
ªi ceea ce devenim, nu eram înainte.
T-
Slãvit sã fie Domnul!

Un înger mãreþ
Un înger mãreþ se ridicã

Solia cereascã purtînd
tãria întreagã despicã
slãvita chemare strigînd:
Hristos porunceºte: porniþi

în lupta credinþei uniþi!
s-ajungã pe-ntregul pãmînt
El Domn, Crucea Lui Steagul Sfînt.
Un steag se ridicã spre soare

mai sus, mai mãreþ strãlucind
o Crucea în veci salvatoare
cereasca poruncã vestind:
O goarnã cereascã rãsunã

mai larg, mai adînc strãbãtînd
în lume-mpãrþind Vestea Bunã
pe toþi pentru ea-nflãcãrînd.
O sabie sfîntã strãluce

ºi-ndeamnã viteaz: îndrãzniþi
Hristos ºi Credinþã ºi Cruce
iubind ºi slujind, mai uniþi.
Credinþa strãbunã v-aºteaptã

uniþi, sã slujiþi credincios
o singurã cale: cea dreaptã
ºi-o singurã Þintã: Hristos!
Mã dãruiesc Luminii
Mã dãruiesc Luminii
spre-a arde necurmat
acolo unde jertfa
se cere mai curat
Lumina sã mã facã
o flacãrã pe-altar
adeverind Misterul
din Pîine ºi Pahar
ªi sã mã facã razã
de candelã-nsoþind
gemuta rugãciune
din duhul suferind
ªi sã mã facã-un soare
strãlucitor ºi-aprins
mãrturisind Iubirea
pe cît pãmînt m-a-ntins
ªi sã mã facã-al nopþii
luceafãr îndreptar
spre Adevãrul Unic
din oriºice hotar
ªi sã mã facã farul
ce-aratã luminos
Limanul ºi Salvarea
eternã în Hristos
ªi sã mã facã faclã
sã luminez curat
Soliei înþelesul
cel drept ºi-adevãrat
ªi sã mã facã fulger
puternic despicînd
hotare de-ntuneric
cu fiecare gînd...
- Mã dãruiesc Luminii
ca torþã ºi ca rug,
pe totdeauna gata
de jertfã ºi de plug.
Maicã Preacuratã
din inima toatã
de-a ta sãrbãtoare
þi-nãlþãm cîntare
Tu ce-ai fost aleasã

cerului mireasã
fii de lumea toatã
binecuvîntatã
Maicã Preacuratã.
Istoria - Vol. 1 - Cap. 7 - Primii paºi spre o rînduialã Pag. 55
Cap. 7
Primii paºi spre o rînduialã
tãruitoarele chemãri repetate numãr de numãr ºi sãptãmînã de sãptãmînã, cu apeluri

S tot mai înflãcãrate ºi cu o þintã tot mai limpede ºi mai strãlucitã, avurã un rãsunet tot
mai larg în mijlocul haosului trupesc ºi sufletesc. Rãspunsuri tot mai dese de noi adeziuni,
îngroºau rîndurile Oastei duhovniceºti nou înfiinþate. Tineri ºi bãtrîni, din toate straturile
sociale ºi din toate þinuturile româneºti se adãugau acestei miºcãri de renaºtere sufleteascã
ce aducea un suflu nou ºi plin de nãdejde în biserica ºi þara noastrã.
Se impunea deci o oarecare rînduialã ºi îndrumare mai îndeaproape a muncii ºi luptei spre
ajungerea scopului mãreþ pe care ºi-l propusese Lucrarea cea nouã.
Astfel, în numãrul 25 din 1 iulie 1923 - deci dupã numai jumate de an de la pornirea
Lucrãrii Oastei, - pãrintele Iosif scria urmãtoarele:
T-
O adunare vor þinea la Sibiu, cei ce s-au hotãrît împotriva beþiilor ºi sudalmelor
T-
Miºcarea ºi lupta gazetei noastre împotriva beþiilor, sudalmelor ºi a altor pãcate rele ºi
grele, a pãtruns în multe suflete ºi mulþi din cititorii gazetei noastre au luat hotãrîrea de a le
scoate din viaþa lor.
Dupã rãzboiul cel mare din lume, gazeta noastrã a chemat pe oameni într-o Oaste nouã:
în Oastea lui Isus, ca sã putem începe un rãzboi nou, pe cel împotriva pãcatelor. Chemarea
ne-a fost ascultatã. Oastea ni s-a sporit. Ostaºii ni s-au înmulþit ºi acum trebuie sã ne
orînduim Oastea.
În zilele trecute a intrat în rîndurile noastre un cãrturar, aducînd cu el pãreri ºi planuri de
organizare. Iatã-le mai jos:
Onorate domnule redactor, iatã vin sã mã înscriu ºi eu în rîndurile acelora care s-au
hotãrît împotriva bãuturilor alcoolice. Am fãcut acest lucru convins cã aceste bãuturi stricã
trupul ºi sufletul omului.
Pag. 56 Istoria - Vol. 1 - Cap. 7 - Primii paºi spre o rînduialã
Ar fi bine ºi potrivit ca societatea noastrã sã-ºi aibã statutele ei (Legile de conducere)

avînd ºi un semn de recunoaºtere (insignã, cocardã).
O adunare într-un congres a celor care s-au hotãrît împotriva beþiilor ºi sudalmelor încã
ar fi binevenitã. Serbãrile ce se vor þine la 29 iunie în memoria mitropolitului Andrei ªaguna,
ar fi un bun prilej pentru acest lucru...”
Agnita, la 9 iunie 1923
Ioan Pãltiniº, publicat.
La acestea pãrintele Iosif adãuga:
Pãrerea d-lui Pãltiniº este binevenitã. Acum, dupã ce avem începutul fãcut, trebuie sã ne
organizãm, adicã sã stabilim anumite reguli (statute) pe care sã le þinã toþi cei care intrã în
Oastea noastrã, precum zice ºi apostolul Pavel: ºi de se va lupta cineva, nu se încununeazã
de nu se va lupta dupã rînduieli (2 Tim. 2, 5) .
Vom þine aºadar ºi noi cea dintîi a noastrã adunare în 28 ºi 29 iunie, aici la Sibiu cu
prilejul serbãrilor lui ªaguna. Invitãm pe toþi cei care au intrat în Oastea noastrã, sau voiesc
sã intre de acum, - sã vinã atunci la Sibiu.
Eu pun în miºcarea noastrã cele mai frumoase nãdejdi. Lumina Satelor strãbate, cu cele
zece mii de exemplare ale ei, în toate unghiurile þãrii. În chipul acesta miºcarea noastrã va
putea umplea rînd pe rînd toatã þara, cu ostaºi ºi cu fronturi de luptã împotriva pãcatelor. În
chipul acesta vom putea cuceri din nou aceastã þarã pentru Isus Hristos ºi Evanghelia Lui.
Aceasta va fi cucerirea cea din urmã ºi cea adevãratã, care va da mãrire statornicã
acestei þãri - ºi acestui neam...
T-
O astfel de viziune profeticã avea acest om binecuvîntat atunci! Cu o astfel de
încredinþare puternicã ºi sfîntã lucra el, deplin încredinþat cã scopul mãreþ ºi fericit al
adevãratei înãlþãri ºi mîntuiri a þãrii ºi neamului nostru nu poate veni decît prin Hristos. Prin
saltul naºterii din nou ºi al vieþuirii în Hristos.
Fireºte aceasta va cere un drum lung cu eforturi mari ºi cu jertfe multe. Dar Duhul lui Isus
Hristos Domnul ºi Mîntuitorul Puternic, îi insufla mereu îmbãrbãtarea din fãgãduinþele Lui
sfinte: îndrãzneºte Iosife, Eu sînt cu tine ºi cu lupta ta, nu te teme. Tu nu eºti singur, - Eu mai
am în neamul acesta ºi în biserica aceasta încã nenumãrate mii de suflete scumpe ºi mari, care
vor veni ºi se vor alãtura cu hotãrîre ºi vitejie luptei tale. Tu crede ºi luptã. Roagã-te ºi
mãrturiseºte. Îndrãzneºte ºi suferã ca un bun ostaº al Meu - ºi lasã toate celelalte în grija Mea.
Lucrarea Oastei este a Mea - ºi Eu am s-o duc la biruinþã!...
Cu aceastã puternicã încredere în fãgãduinþele Duhului Sfînt a trãit, a luptat ºi a murit el,
neclãtinat ºi nebiruit prin toate încercãrile stîrnite de potrivnicul în contra lui ºi a Lucrãrii
începutã de Dumnezeu prin el.
T-
Denumirea de Oaste a Domnului
T-
Cîteva trebuinþe se ivirã deci de la începutul miºcãrii. Printre acestea prima era denumirea
pe care trebuia s-o ia miºcarea cea nouã. Scopul ei era hotãrît ºi sãnãtos dar se promitea greu
ºi îndelungat. Piedicile se arãtau multe ºi mari, iar vrãjmaºii îndîrjiþi ºi puternici. Va trebui
dus un rãzboi necruþãtor ºi lung, cu arme noi ºi sigure, cu voinþã puternicã ºi cu ostaºi viteji.
Fronturile acestei lupte duhovniceºti vor fi peste tot, iar loviturile date ºi primite vor cere
multe jertfe, vor aduce multe biruinþe, dar poate ºi multe dureri.
Lumea de atunci era foarte obiºnuitã cu vocabularul rãzboiului care durase atîþia ani ºi
care, deºi se terminase, era totuºi încã viu în amintirile tuturor celor ce trãiserã ororile lui atît
pe fronturi cît ºi acasã.
Dacã un rãzboi de un fel se terminase în afarã cu dezrobirea noastrã naþionalã, un nou
rãzboi de un alt fel, începuse înãuntru. Pentru dezrobirea noastrã sufleteascã. ªi el trebuia
purtat cu ºi mai mare hotãrîre. Oricît va fi de lung ºi de mare acest rãzboi, el va trebui sã se
încheie numai atunci cînd se va fi fãcut desãvîrºita noastrã dezrobire sufleteascã de sub robia
pãcatului ºi a decãderii în care sîntem þinuþi acum.
De aceea noua frãþietate era o Oaste. Steagul ei era Crucea ºi Jertfa lui Hristos. Armele
ei erau armele Duhului Sfînt, vrãjmaºul ei era diavolul ºi pãcatul, iar fronturile ei de luptã
sînt pretutindeni.
Din vocabularul rãzboiului obiºnuit, care în vremile acelea era atît de normal, s-a trecut
la înþelesul lui duhovnicesc. ªi astfel în noua Lucrare a Oastei Domnului s-a încetãþenit acel
vocabular, acest fel de a vorbi ºi scrie, care mai tîrziu va pãrea unora prea de tot. Ba încã cu
t i m p u l i s e v a d a u n î n þ e l e s a t î t d e s u c i t º i d e r ã u v o i t o r î n c î t Lu c r a r e a c e a n u m a i
duhovniceascã a Oastei, va fi învinuitã de agitaþie duºmãnoasã faþã de þarã ºi bãnuitã de
gînduri primejdioase faþã de orînduirea lumeascã. Cu toate aceste mãsuri rãuvoitoare însã,
ostaºii, oameni cu cugetul curat, formaþi pe acest fel de a fi, au rãmas mereu la numele lor
ºi la vorbirea lor, încredinþaþi cã prin toate aceste lucruri bune nu fac nici un rãu nimãnui ºi
nu calcã nici o lege.
De altfel însãºi Biblia ºi biserica folosesc acest limbaj, bineînþeles duhovnicesc, înfãþiºîndu-l
pe adevãratul creºtin ca pe un bun ostaº al lui Hristos, chemat sã lupte ºi sã sufere pentru
triumful Împãrãþiei lui Dumnezeu ºi pentru nimicirea pãcatului (2 Tim. 2, 1-5) .
Unui astfel de ostaº al Domnului i se porunceºte sã ia toatã armãtura Duhului Sfînt, ca
sã poatã þinea piept împotriva uneltirilor vrãjmaºului diavol. ªi este vorba acolo despre
centura Adevãrului, platoºa neprihãnirii, scutul credinþei, coiful mîntuirii, sabia Duhului
(Efes. 6, 11-17) .
Sã nu ne fie de mirare dar, nici sã nu mai trezeascã nimãnui ºi nici odatã bãnuieli sau
încurcãturi - nici denumirea care i s-a dat ºi nici felul de vorbire care i s-a imprimat de la
început, acestei paºnice ºi iubitoare Oºtiri a lui Hristos!
Prin tot ce este ºi voieºte ea, prin tot ce va propovãdui ºi va realiza, Oastea Domnului, -
nu va face decît binele fiecãrui suflet, fiecãrei familii, fiecãrei þãri în care va pãtrunde,
ducîndu-L tuturor pe Hristos Cel Viu ºi mîntuitor.
Rãu nu va face decît pãcatului ºi lui satana.
În felul acesta deci frãþietatea îºi va lua încet, încet, din felul de vorbire de Oastea
Domnului, deºi încã nu se luase oficial o hotãrîre în privinþa asta, ci încã se frãmînta gîndul.
Unii chiar propuneau diferite alte denumiri ca de exemplu: Veniþi la Isus, sau Isus vã cheamã,
etc. Pînã la urmã însã a rãmas acea denumire care arãta cel mai bine identitatea ºi scopul
acestei oºtiri a lui Hristos.
Denumirea aceasta nouã ºi frumoasã insufla tuturor celor dinãuntrul ºi dinafara ei, înaltele
gînduri ºi îndemnuri spre trãirea ºi lupta cea sfîntã cerutã de Mîntuitorul Hristos. Aceastã
trãire ºi luptã erau pline de viaþã, de putere ºi de avînt în toþi. Se trezise în suflete parcã
suflul plin de putere ºi de viaþã a Duhului Sfînt din Ziua Cincizecimii, din vremea primilor
creºtini, din vremea Sfinþilor Pãrinþi.
T-
Medalia Oastei Domnului

T-
Odatã fixatã denumirea de Oaste, trebuia sã se meargã mai departe în adîncirea ºi
precizarea acestui caracter al frãþietãþii. Iniþiativele se vor înmulþi ºi se vor concretiza, dînd
mereu noi imbolduri celor porniþi pe drumul sfînt al renaºterii sufleteºti, în lupta lor
duhovniceascã.
Pentru a arãtã cã chiar hotãrîrea de intrare în Oastea Domnului constituia un act de eroism
duhovnicesc, pãrintele Iosif, ca un îndrumãtor ºi conducãtor vãzut al acestei oºtiri - a hotãrît
sã înfiinþeze o medalie, un fel de decoraþie sfîntã, care se va da fiecãrui nou ostaº, o datã cu
legãmîntul lui de intrare în rîndurile Oastei. Astfel s-a înfiinþat medalia, cruciuliþa de bun
ostaº, care arãta cã purtãtorul ei este un suflet cu totul predat în slujba ºi ascultarea lui
Hristos Mîntuitorul.
Dupã ce s-a întocmit forma ºi textul pe care îl va avea medalia, s-a comandat
confecþionarea ei la niºte întreprinderi din þarã, în cîteva serii.
Numãrul de cereri fiind tot mai mare, iar preþul scumpindu-se, mai tîrziu s-au fãcut
comenzi ºi la niºte firme din strãinãtate (Elveþia ºi Viena). Cruciuliþa Oastei avea o formã
d e o s ebi t de f r u m o a s ã , c u i n s c r i p þ i a b i b l i c ã d e l a c a r e O a s t e a î º i l u a s e d e n u m i r e a
( 2 T i m . 2 , 3 ) ºi cu panglicã de culoare albastrã. Era un semn distinctiv ºi curajos,
purtat cu evlavie ºi dragoste de cãtre toþi cei care se doreau cu adevãrat vrednici de el. Însuºi
pãrintele Iosif a aºezat cu mîna lui acest semn binecuvîntat pe inima multora care au depus
legãmîntul de ostaºi în mijlocul adunãrilor din Sibiu la care se potrivea sã fie ºi el prezent.
Acest semn era la începuturile de atunci nu numai o dovadã de hotãrîre sfîntã ºi o
podoabã creºtineascã, ci ºi mãrturia unui legãmînt vãzut de cãtre toþi, cã sufletul care o poartã
a rupt-o cu pãcatul ºi cã s-a obligat înaintea lui Dumnezeu ºi înaintea oamenilor sã trãiascã
în luminã ºi sã umble în curãþie în toate cãile ºi în toate faptele lui.
Purtarea ei era o puternicã frînã contra pornirilor fireºti care încã erau în om. ªi un semn
vãzut de care oricine s-ar fi putut lega ca sã-l mustre, dacã acela care purta cruciuliþa se purta
undeva, în vreun fel, nevrednic de Numele Domnului ºi de Lucrarea Oastei Sale.
Odatã însã cu tulburãrile aduse de rãzboi, cînd au venit tot felul de greutãþi, - din pricina
mulþimii celor înscriºi în Oaste, ca ºi din greutatea de a putea procura aceste medalii, -
purtarea ei, a cruciuliþei, a fost recomandatã tot mai puþin ºi obiºnuitã tot mai rar, pînã cînd
s-a uitat de tot.
La vremea ei însã medalia Oastei, a avut scopul ºi rostul ei binecuvîntat. Ea a folosit
foarte mult nu numai la insuflarea unei atitudini curajoase ºi sfinte a celui care o purta, ci ºi
la recunoaºterea cu bucurie între ei a celor care, întîlnindu-se, erau îmbãrbãtaþi de Domnul
prin puterea ºi harul aceluiaºi legãmînt frãþesc.
Cîndva - ºi dacã voia ºi planul cel tainic al dragostei lui Dumnezeu va mai îngãdui sã vinã
pe pãmînt încã o datã vremi de pace ºi de libertate, - acest semn poate cã ar fi bine sã aparã
din nou, ca o revenire fericitã la dragostea ºi biruinþele frumoase ºi scumpe ale începuturilor
noastre minunate, despre care scrie pãrintele Iosif în Lumina Satelor nr. 25 din 1 iulie 1923,
cînd publica ºi semnul medaliei, spunînd: Acesta este semnul pe care îl vor purta cei ce au
intrat în Oastea noastrã!
Transcriem acestea pentru cã ele sînt cele dintîi ºi cele mai clare porunci pentru Oastea
Domnului. Ele sînt de o valoare neschimbatã pînã la sfîrºit. ªi e nevoie sã le ºtie toþi cei care
sînt sau vreau sã fie membri în aceastã Lucrare. Acum ºi în vecii vecilor. Acestea sunau aºa:
T-
...Cititorule, - uitã-te cît de frumos este semnul ce-l vor purta cei ce s-au hotãrît sã scoatã
beþia, sudalma ºi alte pãcate din viaþa lor! Vrei ºi tu sã porþi acest semn de mîntuire
sufleteascã? Intrã în Oastea noastrã.
Dar bagã de seamã cititorule, cã semnul nostru nu-i fãcut numai sã-l pui pe piept în semn
de falã ºi mîndrie, ci cu semnul nostru trebuie sã trãieºti ºi în viaþa ta.
Trei lucruri se cer de la mine ºi de la tine ºi de la alþii care voiesc sã intre în Oastea noastrã:
1 - În Oastea lui Isus trebuie sã te supui cu credinþã ºi cu ascultare tuturor poruncilor Lui
(aºa precum trebuie sã te porþi în orice armatã). Toate purtãrile tale, toate faptele ºi lucrãrile
tale trebuie sã le pui în slujba lui Isus, cãci El e Stãpînul tãu.
2 - În Oastea lui Isus tu trebuie sã te lupþi neîncetat. Aceastã luptã tu trebuie sã o porþi
mai întîi cu tine însuþi, ca sã poþi supune sub picioarele tale pe potrivnicul diavol ºi amãgirile
lui. Vitejia cea mare, în frontul nostru, aceasta este: sã te biruieºti pe tine însuþi, adicã sã-þi
biruieºti poftele ºi patimile cele rele. Sã nu fi biruit de rãu ci sã biruieºti rãul prin bine
(Rom. 12, 19) . Cu ajutorul Domnului Isus.
3 - Dupã ce te-ai mîntuit pe tine, trebuie sã-i mîntuieºti ºi pe alþii. Sã-i atragi ºi pe alþii
în fronturile mîntuirii sufleteºti. Ca un bun ostaº al lui Hristos, tu trebuie sã lupþi neîncetat
pentru a lãrgi hotarele Împãrãþiei lui Dumnezeu pe acest pãmînt: sã aprinzi dragostea, sã
stingi ura. Sã loveºti minciuna, sã lãþeºti pacea...
Iatã dar iubite cititorule cîte se cer de la tine ºi de la cei ce vor sã intre în Oastea noastrã.
De aceea e scris pe medalie: iar tu te luptã ºi suferã... În schimb, aceastã luptã ºi suferinþã
pentru Isus ºi Evanghelie ne dã la sfîrºitul vieþii mulþumirea sufleteascã pe care a avut-o
apostolul Pavel cînd a zis: Lupta cea bunã m-am luptat, credinþa am pãzit-o,... cununa
dreptãþii îmi va da mie Judecãtorul Cel Drept (2 Tim. 4, 7) .
Intrã ºi tu cititorule în Oastea noastrã ca sã ai la sfîrºitul vieþii tale aceastã bucurie ºi
mîntuire sufleteascã... (urma cliºeul medaliei, iar sub el o Hotãrîre, prin care sufletul
mãrturisea cã se leapãdã de toate pãcatele “ c u u r ã º i s c î r b ã ” ºi cã se predã cu totul
în slujba Domnului intrînd în rîndul celor care vor sã fie niºte buni ostaºi ai lui Hristos,
începînd ºi ducînd lupta cea sfîntã a curãþiei vieþii.
În fruntea oºtirii noastre - încheia hotãrîrea, - stã Mîntuitorul Hristos ºi El ne va duce
la biruinþã. Pe Mîntuitorul nostru Isus Hristos, rugîndu-L sã mã ajute ºi pe mine, ca sã lupt
în Oastea Lui, iscãlesc aceastã hotãrîre ce s-a fãcut pentru binele ºi mîntuirea mea cea
sufleteascã...
Cît de pline de putere ºi luminã din Duhul Sfînt sînt aceste trei puncte de credinþã de mai
sus. Ele sînt primele statute ale Oastei. Dumnezeu nici n-a mai îngãduit sã aparã alte statute
afarã de acestea.
Cuvintele celor trei puncte statornicite ca îndrumãtor de viaþã încã de la începutul Oastei,
sînt pentru toþi cei de azi ºi pentru toþi cei ce vor mai fi chemaþi de Dumnezeu sã-ºi afle ºi
sã-ºi pãstreze mîntuirea sufletului lor în aceastã Lucrare evanghelicã - porunci cereºti!
Sã le recitim cu toþii mai ales noi cei de astãzi, cãci dupã atîþia zeci de ani, ele ne sunã
nouã ºi mai puternic. Fiindcã noi am cam început acum sã uitãm ce sîntem, ºi de ce sîntem.
Iar din pricinã cã am uitat aceasta, însãºi mîntuirea noastrã este în cea mai mare primejdie.
Pînã la sfîrºitul Oastei, aceste porunci sã stea scrise cu litere de foc ºi de aur pe cerul
dinaintea noastrã, fraþilor ºi surorilor, pentru ca ochii noºtri ai tuturora sã fie aþintiþi spre ele.
ªi sã nu mai uitãm nici odatã a împlini cu fapta adevãrul lor!
Congresul Oastei Domnului

T-
Un lucru însemnat în istoria Oastei devenit foarte necesar ºi statornicit încã de la început,
a fost Congresul anual pe þarã.
Am mai spus cã îndatã dupã primul rãzboi mondial care ne-a adus independenþa ºi
întregirea þãrii - o mulþime de alte societãþi ºi asociaþii cu scopuri culturale, filantropice,
morale, confesionale, etc. - se înfiinþaserã în multe pãrþi. În practica tuturor acestora era încã
de la început organizarea, alegerea comitetului de conducere, congresele generale, statutele
de funcþionare, etc.
Oastea Domnului, omeneºte vorbind, era ºi ea o asociaþie religioasã, care se bucura de
acelaºi drept ca orice altã asociaþie constituitã legal în þara noastrã. Cum însã, spre deosebire
de orice alte astfel de asociaþii, Oastea Domnului aducea ceva cu totul nou, viu ºi puternic,
iar numãrul de aderenþi creºtea atît de repede, - se impunea cu atît mai mult o organizare.
Pãrintele Iosif vedea încã de atunci, cã grãuntele de muºtar al Oastei va creºte un copac mare.
ªi cã în curînd nu va mai putea, numai singur el, sã facã faþã multelor îndatoriri care se vor
cere pentru îndrumarea ºi hrãnirea acestei mari mulþimi în care se trezise foamea ºi setea dupã
Cuvîntul lui Dumnezeu.
De aceea s-a preocupat încã de la început de grija aceasta, cãutînd sã îndrume totul
armonios ºi bine spre a face faþã tuturor cerinþelor viitoare.
Pentru o consfãtuire cu toþi cei intraþi în Oaste, s-a hotãrît convocarea prin foaie a primului
Congres general la Sibiu. În acest Congres urmãrea sã se discute ºi sã se hotãrascã asupra
tuturor problemelor care se pun pentru viitorul Oastei.
Este interesant sã aflãm cum s-a desfãºurat acest prim Congres al Oastei Domnului þinut
în ziua de 29 iunie 1923, la redacþia foii Lumina Satelor.
Iatã ce scrie pãrintele Iosif în foaia nr. 28 din 22 iulie 1923, despre congres ºi despre
hotãrîrile lui, sub titlul:
Adunarea celor ce s-au hotãrît împotriva beþiilor, sudalmelor ºi a altor pãcate.
Societatea, adicã întovãrãºirea celor ce s-au hotãrît împotriva beþiilor, sudalmelor ºi a altor
rele ºi-a þinut cea dintîi a sa adunare, joi, în ziua sfinþilor apostoli Petru ºi Pavel. Adunarea
s-a þinut la orele 3 dupã amiazã în redacþia gazetei Lumina Satelor. Au luat parte mulþi ostaºi
veniþi din toate pãrþile. Cei mai mulþi însã, fiind vremea lucrului, n-au putut veni în persoanã,
ci ne-au trimis scrisori prin care spun cã îºi dau învoirea la toate cele ce se vor hotãrî în cea
dintîi adunare a noastrã. În afarã de membrii înscriºi în Oastea noastrã, nimenea nu s-a mai
apropiat de aceastã adunare
(- poate cã ºi vremea era de vinã cãci fiind foarte caldã, era potrivitã pentru bere)...
T-
Vorbirea pãrintelui I. Trifa
T-
Adunarea a fost deschisã din partea pãrintelui I. Trifa, redactorul gazetei Lumina Satelor.
Pãr. Trifa a arãtat cum aceastã miºcare spre deosebire de alte miºcãri a rãsãrit din dragostea
ºi rîvna pentru Evanghelia Mîntuitorului. Ca izvorul ce þîºneºte din stînci, aºa miºcarea
noastrã a þîºnit din credinþã, din dragostea creºtinã ºi din rîvnã pentru mîntuirea noastrã
sufleteascã. Vom face acum ºi statute, dar tãria miºcãrii noastre, nici acum ºi nici înainte nu
vor fi statutele ci Evanghelia Mîntuitorului. Noi sîntem o armatã de voluntari. Nu porunca
ne-a strîns laolaltã ºi nu porunca va fi tãria noastrã ci credinþa, dragostea, însufleþirea ºi rîvna
creºtineascã a fiecãrui ostaº din Oastea noastrã. Statutele vor avea numai chemarea sã strîngã
într-un singur front de luptã însufleþirea ºi rîvna noastrã a tuturor.
Sîntem încã puþini, dar pentru aceea putem face foarte mult. Puþin aluat dospeºte toatã
frãmîntãtura - zicea apostolul Pavel ( G a l . 5 , 9 ) . ªi miºcarea noastrã trebuie sã fie un
astfel de aluat care sã dospeascã frãmîntãtura nouã în mijlocul stricãciunii vremilor de acum.
Fiecare membru al societãþii noastre trebuie sã fie o sare ce sãreazã, un aluat ce dospeºte, o
luminã ce rãspîndeºte luminã din lumina lui Hristos...
Dupã aceste lãmuriri, pãr. Trifa a declarat adunarea deschisã ºi purcezîndu-se la alegerea
unui preºedinte ºi a unui secretar de ºedinþã, a fost ales ca preºedinte pãr. Trifa, iar ca
secretar primpretorul Eugen Munteanu din plasa Agnita (publicistul I. Pãltiniº).
T-
Vorbirea primpretorului E. Munteanu
T-
A luat apoi cuvîntul dl. Eugen Munteanu, unul din cei mai însufleþiþi ostaºi din Oastea
noastrã.
Alte neamuri mai înainte, a zis dl. Munteanu - au demult astfel de societãþi. A sosit
vremea sã le facem ºi noi, cãci scãderi ºi pãcate multe ºi grele rod vlaga, sãnãtatea ºi viitorul
acestui neam. Acum, dupã rãzboi, avem duºmani mai mari decît cei din vremea rãzboiului:
scãderile ºi pãcatele ce ne pasc. Împotriva acestora trebuie sã facem fronturi de luptã. Un
astfel de front este miºcarea noastrã în care am intrat ºi eu ºi pe care o slujesc ºi o lãþesc în
plasa mea, cu toatã puterea sufletului meu...
Pãr. Trifa a mulþumit d-lui E. Munteanu arãtînd cã la propunerea d-sale se þine aceastã
adunare ºi noi vedem în persoana d-sale chipul unui adevãrat cãrturar ºi slujbaº român care
se îngrijeºte ºi de binele sufletesc al poporului în mijlocul cãruia trãieºte ca conducãtor...
Dupã dl. E. Munteanu a vorbit plugarul Zaharie Ieronim din Crihalma, care a fãcut
propunerea ca societatea noastrã sã poarte numirea de Isus vã cheamã.
Propunerea plugarului Ieronim a plãcut foarte mult tuturor pentru cã de fapt, miºcarea
noastrã nu este altceva decît o chemare a Domnului Isus cãtre oameni sã iasã din pãcatele cele
de suflet omorîtoare...
Dupã ostaºul din Crihalma a luat cuvîntul un alt plugar ostaº: Augustin Toma din Vecerd.
Ne-a spus în chip miºcãtor pînã la lacrimi întreaga istorie a întoarcerii lui din cãile cele
pierzãtoare de suflet.
“Eram un beþivan vestit în satul meu - a spus el. ªi astãzi oamenii se mirã cum de m-am
putut schimba aºa dintr-o datã. Uitaþi-vã mãi, zic oamenii, cã prãpãditul cela de ieri s-a fãcut
cãrturar ºi acum învaþã pe oameni din cãrþi ºi gazete.
Odatã am ajuns într-o cãruþã de oameni beþi. Cãruþa apucase spre o prãpastie ºi de nu
eram eu treaz între cei beþi ca sã opresc caii, praf ºi cenuºã se alegea de noi ºi de oasele
noastre. Acum, de cîte ori mã întîlnesc cu acei oameni mã alduiesc (binecuvînteazã) cã i-am
scãpat de la moarte...”
La aceastã vorbire pãr. Trifa a zis: iacã, eu, în aceastã istorie a ostaºului nostru de la
Vecerd vãd taina ºi înþelesul miºcãrii noastre: sã te mîntuieºti mai întîi pe tine ºi apoi pe alþii.
Sînt ºi astãzi destule cãruþe sufleteºti care merg spre prãpãstiile morþii sufleteºti ºi datoria
noastrã este sã-i salvãm pe cei apucaþi în ele.
T-
Comitetul Oastei Domnului
T-
Dupã aceste vorbiri s-a purces în dezbaterea statutelor. Dupã o discuþie mai lungã,
adunarea a hotãrît sã aleagã un comitet care sã facã statutele, medalia ºi toate celelalte
pregãtiri ºi lucruri pentru organizarea noastrã.
În acest comitet au fost aleºi urmãtorii:

1 - Iosif Trifa, redactorul gazetei Lumina Satelor,
2 - Eugen Munteanu, primpretorul plasei Agnita,
3 - Vasile Greavu, secretar comunal Sebeºul de Sus,
4 - Vaselian Popovici, învãþãtor în Bîrzava,
5 - Zaharie Ieronim, plugar în Crihalma,
6 - Augustin Toma, plugar în Vecerd,
7 - Gh. Greavu, cantor la biserica din Lisa,
8 - Flore Alexa, epitrop la biserica din Cermei,
9 - Sergent jandarm Iacob Simion din Oarda,
10 - Iacob Grigore, plugar din Orlat.
T-
Acest comitet se va întruni cît mai curînd în ºedinþã la Sibiu ºi despre ce va lucra se va
da seamã în aceastã gazetã care a fost aleasã ca organ al societãþii Isus vã cheamã, adicã
vestitoarea despre cum stã miºcarea noastrã...
T-
Dar din gîndurile bune cu comitetul ºi cu statutele - nu se va alege nimic practic.
Lucrurile, prin voia lui Dumnezeu, vor urma un alt curs. Statutul Oastei va deveni pînã la
urmã Evanghelia cea vie ºi trãitã a lui Hristos, iar comitetul de lucru vor fi cele cîteva suflete
alese sã ardã pe rugul jertfei împreunã cu primul chemat în Oastea lui Isus.
Totuºi, un lucru de neînþeles se petrecea la Sibiu în tot acest timp, faþã de munca ºi lupta
pãr. Iosif.
Foaia Lumina Satelor creºtea cu repeziciune în toate privinþele. Suflul cel nou ºi viu
revãrsat peste ea la Anul Nou, îi dãdea un înalt conþinut duhovnicesc, plin de miez, de har,
de viaþã. Steagul înãlþat atunci rãzbãtea biruitor. Numãrul abonamentelor creºtea repede la
10-11-12 mii de exemplare. Sosesc din toate pãrþile þãrii, ba chiar ºi de peste hotare, adeziuni,
încurajãri, sprijinitori puternici, pentru scopul sfînt cãruia pãr. Iosif i se predase în întregime.
O mulþime de preoþi, de învãþãtori ºi de alþi intelectuali încep sã se intereseze de Oastea
pornitã de redactorul foii Lumina Satelor.
Numai la Sibiu nu se intereseazã absolut nimeni de toate acestea. Nimeni de la conducerea
bisericii, atît de preocupatã pînã nu demult de problema crucialã a salvãrii morale a poporului
ºi credinþei. Nimeni nici mãcar din comitetul celor care îºi luaserã aºa de mari angajamente
nu demult, cînd începuse cu gazeta...
Fiecare acolo îºi vedea de drumul lui, bucuros cã treaba cea obositoare ºi neplãcutã a
gazetei, este cine s-o facã. Ba unora începuse sã li se nascã în inimi chiar gelozia cã se poate
face ºi fãrã ei. Ar fi fost mult mai bucuroºi sã nu se facã nimic. ªi ori de cîte ori venea vorba
despre gazetã ºi despre redactor începuserã sã-ºi arate tot mai des nemulþumirea, bãnuielile
ºi chiar pizma, cã ceea ce s-a pornit cu gazeta, este prea de tot. Cã popa Trifa se face stãpîn
peste tot.
Un cerc rece începuse sã înconjoare pe pãr. Iosif ºi iniþiativa lui. Trei feluri de ochi
priveau spre el: unii ai potrivnicilor din consistoriu care alcãtuiau cercul cel rece dar
deocamdatã nu ºtiau cum sã lupte împotriva lui, fiindcã mitropolitul Bãlan încã îl privea cu
simpatie ºi cu nãdejde, încurajîndu-l de la distanþã.
Alþi ochi erau ai celor nepãsãtori. Pe aceºtia nu-i interesa nici izbînda ºi nici falimentul
Oastei. Treaba lui Trifa - ziceau ei - nu mã intereseazã cîtuºi de puþin.
ªi în sfîrºit cei puþini care priveau la el cu simpatie ºi admiraþie, fãrã a face însã prea mult
pentru el. Cel mult dacã îi dãdeau vorbe încurajatoare ºi cîte un articolaº la foaie...
Dar pe linia organizãrii se vor continua iniþiativele. Vor veni pe rînd: adunãrile Oastei,
misionarii Oastei, steagul Oastei, salutul Oastei...
O oaste trebuie sã aibã neapãrat ºi steagul ei, - va spune pãr. Iosif dînd la gazetã forma
ºi îndrumarea cum sã fie fãcut ºi purtat steagul la adunãrile ºi ieºirile duhovniceºti.
Vor veni manevrele Oastei, cum vor fi denumite pelerinajele sau adunãrile de
evanghelizare în public.
Va veni salutul Oastei, care s-a statornicit sã fie:
Slãvit sã fie Domnul

cu rãspunsul:
În veci. Amin.
Vor veni cãrþile Oastei, librãria Oastei, tipografia Oastei, maºina Oastei... Fiecare la
rîndul ºi la timpul lor.
Toate acestea vor îmbogãþi ºi înfrumuseþa un început atît de fericit ºi plin de speranþe,
cum s-a dovedit încã din primul an, ca un dar ºi har ceresc pentru biserica noastrã ºi pentru
poporul nostru.
O, dacã ar fi înþeles acest lucru tot atît de bine ºi cei din fruntea bisericii ºi poporului,
cum l-au intuit mulþimea cea mare ºi de jos. Ce minunat s-ar fi putut împlini planul mîntuitor
pe care Dumnezeul nostru l-a avut cu þara noastrã. ªi cum s-ar fi schimbat radical tot cursul
istoriei noastre.
Dar atît elita noastrã naþionalã cît ºi cea religioasã de atunci, au zãdãrnicit acest plan
Dumnezeiesc. Dupã cum îl zãdãrnicise cîndva ºi elita poporului iudeu (Luca 7, 30) . Spre
nefericirea noastrã de astãzi, ca ºi a acelora de demult.
Dupã cum lumina cînd este aprinsã ºi arde în mijlocul celorlalte lumini, rãspîndeºte mai
multã luminã,
ºi are mai multã frumuseþe,
- tot aºa ºi viaþa noastrã, dacã este aprinsã pentru Hristos
ºi arde frumos în mijlocul celorlalþi fraþi în ascultare ºi rînduialã,
va fi mai frumoasã ºi mai strãlucitoare...
Atunci ne vom putea face mii de învãþãcei, cãci noi vom fi pildã vie de fapte bune.
T-
Omilia Tesaloniceni
Cînd sunat-a Deºteptarea
Cînd sunat-a Deºteptarea

glasul goarnei desluºit
ne-am sculat din somnul morþii
din pãcate ne-am trezit
ºi prezenþi la datorie
legãmînt ceresc am pus
cã vom fi ostaºi ai Crucii
luptãtori ai lui Isus.
Domnul ne-a chemat la luptã

noi pe El luîndu-L Scut
ºi luîndu-L Steag ºi Þintã,
lupta sfîntã-am început.
Prin credinþã ºi iubire
noi am biruit mereu
cãci sîntem ostaºii Crucii
ºi cu noi e Dumnezeu.
Lupta Domnului e sfîntã,

sfînt e Þelul ce-l avem,
voluntari luptãm în Oaste,
voluntari pe veci ne vrem.
Steagul biruinþei noastre
sã se nalþe tot mai sus
sã rãsune mai puternic
imnul slavei lui Isus.
Lupta-i grea, duºmanu-i tare

sub loviri noi sîngerãm
dar cînd Domnul Scut ne este
nu ne temem, ci luptãm.
Vrem sã mergem pîn-la capãt
credincioºi prin orice greu
vom învinge, vom învinge
cãci cu noi e Dumnezeu.
Un steag ceresc
Un steag ceresc se nalþã peste zare

desfãºurat mãreþ ºi glorios
divin îndemn arzînd cu-nflãcãrare
spre Numele ºi Cauza lui Hristos
Aºa este Lucrarea Sa

ºi Adevãrul nalt din ea
viaþa ei este Hristos
El Þelul ei cel luminos.
Ard peste ea Cuvîntul ºi Lumina

descoperite unic pentru noi
spre cel din urmã har pentru deplina
mãrturisire-n vremea de apoi.
În numele vieþii viitoare

a voastre ºi-a urmaºilor, priviþi
cerescul steag ºi Þinta nãlþãtoare
- ºi-nflãcãraþi sub umbra lui veniþi.
Simbol al biruinþei ºi al luptei

se nalþã steagul Lui victorios
spre-avîntul sfînt ºi jertfa ne-ntreruptei
trãiri cereºti în slujba lui Hristos.
Nimic nu mulþumeºte aºa pe Dumnezeu ca o viaþã bunã ºi curatã predatã în slujba Lui.
T-
TRAIAN DORZ
Nãscut Vineri, 25 Decembrie 1914
Marþi, 20 iunie 1989
- 75 de ani sau 27.206 de zile -

Istoria - Vol. 1 - Cap. 8 - Aºezarea temeliilor veºnice Pag. 67
Cap. 8
Aºezarea temeliilor veºnice
rau anii începutului.

E Minunata Lucrare a lui Dumnezeu propãºea fericit. Îndrumãtorul ei vãzut, era
îndrumat îndeaproape de Îndrumãtorul ei Cel Nevãzut care era Duhul Sfînt. Pas cu pas, în tot
ce a urmat, în toate trebuinþele care se iveau, gornistul prin care se dãduse alarma împotriva
pãcatului ºi pierzãrii era folosit de Domnul ca un vas sfînt prin care El Însuºi Îºi fãcea
puternica Sa lucrare în mijlocul poporului nostru. Ce minunat se vede acum de la depãrtarea
atîtor zeci de ani, frumuseþea cutremurãtoare a acestei griji îndeaproape a Duhului Sfînt, de
toate trebuinþele Lucrãrii Sale. Ce duioasã ºi scumpã era grija Mîngîietorului trimes nouã de
Preadulcele nostru Mîntuitor ºi Mijlocitor Isus de la Tatãl nostru Cel Ceresc, dupã fãgãduinþa
Lui: Vã voi trimite pe Mîngîietorul (Ioan 16, 7) .
Încã de la început, Cuvîntul Domnului care voia sã mîntuiascã tot neamul nostru a vorbit
Lucrãrii Oastei prin care voia sã facã aceastã mîntuire, - în felul cel mai apropiat, mai
limpede ºi mai cald cu putinþã. I-a descoperit acestei Lucrãri adevãrul cel mai fericit ºi mai
strãlucit.
I-a aºezat temeliile cele mai sigure ºi mai luminoase.
I-a fixat Þinta cea mai limpede.
ªi i-a arãtat drumul cel mai scurt ºi mai frumos, pînã la Ea, la aceastã Þintã.
Cu Lucrarea Oastei Dumnezeu n-a fãcut ca ºi cu alþii. Ei nu i-a dat o trîmbiþã încurcatã, un
adevãr îndoielnic, un duh tulburat, un Isus aspru. Nu i-a dat o Evanghelie grea ºi chinuitoare
prin vreun lucrãtor ambiþios, nesupus ºi trufaº.
Ci i-a dat trîmbiþa cu sunetul cel mai desluºit. Adevãrul cel mai blînd ºi mai sigur. Duhul
cel mai liniºtit. Hristosul Cel mai Dulce. Evanghelia cea mai fericitã ºi uºoarã a dragostei
smerite, curate ºi fierbinþi, - prin lucrãtorul cel mai asemãnãtor în suferinþã, în iubire, în
bunãtate ºi în sãrãcie, cu Domnul sãu...
T-
Pag. 68 Istoria - Vol. 1 - Cap. 8 - Aºezarea temeliilor veºnice
La îndemnul ºi inspiraþia Duhului Sfînt venise hotãrîrea din zorii Anului Nou, acest prim
pas pe drumul mîntuitor al întoarcerii cu toatã faþa noastrã spre Dumnezeu. ªi tot la îndemnul
ºi inspiraþia Lui, vor veni ºi paºii urmãtori, cãci cînd Dumnezeu începe o lucrare, El - cu
siguranþã - o va ºi sfîrºi! Satana ºi lumea vor putea pune piedici, iar piedicile acestea - prin
îngãduinþa lui Dumnezeu - vor putea întîrzia poate o vreme aceastã lucrare. Ori necredinþa
ºi rãutatea oamenilor, o vor putea zãdãrnici pentru unii - dar pînã la urmã ea va aduce tuturor
celor ce o vor primi pentru ei înºiºi, minunata mîntuire a lui Dumnezeu.
Iar scopul pentru care Dumnezeu a rînduit-o va fi - cu siguranþã ºi cu bucurie - atins!
T-
Temelia: Hristos
T-
Odatã cu planul Lucrãrii, Duhul Sfînt i-a descoperit pãr. Iosif ºi temelia pe care sã
zideascã aceastã Lucrare.
Prin lumini tot mai puternice, i-a arãtat repede ºi sigur tot mai clar, pas cu pas, ce trebuie
sã facã ºi cum trebuie sã zideascã. Astfel el a înþeles ºi a ºtiut de la început cã taina ºi puterea
biruinþei lui ºi a Oastei - stã ºi va sta în Hristos. În Cuvîntul lui Hristos, în puterea lui
Hristos, în Jertfa lui Hristos...
“Toatã lucrarea mîntuirii noastre - va spune el încã de la început - stã ºi va sta numai în
Crucea ºi în Jertfa Lui Isus Cel Rãstignit. Crucea Lui de pe Golgota a fãcut - ºi va face -
lucrarea mîntuirii noastre. Fãrã aceastã Jertfã toatã lupta ºi truda noastrã este în zadar.
Toatã lupta noastrã ºi toatã nãdejdea noastrã pentru mîntuire, stã numai în credinþa ºi
în încrederea noastrã neclintitã în Crucea ºi în Jertfa lui Isus Cel Rãstignit. De fapt Lucrarea
Oastei Domnului este aflarea ºi vestirea lui Isus Cel Rãstignit...
Deci fraþii mei, cu ochii þintã la Cãpetenia ºi Desãvîrºirea credinþei noastre, la Isus Cel
Rãstignit, dupã cum a spus ºi a scris marele apostol Pavel cã n-am avut de gînd sã ºtiu între
voi nimic altceva decît pe Isus Hristos ºi pe El rãstignit ( 1 C o r . 2 , 2 ) . ªi cu ochii þintã
la Cãpetenia ºi Desãvîrºirea credinþei noastre, adicã la Isus... (Evrei 12, 2) .
T-
De fapt aceasta nu era o descoperire ci mai degrabã o redescoperire. Hristos era în
mijlocul nostru dar noi nu-L cunoscusem. Bãtea la uºa noastrã, dar noi nu-L simþeam. Ne
vorbea de lîngã noi, dar noi nu-L auzisem. Era trimes la noi sã ne aducã mîntuirea slãvitã, dar
noi nu-L primisem. Cãci nu fusese nimeni sã ne trezeascã din somnul pãcatelor în care
zãceam. Nici sã ne arate limpede calea ºi lumina ieºirii din întunericul ºi rãtãcirile prin care
bîjbîiam.
Acum Hristos era înãlþat cu toatã puterea, cu toatã cãldura ºi cu toatã hotãrîrea sufletului, în
faþa tuturor sufletelor ºi în mijlocul tuturor stãrilor.
Acum chemarea Lui o auzeau cu toþii limpede, stãruitoare ºi dulce cum n-o mai auziserãm
nici odatã. Cel ce ni-L arãta, simþeam cã Îl cunoaºte pe Isus. ªi cã tot ce spune el despre
mîntuirea ºi viaþa cu Isus, el le trãieºte în totul. De aceea îl ascultau tot mai multe suflete ºi
îl urmau mai cu drag.
T-
Pe mãsurã ce ochii slujitorului erau tot mai aþintiþi la Stãpînul sãu Isus, iar urechea lui era
tot mai atentã la Cuvîntul Lui, viziunea i se adîncea ºi i se lãrgea pãtrunzîndu-se tot mai
deplin de marile adevãruri în aflarea ºi cunoaºterea cãrora stãtea salvarea noastrã, ºi ca
indivizi ºi ca popor.
Astfel cea dintîi ºi cea mai mare trebuinþã a þãrii noastre ºi a poporului nostru aflãm
puternic cã stã numai în cunoaºterea vie a lui Hristos.
Dacã L-am avea cu adevãrat pe Hristos, nu ne-ar mai lipsi nimic. Toate le-am dobîndi prin
El ºi o datã cu El, cãci în El avem totul deplin (Col. 2, 10) .
Curînd el va spune: de fapt nu beþia ºi sudalma sînt rãul cel mai mare de care suferã
poporul nostru - ci rãul cel mai mare este cã nu-L cunoaºtem ºi nu-L urmãm pe Isus Cel
Rãstignit. Cãci dacã L-am avea pe El nu numai cã n-am trãi în întunericul acestor ruºinoase
pãcate ºi patimi ci am umbla cu toþii în toatã curãþia ºi bucuria luminii minunate a lui
Dumnezeu.
Astfel se aºezã tot mai puternic ºi mai adînc, ca Piatra din capul unghiului Lucrãrii,
temelia cunoaºterii ºi primirii lui Isus Hristos ca Mîntuitor personal, de cãtre oricine îºi
doreºte cu adevãrat mîntuirea sufletului ºi mîntuirea neamului nostru. Cãci încã de la început,
în viziunea pãr. Iosif, aceste douã mîntuiri - a sufletului ºi a neamului - erau strîns legate una
de alta. Ba încã el chiar condiþiona mîntuirea noastrã de lupta pentru mîntuirea tuturor a lor
noºtri. Hristos nu S-a mîntuit numai pe Sine, ci a murit pentru mîntuirea multora. Sf. ap.
Pavel de asemenea, dupã cum scrie el însuºi “noi n-am cãutat folosul nostru ci al celor mulþi
ca sã fie mîntuiþi...” (1 Cor. 9, 12) .
Ceilalþi apostoli ºi Sfinþi Pãrinþi de asemenea.
Nici noi nu vom putea fi mîntuiþi altfel. Temelia cea dintîi pentru mîntuirea sufletului
nostru, este sã-L cunoaºtem ºi sã-L primim în inima ºi în casa noastrã pe Hristos. Apoi cea
de a doua tot aºa de însemnatã este munca ºi lupta noastrã de a-i face pe toþi oamenii sã-L
cunoascã ºi sã-L primeascã în viaþa lor ca Mîntuitor ºi Stãpîn pe El.
În aceasta stã toatã taina înnoirii, puterii ºi rodirii noastre.
T-
Naºterea din nou
T-
Minunea descoperirii lui Hristos face în sufletul nostru o altã minune: lucrarea tainicã ºi
Dumnezeiascã a naºterii din nou. Taina Pocãinþei care este o lucrare a Duhului Sfînt,
recunoscutã ca una dintre cele ºapte Taine ale Bisericii, numitã în alt fel ºi taina convertirii
sau taina naºterii din nou - este acea lucrare Dumnezeiascã pe care o face, ºi trebuie s-o
facã, - în viaþa fiecãrui om, Duhul Sfînt ºi Cuvîntul Sfînt.
Dacã un om nu se naºte din nou, nu poate vedea Împãrãþia lui Dumnezeu - a spus
Mîntuitorul cãtre Nicodim, adãugînd cã dacã nu se naºte cineva din Apã ºi din Duh nu poate
sã intre în Împãrãþia lui Dumnezeu ( I o a n 3 , 3 - 5 ) . Desigur, înþelegînd pentru aceastã
naºtere din nou prin Apã - Cuvîntul lui Dumnezeu, Sfînta Scripturã, dupã cum explicã Însuºi
Mîntuitorul în Ioan cap. 4, 14: “... apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor
de apã care va þîºni în viaþa veºnicã...” ªi dupã cum aratã ºi sfinþii apostoli în epistolele lor:
sf. Pavel în Tit 3, 5: “... El ne-a mîntuit prin spãlarea naºterii din nou ºi prin înnoirea fãcutã
de Duhul Sfînt.” Sau în Romani 10, 17: “... credinþa vine prin auzire, iar auzirea vine prin
Sf. Iacov în cap. 1, 18: “El de bunãvoia Lui ne-a nãscut prin Cuvîntul Adevãrului...
Sf. Petru în 1 Petru 1, 23: Fiindcã aþi fost nãscuþi din nou nu dintr-o sãmînþã care poate
putrezi ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvîntul lui Dumnezeu care este viu ºi care
rãmîne în veac...
Sf. Ioan în Ep. 1 cap. 3, 9: “Oricine este nãscut din Dumnezeu, nu pãcãtuieºte pentru cã
sãmînþa lui Dumnezeu rãmîne în el ºi nu poate pãcãtui fiindcã este nãscut din Dumnezeu.
Deci este vorba de acea tainicã lucrare ºi schimbare pe care o fac în viaþa celui ce crede
ºi se întoarce, Cuvîntul lui Dumnezeu, Apa cea Vie. ªi Duhul lui Dumnezeu, Puterea cea Vie
ºi cereascã.
Aceastã Lucrare e o tainã ºi o minune Dumnezeiascã dupã cum limpede a spus

Mîntuitorul: ... este ca ºi vîntul cãruia îi auzi vuietul dar nu ºtii nici de unde vine nici încotro
merge ( I o a n 3 , 8 ) . Sau: ... este ca ºi cu sãmînþa care pusã în pãmînt... creºte ºi rodeºte
totul. Este ca altoiul pus în pom: - schimbã ºi înnoieºte totul. Este ca aluatul pus într-o
frãmîntãturã: - dospeºte ºi îmbunãtãþeºte totul.
Aceastã schimbare ºi înnoire o fãcuse Cuvîntul ºi Duhul lui Dumnezeu mai întîi în viaþa
slujitorului de care Se folosea acum spre a face acest lucru ºi în alþii, iar aceastã schimbare
ºi înnoire se adîncea ºi se desãvîrºea mereu. Fiindcã aºa lucreazã totdeauna Domnul Isus!
Sufletul acela prin care Duhul Sfînt vrea sã aducã pe mulþi la o stare dupã voia lui Dumnezeu,
trebuie sã fie el însuºi mai întîi cioplit ºi curãþit. Spre a fi apoi cît mai potrivit pentru ceea
ce Dumnezeu vrea sã facã prin el.
Dumnezeu, în tot ce face, este înþelept ºi bun: lucrînd, Îºi desãvîrºeºte mereu unealta prin
care lucreazã. Învãþînd, îl face tot mai învãþat pe învãþãtor. Ducînd luminã, îl face tot mai
luminos pe acela prin care lumineazã. Cãci precum un zidar trebuie sã se afle totdeauna mai
presus decît lucrarea pe care o face, tot aºa se cere neapãrat sã fie ºi lucrãtorul lui Dumnezeu.
Mai întîi sã aibã el o stare ºi o viaþã mai înaltã, mai sfîntã, mai smeritã ºi mai plinã de
roadele Duhului Sfînt, - apoi va putea face ca aceste lucrãri sã se facã ºi în alþii.
Trebuia mai întîi ca lucrãtorul Domnului sã se sfinþeascã el însuºi în toatã fiinþa ºi trãirea
lui, pentru ca apoi sã poatã duce ºi pe alþii la sfinþirea fãrã de care nimeni nu va putea vedea
pe Dumnezeu (Evrei 12, 14) .
Iatã cum mãrturiseºte pãr. Iosif despre naºterea sa din nou, despre schimbarea ºi înnoirea
fãcutã de Dumnezeu în starea ºi în viaþa lui:
...dacã aceastã gazetã place, ºi dacã scrisul ei a început sã cîºtige suflete pentru Hristos,
apoi lucrul acesta nu stã în meºteºugul penei de scris ci în sufletul care scrie aceastã gazetã.
Puterea acestei gazete stã tocmai în aceea cã o scrie un suflet care s-a hotãrît pentru Hristos.
O scrie un suflet care ºi crede el însuºi întîi ceea ce scrie. ªi care face el însuºi întîi ceea ce
îi învaþã pe alþii...
Cãci ºi eu m-am schimbat, dupã ce m-am hotãrît, (dupã ce m-am nãscut din nou) - lucrul
acesta este firesc, este normal. Ar fi foarte nefiresc sã fi rãmas tot neschimbat ºi dupã ce
m-am hotãrît sã trãiesc pentru Hristos. O hotãrîre ce nu schimbã pe om n-ajunge nimic. E o
hotãrîre fãrã Hristos ºi fãrã nici o putere.
Eu nu mã ruºinez sã spun cã m-am schimbat dupã ce m-am hotãrît sã trãiesc cu Hristos
ºi pentru Hristos. O, ce minunatã schimbare s-a fãcut în sufletul meu dupã ce m-am hotãrît
sã trãiesc aºa cum spune Evanghelia...”
T-
L. S. nr. 46 din 25 noiembrie 1923 - ªi eu m-am hotãrît.
T-
Desigur aceasta este taina ºi explicaþia izbînzilor minunate ale pãr. Iosif ºi ale Lucrãrii
Oastei. Aceasta va fi întotdeauna puterea ºi condiþia fãrã de care nici un lucrãtor ºi nici o
lucrare a Evangheliei nu poate avea roade.
O, dacã ar crede ºi dacã n-ar uita acest mare adevãr nici unii din cei care au venit ºi vor
mai vrea sã vinã în aceastã Lucrare Dumnezeiascã a Evangheliei lui Hristos Domnul! O, dacã
s-ar încredinþa cutremurãtor toþi acei care vor sã lucreze în ea, cã fãrã o sfîntã ºi totalã
schimbare ºi înnoire în viaþa ºi în fiinþa lor nu vor putea sluji nici odatã pe Domnul, ºi nici
nu vor putea vedea nici odatã mîntuirea Lui.
Condiþiile acestea, puse celui mai dintîi ostaº ºi lucrãtor sînt obligatorii ºi celui mai din
urmã.
Pe urmele lui Hristos este dator sã calce întocmai ca primul, oricare din cei care vin ºi
doresc sã intre în aceastã Lucrare, - pînã la sfîrºit.
Cine intrã într-o coloanã dar nu þine nici cadenþa ºi nici alinierea cu coloana - este un
încurcat ºi un încurcãtor. Va sfîrºi prin a fi în curînd aruncat afarã ca un netrebnic.
T-
Descoperirea Bibliei
T-
Plinãtatea vieþii în Hristos este deci dupã naºterea noastrã din nou taina biruinþei noastre
în toate luptele cu pãcatul ºi cu diavolul. Aceasta este taina ºi puterea noastrã de rodire în
viaþa de credinþã ºi de mîntuire sufleteascã. În plinãtatea acestei cunoaºteri ºi vieþuiri în
Hristos ºi prin El, stã ºi taina ridicãrii noastre ca popor ºi ca frãþietate duhovniceascã.
Dar pentru dobîndirea acestui dar ceresc se cere în primul rînd cunoaºterea ºi adîncirea
Sfintelor Scripturi. Se cere neapãrat citirea ºi trãirea Bibliei.
Acest însemnat lucru este tot ceea ce ne-a lipsit ºi ne lipseºte nouã acum, pentru a birui
rãul de care suferim, pentru a ne ridica din decãderea în care sîntem, pentru a ne înãlþa la
starea vrednicã de Dum nez eu º i cerut ã de credi nþ a î n Hri s t os Mîntuitorul pe care o
mãrturisim... Vindecarea ºi mîntuirea noastrã, ca inºi ºi ca neam, nu va putea veni niciodatã
prin altceva decît prin cunoaºterea ºi trãirea Sfintelor Scripturi.
Astfel, încã în vara aceluiaºi an, 1923, retras pentru un timp de meditaþie într-un concediu
de sãnãtate, pãr. Iosif a adîncit puternic ºi cu luminã nouã Sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu,
Biblia.
Reîntors la gazetã, el va mãrturisi:
...în citirea ºi adîncirea Scripturilor mi-am petrecut cele douã luni... ºi acum mã reîntorc
la aceastã gazetã ºi mai hotãrît pentru Isus Hristos ºi Evanghelia Lui. Mã întorc la Sibiu
schimbat. Adicã mã întorc hotãrît sã trãiesc deplin lui Hristos ºi pentru Hristos. ªi sã
hotãrãsc ºi pe alþii sã apuce aceastã cale de îndreptare ºi mîntuire sufleteascã...
T-
L. S. nr. 37 din 23 septembrie 1923.
T-
Astfel Duhul Sfînt i-a descoperit încã de la începutul Lucrãrii Oastei cã dezgroparea
Bibliei de sub lespezile neºtiinþei ºi de sub praful nepãsãrii de veacuri, va fi pînã la urmã o
primã condiþie pentru dezrobirea ºi ridicarea din pãcat ºi înapoiere, a fiecãrui suflet ºi a
întregului popor.
Numai lumina Evangheliei va putea aduce primãvara ºi învierea noastrã sufleteascã.
Numai puterea Cuvîntului ºi Duhului Sfînt ne va putea trezi ºi învia la o viaþã nouã pe toþi
morþii în patimi ºi îngropaþi în pãcate. Pe toþi cei þinuþi în robie ºi în orbie sufleteascã de
cãtre satana, duºmanul cel de moarte al sufletului nostru ºi al neamului nostru.
Sfînta Scripturã trebuie deci adusã la tot poporul ºi tot poporul trebuie adus la ea!
Sfînta Evanghelie trebuie scoasã din altar ºi dusã în familii, în societate, în mijlocul lumii ºi
în viaþa fiecãrui om.
Mîntuitorul ºi Domnul nostru Isus Hristos nu trebuie sã fie numai un Prizonierat, un
Condamnat al chivotului ºi al altarului, la care sã mergem doar din cînd în cînd, ca la un scurt
vorbitor. Dupã care apoi noi sã-L lãsãm pe El iarãºi tot acolo. ªi mergînd, sã ne trãim afarã
viaþa fãrã de El.
A sosit vremea sã-L luãm de acolo, sã-L eliberãm din altar, sã-L scoatem ºi sã-L ducem
pretutindeni în viaþa oamenilor, în problemele lor, în umblarea ºi în munca noastrã de toate
zilele. Isus Hristos trebuie sã fie zilnic Domnul ºi Stãpînul nostru, Tovarãºul ºi Îndrumãtorul
nostru, Lumina ºi Pilda trãirii noastre. Pe El trebuie sã-l întrebãm. De El trebuie sã ascultãm.
Lui sã ne mãrturisim. ªi pe El sã-L iubim, devenind una cu El, fiecare ºi toþi.
Cuvîntul Lui sã devinã Dreptarul vieþii fiecãruia dintre noi.
Duhul Lui sã devinã felul nostru de a fi.
Pãrtãºia ºi Prezenþa Lui sã ne devinã condiþia noastrã de viaþã, fãrã de care sã nu mai
putem trãi!...
T-
Desigur, o muncã ºi o luptã uriaºã se prevede cã va trebui dusã pentru ajungerea acestui
scop ºi al acestui nivel!
Marile puteri potrivnice sînt multe ºi tari.
Marele întuneric ºi marea nepãsare de veacuri, devenite tradiþie, se vor împotrivi din rãsputeri
oricãrui suflet înnoitor.
Comoditatea îngheþatã ºi pãcatele încetãþenite, care se vor vedea ameninþate de primãvara
Evangheliei, - vor stîrni din greu crivãþul urii ºi calomniilor împotriva razelor binefãcãtoare
pe care le va aduce soarele Bibliei care îºi vesteºte rãsãritul ceresc peste hotarele þãrii noastre
ºi al inimilor noastre.
Vor trebui ridicate stavilele grele ºi ruginite care de veacuri opresc revãrsarea
binecuvîntatã a ºuvoaielor mîntuitoare peste sufletul poporului nostru.
Dar Praznicul Paºtilor noastre, sãrbãtoarea renaºterii noastre în Hristos, tot va trebui sã
vinã odatã!
Ceea ce Dumnezeu a fãcut prin Cuvîntul Sãu Sfînt în viaþa altor popoare, care L-au
descoperit înaintea noastrã, trebuie sã vedem ºi la noi odatã ºi odatã, oricît de lung va fi
drumul urcuºului nostru spre aceastã luminoasã þintã. Oricît de grea va fi lupta noastrã pentru
aceastã slãvitã biruinþã ºi oricît de multe vor fi jertfele care ni se vor cere pentru aceastã
fericitã împlinire, Dumnezeul mîntuirii noastre tot ne va ajuta s-o ajungem odatã ºi odatã,
dacã lucrãm ºi luptãm cu o neclintitã statornicie ºi nãdejde.
O, ce negrãitã ºi strãlucitã va fi atunci bucuria culesului pentru cei care umblã acum
plîngînd cînd aruncã sãmînþa acestui sfînt început! O, cu ce cîntãri de veselie vor secera
mulþumirea, acei care încep sã semene acum cu atîtea lacrimi! (Psalm 126, 5-6) .
T-
Acum însã, o luptã crîncenã trebuie începutã ºi dusã cu toatã hotãrîrea pentru acest mare
ºi Dumnezeiesc scop sfînt.
Slujitorului ales de Dumnezeu pentru aceasta, i-a fost pusã în mîini parcã fãrã voia
oamenilor ºi împotriva dorinþei lor, o unealtã puternicã: trîmbiþa ºi arma unei gazete care se
rãspîndea frumos ºi ajungea peste tot. Iar în suflet îi fusese pusã o tãrie ºi o încredere
nezdruncinatã în voia ºi planul lui Dumnezeu datoritã cãruia era el acolo unde era ºi fãcea
ceea ce fãcea.
Cu opintiri hotãrîte ºi cu scris inspirat, el înlãtura cu fiecare paginã scrisã întunericul, -
ºi aducea tot mai puternic la cunoºtinþa lumii lumina ºi bogãþia nebãnuitã a Sfîntului Cuvînt
Dumnezeiesc.
În formele ºi cuvintele cele mai vii ºi mai atrãgãtoare, el ºtia sã înfãþiºeze adevãrurile
veºnice ºi mîntuitoare conþinute în Biblie. O sete sfîntã ºi nemaicunoscutã înainte la noi, se
trezea dupã citirea ºi cunoaºterea Bibliei, datoritã mãrturisirilor lui.
Ceea ce nu se mai vãzuse niciodatã în poporul nostru începea sã se vadã acum. Cercurile
cele mai largi ºi neºtiutoare aflau despre Biblie în felul acesta pentru prima datã. ªi mulþimile
veneau s-o cearã. Mulþi îºi vindeau - cum s-ar zice - haina, ca s-o cumpere. Mulþi alergau sã
înveþe carte numai de dragul de a putea citi singuri în Cuvîntul Domnului. Nenumãratele
cereri dupã Biblie ºi mulþumiri pentru primirea ei din vremea aceea, sînt cea mai puternicã
dovadã despre acest lucru. Zeci ºi sute de mii de exemplare din Biblie s-au împãrþit prin
stãruinþele pãr. Iosif ºi s-au rãspîndit în anii aceia binecuvîntaþi.
Curînd nu se mai gãsirã Biblii nici Noul Testament. Trebuirã mereu noi ºi noi tipãriri.
Iatã cîteva din cuvintele cu care pãr. Iosif îndemna încã de la început la citirea ºi trãirea
Bibliei:
“...Sînt zece ani de cînd am început sã citesc întîia datã în Biblie. Atunci, la început, mi
se pãrea Biblia o carte ca oricare alta, dar citind-o regulat ºi azi ºi mîine, am aflat în ea o
comoarã nebãnuitã. Am aflat în ea comori pe care niciodatã nu mi-aº fi putut închipui cã le
are, - de nu le aflam chiar eu. Astãzi, de cîte ori citesc Biblia, îmi pare cã am intrat într-o
minã de mãrgãritare scumpe. Din ce intru ºi din ce sap mai adînc... dau peste noi ºi noi
comori.
Toatã tãria mea este Biblia. Ea mã însoþeºte, mã îndeamnã, mã lumineazã ºi mã întãreºte
în toate împrejurãrile vieþii mele. Ea îmi dã cãldura inimii ºi lumina minþii ca sã-L aduc pe
Hristos în orice chip la cunoºtinþã ( F i l i p . 1 , 1 8 ) . Ea îmi dã toate armele ce trebuiesc
unui nebun ostaº al lui Hristos.
Acum, dupã zece ani, simþesc cã Biblia face parte din însãºi viaþa mea. Biblia este o parte
întregitoare, o lipsã a vieþii mele întocmai ca ºi apa pe care o beau, ca aerul ce-l rãsuflu ºi
pîinea ce o mãnînc. În fiecare zi citesc în Biblie, pentru cã simþesc o sete a sufletului care mã
mînã ca pe un cerb ( P s a l m 4 1 ) sã mã adãp la izvoarele ei. Simþesc o foame a sufletului
care mã mînã sã caut cuvintele ei ºi sã mã hrãnesc cu ele în fiecare zi ( 1 T i m . 4 , 6 ) .
Biblia este legãtura mea zilnicã cu Mîntuitorul. De cîte ori o deschid ºi citesc în ea,
simþesc ceva ce trece din ea în mine ºi îmi umple casa sufletului meu cu luminã, cu putere,
cu tãrie ºi bucurie sufleteascã. Prin citirea Bibliei, în toatã ziua mã întîlnesc cu Mîntuitorul
meu Isus Hristos ºi stau de vorbã cu El ºi El cu mine.
Tot ce sînt ºi tot ce am este al Bibliei. Biblia scrie ºi Lumina Satelor. Luaþi-mi Biblia -
ºi mi-aþi luat totul. Opriþi-mã sã nu citesc în ea ºi Lumina Satelor se va stinge.
Dar de cîte ori citesc Biblia simþesc ºi o mare durere. Îmi vine sã plîng de durere cînd mã
gîndesc cîþi oameni nu au aflat ºi nu cunosc încã comorile sufleteºti ale Bibliei. Cîþi se
pogoarã în pãmînt, înainte de a gusta din izvoarele Bibliei.
Cititorule, ai tu Biblia în casa ta ºi citeºti tu regulat în ea?
L. S. duminicã 4 martie 1923, pag. 1.
T-
Biblia este cartea cea mai rãspînditã de pe pãmînt. În vremea din urmã, rãspîndirea Bibliei
este în tot mai mare creºtere. În decursul rãzboiului s-au rãspîndit atîtea milioane de Biblii
încît Societatea Biblicã nu mai putea rãzbi cu tipãrirea de Biblii noi.
Chiar ºi aceastã minunatã rãspîndire a Bibliei aratã cã ea nu este o carte ca oricare alta
ci ea este Cartea lui Dumnezeu, ºi se rãspîndeºte pentru împlinirea Scripturii care zice: ...ºi
se va predica aceas t ã Evanghel i e î n t oat ã lumea ca s ã s luj eas cã de mãrturie tuturor
neamurilor...
L. S. 1923, nr. 8 pag. 3.
T-
Biblia este Cartea lui Dumnezeu. Dumnezeu a ales pe oamenii în inima cãrora a pus
cuvintele Sale pe care ei apoi le-au scris. În acest înþeles zice ºi sf. ap. Pavel: ...toatã
Scriptura este insuflatã de Dumnezeu ºi de folos spre învãþãturã (2 Tim. 3, 16) .
Cînd, aºadar, cineva ia în mînã Biblia, trebuie sã o ia ca pe o carte, ca pe o scrisoare a lui

Dumnezeu. Cînd vã veþi înfãþiºa la Judecatã înaintea lui Dumnezeu, eu socot cã una din
întrebãri va fi aceasta: Þi-am trimis o scrisoare în care te înºtiinþam despre starea ta de pe
pãmînt, despre starea pãcatului care te omoarã, - ºi despre iertarea Mea care îþi dã viaþa prin
Sîngele Fiului Meu. ªi îþi arãtam în acea carte, cum sã trãieºti ca un fiu al Meu. Ai citit tu
aceastã scrisoare?
- Doamne, vei rãspunde tu, dar eu n-am deschis-o nici odatã.
Vai va fi þie cititorule, dacã nu vei putea da un alt rãspuns!
L. S. 1923, nr. 8, pag. 3.
T-
...Numãrul acesta din gazetã l-am închinat Bibliei, ca sã facem cunoscutã cititorilor noºtri
aceastã Carte a Vieþii.
...Lumina Satelor le duce nu numai veºti care se schimbã de la o zi la alta ci le duce ºi
Cuvîntul lui Dumnezeu care rãmîne în veac. Gazeta noastrã tocmai aceasta o vrea. Sã se facã
o ºcoalã în care sã stãm de vorbã ºi de învãþãturã cu cititorii noºtri, aºa cum stã dascãlul în
ºcoalã cu ºcolarii sãi.
În numãrul acesta gazeta noastrã a vorbit despre Biblie. În celelalte numere vom vorbi
despre multe ºi multe lucruri de folos din ea. Cine ne va citi cu drag ºi regulat, cu multe
învãþãturi bune se va alege...
Cititorule, Biblia este o carte scrisã anume pentru sufletul tãu, pentru frãmîntãrile,
durerile ºi bolile sufletului tãu, citeºti tu aceastã carte?
Biblia este o carte, o scrisoare, trimisã din cer anume pentru tine, - desfaci tu aceastã
scrisoare ca s-o citeºti?
Dacã þi-ar veni o scrisoare de la împãratul, ai alerga grãbit ºi nesilit sã o citeºti ce-i scris
în ea. ªi iatã cã aici, Împãratul ceresc îþi trimite o carte cu ºtiri despre mîntuirea sufletului
tãu, iar tu nu vrei sã o deschizi ºi sã citeºti în ea.
L. S. 1923, nr. 8, pag. 3-4.
T-
Pentru încurajarea citirii ºi rãspîndirii Bibliei, pãr. Iosif începu curînd prin foaie O ºcoalã
Biblicã, încurajînd cu premii în bani ºi cãrþi, cu îndemnuri ºi tîlcuiri - pentru cercetarea ºi
adîncirea Sfintei Scripturi.
Curînd ideea aceasta a intrat ºi în obiºnuinþa adunãrilor ostãºeºti unde începurã sã se þinã
seri de ºcoalã Biblicã din care toþi cei care luau parte la ele se întorceau cu o tot mai adîncã
cunoaºtere ºi trãire a Cuvîntului Sfînt. ªi cu o tot mai mare dragoste faþã de Cartea Domnului
Biblia.
T-
- Ce idei mari erau acestea! Ce viziune profeticã, ce iniþiative salvatoare, ce moment unic.
Ce curs fericit ºi-ar fi urmat prin ele ºi de la ele, destinul poporului nostru ºi chiar istoria
bisericii noastre!
Dar unde erau cei ce trebuiau sã înþeleagã, sã se însufleþeascã ºi sã poarte fericiþi
pretutindeni acest mesaj divin!
Ce mici sînt vremile marilor oameni!
T-
În templul Credinþei strãbune
În templul Credinþei strãbune

Hristos ne-a dorit luminoºi,
Cuvîntul curat sã-I rãsune
spre fii ºi mai buni credincioºi.
În templul Credinþei primite

e jertfa ºi-avutul lãsat,
viaþa ºi pilda, sfinþite
spre noi, de la cei ce-au plecat.
În templul Credinþei curate

frumos ºi cinstit sã trãim,
cît inima simte ºi bate
mai cald ºi mai nalt sã iubim.
În templul Credinþei divine

mereu Adevãrul trãind,
în cãi ºi-n credinþe strãine
nicicînd nu cãdem, priveghind.
În templul Credinþei pãstrate

din moºi ºi strãmoºi luminos,
Stãpîn ascultat întru toate
luptãm sã rãmînã Hristos.
Cuvîntul Tãu Etern Stãpîn
Cuvîntul Tãu Etern Stãpîn

e mai statornic decît toate
a-Tale-orînduiri rãmîn
pe veci de veci nestrãmutate.
Cuvînt Slãvit, doar Tu mi-eºti far

avînt, putere ºi iubire
ºi scut ºi-alin ºi drum ºi har
spre slavã ºi desãvîrºire.
Cuvîntul Tãu Isuse-n veac

este-adevãr ºi pãrtãºie
cînd toate pier ºi se desfac
e-n veci curata apã vie.
Cuvîntul Tãu Duhule Sfînt

e frumuseþe ºi putere
etern ºi dulce crezãmînt
spre Sãrbãtoare ºi-nviere.
Cuvînt Slãvit, lumina mea

Tu-mi creºti curat viaþa nouã
revarsã-mi zilnic peste ea
a prospeþimii Tale rouã.
Sfînt Adevãr Desãvîrºit

fii-mi toiag ºi scut ºi soare
pîn-la hotarul strãlucit
de unde-i veºnic Sãrbãtoare!
Pag. 78 Istoria - Vol. 1 - Cap. 9 - Înþelepciunea ºi puterea
Cap. 9
Înþelepciunea ºi puterea
n viaþa poporului nostru ºi în istoria bisericii noastre aºa ceva apãrea cu totul nou.
Î Chiar ºi pentru tînãra conducere a bisericii ardelene care dupã cum am vãzut era
însufleþitã de cele mai frumoase idealuri ºi dornicã de a întreprinde ceva nou spre a stãvili
rãul ºi spre a da un imbold mai puternic luptei bisericii pentru însãnãtoºirea societãþii. Dar
la aºa ceva nici n-a gîndit, nici n-a dorit. Ar fi vrut sã se facã ceva nou, dar nu aºa.
Începutul fãcut cu Oastea nu numai cã nu le apãrea ceva clar, dar le prevestea ceva
neplãcut. De aceea comitetul a cãutat îndatã sã se retragã prudent, încã din primele luni. Iar
conducerea aºtepta ca la o rãscruce, nehotãrîtã, nici pentru, nici contra, ca sã vadã totuºi ce
curs vor lua mai departe lucrurile. Ca sã ºtie cînd sã intervinã la timp. Nu va lãsa sã se
meargã prea departe, dacã va vedea cã se merge rãu. Nici nu va împiedica dacã se merge
biniºor. Deocamdatã îi convine în general, cã se lucreazã. ªi cã multã lume admirã ºi aplaudã.
Are totuºi mari merite omul acesta.
Începutul acesta i se pãrea mitropolitului Bãlan ºi îndrãzneþ ºi original. - Lupta pãr. Iosif
îi pãrea uneori deosebit de frumoasã. Din tot felul cum decurgeau lucrurile, autoritatea
bisericeascã parcã îºi spunea: Pînã pãr. Trifa va ºti cum sã o conducã ºi pînã va putea sã o
stãpîneascã, - sã-l lãsãm în pace.
Cu tãcerea noastrã, care va pãrea tuturora o aprobare pentru ceea ce face redactorul foii
noastre, - vom patrona totul, fãcînd sã se simtã înapoia acþiunii lui, meritul nostru.
Dacã se vor ridica cumva glasuri mai tari împotriva lui, vom ºti sã-i luãm apãrarea fãrã
sã ne angajãm prea mult, spre a nu lãsa impresia cã ne luãm toatã rãspunderea pentru tot ce
face el. În felul cum lucreazã acum însã nu ne temem cãci toatã lucrarea deocamdatã este în
folosul bisericii noastre ºi nu prezintã nici o primejdie pentru ea...
T-
În vremea aceasta gazeta mergea iar Lucrarea creºtea în întindere ºi în adîncime. Dar erau
tot mai multe de fãcut.
Istoria - Vol. 1 - Cap. 9 - Înþelepciunea ºi puterea Pag. 79
În primul rînd trebuia fãcutã tot mai temeinic ºi mai puternic, lucrarea de zidire în
sufletele care se trezeau. Trebuia sã li se întipãreascã limpede ºi de la început în minte ºi în
inimã învãþãtura ºi credinþa cea sãnãtoasã ºi dreaptã prin care fiecare din cei chemaþi sã-ºi
ducã frumos lupta mîntuirii sale, în locul ºi în starea în care l-a chemat Hristos ºi l-a aºezat
Dumnezeu.
Lucrarea s-a nãscut în biserica noastrã strãmoºeascã, în învãþãtura ºi în credinþa aceasta,
Duhul lui Hristos a pus peste noi toþi adevãrurile prin care, trãind ºi lucrînd, sã ne aflãm
mîntuirea.
Ele erau ºi mai înainte, dar noi nu le-am trãit cu viaþa. Hristos era în mijlocul nostru, dar
noi nu L-am cunoscut ºi nu L-am urmat. Acum cunoscîndu-L pe El sã înãlþãm cît mai sus ºi
cît mai puternic Cuvîntul cunoaºterii ºi trãirii Lui, arãtînd prin aceasta tuturor ce viaþã ºi
slavã era aici - iar noi n-o ºtiam. Pînã se vor aprinde toate sufletele ºi toatã þara noastrã de
focul ceresc din vremea primilor creºtini ºi din zilele Sfîntului Ioan Gurã de Aur...
Bucuria celor ce-L aflau pe Domnul era ca bucuria învierii celor ce se trezeau dintr-o
moarte îndelungatã ºi adîncã. Strigãtele lor fericite rãsunau tot mai dese. Din toate pãrþile
veneau veºtile: ºi eu mã hotãrãsc, - ºi noi ne hotãrîm...
T-
La redacþia foii pãrintele Iosif înfiinþase douã cãrþi mari: una era Cartea Oastei, în care
erau înscriºi la rînd, cu numele lor în frunte cu el, toþi cei intraþi în Oastea Domnului, în
ordinea ºi cu data intrãrii fiecãruia. Ce minunat era sã vezi pe paginile ei numele celor care
trimiseserã aici scrisori, sau veniserã sã se înscrie ei înºiºi cu mîna lor, dupã cum spunea
profetul Isaia 44, 5 - al Domnului sînt.
Cealaltã carte era Cartea Amintirilor în care îºi scriau impresiile lor cei care erau în
trecere pe la Sibiu. Un timp, ºi pe aceste cãrþi le-a avut în grija sa pãrintele Iosif. Ele au ajuns
cu vremea mai multe volume ºi erau niºte documente de un preþ nespus de mare.
Cu venirea nenorocirilor peste Lucrarea Domnului, printre multe alte lucruri de un preþ
nebãnuit de mare - s-au pierdut ºi acestea. Poate pentru ca sã rãmînã cu adevãrat numai
numele celor care au fost scriºi în Cartea cea Veºnicã a Domnului nu într-aceasta trecãtoare.
Numai numele acelora care fiind credincioºi pînã la moarte, au fãcut ca numele lor sã rãmînã
strãlucite pe totdeauna în faþa Domnului ºi a Lucrãrii Sale.
Dar dacã totuºi s-ar fi pãstrat aceste cãrþi, s-ar vedea în ele pe lîngã mãrturia frumoasã a
celor statornici, - ºi mãrturia cutremurãtoare împotriva acelora care ºi-au cãlcat legãmîntul
ºi dupã ce fuseserã spãlaþi de Sîngele lui Hristos, s-au întors iarãºi la noroiul din care fuseserã
scoºi, cufundîndu-se în pierzare pe totdeauna...
T-
Adeziunile din primii ani, erau publicate în gazetã ºi fiecãruia, pãr. Iosif îi rãspundea tot
prin gazetã cîteva cuvinte de luminos îndemn ºi de caldã bucurie, statornicind astfel pãrtãºia
unei adînci legãturi care va închega sufletul lui de al lor în Hristos pe totdeauna. Aceste
rãspunsuri luminoase vor constitui pe totdeauna condiþii mîntuitoare pentru oricine vrea sã
fie un slujitor al lui Hristos ºi un ostaº al Sãu. Strînse la un loc, aceste rãspunsuri vor
constitui cîndva o carte plinã de luminoase ºi neîntrecute învãþãturi mîntuitoare.
Spicuim aici doar cîteva din aceste rãspunsuri spre a folosi celor viitori ca o dovadã
despre cum de sfîntã s-a cerut de la început sã fie viaþa acelora care doresc sã-ºi afle
mîntuirea în Hristos - prin Lucrarea aceasta a Oastei Lui.
Primul rãspuns scris ºi publicat în urma chemãrii din zorii Anului Nou 1923, este al lui
Ioan Buzaº din Jucul Românesc. El scria:
Domnule redactor! vin ºi eu cu drag ºi mã alãtur ca tovarãº ºi ostaº al Mîntuitorului

nostru Isus Hristos, împotriva faptelor celor mai urîte ºi pãgîneºti, beþia ºi sudalma, ca sã
luptãm cu credinþã împotriva vrãjmaºului nostru diavolul, sã-l supunem sub picioarele
noastre.
Rog pe Bunul ºi Mîntuitorul nostru Hristos, ca sã ne ajute în anul acesta nou, sã mergem
înainte cu spor de fapte bune pînã la sfîrºitul anului ºi atunci sã putem sta cu faþa sus
înaintea Conducãtorului nostru Hristos. Sã ne ajute Bunul ºi Mîntuitorul nostru Hristos, ca
sã putem atrage cît mai mulþi în tovãrãºia noastrã, ca sã cunoascã toþi ce e tovãrãºia
noastrã. Sã cunoascã toþi ce e lumina ºi binele sufletesc...
Jucul Românesc, la 25 ianuarie 1923
Ioan Buzaº, econom, invalid.
Sub aceastã scrisoare pãr. Iosif adaugã:
Fii binevenit în Oastea noastrã, dragul nostru tovarãº de luptã. Pe cît ºtiu eu, pînã acum
nu sîntem mulþi care am iscãlit hotãrîrea. Dar nu ne pasã. De am fi numai cîþiva, noi mergem
înainte dupã Conducãtorul nostru Hristos. Vãzînd faptele noastre cele bune, se vor alãtura ºi
alþii la noi ºi Oastea noastrã va spori din an în an.
ªi încã ceva: lîngã numele tãu vãd scris invalid. Asta înseamnã cã ai dat o parte din
sãnãtatea corpului tãu pentru învierea þãrii noastre. Sufletul tãu este însã întreg, sãnãtos ºi
frumos. Eu mã gîndesc la altfel de invalizi rãmaºi dupã rãzboi. Mã gîndesc la cei mulþi pe
care i-a orbit, i-a ºchiopãtat ºi i-a ciungit pãcatul. Aceºtia sînt invalizii cei cu adevãrat
schilavi ºi nenorociþi. Pe aceºtia sã-i atragem în Oastea noastrã.
T-
L. S. nr. 5 din 11 februarie 1923.
T-
În L. S. Nr. 7 din 25 februarie 1923, rãspunde, printre altele, la scrisoarea lui Gh. Greavu,
urmãtoarele: ...fii binevenit în Oastea noastrã iubite tovarãºe de luptã... Lumea este plinã de
pãcate, dar tocmai acest lucru trebuie sã ne îndemne la luptã, sã mergem cît mai mulþi în
fronturile mîntuirii sufleteºti. Miºcarea noastrã, dragã George, trebuie sã fie, trebuie sã se
facã, aluatul cel bun din Evanghelie (Mat. 13, 33) ca sã dospeascã frãmîntãtura nouã
în traiul nostru ºi al semenilor noºtri. Fii ºi tu un astfel de aluat... ca alþii vãzînd faptele
noastre cele bune sã intre ºi ei în Oastea noastrã.
În L. S. nr. 10 din 18 martie 1923, rãspunde altor noi înscriºi: Fiþi bine veniþi dragii
noºtri, în Oastea noastrã care din zi în zi tot mai mare se face. Oastea noastrã nu va rãmîne
numai la aceste douã porunci: sã nu bei ºi sã nu sudui, ci va merge tot mai departe pe urmele
Mîntuitorului...
T-
L. S. nr. 43 din 4 noiembrie 1923 scria lui George Andreica din Mîndruloc: De acum,
dragã George, tu începi o viaþã nouã, începi viaþa cea adevãratã plinã cu bucuria ºi fericirea
cea adevãratã. Ca oarecînd Saul pe drumul Damascului, tu mergeai pe drumul pierzãrii tale
sufleteºti, iar aceastã gazetã þi-a scos în cale lumina lui Isus Hristos care te-a întors din
calea morþii. Spune ºi povesteºte, dragã George tuturor, despre minunile pe care le-a fãcut
Domnul Isus în sufletul tãu.
T-
În L. S. nr. 47 din 2 decembrie 1923, el rãspunde lui Victor Stoica din Tohanul Nou:
Fii binevenit în Oastea noastrã iubitul nostru ostaº. Lîngã numele tãu vãd scrisã vorba
vopsitor, adicã meseria din care trãieºti. O, ce lucruri minunate faci cu meseria ta. Intri într-o
casã murdarã, te apuci de lucru, ºi cînd o deschizi e alta. E curãþitã ºi zugrãvitã frumos de n-o
mai cunoºti. Aºa trebuie, iubitul nostru ostaº, sã se schimbe ºi sã se înnoiascã ºi viaþa ta ºi
a noastrã, dupã ce te-ai hotãrît sã-L primeºti pe Domnul Isus în casa sufletului tãu...
T-
...ªi sute de multe altele...
T-
Luminoasa evanghelie de la început
T-
Chiar ºi din puþinele lucruri pe care le-am putut extrage în capitolele scrise pînã aici, se
poate vedea limpede cît de luminoasã ºi de curatã a fost Evanghelia pe care a primit-o prin
descoperire Dumnezeiascã acest nou apostol ales de Dumnezeu prin care ne-a fost înnoitã
solia mîntuirii nouã, în zilele noastre, în poporul nostru, în biserica noastrã.
Propovãduindu-L pe Hristos Cel Viu, aflarea Lui prin naºterea din nou ºi vestirea Lui prin
o viaþã predatã ºi trãitã cu plinãtate pentru El, credinþa ºi mãrturisirea Lui Isus Cel Rãstignit
prin toatã vorbirea ºi fapta inspirate de Cuvîntul ºi Duhul Sfînt, erau poruncile de aur ºi de
foc din care s-a închegat Evanghelia trãitã ºi propovãduitã în Oastea Domnului de la
începutul ei.
Pãr. Iosif ºi Oastea Domnului fãceau astfel cu fapta pentru biserica noastrã, - deºi nu se
tot pomenea numele bisericii la fiecare rînd sau cuvînt, - de mii de ori mai mult decît acei
care tot repetau numele bisericii pînã la nerãbdarea ascultãtorilor lor.
O, ce Evanghelie strãlucitã era aceasta! Ce luminã cãpãtau prin ea ºi pentru ea toate
învãþãturile ºi practicile biblice ale credinþei ºi bisericii noastre. Ce înalt înþeles dãdea
cunoaºterea ºi trãirea lui Hristos întregii noastre vieþi religioase! Oastea Domnului a fãcut
dintr-o datã un salt ceresc în cunoaºterea ºi trãirea Evangheliei în biserica ºi în credinþa
noastrã. ªi acest salt ceresc l-a fãcut prin viaþa ºi mãrturisirea sfîntã a pãr. Iosif, acest mare
om trimes de Dumnezeu la noi, cu acest mesaj divin, cu aceastã solie Dumnezeiascã a cãrei
însemnãtate abia atît de puþini au putut-o simþi.
Evanghelia propovãduitã de pãr. Iosif prin toatã credinþa ºi trãirea lui, era de o curãþie ºi
de o valoare ca aceea a sfinþilor apostoli, a sfinþilor Pãrinþi, a sfinþilor martiri ºi mucenici din
vremile de aur ale creºtinismului. Dupã cum spune sf. ap. Petru cãtre cei care au cãpãtat o
credinþã de acelaºi preþ cu a noastrã, prin dreptatea Dumnezeului ºi Mîntuitorului nostru Isus
Hristos (2 Pet r u 1 , 1 ) ... Iar lucrul acesta este dovedit de aceleaºi roade care însoþeau
atunci Evanghelia ºi mãrturisirea fãcutã de ei. Este dovedit de minunile de convertire, de
î n vier i l e di n m oart ea pãcat ul ui , de vindecãr il e de bolil e patimi l or, de î n n o i r i l e º i
transformãrile fãcute de Duhul Sfînt în viaþa celor ce veneau în Oaste acum. Asemenea
acelora de atunci din Faptele ºi Epistolele sfinþilor apostoli!
O, încã o datã: ce fericit ar fi fost viitorul poporului nostru dacã cei rãspunzãtori de soarta
poporului ºi bisericii, ar fi înþeles atunci glasul Domnului. ªi dacã ar fi sãrit cu toþii sã ajute
la împlinirea fericitã a planului lui Dumnezeu cu noi ºi pentru noi, - prin Lucrarea aceasta
minunatã.
Privind la acest miraculos început, oricine îºi poate uºor închipui la ce rezultat fericit s-ar
fi ajuns curînd dacã acei care aveau rãspunderea ºi puterea în þarã ºi în bisericã, ar fi înþeles
marea valoare ºi slãvitul scop al acestei Lucrãri duhovniceºti pentru poporul nostru ºi pentru
încã cine ºtie cîte alte popoare ºi generaþii.
Biblia ºi credinþa cea vie ºi lucrãtoare ne-ar fi adus curînd într-o stare din care toate
problemele, chiar ºi cele economice, naþionale ºi politice - nu numai cele confesionale, ar fi
fost rezolvate în chip fericit ºi definitiv.
Istoria ºi viaþa noastrã ar fi luat alt curs. Poate am fi fost feriþi chiar ºi de ororile ºi
nenorocirile celui de al doilea rãzboi care a trecut ºi peste noi atît de cumplit, - ca ºi de
urmãrile acestuia. Pentru cã alta ar fi fost atunci cuminþenia conducãtorilor ºi alta ar fi fost
calea prin care s-ar fi cãutat rezolvarea dupã voia lui Dumnezeu a problemelor nerezolvate
care au dus la conflictul nimicitor de vieþi ºi de bunuri de neînlocuit. ªi altfel ar fi fost
Intervenþia Divinã în cursul istoriei noastre . Acesta este adevãrul!
T-
Pînã la cea din urmã clipã a graiului meu vorbit ºi scris, doresc ºi eu sã strig tuturor celor
prezenþi ºi viitori din aceastã Lucrare Sfîntã: priviþi spre Evanghelia începutului ei: priviþi
adînc ºi priviþi cutremuraþi de ce slãvitã ºi curatã calitate era Evanghelia care am primit-o
noi: ce puternicã era credinþa ºi ce sfîntã era viaþa acelora care ne-au vestit nouã Cuvîntul lui
Dumnezeu. Priviþi apoi ce sublim a fost felul ºi sfîrºitul felului lor de vieþuire. ªi veþi ºti prin
aceasta cît de mare este datoria pe care o aveþi voi de a le urma credinþa, de a le trãi
exemplul, de a le prelua Evanghelia, de a vã menþine la acelaºi slãvit nivel în Hristos
(Evrei 13, 7) ...
Mai tîrziu, dupã mulþi ani ºi dupã multele necazuri ºi izbeliºti, ceea ce va fi mai dureros
ca toate pierderile de la Oaste nu va fi nici pierderea bunurilor materiale, poate nici pierderea
multor vieþi ºi prilejuri, cît pierderea din vedere a acelei slãvite ºi curate calitãþi de vestire
ºi trãire a luminoasei Evanghelii de la început.
Înþelepciunea în gãsirea formelor ºi cuvintelor inspirate de Dumnezeu, dãdea acelei
Evangheliei lumina cereascã prin care erau aduºi cu miile la Soarele Hristos ºi la lumina Lui
minunatã, oameni care atîta vreme rãtãciserã ºi zãcuserã în întunericul neºtiinþei ºi al
pãcatului.
Puterea dragostei ºi puterea sfinþeniei izvorîte din totala predare ºi trãire în Hristos a
celui ºi a celor ce duceau solia acestei Evanghelii, - era taina marilor biruinþe pe care le avea
Evanghelia ºi mãrturisirea lor.
Dãruirea pãr. Iosif în slujba Domnului era totalã.
Curãþia sfinþeniei vieþii lui era totalã.
Viaþa lui de rugãciune ºi pãrtãºie cu Domnul Isus era atît de înaltã încît ne-a inspirat
tuturor celor care am trãit lîngã el un respect sfînt.
Aceasta ne-a dat nu numai explicaþia minunilor care se fãceau prin el, dar ºi nivelul pînã
la care este dator sã ajungã sau sã nãzuiascã neîncetat oricine va vrea sã poarte mai departe
solia unei astfel de Evanghelii în Lucrarea Oastei, pînã la venirea Domnului.
Mult mai tîrziu cînd am auzit pe cîte un avîntat cerînd toiagul pãr. Iosif, mã gîndeam cu
amãrãciune cîtã uºurãtate ºi nepricepere avea acest neºtiutor. Poate parcurgînd pînã la capãt
ºirul mãrturiilor scrise în cartea asta despre istoria unei jertfe, - acela care va mai cere acest
toiag îºi va da mai bine seama ce pahar ºi ce botez presupune o astfel de solie
(Marcu 10, 38) .
T-
Trecînd hotarul în 1924, Lucrarea Oastei era în plin avînt duhovnicesc. Denumirea de Isus
vã cheamã propusã de primul congres de astã varã, n-a prins. Curînd nici nu se mai
pomeneºte de aceastã denumire ci numai despre Oastea noastrã. Încet, încet, apoi prin
scrisorile ºi rãspunsurile dintre ostaºi ºi pãr. Trifa denumirea Lucrãrii se transformã în Oastea
lui Hristos sau Oastea lui Isus. Pînã la urmã se statorniceºte la Oastea Domnului - ºi aºa va
rãmîne pe totdeauna.
Astfel denumirea care a rãmas definitivã, n-a fost propusã special de nimeni. Ea a venit
de la Duhul Sfînt prin toþi, pe nesimþite, din felul de a scrie ºi de a vorbi al tuturor membrilor
ei. A statornicit-o însãºi caracterul Lucrãrii, al chemãrii, al luptei ºi muncii ei. Al rostului ºi
scopului pentru care fusese nãscutã în biserica ºi poporul nostru, în vremea ºi în împrejurãrile
noastre. Totuºi ea apare prima datã în rãspunsurile date de pãr. Iosif celor ce intrau în ea.
T-
Lupta începutã anul trecut, era dusã cu o tot mai puternicã hotãrîre. Foaia se rãspîndea
cu repeziciune în þarã ºi peste hotare, purtînd focul puternic al Duhului Sfînt ºi aprinzînd tot
mai multe suflete ºi localitãþi.
Gustul duhovnicesc trezit, cerea mereu noi scrieri ºi nouã hranã, tot mai multã ºi tot mai
feluritã pentru nevoile sufleteºti ale celor ce cãutau pe Domnul. Sãrãcia ºi lipsa noastrã de
carte duhovniceascã atunci era totalã. Nu aveai sã pui nimic în mîna celui ce-þi cerea aºa
ceva. Foamea ºi setea dupã auzirea Cuvîntului creºtea, iar numãrul flãmînzilor creºtea ºi el.
În curînd nu va ajunge numai gazeta. Vor trebui cãrþi tot mai multe ºi mai felurite. Iar pentru
asta va trebui un centru, o librãrie care sã se ocupe cu trimiterea lor. Va trebui pînã la urmã
poate o tipografie prin care sã le procuri, fiindcã puþinele tipografii care sînt, pe lîngã cã-s
atît de aglomerate sînt ºi peste mãsurã de scumpe...
Dar toate acestea erau deocamdatã în anul 1924 gînduri care i se limpezeau ca o trebuinþã
de viitor. Acum însã, aºa ceva îi este încã cu neputinþã. Acum era numai gazeta la care
munceºte din greu, dar fericit fiindcã vede crescînd minunat rodul ostenelilor ºi jertfelor sale
pentru Domnul.
În tot acest al doilea an continuã lupta cu rãspîndirea ºi adîncirea Bibliei. Se iniþiazã prin
foaie o ªcoalã Biblicã, cu întrebãri ºi rãspunsuri din Biblie ºi se fixeazã premii în bani ºi în
cãrþi pentru cele mai bune. Începutul l-a fãcut cu un abonat din America, Ilie Laza, care a
trimis redacþiei 5 dolari care sã fie daþi premiu pentru cel mai bun rãspuns la 4 întrebãri
biblice puse de dînsul...
În adaosul la scrisoarea lui Ilie Laza pãr. Iosif spune:
Iatã un lucru de toatã lauda. Lumina Satelor se trudeºte acum de ani de zile sã trezeascã
în cititorii ei dragostea ºi plãcerea de a citi în Biblie ºi ne bucurãm foarte mult cînd unul din
abonaþii noºtri, cuprins ºi aprins de rîvnã pentru Cuvîntul lui Dumnezeu, s-a gîndit astfel sã
ajute Lucrarea Domnului. Noi ne trudim sã-i împroprietãrim pe toþi cu þarina bogatã a Bibliei.
Fratele Ilie ne vine în ajutor. Cuminte lucru ai fãcut dragã Ilie, cãci umblînd oamenii dupã
cei 5 dolari prin Biblie, unii dintre ei poate vor afla comoara cea ascunsã...
T-
L. S. nr. 23 din 15 iunie 1924.
T-
Curînd dupã aceasta a urmat alt concurs cu un premiu de 1.000 de lei la care pãr. Iosif
adãuga: ...ne bucurãm din toatã inima pentru aceastã ºcoalã minunatã ºi mîntuitoare. ªi o
sprijinim sã devinã tot mai cuprinzãtoare...
L. S. nr. 46 din 23 noiembrie 1924.
T-
Au urmat apoi alte ºi alte iniþiative de acest fel în slujba citirii ºi rãspîndirii Bibliei,
încurajate cu premii ºi cu publicitate. Toate acestea împreunã cu tîlcuirile minunate susþinute
numãr de numãr prin foaia Lumina Satelor au dus la setea ºi cererea dupã Biblie în o aºa
mãsurã cum nu cunoscuse poporul nostru nici odatã.
Astfel prin Oastea Domnului pãr. Iosif a rãspîndit în þara ºi în poporul nostru milioane
de Biblii ºi pãrþi ale ei, contribuind nespus de mult nu numai la însãnãtoºirea vieþii morale
care am vãzut-o cum era îndatã dupã primul rãzboi mondial, - dar ºi la ridicarea nivelului
cultural ºi material al poporului nostru. Nenumãraþi au fost acei oameni care, prin întoarcerea
la Domnul au învãþat sã citeascã ºi sã îndrãgeascã Biblia ºi cãrþile bune luminîndu-ºi mintea
ºi familia. Astfel scãpînd de vicii ºi pãcate, au scãpat ºi de sãrãcie ºi de boli.
Cine va cerceta vreodatã cu bunã credinþã stãrile acelor vremuri ºi ani nu va putea sã nu
recunoascã marele merit al Oastei Domnului ºi al pãr. Iosif în marele salt chiar ºi cultural pe
care l-a fãcut viaþa poporului nostru, din întunericul analfabetismului spre lumina culturii.
Cuvîntul ºi Duhul lui Hristos erau toatã înþelepciunea ºi puterea Oastei.

Sabie cereascã
Sabie cereascã înãlþatã drept

adevãr puternic, clar ºi înþelept
hotãrîre sfîntã spusã înþelept
pentru moºtenirea veºnicei vieþi
Aceasta fie Oastea Sa

ºi Domnul e slujit de ea
Propovãduirea Sfîntului Cuvînt

luptã ºi-apãrare de-un curaj ne-nfrînt
înfruntare vie faþã de cel rãu
pentru Cauza Crucii ºi Cuvîntul Sãu.
Stai în veghe sfîntã totdeauna treaz

braþul tãu sã fie pururea viteaz
mijlocul sã-þi fie pururea încins
ºi statornicie dreaptã de ne-nvins.
Nici o tînguire, nici un pas napoi

nici o ºovãire cînd e lupta-n toi
pîn-la biruinþã luptã glorios
sabie viteazã-n slujba lui Hristos.
Dumnezeul Cel iubitor de oameni, lumineazã nevãzut cugetele noastre prin Sfintele Scripturi.
T-
Pag. 86 Istoria - Vol. 1 - Cap. 10 - Biserica cea vie ºi cea care învie
Cap. 10
Biserica cea vie ºi cea care învie
devãrat e lucrul acesta: Biserica este de origine divinã ºi de naturã duhovniceascã.

A Dacã Hristos este Noul Adam, Biserica cea nouã nãscutã din coasta Lui este Noua
Evã. El, Viaþa ºi Capul ei, ea, rodul ºi Trupul Lui duhovnicesc ºi etern. Biserica s-a nãscut
prin voinþa Tatãlui, dar din Fiinþa Fiului, prin Lucrarea Sfîntului Duh.
ªi dupã cum în Hristos Mirele Bisericii existã douã Firi, cea omeneascã ºi cea
d u h o vni ceascã, cea vãz ut ã º i cea nevãz ut ã, t ot aº a es te ºi cu Biserica, Mireasa Lui
(Efes. 5, 23-25) .
Biserica este acum în lume ca o sculpturã încã în lucru. Duhul Sfînt, Slãvitul Maestru
ceresc, încã lucreazã la aceastã operã, fãcînd din pietre, fii ai lui Avraam - dupã profeþia
Mîntuitorului (Matei 3, 9) .
Paravane de forme ºi instituþii omeneºti învãluie pe dinafarã aceastã Lucrare tainicã ce
se desfãºoarã prin puterea lui Dumnezeu nevãzut, înãuntrul tuturor acestora. Dar va veni o
zi cînd opera aceasta va fi terminatã. În ziua aceea toate acoperitorile care o ascund ºi o apãrã
acum de privirile lumii, vor fi înlãturate. Abia atunci aceastã divinã operã la care Dumnezeu
lucreazã acum - va putea fi vãzutã în toatã frumuseþea ei.
Biserica Domnului este acum în lume ºi ca o clãdire încã în lucru. Pe dinafarã nu se vãd
decît schele ºi moloz. Marele Meºter ºi Ziditor al ei care este Dumnezeu, lucreazã încã acum
înãuntrul acestor schelãrii cu o mare putere, cu o mare dragoste ºi cu o mare grabã pentru
desãvîrºirea Oastei Lui. Pînã la întregirea numãrului celor aleºi ºi finisarea acestei construcþii
Slãvite, în care Toatã Sfînta Treime este interesatã. ªi toate puterile cereºti sînt angajate
(Matei 16, 18; Efes. 2, 20-22; 1 Petru 2, 5) .
Dar va veni o clipã cînd toatã aceastã Slãvitã construcþie va fi terminatã. Cînd se va auzi
încã o datã acel strigãt: S-a sfîrºit - ca o uºurare ºi ca o sentinþã!
În clipa aceea, tot ce-o acopere acum, tot ce o împovãreazã ºi o urîþeºte, va fi înlãturat pe
totdeauna, prin lucrarea curãþitoare a focului (1 Cor. 3, 10-15) .
Istoria - Vol. 1 - Cap. 10 - Biserica cea vie ºi cea care învie Pag. 87
Focul din Ziua Domnului va arde tot ce este în ea acum la vedere, dinafarã întunecat,
uºuratic ºi stricãtor. Tot ce este lemn, fîn ºi trestie. Dar va lãmuri, dîndu-i o veºnicã
strãlucire, la tot ce este acum ascuns înãuntru, preþios, curat ºi durabil. Tot ce este aur, argint
ºi mãrgãritare...
T-
În lucrarea tainicã de alegere, de cioplire, de finisare a acestor pietre vii din care
Dumnezeu Duhul Sfînt zideºte acum Casa lui Dumnezeu care este Biserica, - El are nevoie
de împreunã-lucrãtori.
Aceºti împreunã-lucrãtori cu Dumnezeu, sînt oamenii binecuvîntaþi pe care El i-a ales,
prin care lucreazã ºi de care Se fol os eº t e ca de ni º t e vas e s fi nt e, ca de ni º t e u nelte
duhovniceºti pentru aceastã mare ºi cereascã operã, care a început în Ziua Rusaliilor, la
Pogorîrea Duhului Sfînt.
Primii ºi cei mai minunaþi împreunã-lucrãtori ai lui Dumnezeu în biserica lui Dumnezeu
care este Stîlpul ºi Temelia Adevãrului ( 1 T i m . 3 , 1 5 ) - au fost apostolii. Ei au fost
chemaþi ºi pregãtiþi de Domnul ºi Mîntuitorul Isus Hristos, dar umpluþi de putere ºi trimiºi
de Duhul Sfînt ( M a r c u 3 , 1 4 ; I o a n 1 7 , 1 8 ; L u c a 1 0 , 1 6 ; 1 C o r . 3 , 9 ;
2 Cor. 6, 1)
Apoi, dupã sfinþii apostoli, au fost urmaºii lor. Apoi urmaºii acestora. ªi aºa pînã la
sfîrºitul vremii acestui har ºi al acestei Lucrãri, cînd Domnul Hristos iarãºi va sã vie cu
mãrire. Sã judece viii ºi morþii. ªi sã-ªi aºeze Împãrãþia Sa, care nu va mai avea sfîrºit.
Aceºti lucrãtori ºi mãrturisitori vrednici ºi vii în Hristos (Efes. 2, 5) .
Care trãiesc o viaþã nouã (Rom. 6, 4) .
Avînd ca rod sfinþirea (Rom. 6, 22) .
Umblînd dupã lucrurile Duhului (Rom. 8, 6) ,
ºi prin viaþa cãrora este proslãvit Hristos (Filip. 1, 20) .
- Aceºtia zic, - împreunã cu toþi acei care le urmeazã îndeaproape pilda vieþii lor de rod
ºi plinãtate în Hristos, - alcãtuiesc Biserica cea vie, Trupul cel viu ºi duhovnicesc al lui
Hris t os ( R o m . 1 2 , 5 ) . Tem pl ul l ui Dum nez eu ( 1 C o r . 3 , 1 6 ) . Lã c a º u l l u i
Dumnezeu prin Duhul (Efes. 2, 22) . Casa cea nouã ºi veºnicã a lui Dumnezeu (Evrei
3, 6) .
T-
Oamenii care trãiesc dupã poftele firii pãmînteºti (Gal. 5, 14-21 ) ºi care umblã
dupã lucrurile lumeºti, ascultînd de diavolul (Ioan 8, 44) ,
- sînt strãini de Dumnezeu, sînt niºte copii ai mîniei ºi niºte morþi în pãcatele lor
(Efes. 2, 1; Col. 2, 13) .
Aceºtia sînt molozul ºi schelãriile, grãmezile de material care pot pãrea cã fac ºi ei parte
din Casa lui Dumnezeu - (unii din ei chiar sînt aleºi ºi folosiþi în construcþia Casei - dar care
dacã rãmîn tot în starea de moloz pînã la sfîrºitul vieþii lor, fãrã a deveni niºte pãrtaºi la
aceastã credinþã vie cu apostolii (2 Petru 1, 1) . Fãrã a se naºte din nou
( I o a n 3 , 3 ; T i t 3 , 5 ; I a c o v 1 , 1 8 ; 1 P e t r u 1 , 2 3 ) . ªi fãrã a se face
astfel pãrtaºi firii ºi sfinþeniei lui Dumnezeu ( E v r e i 1 2 , 1 0 ) - vor sfîrºi prin a fi
înlãturaþi.
Soarta acestora va fi soarta materialului nefolositor (1 Cor. 3, 15) . Soarta neghinei
smulse ºi uscate ( M a t e i 1 3 , 4 1 - 4 2 ) . Soarta celor gãsiþi necredincioºi în lucrul
încredinþat (Matei 24, 48-51) .
T-
Lucrarea Harului Dumnezeiesc, prin puterea Cuvîntului ºi Duhului Sfînt ºi prin slujitorii
Sãi credincioºi este ca toþi cei care mai pot fi salvaþi din mijlocul acelora ce trãiesc în pãcat,
sã fie aduºi la pãrtãºie vie cu Hristos spre a fi transformaþi din niºte robi ai întunericului în
niºte fii ai Luminii ºi din niºte osîndiþi de sub puterile lui satana în niºte izbãviþi ai Crucii
lui Hristos (Fap. Ap. 26, 28) .
Dar sînt anumite perioade în Istoria Omenirii, ºi sînt anumiþi oameni prin care aceastã
lucrare de înviere a celor morþi în pãcate capãtã o formã ºi o putere deosebitã.
Aceste vremuri de har deosebit sînt adevãratele primãveri duhovniceºti în care ploaia
Cuvîntului ºi vîntul Duhului nasc ºi renasc lucrãri ºi suflete pline de putere ºi de roadã
cereascã. Atunci Biserica cea vie capãtã un avînt fericit ºi o nouã generaþie reînvie aducînd
un nou suflu de viaþã sfîntã sporit cu multe lucrãri proaspete ºi minunate pentru Dumnezeu.
Prin aceasta lumea este zguduitã ºi cercetatã puternic de grija ºi chemarea mîntuitoare a lui
Dumnezeu.
O astfel de vreme ºi cercetare deosebitã din partea Harului Dumnezeiesc a fost dupã cum
bine s-a vãzut ivirea Oastei Domnului în poporul ºi în Biserica cea vie a lui Hristos din þara
noastrã. ªi un astfel de om a fost pãr. Iosif Trifa, prin care Duhul lui Dumnezeu a lucrat cu
atîta putere ºi care a fãcut pentru biserica noastrã atît de mult, fãrã a repeta numele ei la
fiecare cuvînt cum fac mulþi din cei care în afarã de vorbãrie goalã, nu fac pentru ea nimic
bun.
T-
Îndatã dupã începutul Oastei, conducerea oficialã a bisericii din Sibiu - prin voia Duhului
Sfînt - a vãzut cã în aceastã Lucrare era ceva din ceea ce trebuia vremurilor ºi stãrii bisericii
ºi poporului.
Mitropolitul Bãlan era atunci un suflet tineresc animat de gînduri mari, iar Lucrarea pe
care biserica o primea de-a gata, aducea desigur numai cîºtiguri fãrã nici o cheltuialã.
Aducea în primul rînd un mare aport în lupta contra catolicismului ºi sectarismului.
Apoi aducea un puternic sprijin material prin participarea oamenilor mai activi la
înzestrarea lãcaºurilor de cult ºi a altor acþiuni iniþiate de oficialitatea bisericeascã.
ªi în sfîrºit aducea o atmosferã nouã, de mai mult respect ºi supunere faþã de autoritatea
ºi dogmele bisericii. Aceasta era marea parte pozitivã pe care o aducea Oastea Domnului în
bisericã, în niºte vremuri ºi tendinþe de rãcealã, necredinþã, decãdere ºi rãtãciri.
De aceste pãrþi ale Oastei îi plãcea foarte mult clerului ºi tuturor celor care þineau la
credinþa noastrã strãmoºeascã ºi se îngrijeau de starea ei.
Dar odatã cu acestea mai aducea Oastea în bisericã ºi altceva nou. Acest altceva care
pãrea o noutate erau cele douã caracteristici de bazã ale acestei Lucrãri ºi anume:
voluntariatul duhovnicesc ºi misionarismul laic.
Ceea ce nu se întîmplase poate din vremea Sfîntului Ioan Gurã de Aur, se întîmpla acum:
oameni fãrã nici o pregãtire teologicã deosebitã ºi fãrã nici o investiturã oficialã, începuserã
sã citeascã ºi sã interpreteze Biblia, pe linia sãnãtoasã a învãþãturii evanghelice a bisericii ºi
credinþei noastre. Aceºti vorbitori se sileau sã-ºi punã de acord ei înºiºi în primul rînd toatã
trãirea vieþii lor, cu Cuvîntul Sfînt al lui Dumnezeu pe care Îl propovãduiau ºi cu poruncile
bisericeºti.
Ostaºii predicau în bisericã ºi în public! Începuserã sã umple pauzele slujbelor oficiale
bisericeºti cu cîntãri religioase neoficiale, produse de dragostea ºi rîvna lor fierbinte pentru
Hristos ºi credinþã. Începuserã sã strice obiceiurile îmbibate cu alcoolism ºi cu superstiþii de
la parastase, hramuri, nunþi, înmormîntãri, etc., care deveniserã un fel de tradiþii - ºi sã
înlocuiascã totul cu duhul Evangheliei, fãrã alcool, fãrã jocuri, fãrã o mulþime de alte
rãmãºiþe pãgîneºti, idoleºti ºi drãceºti, care întinau ºi otrãveau toatã partea frumoasã din
aceste practici creºtineºti.
Aceastã noutate profund evanghelicã ºi creºtinã începu sã neliniºteascã pe partea cea mai
lumeascã din bisericã. La început se ivirã nedumeriri, apoi bãnuieli ºi presupuneri, apoi
vrãjmãºii. Se iscã astfel curînd tabãra cealaltã ºi începurã atacurile.
Vrãjmaºii Oastei nu vedeau nimic bun ºi nu-i interesa nimic din ceea ce fãcea Oastea
pentru bisericã. Vedeau numai rãul pe care îl fãcea în stricarea obiceiurilor, a acestor tradiþii
româneºti ºi creºtineºti. Nu le pãsa de noile cerinþe ale vremilor noi ºi schimbate. Nu-i
interesa decãderea, necredinþa ºi rãtãcirile care adînceau rãul ºi aduceau ruina. Îi interesa
numai conservatorismul lor anchilozat în formalitãþi fãrã viaþã ºi în afacerism fãrã conºtiinþã.
Se complãceau într-o viaþã lumeascã cu cîntãri lumeºti, cu o amestecãturã de idolesc ºi
creºtinesc fãrã a mai avea nici o altã preocupare decît a duce un trai cît mai comod ºi cît mai
fãrã probleme. Ori, Oastea, venea dintr-o datã cu o mulþime de probleme din care cea mai
neplãcutã ºi mai grea era tocmai schimbarea acestui fel de a gîndi ºi de a trãi.
De aceea tot ce aducea Oastea îi alarma. Îi alarma acest nou fel de petreceri, aceste noi
cîntãri ºi poezii, acest nou fel de predici ºi de predicatori, acest nou fel de literaturã ºi de
adunãri.
Ce nevoie are poporul de Biblie? - ziceau ei! De ce nu erau bune obiceiurile vechi? Ce
nevoie mai avem de alte cîntãri în afarã de cele oficiale? Ce-i cu aceºti opincari care se apucã
sã explice Biblia, de unde au ei ºcoala ºi dreptul s-o facã? Cum sã admit eu aºa ceva? Aceasta
este o mare primejdie ºi rãtãcire. Oastea asta este o sectã camuflatã în bisericã, iar cel care
a iniþiat-o ºi o conduce, este un ambiþios ºi un înfumurat. Trebuie combãtut ºi nimicit totul.
Astfel de glasuri înveninate de urã ºi de interes începurã sã se ridice încã din primii ani
din toate pãrþile împotriva Oastei.
Prin ºedinþele oficiale, prin articolele din presã ºi prin denunþuri la diferite autoritãþi,
vrãjmaºii Oastei foloseau tot felul de metode ºi de mijloace spre a nimici lucrul Domnului.
Calomnia, minciuna, invenþia ºi presupunerea rãu intenþionatã erau folosite pe scarã largã ºi
fãrã nici un discernãmînt împotriva Oastei ºi a pãr. Iosif.
Colecþiile foii Lumina Satelor ºi apoi Oastea Domnului începînd chiar din 1924 deci
îndatã dupã înfiinþarea ei, conþin aproape sãptãmînal tot felul de rãspunsuri, de puneri la
punct, de plîngeri împotriva relei credinþe cu care luptau atacatorii Oastei.
T-
Iatã de pildã L. S. nr. 11 din 23 martie 1924 ce scrie pãr. Iosif: ...Într-o gazetã din Cluj,
un profesor universitar (dl. Bogdan Duicã) se ridicã cu batjocuri împotriva noastrã. Cicã noi
stricãm pe oameni, cu învãþãturile despre diavolul. Aº putea dovedi d-lui profesor cu sute de
locuri din Sfînta Scripturã învãþãtura despre diavolul. Dar aº face un lucru zadarnic pentru
cã dl. profesor este unul din acei prea învãþaþi care nu mai cred nici în dracul nici în
Dumnezeu. Dl. Duicã spune pe faþã acest lucru. Doar a spus de la catedrã vorbele: eu
domnilor n-am cu Dumnezeu nici în clin nici în mînecã... Cu prilejul alegerii de episcop la
Cl u j , domni a s a - ales deputat sinodal - ne întreba cã dacã mai credem noi în Sfînta
Cuminecãturã, în Jertfa Domnului?...
...Aºa ºtie un profesor universitar aprecia munca ce o face aceastã gazetã de a scoate pe
oameni din cumplitele vicii (patimi, cum e ºi alcoolul) care slãbesc ºi storc vlaga trupeascã
ºi sufleteascã a poporului nostru! Oare asta-i chemarea unui profesor universitar sã arunce
cu batjocuri peste munca pozitivã a unui om ce munceºte ºi se jertfeºte pentru un ideal
creºtinesc ºi românesc? Frumos lucru de la un profesor universitar, foarte frumos!“
T-
Redactor I. Trifa.
În alte pãrþi se iau pe parcurs tot felul de iniþiative ostile, ajungîndu-se pînã la amenzi,
confiscãri de cãrþi, arestãri ºi chiar bãtãi ºi judecãþi, cum au fost cele din judeþele Vaslui,
Dorohoi, Cernãuþi, Cluj, Neamþ, etc., împotriva cãrora scrie în multe numere de gazetã an de
an pãrintele Iosif ºi sprijinitorii lui. Nu ne-ar ajunge locul dacã am vrea sã le transcriem aici.
Aceste atacuri veneau atît din partea unor preoþi cît ºi din a cîrciumarilor, a oamenilor politici
sau a unor prea zeloºi ºi prea nepricepuþi împuterniciþi sãteºti. N-au fost puþine cazurile cînd
necazurile ostaºilor veneau din denunþurile unora din cei care îºi ziceau credincioºi ºi care
fãceau acest rãu din interes sectar.
Dar pînã la urmã, pãr. Iosif va ajunge la cea mai înaltã încredinþare de la care nu se va
mai coborî în arena luptelor cu aceºti rãuvoitori pîrîºi. Va încredinþa toatã cauza apãrãrii
Oastei numai în Mîna ºi grija Domnului Isus, Conducãtorul ºi Stãpînul Oastei Sale.
În nr. 6 din 7 februarie 1930 al foii Oastea Domnului el va publica sub titlul Aceasta nu mã
priveºte pe mine, - urmãtoarele:
...Am întîlnit pe un ostaº care îmi arãtã o tãieturã dintr-o gazetã unde se vorbea contra
Oastei Domnului.
- Asta nu mã priveºte pe mine - i-am rãspuns.
- Cum aºa? - a întrebat ostaºul mirîndu-se - cã doar uite, aici este vorba de un atac contra
Oastei Domnului.
- Tocmai pentru asta nu mã priveºte, - i-am rãspuns eu - fiindcã este vorba despre un atac
contra Oastei Domnului ºi nu despre o oaste a lui Trifa. Atacul nu mã priveºte pe mine ci pe
Proprietarul Oastei, cãci doar de aceea se cheamã Oastea Domnului, sã ºtie toatã lumea cã
Stãpînul ºi Proprietarul acestei Oºti este Domnul. Aºadar dacã este vorba despre un atac
contra Oastei Domnului, apoi asta Îl priveºte pe Proprietarul Oastei Domnului ºi nu pe noi.
Asta-i grija Lui, sã Se apere cum va ºti.
Noi ostaºii Domnului sã învãþãm a încredinþa cît mai mult - a încredinþa cu totul -
miºcarea noastrã în grija Domnului, cãci a Lui este. Pe noi n-ar trebui sã ne tulbure nici un
atac ºi nici o criticã. Noi n-ar trebui sã rãspundem la criticile ºi atacurile ce ni se aduc. Asta-i
grija Domnului. Noi ne apãrãm numai ca sã întãrim pe cei slabi, pe cei ce se clatinã în faþa
atacurilor...
T-
În toatã aceastã luptã însã n-au lipsit nici apãrãtorii.
Încã de la început, cînd se iviserã atacanþii, Domnul îngrijise sã-i trimitã omului Sãu ºi
sprijinitori. Îndatã dupã atacul de la Cluj, L. S. publicã în nr. 12 din 30 martie 1924 o
scrisoare în care se spunea: ...noi nu ne apãrãm pentru un astfel de atac ci dimpotrivã îl
primim ca pe un semn bun. Cînd dracul se miºcã ºi începe a-ºi cãuta apãrãtori acesta este
semnul cel bun cã lucrul Domnului merge înainte ºi dracul îºi vede primejduitã domnia ºi
împãrãþia lui... Lucrul Domnului ºi lupta noastrã va merge înainte cu tot mai multã izbîndã.
T-
Semnat: Ilarie Gavra ostaº din Vidra.
T-
Iar în L. S. nr. 18 din 11 mai 1924 publicã: ...La redacþie avem sute de scrisori sosite de
la cititorii noºtri, ca atîtea mãrturii despre cum lucreazã Cuvîntul lui Dumnezeu. Locul nu
ne îngãduie sã le publicãm pe toate. Din cele multe dãm mai jos una: ...nu vã îndoiþi, nu
cedaþi nimic ci înainte, numai înainte... sute de mii de români vã stau la spate ºi în curînd
vor fi milioane de români alãturi de dv. în slujba lui Dumnezeu... Închipuiþi-vã cã sînteþi în
faþa unei redute puternice apãrate de niºte duºmani aprigi ºi în curînd veþi ajunge în vîrful
ei cu steagul lui Hristos în mînã...
Pãrinte Iosif nu te teme, deschide-þi gura sfîntã ºi condeiul smerit ºi strigã sã se audã în
toatã România...
Un cititor alãturi cu toatã inima.
În apãrarea Oastei Domnului se ridicã glasuri ºi prin unele ziare ºi reviste din þarã cum
este Gazeta Episcopiei Ruºilor, Propãºirea de la Ploieºti, Cultura Poporului, - ziarele:
Cuvîntul, Credinþa - ºi altele.
Dacã este adevãrat cã Oastea Domnului avea cei mai mari împotrivitori din rîndurile
preoþimii, apoi tot atît de adevãrat este ºi cã ea tot din rîndurile preoþimii ºi-a avut ºi pe
apãrãtorii cei mai viteji. ªi rãspînditorii cei mai zeloºi.
Este nespus de mîngîietor sã citeºti prin colecþiile foilor încã din primii ani miºcãtoarele
scrisori de adeziune ºi de încurajare pe care pãr. Iosif le primea nu numai din þarã ci ºi din
strãinãtate de la mulþi preoþi minunaþi însufleþiþi de o mare credinþã ºi dragoste faþã de Cauza
lui Hristos pe care o vedeau atît de strãlucit slujitã de pãr. Iosif ºi Lucrarea Oastei. Toþi aceºti
preoþi priveau ceea ce se fãcea prin acest om minunat - o revelaþie cereascã, un dar de la
Dumnezeu, o dovadã deosebitã datã de Harul ceresc bisericii ºi poporului nostru, iar ei i se
alãturau cu tot devotamentul ºi puterea inimii lor. Aceºtia împreunã cu credincioºii nãscuþi
din nou, alcãtuiau Biserica vie.
Dacã Oastea Domnului s-a rãspîndit cu atîta putere ºi repeziciune peste tot, a fost ºi
pentru cã Dumnezeu a avut în rîndurile preoþimii noastre un mare numãr de slujitori adevãraþi
ºi vrednici. Aceºti adevãraþi pãstori cu o conºtiinþã atît de înaltã a datoriei ºi a rãspunderii
lor faþã de voia lui Dumnezeu ºi de mîntuirea sufletelor, au adus un uriaº sprijin rãspîndirii
Oastei în popor.
Prin natura ocupaþiei lor ºi prin prestigiul de care se bucurau aceºti preoþi vrednici în
popor, ei ºi-au aprins mai întîi în ei înºiºi, apoi au aprins ºi în alþii, rîvna pentru o viaþã trãitã
deplin dupã Cuvîntul lui Hristos Mîntuitorul.
Ei au început sã formeze astfel în parohiile lor grupuri de ostaºi îndrumîndu-i ºi
înflãcãrîndu-i pentru o viaþã sfinþitã ºi o trãire vie în slujba lui Hristos ºi a Bisericii Sale celei
vii.
Trebuie sã rãmînã ºi pentru noi neuitate numele ºi faptele multora din aceºti strãluciþi ºi
vrednici preoþi ai lui Dumnezeu, care au înþeles cã Oastea este un miracol ceresc ºi o
primãvarã a Harului. Cu riscul multor osteneli - ºi chiar neplãceri, ei s-au alãturat pãr. Iosif
cãutînd cu toatã puterea ºi autoritatea sã ajute ºi sã apere lupta lui Hristos începutã prin el.
Adeziunile totale ale pãr. prot. E. Pop ºi Paºcu Bolcaº de la Beiuº, a pr. Cornel Magier
de la Cermei-Arad, a pr. Lupºa ºi Joja de la Oradea, Chirics de la Iaºi, N. Rãdulescu din
Oporelul-Olt, apoi a unor strãluciþi oameni de condei cum au fost arhimandritul Scriban, pãr.
Vasile Ouatu, Toma Chiricuþã din Bucureºti, pãr. Vladimir Popovici ºi Damian Melcoci din
Basarabia ºi alþii din toatã þara ºi chiar din strãinãtate - sînt niºte mãrturii ºi niºte dovezi
puternice despre frumuseþea acelei Bisericii vii care lupta pentru Domnul.
Prin aceºtia ºi prin alþii zeci ºi sute ca ei învia o nouã ºi minunatã generaþie credincioasã
din pãtura cea mai largã ºi în felul cel mai potrivit al firii ºi al credinþei poporului nostru.
Acest rãsad nou ºi sfînt plin de frumuseþe ºi prospeþime duhovniceascã aducea aerul nou
ºi curãþitor al Evangheliei, în toatã viaþa amorþitã în care se gãsea biserica oficialã ºi în cea
decãzutã în care se gãsea viaþa poporului.
T-
Între toþi apãrãtorii Oastei din acei ani grei cel mai bun ºi hotãrît era unul care se bucura
de un nume vestit între scriitorii bisericeºti. Acesta era arhimandritul Iuliu Scriban din
Bucureºti. Acest suflet nobil ºi cult, înzestrat cu o clarviziune superioarã s-a alãturat cu toatã
inima idealurilor Oastei ºi s-a ridicat viteaz ºi hotãrît în apãrarea ei ºi a pãr. Iosif atît cu
autoritatea cuvîntului sãu inspirat cît ºi cu a condeiului sãu tãios ºi temut.
Într-o conferinþã þinutã la Cluj în martie 1927 el a arãtat pe larg rostul cel mare al Oastei
în vremea ºi în starea în care ne gãsim... Pentru combaterea viciilor ce bîntuie în popor -
spunea el printre altele - trebuie sã purcedem pe calea arãtatã de Oastea Domnului...
îndreptarea omului trebuie sã plece dinãuntru spre înafarã... Oastea Domnului este azi o
armatã întreagã avînd numeroºi membri în toate pãrþile ei. E un început foarte promiþãtor...
care dovedeºte cã în poporul nostru zac ascunse mari comori sufleteºti care trebuiesc
dezgropate.
La aceasta pãr. Iosif adaugã: Un viu interes s-a trezit în lumea cãrturarilor faþã de
miºcarea noastrã. Abia acum a aflat ºi lumea (bisericeascã, n.n.) despre Oastea Domnului.
Toþi se întreabã ºi toþi aºteaptã sã vadã ce va fi cu începutul ce l-am fãcut... Sã ne strîngem
rîndurile, sã nu slãbim cu rîvna ºi lupta, pentru ca sã putem arãta cã începutul nostru a fost
de la Domnul de Sus ºi El ne va duce la izbîndã ºi la biruinþã deplinã.
T-
L. S. nr. 11 din 13 martie 1927.
T-
În toatã aceastã situaþie care se crease prin înmulþirea atacurilor mai ales din bisericã
împotriva Oastei ºi a pãr. Iosif, în afarã de glasurile izolate ale apãrãtorilor se cerea desigur
ºi se aºtepta o intervenþie a autoritãþii bisericeºti competente, care sã liniºteascã spiritele ºi
sã aducã o clarificare a poziþiei Oastei faþã de bisericã. Trebuia sã se arate hotãrît în ce
mãsurã activitatea preotului I. Trifa este îndrumatã de bisericã ºi însuºitã de ea. Toate acestea
þinteau spre mitropolitul Bãlan, sub autoritatea cãruia se fãcea foaia Lumina Satelor.
Acest moment a sosit de Sãrbãtorile Paºtelui 1927 sub forma unei scrisori de
binecuvîntare trimisã de mitropolitul Bãlan redactorului foii L. S. Iatã textul întreg al acestei
scrisori, publicat în L. S. nr. 17 din 24 aprilie 1927:
T-
O arhiereascã binecuvîntare
T-
Din partea I. Preasfinþiei sale mitropolitului Nicolae am primit de Ziua Învierii Domnului
arhiereasca binecuvîntare de mai jos pe care o împãrtãºim cu bucurie cititorilor noºtri ca pe
un preascump dar de Paºti.
Iubite pãrinte Trifa! Cu mare bucurie am urmãrit strãduinþele ce le-ai depus în lucrarea
de luminare a poporului nostru ºi întru întãrirea credinþei strãmoºeºti, în decursul celor cinci
ani împliniþi de cînd am înfiinþat Lumina Satelor. Munca cucerniciei tale, a preotului luminat,
a fost încãlzitã de dragostea cãtre cele sfinte ºi de rîvna pentru mîntuirea sufletelor. Cuvintele
ce le-ai scos din prisosul inimii ºi aºternîndu-le pe hîrtie le-ai trimis sãptãmînã de sãptãmînã
prin casele cinstiþilor noºtri creºtini, a fost sãmînþa care a cãzut pe pãmînt bun ºi crescînd a
fãcut rod însutit. Cu multã mulþumire citeam numele celor ce intrau în Oastea Domnului,
lepãdîndu-se de beþie, de sudalme ºi de tot felul de pãcate ºi obiceiuri rele ºi ucigãtoare de
suflet. Parcã vedeam cu ochii cum sporeºte dragostea, credinþa, pacea, buna înþelegere ºi toatã
viaþa cea creºtineascã, prin familiile ºi prin satele unde gãsea intrare Lumina Satelor ºi cãrþile
ce le-ai scos în legãturã cu ea.
Prin munca ºi ostenelile cucerniciei tale ai dat nu numai o pildã bunã, dar ai produs
dovada grãitoare cã dragostea ºi rîvna preotului, luminate de binecuvîntarea Domnului, pot
sãvîrºi lucruri mari ºi astãzi. Sã ia aminte cei îndoielnici ºi zãbavnici la lucru. Deodatã cu
pãrinteºtile noastre mulþumiri pe care cu dragã inimã þi le aducem îþi punem la dispoziþie din
partea biseri ci i de as tã dat ã s um a de 10.000 de l ei , pentru scopurile de propagandã
creºtineascã ce o faci prin Lumina Satelor ºi prin cãrþile ce le-ai publicat.
De Praznicul cel luminat al Învierii Domnului împãrtãºim arhiereasca noastrã
binecuvîntare cucerniciei tale ºi împreunã lucrãtorilor ce ai, bunilor creºtini din Oastea
Domnului ºi tuturor cititorilor scumpei noastre gazete Lumina Satelor zicîndu-le: Hristos a
Înviat.
Nicolae Mitropolitul Ardealului.
T-
Alãturi de aceastã scrisoare gazeta anunþa: Dupã cinci ani, Lumina Satelor a strîns zece
mii de abonaþi.
Dar Cuvîntul de binecuvîntare dat de mitropolitul Bãlan abia dupã cinci ani ºi cu toatã
bunãvoinþa reþinutã pe care o arãta prin tonul lui împãciuitor, n-a avut totuºi darul de a face
sã tacã pe toþi cei rãuvoitori ºi potrivnici, nici de a risipi bãnuielile vrãjmaºilor.
Lucrarea Oastei ducînd cu tot mai multã putere solia înnoitoare peste tot, Lumina lui
Hristos înainta biruitoare în cercuri tot mai largi, iar pãsãrile întunericului, speriate de aceastã
luminã din culcuºurile lor comode, se nãpusteau cu toatã ura s-o stingã.
Pãrintele Iosif care lupta singur pe frontul scrisului misionar avea nevoie de o nebãnuitã
putere de voinþã ºi muncã spre a putea face faþã tuturor greutãþilor ºi împotrivirii.
Chiar ºi aici, între preoþimea Sibiului, invidia ºi gelozia îi creau o atmosferã din cele mai
reci ºi ostile. ªoaptele ºi bãnuielile acestor invidii se furiºaserã pînã sus la urechile
mitropolitul Bãlan.
Mitropolitul încã privea cu o oarecare bunãvoinþã la jertfa ºi munca pãr. Iosif rezistînd
acestor atacuri ºi insinuãri la adresa celui bîrfit. Dar se vedea bine cã încet-încet, otrava
strecuratã de bîrfitori începea a lucra asupra lui. ªi bunãvoinþa arãtatã faþã de pãr. Iosif se
arãta cu timpul tot mai rar ºi tot mai rece.
Cele mai multe insinuãri ºoptite mitropolitului cãutau sã-i strecoare ideea cã Oastea
Domnului, pînã la urmã se va întoarce împotriva bisericii fãcîndu-se o sectã ºi provocînd o
mare rupturã în bisericã. Cã acesta ar fi, în realitate, scopul iniþiatorului Oastei care este un
ambiþios ºi un dornic de ºefie. Cã rîvna lui nu izvorãºte nici din dragostea de Dumnezeu nici
din ataºamentul lui de bisericã, ci din lãcomia de cîºtig bãnesc. ªi din dorinþa de slavã
lumeascã...
Amîndouã aceste ºoapte satanice erau susþinute cu tãrie ºi de cãtre tot mai mulþi apropiaþi
ai mitropolitului. Aceºtia bineînþeles cã, simþindu-se umbriþi de acest om dispreþuit de ei,
cãutau sã-l înduplece pe mitropolitul Bãlan sã se lepede de el ºi de toatã înjghebarea lui
dubioasã. Dacã acest Trifa ar fi îndepãrtat de la Lumina Satelor - îºi ziceau ei - odatã cu el
ar fi împrãºtiat tot focul acesta primejdios pe care îl aþîþã Oastea asta ºi care se întinde atît
de repede pretutindeni.
T-
Inimile celor din scaunele înalte sînt mai mult sau mai puþin totdeauna înclinate spre
bãnuieli ºi neîncredere faþã de colaboratorii lor. Linguºitorii ºi invidioºii ºtiu bine cum sã
strecoare veninul acesta în acele inimi care îi ascultã. ªi astfel cît de tare ar fi fost cineva la
început, dacã nu respinge pe bîrfitori, curînd cade în mrejele vicleniilor lor.
Aºa lucrau bîrfitorii pãr. Iosif. În timp ce el lucra ºi se jertfea frînt de greutatea istovitoare
a muncii, mãcinat de bolile trupului sãu slãbuþ ºi slãbit, lipsit de îngrijire, de odihnã ºi chiar
de hranã corespunzãtoare.
Nici bãnuind el ce se urzeºte pe ascuns împotriva lui, era deplin încredinþat cã chiar dacã
cei din jurul mitropolitului nu-l puteau nici înþelege nici accepta, ierarhul lui îl cunoºtea
deplin ºi nicidecum nu se poate îndoi de munca ºi de jertfa lui, dãruite atît de total ºi de
evident Cauzei lui Dumnezeu, bisericii ºi poporului.
La un congres antialcoolic þinut la Bucureºti în iulie 1929 veºnicul ºi convinsul apãrãtor

al Oastei Domnului constata urmãtoarele: ...în ce priveºte izbînda asupra beþiei, pãr. Iosif
Trifa este cel dintîi bãrbat care a putut izbîndi ceva în þara noastrã. Trebuie sã-l socotim
apostolul acestei lupte ºi cel mai de frunte organ în aceastã luptã chiar dacã lumea nu
vorbeºte de sfinþia sa...
Ceva mai tîrziu în foaia Cultura Poporului el spune: “Cu mare pãrere de bine vedem cum
miºcarea cu Oastea Domnului sporeºte mereu ºi cuprinde poporul... În timpul din urmã Oastea
Domnului (din judeþul Prahova) a avut peste 30 de sfinþiri de steaguri care toate s-au fãcut
în cadrul unor mãreþe serbãri bisericeºti. Este ºi lucrul acesta cel mai grãitor rãspuns la
ridicola bãnuialã cã Oastea ar fi o sectã. Ostaºii Domnului sînt cei mai devotaþi fii ai
bisericii...”
- Iar la acestea, redactorul foii adaugã nota urmãtoare: Da, ostaºii Domnului sînt cei mai
devotaþi fii ai bisericii... “Noi ostaºii Domnului - ne scriu chiar acum ostaºii din Cãrãstãu jud.
Bihor - mergem regulat la sfînta bisericã, iar pe lîngã noi vin la bisericã mai mult de jumãtate
din oamenii din comunã”. Împreunã cu pãr. arhimandrit Scriban zicem ºi noi: laudã se cuvine
acelor preoþi care au ºtiut - ºi ºi-au dat osteneala - sã facã din miºcarea Oastei Domnului un
preþios ajutor pentru întãrirea bisericii ºi combaterea sectarismului.
T-
L. S. nr. 39 din 22 septembrie 1929.
T-
Acesta a fost felul de a gîndi ºi a lucra al pãr. Iosif pînã la moartea sa.
Orice încercare de a-l prezenta altfel, este o minciunã, o nedreptate, o crimã împotriva
cinstei ºi a jertfei acestui mucenic al Evangheliei ºi al bisericii. - ªi o fãrãdelege contra
adevãrului.
T-
În sprijinul afirmaþiilor de mai sus veneau din toate pãrþile mãrturia faptelor. Iatã spre
pildã scrisoarea de mai jos:
Ce poate face o Oaste a Domnului. Ca un rãspuns tuturor criticanþilor ºi nedumeriþilor cu
Oastea Domnului, dãm raportul de mai jos, aºa cum ni s-a trimis:
Iubite pãrinte Trifa. Pe Valea Cernei începuse, în ciuda noastrã a preoþilor ºi învãþãtorilor
o puternicã propagandã sectarã care ne rãpea ici-colo cîte o victimã. Contra propaganda
noastrã era asiduã, dar totuºi nu stãvilea pe deplin rãul, cãci exemplele vii ale faptelor numai
cu numele creºtineºti ale multora, din drept credincioºii noºtri, sãreau în sprijinul sectarilor.
Simþeam cã ne lipseºte ceva fãrã de care nu puteam învinge. Dumnezeu care în clipele grele
ne-a trimis totdeauna scãpare, ne-a dãruit ideea încãlzitoare ºi salvatoare a Oastei Domnului.
ªi ca din pãmînt au rãsãrit vitejii lui Isus, iar faima sectarilor s-a topit ca întunericul la
razele cele dintîi ale soarelui. În puterea Sfîntului Duh credeam ºi eu ca orice bun creºtin, dar
nici odatã nu-i vãzusem puterea ºi strãlucirea. A trebuit sã vinã ziua de 19 ianuarie 1930 ca
sã vãd ºi aceastã minune cînd o companie de stegari ai Domnului au venit cîntînd în satul meu
unde îi aºteptau la ºcoalã cîteva sute de oameni din 5-6 sate.
Aici a avut loc manifestarea în toatã mãreþia ei a ideii sf. tale. Am vãzut aici oameni
simpli, fãrã ºcoli înalte predicînd minunat Cuvîntul plin de adevãr al Sf. Evanghelii.
Mi se pãrea cã vãd în ei pe pescarii aleºi de Domnul acum vreo 19 secole. Eu cred cã
numai Duhul Sfînt grãia prin gura lor înþelepciunile care le-am auzit. Au cuvîntat îndemnuri
creºtine pe rînd ostaºii Þirlea Nicolae - Ciuciº, Goghiþã Ioachim - Cerna, Zlãtior Antim -
Cerna ºi un nou ºi aprig luptãtor în Domnul, Ene Ioan - Bughea. Femeile ostaºe cu crucile pe
piepturi au cîntat coruri religioase împreunã cu doamna învãþãtoare Eliza Enescu. A încheiat
vrednicul preot Adrian Botiº în cuvinte înãlþãtoare arãtînd însemnãtatea Oastei Domnului.
Datoritã sf. tale am trãit astãzi clipe mari. Sã trãieºti alesul Domnului, pãrinte Trifa.
Gh. Enescu - Bughea, învãþãtor
com. Baia lui Crai - Topliþa jud. Hunedoara
T-
Astfel de scrisori de la preoþii ºi învãþãtorii care trãiau cu putere toate frãmîntãrile ºi
bucuriile poporului, soseau zi de zi la redacþia foii din toate pãrþile þãrii. Cu aºa mare putere
se rãspîndea Cuvîntul lui Dumnezeu.
Iatã încã o astfel de scrisoare publicatã în nr. 10 din 9 martie 1930:
Ce poate face un preot cu O. D. Despre ce lucruri mari poate face un preot cu O. D. dãm în
continuare mult-grãitoarele înºtiinþãri ce ni le trimite pãrintele N. Rãdulescu din com.
Oporelul jud. Olt:
Iubite frate pãrinte. Slãvit sã fie Domnul. Trãiesc acum parcã în altã parte a pãmîntului,
iar nu tot în satul unde mã aflu acum de atîþia ani ca preot. Viaþa pãstoriþilor mei, a celor ce
au ascultat chemarea Domnului este o inimã ºi un suflet ca în Fap. Ap. 4, 32. Parcã vãd cu
ochii mei vremile primare ale creºtinismului reînviate dupã atîta amar de vreme. Fãceam
ºcoalã duminicalã (cu ostaºii) într-o casã particularã din sat unde era foarte puþin loc, acum
însã vãzînd înflãcãrarea cu care poporul asalteazã adunãrile noastre ne-am mutat în Casa
Domnului unde ºi dorim a rãmînea întru îndelungare de zile... În seara duminicii trecute...
31 de suflete au cerut din nou înscrierea în Oastea din care au dezertat la alte confesiuni nu
atît din vina lor cît din neºtiinþa mea, a celui pus aici sã suflu din trîmbiþã (Ezechiel 33,
4) , atunci cînd slujeam Stãpînului meu fãrã a-I face voia, cãci nu le arãtasem pe Tatãl (Ioan
1 4 , 8 ) . Acum, Oastea Domnului numãrã aici 88 de ostaºi deplin hotãrîþi sã lupte pentru
biruinþa Evangheliei. De cînd a venit aici O. D. biruinþele se þin lanþ. Alcoolul a început sã
disparã, întrucît eu, preotul, deºi pînã la 17 decembrie 1929 nu beam rachiu, - totuºi gustam
cîte puþin la mesele ce enoriaºii mei le fãceau pentru praznice la hramurile bisericilor sau
pentru rãposaþi în casele lor, pentru a le fi pe voie, dar cãlcam voia Stãpînului meu. Acum
mulþumiri fie aduse Domnului nostru Isus Hristos (Rom. 7, 25) - de cînd am zis cã nu-mi
mai trebuie alcool, a încetat de a mai fi pus pe mese spre a fi binecuvîntat. ªi cîtã fericire
este, fãrã el. O altã biruinþã: copii ºi tineri învãþînd cîntãrile Oastei au dorit sã înveþe ºi
rãspunsurile la Sf. Liturghie... am fãcut începutul cîntînd la bisericã pe douã voci atît de
frumos cã poporul a început sã vinã la bisericã în numãr neobiºnuit de mare... Dupã Sf.
Liturghie am repetat multe cîntãri ostãºeºti crescînd entuziasmul ºi dorinþa fiecãruia de a face
parte din tovãrãºia întru Domnul. Trãim exact timpul primar al creºtinismului aºa cum ni-l
descrie Sfînta Scripturã ( F a p . A p . 2 , 3 7 - 4 7 ) prin înrolarea noastrã în aceastã
binecuvîntatã miºcare. De încheiere mã plec în faþa Scumpului nostru Mîntuitor... transmit
tuturor fraþilor ostaºi urãri de sãnãtate ºi sã ne rugãm cu toþii pentru a fi cunoscutã tuturor
Evanghelia Domnului.
T-
Preot N. Rãdulescu - Oporelul - Olt.
Dupã acestea ºi dupã multe altele de felul acestora, au venit apoi dupã alþi ani ºi
precizãrile mitropolitului Bãlan care, cerîndu-i-se în public sã rãspundã la nedumeririle
exprimate cu privire la Oastea Domnului, a afirmat într-o discuþie a Sinodului eparhial þinutã
la Sibiu - urmãtoarele:
“...La congrese ºi întruniri, am atras mereu atenþia preoþilor noi cã poporul nostru nu mai
e acela de acum 40 sau 50 de ani. Mai ales acum dupã rãzboi s-a trezit o mare sete ºi
însetoºare religioasã care nu mai poate fi îndestulatã cu metodele pastorale de pînã acum, cu
serviciile rituale ºi cu molitvelnicul. Sectarismul este el însuºi o mãrturie despre aceastã sete
religioasã. În mrejile sectarismului au fost prinºi tocmai cei mai buni credincioºi care însetau
mai mult dupã Sfînta Scripturã ºi n-aveau unde sã-ºi potoleascã setea lor cea sufleteascã. În
faþa vremurilor schimbate ne trebuie o preoþime mai activã, ne trebuie un curent de regenerare
religioasã sufleteascã. De aceea am purces la trezirea acestui curent religios. De la mine s-a
pornit acest curent. Îmi trebuie un organ de publicitate ºi un om. Cine era omul care sã mã
înþeleagã? Dumnezeu m-a oprit cu gîndul asupra lui Iosif Trifa, modestul preot din Munþii
Apuseni. L-am chemat. A venit. Dumnezeu l-a ajutat în munca sa cea rodnicã. Mulþumesc lui
Dumnezeu cã am gãsit pe pãr. Trifa omul de nãdejde care mi-a înþeles intenþiile ºi pe care îl
socotesc ca pe cel mai vajnic colaborator al meu ºi cel mai aproape de sufletul meu. Îi
mulþumesc din acest loc pentru activitatea lui misionarã pe care o dezvoltã la Lumina Satelor
ºi în Oastea Domnului cu toatã priceperea ºi cu toatã hãrnicia. Miºcarea este bine iniþiatã ºi
bine condusã. Miºcarea aceasta a fost anume înfiinþatã pentru preîntîmpinarea sectelor. Oastea
Domnului nu este puntea de trecere de la ortodocºi la sectari ci este puntea de trecere ºi de
întoarcere de la sectari la ortodocºi. Trãim vremuri schimbate care cer înnoirea metodelor de
pastoraþie. Metodele de pãstorire trebuiesc ºi ele perfecþionate. Astãzi nu se mai arã pãmîntul
cu plugul de lemn al þãranului de acum cîteva zeci de ani ci cu plugul de fier perfecþionat. Tot
aºa ºi metodele noastre de pãstorire trebuiesc perfecþionate. Precum agricultorul care ar
întrebuinþa ºi acum plugul de lemn ar fi slab agricultor ºi ar avea o ºi mai slabã recoltã, tot
asemenea succes va avea ºi preotul cel ce-ºi reduce activitatea la metodele vechi. Preotul cel
ce predicã teoretic ºi-ºi mãrgineºte activitatea de predicator la mustrãri moralizatoare ca: sã
nu sudui, sã nu furi, sã faci ceea ºi ceea ºi sã nu faci ceea ºi ceea, - se aflã încã la plugul de
lemn. Aceasta nu mai ajunge! Metodele de dinaintea miºcãrii sectare, nu mai ajung! Trebuie
sã împãrtãºeºti poporul cu realitãþile superioare ale vieþii spirituale, sã-l aduci în legãturã cu
Hristos, cu viaþa în Hristos. Cei cu vechea metodã care propovãduiesc: sã nu furi, sã nu juri,
sã nu... se mãrginesc la morala lui nu, la morala Codului Penal, în loc de a pãtrunde în
adîncimea moralei creºtine. Mijlocul de îndreptare este aceastã adîncire. Cerînd oamenilor
într-una ca cutare lucru sã-l facã, cutare sã nu-l facã, de la o vreme toatã vestirea aceasta de
reguli morale li se va pãrea deplasatã ºi, lucru firesc, nu le va sãtura setea religioasã. e ca ºi
cînd ai sta în mijlocul unei grãdini cu pomi sãlbatici ºi i-ai îndemna încontinuu sã producã
poame bune, nobile, în loc sã-i altoieºti mai întîi aceºti pomi ºi apoi ei de la sine vor face
roade bune. Întocmai aºa trebuie sã-l altoieºti ºi pe omul cel vechi cu pãcatele lui ºi sã-l faci
o mlãdiþã a lui Hristos, apoi de la sine va produce roadele vieþii celei dupã Hristos. Aceasta
este metoda pe care o cere Evanghelia ºi vremurile schimbate. Azi poporul citeºte ziare,
broºuri, cãrþi, el vrea sã se adape la izvorul învãþãturii creºtine, sã citeascã Biblia pe care nu
i-o putem refuza. Daþi poporului Sfînta Scripturã. Daþi-i apa cea vie! Azi ne trebuiesc
propagatori ai tiparului cu cãrþi. Numai cu molitvelnicul subsuoarã nu mai merge.
Preoþimea nu înþelege Oastea Domnului. Se þine departe de miºcarea aceasta. Oastea

Domnului trebuie sã intre în conºtiinþa preoþimii. Atitudinea preotului e una: sã fie în fruntea
Oastei Domnului în parohia sa. Miºcarea aceasta nu este ceva de prisos preotului. Miºcarea
sectarã trebuie adusã în albia bisericii tot printr-o miºcare religioasã, printr-un curent de
regenerare sufleteascã. ªi dacã în acest curent ºi miºcare religioasã vor intra ºi intelectuali,
va fi pentru ei un titlu de onoare. Deci dacã pãrintele Trifa a dat lozinca, zic ºi eu: captaþi
miºcarea pornitã tocmai pentru a preîntîmpina trecerea la sectari. Treziþi-vã ºi înþelegeþi-o!
Ea este o sfîntã misiune, captaþi-o în fiecare loc cãci numai aºa se poate asigura viitorul
bisericii...”
Iar redacþia adaugã urmãtoarele:
Acestea sînt declaraþiile I.P.S. Sale pe care le trimitem iubiþilor noºtri fraþi ostaºi ca pe
o mare bucurie de sãrbãtori. Strãlucita apãrare ºi precizare ce ni s-a fãcut ne va servi ca un
îndemn sã sporim ºi mai mult în rîvna noastrã pentru întãrirea bisericii ºi a neamului nostru.
Vestind aceastã bucurie ne prezentãm sufleteºte în faþa prea bunului nostru ierarh ºi pãstor
mulþumindu-i din tot sufletul nostru pentru înalta dragoste ºi purtare de grijã pe care ne-a
arãtat-o...
L. S. nr. 23 din 8 iunie 1930.
T-
Este în aceste precizãri nu numai o clarviziune realistã ci ºi o înºtiinþare profeticã. Dacã
preoþimea ar fi înþeles ºi dacã însuºi mitropolitul Bãlan ar fi rãmas consecvent convingerilor
exprimate în acest document, o cît de minunat s-ar fi desfãºurat tot viitorul bisericii ºi toatã
istoria neamului nostru pentru acþiunea binefãcãtoare ºi pe scarã naþionalã a acestei Lucrãri
Dumnezeieºti.
Dar în loc ca lumina acestor încredinþãri sã pãtrundã peste tot în lumea preoþimii noastre
însuºindu-ºi-o, umbrele celorlalþi au cuprins ºi lumina celor treziþi la o nouã realitate.
ªi astfel peste toate florile primãverii începute în þara ºi în biserica noastrã avea, - peste
numai 2-3 ani, - sã vinã dintr-o datã îngheþul.
T-
Pentru a arãta ºi mai limpede cã toatã lupta pãrintelui Iosif a fost pentru Biserica cea vie,
dãm mai jos încã un cuvînt al sãu.
Iatã într-adevãr un cuvînt testamentar pe care l-a rostit pãr. Iosif în mijlocul unei adunãri
sãrbãtoreºti întrunitã cu ocazia venirii sale în mijlocul fraþilor din Bucureºti în ziua de 2
decembrie 1932. Venise la Bucureºti în vremea frãmîntãrilor cu gãsirea unei forme de
organizare pentru Oastea Domnului.
În casa fratelui Binescu ºi în mijlocul unei mari mulþimi de fraþi printre care erau de faþã
pãr. arm. Scriban, preoþii Toma Chiricuþã, Vasile Ouatu, I. Andreescu, Gh. Secaº, Stupeanu
ºi Bobeº, în mijlocul unei mari adunãri, pãrintele Iosif a fãcut atunci niºte miºcãtoare
mãrturisiri:
“Iubiþii mei, - a spus el la încheierea vorbirii sale - folosesc acest prilej ca sã spun ºi de
aici din capitala þãrii ceea ce am spus ºi am scris de atîtea ori: Oastea Domnului este legatã
cu toate firele ei de sfînta bisericã. Ea s-a înfiripat în cadrul bisericii ºi lucreazã în cadrul
bisericii. Noi luptãm pentru ceea ce se cheamã biserica cea vie ºi luptãtoare. Sã facem din
fiecare membru al bisericii un membru viu ºi luptãtor.
Eu stau în faþa lui Dumnezeu cu conºtiinþa curatã cã am fãcut bisericii mele cel mai mare
bine ce i-l puteam face.
Sînt ºi eu un umil slujitor al bisericii în care Domnul m-a învrednicit sã-L slujesc. Ce
slujbã grea ºi plinã de o grozavã rãspundere este aceasta. ªi eu mã bucur cã sporeºte ceata
fraþilor care ne jertfim în slujba aceasta. Eu mã bucur cã se fac ºi aici tabere. Cãci ceata
slujitorilor Domnului ºi bisericii Lui, nu este ceata leneºilor ci ceata lucrãtorilor. Nu este
ceata trîntorilor ci ceata albinelor. Nu este ceata funcþionarilor ci ceata misionarilor. Ceata
slujitorilor bisericii nu este ceata fariseilor ºi cãrturarilor care pãzesc litera, ascund cheia
cunoºtinþei ºi omoarã prorocii, ci este ceata apostolilor ºi mucenicilor, este ceata celor care
fac apostolie ºi jertfã pentru biserica lui Hristos. Iar dacã cei dintîi fac pe apãrãtorii bisericii
ºi acuzatorii celorlalþi, - cu atît mai rãu.
Mã bucur iubiþii mei de avîntul pe care l-a luat Oastea Domnului la Bucureºti. Mã bucur
ºi mulþumesc pentru ajutorul ce ni l-a dat. În drumul nostru prin pustie spre Canaan, - aveam
lipsã de ajutor - ºi iatã Domnul ni l-a trimis.
De încheiere iubiþii mei fraþi ce v-aº putea spune altceva decît ceea ce le-am spus de atîtea
ori ºi fraþilor de la Sibiu: N-am avut de gînd sã ºtiu între voi altceva decît pe Isus Cel
Rãstignit ( 1 C o r . 2 , 2 ) . Aceasta este comoara noastrã, aceasta este puterea noastrã,
aceasta este biruinþa noastrã. Pînã Îl avem între noi ºi în noi pe Isus Cel Rãstignit, avem totul.
Cînd L-am pierdut pe El, am pierdut totul.
Toate silinþele noastre sã fie strînse mereu în acest punct: sã-L avem pe Isus Cel
Rãstignit... sã nu-L pierdem pe Isus Cel Rãstignit. Sã nu pierdem miezul ca sã rãmînem cu
gãocile. Sã nu pierdem duhul ca sã rãmînem cu litera...”
T-
O. D. nr. 51 din 18 decembrie 1932.
T-
Iatã încã un cuvînt testamentar al pãrintelui Iosif cu privire la atitudinea O. D. faþã de
bisericã. Acesta este ºi acesta trebuie sã rãmînã felul nostru de a crede ºi de a învãþa în
aceastã privinþã. Orice alte pãreri sînt potrivnice voii lui Dumnezeu descoperite Oastei ºi
solului Sãu.
Biserica Domnului Isus Hristos - este pãstrãtoarea tainelor rînduite pentru întãrirea ºi
mîntuirea noastrã.
Despre sfînta bisericã cred cã este de prisos sã vorbesc mai pe larg. Eu însumi, cel ce
scriu aceastã carte, sînt un slujitor al bisericii lui Hristos. Fiecare creºtin ºtie ce este biserica,
cu ce daruri ºi chemãri sfinte este înzestratã ºi însãrcinatã. Biserica administreazã cele ºapte
taine puse spre întãrirea ºi mîntuirea sufletelor:
T-
1 - Taina sfîntului Botez
2 - Taina Mirului
3 - Taina sfintei Cuminecãturi
4 - Taina Mãrturisirii
5 - Taina Preoþiei
6 - Taina Nunþii
7 - Taina Maslului.
T-
Dar nu e destul cã cineva cunoaºte biserica ci trebuie sã se ºi întãreascã cu darurile pe
care le administreazã ea. Nu este destul ca în mijlocul fiecãrui sat sã stea o bisericã, iar
oamenii sã meargã duminica la crîºmã...
Despre creºtinii cei dintîi ne spun Scripturile cã “petreceau în învãþãtura apostolilor, în

legãtura frãþeascã, în frîngerea pîinii, în rugãciuni... în toate zilele erau în bisericã lãudînd
pe Dumnezeu... ºi era una sufletul ºi inima lor” ( F a p . A p . 2 , 4 1 - 4 7 º i 4 , 3 4 ) .
De aceea era atîta putere în viaþa lor.
Biserica este - ºi trebuie sã fie - o bisericã vie, o bisericã învãþãtoare ºi luptãtoare contra
rãutãþilor ºi pãcatului.
Þinem ºi aici sã spunem cã Oastea Domnului nu se amestecã în lucrurile încredinþate
numai preoþilor ºi bisericii. Ea lucreazã în cadrele aºa numitului apostolat laic. Noi dãm un
mare ajutor preoþilor ºi bisericii, iar în schimb preoþii vrednici ºi înþelegãtori ne dau ºi ei
sprijinul lor. În fruntea celor intraþi în Oastea Domnului avem mulþi preoþi vrednici care în
bisericã - ºi afarã de bisericã - înroleazã ºi instruiesc mereu sufletele pentru lupta cea mare
a mîntuirii sufleteºti.
Oastea Domnului a dat în special bisericii ºi preoþilor un mare ajutor în combaterea
abaterilor de la bisericã, fiindcã a dat ºi dã sufletelor flãmînde pãºune duhovniceascã,
oprindu-le astfel sã plece pentru a o cãuta în altã parte”.
T-
Ce este O. D. edit. V din 1934, pag. 84-85.
T-
Toþi fraþii noºtri care dintr-un motiv sau altul au ajuns sã capete despre aceste lucruri alte
încredinþãri au datoria faþã de adevãrul neschimbat pe care s-au legat sã-l asculte, a-ºi
schimba acele feluri de încredinþãri strãine - ºi sã revinã la acesta singurul bun, dupã cum
ne-a învãþat acela pe care avem de la Domnul porunca sã-l urmãm.
T-
Iar lîngã sicriul pãr. Vasile Ouatu de la Bucureºti a repetat în faþa multor martori doar cu
u n an î nai nt e de propria s a m oart e î nt r-un ceas di n cel e m ai grel e pentru el, aceste
testamentare cuvinte ca un legãmînt al lui ºi al nostru al tuturor fraþilor, împreunã cu el:
“...Dragã Vasile, am venit aici fraþi de ai tãi din toatã þara sã te petrecem la locul de
odihnã. Tu pleci acum la Domnul ºi Stãpînul Oastei noastre. Spune-I Domnului Isus dragã
Vasile cã noi luptãm înainte. Spune-I cã noi suferim, dar luptãm înainte...
Dragã Vasile, spune-I Domnului Isus cã ne-ai lãsat aici în biserica Lui - ºi aici vrem sã
rãmînem. Ca odinioarã tînãrul Samuel noi ne-am trezit în bisericã - ºi în bisericã vrem sã
rãmînem, în bisericã vrem sã luptãm, pentru bisericã vrem sã ne jertfim, ca sã avem biserica
Lui ce vie, cea luptãtoare, cea biruitoare, cea curatã ºi fãrã patã (Efes. 5, 27) .
Dragã Vasile, spune-I Domnului Isus cã “pînã în ceasul de acum flãmînzim ºi însetãm
dupã Cuvîntul Lui ºi dupã dreptate. Pînã în ceasul de acum sîntem ocãrîþi dar binecuvîntãm,
sîntem prigoniþi dar rãbdãm, sîntem vorbiþi de rãu dar ne rugãm. Pînã în ceasul de acum am
ajuns ca gunoiul lumii acesteia, ca lepãdãtura tuturor ( 1 C o r . 4 , 1 1 - 1 3 ) . Dar pe toate
le biruim uitîndu-ne þintã la El (Evrei 12, 1) .
Dragã Vasile, spune-I Domnului cã sîntem încolþiþi în toate chipurile, dar nu la
strîmtorare, în grea cumpãnã sîntem, dar nu deznãdãjduiþi, prigoniþi dar nu pãrãsiþi, trîntîþi
jos dar nu omorîþi ( 2 C o r . 4 , 8 ) . Pentru cã simþim mereu Mîna Lui ºi dragostea Lui.
Dragã Vasile, spune-I Domnului Isus cã nimenea ºi nimic nu ne va mai putea despãrþi de
El ºi dragostea Lui “nici necazul, nici strîmtorarea, nici prigoana, nici primejdia, nici sabia”
(Rom. 8, 35) . Vrãjiþi de dragostea aceasta vom lupta pînã la sfîrºit pentru ca pe urmã sã
ne luãm ºi noi cununa.
Dragã Vasile! Lupta cea bunã te-ai luptat, Domnul sã-þi dea acum cununa vieþii.
O Doamne Isuse, învredniceºte-ne ºi pe noi, pe toþi ostaºii Tãi sã murim aºa cum a murit
pãrintele Vasile, pe cîmpul de luptã. Sã ne afle chemarea Ta luptînd, ca sã trecem ºi noi la
Tine ºi sã trãim cu Tine în vecii vecilor. Amin...”
T-
Dar ºi dupã precizãrile ºi mãrturiile puternice ale mitropolitului Bãlan, - ºi poate tocmai
pentru acestea, - ca ºi dupã toate celelalte mãrturisiri ale pãr. Iosif care arãtau limpede
adevãrul cu privire la Lucrarea Oastei ºi rostul ei binecuvîntat în bisericã, împotrivirile
vrãjmaºilor înnoirilor evanghelice din biserica noastrã - nu numai cã n-au încetat, dar focul
lor s-a aþîþat ºi mai puternic.
Ajunºi aici nu ne putem stãpîni sã nu arãtãm încã o datã marea noastrã durere pentru
faptul cã cei mai mari ai bisericii ºi ai poporului nostru n-au înþeles în timpul acela ºi nici în
cel urmãtor cã Dumnezeu Îºi arãta astfel în chip cu totul deosebit dragostea ºi grija Lui
mîntuitoare faþã de noi.
Dupã ce ne refãcuse þara prin întregirea tuturor þinuturilor româneºti despãrþite atîtea
veacuri de rãutatea strãinilor asupritori, aducînd pe toþi fiii cei risipiþi ai acestui neam într-o
þ arã m are ºi l i berã, - acum Bunul Dum nez eu voi a sã-i r e f a c ã º i h o t a r e l e s u f l e t e º t i
dezrobindu-ne sufletul din stãpînirile tirane ale viciilor ºi ale pãcatului, strîngîndu-ne prin
aceastã Lucrare într-o unitate mîntuitoare ºi fericitã la picioarele Crucii lui Hristos.
Lucrarea Oastei Domnului ºi omul trimes de Dumnezeu cu ea, rãsãrise ca un miracol
ceresc din tot ce aveau mai sãnãtos ºi mai al lor biserica noastrã ºi neamul nostru. ªi în
momentul cel mai greu ºi necesar al istoriei noastre.
Aceastã Lucrare evanghelicã putea fi a oricãrei biserici ºi a oricãrui popor. Dar a nimãnui
nu putea fi atît de potrivit ca a noastrã. ªi ca acum.
Hristos venea atît de vizibil ºi de real la noi acum în acest timp al nostru ca atunci,
cîndva, la Ierusalim, cînd a fost timpul Ierusalimului.
ªi precum atunci, poporul Ierusalimului simþea ºi presimþea cercetarea lui Dumnezeu prin
prezenþa Mîntuitorului Hristos în faþa lui ºi se ataºa de El cu sutele ºi cu miile, venind sub
steagul Lui ºi cerînd Împãrãþia Sa, - tot aºa ºi acum poporul nostru.
Dar precum atunci mai marii poporului ºi mai marii religiei n-au înþeles ºi n-au primit
mesajul lui Hristos, ci au fãcut totul ca sã-l zãdãrniceascã, - tot aºa ºi acum se repetã ºi la noi
acest cutremurãtor deznodãmînt.
Învãþãmintele istoriei sînt cele mai greu de înþeles pentru oamenii care fac istoria. - ªi
cele care se uitã mai repede. De aceea ºi neascultarea lor se rãzbunã cel mai amar.
T-
Mitropolitul Bãlan fiindcã era mare preot atunci, fãcea - prin Duhul Domnului, niºte
mãrturisiri pline de adevãr, dar ºi niºte profeþii. O, dacã mãcar el ºi-ar fi ales partea lor
fericitã. Prilejul acesta poate unic în Istoria noastrã n-ar fi fost zãdãrnicit. ªi cred cã ºi
pãmînteºte Istoria noastrã ar fi luat un alt curs. Dumnezeu ne-ar fi ferit de pedepsele care au
urmat prea curînd aceastã lepãdare a noastrã de Hristos.
Ce mare ºi minunatã ar fi astãzi biserica noastrã cea vie, dacã ar fi cunoscut vremea acelei
Dumnezeieºti cercetãri! (Luca 19, 44) .
T-
Îndrumãtor cu vie faptã
Îndrumãtor cu vie faptã

plug sfînt, adînc ºi credincios,
cu brazdã unicã ºi dreaptã
spre Þelul demn ºi luminos.
Aceasta este Oastea Sa

ºi harul Sãu lucreazã-n ea
Deschizãtor de drum ºi razã

pe urma crezului strãbun
adîncitor a-nþelepciunii
Cuvîntului curat ºi bun.
Frumos ºi drept brãzdînd hotarul

urmînd pe marii-naintaºi
duci spre-mplinire legãmîntul
drept-credincioºilor ostaºi.
Prin lupta rodnicã-n tãcere

plineºte-þi rostul luminos
re-nvie iarãºi cu putere
credinþa-n slujba lui Hristos.
Nu-i de-ajuns sã te naºti creºtin, trebuie sã te faci creºtin.

T-
Istoria - Vol. 1 - Cap. 11 - Cel mai bun misionar Pag. 103
Cap. 11
Cel mai bun misionar
n lumea de dupã primul rãzboi o cauzã care a grãbit marile schimbãri a fost ºi scrisul:
Î gazetele ºi cãrþile. Rãzboiul a fost o rãscruce de la care nimic n-a mai continuat dupã
cum era înainte. S-au schimbat nu numai domniile ºi hotarele popoarelor ci ºi oamenii ºi
stãrile lor.
A apãrut o foame nouã: foamea dupã citit. Aceastã dorinþã a fãcut sã se înmulþeascã
scrisul ºi însemnãtatea cãrþii, în îndrumarea gîndirii ºi traiului oamenilor.
Marile miºcãri de oameni aduse de rãzboi au avut ºi o urmare bunã: cãlãtorind, au vãzut
unii la alþii ºi ceea ce aveau bun ºi întorcîndu-se au luat cu ei acasã.
Cei din þãrile mai înapoiate, au vãzut felul de viaþã al popoarelor mai înaintate ºi cãutau
acum sã cunoascã mai mult ºi sã se organizeze mai bine. La aceasta îi putea ajuta numai
scrisul: cartea ºi gazeta. Aceastã nevoie a adus apoi cartea ºi însemnãtatea ei.
T-
În poporul nostru, sãrac ºi dezbinat cum fusese ºi în cea mai mare parte din istoria sa robit
mereu de alte popoare, - scrisul ºi cititul erau ceva aproape necunoscut. Acestea au început
cu adevãrat abia odatã cu eliberarea ºi independenþa noastrã de dupã primul mare rãzboi.
Dar dacã scrisul cult era atît de rar, de scrisul religios aproape cã nici nu se putea vorbi.
Aºa ceva era ca ºi necunoscut la noi. Nimic nu se fãcuse organizat ca marea trebuinþã a
scrisului religios sã poatã fi împlinitã. Nici mãcar biserica nu întreprinsese în privinþa asta
nimic. În afarã de puþinele cãrþi din biserici, tipãrite ºi acestea cu scris chirilic, pe care cei
tineri nu-l mai cunoºteau, - nu se mai gãsea de citit nimic religios.
Începuserã dupã rãzboi sã aparã pe la tîrguri doar niºte mici broºuri cu Epistole cãzute
din cer, cu tãlmãciri de visuri, cu descîntece ºi alte lucruri slabe, rãspîndite de afaceriºti în
scopuri de cîºtig bãnesc... Dar acestea slujeau mai mult întunericul decît lumina, mai mult
înmulþind necredinþa ºi superstiþia, nu nimicind-o.
T-
Pag. 104 Istoria - Vol. 1 - Cap. 11 - Cel mai bun misionar
Omul lui Dumnezeu care conducea ºcoala de la Lumina Satelor a înþeles îndatã cã în
slujba lui Dumnezeu pentru mîntuirea oamenilor, în noile stãri de lucruri, cartea devine
misionarul care va putea face cel mai mult pentru alungarea întunericului ºi pãcatelor - ºi
pentru vestirea adevãrului mîntuitor.
ªcoala scrisului sãptãmînal de la gazeta din Sibiu înainta. Redactorul creºtea el însuºi,
odatã cu cititorii sãi. Învãþãtorul conºtiincios se strãduia el însuºi a fi un ºcolar bun al
Duhului Sfînt, care lucra prin el spre a învãþa pe alþii voia ºi cãile lui Dumnezeu. Scrierile
sale cãpãtau o tot mai mare rãspîndire ºi adîncime. Duhul Sfînt, Puternicul sãu Luminãtor îl
inspira ºi îndruma minunat ºi harnic în gãsirea celor mai felurite ºi mai originale mijloace ºi
cãi pentru atragerea sufletelor la Hristos. ªi pentru a le lumina cald ºi apropiat înþelesul
Sfintelor Scripturi.
Sub îndrumarea Sfîntului Duh începu el ºcolile minunate cu Tîlcuirea Evangheliilor, cu
Citiri ºi tîlcuiri din Biblie, cu Corabia lui Noe, cu Vremuri Biblice, Rãzboiul Sfînt ºi altele
care au urmat, trecînd din numãr în numãr, din an în an...
Aceste învãþãturi plãceau atît de mult cã în curînd se dovedi cã publicarea lor numai în
gazetã era neîndestulãtoare.
Gazetele, oricît de bine erau pãstrate de cãtre cei ce puneau mîna pe ele, se rupeau, se
rãtãceau - ºi scrisul cu continuare se întrerupea, se pierdea. Trebuia neapãrat strîngerea
acestui scris în cãrþi care sã adune la un singur loc tot înþelesul unor învãþãturi, pentru ca
omul sã-l poatã urmãri ºi cuprinde folositor. Cartea poate circula mai uºor ºi rãmîne mai mult.
Cartea va fi misionarul viitorului. Ea începe sã poatã face slujba Domnului în felul cel mai
harnic ºi mai potrivit. Sã prindem deci cartea, ºi s-o punem în slujba lui Hristos!
T-
Dar tiparul este rar ºi scump foc. Tipografiile sînt puþine ºi aproape toate în mîinile
strãinilor. Se cereau preþuri uriaºe, pentru cã toþi proprietarii erau cartelaþi ºi înþeleºi sã nu
tipãreascã decît de la un anumit preþ în sus. Preþul ridicat nu numai cã era foarte greu de
achitat, dar ºi scumpea cartea în aºa fel cã abia cei cu bani mai mulþi ºi-o puteau cumpãra.
Mulþimea cea mare a poporului care purtase greul lungului rãzboi ºi pentru care stãpînirea nu
fãcea aproape nimic, o ducea din ce în ce mai greu. Greutãþile vieþii le aduceau pãcate, iar
pãcatele alte greutãþi.
Ca sã dezrobeºti poporul acesta din robia ºi orbia pãcatului îþi trebuie cartea religioasã,
iar ca sã-i dai cartea aceasta ieftinã, îþi trebuie nu numai darul scrisului sfînt ci ºi avuþii
întregi s-o poþi tipãri.
Oamenii lui Dumnezeu au fost totdeauna sãraci pãmînteºte. Ei n-au avut mare decît
sufletul lor bun ºi darnic. Aºa era ºi pãr. Iosif. În afarã de puþina parte de avere care îi
revenea între cei ºase fraþi ai sãi de la pãrinþii din Certege, ºi apoi moºtenirea copilului Tit,
rãmasã dupã mama lui înmormîntatã la Vidra - nu mai avea nimic. Dar ºi de acestea rãmase
acolo se foloseau acuma numai alþii.
T-
Gazeta Lumina Satelor nu era a lui. A lui era numai munca uriaºã ºi istovitoare de la
aceastã gazetã. Muncã pentru care nici nu primea un salar. Nici tipografia nu era a lui, era a
mitropoliei. ªi tot ce se încasa din abonamentele gazetei, mergea la administraþia de la
consistoriul mitropolitan al cãruia era tipografia.
Omul lui Dumnezeu ºi copilul sãu trãiau doar din modestul salar primit de la Orfelinat,
pentru munca ºi grija pe care o depunea ca director acolo.
De unde dar sã poatã el scoate sumele uriaºe care vor trebui plãtite pentru tipãrirea
învãþãturilor mîntuitoare în cãrþi multe ºi ieftine, care sã poatã ajunge în mîinile poporului
sãrac ºi lipsit de care acum nimeni nu se intereseazã ºi peste care apasã numai greutãþile,
scumpetea ºi pãcatul?
Tipografia mitropoliei i-ar fi tipãrit pe datorie - dar la credit se adaugã acum dobînzi
grele, iar acestea sporesc datoria ºi o cresc neîncetat.
Va cere împrumut la bancã, punîndu-ºi garanþie moºtenirea de la þarã a lui ºi a copilului
- ºi în felul acesta va tipãri cartea. Cãci lucrul Domnului trebuie fãcut cu orice preþ - ºi
trebuie atunci cînd e vremea lui, nu mai tîrziu. El este un rob al Domnului cu tot ce era el.
Deci va pune tot puþinul sãu în slujba pe care i-o porunceºte Domnul, iar mai departe va purta
de grijã Mîntuitorul ºi Domnul sãu al cãruia este lucrul acesta ºi care îi porunceºte: începe,
Eu sînt cu tine, nu te teme!
Setea ºi foamea poporului dupã Cuvîntul lui Dumnezeu era pentru pãr. Iosif îndemnul ºi
porunca Domnului care îl zorea sã porneascã cu orice risc la lucrul cu cartea.
Împotriva tuturor greutãþilor uriaºe care îi stau în faþã, apostolia cãrþii trebuie sã înceapã
numaidecît. Fãrã a mai aºtepta ivirea unor vremi mai bune, sau minunea ivirii vreunui
milionar sfînt.
Va începe cu nãdejdea în ajutorul lui Dumnezeu ºi cu credinþa cã se vor mai ivi ºi alþii
care vor sãri în ajutorul lui pentru lucrul Domnului.
Bizuit numai pe încrederea în Domnul Isus ºi pe înþelegerea poporului Sãu, a pornit el la
aceastã îndrãzneaþã hotãrîre care atunci pãrea o nebunie. ªi în care a riscat totul.
Iatã ce scria el în clipa acestei mari hotãrîri:
“O chemare de ajutor: pentru strîngerea spicelor sufleteºti din aceastã gazetã. Învãþãturile
sufleteºti care le seamãnã aceastã gazetã, acum trecutã de doi ani, au rodit în multe suflete
- ºi mulþi s-au îndreptat prin citirea lor. Scrisorile ce le primesc zilnic din toate pãrþile sînt
cea mai grãitoare dovadã cã Cuvîntul lui Dumnezeu lucreazã ºi astãzi în sufletul oamenilor.
O ºcoalã de învãþãturi sufleteºti am fãcut din aceastã gazetã ºi cine a intrat de la început
în aceastã ºcoalã, multe a putut învãþa. Dar acum, dupã doi ani, un neajuns începe a se ivi.
În ºcoala acestei gazete mulþi au intrat numai acum, alþii dupã un an ºi cu aceºtia ar trebui sã
încep ºcoala iarãºi de la început, iar cu ceilalþi trebuie sã înaintez mai departe în lucrul
Domnului, - ºi prin asta ºcoala suferã.
Învãþãturile sufleteºti date prin aceastã gazetã stau ca niºte spice împrãºtiate într-un ogor
de muncã pentru Evanghelia Domnului - ºi aceste spice ar trebui strînse la un loc, orînduite
ºi tipãrite în cãrþi ºi cãrticele ieftine care sã se desfacã apoi în popor. Dar acest lucru nu mai
stã în puterea mea. Tiparul cere azi averi întregi ºi ceea ce se tipãreºte iese foc de scump, iar
poporul nu se prea însufleþeºte pentru cãrþi scumpe.
În faþa acestor greutãþi, împins de dorul de a putea duce lucrul Domnului mai departe, cu
tot mai mare cîºtig sufletesc, apelez la cititorii acestei gazete, sã ajute cu obolul lor strîngerea
spicelor sufleteºti din aceastã gazetã ºi legarea lor în cãrþi ieftine pentru popor. Lumina
Satelor are mulþi prieteni ºi dacã cît mai mulþi vor trimite cît de cît din prisosul inimii ºi
puterii lor bãneºti, vom putea da într-o carte toate evangheliile duminicilor ºi tîlcuirea lor,
precum ºi alte cãrþi ºi cãrticele de învãþãturã sufleteascã (toate împodobite cu frumoasele
chipuri din gazetã).
Darurile ce se vor trimite pentru strîngerea spicelor, vor ajunge în banca cea mai bunã
care va slobozi banii în umblare sufleteascã ºi va plãti dupã ei camãta cea mai scumpã:
vestirea Evangheliei Domnului, pentru mîntuirea sufleteascã a de aproapelui. Toate darurile
se vor publica, ca mulþumitã publicã în aceastã gazetã”.
T-
Preot Iosif Trifa, redactorul gazetei Lumina Satelor.
T-
Ceva mai tîrziu L. S. nr. 37 din 21 septembrie 1924, scria: “O veste bunã. Zi de zi sosesc
la redacþie scrisori care vorbesc despre plãcerea sufleteascã cu care cititorii noºtri citesc
învãþãturile sufleteºti din aceastã gazetã ºi îndeosebi tîlcuirea evangheliilor ºi citirile ºi
tîlcuirile din Biblie pe care le scrie redactorul nostru pãrintele Trifa sub numele de I.
Tîlcuitor. Este însã un mare neajuns faptul cã cititorii nu pot avea strînse la un loc aceste
învãþãturi. Unii au risipit foaia, alþii n-au numerele toate. Dîndu-ºi seama de lucrul acesta pãr.
Trifa a pus sub tipar Evangheliile duminicilor de peste an, cu tîlcuirea lor precum ºi citirile
ºi tîlcuirile din Biblie însoþite fiecare cu chipuri frumoase. Cei ce doresc sã aibã aceste cãrþi
de mare ajutor sufletesc, sã ne scrie ºi sã ne înºtiinþeze de pe acum, cãci se vor tipãri numai
un numãr restrîns, pãr. Iosif neavînd mijloace bãneºti sã le tipãreascã în numãr mai mare.
Pentru strîngerea acestor spice sufleteºti s-a fãcut ºi o chemare de ajutor aici la gazetã (nr.
9/1924). Am primit însã numai ceva peste o mie de lei, o sumã care este un picur în miile cele
multe ce le cere azi tiparul.
Dar lucrul Domnului nu poate sta pe loc din pricina acestor greutãþi. Plecãm la drum ºi
cu cãrþi. A Lui e grija ce va fi mai departe, cãci pentru El lucrãm”...
T-
Curînd, cînd a apãrut prima carte din marea operã a omului lui Dumnezeu, Lumina Satelor
publica urmãtorul anunþ ca un oftat de bucurie: O carte cu ...8 lei. O carte cu 8 lei este azi
cu adevãrat un lucru de mirare cînd o foiþã de þigarã costã 2 lei ºi 50 de bani. Aceastã carte
cu 8 lei este cea scoasã de redactorul acestei gazete, pãrintele Iosif Trifa ºi despre care am
scris mai pe larg în numãrul trecut. Întovãrãºiþi-vã zece inºi, fiecare cu 8 lei ºi trimiþînd aceºti
bani veþi primi fiecare cîte o carte cu peste 15 chipuri religioase împreunate cu citiri ºi tîlcuiri
din Biblie precum ºi o mulþime de mici istorioare pline de învãþãturã sufleteascã. Acest preþ
mic l-am stabilit ca sã putem aduce cît mai mare cîºtig sufletesc. Þinem deschis acest preþ
numai pe douã sãptãmîni pentru ca sã bãgãm banii în alte cãrþi ieftine. Citirile din Biblie vor
ieºi în mai multe cãrþi ºi cine va cumpãra de la început aceste cãrþi va avea pe urmã o Biblie
întreagã în chipuri, icoane ºi tîlcuiri frumoase. Ajutaþi lucrul Domnului rãspîndind aceste
cãrþi”.
L. S. nr. 50-52 din 21 decembrie 1924.
T-
Spre încurajarea rãspîndirii Cuvîntului Sfînt, Duhul Domnului i-a inspirat pãrintelui Iosif
gînduri ºi metode mereu noi. Una din aceste metode era instituirea de premii lunare în cãrþi
ºi bani, prin tragere la sorþi, între abonaþi ºi cititori. Aceste premii vor continua ani la rînd
ºi vor fi un puternic mijloc de atragere a multora lîngã Cuvîntul lui Dumnezeu. Iatã ce scrie
la acest început pãr. Iosif: “...Premii de mii de lei, în fiecare lunã. Lumina Satelor a adus
multe noutãþi în felul de a face gazetãrie pentru popor. Cea mai mare noutate este duhul
religios în care se scrie aceastã gazetã. O altã noutate sînt apoi ºi premiile pe care le publicã
în L. S. ºi bunul nostru prieten Ilie Laza din America (pentru citirea ºi cunoaºterea Bibliei).
Pe viitor cu ajutorul Domnului vom duce mai departe ºi lucrul acesta.
Pe lîngã premiile ce le va mai pune Ilie Laza - ºi poate ºi alþii - va pune ºi gazeta noastrã
fel de fel de cãrþi, de bani, etc... În fiecare lunã va fi o tragere de premii... Se vor trage la
sorþi premii din: Biblii, Noul Testament, abonamente la gazetã, cãrþile scoase de pãr. Trifa
ºi alte cãrþi folositoare... În loc de cãrþi, cîºtigãtorul poate primi ºi preþul lor în bani, dacã
vrea. Pe lîngã acestea vor veni ºi premii pentru poezii religioase, etc. Facem ºi aceastã jertfã
ca sã strîngem cît mai multe suflete lîngã Cuvîntul lui Dumnezeu...”
L. S. nr. 50-52 din 21 decembrie 1924.
T-
Atît de greu, dar atît de frumos a fost începutul! Dar ºi mai mult încã...
T-
Pe lîngã preþurile neobiºnuit de ieftine puse la cãrþi ºi pe lîngã premiile date lunar,
desfãcãtorilor de cãrþi ºi de Biblii li se mai da, la comenzi ceva mai mari, un rabat de 20 ºi
chiar 25% din preþul lor, trimiþîndu-se cãrþile ºi pe aºteptare. Adicã spre a fi plãtite dupã
vînzarea lor. Aceste condiþii nespus de avantajoase, nimeni nu le mai acorda în felul acesta.
Ele au încurajat pe mulþi sã rãspîndeascã puternic Cuvîntul lui Dumnezeu prin cartea
religioasã. Iar cartea s-a dovedit misionarul cel mai bun ºi mai harnic propovãduind cu multã
repeziciune ºi putere mîntuirea Crucii ºi jertfei lui Hristos.
O mare revãrsare a Duhului Sfînt a venit peste þarã ºi peste popor prin lucrarea Cuvîntului
rãspîndit de cãrþi. Peste toate vãile ºi dealurile þãrii bãtea un vînt de înviere sufleteascã ºi un
aer de primãvarã sfîntã rãspîndea pretutindeni chemãrile mîntuirii ºi binefacerile ei.
Oameni simpli din popor, þãrani ºi muncitori, bãrbaþi, femei ºi copii chiar se oferirã de
bunãvoie ca rãspînditori de cãrþi ºi foi. Tineri ºi bãtrîni se angajau voluntari în aceastã
semãnare sfîntã de grîu duhovnicesc.
Primul care s-a oferit sã facã slujba aceasta a fost un ostaº þãran din Bucovina: Zaharie
Cudlic din Pojorîta. “...fiind eu invalid de rãzboi - scrie el - mi-am fãcut hotãrîrea cã decît
sã duc ºi sã împart consãtenilor mei tabac ºi bãuturã (- invalizii aveau autorizaþie de
comerþ -), mai bine voi duce consãtenilor cãrþi de folos sufletesc... Astfel am vîndut în anul
1925 multe Biblii, Psaltiri, Noul Testament ºi multe alte cãrþi mîntuitoare... Rog binevoiþi a
ne trimite din nou alte Biblii ºi cãrþi...”
La aceastã scrisoare pãr. Iosif adaugã: “...Bun lucru ai fãcut iubitul nostru. Fie ca lucrul
tãu sã fie o pildã ºi pentru alþii care s-au strîns la lucru ºi la luptã sub steagul Mîntuitorului.
În Oastea Domnului sînt înºtiinþaþi peste 2.000 de ostaºi. O, ce ofensivã am putea face cu
aceastã armatã împotriva vrãjmaºului diavol dacã fiecare ostaº ar fi un ostaº activ în Oastea
Domnului. Iar a fi un ostaº activ în O. D. înseamnã a ajuta dupã puterile tale lucrul
Domnului ºi lupta împotriva întunericului.
În multe feluri poate ajuta un ostaº lucrul Domnului. Ostaºul Zaharie Cudlic a ajutat acest
lucru ajutînd ºi pe alþii sã afle Cuvîntul lui Dumnezeu din Sfintele Scripturi.
Bunã slujbã a fãcut. Dumnezeu îi va întoarce ºi cîºtigul ce l-a pierdut din tabac ºi bãuturã.
Sã facã ºi alþii aºa. Fiecare ostaº sã aibã la îndemînã cãrþi de ajutor sufletesc pentru a putea
aduce ºi pe alþii sub steagul Mîntuitorului.
Þinem ºi cu acest prilej sã vestim pe ostaºii noºtri cã le putem trimite spre desfacere cãrþi
sufleteºti. Preþul lor îl pot plãti ºi numai dupã ce le-au vîndut în popor (pentru ostenealã se
socoteºte ºi rabat, ca celor ce desfac gazeta). Lucrul ce-l face Zaharie Cudlic sã-l încerce ºi
alþii pentru ca O. D. sã fie cu adevãrat o Oaste de luptãtori ºi diavolul sã se cutremure de
ofensiva noastrã”.
Într-adevãr lucrul acesta l-au fãcut mulþi, dar buna credinþã ºi jertfa care o fãcea pãr. Iosif
au fost înºelate de foarte mulþi dintre aceºtia care au vãzut în aceasta un mijloc de cîºtig
nemuncit. Astfel cã nu dupã mult timp s-a ivit cea mai blestematã categorie de înºelãtori ºi
jefuitori, acei care înºelau pe omul lui Dumnezeu, cel ce-ºi jertfea sãnãtatea ºi tot avutul lui
pentru slava lui Dumnezeu ºi mîntuirea semenilor sãi. ªi jefuiau Lucrarea lui Dumnezeu.
Aceºtia au dus, unii multe, alþii ºi mai multe din cãrþile date lor pe încredere ºi le-au
vîndut, dar banii ºi i-au însuºit ei, nemaitrimiþînd înapoi nici mãcar preþul pentru Bibliile
plãtite înainte de cãtre pãrintele, nici preþul cãrþilor tipãrite pe bani luaþi de el cu camãtã de
la bancã, bani care la fel trebuiau plãtiþi din greu. S-au adunat astfel pagubele fãcute de aceºti
jefuitori în sume tot mai mari pînã cînd situaþia pãrintelui s-a îngreuiat peste mãsurã de mult.
La repetatele scrisori de rugãminþi, cei mai mulþi n-au mai rãspuns niciodatã. Ca om al
lui Dumnezeu, în judecatã nu-i putea da, aºa cum fãceau alþii. Aºa cã a rãmas de pagubã
tocmai de ceea ce l-ar fi putut ajuta sã ducã mai cu spor tipãrirea cãrþilor tot mai frumoase
pe care le scria el ºi alþi scriitori ai Oastei. Ce greu va apãsa odatã acest pãcat pe sufletul
acelora care au zãdãrnicit în felul acesta propãºirea Lucrãrii Domnului. Numai Domnul Isus
ºi fraþii cei puþini care n-au reþinut pentru ei nici mãcar rabatul ce li se dãdea pe dreptul ci
mai ajutau ºi din al lor, - numai ei au fãcut ca sã nu se încheie totul cu un faliment.
Domnul într-adevãr a avut milã, dar a trebuit luptat cu greutãþi de necrezut. Îmi amintesc
cã mult mai tîrziu cînd venise ºi tipografia, iar numãrul cãrþilor scoase de pãr. Iosif se
înzecise, în privinþa asta situaþia nu se îmbunãtãþise deloc. Venitul care se putea realiza, era
abia cît sã se acopere cu greu strict numai costul muncii. Cîþi ani am trãit lîngã pãr. Iosif, atît
el cît ºi noi cei care lucram la redacþie împreunã cu el, - n-a primit nici unul, nici noi nici el,
nici un fel de salar. Am muncit fãrã nici un salar toþi aceºti ani. Eu nu mi-am cumpãrat în
patru ani decît un singur costum de haine ºi vreo 2-3 cãmãºi. Ne purtam necrezut de modest
îmbrãcaþi. ªi ne hrãneam tot aºa. Umblam pe jos neavînd adeseori nici banii de tramvai. Îmi
amintesc cã venind odatã cu pãrintele de la sanatoriu spre locuinþã (atunci aveam o locuinþã
închiriatã în Str. Zidarilor) neavînd nici el nici eu banii sã ne plãtim tramvaiul, pãrintele ºi-a
lãsat amanet la taxator ceasul lui de buzunar. Taxatorul îl cunoºtea pe pãrintele ºi îl respecta
foarte mult. Totuºi ceasul i l-a luat. La întoarcere am plãtit cei 3 lei cît costa biletul ºi astfel
taxatorul i-a dat pãrintelui ceasul înapoi.
T-
Îmi amintesc ce planuri minunate fãceam stînd serile ºi zilele de vorbã printre lucru cu
pãrintele:
- Dacã cei care ne datoreazã atîtea sute de mii de lei, ne-ar trimite numai datoria lor, ce
lucrãri minunate am mai putea tipãri noi cu aceºti bani. Uite cãrþile astea care aºteaptã! - ªi
altele. ªi altele...
- Dacã...
- Sau dacã s-ar ivi vreun bogãtaº din aceºtia care cheltuiesc atîþia bani pentru tot felul de
nebunii ºi de pofte, - sã facã ceva pentru Dumnezeu ºi sã dea mãcar o parte din banii aceºtia
pentru tipãrituri religioase...
- Dacã...
- Sau dacã, mãcar vreunul din aceºtia care ne scriu nouã zilnic, uite ca acesta care spune
cã de cînd a citit cãrþile Oastei ºi s-a predat Domnului, el nu numai cã ºi-a rãscumpãrat averea
pe care o vînduse înainte, datoritã beþiei ºi jocului de cãrþi, dar muncind ºi economisind acum
ºi-a mai cumpãrat încã de douã ori pe atîta...
Dacã un astfel de om ºi-ar spune cam aºa: Lucrarea asta m-a fãcut pe mine sã-mi cîºtig
nu numai avuþia veºnicã dar ºi sã-mi rãscumpãr averea pierdutã. ªi pe urmã sã mai cîºtig încã
de douã ori atît. Ia sã fac acum ºi eu ceva, drept recunoºtinþã pentru cã aceastã Lucrare a fãcut
pentru mine atît de mult. Mai ales cã vãd cã se luptã cu o mulþime de greutãþi. Ia sã trimit ºi
eu nu un drob de sare într-o apã mare - ci sã ajut, sã se cunoascã!
O, ce am putea face noi, numai cu ceea ce este un prisos al acestora!
Dar...nimeni nu a fãcut niciodatã faþã de noi (ºi faþã de Domnul) un astfel de gest. Ne
ajutã tot fratele Iulius Igna cel sãrac ºi tot sora Ana Matei cea vãduvã...
ªi pãrintele ofta îndurerat. O, cît de mult spunea acest oftat...
T-
În nr. 7 din 13 februarie 1927 pãr. Iosif scria:
“S-a pus baza unui fond de evanghelizare... L. S. a pornit cu Oastea Domnului o mare
luptã contra pãcatului. În aceastã luptã am avut ºi sprijinul material - singurul sprijin material
al fondului societãþii Oastea Domnului. Acest fond a fost întemeiat de un cantor evlavios
Nicolae Cimpoca din Sadu, jud. Sibiu cu o donaþie de 1.000 de lei. La acest început s-au
strîns apoi ºi alte dãruiri. Fondul a fost înfiinþat pentru ajutorarea trupeascã ºi sufleteascã a
celor din Oastea Domnului. “Din acest mic grãunte de muºtar doresc sã creascã un copac
mare” - scrie cantorul N. Cimpoca... Acum ne mai vine o donaþie de 5.000 de lei... Faptul
acesta ne îndeamnã sã înaintãm mai departe... Punem baza unui fond de evanghelizare... Vom
începe sã publicãm tot ce ni se trimite pentru lucrul Domnului... Gîndul nostru este sã ieºim
cu toate puterile la seceriºul cel mult ce ne aºteaptã în lume... Gîndul nostru este sã putem
umplea satele ºi oraºele de cãrþi religioase ieftine... Începem cu publicarea celor ce au dãruit:
- Nicolae Cimpoca din Sadu - 1.000 de lei.
- Timotei Popovici, prof. Sibiu - 1.000 de lei.
- Iosif Trifa redactor L. S. - 1.000 de lei.
- Moise Popovici profesor Baiaº - 1.000 de lei...
T-
Început cu acest numãr, fondul de evanghelizare a continuat apoi cîþiva ani, cînd numãr
de numãr, cîte 4-5 sãraci ºi vãduve trimiteau bãnuþul lor spre a ajuta lucrarea de rãspîndire
a Cuvîntului Sfînt. Aceºti bãnuþi sfinþi au contribuit ºi ei la acoperirea cheltuielilor de tipãrire
ºi la continuarea muncii în redacþia Oastei Domnului. Aceste mici daruri ale dragostei au fost
de un ºi mai mare sprijin sufletesc pentru pãrintele, pentru cã el a vãzut în acestea o mare
mîngîiere din partea Domnului, o puternicã dovadã cã Domnul este cu el, ºi nu-l va lãsa de
ruºine. ªi o rãsplãtire pentru dureroasa loviturã datã de pomãnarii rãufãcãtori ºi înºelãtori
care pãgubesc Lucrarea lui Dumnezeu cea sfîntã ºi grea.
T-
Încã de la prima hotãrîre lucrul Domnului înainta frumos. Fãrã nici un ajutor material nici
din partea mitropoliei, nici din partea guvernului (care era foarte darnic cu alþii) pãrintele
Iosif începu sã aibã primele izbînzi în tipãrirea ºi rãspîndirea cãrþii religioase. La sfîrºitul
anului 1926 el scria;
Precum poate oricine vedea ºi judeca, noi am pus cãrþilor noastre niºte preþuri foarte
ieftine. Acestea sînt preþuri de evanghelizare, adicã ºi preþurile de pe carte predicã despre
Evanghelia lui Hristos. Am pus aceste preþuri ca aceste cãrþi sã poatã cãlãtori din sat în sat,
din casã în casã, de la om la om ducînd pe tot locul învãþãturi sufleteºti ºi trezind în oameni
dragostea dupã Cuvîntul lui Dumnezeu ºi Biblie.
12 cãrþi scoase de preotul I. Trifa, - cu prilejul jubileului de 5 ani al foii Lumina

Satelor... L. S. împlineºte zilele acestea 5 ani de cînd a pornit la drum. Ca o rugãciune de
mulþumitã pentru ajutorul de care ne-a învrednicit Dumnezeu am strîns cu acest prilej toatã
ºcoala de 5 ani a acestei foi în 12 cãrþi.
T-
Citiri ºi tîlcuiri din Biblie cartea I = 12 lei
Citiri ºi tîlcuiri din Biblie cartea II = 12 lei
Citiri ºi tîlcuiri din Biblie cartea III = 12 lei
Tîlcuirea Evangheliilor cartea I = 18 lei
Tîlcuirea Evangheliilor cartea II = 16 lei
Tîlcuirea Evangheliilor cartea III = 16 lei
Cartea despre Oastea Domnului... Oastea Domnului este o oºtire care luptã contra
vrãjmaºului diavol, sub steagul ºi conducerea lui Isus Biruitorul... În preþul ei sînt socotite
absolut numai spesele de tipar, anumit ca sã poatã strãbate cît mai mult în popor. Gîndul
nostru era s-o putem da eventual chiar gratuit, - dar dupã ce din nici o parte n-am primit nici
un ajutor pentru ea, mai mult decît atît n-am putut face.
Costã = 30 de lei.
Din Pildele Mîntuitorului = 12 lei
Adînciri în Evanghelia Mîntuitorului = 10 lei
Însemnãrile cãlãtoriei la Ierusalim = 50 lei
25 de Povestiri morale = 10 lei.
T-
Iar în nr. 15 din 10 aprilie 1927 scria:
...Vindem cãrþile cu deficit! Socotelile se pot vedea la tipografie oricînd. Însã nouã nu ne
pare rãu de aceastã pagubã. Noi înºine ne-am fãcut cu voia aceastã pagubã pentru ca dupã ea
sã avem cîºtigul cel mare sufletesc: ajungerea cãrþilor bune în familiile creºtine.
Putem sta oricînd în faþa Domnului cu conºtiinþa împãcatã. Ne-am fãcut datoria deplin.
Am pus în slujba Lui deplin toatã averea noastrã sufleteascã ºi materialã, n-am precupeþit
nimic.
T-
Dupã un an de la aceastã datã, în 4 martie 1928, pãr. Iosif scria:
...Fãrã nici o subvenþie din partea nimãnui bilanþul nostru de un an este rãspîndirea a
100.000 de cãrþi ºi 500.000 de gazete. Am cerut statului ceva ajutor - dar nu ne-a dat nimic
(biserica nu a dat nici ea!). Milioanele se dau numai pentru propaganda politicã. Am cerut
însã ajutorul Domnului ºi ni l-a dat El. Am avut datorii peste 100.000 de lei. Astra cu un
buget de 7-8 milioane aproape tot de la stat, n-a fãcut cît Lumina Satelor fãrã nici un ajutor.
Mai mult face ajutorul Domnului decît toate milioanele. Mulþumim pentru toate numai
Domnului. ªi mulþumim fraþilor ostaºi.
T-
În nr. 11 din 11 martie 1928 pãrintele anunþa tipãrirea unei cãrþi noi: Însemnãri de la
picioarele Crucii - carte pe care însã n-a mai ajuns s-o termine ºi s-o tipãreascã niciodatã.
Aceasta - îmi spunea el - va trebui sã primeascã titlul Golgota. Voia sã strîngã în ea tot ce-a
putut scrie el mai frumos despre Jertfa cea Mare a Dulcelui sãu Mîntuitor.
În mare parte lipsa ei se datoreºte greutãþilor tiparului ºi mai ales pãcatului celor care nu
ºi-au plãtit datoriile. O, cîte astfel de mãrgãritare scumpe a dus cu el în mormînt acest
înzestrat om al lui Dumnezeu, numai pentru cã satanica lãcomie de bani a unora din jurul lui,
l-au împiedicat sã dea la luminã atunci. Iar mai tîrziu, au venit celelalte greutãþi.
Cartea Însemnãri de la picioarele Crucii o avea mereu în inimã pãrintele mai presus de
toate celelalte. El strîngea pentru ea tot ce putea scrie mai inspirat ºi mai duios. Nici cu ºapte
ani mai tîrziu în 1935, (cînd ne mutasem în str. Turnului ºi cînd locuia în odãiþa cu cele 80
de trepte de la etajul al treilea) încã nu socotea cã a strîns tot ce gîndea el cã va trebui sã
cuprindã Golgota - cartea de încununare a muncii lui de rob ºi apostol al Crucii ºi Jertfei lui
Isus Cel Rãstignit.
T-
În odãiþa aceea îmi spunea într-o zi:
- Cartea Golgotei trebuie sã cuprindã în ea tot aurul lacrimilor recunoºtinþei din sufletul
meu faþã de dragostea cu care m-a rãscumpãrat Scumpul meu Mîntuitor. Ea trebuie sã se
cheme: Golgota, pentru cã tot ce s-a fãcut cereºte pe acest pãmînt este datoritã Golgotei ºi
Jertfei Dumnezeieºti de pe Crucea ei. Vreau ca aceasta sã fie ultima mea carte ºi cel mai înalt
rãspuns pe care îl voi putea da dragostei ºi Jertfei Sale de pe Cruce pentru mine, pentru noi...
Dar n-a mai ajuns s-o poatã sfîrºi. Cum am mai spus greutãþile nespus de mari ºi oamenii
nespus de mici, printre care i-a fost dat sã trãiascã - nu i-au îngãduit sã-ºi împlineascã nici
acest gînd minunat ºi duios, ca ºi pe atîtea altele.
Dar o mare parte din scrierile pe care pãr. Iosif a avut de gînd sã le strîngã în acea carte, -
cununa scrierilor lui, - se mai gãsesc încã rãspîndite prin revistele care au urmat începînd
chiar din acel numãr din L. S. - ºi pînã la cele din urmã scrieri ale lui!
Cîndva, poate, un alt om trimes de Dumnezeu, va aduna ceea ce va mai putea gãsi din ele
ºi le va strînge într-o cununã de mãrgãritare pe fruntea cãrora va scrie Golgota, aºa cum a
dorit acel mare înaintaº al nostru trimes de Dumnezeu, ca ºi care Isus Cel Rãstignit a mai avut
prea puþini apostoli, de la sf. Pavel ºi sf. Ioan Gurã de Aur, - încoace.
T-
Cu gîndul tipãririi ºi rãspîndirii a milioane de misionari cãrþi, a lucrat pãr. Iosif ºi în
direcþia procurãrii unei tipografii ºi a unei librãrii.
Este uimitor ºi este mãreþ sã vezi cît a putut realiza acest om care purta un atît de mare
suflet într-un aºa de mic trup. ªi totul a fost realizat numai prin marea lui credinþã în puterea
lui Dumnezeu ºi în solia cereascã ce i se încredinþase.
La vîrsta de 50 de ani cînd va pleca la Domnul el avea tipãrite peste 50 de titluri de cãrþi
ºi calendare, 15 ani de gazete redactate sãptãmînal, toate rãspîndite în zeci de milioane de
exemplare în toatã lumea precum ºi o lucrare duhovniceascã numãrînd sute de mii de suflete
nãscute din Dumnezeu.
Iatã roadele unui grãunte de credinþã vie ºi a unui strop de dragoste curatã. Dar ºi a unei
uriaºe cantitãþi de suferinþã, de amãrãciuni ºi de lacrimi... ªi a unor lungi ani de boalã prin
spitale de-a lungul cãrora a suferit ºapte operaþii.
Ce mare pierdere este însã pentru noi ºi pentru tot viitorul poporului nostru - ºi poate încã
a multora - cã aceste minunate solii mîntuitoare - atît de scump ºi de dureros plãtite - prin
care au fost renãscute la o viaþã sfîntã atîtea sute de mii de suflete, - azi nu numai cã nu se
mai tipãresc spre potolirea setei sufleteºti a poporului care le cautã fãrã a le mai putea gãsi, -
dar au fost ºi prigonite ºi batjocorite ca niºte cãrþi rele ºi primejdioase.
Mare pãcat este acesta! - ªi cumplit se va rãzbuna odatã ºi asupra celor vinovaþi ºi asupra
multor nevinovaþi îndepãrtarea scriitorilor credincioºi ºi a cãrþilor religioase din educarea
tineretului ºi a poporului nostru.
T-
Sfînta Scripturã are o putere covîrºitoare prin care ea a prefãcut ºi preface nenumãrate
suflete pãcãtoase în suflete sfinte.
T-
Învãþãtura de Credinþã Creºtinã Ortodoxã.
O trîmbiþã cereascã
O trîmbiþã cereascã
ce sunã-nflãcãrat
un strigãt de chemare
spre Cel Adevãrat.
Aceasta fie Oastea Sa

ºi El va fi slãvit de ea
viaþa ei fiind Hristos
Un sunet de trezire
din somnul ucigaº
un semn de îngrozire
vicleanului vrãjmaº.
Semnal de-avînt puternic

spre Þinta de atins
îndemn ºi-mbãrbãtare
spre cel prea greu cuprins.
- Cu sunet clar vesteºte

ºi cheamã curajos
din moarte ne trezeºte
spre slujba lui Hristos.
De la necunoaºterea ºi neascultarea Sfintelor Scripturi izvorãsc toate relele între oameni.

T-
Istoria - Vol. 1 - Cap. 12 - Naºterea imnului duhovnicesc Pag. 113
Cap. 12
Naºterea imnului duhovnicesc
tras de dragostea lui Hristos cu o putere nebiruitã, aprins de o mare însufleþire pentru
A învierea bisericii noastre ºi apãsat de grija mîntuirii poporului nostru, - acest mare
trimes al lui Dumnezeu care a fost pãr. Iosif Trifa împreuna în sufletul lui, cele douã
dimensiuni mari ale sufletului românesc: credinþa ºi cîntarea.
El însuºi o fire plinã de simþire ºi duioºie era un poet. Pe lîngã cele douã poezii cunoscute
ale lui care au ºi devenit cîntãri: Mai lîngã Domnul meu, mai lîngã El ºi În drum spre
Golgota, - pãr. Iosif a mai scris încã multe poezii. Mai ales în anii de la începutul Oastei cînd
încã nu se nãscuse poezia religioasã la noi. Cãci adevãrata noastrã poezie religioasã a început
sã se nascã abia în anii Oastei.
Acest mare vizionar a înþeles marea nevoie a cîntãrii religioase la noi - ºi a militat cu
toatã puterea ºi mijloacele lui, spre a o trezi ºi ajuta. Ceea ce se fãcuse înainte de el, în
privinþa poeziei religioase în popor erau doar mici încercãri slabe care multe au rãmas în faºã.
T-
Cele cîteva gazete care apãreau pentru popor în Ardeal între anii 1920-1930 publicau ºi
multe poezii populare ºi patriotice. Mai ales Lumea ºi Þara de la Cluj cu suplimentul ei
Cosînzeana sau Libertatea de la Orãºtie cu suplimentul Foaia Interesantã ori Foaia Noastrã,
cuprindeau o bogatã literaturã poeticã. ªi încurajau puternic muzica popularã.
O mulþime de coruri ºi fanfare activau la oraºe ºi la sate dînd multe reuniuni ºi concerte.
Peste tot numai poezie ºi muzicã lumeascã. Chiar ºi la reuniunile organizate de bisericã, nu
se putea asculta obiºnuit decît poezie ºi muzicã lumeascã. Poezie ºi muzicã cu adevãrat
creºtinã ºi evanghelicã, nu exista la noi. Poporul nostru, poporul poeziei ºi cîntecului nu avea
nici poezie nici cîntec pentru Hristos. A trebuit sã vinã acest om trimes de Dumnezeu ca sã
vadã ºi aceastã mare lipsã, ºi sã facã totul pentru a o umplea.
T-
Pag. 114 Istoria - Vol. 1 - Cap. 12 - Naºterea imnului duhovnicesc
Lumina Satelor cãreia el îi dãruise un alt fel de a fi decît al celorlalte gazete, apãrînd
pentru popor trebuia sã publice ºi ea poezie dupã acest fel nou al ei. Era pe atunci o dovadã
de mare sãrãcie sufleteascã la o gazetã pentru un popor al cîntecului, sã nu publice nici o
poezie, nici o cîntare.
Redactorul foii stãruia mereu din toate puterile sale cu tot felul de îndemnuri ºi încurajãri
spre a trezi darul poeziei ºi al cîntãrii religioase în popor. Iar pînã vor veni poeþii ºi cîntãreþii
cei înzestraþi, încerca sã umple el acest gol, publicînd prin foaie aproape regulat scurte
poezioare ºi versificãri legate mai ales de înþelesul celorlalte scrieri ale sale lîngã care
apãreau. Toate poezioarele care au apãrut pe atunci fãrã semnãturã, erau scrise de el. Cîndva,
poate se va gãsi cineva pregãtit ºi îndemnat sã caute ºi sã strîngã de prin colecþiile foilor de
atunci, toate aceste scrieri ºi versuri ale pãrintelui Iosif. Publicate într-o carte, ar fi o
frumoasã ºi necunoscutã parte a lucrãrii acestui uriaº suflet înzestrat cu atîta bogãþie de
pricepere ºi iniþiativã pusã în slujba Domnului Isus.
Oastea Domnului devenea tot mai puternicã ºi numeroasã. Una din cele mai grabnice
trebuinþe ale acestei miºcãri duhovniceºti era imnul religios, acest mijloc însufleþitor al
bucuriei, al luptei ºi al muncii sfinte. Trebuia dobîndit cît mai curînd. Se ºtia cã va veni, dar
nu se putea aºtepta mult: trebuia grãbit!
În foaia L. S. nr. 40 din 12 octombrie 1924 pãr. Iosif publica primul concurs pentru un
imn al Oastei, cu un premiu de 2 dolari. Iatã ce scria, printre altele, atunci:
“Se pune un premiu de 2 dolari pentru un cîntec de marº pe seama celor din Oastea
Domnului. Un prieten al gazetei din America îmi trimite o cinste de 2 dolari. Am aflat de bine
sã pun ºi aceastã cinste în slujba Domnului. Deschid cu aceºti dolari aici la gazetã o întrecere
(concurs) pentru cine va scrie cel mai bun cîntec (poezie) de marº pe seama celor din Oastea
Domnului. Se ºtie cã orice armatã îºi are marºul ei, adicã cîntarea de biruinþã în sunetul
cãreia pleacã la luptã. Aceastã gazetã încã a strîns o Oaste a Domnului care cheamã pe
oameni sã se hotãrascã la o viaþã nouã cu Domnul pentru ca apoi sã poatã duce la biruinþã
lupta... contra tuturor relelor care vin de la vrãjmaºul diavol. A trecut peste 500 numãrul celor
care au intrat în aceastã Oaste de mîntuire sufleteascã ºi ne trebuie acum ºi nouã un cîntec
de marº al nostru, o cîntare a noastrã care sã cînte chemãrile noastre ºi în sunetul cãreia sã
plecãm în lupta contra pãcatelor. Pentru cine va scrie acest cîntec de marº ºi pentru cine îl
va nimeri mai bine ºi mai frumos se pune premiul de 2 dolari. La aceastã întrecere pot lua
parte, în afarã de ostaºii noºtri, ºi alþii care au darul de a scrie în poezie. Invitãm ºi pe poeþii
noºtri sã-ºi punã talantul în slujba Domnului (cãci Domnul le-a dat talantul ce-l au). Poeziile
intrate se vor publica în L. S. ºi din ele vom alege pe cea mai bunã care apoi, - printr-un alt
concurs - se va pune pe note, adicã se va preface în cîntec de marº.
P. Trifa.
T-
Dar trezirea acestui har poetic ºi izbucnirea lui într-un ºuvoi puternic, nu era o treabã
uºoarã ºi dintr-o datã, ca lovirea lui Moise cu toiagul în stîncã, spre a face sã þîºneascã într-o
clipã apele dorite ( E x o d 1 7 , 6 ) . Ci a fost una grea, ca a lui Ilie, care a trebuit sã stea
timp îndelungat, cu capul aplecat pînã la pãmînt, cerînd cu rugãciune, aºteptînd cu nerãbdare
ºi întrebîndu-se de fiecare datã dacã nu acesta era cumva semnul aducãtor de ploaie
(1 Regi 18, 42-44) .
T-
La acest congres au intrat multe poezii, dar cea doritã ºi aºteptatã n-a apãrut decît mult
mai tîrziu. Redãm aici textul primelor patru sosite la redacþie.
Prima poezie intratã drept rãspuns la aceastã chemare este semnatã de un ostaº din Banat
ºi se intitula Intraþi în Oastea lui Isus. Ea este publicatã în nr. 41 din 19 octombrie 1924. Iatã
textul ei, însoþit de cîteva rînduri ale pãr. Trifa:
T-
Intraþi în Oastea lui Isus

vã cheamã glasul Domnului de Sus
în lume nu-i un nume mai frumos
decît sã fii ostaºul lui Hristos.
Eu mã simþesc atît de bine

intrat de tot în slujba Lui
o altã grijã n-am cu mine
decît s-ascult comanda Lui.
Intrat în slujba Ta Isuse

atît de tare mã simþesc
cã-mi dai mereu puteri nespuse
pe diavolul sã-l biruiesc.
O, frate dragã de-ai ºti tu

ce dar primesc de Sus
acei ce ies din rãu ºi intrã
în Oastea lui Isus.
Sub steagul Domnului Isus

înaintãm spre mîntuire
sub steagul Domnului Hristos
scãpãm de veºnica pieire.

voi fraþi ºi voi surori
un dar mai mare-n lume nu-i
decît în Oastea Lui sã mori.
Un ostaº din Banat.
La aceasta pãr. Iosif observã:
“- Poezioara ostaºului din Banat are mari greºeli de formã dar e bine simþitã ca cuprins.
E adevãrat ºi aceea cã poezia nu-i destul de rãzboinicã ºi de chemãtoare la luptã, dar în
schimb, ostaºul din Banat vrea sã atragã pe alþii în Oastea mîntuirii spunîndu-le ce bine se
simte el de cînd a intrat în Oaste ºi ce dar ºi ce putere a primit de cînd a intrat de tot în slujba
Domnului. Poezia se vede cã e scrisã de un bun ostaº al lui Hristos care înainteazã spre
mîntuire. Din poezie se vede cã ostaºul din Banat a mai scris versuri ºi de la el aºteptãm sã
ne mai trimitã altele ºi mai bune decît cele de mai sus. Aºteptãm ºi de la alþii”.
A doua poezie intratã la concursul celor 2 dolari este intitulatã Veniþi ostaºi ai lui Isus
publicatã în nr. 43 din 3 noiembrie 1924 în felul urmãtor:
“A mai venit o poezie pentru cei din Oastea Domnului. În nr. 41 am publicat o poezie -
cea dintîi - intratã la concursul ce l-am deschis pentru un cîntec de marº... acum am mai
primit o poezie pe care o dãm mai jos:
T-
Veniþi ostaºi ai lui Isus
Veniþi ostaºi ai lui Isus

sã mergem tot spre cer în sus
veniþi sã mergem împreunã
sã aflãm veºnica cununã
ce Isus ne-a fãgãduit
cînd pe noi ne-a arvunit
cãci au trimis pe pãmînt
harul ºi darul cel sfînt
care vreau sã-l înþeleagã
negreºit la El sã meargã.
Sã trãiþi pãrinte sfinte

cel ce ne-ai dat înainte
o cuminte hotãralã
s-o subscriem cu-ndrãznealã
ai aflat prin darul sfînt
mulþi ostaºi de pe pãmînt
i-ai ales din gloata mare
lui Isus spre închinare
ai scos un numãr frumos
ºi i-ai trimes la Hristos
sîntem cinci sute de inºi
de Domnul Hristos învinºi.
ª-acum fraþilor nainte

sã luptãm mult ºi fierbinte
sã-nvingem aceastã lume
ºi sã-i punem altu nume
sã-i zicem lume curatã
ca sã fim toþi laolaltã
sã-i zicem lume iertatã
cãci a noastre mari pãcate
ne-au fost ºterse ºi iertate
de la Regele Isus
care la luptã ne-a dus
din lume El ne-a sculat
ºi cu Crucea ne-a narmat.
Prin mine, Nicolae Luca com. Bîrseu, jud. Arad econom, cantor ºi ostaº în Oastea lui Isus.
ªi adaugã:
...Rugãm pe ostaºii noºtri sã urmãreascã cu luare aminte aceste poezii cãci pe urmã ei vor
fi chemaþi sã-ºi spunã pãrerea despre care le va plãcea mai mult sã ne fie cîntec de marº.
T-
Nr. 44 din 9 noiembrie 1924 publica încã o poezie, a treia pentru cei din Oastea
Domnului intitulatã: Eu sînt ostaº de rînd.
T-
Eu sînt ostaº de rînd, dar bucuros
Eu sînt ostaº de rînd, dar bucuros

m-avînt în luptã sub steagul lui Hristos
la glasul Lui ce cheamã la rãzboi
alerg tot înainte ºi nu mã dau napoi.
Eu sînt ostaº de rînd, dar onorat

port spadã ºi scut de fiu de Împãrat
cînd glasul Lui pe nume m-a striga
eu voi rãspunde: sînt gata la porunca Ta.
Eu sînt ostaº de rînd dar fiu de Împãrat

cu nebiruite arme încins ºi înarmat
cu pavãza credinþei m-a îmbrãcat Isus
ºi coiful mîntuirii pe capul meu a pus.
Eu sînt ostaº de rînd, dar scump plãtit

cu tot ce Domnu-n cer mi-a pregãtit
plata o aduce cînd S-o arãta
sã treacã în revistã toatã Oastea Sa.
T-
Vasile Guºiþã, econom, Fundul Moldovei.
Iar redacþia adaugã:
Poezia ostaºului V. Guºiþã este de toatã frumuseþea ºi cuprinde adînci gînduri creºtineºti...
(ªi pe linia gîndurilor ei pãr. Iosif scrie ceva nespus de frumos despre adevãrul mîntuirii ºi
înfierii noastre prin Jertfa Mîntuitorului Isus Hristos). Dar de calitatea ei ca marº nu-i prea
mulþumit. ªi îndeamnã mai departe ºi pe alþii.
Din toate acestea se vede ce greu se poate naºte o poezie adevãratã, chiar cînd este multã
bunãvoinþã pentru acestea din partea tuturor. Totuºi omul lui Dumnezeu nu oboseºte. Cautã
ºi aºteaptã mereu.
T-
Din anul 1924 încolo, încep sã aparã din ce în ce mai des versificãri venite din toate
pãrþile. Încercarea reuºise sã porneascã ceva. Focul se aprinsese cumva. Zãgazul fusese ridicat
cel puþin în prima lui fazã. De acum pãr. Iosif putea scrie: Lumina Satelor a atras ºi poezia
popularã în slujba Domnului. Minunata poezie de alãturi e o dovadã grãitoare. Noi ne
bucurãm din tot sufletul ºi mulþumim lui Dumnezeu cã ne-a ajutat sã punem ºi poezia
popularã în slujba Domnului. Acest lucru l-am urmãrit cu concursul celor 2 dolari ºi ne
bucurãm de reuºitã. Poezia de alãturi e de o mare valoare nu numai creºtineascã ci ºi literarã.
Îndemnãm ºi pe alþii sã cînte dragostea Domnului în poezia popularã aºa cum a fãcut atît de
frumos ostaºul nostru Ion Morariu din Crihalma.
O altã poezie pentru cei din Oastea Domnului:

T-
Susu-i ceriu plin de stele
Susu-i ceriu plin de stele

jos pãmîntu-i plin de rele
sus strãluce stelele
jos pe lume relele
numa-n ceriu este dreptate
pe pãmîntu-i strîmbãtate
d-aia Dumnezeu ne bate
cãci în loc de fapte bune
lucrã toþi cu-nºelãciune
lumea-i plinã cu pãcate
nu-ncape frate cu frate.
Numai dracu cu crîºmarul

ei poartã banii cu carul
ºi-i împarte la domnie
ca sã le dea slobozie
sã vînzã-n praznice rachie
ºi sã facã sãrãcie.
Satana la baluri zboarã
multe suflete omoarã
ºi la crîºme se suceºte
pe toatã lumea serveºte
cu cuþite cu prãsele
sã se junghie cu ele
ºi-i îndeamnã prin beþie
sã s-apuce de curvie.
Mã mir Dumnezeu cum poate

ca sã le rabde pe toate
fraþilor sã ne-apucãm
viaþa noastrã s-o schimbãm
haideþi fraþi sã-ntindem braþul
sã-i rupem satanei laþul
ºi sã ne prindem frumos
ca sã-L urmãm pe Hristos
sã lepãdãm lãcomia
ºi sudalma ºi beþia
ºi minciuna ºi curvia
sã ne prindem a jura
cã la crîºmã n-om intra

haideþi ostaºii lui Isus
sã plecãm la luptã sus
sã ne luptãm cu tãrie
ca sã scãpãm de urgie.
Frumosu-i cerul senin

iubitu-i omul creºtin
urîtu-i cerul noros
vai de omul pãcãtos
haideþi fraþi sã ne iubim
fiii Domnului sã fim.
T-
scrisã de ostaºul Ion Morariu din Crihalma.
T-
Pentru vremea ºi scopul lor poeziile religioase începãtoare ale Oastei - ºi ale poporului
nostru - sînt originale, interesante ºi pline de frumuseþe. Unele sînt chiar cu totul deosebite
ºi multe din ele au devenit nu doar un singur imn de marº al acestei minunate Lucrãri
duhovniceºti, ci au devenit o mulþime. A venit vremea cînd au trebuit scoase într-o carte de
cîntãri. Iar mai tîrziu a venit vremea cã n-au mai încãput într-o singurã carte. Apoi, curînd,
a trebuit a treia... Pînã cînd aluatul cîntãrilor a dospit atît de mult încît pîinile cãrþilor de
poezii ºi de cîntãri care au tot ieºit unele dupã altele, nu l-au mai încãput.
Numãrul ºi frumuseþea cîntãrilor se înmulþea mereu an de an. Pînã cînd au ajuns de la zeci
la sute, apoi de la sute la mii, apoi pînã la cîte azi nici nu li se mai ºtie numãrul... Ultima
carte de cîntãri a Oastei - dar nu cea din urmã ºi nu singura - avînd 1.500 de cîntãri, cum nu
a mai fost vreodatã nicãieri în lume - nu le cuprinde totuºi nici ea pe toate. Va trebui o alta
de 2.000 ori de 5.000... cãci mereu se adaugã altele ºi altele ca într-o coloanã fãrã sfîrºit.
T-
Cîntarea Oastei pentru Domnul este nu numai o cîntare vie care creºte ºi sporeºte mereu
tot mai frumoasã ºi mai proaspãtã, dar a devenit ea însãºi o ºcoalã creatoare a cîntãrii ºi
poeziei pentru alþii. Mulþi alþii, inspiraþi ºi antrenaþi de ea, au început ºi ei sã-ºi înlocuiascã
treptat slabele traduceri de care se foloseau - pline de tot felul de greºeli de limbã, de accent,
de interpretare - cu lucrãri originale, unele chiar de valoare. Lucrãrile acestea sînt în cea mai
mare parte datoritã ºuvoiului de putere ºi de har revãrsat de Duhul Sfînt prin ploaia
îmbelºugatã a Cîntãrii Oastei. A acestei cîntãri pentru care un profet al lui Dumnezeu,
binecuvîntat ºi chinuit, a trebuit sã se roage ºi sã lupte atît de mult. Dar ce minunat a ºtiut
rãsplãti Domnul ºi în privinþa asta ostenelile ºi speranþele robului Sãu!
T-
Pînã la ºuvoiul slãvit al cîntãrii de astãzi pe care el n-a ajuns sã-l vadã cu ochii sãi
trupeºti în toatã plinãtatea lui, atunci mai era o cale lungã de fãcut. Mai erau lupte grele de
dus. Mai era un preþ mare de jertfã care trebuia dat.
În Lucrarea aceasta au fost revãrsãri atît de mari de har, - dar aceste revãrsãri au cerut un tot
atît de mare preþ de jertfe pe cît de mari ºi de unice au fost binecuvîntãrile aduse de el.
Nimic n-a fost primit uºor. Nimic n-a fost dobîndit ieftin. Totul a fost cîºtigat cu preþ greu
ºi scump, - dar ce binevoitor ºi ce darnic a fost apoi cu noi Dumnezeu!
Slavã veºnicã Dragostei Sale plinã de atîta bunãvoinþã ºi dãrnicie faþã de noi. Cãci dacã
n-au fost singurãtãþi ca ale Oastei, n-au fost nici adunãri ca ale ei.
Dacã n-au fost daruri ca ale ei, n-au fost nici bucurii la fel.
ªi dacã n-au fost lacrimi atît de amare cum a trebuit sã plîngã ea, - n-au fost nici cîntãri
atît de dulci cum i s-a dat ei sã cînte...
Cred din toatã inima cã de undeva de Acolo, unde este acum sufletul fericit al pãrintelui
Iosif, Domnul îl ia din cînd în cînd spre a-l aduce pînã la o fereastrã de cer de unde îl face
sã priveascã ºi sã asculte cuvîntul înflãcãrat pe care îl poartã astãzi Lucrarea Oastei în slujba
lui Isus Biruitorul. Sã vadã jertfa înaltã adusã cu dragoste de fiii acestei Lucrãri. ªi sã guste
cîntarea inspiratã pentru Hristos revãrsatã peste atîtea întinderi, de lacrimile Oastei Lui.
ªi vãzîndu-le toate acestea, întors spre ceilalþi preaiubiþi ai noºtri de Acolo, cred cã
slãvesc cu toþii ºi mai fericiþi pe Dulcele lor ºi al nostru Mîntuitor Isus Hristos. Între lucrurile
fericite de Acolo pe care noi acum nici nu le putem bãnui, - poate sã fie ºi acesta.
T-
Dar sã nu uitãm cã încã vorbeam despre începuturi. Acum nouã ne este uºor, fiindcã avem
atît belºug de cîntare ºi de poezie încît nici nu mai ºtim ce sã facem cu ele. Sîntem ca ºi
copilul cofetarului: sãtui de dulciuri ºi de bunãtãþi. Dar atunci... atunci aºa ceva era
necunoscut.
T-
Din copilãria mea îmi aduc aminte cã prima mea prãjiturã pe care o mîncasem în viaþa
mea, a fost în ziua cînd am terminat cele ºapte clase primare. Pentru examenul de sfîrºit, toþi
elevii fusesem duºi de prin mai multe sate la examen în oraºul apropiat. Examenul era prin
concurs ºi cu ceva premii.
Pe banii care eu i-am luat ca premiu mi-am cumpãrat mie ºi colegilor din satul meu
primele prãjituri din viaþã. Aveam primii mei bani, ºi n-am mai putut trece pe lîngã vitrina
cofetãriei de data asta fãrã sã intru, cum trecusem amãrît de atîtea zeci de ori pînã atunci!
Ah, ce fericiþi am mîncat cu toþii acolo cîteva prãjituri! ªi cum ne mai lingeam degetele!
Cred cã cine ne-a privit atunci trebuie sã-i fi dat lacrimile.
Cam aºa bucurie am avut ºi cînd am gustat primele, una sau douã, cîntãri ale Oastei! Pe
o piatrã din faþa casei noastre, strînsesem tot pe aceºti colegi de atunci de la tîrg sã le cînte
împreunã cu mine. Ah, ce fericiþi le gustam cu ochii în lacrimi, ca pe prãjiturile acelea
neuitate!
T-
Dar încã o datã, sã nu uitãm cã vorbim de începutul poeziei ºi cîntãrii religioase.
În anii 1925-1927 încercãrile se înmulþirã. Poezioarele publicate îºi îmbunãtãþeau atît
forma cît ºi conþinutul lor. Avea loc o vãditã desprimãvãrare. Se putea vedea progresul
buniºor, dar cam încet, ce se fãcea... Ar fi foarte instructiv ºi interesant cîndva, dacã s-ar gãsi
un ostenitor priceput ºi iubitor sã strîngã aceste frumoase perle ale începuturilor adevãratei
poezii religioase a poporului nostru. Era un fenomen care apãrea în acelaºi timp peste toatã
þara, datoritã insistenþelor de la Sibiu. Din toate vîrstele ºi straturile sociale au þîºnit atunci
izvoraºele poeziei religioase. Am urmãrit vreo 2-3 ani titlurile ºi autorii, dar în curînd nu i-am
mai putut pe toþi... ªi m-am mulþumit sã reþin doar numele cele mai harnice ºi oarecum mai
deosebite. Vom spicui cîteva impresii ºi date, pentru cine va gãsi interes sã cunoascã aceste
începuturi ale Oastei.
T-
În L. S. nr. 13 din 21 mai 1926, apare prima poezie scrisã de pãr. Iosif intitulatã În drum
spre Golgota ºi iscãlitã : ostaºul de la Sibiu”. Iatã cum a fost prima formã a acestei poezii:
T-
În drum spre Golgota
În drum spre Golgota pleacã Fiul Durerii

pe noi sã ne scoatã din calea pierzãrii
El merge nainte ºi-n urmã-I se þin
iudeii cei rãi ºi ostaºii pãgîni
coroanã de spini Îl apasã pe cap
ostaºii cu bice întruna Îl bat
din fruntea-I seninã picurã Sînge
ºi Maica cea sfîntã cu lacrimi Îl plînge
o frate iubite ºi drag cititor
eu plîng cu amar ºi mult mã-nfior
gîndindu-mã cã-n Crucea din spatele Lui
sînt toate pãcatele mele º-a tale º-a oricui
cu-a noastre pãcate ºi noi Îl lovim
pe Domnul Cel Sfînt ºi chinu-I sporim
dar frate iubite ºi drag cititor
pe Domnul nu-aceste pãcate Îl dor
cãci El a venit anume sã ia
a pãcatelor noastre sarcinã grea
pe Domnul Îl doare ºi inima-I plînge
de cei ce n-au primit Sfîntul Lui Sînge
de cei ce n-au primit a Lui viaþã ºi dar
ºi pentru care a suferit ºi-a murit în zadar.
ostaºul de la Sibiu.
T-
Tot în acest an 1926, apar prin foaie cele mai multe din poeziile iscãlite de pãr. Trifa cu
acest nume ostaºul de la Sibiu sau un ostaº din Oastea Domnului. Iatã cîteva titluri:
În L. S. nr. 18 din 1926: Fost-am astãzi la pãdure.
În L. S. nr. 19 din 1926: Sã þinem cu Domnul.
În L. S. nr. 20: Vin ºi eu de la Sibiu.
În L. S. nr. 24: Îndrãzniþi la luptã ºi La crinii cîmpului.
În L. S. nr. 27: ªi spre soare se închinã.
În L. S. nr. 48: Îndrãzniþi la luptã.
În L. S. nr. 50: Veniþi din toate unghiurile þãrii - o imitaþie dupã imnul naþional La arme,
pe melodia cãruia se ºi cînta. Astfel de imitaþii dupã cunoscute imnuri naþionale au mai fost
scrise de pãr. Iosif, iar dupã el ºi de cãtre alþii. Aceste imitaþii au fost primele cîntãri ale
Oastei. ªi acesta fiind un semn cã Oastea chiar de la începutul ei n-a împrumutat nimic strãin
ci ºi-a înjghebat cum a putut ºi cum a ºtiut ceea ce era al nostru...
În anul 1927 apar noi poeþi pe lîngã cei de mai nainte, astfel cã gazeta începe acum sã fie
plinã de poezii religioase, iar pãr. Iosif nu va mai fi silit sã compunã grãbit imitaþii dupã
cîntece naþionale.
Ca dupã o lungã iarnã ºi uscãciune duhovniceascã încep sã înfloreascã pe toate dealurile
româneºti frumoasele ramuri ale poeziei religioase. Poporul care are unul din cele mai
înzestrate ºi mai frumoase folcloruri din lume, începe sã-ºi înalþe ochii spre cer ºi sã cînte
pentru Dumnezeu. Se naºte ca sã zic aºa un folclor nou. Un folclor duhovnicesc. Un folclor
evanghelic ºi creºtin.
Pe lîngã poezia religioasã apare melodia religioasã. Apar ªezãtorile religioase. Apar
Nopþile Domnului. Apar noi Colinzi ºi Obiceiuri duhovniceºti. Apar Nunþile ºi Petrecerile
duhovniceºti. Apare un nou folclor, acel produs de dragostea lui Hristos ºi de duhul creºtin
al sufletului românesc. Are loc noua ºi adevãrata încreºtinare a neamului nostru, venitã acum
de jos în sus ºi de dinãuntru în afarã, - aºa cum de fapt se fac totdeauna marile ºi adevãratele
transformãri.
T-
Printre noii poeþi apãruþi în 1927 deosebim pe urmãtorii:
Farcaº Gheorghe din Arad, cu poezioare simple dar frumuºele. E harnic ºi publicã vreo
2-3 ani.
Traian Þãran, care publicã îndeosebi imitaþii dupã diferite imnuri ºi cîntece naþionale.
Gheorghe Munteanu din Batiz, jud. Hunedoara, care este unul din cei mai activi ºi cel mai
talentat din rîndul soþilor sãi. Pãrintele Iosif l-a iubit ºi l-a încurajat pe fratele Gheorghe în
chip deosebit. Dupã cîþiva ani i-a strîns ºi i-a publicat într-o carte pe cele mai frumoase din
poeziile sale. Multe din ele ºi-au primit melodii, ºi au ajuns sã facã pentru totdeauna parte
din comoara cîntãrilor Oastei. Ele se cîntã ºi astãzi cu plãcere, fiind pãstrate de o mare
simþire ºi putere duhovniceascã.
În anul 1927, în L. S. nr. 26 din 26 iunie apare ºi puternica poezie a pãr. Iosif Mai lîngã
Domnul meu, mai lîngã El. Opt ani mai tîrziu pe cînd eram la Sibiu ºi ieºisem odatã alãturi
de pãrintele într-una din plimbãrile lui de odihnã, prin parcul dintre zidurile cetãþii, am avut
o întîmplare în legãturã cu aceasta. Eram în partea dinspre sanatoriul unde el suferea ºi
muncea, în dreapta scãrilor care coboarã prin poarta din zid ºi stãteam pe o bancã aproape de
unul din turnurile zidului.
Vorbeam de toate întîmplãrile zbuciumate prin care trecea atunci Lucrarea Domnului - ºi
noi împreunã cu ea.
Era o zi de iunie 1935... Dupã ce ne-am dus de douã ori încolo ºi încoace prin micul parc,
ne-am aºezat acolo pe banca de lîngã turnul scãrilor. Dintr-o datã pãrintele cãzu tãcut pe
gînduri privind... Dupã un timp îmi arãtã, aproape de noi, o bancã ºi un loc cu multã iarbã
verde zicînd:
- Vezi, dragã Dorz - (aºa îmi zicea el aproape totdeauna: dragã Dorz) - vezi tu banca
aceea de colo? Acolo am scris eu cîntarea Mai lîngã Domnul meu. Eram în zilele acelea într-o
stare sufleteascã deosebitã. Simþeam cã am în mine ceva care avea nevoie sã se mãrturiseascã
puternic. Era toatã dragostea ºi recunoºtinþa pe care o purtam fierbinte în tot sufletul meu faþã
de Dulcele meu Mîntuitor care m-a iubit atît de mult ºi care este atît de bun cu mine... Þie
îþi este uºor sã faci poeziile! Tu ai din plin de la Domnul acest dar. Dar tu nu ºtii cît m-am
chinuit eu cu poezioarele pe care le-am scris, cînd aveam nevoie de ele ºi nu era cine sã le
facã.
Atunci cînd scriam Mai lîngã Domnul meu, m-am chinuit multe zile ºi nopþi. Scriam ºi
ºtergeam, cã nu-mi ieºea nimic dupã cum simþeam, - ºi nu-mi plãcea. Mîzgãlisem pagini
întregi de caiete cu tot felul de rime, dar nu eram mulþumit. Gãseam unele cuvinte potrivite
sã rimeze cu El, dar îmi trebuia în fiecare strofã a cîntãrii un alt cuvînt. - ªi nu-mi ieºea unul,
tocmai acela ce simþeam eu cã trebuie sã fie cuvîntul care sã zugrãveascã cel mai bine starea
vieþii mele dinainte de a-L afla pe Domnul Isus. Simþeam cuvîntul cã este, îl cãutam, îl
chemam - ºi nu-mi venea!
Gãsisem fel, gãsisem zel, mai gãsisem multe altele dar îmi lipsea ceva mai mult. Ceva
care sã-mi redea toatã starea trupeascã ºi sufleteascã a vieþii mele. Atunci, uite pe banca
aceea, cum stam privind la tot felul de oameni de prin parc, mi-a venit dintr-o datã ca un
fulger în minte cuvîntul atît de mult cãutat:
Era: singurel...
M-am umplut de o aºa bucurie încît am început sã sar ºi sã strig: Slavã, slavã, slavã Þie
Isuse. Slavã, slavã, slavã Þie Isuse... ªi rîdeam ºi plîngeam ºi m-am aruncat în iarbã cã îmi
venea sã mã tãvãlesc pe jos de bucurie... Se uitau oamenii miraþi la mine. Am auzit pe unii
ºoptindu-ºi cu durere: sãracu popa Trifa, uite a înnebunit.
Nimeni nu-i în stare sã înþeleagã ce mare este o astfel de bucurie decît acela care cãutînd
îndelung, a aflat în sfîrºit comoara lui cea de mare preþ...
Cînd terminã de povestit, aveam amîndoi ochii plini de lacrimi.
Cunoºteam ºi eu atît de bine chinul acestor cãutãri, dar nu l-am mãrturisit niciodatã. Eu
îmi scriam - ºi atunci ºi dupã aceea - cele mai multe din încercãrile mele numai noaptea pe
întuneric - sã nu mã vadã nimeni. Ca ºi cum aº fi fãcut o faptã rea scriind poezii. Îmi era
ruºine cînd cineva spunea despre mine: este poet. Sau cînd mã întreba: Tu faci poezii? Cred
cã pînã la sfîrºitul vieþii mele voi rãmînea cu acest simþãmînt. Ca ºi cum ar fi fost o ruºine
ceea ce am fãcut de cînd mã ºtiu.
Totdeauna mi-a fost ruºine cînd n-am reuºit în lucrul de care m-am apucat. ªi în lucrul
poeziilor nici odatã n-am simþit cã am reuºit bine.
- Atunci de ce nu m-am lãsat de ele?
- Nu ºtiu! Am crezut cã pînã la urmã voi reuºi. Cred însã cã n-am reuºit, pentru cã
simþãmîntul acela nu m-a pãrãsit nici azi. Stã ºi acum tot acolo unde l-am avut atunci la
început.
T-
Prin locul acela din parcul Sibiului n-am mai fost de zeci de ani. Dar cu sufletul mã
reîntorc mereu sã mã aºez pe banca aceea lîngã umbra sfîntã cu care în momentul neuitat din
iunie 1935, am gustat ca dintr-o împãrtãºire, acelaºi pahar.
Cîtva timp mai tîrziu dupã povestirea din parc, reluînd de data asta în cãmãruþa cu cele
80 de trepte unde se mutase, discuþia asupra cîntãrilor scrise de el, îmi spunea: odatã cînd
vom avea timp, tot va trebui sã le revedem noi doi împreunã! Chiar ºi în Mai lîngã Domnul
Meu - încã mai sînt pãrþi de care sînt nemulþumit ºi care vor mai trebui îmbunãtãþite...
Dar nici acest timp ca ºi altele, nu l-a mai avut. ªi poate cã e mai bine aºa cum a rãmas
cîntarea din pana lui. Totuºi el mai trecuse peste ea, pentru cã iatã cum a fost publicatã în
forma ei dintîi, în L. S. din 26 iunie 1927:
T-
Un cîntec preadulce
Un cîntec preadulce învãþat-am în lume

un cîntec ce ar trebui neîncetat sã rãsune
cîntarea mea e scurtã se cîntã într-un fel
mai lîngã Domnul meu, mai lîngã El.
Chiar El m-a învãþat aceastã cîntare

lovindu-mã cu multe necazuri amare
m-a învãþat sã cînt cu rîvnã ºi zel
El cuibul casei mele mi-a spart

El m-a trimes prin lume pribeag
simþindu-mã singur sã cînt singurel
O, dragi cititori gîndiþi-vã bine

cã orice necaz în lume ne vine
pe noi sã ne-nveþe sã cîntãm într-un fel
Sus inima voi cei întristaþi

ºi de-aþi pãcãtuit, nu disperaþi
Domnul ne cheamã sã cîntãm într-un fel
Cu-aceastã cîntare noi toate le biruim

cînd moartea veni-va cu drag o primim
cînta-vom ºi-atunci aºa lin ºi-ncetinel
T-
Cartea Mai lîngã Domnul meu - a luat fiinþã datoritã acestei poezii.
T-
Aici sã mai spun încã o întîmplare pentru cã are o oarecare legãturã cu singurel.
Într-o altã dimineaþã, tot în cãmãruþa cea cu 80 de trepte pãrintele mã întîmpinã cu voie
bunã:
- ªtii dragã Dorz cã azi noapte þi-am gãsit o rimã pentru numele tãu? Ghici care-i!
- Orz - rãspund eu cam ruºinat. Cã nu-i altceva mai bun sã mi se potriveascã!
Pãrintele izbucni într-un rîs vesel:
- Nu-i orz!
- Atunci corz - rãspund eu mai înveselit.
- Nici corz nu-i!
- Atunci, pãrinte, eu alta nu ºtiu! ªi tãcui. Simþãmîntul de ruºine pe care mi-l stãpîneam
totdeauna cu greu în faþa lui, mã fãcu sã plec ochii.
- Întors - mã! îmi zise el zîmbind ºi privindu-mã bucuros cu ochii lui negri, vioi ºi plini
de dragoste. - Aºa-i cã e o rimã frumoasã? Se potriveºte cu tine ca cu mine singurel. Aºa-i
cã întors exprimã minunat starea ta sufleteascã cum o exprimã ºi singurel pe a mea? Aºa-i
cã ºi tu eºti un întors la Domnul singurel, cum sînt ºi eu un singurel întors mai lîngã Domnul
meu?
Atinsese locul cel mai dureros al sufletului meu. Eu eram ºi atunci încã tot un copil. Am
început sã plîng lîngã patul lui. Pãrintele vãzînd cã mã îndurerase, mi-a cuprins capul la
pieptul sãu ºi îmi zise miºcat:
- Nu mai plînge! De acum nu mai sîntem singurel nici unul. Sîntem lîngã El. De acum sã
cîntãm cu bucurie de lîngã El...
T-
În cursul aceluiaºi an 1927, cît ºi ai celor urmãtori au mai apãrut cîteva nume sub poezii
publicate prin gazetã:
Apostol Antohi din Boteºti - Bacãu.

Moise Tudoran din Hodoni - Timiº.
Gheorghe Latiº din Sadova - Bucovina.
Aldea T. Isofachi
Constantin Gheorgiu din Dumbrãveni - Vaslui.
ªi alþii. ªi alþii, care aveau printre lucrãrile lor undele chiar de o frumoasã valoare
duhovniceascã. Dar numai vreo doi au supravieþuit mai mult, anilor acelora.
În 1928 apar noi poezii neiscãlite, semn cã erau scrise ºi acestea tot de cãtre redactorul
foii. Printre ele o imitaþie dupã Pe-al nostru steag ºi o variantã la Mai lîngã Domnul meu
intitulatã: Pe Cel ce cuibul casei mele l-a spart! Redãm mai jos textul ei, pentru frumuseþea
simþãmintelor din ea, chiar dacã forma ºi expresia au unele scãderi:
T-
Pe Cel ce cuibul casei
Pe Cel ce cuibul casei mi l-a spart

ºi m-ai trimes prin lume pribeag
eu ºi astãzi Te rog cu cãldurã
o Doamne Preasfinte de mine Te-ndurã
ºi-mi sparge iar cuibul cînd în el se adunã
lumeºtile mele gînduri ºi planuri
ºi mã izbeºte iar cu furtunã ºi valuri
zdrobeºte-mi puterea ºi mã poartã anume
pribeag ºi strãin prin þarã ºi lume
sã înþeleg în sfîrºit cã afarã de Tine
eu n-am în aceastã lume pe nime
sã înþeleg în sfîrºit cã-n orice nãcaz
Tu Singur Isuse, cu mine-ai rãmas...
T-
În acest an, 1928, se publicã tot mai stãruitoare îndemnuri ºi chemãri spre poezia ºi
cîntarea mai profundã ºi mai de valoare care încã întîrzie, întîrzie. De ex. L. S. nr. 44 din 28
octombrie publicã pe o întreagã paginã urmãtoarele sub titlul:
Poezia ºi cîntarea în slujba Domnului ºi a Oastei Domnului. (Redãm în cea mai mare
parte acest articol, el cuprinzînd niºte mari adevãruri atît de valabile ºi astãzi).
“Poporul nostru este un popor iubitor de poezie ºi de cîntare. Poezia ºi cîntarea este un
dar special al poporului nostru. Numai cã acest dar trebuie atras ºi el în slujba Domnului...
Scripturile spun cã lumea cea cereascã rãsunã neîncetat de cîntãrile îngereºti
(Apoc. 14, 2-5) . Cîntãri de slavã lui Dumnezeu trebuie sã rãsune neîncetat ºi în lumea
aceasta. Dumnezeu Tatãl, Dumnezeu Fiul ºi Dumnezeu Duhul Sfînt ne-au învrednicit - ºi ne
învrednicesc - pe noi pãcãtoºii cu atîtea daruri ºi cu atîtea binecuvîntãri încît oriunde ne-am
întîlni douã sau trei suflete ar trebui sã cîntãm cîntãri de slavã ºi mulþumitã lui Dumnezeu.
Pãmîntul împreunã cu cerul ar trebui sã laude neîncetat pe Domnul. Cîntãrile noastre ar trebui
sã se împreune neîncetat cu cîntãrile cerului. Aºa erau creºtinii cei dintîi. Ei petreceau în
cîntãri duhovniceºti ascultînd porunca ap. Pavel... ( E f e s . 5 , 1 8 - 1 9 ) ... Cîntarea
religioasã era la început pe buzele tuturor. Fãcea parte din viaþa creºtinã. Era o lipsã a
sufletelor pentru cã oamenii erau plini de Duhul Sfînt.
Erau cu adevãrat copiii lui Dumnezeu, de aceea simþeau o lipsã de a-L lãuda neîncetat pe
Dumnezeu prin cîntãri de slavã ºi mãrire... În decursul vremii cîntarea religioasã s-a rãcit ºi
ea ºi s-a stins mereu. Azi, cîntarea religioasã a ieºit parcã cu totul din lume. A rãmas numai
în bisericã. Parcã a scos-o cineva din lume ºi a încuiat-o numai în bisericã. Viaþa creºtinilor
de astãzi nu mai rãsunã de cîntãri religioase ca la începutul creºtinismului. De ce? Vom
aminti cîteva pricini:
1 - Pentru cã a slãbit creºtinismul. A slãbit rîvna ºi duhul creºtin - ºi în mãsura asta a
slãbit ºi s-a stins cîntarea religioasã. Azi e plinã lumea de cîntãri lumeºti pentru cã e plinã
lumea de oameni lumeºti. Au amuþit cîntãrile duhovniceºti pentru cã s-au rãrit oamenii
duhovniceºti (Rom. 8) .
2 - A doua pricinã este greºeala cã în bisericã ºi afarã din bisericã nu s-a lãsat cîntarea
religioasã sã fie a tuturor ºi sã aparþinã tuturor. Cîntarea religioasã a devenit cîntare
bisericeascã, iar cîntarea bisericeascã a fost închisã în stranã. La început biserica a fost o
bisericã cîntãtoare. Cînta întreg poporul. Slujbele bisericii sînt ºi astfel întocmite ca sã cînte
tot poporul... Însã în cursul timpului cîntarea bisericeascã s-a luat din gura poporului ºi s-a
dat exclusiv stranei. În felul acesta poporul a ajuns sã stea pasiv la slujbele bisericii. Eu cred
cã nu e bine acest lucru. Sectarismul cîºtigã aderenþi tocmai prin cîntarea religioasã comunã.
La noi a început a prinde credinþa greºitã cã cîntãrile bisericeºti ar aparþine exclusiv diecilor.
S-a întîmplat ºi aicea ceea ce s-a întîmplat cu Evanghelia ºi Biblia. Pînã în zilele noastre s-a
pãstrat credinþa greºitã cã Evanghelia este o carte sfîntã ce trebuie sã stea numai pe masa sf.
altar, ferecatã în cît mai mult aur ºi argint ºi cã e pãcat sã iasã în lume... e pãcat sã citeascã
în ea altcineva decît preotul... Se mai aflã ºi azi destui nesocotiþi care strigã cã Biblia e o
carte pocãitã. Sã nu te vadã cumva citind în ea cã strigã dupã tine cã eºti pocãit. Aºa s-a
întîmplat ºi cu cîntarea religioasã... Cum te aude cineva cîntînd vreo cîntare religioasã strigã
dupã tine cã eºti pocãit, adicã sectar... Ce creºtinism teribil! Cîntarea religioasã este o
descãrcare sufleteascã. Un om plin de Duhul Sfînt simte o lipsã sã-ºi descarce ºi prin cîntare
acest prisos sufletesc. ªi iatã am ajuns vremile cînd aceastã descãrcare sufleteascã sã fie
batjocoritã ºi prigonitã. Eºti creºtin bun numai pînã cînd îþi descarci sufletul rãgînd cîntecele
diavolului... Ce creºtinism teribil! Cîntarea religioasã, cîntarea bisericeascã trebuie sã aparþinã
tuturor! Toþi avem nu numai dreptul ci ºi datoria sã-L lãudãm pe Domnul ºi prin cîntãri de
slavã ºi mulþumitã lui Dumnezeu... Eu cred cã fiecare creºtin ar trebui sã aibã Octoih, Ceaslov
ºi alte cãrþi de cîntãri religioase din care sã înveþe ºi sã cînte astfel de cîntãri. Eu cred cã
poporul întreg ar trebui sã cînte în bisericã ºi afarã de bisericã... Ce frumos ar fi sã auzi
întreaga bisericã cîntînd psalmul 135: Mãrturisiþi-vã Domnului cã este Bun. Cã în veac este
mila Lui. Aleluia...
3 - A treia pricinã a slãbirii cîntãrii noastre este o greºealã eu cred cã specificã a noastrã
a românilor. Poporul nostru este un popor plin de poezie ºi cîntare. Doar nici un alt popor nu
mai are acest dar atît de mult ca poporul nostru. ªi totuºi se aud atît de rar cîntãrile ºi poeziile
cele religioase. Eu m-am gîndit mult ºi de multe ori cum se face cã englezii ºi nemþii au atîtea
poezii prefãcute în cîntãri ºi imnuri religioase pe care le cîntã ºi pruncii cei mici. Englezul
ºi neamþul sînt un popor rece: n-au nici pe departe poezia ºi cîntarea românului - ºi totuºi
viaþa lor este plinã de poezie ºi cîntarea religioasã. Noi, un popor plin de poezie ºi cîntare,
n-avem poezii care sã cînte Jertfa Golgotei ºi tainele mîntuirii. Eu cred cã din urmãtoarele
pricini:
- Peste hotarele noastre sufleteºti încã n-a suflat vîntul Duhului Sfînt, iar poezia ºi
cîntarea religioasã se ivesc numai pe urma acestui vînt. În mãsura în care vîntul Duhului Sfînt
va sufla ºi peste hotarele noastre se vor ivi ºi cîntecele duhovniceºti.
- Poeþii ºi compozitorii noºtri n-au atras poezia ºi cîntarea poporului în slujba Domnului.
Ne trebuie ºi aici niºte oameni atinºi de suflarea Duhului Sfînt care sã se ocupe cu acest
lucru... ªi ce lucruri minunate s-ar putea face ºi aici. Mãrturie grãitoare sînt colindele noastre.
Eu nu cred sã aibã vreun popor colinde aºa de frumoase ca ale noastre. De ce? Pentru cã în
ele a pus românul nostru sufletul sãu religios...
Colindele sînt o mãrturie vie cã poporul nostru ar putea da cele mai frumoase cîntãri ºi
imnuri religioase dacã ar fi cineva sã se ocupe de acest lucru... Nu s-a încercat ºi nu s-a
încurajat alcãtuirea ºi rãspîndirea ºi a altor poezii religioase armonizate în felul cîntãrilor
noastre specifice - ºi îndeosebi a colindelor. Puþini îºi dau seama cît de mult îi plac poporului
nostru cîntãrile alcãtuite din poezii religioase. Sectarismul cîºtigã aderenþi tocmai prin
cîntarea versificatã. Adventiºtii au plãtit din greu cîþiva poeþi sã le versifice imnuri religioase,
originale ºi traduceri. Cîntarea de poezii ºi psalmi versificaþi ar fi pãtruns în popor cu mult
mai repede ºi mai adînc decît multe din cîntãrile bisericeºti. În cîntãrile bisericeºti sînt încã
multe fraze greoaie, traduse ad-literam, de prin greceºte ºi slavonã cu care cam greu se
deprinde poporul. Încheind aceste constatãri spun urmãtoarele:
1 - Noi ostaºii Domnului trebuie sã cîntãm cîntãri religioase. Oºtile cereºti laudã neîncetat
pe Dumnezeu ºi pe Mielul. Aºa trebuie sã facã ºi Oastea noastrã.
Cîntarea se foloseºte ºi în armatele cele lumeºti. În toate armatele s-a introdus muzica ºi
cîntarea. Ele dau însufleþire ºi curaj soldaþilor la luptã. ªi în Oastea Domnului trebuie sã
rãsune muzica ºi cîntarea religioasã. Armata lui Hristos nu poate fi o armatã de muþi. Trebuie
sã fie o armatã ce cîntã cîntece de vitejie, de laudã ºi de mãrire lui Dumnezeu... Noi sîntem
niºte scãpaþi din potop, niºte trecuþi prin Marea Roºie, niºte scoºi din Sodoma ºi Gomora -
sã vestim prin cîntare minunile ce le-a fãcut Domnul cu noi... (Psalm 104, 2) .
2 - Dar cîntarea religioasã nu trebuie sã fie numai o datorie a noastrã, ci trebuie sã fie mai
ales o lipsã, o plãcere a sufletului nostru întocmai ca rugãciunea. Un om duhovnicesc simte
lipsa cîntãrilor duhovniceºti... Mulþi vor zice însã: Nu tot omul poate cînta... trebuie ºi pentru
treaba asta un dar deosebit. Noi însã vom zice: Acest dar se dã ºi el îndatã ce intri în ºcoala
Golgotei, în ºcoala Duhului Sfînt... Mulþi ostaºi îmi spun cum ei cîntã poezii simple fãcute
de ei pe melodii simple puse de ei ºi armonizate de ei... dar satul întreg se adunã ºi îi ascultã
cu bucurie învãþînd sã cînte la fel cu ei... Auzindu-i mi-am zis îndatã: Iatã ce face ºcoala
Golgotei ºi ºcoala Duhului Sfînt. Pe ºcolarii ei îi învãþã sã cînte. La început cei cîþiva ostaºi
nu puteau sã cînte cum ziceau ei pentru cã n-aveau încã destul duh ºi dar de cîntat - dar pe
urmã dupã ce s-au umplut de Duhul Sfînt prin o viaþã predatã Domnului, au învãþat sã cînte...
Auzindu-i mi-am adus aminte îndatã de locul din Apocalipsa unde zice despre cei care cîntau
cîntarea Mielului ( A p o c . 1 4 , 3 - 5 ) . Cîntarea cea nouã, cîntarea duhovniceascã o pot
învãþa numai cei ce urmeazã pe Mielul...
...Viaþa noastrã trebuie sã fie o viaþã plinã de poezie ºi de cîntãri duhovniceºti, aºa cum
a fost viaþa psalmistului David... Psaltirea nu este altceva decît o carte de poezii pe care
psalmistul David le-a fãcut cîntînd ºi vorbind cu Dumnezeu. Cîntarea fãcea poezia ºi poezia
fãcea cîntarea. De aceea este atîta duh, atîta viaþã ºi atîta frumuseþe religioasã în psalmi. Aºa
sã se întîmple ºi cu cîntãrile noastre duhovniceºti...
T-
Anul 1929 aduce alte nume semnate sub multe alte poezii publicate prin gazetã. Pãr. Iosif
publicã, încurajeazã, premiazã, cautã - ca sã afle adevãratele talente care întîrziau încã sã se
arate, dar care el simþea cã odatã tot trebuie sã vinã ºi vor aduce Oastei ºi þãrii adevãrata
poezie religioasã, la înãlþimea scopului Evangheliei ºi a credinþei Mîntuitorului nostru Isus
Hristos.
Mulþi însã din cei apãruþi atunci au dispãrut curînd, dovadã cã nu erau decît niºte
însufleþiri trecãtoare. Astfel apar:
Savu Cameniþã din Micãlaca - Arad. Un elev de liceu care scrie doar o poezie bunã. E
primit cu laude ºi încurajãri pãrînd un element promiþãtor. Dar curînd s-a stins.
Nicolae M. Isac din Zlaºti - Hunedoara. Poezioarele acestuia erau de un nivel foarte
simplu. Acesta a perseverat dar nici dupã cincizeci de ani de atunci în care a tot scris, nu s-a
mai putut ridica chiar cu nimic peste nivelul celor din primul sãu an.
Ilie Covaci din Ghioroc - Arad. Scrie mai multe poezii, dar s-a impus, o vreme, doar prin
una singurã: Isus Regele Cel Mare, care cîþiva ani a fost socotitã ca imnul Oastei. A cãpãtat
o melodie de marº - ºi cu ea s-au însufleþit mulþi fraþi în defilãrile lor prin Sibiu, Bucureºti
ºi alte oraºe, la ieºirile ºi manevrele lor duhovniceºti de atunci. Fanfarele ostãºeºti o cîntau
cu mare însufleþire, iar noi, fraþii ºi surorile, adesea sute ºi mii, pãºeam în sunetele acestei
cîntãri în rînduri de cîte 5-6-7, în frunte cu steagurile Oastei, plini de o bucurie ºi o tinereþe
de nedescris.
Fratele Ilie, autorul ei, venea adesea la Sibiu. În 1935 l-am vãzut însã pentru ultima datã.
A þinut mult atunci sã se fotografieze între fr. Marini ºi mine. L-am ascultat.
Dupã cîntarea Isus Regele Cel Mare, el n-a mai compus nimic altceva care sã rãmînã. A murit
pe la Deva prin anii 1953-1956.
Constantin Drãghici din Lugoj, de la care însã n-a rãmas ceva mai cunoscut.
Nicolae Mareº din Cãpîlna - jud. Alba. A scris multe poezii frumuºele dar nici una nu s-a ales
mai deosebitã.
Dar ploaia poeziei aºteptate, întîrzia mereu în ciuda tuturor stãruinþelor depuse pentru
venirea ei.
T-
Anul 1930 i-a adus în paginile foilor Oastei pe cei doi învãþãtori poeþi mai cunoscuþi pînã
atunci ai Oastei: Ioan Marini din Sãsciori - jud. Alba ºi Ion Tudusciuc din Brãhãºoaia - jud.
Vaslui.
Ioan Marini se înscrie în Oastea Domnului în anul 1928. Iatã scrisoarea lui de atunci cãtre
pãr. Iosif, aºa cum este publicatã în foaia L. S. nr. 4 din 22 ianuarie 1928:
Onorate Domnule Pãrinte. Dupã o luptã aprigã Oastea Domnului va învinge intrînd cu
bucurie în cetatea adversarului. Luptînd înainte, sã sperãm cã aceastã izbîndã nu va fi departe.
Fiindcã vreau ºi eu sã iau parte la aceastã luptã, vã rog sã mã înscrieþi ºi pe mine ca ostaº în
Oastea Domnului.
Ioan Marini, învãþãtor, Sãsciori - jud. Alba.
T-
El publica prima lui poezie în L. S. nr. 20 din 18 mai 1930. Iatã mai jos textul acestei
poezii, care mai tîrziu a suferit mai multe modificãri, fãcute de autorul ei.
T-
Sunat-a ceasul izbãvirii

din moarte ºi pãcat
prin Crucea mîntuirii
azi Tatãl ne-a iertat.

de sub robia lui satan
prin Cel ce sus S-a rãstignit
noi azi ne-am mîntuit.

de sub strãinul jug
prin Cel ce moarte a rãbdat
noi azi ne-am liberat.
Sunat-a ceasul împãcãrii

cu Tatãl Cel Ceresc
Isus ca Rege al iertãrii
a ridicat blestemul strãmoºesc.
Pe Crucea Sa El ne-a împãcat

cu Cel de Sus Pãrinte
ºi Tatãl ne-a iertat,
Slãvit sã fii o Doamne Sfinte.
Veniþi la El cãci azi vã cheamã

o, nu mai aºteptaþi,
pãcatul fie cît de mare
de El sînteþi iertaþi.
Veniþi, veniþi, fiþi fii ai izbãvirii

porniþi acum pe drumul mîntuirii
putere, har, cereþi de Sus
intraþi chiar azi în Oastea lui Isus.
T-
Ioan Marini, învãþãtor ostaº al Domnului
Sãsciori - jud. Alba.
T-
Ion Tudusciuc se înscrie la Oaste la data de 2 martie 1930. Iatã scrisoarea lui, publicatã
în L. S. nr. 9 din 1930:
Prea Cuvioase Pãrinte. Rog a mã înscrie ºi pe mine împreunã cu mama mea Natalia ºi
fraþii mei Constantin, Vasile, Maria, Elena, Ecaterina ºi Aglaia, în Oastea Domnului,
rugîndu-L pe El ca sã ne dea ajutor ºi putere de sus, pentru a putea fi luptãtori ºi biruitori în
mãrita Oastea Sa.
T-
Ion Tudusciuc, învãþãtor, com. Brãhãºoaia - jud. Vaslui.
T-
El publicã prima lui poezie în L. S. nr. 12 din 23 martie, tot anul 1930. Dãm mai jos ºi
textul primei poezii a lui Ion Tudusciuc, care mai tîrziu ºi-a primit o melodie frumoasã ºi a
trecut între cîntãrile Oastei:
T-
O Isuse Domnul meu
O Isuse Domnul meu

mã gîndesc la chinul Tãu
mã gîndesc necontenit
vai ce mult ai suferit.
ªtiu cã n-ai fost vinovat

ci pentru al meu pãcat
de jidovi ai fost muncit
ºi pe Cruce rãstignit.
Grea povarã Þi-ai luat

însã toate le-ai rãbdat
ºi pe diavol l-ai rãpus
Scumpul meu Dulce Isus.
Cum oare sã-Þi mulþumesc

în ce chip sã Te slãvesc
cine oare poate spune
cãci nu este om pe lume.
Glas de înger de-aº avea

ºi tot încã n-aº putea
îndeajuns sã Te slãvesc
Fiul Tatãlui Ceresc.
O Isuse Domnul meu

fã sã nu pierd darul Tãu
cãci e dar nepreþuit
Scumpul meu Isus Iubit.
Ion Tudusciuc, învãþãtor
ostaº al Domnului - Brãhãºoaia - Vaslui.
T-
Cu aceºti doi învãþãtori se face începutul poeziei culte în Oastea Domnului.
T-
Aceºti doi învãþãtori ostaºi vor avea în anii viitori în Istoria Oastei fiecare o însemnãtate
ºi un rol deosebit.
Despre felul cum a decurs mai departe activitatea lor poeticã vom spune urmãtoarele:
Ion Tudusciuc a rãmas ca învãþãtor tot în satul sãu natal, lucrînd mereu poezii ºi trimiþîndu-le
spre publicare la Sibiu. El versifica cu uºurinþã ºi cu mare grabã, astfel cã în curînd foaia nu
reuºea sã publice atîtea poezii cîte era el în stare sã facã.
Pãrintele îl aprecia mult atît pentru cã era un intelectual între fraþi cît ºi pentru zelul lui
poetic. Mai tîrziu a început sã scrie poezii ºi fratele lui mai simplu, Constantin. Peste cîþiva
ani pãr. Iosif le-a ºi tipãrit o parte din poeziile lor în douã volumaºe: Slãvit sã fie Domnul ºi
Veniþi sub steagul lui Isus.
Despre fraþii Tudusciuc, atît deocamdatã.
Ioan Marini, în curînd dupã aceasta s-a îmbolnãvit ºi nu ºi-a mai putut urma cariera de
învãþãtor. Dupã un timp de spitalizare (iar apoi de zãcere acasã la Sãsciori) s-a mai refãcut
puþin ºi venind la Sibiu s-a oprit din ce în ce tot mai mult pe la librãria ºi redacþia foii Oastea
Domnului, apoi Isus Biruitorul, pînã cînd s-a ataºat de tot. Dupã anul 1934 a rãmas ºi el
definitiv la Sibiu.
Fiind încorporat în redacþia foilor Oastei, Ioan Marini a început sã scrie cîte ceva în
fiecare numãr de foaie. Dar poezii a scris ºi publicat tot mai puþin. Simþea cã nu are o prea
mare înclinare spre asta. Partea care i-o încredinþase pãrintele în redacþie, era culegerea
lucrurilor interesante ce trebuiau publicate din scrisorile care ne soseau de pe la fraþi, precum
ºi extrase de prin ziare ºi reviste ce urmau a fi folosite pentru partea informativã.
În afarã de asta, el fiind un om profund duhovnicesc, avea oarecum în grijã ºi mersul
adunãrii din Sibiu, unde era harnic ºi preþuit. Mai tîrziu i s-au adunat ºi tipãrit cîteva din
poezii într-o carte: În umbra Crucii.
ªi despre Ioan Marini tot cam atîta deocamdatã.
T-
Odatã cu procurarea tipografiei Oastei despre care scriem într-un alt capitol viitor,
lucrurile se lãrgesc ºi se accelereazã.
În foaia Oastea Domnului nr. 1 din 1930 se publicã: Un premiu de 1.000 de lei pentru cea
dintîi fanfarã a Oastei Domnului - cu urmãtoarele îndemnuri:
“Oastea Domnului este o armatã duhovniceascã ºi ca orice armatã trebuie sã-ºi aibã ºi ea
muzica ei. Noi trebuie sã-L lãudãm pe Domnul ºi în glas de trîmbiþã, cum spune psalmistul
( P s a l m 1 5 0 , 3 ) . În special Oastea Domnului se face sã-ºi aibã ºi ea - ca orice armatã -
ºi muzica ei religioasã. Ce lucru miºcãtor ar fi sã vezi o Oaste a Domnului trecînd printr-un
sat cu steagurile fîlfîind ºi cu muzica - acompaniatã de glasul ostaºilor - cîntînd: Deºteaptã-te
creºtine, Pe-al nostru steag e scris iubire - ºi altele. ªi cele mai surde urechi sufleteºti poate
cã s-ar deºtepta la sunetul acestei ofensive. De aici de la centru punem un premiu de 1.000
de lei care se va da acelui grup din Oastea Domnului care va înfiripa prima fanfarã religioasã
a Oastei Domnului”.
T-
- Acestui îndemn i s-a rãspuns mai repede ºi mai numeros decît orice aºteptãri. În curînd
s-au înfiripat multe fanfare din care unele ca Orãºtie, Sãsciorii, Criºenii din Hunedoara, apoi
din Timiº, Arad, Caraº ºi alte judeþe, au fãcut frumoase misiuni pentru Domnul pe la adunãri,
congrese, nunþi ºi înmormîntãri, mulþi ani...
T-
În acelaºi numãr 1 din 1930 din revista Oastea Domnului se anunþã apariþia primei cãrþi
de cîntãri religioase, prin urmãtoarele:
Oastea Domnului are foarte multe cîntãri ºi foarte multe poezii frumoase. Numai cît
aceste cîntãri ºi poezii în prezent stau împrãºtiate unele prin foaia Lumina Satelor, altele prin
cartea cu Oastea Domnului, iar altele nu sînt încã publicate. Tipografia Oastea Domnului va
strînge toate poeziile ºi cîntãrile O. D. într-o carte micã spre a le avea ostaºii la îndemînã...”
Iar ca o continuare O. D. nr. 10 din 2 martie 1930 - scrie printre altele:
“...Planul nostru este sã scoatem acum o carte întreagã cu poezii ºi cîntãri pentru O. D.
Dar pentru lucrul acesta ne trebuie un ajutor pe care noi nu-l avem. Cîntarea religioasã, -
întocmirea ei corectã ºi ºi punerea pe note - cere o pricepere, cere o pregãtire, cere un dar
deosebit pe care noi nu-l avem. Poeziile ºi cîntãrile Oastei trebuie cioplite, îndreptate,
întregite, iar noi nu avem darul acesta. Eu m-am rugat ani de zile Scumpului meu Mîntuitor
sã ne trimitã El de undeva un om care sã ne ajute în lucrul acesta.
ªi El a ascultat rugãciunile noastre. Aici la Sibiu trãieºte ºi munceºte unul din cei mai
vestiþi ºi talentaþi compozitori ai neamului nostru, pãr. prof. de muzicã Timotei Popovici...
L-am rugat sã ne vinã în ajutor cu darul ce-l are de la Bunul Dumnezeu - ºi preaiubitul meu
fost profesor, ne-a oferit cu toatã dragostea ajutorul d-sale... Dar pe lîngã ajutorul pãr.
Popovici se mai cere un lucru. Trebuie sã avem ºi un om înzestrat de la Dumnezeu cu darul
de a face poezii. Trebuie sã avem un poet cu dar ºi pregãtire, care sã punã la punct poeziile
Oastei Domnului. Poeziile Oastei trebuie puse ºi ele la punct dupã toate regulile poeziei, iar
noi n-avem darul acesta. Compozitorul trebuie sã lucreze mînã în mînã cu poetul, cîntarea cu
poezia ºi poezia cu cîntarea. Dumnezeu a voit ca tot aici la Sibiu sã avem ºi un poet înzestrat
de la Dumnezeu cu un dar mare: vestitul poet ºi cîntãreþ I. U. Soricu... Pãr. Popovici ºi poetul
Soricu sînt tocmai omul dupã care întrebam ºi noi cu slãbãnogul de la Vitezda: Doamne, om
nu am...
T-
...Dar cu nãdejdea în omul acesta, (ca în orice om!) - nu s-a prea fãcut mare lucru.
Prima carte a cîntãrilor Oastei - ca ºi toate celelalte care i-au urmat, - a apãrut numai cu
ajutorul Domnului ºi ai smeriþilor lucrãtori ai Lui dinãuntrul Oastei Sale - ºi nu al celor
lãudaþi dinafara ei. Aºa a gãsit Dumnezeu cu cale! ªi ce bine este cã a fost aºa!
Încercãrile cu cei care erau dinafara Oastei, - oricît de talentaþi ºi binevoitori pãreau - s-au
dovedit netrainice. La timpul Sãu, Domnul Însuºi a ridicat din straturile cele mai de jos ale
Lucrãrii Sale, atît compozitori cît ºi poeþi de care avea nevoie El ºi Oastea Lui. Aceºtia, fãrã
titluri ºi fãrã pretenþii omeneºti, au realizat totuºi - numai prin puterea ºi inspiraþia Duhului
Sfînt! - lucrãri care au fãcut nu dupã mult timp, înconjorul lumii. Ele au fãcut ca numele
Oastei sã fie pomenit cu admiraþie chiar de cãtre vrãjmaºii ei.
Aceste lucrãri sînt o nouã dovadã cã Dumnezeu Se foloseºte mai cu plãcere de vasele cele
slabe dar smerite, ca sã arate cu atît mai vãdit cã slãbiciunea lui Dumnezeu este mai tare ca
oamenii. ªi cã simplitatea Lui est e m ai pl i nã de frum useþe ºi de mãreþie decît toate
îngîmfãrile lumii acesteia!
T-
Veniþi dragi cîntãreþi
Veniþi, dragi cîntãreþi, veniþi

mai este loc oricîþi sã fiþi.
- Oricîþi aveþi ceva de spus
veniþi în corul lui Isus
oricîþi aveþi un vers frumos
veniþi cîntaþi-I lui Hristos!
Mai este loc oricîþi ar fi

ºi oricîþi încã-ar mai sosi
- Oricîte laude s-au spus
tot nu-s de-ajuns pentru Isus
oricît s-ar fi cîntat frumos
tot nu-i de-ajuns pentru Hristos.
Cu harfele de aur sfînt

cu-al slavei in curat veºmînt,
- veniþi din Rãsãrit ºi-Apus
cîntaþi spre slava lui Isus
din cei mai sus la cei mai jos
cîntaþi spre slava lui Hristos.
Veniþi, mai este loc, veniþi

în frunte voi cei noi-sosiþi
- ªi de la cerul cel mai sus
cîntaþi mãrirea lui Isus
pîn-la pãmîntul cel mai jos
cîntaþi iubirea lui Hristos!
Cîntãrile noastre
Cîntãrile noastre cîntate plîngînd

lua-ºi-vor odatã aripile-albastre
ºi-n soare pluti-vor curate, arzînd
de para iubirii - cîntãrile noastre.
Din roua de lacrimi ce-n ele-a rãmas

luci-vor pe ceruri ghirlande de stele
iar îngerii Slavei cu tremur în glas
cîntînd, învãþa-vor sã plîngã din ele.
Cîntãrile noastre n-au seamãn ºi soþ

în nici o simþire ºi limbã ºi zare
oricine le-aude s-aprinde ºi-n toþi
învie cereasca ºi sfînta-ncîntare.
Venind din al Tainei Ceresc Nehotar

cu-adînc duh de tainã fiinþa-nveºmîntã
purtînd mierea dulce lãsatã de har
fac dulce ºi duhul ºi gura ce cîntã.
Cîntãrile noastre sînt nimb lui Hristos

sînt ruguri iubirii, sînt jertfa suavã
sînt tot ce pãmîntul Îi dã mai frumos
Acelui din Ceruri mai vrednic de slavã.
Toate virtuþile nu sînt decît bunãvoinþa ºi dragostea faþã de Dumnezeu,

- sub diferite forme.
T-
Fericitul Augustin.
Istoria - Vol. 1 - Cap. 13 - Frumosul tineret creºtin Pag. 135
Cap. 13
Frumosul tineret creºtin
a om plin de lumina lui Dumnezeu, pãr. Iosif a înþeles încã de la început ce mare
C însemnãtate are tineretul pentru viitorul Oastei Domnului ºi a misiunii pentru care
venea aceastã Lucrare evanghelicã spre sufletele prezente ºi viitoare.
De aceea o atît de mare parte din strãduinþele sale se îndreptau spre trezirea conºtiinþei
pãrinþilor ºi educatorilor, conºtiinþe rãspunzãtoare de creºterea ºi îndrumarea copiilor ºi a
tineretului spre Hristos ºi pentru Hristos...
Singur Mîntuitorul Hristos ºi Evanghelia lui poate creºte ºi forma un tineret sãnãtos
trupeºte ºi sufleteºte - zicea ºi scria el adesea. De aceea strãduinþele noastre toate trebuie sã
se uneascã ºi sã se îndrepte spre aceastã îndrumare. Iar ca sã izbîndim în aceastã uriaºã muncã
de înnoire prin Hristos a copiilor ºi a tineretului nostru, trebuie mai întîi noi înºine, pãrinþii
ºi îndrumãtorii lor, sã ajungem oameni noi în Hristos, oameni schimbaþi prin înnoirea ºi
sfinþirea fãcutã de Duhul Sfînt. Fãrã puterea ºi înnoirea sfinþitoare a Duhului Sfînt, toatã
munca ºi osteneala noastrã va fi în zadar. Tot ce vom zidi în ei prin cuvinte - vom dãrîma prin
exemple. Tot ce vom clãdi în inima ºi în mintea lor cu vorbele noastre cele mai frumoase, va
fi nimicit de faptele lumeºti ºi nedemne pe care le-ar vedea la noi. Numai pilda frumoasã a
unei vieþi înnoite ºi a unor purtãri vrednice în mijlocul copiilor noºtri - ºi în mijlocul lumii
- ar putea avea darul ºi puterea convingerii asupra lor ºi ar putea da roade binecuvîntate ºi
fericite pentru noi, pentru ei ºi pentru toþi urmaºii lor pînã în veac. Unde este un astfel de
exemplu acolo se vãd neapãrat niºte astfel de roade. Unde lipseºte pilda vieþii, toate
strãduinþele sînt de cele mai multe ori zadarnice...
T-
Încã din primele luni de la publicarea Hotãrîrii de la Anul Nou 1923, - încep sã aparã pe
paginile gazetei L. S., ca pe un cîmp care începe sã se dezgheþe, sub razele unei primãveri
binefãcãtoare, ghioceii fericiþi ai tinerelor hotãrîri pentru Domnul.
Pag. 136 Istoria - Vol. 1 - Cap. 13 - Frumosul tineret creºtin
Ce minunat e sã vezi cum cer sã se înscrie în Oastea Domnului trei elevi, un grup de
tineri, o clasã de fete, un tatã cu mama ºi copilaºii lor... O mamã cu fiica ei de ºapte aniºori,
un tînãr cu prietenul lui cel mai bun... Un preot cu o stranã întreagã de copii... Un profesor
sau un învãþãtor cu mulþi elevi de ai lor... Cîte un student, sau mai mulþi - cerînd sã fie
înscriºi în Oaste ºi promiþînd cu mîna ºi iscãlitura lor!... - Întocmai dupã cum scrisese
profetul Isaia cînd a zis: “Cãci voi turna ape peste pãmîntul însetat ºi rîuri pe þarina uscatã;
voi turna Duhul Meu peste sãmînþa ta ºi binecuvîntarea Mea peste odraslele tale. ªi vor rãsãri
ca firele de iarbã între ape, ca sãlciile lîngã pîraiele de apã. Unul va zice: eu sînt al Domnului,
altul se va numi cu numele lui Iacov, iar altul va scrie cu mîna lui: al Domnului sînt - ºi va
fi cinstit cu numele lui Israel” (Isaia 44, 3-5) .
T-
Ce frumoasã ºi mult spunãtoare este de exemplu urmãtoarea hotãrîre a unor tineri,
publicatã printre primele de acest fel. Iat-o:
“Preacucernice pãrinte Trifa, subscriºii gîndindu-ne cum am putea duce ºi noi o viaþã cu
folos, nouã, bisericii noastre ºi neamului nostru, ne hotãrîm a scoate din traiul nostru
sudalma, minciuna, bãutura ºi toate nãravurile rele... În fruntea Oastei stã Însuºi Domnul Isus
Hristos. El ne va duce la biruinþã ºi El ne va ajuta ca sã putem cîºtiga în Oastea Lui pe toþi
locuitorii comunei noastre, tineri ºi bãtrîni, bãrbaþi ºi femei. Doamne, ajutã-ne!
T-
Gruni, jud. Caraº-Severin, la 9 februarie 1924
urmeazã iscãliturile a 59 de elevi...
T-
Iar pãr. Iosif adaugã în continuarea scrisorii lor: “Fiþi bine veniþi în Oastea Domnului,
iubiþilor elevi. Hotãrîrea voastrã este de o mare bucurie pentru noi. În aceste vremuri
încãrcate cu atîtea stricãciuni hotãrîrea voastrã se iveºte ca zorile unor vremuri mai curate ºi
mai pline de cunoºtinþa Domnului. Bine ziceþi cã hotãrîrea voastrã aþi fãcut-o ºi pentru tãria
bisericii ºi a neamului pentru cã numai din aceastã parte (din înnoirea tineretului) poate veni
ºi tãria bisericii ºi a neamului. Domnul sã vã ajute iubiþilor sã puteþi creºte în harul Lui ºi în
ascultare de El.
T-
Ceva mai tîrziu, sub titlul: Elevi de ºcoalã intrã în Oastea Domnului, gazeta publicã în
nr. 38 din 28 septembrie 1924 alte scrisori ale urmãtorilor patru elevi: Vasile Pop, clasa a 5-a
de liceu Beiuº, care scrie printre altele:
- Vã rog sã mã primiþi ºi pe mine în Oastea Domnului fãgãduind cã deºi sînt tînãr voi
lupta vitejeºte contra pãcatelor. ªi vã rog sã mã iertaþi cã nu-mi pot exprima gîndurile mele
aºa cum trebuie faþã de dv. ªi vã rog sã mã iertaþi ºi de aceea cã nu sînt abonat la foaie pentru
cã pãrinþii mei au 11 copii, iar eu mã mulþumesc a o citi de la alþii...
A doua scrisoare: “...Noi sîntem doi elevi din Arad - Gai, ºi citind în Lumina Satelor
despre Oastea Domnului ne rugãm sã ne înscrieþi ºi pe noi în aceastã Oaste în care vrem sã
rãmînem pînã la sfîrºitul vieþii noastre”.
T-
Gh. Bogãþan clasa a 3-a medie ºi
Ioan Roºu clasa a 3-a medie Arad - Gai.
T-
A treia scrisoare spune: “...Vã rog sã mã înscrieþi ºi pe mine în O. D. ...Dea Domnul ca

tot poporul românesc sã vadã pericolul pierzãrii... ºi sã se înscrie în Oastea lui Isus, ca sã
avem o þarã creºtinã. Cu Dumnezeu înainte”.
Mihãilescu C. Casian, elev clasa a 5-a sec. Vaslui.
T-
Iar adaosul redactorului continuã: “Fiþi bine veniþi în Oastea Domnului, iubiþilor elevi.
Ce frumos e ºi ce bine e cînd se hotãrãºte omul încã de tînãr împotriva pãcatelor. ªi cît de
departe poate ajunge omul cînd de tînãr s-a hotãrît sã apuce pe urmele lui Hristos. Þineþi
iubiþilor calea pe care aþi apucat-o - ºi multe binecuvîntãri veþi primi de la Domnul. Eu vã zic
cu apostolul Petru: Creºteþi iubiþilor în darul ºi cunoºtinþa Domnului ºi Mîntuitorului nostru
Isus Hristos (2 Petru 3, 18) .
T-
Ceva mai tîrziu, alþi cinci tineri de la liceul din Beiuº cer sã fie înscriºi în Oastea
Domnului. Ei scriu: “...Noi sîntem copii tineri, elevi ai liceului din Beiuº, dar ne vom sili
încã de pe acum sã ne dezbrãcãm de nãravurile cele rele... Dumnezeu sã ne ajute ºi nouã ºi
la toatã Oastea Domnului...”
T-
ªtefan Porumbelu, Ioan Popovici, Petru Sãlãjan, Ioan Cureº ºi Vasile ªuta...
T-
Iatã cuvîntul de bun venit la scrisoarea lor: “Fiþi bine veniþi iubiþilor tineri în Oastea
Domnului. Noi vã primim cu bucurie dupã cuvintele Mîntuitorului: ...lãsaþi copiii sã vinã la
Mine. Citiþi cu luare aminte Evanghelia de mai sus ºi tîlcuirea ei - ºi chemaþi ºi pe alþii sã
vinã la Domnul... Inima voastrã este ca o hîrtie albã ºi curatã. Apãsaþi pe ea slovele
Evangheliei. Rãmîneþi lîngã Domnul Isus pînã la sfîrºitul vieþii voastre... crescînd mereu în
darul lui Dumnezeu (2 Petru 3, 10) .
T-
Sau, cuvîntul de bun venit adãugat scrisorii unui tînãr învãþãtor care cerînd sã fie înscris
în Oastea Mîntuitorului Hristos, promitea cã va fi un ostaº brav... ºi un luminãtor... care sã
facã numai cinste numelui de ostaº ºi luminãtor... Acestuia ºi celor dimpreunã cu el, pãr. Iosif
le spunea:
“Fiþi bine veniþi!... În fruntea voastrã stã un învãþãtor. O, ce lucru frumos este cînd ºi
cãrturarii se pun cu pilda vieþii lor în slujba Domnului ºi a îndreptãrii oamenilor aºa cum a
fãcut Bunul Învãþãtor... Oastea are lipsã de cît mai mulþi bravi stegari ºi iatã cã Domnul are
grijã sã ni-i trimitã la vreme...”
T-
Numãrul acestor intrãri ºi primiri sporeºte mereu - ºi rîndurile noului tineret aliniat pe
urmele lui Hristos ºi predat Domnului, devin tot mai multe ºi mai frumoase.
Între hotarele þãrii ºi bisericii noastre se ridicã un tineret nou, sãnãtos ºi harnic, care
începe sã tragã brazde tot mai frumoase ºi sã arunce cu graiul ºi cu exemplul lor viu pe
ogoarele sufleteºti, o sãmînþã nouã ºi luminoasã: - Cuvîntul Sfînt ºi rodnic al lui Dumnezeu.
Cu un elan ºi cu o voioºie plinã de o putere ºi o tinereþe cereascã.
Din primele rînduri ale acestor tineri încep sã aparã tot mai des în anii urmãtori, începînd
cu 1927, prin paginile gazetei de la Sibiu, ca pe un panou de onoare multe chipuri ºi exemple
ale acestor tineri. Despre ei pãr. Iosif scrie arãtînd faptele lor, - cuvinte avîntate, pline de
bucurie ºi de speranþe: “Iatã ce poate face un mic ostaº al lui Isus - spunea el despre Vasile
Bot din Oroviºele, jud. Bihor, dîndu-i ºi fotografia, - care a desfãcut cãrþi ºi foi religioase de
peste 2.000 de lei.
A umplut sate întregi cu foi ºi cãrþi, mãrturisind cu curaj ºi cu dragoste pentru Domnul.
Sau despre un alt tînãr colporator: Alexiu Petru din Bucovina, de asemenea fotografiat, care
a întrecut, prin rãspîndirea foilor ºi cãrþilor Oastei, sprijinul unor eparhii întregi. Iatã e o
mãrturie ºi aceasta des pre harul º i puterea ce se revars ã î n vi aþ a cel or ce se predau
Domnului...”
Sau Din calfã de crîºmar - vestitor al Domnului, unde, lîngã fotografia unui tinerel, pãr.
Iosif scria urmãtoarele: Tînãrul Ioan Opriº din Ighiel, jud. Alba, dupã ce a intrat în Oastea
Domnului s-a lãsat de meseria de crîºmar ºi s-a fãcut un vestitor al Domnului... A mai atras
cu el încã trei tineri. Ce frumos cînd tinerii se întovãrãºesc în lucrul Domnului. Domnul sã
vã ajute tinerilor de la Ighiel, tovãrãºia voastrã sã fie o pildã ºi pentru alþii...
T-
Acestora le urmeazã mereu alte minunate ºi pline de înflãcãrare hotãrîri. Un val de intrãri
tinereºti în rîndurile Oastei Domnului vine ca la o voioasã întrecere ºi ca un ºuvoi de ape
limpezi ºi curate în albia tot mai adîncã a Oastei Domnului.
O puternicã înviorare îþi cuprinde ºi astãzi sufletul cînd reciteºti, dupã zeci de ani,
frumoasele hotãrîri ale tinerilor de atunci. Dar o tristeþe amarã îþi umple apoi inima cînd te
gîndeºti la nestatornicia ºi cãderea de mai tîrziu a atîtora dintre ei. Frumoasele hotãrîri ale
celor mai mulþi s-au dovedit a fi numai un foc de paie care a ars puternic doar o clipã, iar
dupã aceea, vai, s-a stins îndatã. Vînturile pãcatelor ºi nestatorniciei i-au aruncat curînd pe
mulþi din nou în noroiul pierzãrii ºi în osînda iadului. Sãrmanii, ce veºnicã e pierzarea
sufletului lor. Ce viitor slãvit aveau - ºi ce sfîrºit nevrednic ºi-au ales. Vai acelora care
schimbã cinstea lui Hristos pentru ruºinea pãcatului ºi slava viitoare pentru înºelãciunea
acesteia de acum.
T-
Dar ce minunaþi sînt cei puþini care, rãmînînd credincioºi legãmîntului fãcut în tinereþea
lor cu Hristos, au crescut tot mai luminoºi precum scrie Cuvîntul Sfînt despre cãrarea cea ca
lumina strãlucitoare ce merge crescînd pînã la miezul zilei (Proverbe 4, 18) .
Unii dintre aceºtia au devenit curînd cunoscuþi prin roadele lucrãrilor frumoase, ajungînd
asemenea tînãrului Timotei din Evanghelie, niºte buni ostaºi ai lui Hristos, a cãror înaintare
în Domnul era vãzutã de toþi oamenii ºi care ajunseserã pilde puternice pentru credincioºi
(1 Tim. 4, 12-16) .
Aceºtia au þinut pînã la sfîrºit dreptarul învãþãturilor sãnãtoase auzite de la început, fãrã
a se abate de la ele nici la dreapta nici la stînga. Ci întãrindu-se în harul care este în Hristos
Isus au ajuns niºte lucrãtori încercaþi, niºte vase de cinste sfinþite ºi folositoare Stãpînului lor
Ceresc.
T-
Ce frumoasã era rîvna ºi dragostea acestor tineri statornici doveditã prin fapte de o
evlavie ºi smerenie pe care numai o viaþã total predatã Domnului le putea împlini.
O tînãrã ostaºã, de 15 ani, este gata sã primeascã mai degrabã a fi alungatã din casa
pãrinteascã decît sã se despartã de Domnul...
Niºte tineri suferã mai bine sã fie pãlmuiþi decît sã meargã la petrecerile lumeºti...
O altã tînãrã de 17 ani care chiar în vremea celor mai grele munci de varã la seceriº nu
renunþã la ziua ei de jertfã ºi de rugãciune. În timp ce ceilalþi stau la masã ºi la odihnã, ea
citeºte ºi se roagã. Iar seara, dupã o zi de muncã ºi post, dupã lãsarea lucrului, mai avea
dragostea ºi puterea sã meargã pe jos 17 km pînã la adunarea de rugãciune.
- Dimineaþa era din nou, odatã cu ceilalþi, la seceriº. Iar în holdã voioasã ºi harnicã, putea
sã fie iarãºi toatã ziua în fruntea celorlalþi secerãtori.
Apoi alþii ºi alþii, tineri ºi tinere, frumoºi la trup ºi curaþi la suflet, simþiþi în purtare,
mãsuraþi în vorbã ºi cuviincioºi în îmbrãcãminte, fãceau cinste Lucrãrii Domnului umplînd
de o sãnãtoasã nãdejde în viitorul neamului ºi bisericii noastre pe toþi cei ce priveau la ei.
Ei erau la locul lor de muncã meseriaºi iscusiþi, plugari harnici, ostaºi disciplinaþi, elevi ºi
studenþi aleºi, fii vrednici, credincioºi adevãraþi.
Iatã ce minunat creºte ºi sporeºte acest tineret nou, prin Lucrarea Oastei lui Hristos.
Aici este poate locul sã mãrturisesc ºi eu despre cum am cunoscut - copil fiind - Lucrarea
Oastei Domnului.
Aveam 15 ani ºi jumãtate, cînd m-am predat Domnului. Era duminicã 8 iunie 1930.
Misionarul care m-a adus ºi pe mine la picioarele Mîntuitorului meu a fost cartea Corabia
lui Noe a pãr. Iosif Trifa, pe care o primisem ca premiu de la profesorul meu de religie.
Cartea aceasta mi-a vorbit mie prima datã atunci, despre pãcat, despre naºterea din nou,
despre Sîngele lui Hristos ºi despre mîntuirea sufletului meu.
Nici vreo adunare a Oastei nu mai vãzusem. Cu ostaºi nu mã întîlnisem încã. Nimic nu
ºtiam mai mult decît scria în cãrticica mea, primitã ca premiu la religie de la pãr. Petru E. Pop
din Beiuº. El însuºi fusese cîndva coleg de teologie cu pãr. Iosif. Acest preot credincios a
þinut la colegul sãu de la Sibiu cu toatã inima lui, chiar ºi dupã ce a intervenit conflictul care
i-a îndepãrtat pãrintelui Iosif pe foarte mulþi dintre prietenii ºi sprijinitorii lui dinainte.
Mai tîrziu, în casa acestui preot de inimã din Beiuº, am fãcut cunoºtinþã întîiaºi datã cu
minunatele adunãri frãþeºti ºi cu cîþiva tineri de prin alte pãrþi, care veneau în serile de iarnã
la Oaste.
De la aceste adunãri am amintirea uneia din primele mari minuni pe care le-a fãcut pentru
mine Domnul Isus:
Veneam într-o noapte pe jos de la Beiuº, spre casã. Aveam de mers peste vãi ºi cîmpuri
înzãpezite. Era noaptea pe la ora unu ºi umblau mulþi lupi cãci era iarnã grea ºi zãpada mare.
De pe drum de la vale auzeam lãtrãturi de cîini ºi strigãte de oameni. Cînd am ajuns în sat
niºte vecini speriaþi de la ferestre ºi de dupã garduri, mã întrebau toþi deodatã:
- Cum ai scãpat de lupi?
- Ce lupi? - am rãspuns eu liniºtit.
- Uite acum cîteva clipe au trecut pe aici ºapte lupi unul dupã altul pe drum spre vale.
Unde ai fost, nu i-ai vãzut?
- Nu i-am vãzut!
Eu nici nu-i vãzusem deºi n-ar fi avut decît vreo sutã de paºi pînã la mine. Au cotit-o
dintr-o datã la dreapta spre satul vecin, unde în noaptea aceea au mîncat doi cîini ºi un viþel.
În lumea nouã a Oastei Domnului în care intrasem am cunoscut curînd mulþi alþi tineri
credincioºi. Unii mi-au devenit niºte atît de minunaþi tovarãºi de lucru ºi de luptã pentru
Domnul încît nu am putut avea niciodatã îndeajuns nici lacrimi ºi nici cuvinte sã-I mulþumesc
lui Dumnezeu pentru ei. O, cît de mare ºi de frumos a fost sufletul acestora, care cred cã n-au
fost ºi n-au rãmas cu nimic mai prejos decît tinerii sfinþi a cãror nume este însemnat în
versetele Bibliei ºi în Cartea Vieþii Mielului Ceresc.
Cu numele unora din aceºtia o sã ne mai întîlnim în cartea asta. Ale altora - poate tocmai
a celor mai buni, - le veþi vedea strãlucind numai în Ziua cea Mãreaþã a Rãsplãtirii cînd se
va vedea tot ce a fost ascuns. ªi cînd Cartea Sfinþeniei Ascunse va fi deschisã la Capitolul
Mãrgãritarelor Oastei.
T-
În prima lunã dupã ce m-am înscris în Oaste m-am ºi abonat la foaia Oastea Domnului.
Aceastã foaie m-a crescut apoi duhovniceºte.
Exemplul acelor fraþi tineri, dinaintea mea, despre care citeam în foaie, m-au însufleþit mult.
Vasile Bot, bãiat de þãran, sau Viorel Bujoreanu, un elev de liceu din Cîmpulung - Bucovina,
Ioan Opriº - calfa de crîºmar - despre care citisem lucruri atît de minunate, - îmi erau prin
pilda lor un îndemn sã mã fac ºi eu un desfãcãtor de cãrþi. Am cerut ºi eu ca ei, cãrþi ºi foi
de la Sibiu... ªi iatã-mã într-o bunã zi cu traista mare plinã de cãrþi, pornit prin sate sã le
vînd.
Nici n-am vrut sã spun nimic pãrinþilor mei. Nu ºtiu cum am avut un astfel de curaj, eu
copilul ruºinos ºi temãtor de oricine. Cãci abia aveam înainte îndrãzneala ºi sã privesc în faþã
pe un strãin cînd îi dãdeam bineþe.
Fiind singurul copil la pãrinþii mei, crescusem într-aºa mare singurãtate ºi asprime încît
aveam un suflet mai sfios ºi mai retras decît o fatã.
Legat numai de casa ºi de ºcoala mea, eu nu mai fusesem decît o datã sau de douã ori în
vreo douã sate apropiate. Acum mergeam curajos prin sate depãrtate, intram prin case ºi
îmbiam cãrþi la oameni pe care nu-i mai vãzusem niciodatã!... Rãspundeam ºi la întrebãri
uneori aspre ºi neprieteneºti... Într-adevãr numai harul lui Dumnezeu mi-a dat aceastã putere
de care mã mir ºi acum, cãci numai eu mã ºtiu ce fire slabã aveam în mine.
Întors acasã, am luat ºi multe urecheli. Am avut destule necazuri ºi ameninþãri din cauza
rîvnei mele prea fãrã pricepere! Dar nimic nu m-a mai putut opri.
La adunãri în primul an n-am prea avut unde sã mã duc... În Beiuº se þineau prea rar - ºi
numai iarna. Pe satele depãrtate ajungeam de asemenea rar, doar cînd fugeam cu cãrþi ºi
Biblii. Astfel viaþa mea duhovniceascã s-a dezvoltat înãuntru ºi nu înafarã.
Aveam Noul Testament nedespãrþit de mine ºi în orice clipã liberã citeam din el. Îndatã
ce rãmîneam singur, mã ascundeam pe unde puteam ca sã mã rog. Simþeam atîta nevoie de
rugãciune încît nu-mi sta gîndul la nimic altceva mai mult decît sã pot sã mã rog.
Îndatã ce apucam undeva un loc mai ferit, unde sã nu mã vadã nimeni - mã aruncam în
genunchi, îmi înãlþam mîinile ºi tot sufletul în sus ºi aºa mã rugam, lacom dupã rugãciune ca
un copil dupã miere. Aºa mã înfruptam din rugãciunea cea mai fericitã ºi mai gustoasã. Aºa
mã adînceam în pãrtãºia cea mai dulce cu Domnul meu de care nu mã mai puteam sãtura...
T-
Îmi aduc aminte cu lacrimi ºi acum dupã atîtea zeci de ani, cum pîndeam atunci ca un hoþ
pe unde aº putea scãpa ºi cum aº putea ajunge la un loc de rugãciune. ªi la un timp în care
sã nu mã vadã nimeni ca sã mã pot ruga, sã mã satur. Dacã m-ar fi lãsat cineva, cred cã aº fi
fost în stare sã mã rog zi ºi noapte nu ºtiu cît, fãrã sã-mi fie foame, fãrã sã-mi fie sete, fãrã
sã-mi fie somn. Fãrã sã-mi mai aduc aminte de nimeni ºi de nimic. Pînã aº fi murit în starea
cea mai fericitã cu putinþã, din lumea asta.
Dar niciodatã n-am putut afla un astfel de loc ºi de timp. Totdeauna a venit ceva sau
cineva care m-a luat ori pe mine de le rugãciune, ori pe ea de la mine. Nu mi s-a mai
întîmplat astfel în viaþã decît cu dragostea. ªi cu ea am pãþit tot ca ºi cu rugãciunea. ªi poate
cã pînã în veºnicie nu-mi va mai ajunge destul niciodatã din astea douã...
ªi pentru cã vorbim despre amintiri, voi povesti aici ºi cum a fost primul meu drum la
Sibiu.
Se vede cã fusesem ºi eu un desfãcãtor oarecum harnic ºi un plãtitor cinstit, cãci de la
Sibiu primeam regulat pachete cu cãrþi, Biblii, calendare... Din rabatul de 20% care îmi
rãmînea din vînzarea cãrþilor aveam strînºi ceva bãniºori pe care îi grijeam ascunºi bine.
Îndemnat de încurajãrile de prin foaie spre a se scrie poezii, începusem sã scriu ºi sã trimit
ºi eu acolo sfioasele mele încercãri.
Poate cã cei de acolo vor fi bãnuit în ele vreo scînteie, cã într-o zi m-am pomenit acasã
cu o scrisoare de la fr. Viorel, nepotul pãr. Iosif care era la librãria Oastei. Dupã nume îl
cunoºteam cã citisem despre el cîte ceva prin foaie. Vãzîndu-mã un tinerel, pãrintele mã
încuraja prin Viorel. Zicea el cã pãrintelui Iosif i-au plãcut mult poezioarele mele - ºi mã
îndemna sã mai scriu ºi sã mai trimit. Cred cã i-a plãcut de rãspunsul meu, fiindcã nu peste
mult timp am primit o altã scrisoare cu încurajãri.
Aºa mi-am legat eu inima de prietenia cea mai strînsã cu cineva pe care nu-l vãzusem
niciodatã. Prin legãtura aceasta cu Viorel, Sibiul începea sã coboare pentru mine undeva aici
pe pãmînt. Pînã atunci era undeva într-o altã lume la care gîndeam cã nu voi putea ajunge
niciodatã. Pãrintele Iosif îmi pãrea o fiinþã mai mult cereascã decît pãmînteascã. Iar la
nãdejdea cã vreodatã aº putea sã ajung sã-l vãd nu îndrãzneam nici mãcar sã mã gîndesc. Eu
eram atît de nimic iar omul acesta atît de sus, încît mi se fãcea ºi fricã. Începeam sã tremur
ºi numai gîndindu-mã. Dar într-o zi din toamna anului 1931, totuºi am plecat.
Am luat bãnuþii cîºtigaþi din cãrþi ºi m-am dus la garã. Îmi era însã fricã de tren. O mare
putere lãuntricã mã împingea sã merg acolo. Nu mai cãlãtorisem niciodatã cu trenul pînã
atunci ºi multe temeri mã neliniºteau, dar am îndrãznit.
ªi într-o dis-de-dimineaþã de decembrie, pe la orele 2 sau 3 noaptea, am sosit în Sibiu.
N-am putut sta în garã ci am pornit atunci noaptea sã aflu strada Avram Iancu nr. 5 unde era
librãria Oastei. Cineva mi-a arãtat - ºi cum nu era departe de garã, am ajuns curînd. ªi atunci,
noaptea, lîngã zidul cu brumã groasã am stat ceasuri întregi privind ºi aºteptînd.
Era lîngã poarta librãriei o piatrã - ºi pe ea am stat pînã s-a fãcut spre ziuã, vremea
deschiderii. Cînd au venit la librãrie eu eram aproape îngheþat de frig ºi de sfialã. Pentru ei,
vãzînd acolo un tînãr þãran, n-a fost nici o mirare. Erau oarecum obiºnuiþi cu astfel de
vizitatori. Dar eu eram ca picat din altã lume - ºi nu ºtiam nici unde sã-mi þin mîinile în faþa
lor. Am întrebat doar dacã este acolo fratele Viorel.
- Nu era încã, dar va veni îndatã.
N-am avut timp nici sã mã uit prea mult împrejur - ºi a intrat el. Am presimþit cã este el,
iar el vãzîndu-mã parcã a presimþit cã sînt eu. Plin de bucurie a venit drept spre mine
îmbrãþiºîndu-mã.
- Eºti fratele Dorz?
- Da!
Nu ºtiu cum îi voi fi pãrut, dar am vãzut cã îi era ºi milã ºi parcã îi venea sã ºi rîdã de
sfiala ºi neîndemînarea pe care nu mi-o puteam stãpîni.
A fãcut totul sã mã încurajeze ºi sã mã încãlzeascã.
M-a purtat un timp prin oraº, sã-mi arate tot ce-i putea arãta unui þãrãnel în Sibiu,
tipografia, catedrala, turnurile cetãþii...
Dar n-a putut sã-mi arate ceea ce doream eu cel mai mult: - pe pãrintele Iosif.
El nu era în Sibiu. Era departe bolnav...
Am izbucnit atunci într-un plîns cu hohote, ca în cea mai sfîºietoare durere de pe lume.
Viorel nu mai ºtia cum sã mã liniºteascã.
- Lasã, îmi zise el îmbrãþiºîndu-mã, pãrintele va veni în curînd din spital ºi atunci am sã-þi
scriu, ºi îþi voi trimite bani, ca sã vii sã-l vezi.
Ajunºi la librãrie Viorel mi-a dat o fotografie a pãrintelui pe care am sãrutat-o cu lacrimi
fierbinþi, apoi am pus-o în buzunarul de lîngã inimã.
Dupã ce mi-am umplut traista cu cãrþi, mi-am luat rãmas bun de la cei de la librãrie, fãrã
sã mã mai fi putut lega sufleteºte ca de Viorel, de nici unul din tinerii care mai erau acolo.
Nimeni afarã de Viorel nu se ocupase de mine. Ceilalþi nici nu m-au vãzut ca ºi cînd nici
n-aº fi fost acolo.
La plecare singur Viorel m-a îmbrãþiºat ºi m-a sãrutat pe obraz. Lucrul acesta mi-a miºcat
atît de mult inima mea încît nu-l voi putea uita niciodatã, fiindcã pe mine nimeni nu mã mai
sãrutase frãþeºte pînã atunci el.
Am plecat din Sibiu purtînd ca pe doi sori în inima mea cele douã prime amintiri sfinte:
o fotografie pãrinteascã ºi un sãrut frãþesc.
Nu le-aº mai fi schimbat nici pe lumea toatã.
T-
Dupã ce terminasem prima ºcoalã, trei ani la rînd am încercat, fugind de acasã peste voia
pãrinþilor, sã intru în alte ºcoli. De fiecare datã am fost aflat - ºi adus înapoi.
Abia în al patrulea an ajutat mult de fr. Pavel Maliþa, avocat în Oradea, am reuºit sã intru.
Dar dupã abia trei luni, în internatul fãrã foc ºi fãrã îmbrãcãminte caldã m-am îmbolnãvit atît
de greu încît a trebuit sã fiu internat în spital.
Era în toamna anului 1934. În starea aceasta m-a gãsit scrisoarea care mã cãuta de la
Sibiu, din partea pãr. Iosif. Era o scrisoare plinã de bunãtate ºi de dragoste prin care eram
chemat de cãtre Viorel ºi Tit, sã merg îndatã la Sibiu spre a le fi de ajutor în redacþie... Voi
putea continua ºcoala ºi acolo.
Inima mi s-a umplut dintr-o datã ca de o primãvarã fericitã.
M-am ridicat de pe patul spitalului ºi cu toate încheieturile de la mîini ºi picioare umflate
de reumatism, - am fost gata de plecare! nimic nu m-ar mai fi putut þinea. Fratele Maliþa, un
suflet nesfîrºit de binevoitor pentru care mã voi ruga totdeauna lui Dumnezeu sã-i dea o
veºnicã rãsplatã pentru tot ce a fãcut pentru mine ºi pentru cîþi fraþi sãraci a mai cunoscut în
viaþa lui - m-a ajutat ºi de aceastã datã.
El voise sã mã vadã terminînd ºcoala din Oradea, - dar Domnul mã chema acum la altã
ºcoalã.
T-
A doua zi seara eram la Sibiu, aºezat într-un pat cald ºi îngrijit de sora Liþa, bucãtãreasa
noastrã.
Viorel ºi Tit mã luaserã acasã la ei, în locuinþa pãr. Iosif. Aceastã locuinþã era tot în
clãdirea vechiului orfelinat unde el încã mai apãrea ca director. Mai apãrea, dar de fapt nu
putea lucra nimic acolo fiind bolnav ºi internat acum în sanatoriul particular al unui medic
neamþ, Dr. Wakemann, din Sibiu.
Boala mea se uºurase ca prin minune.
În ziua urmãtoare, Titus, fiul pãrintelui Iosif, s-a dus pînã la sanatoriul Dr. Wakemann
unde l-am vãzut ºi cunoscut pe pãrintele.
Despre cum s-a petrecut aceastã zguduitoare întîlnire atunci, voi spune altã datã mai pe
larg în alt capitol. Acum voi spune numai cã atunci s-a hotãrît sã rãmîn în familia pãrintelui
împreunã cu Tit ºi cu Viorel. Va mai veni aici, curînd, ºi fr. Marini pentru cã va fi nevoie de
ajutorul nostru la lucrul ce are sã înceapã în redacþia foii.
Eu nu înþelegeam aproape nimic din tot ce mi se spunea, dar tãceam ºi ascultam cu
sufletul miºcat ºi plin de cutremur, hotãrît sã mã supun la tot ce mi se va cere. Nu mã
dezmeticisem încã din boalã ºi din mirare. Totul mi se pãrea ca un vis, aºa era de neaºteptatã
pentru mine venirea la Sibiu. Cum de am ajuns eu aici, unde nici prin gînd nu s-ar fi putut
sã-mi treacã - în urmã cu cîteva zile? Un biet copil de la þarã, fãrã nici un fel de pregãtire
deosebitã, fãrã nici un dar ºi cunoºtinþã - sã ajung eu sã fac parte din familia pãrintelui Iosif,
acest om care îmi pãrea cam la fel ca un zeu... aºa ceva n-am putut nici atunci ºi nici acum
s-o pot înþelege decît privind-o ca pe o minune: - dupã cum a ºi fost.
T-
Trei zile au mai stat cu noi dupã venirea mea la Sibiu în aceeaºi locuinþã încã doi tineri
abia ieºiþi învãþãtori: Alexandru Moraru, despre care ºtiam cã punea cîntãri pe note. ªi Valer
Munteanu. Pe Al. Moraru l-am mai vãzut cîtva timp ajutînd din cînd în cînd la redacþie ºi la
librãrie, - dar curînd s-a cãsãtorit ºi s-a dus. Dupã vreo doi ani n-a mai dat aproape nici un
semn de viaþã. Am regretat mult aceasta pentru cã Al. Moraru era un tînãr cu mult talent ºi
avea pe atunci multã ºi sincerã dragoste pentru Domnul ºi pentru Lucrarea Lui. Pãrintele Iosif
îºi pusese mari speranþe în el, mai ales în ce priveºte culegerea ºi notarea cîntãrilor, fiindcã
pentru treaba asta aºa de însemnatã nu se ivea nici un om pregãtit în Oaste. Pãrintele a stãruit
mult de el sã rãmînã în Sibiu. Dar el n-a rãmas. N-a putut renunþa la postul ce ºi-l luase - ºi
dupã cîþiva ani a dispãrut de tot dintre noi.
De Valer Munteanu nici nu s-a mai vorbit.
T-
Am cunoscut apoi pe ceilalþi tineri ºi tinere de la librãrie. În afarã de Tit, fiul pãrintelui
ºi de Viorel, nepotul lui, curînd a venit în familie ºi fr. Ioan Marini, care mai fusese aici ºi
anul trecut, dar se îmbolnãvise. Dupã ce se mai refãcuse, fusese chemat ºi el odatã cu mine
din nou la redacþie.
Începeam sã aflu ºi eu despre frãmîntãrile care se petreceau aici în Sibiu, dar despre care
înafarã nu se ºtia nimic. Ascultam discuþiile ºoptite cu întristare - ºi începînd sã înþeleg îmi
simþeam sufletul apãsat de presimþiri rele.
T-
În librãrie, lîngã rafturile pline de cãrþi ºi Biblii, am cunoscut zilele urmãtoare pe Ioan
Opriº - cel despre care citisem mai demult cã fusese calfã de crîºmar. Acum era aici vioi ºi
binevoitor faþã de fraþii care veneau ºi plecau.
La o masã într-un colþ, stãtea o tînãrã cãreia îi spunea sora Tily. Vorbea foarte curajoasã
ºi mi se pãrea cã se uitã la mine prea de sus ºi prea de departe. Nu ºtiu de ce n-o puteam simþi
mai aproape.
La masa de împachetat cãrþi era fr. Simion Butilã, un om care îmi vorbea aspru ºi pe nas.
În dreapta la o masã mare scria un om cu cravatã ºi cu pãrul foarte îngrijit. Acest
funcþionar care nu s-a uitat la mine ºi nu-mi amintesc sã-mi fi spus luni de zile nici un cuvînt,
era dl. Chivariu, contabilul. Singurul strãin dintre cei din librãrie care erau cu toþii fraþi.
Printre toþi, fiind cînd jos cînd sus, un tînãr vioi, totdeauna cu un creion dupã ureche,
parcã frate cu Opriº atît de bine semãnau, era Ion Popovici. Toþi aceºtia lucrau la librãrie ºi
la administraþie. La tipografie, între toþi cei cinci care lucrau acolo nu era nici un frate. Erau
însã cu toþii destul de binevoitori. Mai tîrziu am realizat chiar o oarecare apropiere cu ei, prin
colaborarea pe care trebuia s-o avem împreunã la culegerea, corectura ºi tipãrirea foii ºi
cãrþilor. Redacþia n-avea un loc anume. Redacþia se gãsea acolo unde era pãrintele Iosif. De
data asta era în cãmãruþa lui de la sanatoriu. Greul îl purta pãrintele, scriind totdeauna tot ce
era mai însemnat, adicã pagina unu ºi paginile din mijloc. Restul era oarecum umpluturã, iar
acestea le puteam pregãti ºi noi, ori acasã, ori pe la librãrie la cîte o masã mai liberã. Înainte
de a veni noi, adicã fr. Marini ºi eu, aceste lucrãri le-a fãcut mulþi ani de zile tot pãrintele.
Pe urmã au fost alþii, iar de vreo doi ani le fãcea Viorel ºi Tit. Acum ei se ocupau ori cu
ºcoala ori cu treburi pe la administraþie. Dar munca de a gãsi chiar ºi aceste lucruri de
umpluturã, era totuºi grea. Cerea multã pricepere. Cerea o largã cunoºtinþã în toate domeniile.
ªi mai ales cerea mult talent ºi în alegerea subiectelor ºi în tratarea lor. Primele lecþii de
redactor la foaie le-am luat în casa unde locuise pãrintele ºi lucrase, anii de zile de la
orfelinat. În camera ºi în bucãtãria acelei locuinþe unde stãteam, Viorel a fost acela care din
însãrcinarea pãr. Iosif, a fost primul care m-a îndrumat în cunoaºterea tainelor scrisului. El
m-a iniþiat în noua muncã pentru care eram aici, spre a-l înlocui pe dînsul care trebuia sã
plece la teologie. Sub îndrumarea lui am scris primele ºtiri ºi articolaºe pe care cu teamã ºi
cu bucurie le-am vãzut tipãrite. Lucram seara cît puteam cu el acasã, apoi dimineaþa voi
m erge cu t ot ce am l ucrat noi , l a pãri nt el e l a s pi t al , t recî nd º i pe l a poº t ã s ã i au ºi
corespondenþa ºi ziarele ca sã i le duc. Pãrintele se uita peste ce am scris, lãuda sau corecta,
apoi cu ceea ce mai avea de spus ºi cu corespondenþa vãzutã de el, mergeam pe la tipografie
spre a le lãsa ce era de tipãrit, apoi la librãrie. Dupã masã, uneori pînã noaptea tîrziu, voi
merge din nou la pãrintele care, îmi va dicta dupã notiþele ce ºi le fãcuse peste zi, materialul
care va trebui dus la tipografie pentru a doua zi. Pãrintele, stînd în pat, ºi þinînd în mînuþa lui
ca de copil, numai piele ºi os, un caiet plin de tot felul de semne ºi linii aruncate grãbit în
toate pãrþile - îmi dicta ceea ce eu, stînd la masã, trebuia sã scriu. În îndelungata muncã a
scrisului pe care el o fãcuse de atîþia ani, îºi cãpãtase acum o uimitoare îndemînare. Scrisul
lui avea graba ºi forma unei stenografieri. Doar cîþiva din jurul sãu ºi tipografii mai vechi,
îi puteau descifra scrisul. Însemnãrile lui de prin caiete însã nimeni altcineva decît el nu i le
putea înþelege. Uneori, cum spusesem, munca noastrã împreunã se prelungea pînã la miezul
nopþii - ºi chiar dupã. Adeseori obosit începeam sã dormitez scriind ºi scãpam capul pe masã.
Aceasta îi procura pãrintelui cîte o clipã de haz fãcîndu-l sã rîdã cu duioºie pãrinteascã ºi sã
mã scape astfel de somnolenþa mea. Alteori mã trimitea plin de bunãtate sã merg acasã ca sã
mã culc. Vom continua mîine dimineaþã. Dimineaþa luam iarãºi munca de la cap.
T-
Prin natura muncii noastre colaboratoare, doar noi cei de la redacþie puteam fi în legãturã
permanentã cu pãr. Iosif. Cei de la librãrie ºi tipografie îl puteau vedea doar din cînd în cînd,
atuncea cînd simþindu-se ceva mai biniºor, în zilele senine ºi liniºtite, se ridica din patul lui
ºi venea pe jos sau cu vreo trãsurã împreunã cu vreunul din noi cei din familie, sã mai vadã
ce-i pe acolo. De obicei stãtea puþin atît la librãrie cît ºi la tipografie. Vorbea cîte ceva cu
fiecare, apoi pleca din nou, fiindcã obosea foarte curînd. Întrebãrile erau scurte ºi puþine dar
pline totdeauna de dragoste ºi bunãtate, în aºa fel încît fiecare rãmînea plin de mulþumire
sufleteascã în urma stãrii de vorbã cu el. Deºi îl simþeam cu toþii atît de apropiat de noi, totuºi
faþã de el am avut totdeauna, fiecare, o atitudine plinã de un sfînt ºi evlavios respect. Oricît
de familiar era el totdeauna cu noi, noi nu ne-am putut permite niciodatã ºi nici unul sã fim
familiari cu el.
Cîtã vreme librãria se afla în oraºul de sus, pe strada Avram Iancu, veneam împreunã cu
el pe jos sau uneori cu o trãsurã luatã din piaþã, în care îl suiam aproape pe sus. Era atît de
slab ºi de puþintel la trup încît cu uºurinþã îl puteam purta pe braþe.
Dupã ce ne-am mutat în oraºul de jos, în strada Turnului, luam uneori din piaþã tramvaiul,
iar alteori, mai rar, mergeam pe jos. Treceam atunci prin piaþã ori pe strada principalã spre
scãrile Turnului, pe care le coboram sprijinindu-l strîns de subsuori. Avea tot trupul aproape
numai rane din care unele abia se vindecau pînã se adãugau altele.
Obiºnuit, pãrintele purta în mînã un baston vechi, cu mîner încovoiat în care se sprijinea
mergînd.
Capul îl þinea totdeauna drept înãlþat puþin într-o parte, privind voios ºi pãtrunzãtor la toþi
trecãtorii, dintre care foarte mulþi, îl salutau respectuos. Dupã ce treceam, pe mulþi îi vedeam
întorcînd capul dupã noi. Cu unii se oprea cîte puþin de vorbã ºi prietenos avea cîte ceva
pentru fiecare de întrebat sau de spus. Îndatã ce porneam mai departe, eu îl întrebam de
fiecare datã ca un copil: Pãrinte, cine a fost acesta?
Iar el, care de la început îmi devenise ca o mamã dulce ºi duioasã, îmi împãrtãºea pe larg
ºi apropiat o mulþime de amãnunte. De multe ori adãuga discret: Dar sã nu mai spui nimãnui
asta! Unii dintre cei pe care i-am cunoscut astfel umblînd cu pãrintele, erau pe vremea aceea
mari oameni în viaþa politicã, religioasã sau culturalã a þãrii. Prin el i-am cunoscut pe mulþi.
ªi de la el am aflat multe lucruri necunoscute despre mulþi dintre ei. Acum, Dumnezeu sã-i
ierte cã s-au dus toþi.
T-
Mai tîrziu, cînd din cauza restanþierilor prea mulþi, care au pãgubit librãria cu sume mari
neplãtite niciodatã, - pãrintele n-a mai avut nici posibilitatea sã-ºi plãteascã spitalul în care
era tratat de boala necruþãtoare a lui. A trebuit sã iasã din sanatoriu ºi sã se mute cu noi.
Clãdirea din str. Turnului nr. 33 unde am spus cu alt prilej cã ne-am mutat în anul 1935,
avea trei etaje. În jumãtate din partea de jos a clãdirii era întîi librãria cu administraþia, apoi
sala de adunare în care avea ºi redacþia o masã. În urmã era compactoria ºi locuinþa
compactorului ºi a familiei sale. Compactorul era un neamþ foarte cumsecade, Tompos
Francisc.
În compactorie se lucra împãturarea ºi expedierea gazetei. Aceasta în fiecare miercuri
seara, pînã noaptea tîrziu, cînd fãceam cu toþii o clacã a expediþiei. Foile trebuiau sã plece
cel mai tîrziu joi dimineaþa de la garã, ca sã ajungã pînã sîmbãtã la toþi abonaþii din toate
colþurile þãrii, care le aºteptau ca pe pîinea caldã. Pentru a fi gata, fãceam miercurea seara
munca de noapte cu toþii la expediþie. La etajul al treilea al acestei clãdiri era o cãmãruþã cam
de 3 pe 3 metri, destinatã pentru îngrijitorul clãdirii. Pînã la cãmãruþa aceasta trebuiau suite
80 de trepte... Numai în cãmãruþa asta cu 80 de scãri s-a putut afla un loc unde sã se
adãposteascã dupã ieºirea lui din spital acest martir, cu trupul plin de rãni ºi de dureri, bolnav
ºi slãbit...
Aici îi aduceam mîncare de acasã. De aici îl coboram sã-l ducem adesea la vizitele ºi
pansamentele medicale ale doctorului Nanta, pînã în oraºul de sus. ªi pînã aici îl urcam din
nou apoi întorcîndu-ne cu el. E uºor de închipuit cum trebuia sã urce ºi sã coboare cele 80
de scãri pînã în cãmãruþa cu patul lui, un astfel de trup istovit. ªi toate acestea într-o vreme
cînd oficialitatea bisericeascã avea în Sibiu aproape 40 de clãdiri ºi vile comode, dar în care
nu s-a putut gãsi nici un locuºor ºi pentru el. Aceastã locuinþã în care a fost silit sã stea luni
de zile este ºi ea o dovadã destul de grãitoare despre cîtã dreptate pot avea acei care îl
învinuiau - fãrã ruºine de oameni ori fricã de Dumnezeu - cã martirul acesta a fãcut totul
numai cu gîndul de a se îmbogãþi ºi a se înãlþa. Da, s-a îmbogãþit iatã cum - ºi s-a înãlþat iatã
pînã unde! O, cum va mãrturisi odatã în Ziua Judecãþii cãmãruþa asta. ªi cum vor striga
pietrele celor 80 de trepte... Efortul fãcut pentru urcarea ºi coborîrea acestor scãri i-au
înrãutãþit iarãºi pãrintelui starea bolii. A trebuit sã ia din nou calea spitalelor ºi a mesei de
operaþii.
În timpul acesta se formase ºi în adunarea din Sibiu un puternic grup de tineret, care
începuse sã-ºi aibã adunãrile sale ºi activitatea sa.
O seamã de tineri înzestraþi cu mai multã rîvnã ºi cu mai alese daruri plecau sãptãmînal
din oraº încoace ºi încolo în misiune prin împrejurimile Sibiului. Unii mergeau chiar ºi în
judeþele vecine, cum era Fãgãraºul, Braºovul, Alba, Hunedoara ºi Tîrnavele... Acolo se
formaserã la fel grupuri de tineret. Cei de acolo întorceau vizitele celor de aici în aºa fel cã
fiecare sãrbãtoare era ca o roire de albine duhovniceºti culegãtoare de miere care zburau
dintr-o parte în alta. Pãrintelui Iosif îi creºtea inima vãzînd ºi auzind despre aceste mari
bucurii duhovniceºti ale tineretului. În zilele cînd se simþea mai biniºor trupeºte venea cu
drag ºi stãtea cu multã bucurie între tinerii pe care îi sfãtuia ºi îmbãrbãta cu multã voioºie ºi
dragoste pãrinteascã. Uneori se amesteca printre noi, ne lua de dupã cap ºi cînta fericit
împreunã cu noi din toatã inima pînã ce obosea. Amestecat printre noi tinerii, pãrintele ne
devenea atît de apropiat ºi de iubit de parcã nu mai simþeam nici unii uriaºa distanþã dintre
noi ºi el. Inimile noastre ºi a lui, se contopeau împreunã în aceeaºi flacãrã fericitã care este
tinereþea ºi dragostea din Hristos.
În curînd a apãrut ca adaos al foii Isus Biruitorul suplimentul Tineretul Oastei. Scris de
tineret, pentru tineret. El a apãrut pînã cînd foaia a fost suspendatã prin ordin de la Ministerul
de Interne în vara anului 1937. Dar furtunile care s-au dezlãnþuit atunci, þinîndu-se lanþ timp
îndelungat, n-au mai îngãduit ca lucrurile sã se poatã desfãºura fericit, spre paguba veºnicã
a tuturor.
T-
Iatã cît de bine vedea pãr. Iosif starea tineretului nostru, încã cu mulþi ani înainte cînd
descria plin de durere decãderea lui ºi-l chema cu atîta stãruinþã la viaþa ºi fericirea
cunoaºterii lui Hristos:
“Vai ce moarte sufleteascã a dat mai ales în tinerimea de azi. Mie mi se umplu ochii de
lacrimi vãzîndu-i pe tinerii noºtri prin toate locurile unde se îmbolnãvesc sufletele. Pe toate
d ru m uri le îi vezi pe tinerii noºtri cu alcoolul, cu þigara ºi cu sudalma în gurã. Eroii
cîrciumilor, chefurilor ºi pãcatelor sînt mai ales tinerii. De altcum, cred cã este de prisos sã
mai vorbesc despre rãul acesta. Îl vede toatã lumea. Eu mã întreb unde sînt pãrinþii acestor
copii care cad în moarte ºi în pieire sufleteascã?... Unde sînt lacrimile, rugãciunile ºi
privegherea pãrinþilor pentru copiii lor apucaþi în calea pierzãrii? De cînd eram preot la þarã
îmi aduc aminte de un om care ieºise la hotar cu un prunc mic. Tatãl, cam plãcîndu-i somnul
- s-a pus la o umbrã ºi a adormit. Pruncul a rãmas jucîndu-se. Cînd s-a trezit el, pruncul nu
mai era nicãieri. A strigat dupã el, dar degeaba. Pe urmã cãutîndu-l l-a aflat înecat într-un
pîrîu. În timp ce omul dormise pruncul s-a depãrtat ºi ajungînd la apã s-a înecat. Cam aºa fac
ºi pãrinþii copiilor de azi. Ei dorm liniºtiþi în vreme ce copiii lor umblã nopþile ºi se îneacã
sufleteºte în valurile stricãciunilor. Ce lucru dureros este acesta - ºi ce plin de rãspundere
sufleteascã.
...Dragã tinere, eu te vãd amestecat între cei rãi... te vãd cufundat în duhul acestei lumi...
te vãd prin locurile cele rele pe unde se îmbolnãvesc sufletele, pe la cîrciumi, chefuri ºi
petreceri... Te vãd apucat în ghearele patimilor rele... te vãd bolnav, vãd boala din sufletul
tãu... te vãd doborît de pãcate, vãd cum te duc la groapã, pe umerii lor, tovãrãºiile rele, -
opreºte-te suflete, opreºte-te din aceastã cale a pieirii veºnice. Isus Mîntuitorul a strigat celor
ce-l duceau pe tînãrul din Nain la cimitir: Staþi pe loc, opriþi-vã!
Stai pe loc, opreºte-te, îþi zice ºi þie Evanghelia. Opreºte-te ºi dã-þi seama unde eºti ºi
încotro mergi. Opreºte-te în loc ºi vezi pe cei ce te duc la groapã: prieteniile ºi patimile rele.
Opreºte-te în genunchi ºi suspinã dupã ajutor. Harul Duhului Sfînt îndatã te va ridica.
Oricît ai fi tu dragã suflete de cãzut ºi decãzut, tu poþi învia la o viaþã nouã. Duhul Sfînt
poate face aceastã minune. Se cere însã ºi de la tine ceva. Duhul Sfînt aºteaptã lacrimile tale,
aºteaptã suspinele tale, aºteaptã strigãtul pocãinþei tale: vai mie, sînt pierdut, Isuse
Mîntuitorule, nu mã lãsa... Aici voi spune cã ºi pãrinþii pot ajuta învierea cea sufleteascã a
copiilor lor... Pe tînãrul din Nain Domnul l-a înviat datoritã lacrimilor mamei sale... La
învierea celor trei morþi din Evanghelie, Domnul a þinut seama de lacrimile celor ce se rugau
pentru ei... Mama sf. Augustin, Monica, a fost aceea care prin rugãciunile ei a ajutat ca fiul
ei sã se facã dintr-un pãcãtos un sfînt... Mare lucru ºi mare dar sînt lacrimile ºi rugãciunile
pãrinþilor pentru copiii lor cãzuþi. Cîþi însã dintre pãrinþii de azi se roagã cu lacrimi pentru
copiii lor pierduþi?
Dragi tineri, eu nu vã spun aceste lucruri din vînt, nici de prin cãrþi, ci le spun din viaþa
mea. ªi eu în tinereþea mea eram un mort pe care patimile ºi pãcatele mã duceau la groapã.
Dar în calea pierzãrii mele a ieºit Scumpul meu Mîntuitor cu glasul Lui cel dulce ºi mi-a zis:
tinere, þie îþi grãiesc: scoalã-te! Din acea clipã m-am sculat din pãcate ºi am început sã merg
dupã El. ªi neîncetat voi spune minunile pe care le-a fãcut Domnul pentru mine.
Vino ºi tu la El ºi te va învia ºi pe tine... Vino în Oastea Lui ºi El te va face un om nou
ºi fericit cu o tinereþe adevãratã, vrednicã ºi fericitã”.
T-
Pãrintele Iosif vedea prãbuºirea tineretului - ºi îndreptarea bunã a tuturor acestor rele. În
aceastã cumplitã prãbuºire ºi moarte sufleteascã a tinerilor, singura salvare este Hristos ºi
întoarcerea tuturor la El. Mai întîi a pãrinþilor. Dãm mai jos un articol scris de el în 1926,
pentru marea lui valoare ºi azi:
“...Cînd eram copil, mã îngrozeam ori de cîte ori citeam în istoria biblicã, ori auzeam la
bisericã citindu-se Evanghelia cu uciderea pruncilor de cãtre Irod. Citiþi pe larg aceastã
Evanghelie în Matei cap. 2, 13-23.
Groaza aceasta o am ºi acum. Numai cã felul ei s-a schimbat. Acum mã îngrozesc
gîndindu-mã cã ºi azi este un Irod care cautã pruncii sã-i taie. Acest Irod este vrãjmaºul
diavol care umblã neîncetat sã strice viaþa tinerilor ºi sã ucidã sufletul lor. Este mai mare ºi
mai rãu acest tiran decît cel din Evanghelie, pentru cã acela cãuta sã ucidã trupul dar acesta
cautã sã ucidã sufletul. ªi scris este în Evanghelie: Nu vã temeþi de cei care ucid trupul iar
sufletul nu-l pot ucide, ci vã temeþi mai vîrtos de cel ce poate sã piardã ºi sufletul ºi trupul
în gheenã (Matei 10, 28) .
Pãrinþii au datoria sã-ºi apere pruncii de acest Irod ucigãtor de suflete. Dar o ce lucru
grozav vãd eu acum în lume. Pãrinþii de azi dorm liniºtiþi de seara pînã dimineaþa în vreme
ce copiii lor umblã nopþile ºi vrãjmaºul Irod le strãpunge sufletul. Pãrinþii din Evanghelie au
plîns cu mare tînguire moartea pruncilor lor, dar pãrinþii de azi vãd cum pãcatul omoarã
sufletul pruncilor lor - ºi habar n-au.
“Cînd tu vezi pe un om rãu cã bate pe copilul tãu - zice sf. Ioan Gurã de Aur, - te superi,
te mînii, te aprinzi ºi nãvãleºti asupra fãptaºului. Dar cînd vezi pe satana în toate zilele rãnind
ºi bãtînd pe copilul tãu ºi amãgindu-l la pãcat, te uiþi cu nepãsare - ºi nu cauþi sã mîntuieºti
pe copilul tãu”. Ba încã unii pãrinþi ajutã parcã lui Irod. Dau în gura pruncilor lor, odatã cu
laptele, ºi sudalma ºi se mîndresc cu vitejiile cele rele ale copiilor lor.
O, cum s-a stricat tinerimea zilelor noastre. Tineri abia ieºiþi de sub aripile pãrinþilor lor
îi vezi pe toate drumurile cu þigara ºi cu sudalma în gurã. Eroii crîºmelor ºi chefurilor sînt
azi tinerii, care n-ar trebui sã cunoascã acest drum al pieirii. Vina acestui rãu o poartã în
primul rînd pãrinþii. Bãtrînii noºtri nu erau aºa de ocoºi ºi de învãþaþi ca nepoþii lor de azi,
dar în schimb aveau mai multã înþelepciune de viaþã.
Numele de casã ºi de familie era la bãtrînii noºtri un nume sfînt pe care îl apãrau cu ochi
de vultur ºi cu mînã de fier. În vremea bãtrînilor noºtri, tata din casã era acela care miºca
toate - ºi fãrã voia ºi ºtirea lui, nu se putea miºca nimeni.
Azi însã, mulþi taþi ºi multe mame dorm liniºtiþi de seara pînã dimineaþa, în timp ce copiii
lor umblã drumurile rele, se îmbatã ºi îºi pierd sufletul.
Pãrinþilor, nu lãsaþi pe copiii voºtri nicãieri unde se bea ºi se petrece cu alcool, cãci cu
acest duh rãu stricã ºi ucide satana sufletul copiilor voºtri. Dar creºterea cea bunã ºi mîntuirea
tinerilor din ispitele pierzãrii nu stã numai în aceea sã-i închideþi pe copii în casã ºi sã-i opriþi
a nu merge colo ºi colo. (De multe ori, din ce-l opreºti pe cineva de la ceva, anumit ºi mai
tare se duce acolo!). Silinþele pãrinþilor trebuie sã se îndrepteze mai ales într-acolo ca fiii lor
sã-L afle cu adevãrat pe Isus Mîntuitorul. Apropiaþi copiii voºtri de Acela care a zis: Lãsaþi
copiii sã vinã la Mine. Bunã este grija pãrinþilor. Bunã este ºi mustrarea ºi sfada lor. Dar
lipsã-i cîteodatã ºi nuiaua. Dar cînd l-ai adus pe copilul tãu cu adevãrat la Mîntuitorul Hristos
ºi cînd copilul tãu L-a aflat cu adevãrat pe Mîntuitorul, atunci poþi rupe varga, ºi sfada nu-þi
mai lipseºte. Atunci poþi dormi liniºtit ºi poþi muri liniºtit cãci copilul tãu are cea mai bunã
zestre ºi moºtenire care nu se va mai lua de la el, aºezatã fiind pe temelia cea statornicã.
Însã ca sã poatã afla copilul tãu pe Domnul ºi Mîntuitorul Isus Hristos, trebuie mai întîi
ca tu însuþi sã-L cunoºti pe Mîntuitorul ºi sã trãieºti o viaþã cu El. În zadar îi predici copilului
tãu despre Mîntuitorul ºi Evanghelia Lui, cînd el nu te vede pe tine trãind aceastã viaþã. Pilda
vieþii tale este predica ºi învãþãtura cea mai bunã - sau mai rea - pentru copilul tãu.
Undeva am citit odatã aceastã întîmplare: Un învãþãtor nou în sat, se întîlni odatã pe drum
cu un copil ce nu ieºise încã printre oameni ºi nu umbla încã la ºcoalã.
- Al cui eºti tu? - îl întrebã învãþãtorul.
- Al dracului, - rãspunse serios copilul.
Învãþãtorul rãmase uimit de acest rãspuns ºi îl întrebã mai departe:
- ªi cum te cheamã pe tine?
- Satana!
- De unde vii?
- Din iad, rãspunse copilul ºi plecã.
Învãþãtorul cercetã mai departe pe urmele acestui rãspuns fioros ºi pînã la urmã aflã
urmãtoarele lãmuriri:
Mama copilului se certa foarte des cu tatãl lui care era un beþiv. Cînd venea beat acasã
ea îi striga:
- Ce-i drace, iar vii beat pe capul meu?
La asta, tata rãspundea cu înjurãturi ºi ameninþãri. În vremea asta copilul fugea plîngînd
în braþele mamei, dar mama îl alunga zicînd: “fugi satanã, nu mã mai necãji ºi tu cã destul
de necãjitã-s eu de cînd trãiesc în acest iad de casã...”
Din asta a auzit copilul ºi a învãþat cã pe tatãl lui îl cheamã dracu, pe el satana ºi cã ei
trãiesc în iad.
Pãrinþilor, ca un ogor ce aºteaptã sãmînþa, este sufletul fiilor voºtri. Voi sînteþi
rãspunzãtori lui Dumnezeu despre ce fel de sãmînþã semãnaþi în ogorul sufletesc al copiilor
voºtri.
O cearã caldã este sufletul copiilor voºtri. Voi aveþi o mare rãspundere sufleteascã despre
ce fel de slove ºi ce fel de tipar apãsaþi în aceastã cearã.
În casa ta, tu tatã ºi tu mamã, trebuie sã fiþi ceea ce este preotul în bisericã ºi învãþãtorul
în ºcoalã. Fãrã voi ºi ajutorul vostru nici preotul ºi nici învãþãtorul nu poate face nimic din
copiii voºtri. În cãsuþa voastrã este începutul îndreptãrii tineretului - ºi cea dintîi rãspundere
sufleteascã pentru aceastã îndreptare, pe voi vã apasã!”...
L. S. nr. 5 din 24 ianuarie 1926.

Un alt semnal de alarmã a tras pãrintele Iosif împotriva slabei pregãtiri duhovniceºti a
tineretului. Iatã în cîteva rînduri o zguduitoare constatare în cele de mai jos:
“Ni se rupe inima de durere. Nu demult s-a þinut pe aici un examen cu tinerii de la sate.
Era vorba sã fie primiþi într-o ºcoalã. La examen, între altele, i-au întrebat ºi despre rugãciune
ºi ceva despre învãþãturile credinþei. Ceea ce au aflat cei de faþã, cu drept cuvînt a trebuit sã-i
îndurereze: Tineri care ºtiu cîntece neruºinate, care joacã jocurile necurate de azi, care
fumeazã ºi beau, care suduie de te trec fiorii, în afarã de Tatãl nostru nu mai ºtiu nici o
rugãciune. Nu ºtiau nimic din cele zece porunci, nici Sfintele Taine, ºi nici din învãþãturile
cele mîntuitoare ale legii Domnului. Unde e bunica, unde mama, unde moºul ºi tata care cu
credinþã fierbinte învãþau altãdatã de mici pe copiii lor ocinaºele, poruncile, tainele? Au pierit
oare cu toþii? Pe satele noastre nu mai sînt creºtini? ªi mai vreþi bine pe lume?
Oare ºcoala cea nouã care a crescut pe aceºti tineri numai atîta temelie sufleteascã le
pune?...
...Ni se rupe inima de durere vãzînd creºtinii care nu mai ºtiu nici mãcar sã se roage. E
necesarã ºcoala duminicalã! E de lipsã o catehizare a celor mari. Înþelegeþi-ne fraþilor,
înþelegeþi-ne!”
L. S. nr. 41 din 9 octombrie 1927.
Fericitul început în organizarea unei lucrãri duhovniceºti în rîndul copiilor l-a fãcut pãr.
Iosif la Sibiu în Duminica Floriilor a anului 1932. Iatã pe scurt acest început:
“O lucrare nouã în Oastea Domnului: Oastea copiilor.
Slãvit sã fie Domnul care ne aratã mereu ce-i de lucrat în seceriºul de la Oastea Lui.
În adunãrile Oastei de la Sibiu aveam ºi o mulþime de copii cu care nu ne puteam ocupa
deosebit. Atunci Domnul ne-a zis: faceþi o Oaste a copiilor ºi daþi-le ºi lor sã mãnînce.
Am vestit pãrinþilor ostaºi aceastã noutate ºi în Duminica Floriilor am înfãptuit-o cu o
bucurie duhovniceascã ce va rãmînea de-a pururi în sufletul nostru. Dãm mai jos un scurt
raport despre mersul serbãrii. Încã de la orele 2 din dupã-amiaza Floriilor, încep a curge
copiii spre localul de adunare al Oastei. Pînã la orele 3, se strînseserã 130 de copii. Oastea
era gata. Toþi în haine de sãrbãtoare ºi cu ramuri verzi în mîini. Facem cu ei o micã probã de
cîntare. Îi punem în rînd. Urmeazã un moment miºcãtor, cutremurãtor de suflete. Oastea
copiilor pãºeºte înainte spre sala de adunare. Se deschid larg uºile sãlii unde ne aºteaptã
adunarea ostaºilor mari. În frunte cu preoþii, 130 de copii intrã triumfãtori în Numele
Domnului, cu ramuri în mîini ºi cu sclipiri de bucurie în ochi. O icoanã nespus de duioasã.
Simþim cu toþii fiorul intrãrii Domnului în Ierusalim. În toate pãrþile lacrimi ºi ºoapte: copiii!
copiii!
Într-o atmosferã plinã de foc sfînt, s-a intonat cîntarea-rugãciune Împãrate Ceresc. Cele
130 de voci de copii dominau ºi dãdeau parcã un accent cu totul nou cîntãrii, accent care avea
darul sã rãneascã inimile ºi sã le punã înaintea Mîntuitorului. Urmeazã vorbirea pãrintelui
Trifa. Spicuim ceva din mersul ei: Oastea copiilor noºtri se înfiripeazã - în chip fericit - azi
în Praznicul Floriilor cînd pruncii Ierusalimului L-au întîmpinat pe Domnul cu ramuri de
finic ºi cîntãri de Osana! (Matei 21, 15) .
Ce lucru mare este un copil închinat Domnului... un copil care Îl slãveºte pe Domnul...
un copil crescut de mic în legea ºi în calea Domnului. Lãsaþi copiii sã vinã la Mine! - a zis
Domnul, Prietenul Cel mare al copiilor. Pãrinþilor! Lãsaþi copiii voºtri sã vinã la Domnul! -
cu aceastã chemare înfiripãm Oastea copiilor Domnului. O înfiripãm pentru ei: pentru
creºterea lor în Domnul. ªi o înfiripãm ºi pentru noi. Oastea copiilor va sta în faþa noastrã ca
o pildã despre ce înseamnã a fi un adevãrat copil al Domnului. Ei ne vor aduce neîncetat
aminte de cuvintele Domnului: de nu veþi fi ca pruncii aceºtia... (Matei 18, 1-4) .
Noi ostaºii bãtrîni toþi am fost dezertori. Oastea ne-a cules de prin tabãra lui satana. Dar
micuþii aceºtia sînt copiii de trupã ai Oastei Domnului. Ei cresc de pe acum în cazarmã. Din
unii ca aceºtia vor ieºi ostaºii cei adevãraþi.
Pãrinþilor! Lãsaþi copiii sã vinã la Domnul!...
T-
Oastea copiilor ne cîntã apoi nespus de duios cîntarea O, ce dulce-I Domnul Sfînt.
Trei din micuþele ostaºe au stors lacrimi cu declamarea.
Dl. Gh. ªoima, student teolog, care a primit cu drag sarcina de a ne ajuta în aceastã
lucrare - þine prima lecþie cu Oastea copiilor. În lucrarea aceasta va da ajutor ºi fr. Alexandru
Moraru, absolvent al ºcolii normale, sora Tily ºi alþii.
De încheiere, pãr. Trifa rosteºte o rugãciune de chemare a binecuvîntãrii Domnului peste
acest nou început. Domnul sã ne ajute sã ducem la izbîndã ºi acest început de muncã nouã!”
O. D. nr. 18 din 1 mai 1932.
O, ce minunat ar fi fost dacã aceastã binecuvîntatã Lucrare ar fi fost lãsatã sã-ºi
împlineascã rostul pentru care ne-o trimisese Dumnezeu. Dacã aceºti oameni minunaþi ar fi
fost lãsaþi sã lucreze ºi n-ar fi fost împiedicaþi sã aducã copiii la Isus!
Dar o, ce grozav se va rãzbuna nu peste multã vreme asupra multora pãcatul cã s-a oprit
ºi s-a împiedicat mersul cel bun al tineretului acestui popor spre Hristos. În loc de un tineret
sãnãtos ºi curat, nobil ºi vrednic prin credinþa în Dumnezeu, vor primi un tineret stricat ºi
decãzut, viciat ºi netrebnic prin pãcat ºi necredinþã. ªi aceasta va fi nefericirea pe care singuri
ºi-au pregãtit-o.
T-
Cu toate evenimentele dureroase care au avut loc în anii de dupã 1934 - ºi despre care
v o m s cri e m ai î ncol o, - grupãril e t i neretului au lucrat ºi au luptat totuºi cîþiv a an i ,
cercetîndu-se unii pe alþii ºi fãcînd mult pentru înaintarea Evangheliei ºi vestirea mîntuirii
în toate pãrþile.
În anul 1936 a avut loc un mare ºi rãsunãtor congres al tineretului Oastei la Alba Iulia,
unde au participat peste 2.000 de delegaþi cu steaguri ºi fanfare din toatã þara. A fost un prilej
minunat în care noul tineret ºi-a arãtat puternic ce viaþã nouã ºi ce viitor fericit se poate avea
prin Hristos.
Dar evenimentele care au urmat au fãcut pe conducãtorii de atunci ai poporului ºi ai
bisericii sã se depãrteze tot mai mult ºi nu sã se apropie de Dumnezeu. Aceºtia au cãutat apoi
sã împiedice ºi nu sã dea libertate Lucrãrii lui Dumnezeu.
Astfel a fost restrîns ºi împiedicat avîntul Lucrãrii duhovniceºti din rîndurile tineretului, -
iar pînã la urmã totul a fost oprit ºi împrãºtiat.
Iar drept urmare pentru aceasta ºi pentru multe alte fãrãdelegi a venit pedeapsa lui
Dumnezeu, rãzboiul ºi urmãrile lui.
Dar despre asta vom scrie mai încolo.
T-
Tineri fraþi
Tineri fraþi de pretutindeni

am pornit în lupta dreaptã
goarna sunã adunarea
fronturile se deºteaptã
înãlþaþi mãreþ drapelul
sus, cu mîinile-amîndouã,
a sunat mobilizarea
ºi-a-nceput o luptã nouã.
Þelul nostru e Golgota

biruinþa lui Isus
pentru lupta Lui cea sfîntã
steagul sã-l nãlþãm mai sus
avîntaþi în lupta sfîntã
plini de-aprinsã bãrbãþie
înãlþaþi rãspunsul vostru
toþi prezenþi la datorie.
Înaintea noastrã merge

Strãlucitul nostru Steag
El, Isus Biruitorul
dupã El noi toþi ºirag
cete de ostaºi ai Crucii
credincioºi ai luptei sfinte
pentru cauza mîntuirii
ºi-a credinþei, înainte!
Fraþi iubiþi, din calea Crucii

nu clintiþi nici cît e pãrul
spuneþi tuturor pe faþã
cu-ndrãznealã Adevãrul.
Suferi-vom pentru-aceasta
poate prigoniri ºi urã
ne vor face iar pe lume
tot ce Domnului fãcurã.
Dar sã punã-n calea noastrã

piedici mari ºi lanþuri grele, -
înapoi nu vom întoarce
oricît ne-am lovi de ele!
Fie suferinþi destule
înainte, nu ne pasã
cei ce sînt ostaºi sã vinã
cei fricoºi sã plece-acasã.
De va trebui cu sînge
sã pecetluim credinþa
ne-om jertfi, din jertfa noastrã
se va naºte biruinþa.
- A sunat mobilizarea
sus la luptã tot poporul
tinerime înainte
cu Isus Biruitorul.
Pãrinþii vor fi rãspunzãtori ºi pedepsiþi nu numai pentru pãcatele lor, ci ºi pentru ale
copiilor lor, dacã nu se vor osteni sã-i creascã în duhul evlaviei ºi al ascultãrii de tot Cuvîntul
lui Dumnezeu.
T-
Istoria - Vol. 1 - Cap. 14 - Apostolia Femeilor Pag. 155
Cap. 14
Apostolia Femeilor
acã prin Lucrarea Oastei Domnului Duhul Sfînt ºi Cuvîntul Sfînt au înviat ºi au
D format în biserica noastrã ºi în poporul nostru un tineret nou, care creºte ºi acum plin
de vigoare trupeascã ºi sufleteascã (- ºi de care avem cea mai mare nevoie mai ales acum în
aceste vremuri de stricãciune socialã ºi în faþa viitorului întunecat -), - apoi acest lucru l-a
fãcut harul lui Dumnezeu ºi în viaþa femeilor.
Oriunde Puterea lui Dumnezeu a început o lucrare evanghelicã cu adevãrat sãnãtoasã ºi
roditoare, acolo ºuvoiul mîntuitor a început sã cuprindã dintr-o datã straturile sociale ºi sã-ºi
aleagã din mijlocul tuturor acestor straturi ºi feluri, vasele Sale de preþ prin care sã-ªi ducã
mireasma cunoºtinþei Lui ºi spre ceilalþi.
Asemenea începuturilor Evangheliei a fãcut Domnul ºi începuturile Oastei. Întîi
Dumnezeu a chemat pe alesul Sãu prin care trebuia sã-ªi facã Lucrarea. L-a dus pe acesta
de-o parte ºi l-a pregãtit prin mijloacele pe care numai El le are sub stãpînirea Sa. Iar apoi,
la vremea potrivitã, l-a trimes în lume cu porunca: Du-te la ai tãi ºi spune-le: Aºa zice
Domnul!
Încã de la începutul Evangheliei, împreunã cu Mîntuitorul nostru ºi cu ucenicii Sãi mai
mergeau dupã Isus ºi o mulþime de femei. Dintre acestea unele s-au deosebit îndatã prin mari
fapte de curaj ºi de iubire pentru Domnul sau pentru ai Lui, dupã cum este scris
(Luca 8, 3; 23, 27; 24, 1) .
Tot astfel apostolia femeilor s-a dovedit la fel de binecuvîntatã ºi de trebuitoare
Evangheliei ºi mai tîrziu, în toate vremurile pînã astãzi.
Sfîntul apostol Pavel care a fãcut cea mai mare apostolie pentru Domnul, mãrturisindu-L
p e Is u s º i v e s t i n d u - I E v a n g h e l i a L u i p î n ã u n d e n u m a i f u s e s e n i m e n i î n a i n t e e l
( R o m . 1 5 , 1 8 - 2 0 ) - a avut un mare ajutor de la Domnul prin apostolia unor tot atît de
sfinte femei, dupã cum fuseserã acelea care Îl urmaserã mai înainte pe Mîntuitorul Hristos,
ºi-L ajutaserã cu tot ce aveau (Fap. Ap. 1, 14) .
Pag. 156 Istoria - Vol. 1 - Cap. 14 - Apostolia Femeilor
Sînt în paginile Sfintelor Evanghelii niºte lucruri atît de miºcãtoare ºi de minunate, scrise
despre apostolia acelor sfinte femei care au fost chemate ºi vrednice sã ia o parte tot atît de
frumoasã la înaintarea Evangheliei ca ºi a sfinþilor apostoli. Numele acestor femei sfinte sînt
scrise pe veci împreunã cu ale sfinþilor apostoli în Cartea Vieþii (Filipeni 4, 3) .
Sfîntul apostol Pavel gãseºte sã spunã despre unele din aceste surori credincioase cele mai
duioase cuvinte de recunoºtinþã ºi de laudã din cîte s-au putut scrie vreodatã. Mai ales cum
sînt cele din Epistola cãtre Romani cap. 16. Sau cele ale sf. apostol Petru
(1 Petru 3, 5) .
Într-adevãr ce lucruri frumoase au putut face pentru Domnul mai ales acele femei care
prin condiþiile lor de viaþã erau dezlegate de orice datorii familiare ºi lumeºti, cum erau cele
necãsãtorite sau vãduvele, care puteau sã se predea în totul Lucrãrii Domnului.
În Lucrarea duhovniceascã a Oastei, dupã cum am mai spus, s-a ivit de la început
trebuinþa atragerii femeilor în slujba Domnului. Apostolia surorilor noastre a fost socotitã nu
numai ca o mare î nt regi re pent ru apos tolia pe care trebuiau s-o ducã fraþii, dar este
binecunoscut faptul cã unele din lucrãrile pe care le pot face surorile pentru Domnul, nu le
poate face nimeni altcineva.
Pãrintele Iosif a vãzut bine prin lumina Domnului, încã de la început cît de necesarã este
ºi va fi pentru Sfînta Lucrare a Domnului, apostolia femeilor surori. De aceea a folosit orice
prilej spre a chema ºi a îndemna pe cît mai multe femei la aceastã apostolie.
Cît de minunate sînt cuvintele scrise de el în privinþa asta prin multe din lucrãrile lui. Iatã
de pildã ce scrie el încã de la începuturile Oastei:
Femeile în Oastea lui Hristos... E Duminica Mironosiþelor, praznicul femeilor care au stat
în slujba lui Hristos din clipa cînd au fost cîºtigate pentru lucrul Domnului între oameni ºi
pînã în clipa cea din urmã a vieþii lor. Acolo, la poala Crucii le gãsim în ceasul de cumplitã
încercare cînd ºi apostolii se împrãºtiaserã ºi se ascunseserã de frica jidovilor. Ele I-au rãmas
credincioase pînã la moarte. ªi dupã moarte, ele se prind sã ducã miruri bine mirositoare ca
sã ungã Trupul Domnului. În dimineaþa mãreþei zile a Învierii, femeile sînt acelea care aleargã
întîi la mormînt. A lor a fost ºi rãsplata de a vedea mai întîi pe Mîntuitorul Înviat ºi de a
putea duce solia sfîntã tuturor celorlalþi, ca o pildã strãlucitoare ºi un îndemn femeilor, cum
se pot face ele ostaºe a lui Hristos.
Mai mult chiar decît bãrbaþii sînt chemate femeile sã ajute lucrul Domnului în lume. Cu
firea lor mai gingaºã, cu simþãmintele lor mai blînde, cu dragostea lor mai caldã, ele se
potrivesc neasemãnat mai bine ca sã intre în Oastea lui Hristos pentru a ajuta înnoirea vieþii
religioase a neamului nostru.
Ce nu poate face în lume o femeie cu bunãtatea ei! Din cel mai dîrz ºi aspru bãrbat, soþia
cuminte poate face un tovarãº de viaþã bun. O mamã religioasã ºi plinã de dragoste cãtre
copiii ei s-a bucurat totdeauna de binecuvîntarea fiilor ei. În frãmîntãrile cumplite ale vieþii
în care bãrbaþii îºi pierd adeseori cumpãtul ºi se învrãjbesc, cît bine n-ar putea aduce femeile
cu sfatul lor cumpãtat, cu vorba lor domoalã, cu dragostea lor de soþii credincioase. Se poate
oare ca un bãrbat sã nu asculte cuvîntul soþiei sale, chiar în treburile bãrbãteºti de la comunã,
de la bisericã, de la orice alte îndeletniciri, dacã el ºtie cã îngerul pãzitor al casei sale este
un suflet al lui Dumnezeu?
Dacã astãzi bîntuie atîtea rele ºi patimi viaþa noastrã, o pricinã este ºi aceea cã femeile
stau de o parte ºi nu vin cu prisosul credinþei ºi al dragostei lor creºtineºti, ca sã aducã oleiul
tãmãduitor peste ranele pe care rãzboiul le-a tãiat adînc în sufletele bãrbaþilor.
Hristos vã aºteaptã bune femei, ca sã luaþi sarcina apostoliei Evangheliei Sale în lume.
Marta vã este pildã de hãrnicie în casã. Maria, îndemn cum sã vã aºezaþi la picioarele Lui ca
sã vã umpleþi de darurile învãþãturilor Sale. Samariteana de la fîntîna lui Iacov vã aratã cum
trebuie sã vã însufleþiþi pentru Hristos cînd aþi ajuns sã-L cunoaºteþi, ca sã aduceþi la El lumea
cum a adus ºi ea la Domnul o cetate întreagã. Hananianca vã dã o pildã cum sã apropiaþi pe
copiii voºtri de Hristos. Maria Magdalena vã spune cã oricare dintre voi poate deveni o
slujitoare aleasã, o ucenicã a Domnului. Iarã Tabita cea plinã de fapte bune ºi de milostenii
ce fãcea, este un îndemn statornic cum sã îmbrãþiºaþi grija pentru cei nevoiaºi ºi amãrîþi din
jurul vostru. Îndrãzniþi dar, aºa vã îndeamnã glasul Domnului: Îndrãzniþi, Eu am biruit
lumea...
L. S. nr. 18 din 11 mai 1924.
T-
Citind aceste îndemnuri de-un atît de mare preþ ºi astãzi, ne putem da seama ce putere de
a vedea adevãrul primise el de la Domnul. Din acestea se vede ºi cã Domnul voia sã cheme
încã de la început în rîndurile Lucrãrii pe care o începea cu Oastea multe surori de cruce ºi
de rãsplatã, care sã ajute înaintarea lucrãrii Evangheliei...
Suflete minunate de surori încep sã aparã în Oaste din ce în ce tot mai multe, iar prin
gazetã încep sã se arate faptele lor tot atît de vrednice ºi de frumoase pentru Domnul ca ºi ale
fraþilor aleºi. În munca de rãspîndire a Bibliei ºi cãrþilor Oastei sau în ajutorarea materialã
a tipãririi acestora ori a ajutorãrii sãracilor ºi orfanilor, care erau primele bãtãlii din anii
începutului Oastei, - surorile noastre au dat un ajutor din cele mai mari fãcîndu-se multe din
ele niºte harnice Marte a lui Hristos, niºte înzestrate samaritene ale Domnului.
Iatã de exemplu ce se putea scrie despre astfel de surori: “Ce poate face o ostaºã a
Domnului... Oastea Domnului are în fronturile sale ºi o mulþime de femei care se întrec ºi ele
în rîvnã ºi luptã pentru Împãrãþia lui Dumnezeu. Amintim aici la foaie pilda unei astfel de
femei: Ana Matei din Lugoj, ostaºã în Oastea Domnului. A fãcut ºi face nenumãrate lucruri
pentru biruinþa Evangheliei. A umplut Lugojul cu cãrþi ºi Biblii... împreunã cu o sorã a ei în
lucrul Domnului, nu cruþã nici o ostenealã ca sã poatã prinde mereu suflete în mreaja
Cuvîntului lui Dumnezeu... pe pieptul ei strãluceºte cruciuliþa Oastei, crucea biruinþei.
Frumoasã apostolie de la o femeie. Iatã acesta este rostul cel adevãrat al femeilor. Aceasta
este femeia misionarã pe care o întîlnim în Faptele Apostolilor ºi epistolele sf. ap. Pavel:
Lidia, Tabita, Priscila, Fivi...
A Domnului iubitã fiicã Ana... Domnul sã-þi ajute în frumoasa lucrare ce o faci pentru El.
În una din scrisorile ce ne-ai trimis ne scrii cã ai avut o viaþã de suferinþã încã începînd din
copilãrie. 40 de ani ai suferit cu ochii ºi nimeni nu te-a putut vindeca în afarã de Bunul
Dumnezeu... ai avut o cãsnicie nefericitã... dar toate le-ai rãbdat pînã la sfîrºit aducîndu-þi
aminte de Cuvîntul Domnului Isus: cel ce va rãbda pînã la sfîrºit, acela se va mîntui... acum
eºti o femeie vãduvã ºi trãieºti o viaþã de rugãciune, de evlavie ºi de lucru pentru Domnul.
Sã-þi ajute Bunul Dumnezeu ca sã poþi trãi aceastã viaþã pînã la sfîrºit. De suferinþele ce le-ai
îndurat, sã nu-þi parã rãu. Aceasta este ºcoala cea mare a suferinþelor din care ies ºcolarii cei
aleºi ai Domnului. Aproape toþi cîþi trãim o viaþã dupã Evanghelie am trecut prin aceastã
ºcoalã. În foc se lãmureºte aurul credinþei, în cuptorul suferinþelor ºi încercãrilor se ard vasele
cele alese...
Fie ca pilda vieþii tale ºi a faptelor tale sã fie un îndemn ºi altor femei, sã intre ºi ele în
slujba Domnului ºi sã trãiascã o viaþã cu Domnul”.
ªi slãvit sã fie Domnul, cã surorile care i-au urmat au fost în curînd un mare ºi
binecuvîntat numãr. Astãzi sora Ana este demult plecatã Sus la mîngîierea ºi rãsplata
Domnului, dar numele ei a rãmas întipãrit pe multe fapte de dragoste ºi milostenie în slujba
Domnului. Tot aºa ºi al atîtora din surorile ei ºi ale noastre pentru care vom mulþumi pînã în
veci lui Dumnezeu cã le-am întîlnit ºi le-am cunoscut în viaþa aceasta ºi în Lucrarea aceasta.
T-
“Alte douã pilde din Oastea Domnului:
Avem în Oastea Domnului atîtea ºi atîtea femei care au adus la Domnul pe soþii lor prin
rãbdare, rugãciune ºi suferinþã. ªi avem încã atîtea ºi atîtea care se roagã cu stãruinþã.
Domnul va rãspunde la rugãciunea lor. Iatã întãrim acum aceste cuvinte cu douã pilde. Din
Iaºi primim urmãtoarea înºtiinþare:
Cucernice pãrinte Trifa, neuitatã va fi pentru noi ostaºii Domnului din Iaºi minunea
p o cãinþ ei frat el ui nos t ru D r ã ga n N i c o l escu. Aces t frat e ducea o vi aþ ã de co m p l et ã
destrãbãlare, de vicii, de nopþi pierdute, de desfrînare. Era violent ºi brutal cu soþia sa
Elisabeta, care era o îngenuncheatã demult la picioarele Domnului Isus. De cîte ori nopþile,
venind beat ºi furios ºi gãsind-o priveghind la rugãciune pentru mîntuirea lui, sau citind cãrþi
sfinte, i le rupea ºi le cãlca în picioare, apoi pe ea o lua la bãtaie.
Ea, blîndã, bunã ºi rãbdãtoare nu dispera ci nãdãjduia cu credinþã tare în mila Domnului
luînd martirajul acesta ca un dar nepreþuit pentru mîntuirea ei.
Dar iatã Duhul Sfînt intrînd într-o zi în viaþa ºi în sufletul fr. Drãgan Nicolescu, viaþa lui
s-a schimbat ca prin minune. Suflul Duhului Sfînt a domolit fiara sãlbaticã în Drãgan. Într-o
vineri seara iatã-l cã vine în biserica Barnovski, unde noi ostaºii cu pãr. Chiricã fãceam
priveghere. A cãzut în rugãciune alãturi de noi, scãldat în lacrimi. Face fãgãduinþa de ostaº,
pãrintele îi dã binecuvîntarea ºi noi îl îmbrãþiºãm. De atunci acest om nu se mai cunoaºte pe
sine. Toate viciile le-a pãrãsit. ªi astãzi iatã-l pe fratele nostru un exemplu de ostaº, plecat
cu adoraþie sfîntã la picioarele Scumpului nostru Mîntuitor Isus. Cu adevãrat biruinþa Duhului
Sfînt este aceasta.
Ilie Rãtculescu ºi Gh. Lazãr, ostaºi în O. D.
T-
O altã pildã:
Cucernice pãrinte Trifa, iatã eu, subsemnatul, abia acum mi-am deschis ochii sufleteºti
sã înþeleg cã eu n-am ascultat ce a citit soþia mea din Biblie. De doi ani de cînd scumpa mea
soþie m-a tot învãþat ºi eu nicidecum n-am ascultat-o, ci mai vîrtos o batjocoream ºi o
înjuram, ba vream ºi sã mã despãrþesc de ea ºi s-o las. Cîte cãrþi i le-am sfîrtecat ºi le-am
bãgat în foc! De cîte ori, cînd soþia mea citea rugãciuni, eu stingeam lampa ca sã nu poatã
citi. ªi aºa doi ani am tot batjocorit-o.
Acum am înþeles cã voia diavolului o fãceam. ªi acum m-am hotãrît sã mã las de toate
rãutãþile ºi mã rog sã mã înscrieþi ºi pe mine alãturi de soþia mea, în Oastea Domnului Isus
Hristos.
Pãrãoan Petru com. Boz, jud. Hunedoara.
T-
ªi astfel de exemple ar putea sã curgã mereu multe, multe.
Nenumãrate erau surorile colporatoare de cãrþi ºi foi ºi chiar misionare cu cuvîntul scris
ºi vorbit, dar mai ales cu fapta. Prin adunãri, pe trenuri, prin sate, pe la munca lor, ele erau
niºte harnice semãnãtoare ale Cuvîntului lui Dumnezeu...
Peste serile din sãptãmînã coseau ºi împleteau haine pentru orfani ºi sãraci. În serile de
post ºi rugãciune erau totdeauna ºi în cel mai mare numãr la ceasul rugãciunii ºi citirii din
Cuvîntul Sfînt. În lucrãrile trebuitoare prin biserici, ele erau totdeauna gata sã ajute cu mîinile
ºi cu bãnuþul lor.
Coseau steaguri pentru adunãrile frãþeºti, cercetau bolnavii ºi spitalele, pregãteau daruri
pentru cei închiºi - ºi cîte altele, pentru a împlini cu scumpãtate Cuvîntul Mîntuitorului - ºi
îndemnurile sufletului lor ales ºi evlavios. Aºa cum le îndrumau frumoasele învãþãturi din
cãrþile ºi foile Oastei.
T-
Statornicia în credinþã ºi în ascultarea de Domnul a fost una din frumoasele comori ale
sufletului surorilor noastre. De multe ori ne-am gîndit la aceastã mare virtute pe care puþini
credincioºi o au.
La început cînd vremile erau liniºtite ºi libere, cînd pe calea Domnului erau doar petreceri
duhovniceºti ºi bucurii sfinte, multe mii de suflete de bãrbaþi ºi de femei au început sã umble
dupã Domnul ºi sã vinã ca sã se ospãteze la mesele dragostei frãþeºti. Însã ceva mai tîrziu,
cînd a început sã se apropie de Domnul Isus ºi de Lucrarea Sa calea Crucii, Gheþimanii,
aprozii, iudele, caiafele, spinii ºi cuiele Golgotei, - atunci în cea mai mare parte doar surorile
s-au dovedit mai curajoase ºi mai statornice. Din ucenici cei mai mulþi s-au risipit, dar din
ucenice cele mai multe au rãmas. Întocmai ca pe timpul Patimilor Mîntuitorului. Noi nu vom
uita niciodatã acest mare adevãr pe care l-am trãit zguduitor, întocmai cum am mai spus
cîndva acest lucru în cele de mai jos:
T-
Surori de cruce ºi rãsplatã...
Surori de cruce ºi rãsplatã

însoþitoare-n plîns ºi-n har
pãrtaºe-aceleiaºi credinþe,
jertfind aceluiaºi altar
- cinstire-n veci îndreptãþitã,
ºi semn al sfintei preþuiri
recunoºtinþa noastrã vouã,
v-aduce-a ei adînci simþiri.
Voi aþi purtat cu noi alãturi

povara luptei lui Hristos
dar voi aþi dus, deºi mai slabe,
ca mulþi solia mai frumos.
Voi n-aþi trãdat rupînd Lucrarea
cu duh potrivnic ºi-ngîmfat,
nici n-aþi vîndut pe fraþi ca Iuda
pe ban strãin ºi vinovat,
nici n-aþi adus prilej de certuri,
de dezbinãri ºi poticniri
- ci-aþi plîns cu suflet plin de jale
în ceasul grelelor loviri!
Voi n-aþi schimbat învãþãtura

smintind credinþa nimãnui,
ci L-aþi urmat mereu pe Domnul,
statornice-ascultãrii Lui.
Voi n-aþi luat o altã cale
cãlcînd întîiul legãmînt
decît puþine, cînd ori rîvna,
ori vina altora v-a-nfrînt!
Aþi stat în rugãciuni ºi-n jertfã
cu duhul strîns ºi-ndurerat
rãbdînd, statornice-n credinþã
cînd mulþi viteji s-au lepãdat.
Iar pentru toatã jertfa voastrã
ºi pentru tot ce-aþi pãtimit
voi nu v-aþi lãudat la nimeni
- nici vreo rãsplatã n-aþi voit.
O, scumpe suflete chemate

de-Acelaºi Duh spre-Acelaºi Þel
Hristos vã binecuvînteze
iubirea ce-o suiþi spre El.
El care v-a chemat, alãturi
de noi, pe calea sfintei vieþi
sã creascã ºi-n noi o credinþã
cu-a voastrã de acelaºi preþ,
cu-acelaºi rod ºi duh statornic,
cu-acelaºi mers ºi chip frumos
sã ne-ncunune-odatã crucea
cu-aceleaºi rãsplãtiri, Hristos.
T-
Ce minunat a scris despre aceste lucruri ºi pãr. Iosif ca o profeþie ºi ca o mãrturisire de
recunoºtinþã pentru toate sufletele acestea de aur ceresc ale surorilor noastre, cãrora le sîntem
ºi noi atît de îndatoraþi. ªi pentru care - am mai spus, - trebuie sã mulþumim totdeauna lui
Dumnezeu cã le-a lãsat pe pãmînt.
Iatã ce scria pãr. Iosif despre statornicia sfintelor surori din zilele Patimilor Domnului ºi
din veacurile patimilor Bisericii Sale ca un îndemn pentru cele din zilele Patimilor Oastei.
Nu ne putem reþine sã nu dãm mai jos cîteva din aceste adevãruri, care sînt atît de potrivite
ºi acum, dupã atîþia zeci de ani de cînd s-au scris. ªi care vor fi potrivite totdeauna ºi în
viitor:
“...De mare dar s-au învrednicit femeile! Lor li S-a arãtat mai întîi Hristos Cel Înviat din
morþi. Aceastã cinste le-a venit de altcum, ca un rãspuns la credinþa ºi statornicia ce au
arãtat-o ele în timpul rãstignirii. Vai ce lucru dureros s-a întîmplat pe timpul rãstignirii
Domnului. Toþi L-au pãrãsit pe Domnul. Unii din fricã, alþii din nerecunoºtinþã. De frica
iudeilor fugiserã ºi se ascunseserã pînã ºi apostolii (afarã de Ioan). Petru cel ce se lãuda cã
va rãmînea credincios chiar dacã s-ar lepãda toþi, s-a lepãdat de El de frica unei slujnici.
Singure femeile s-au þinut pe urmele Domnului cu statornicie pînã la sfîrºit. Le vedem
urmîndu-L pe Domnul în drumul cel grozav al ocãrilor ºi bãtãilor...
Le vedem plîngînd la picioarele Crucii suferinþele Domnului... Le vedem coborînd de pe

Cruce Preacurat Trupul Domnului ºi aºezîndu-L în mormînt... Le vedem aºteptînd Învierea
Lui.
Trebuie sã ne dãm seama cã n-a fost uºoarã aceastã statornicie de credinþã a femeilor.
Singurã furia gloatelor, ura iudeilor ºi zãngãnitul armelor soldaþilor ar fi fost destul sã
înspãimînte inima ºi sufletul celor cîteva femei neajutorate. Trebuie sã ne dãm seama cã
soldaþii romani vor fi cãutat sã depãrteze pe aceste femei din preajma Celui osîndit. Trebuie
sã ne dãm seama cã gloatele erau cuprinse de un fel de beþie de urã, iar aceastã urã nu putea
suferi plînsul ºi lacrimile femeilor... Dar ele s-au alipit cu toatã puterea lor de Crucea
rãstignirii. Îmbrãþiºînd Crucea Domnului braþele lor se prefãcuserã în braþe de fier. Nici o
putere din lume nu era în stare sã le smulgã de lîngã Crucea lui Isus. Numai o sabie ce le-ar
fi tãiat mîinile ar mai fi putut sã le smulgã de lîngã Crucea pe care suferea ºi murea Scumpul
nostru Mîntuitor...
O, voi binecuvîntate Marii, credincioºii din toate timpurile vã vor pãstra o veºnicã
amintire ºi recunoºtinþã pentru credinþa ºi statornicia voastrã cã n-aþi pãrãsit pe Scumpul
nostru Mîntuitor în clipele cele mai grele. Dar credinþa voastrã trebuie sã ne fie nouã ºi o
predicã miºcãtoare despre cum trebuie sã ne alipim de Domnul. Eu de cîte ori simþesc ispitele
apropiindu-se de mine, mã gîndesc la voi ºi strîng din toatã puterea braþelor mele sufleteºti
Crucea rãstignirii... De cîte ori simþesc cã diavolul umblã sã mã smulgã de lîngã Crucea
mîntuirii mã gîndesc la voi ºi la cuvîntul sf. ap. Pavel: cine mã va despãrþi pe mine de
dragostea lui Hristos?...
...De aici pleacã apostolia femeilor. De aici trebuie sã plece ºi numai de aici poate sã
plece. Apostolie adevãratã nu pot face decît Mariile statornice care plîng la picioarele Crucii.
Numai Mariile care au gustat din darurile Crucii. Astfel de Marii vestitoare statornice ale
Domnului Hristos se sileºte sã facã ºi Oastea Domnului... O, ce mare slujbã pot face femeile
pentru mîntuirea oamenilor...
...Dar vedeþi tocmai pentru asta diavolul a alergat ºi aici tot în galop. Tocmai pentru
marile daruri sufleteºti pe care le au femeile, diavolul se sileºte sã le atragã în slujba lui ºi
în apostolia lui. ªi vai, ce de femei fac astãzi slujba ºi apostolia asta a diavolului. Iarã unele
femei s-au abãtut dupã satana - zice sf. ap. Pavel ( 1 T i m . 5 , 1 5 ) . Astãzi însã se poate
spune cã cele mai multe femei s-au abãtut dupã satana. Acestea sînt femeile care aþîþã vrajba
printre oameni prin clevetiri ºi minciuni. Acestea sînt femeile care umblã pe aici pe la oraºe
(ca ºi pe la sate) cu picioarele goale ascultînd de moda diavolului. Acestea sînt femeile care
îºi pun în slujba diavolului darurile ce le au de la Domnul: inima, ochii, frumuseþea... Casa
acestor femei este un iad ºi un mormînt spune Scriptura ( P r o v . 7 , 2 6 ) . Vai ce seceriº
bogat are diavolul pe urma unor astfel de femei...”
T-
T-
Despre lucrarea Dumnezeiascã a Duhului Sfînt în sufletele multor surori ale noastre s-ar
putea da multe pilde minunate. Vom da doar una mai jos, spre a se vedea cã adevãrata
dragoste de Dumnezeu face lucruri atît de frumoase ºi neobiºnuite înãlþînd nu numai sufletele
celor ce fac binele ci ºi pe ale tuturor celor care vãd sau aud despre aceasta.
Iatã cele scrise de pãr. Iosif cu prilejul acesta, spre a fi un îndemn ºi altora ºi o luminã mai
departe:
“...Mama ºi fiica de la Roºia de Secaº, jud. Sibiu, care s-au hotãrît sã citeascã zilnic cîte
un capitol din Biblie.
Dintr-o scrisoare a fr. Ilie Hoteza din comuna greco-catolicã Roºia de Secaº din jud. Sibiu
citim cã... sora Anica Damian cu fetiþa ei Amelia s-au hotãrît, cu ajutorul Domnului ca în
fiecare zi sã citeascã cîte un capitol din Biblie, pînã vor termina toatã Biblia...
...Frumoasã hotãrîre aþi luat mamã ºi fiicã... Sã citeºti în fiecare zi cîte un capitol din
Cartea lui Dumnezeu este ceva nespus de frumos ºi de preþios.
Domnul sã vã ajute iubitã mamã ºi fiicã sã duceþi la bun sfîrºit hotãrîrea voastrã... Sã
cutreieraþi cu bine Þara Minunatã a Bibliei. În cãlãtoria voastrã prin Þara aceasta veþi da pas
de pas peste frumuseþi ºi bunãtãþi de neînchipuit. Veþi da peste rîuri cristaline în care saltã
apa cea vie a vieþii, veþi da peste munþi ce înalþã sufletul pînã la cer, veþi da peste fel de fel
de dulci gustãri duhovniceºti... Domnul sã vã ajute sã aflaþi ºi voi mierea ºi laptele ºi
strugurii dulci ai acestui Canaan ceresc, în aceastã minunatã cãlãtorie. Ca pe urmã sã puteþi
da ºi altora sã guste din aceastã dulceaþã.
Sela! Opriþi-vã! Pregãtiþi-vã inimile mamã ºi fiicã pentru cã voi intraþi acum în Biserica
cea mare ºi tainicã a Bibliei, unde Îl veþi auzi predicînd pe Însuºi Domnul Dumnezeu, pe Fiul
Lui Preaiubit, pe prorocii ºi pe apostolii Sãi. ªi veþi auzi cîntînd corul cetelor îngereºti.
Începeþi citirea Bibliei cu Noul Testament. Dupã fiecare capitol, îngenuncheaþi ºi vã rugaþi
ca sã intre Cuvîntul lui Dumnezeu în inima voastrã, în viaþa voastrã ºi în faptele voastre.
Ferice de tine mamã de la Roºia de Secaº cãci în vreme ce alte atîtea ºi atîtea mame îºi
duc fetele pe la baluri ºi jocuri, tu þi-ai adus pe fiica ta Amelia lîngã candela Cuvîntului
Biblic... Ferice de voi mamã ºi fiicã, cãci în vreme ce alte mame ºi fiice îºi pierd vremea în
minciuni ºi clevetiri, voi citiþi ºi cercetaþi Adevãrul cel Veºnic... Ferice de voi cãci aþi aºezat
în casa voastrã candela Cuvîntului Biblic ºi lumina vieþii... Ferice de voi... cãci
binecuvîntarea lui Dumnezeu se va pogorî peste voi ºi casa voastrã.
Fie ca pilda voastrã sã fie urmatã ºi de alte mame ºi fiice. Sã fie urmate ºi de alþi pãrinþi
ºi copii, sã fie urmatã de toþi pãrinþii ºi copiii acestei þãri ºi ai acestui neam, pînã cînd orice
suflet din þara aceasta va putea zice: Fãclie (candelã) picioarelor mele este Cuvîntul Tãu ºi
luminã cãrãrilor mele (Psalm 118, 105) .
Din Isus Biruitorul nr. 3 din 17 ianuarie 1937.
T-
...Eu, spunea sora noastrã Pipernea Ana din Cristian, jud. Sibiu, - am citit multe cãrþi
religioase: visuri, paraclise, acatiste, epistolii - dar n-am avut puterea sã mã las de rele. Însã
de cînd citesc Biblia ºi mã rog lui Dumnezeu am cãpãtat o putere mare ºi m-am lãsat de
rãutãþi. Numai citind Biblia - am putut sã mã scap de rele.
T-
Din Isus Biruitorul nr. 3 din 17 ianuarie 1937.
T-
În cartea misiunilor Oastei Domnului, dupã cum s-a putut vedea din cele arãtate pînã aici,
au fost de la multe suflete de surori binecuvîntate care prin rîvna ºi dragostea lor statornicã
au ajutat ca Lucrarea Domnului sã meargã înainte cu putere ºi biruinþã. Ar trebui sã nu putem
încheia acest capitol fãrã sã amintim sute dacã nu mii de surori scumpe a cãror nume ºi
amintiri neuitate, vor rãmînea adînc întipãrite ºi strîns legate pe totdeauna de crucile ºi
învierile noastre.
Unele din acestea, au fost primele suflete care au rãspuns în satele sau în oraºele lor,
chemãrii Domnului, intrînd primele în Oaste. Pe urma lor apoi au venit mulþi, mulþi alþii,
fãcîndu-se acolo mari grupãri de credincioºi.
Altele prin rãbdarea ºi tãria credinþei lor, dusã pînã la martiriu pentru Domnul, ºi-au adus
la Hristos pe soþii lor rãi ºi necredincioºi.
Altele fiind mame binecuvîntate cu o mulþime de copii ºi i-au crescut pe toþi credincioºi.
Apoi ºi-au crescut tot pentru Hristos ºi pe cel de-al doilea rînd de copii, pe copiii copiilor lor.
Devenindu-le astfel de douã ori mame: nu numai mame pãmînteºti ci ºi niºte adevãrate mame
cereºti, vrednice de o veºnicã recunoºtinþã din partea mulþimii de urmaºi deveniþi fii ai lui
Dumnezeu.
Altele ºi-au fãcut din casa lor o adevãratã casã a Domnului gãzduind adunãrile frãþeºti,
odihnind pe osteniþi, îmbrãcînd pe goi, vindecînd pe bolnavi.
Altele au înzestrat fete sãrace, au ajutat la întemeierea de familii credincioase, au dat din
avutul lor pentru rãspîndirea Cuvîntului Sfînt, au adãpostit pe izgoniþii lui Hristos, au legat
rãnile Lui...
Altele, în lipsa unor fraþi îndrumãtori, au luat ele în mînã Cuvîntul ºi solia Domnului,
adunînd în jurul lor multe suflete ºi împãrþindu-le Pîinea Vieþii. Cînd au venit vremurile de
cernere, pe mulþi i-au luat furtunile ºi pe mulþi i-au cuprins iarãºi valurile, dar ele au rãmas
ca niºte stîlpi în jurul cãrora zidurile s-au refãcut iarãºi. Au rãmas ca niºte tãciuni aprinºi prin
care focul sfînt s-a aprins iarãºi. Ca niºte stînci lîngã care sufletele s-au strîns iarãºi.
De ºapte ori au rãmas unele singure, - ºi de ºapte ori din nou Domnul a strîns în jurul
statorniciei lor alte suflete, fãcînd ca solia mîntuirii sã fie dusã mai departe ºi dovedind cã
oricît de slabi am fi noi, dacã rãmînem statornici cu Domnul El nu ne lasã de ruºine. Ci pînã
la urmã totul se încheie fericit ºi biruitor!
T-
Dumnezeu sã le binecuvînteze pe toate aceste scumpe surori ale noastre cu o rãsplatã
veºnicã. Dintre ele multe sînt acum Acolo în bucuria Domnului pe care L-au iubit. Dar nume
de surori ca Ana din Lugoj, Maria de la Sãruleºti, Lucreþia de la Laz, Corniþa, Suzana, Ilinca,
Mãrioara, Frãsinica, Mariþa, Ioana, Eliþa, Saveta, Lena, Sofica, Greta, Viorica - ºi atîtea ºi
atîtea altele, - vor fi binecuvîntate ºi pe pãmînt ºi în cer.
Pentru binefacerile luminoase ori ascunse pe care le-au lãsat pe pãmînt, Dumnezeu le
pãstreazã o veºnicã rãsplatã. Pentru viaþa lor adînc legatã de istoria acestei Lucrãri de jertfã,
ºi de istoria tuturor acelora alãturi de care au dus ºi ele aºa de frumos luptele Domnului
Isus, - noi le vom pãstra o veºnicã mulþumire.
T-
Aceste suflete n-au trãdat niciodatã pe Domnul ºi n-au sfîºiat niciodatã Lucrarea
Frãþeascã.
N-au adus învãþãturi dezbinãtoare în adunãri ºi n-au lucrat în ascuns cu strãinii pentru
paguba credinþei ºi dragostei dintîi.
Ele nu s-au ascuns de frica prigonitorului ºi nici nu ºi-au lepãdat sau schimbat legãmîntul
pe care l-au fãcut la începutul credinþei lor.
Facã Domnul nostru Isus Hristos prin Duhul Sfînt, ca astfel de mame, de surori, de
bunãtate ºi de dragoste statornicã sã se vadã în numãr tot mai mare ºi pe viitor în Lucrarea
Oastei.
Pildele acestor sfinte femei sã fie urmate tot mai frumos de cãtre tinerele noastre surori
de astãzi ºi de mîine. Pentru ca aceastã Lucrare de Jertfã, sã strãluceascã ºi sã rodeascã
neîncetat tot mai mult pentru Domnul, prin vieþile lor curate ºi predate lui Hristos.
T-
Doamne Isuse, Preadulcele nostru Mîntuitor, Te rugãm ca atîta vreme cît vor þine
pãtimirile Lucrãrii Tale pe pãmînt, sã îngrijeºti Tu Însuþi ca ºi ea sã aibã mereu alãturi astfel
de femei sfinte, curajoase ºi statornice.
Te rugãm Doamne Duhule Sfinte înzestreazã mereu Lucrarea Evangheliei Tale cu astfel
de aur ceresc, pentru cã ceea ce au fãcut multe din ele pentru Numele Tãu, este de o valoare
ºi de o frumuseþe veºnicã. Amin.
T-
Nimic nu ne poate apropia mai mult de Dumnezeu

ºi nimic nu ne poate face mai asemãnãtori cu El
decît dragostea inimii noastre pentru Hristos.
ªi împlinirea de bunãvoia noastrã cu bucurie a voii Lui.
T-
Purtãtoarele Luminii
Purtãtoarele Luminii sfinte ºi curate,

rãbdãtoarele poverii pentru toþi purtate,
rare suflete de jertfã ºi de rugãciune,
- cît vã datorãm noi vouã, cine poate spune?
Mame ºi surori de lacrimi ºi de priveghere

pãstrãtoarele Comorii Tainei în Tãcere,
ochi în care totdeauna bunãtatea-i nouã,
- cîtã roadã-ºi datoreazã Sfînta Maicã, vouã!
Inimi mari,
senine gînduri,
minþi pãtrunzãtoare,
luminos v-a fost întruna Adevãrul Soare
scut ºi-ncurajare sfîntã frunþii-nsîngerate
- cîte-ascunse binefaceri vouã-s datorate!
Miluita voastrã mînã,

inima duioasã,
grija voastrã iubitoare,
calda voastrã casã,
toate-s partea fãrã care n-ar mai fi cîntarea,
- ce-ar fi fãrã voi pustiul, calea ºi lucrarea!
Purtãtoarele comorii sfinte ºi curate,

mame ºi surori ºi fiice binecuvîntate,
Domnul ne va da-mpreunã slava totdeauna
- ce-ar fi fãrã voi rãsplata, raiul ºi cununa!
O, florile Lucrãrii
O, florile Lucrãrii Sfinte

ce-ncununaþi un Chip Slãvit
spre cinstea Celui ce v-aºteaptã
purtaþi-vã desãvîrºit.
Dac-aþi primit chemarea sfîntã

sã fiþi podoabe la altar,
frumos în suflet ca lumina
pãstraþi al curãþiei har.
Pãziþi mai mult ca ochii voºtri

al sufletului alb veºmînt
mai bine renunþaþi la viaþã
decît cãdeþi din legãmînt.
Dac-aþi ajuns cununa Celui

în veci Ales ºi Preaiubit
pentru cinstirea Lui eternã
purtaþi-vã desãvîrºit!
Hristos n-a dat ca semn de recunoaºtere pentru ucenicii Sãi în lume minunile
- ci dragostea.
Dragostea statornicã, fierbinte ºi de bunãvoie.
T-
Istoria - Vol. 1 - Cap. 15 - Cãlãtoria la Ierusalim Pag. 167
Cap. 15
Cãlãtoria la Ierusalim
nul 1925 era al treilea an de la înfiinþarea Oastei.

A Lucrarea Domnului mergea crescînd, mai repede în numãr decît în înãlþime. Pe
mãsurã ce Lucrarea creºtea, însuºi lucrãtorul avea nevoie de noi salturi în creºterea lui, spre
a putea trage dupã sine Lucrarea iarãºi un timp. Domnul ºi Învãþãtorul sãu ceresc, îl lua din
cînd în cînd în cîte o ºcoalã nouã pentru a-i descoperi noi lucruri. Apoi îl va trimite iarãºi la
ºcolarii sãi spre a-i îndruma ºi pe ei în ceea ce a cunoscut el lîngã Domnul lui. Era ca un
zidar care începuse de jos, de la Temelie. Care lucra cu spor ºi care ajungea repede cu
lucrarea pînã la înãlþimea staturii sale. Atunci avea nevoie sã fie el însuºi ridicat mai sus, ca
sã poatã fi în stare a ridica mai departe ºi Lucrarea pentru care fusese adus s-o facã. ªi tot aºa
pînã cînd îºi va împlini partea rînduitã lui.
Numai aºa îºi explica ºi lucrãtorul Domnului multele lui chemãri de o parte în diferitele
ºcoli prin care l-a trecut Domnul. El simþea ºi înþelegea cã mereu este nevoie ca Domnul sã-l
cheme într-o ºcoalã nouã spre a-l pregãti ºi forma cît mai bine pentru ceea ce avea de fãcut
cu el. E cutremurãtor sã vezi cît de aproape ºi cît de cu grijã a lucrat Domnul nostru Isus
Hristos în viaþa acestui trimes al Sãu. ªi în istoria acestei Lucrãri. E ceva adînc miºcãtor de
suflet sã vezi ce mijloace a folosit El pentru ca sã-ªi facã tot mai lãmuritã calea Sa pentru cei
pe care îi va chema El sã-ºi cîºtige mîntuirea în aceastã Lucrare duhovniceascã. Dar mai ales
pentru aceia de care Se va folosi Duhul Sfînt spre cîºtigarea mîntuirii altora.
T-
Suferinþa ºi Minunea sînt cele douã mijloace prin care Domnul Se descopere cel mai bine
ºcolarului Sãu.
Minunea vine dinafarã, suferinþa vine dinãuntru.
Minunea îi descoperã Adevãrul ºi dragostea lui Dumnezeu, suferinþa îl face în stare sã le
vadã, sã le înþeleagã, sã le urmeze. Fãrã lucrarea suferinþei, sufletul nu este în stare nici sã
vadã, nici sã preþuiascã, pe cît se cuvine, descoperirile harului Dumnezeiesc.
Pag. 168 Istoria - Vol. 1 - Cap. 15 - Cãlãtoria la Ierusalim
Atît ºcoala minunii cît ºi ºcoala suferinþei cer din partea celui chemat în ele, o zguduitoare
seriozitate duhovniceascã. Cu ºcolari neserioºi Dumnezeu nu lucreazã, fiindcã nu poate lucra.
Cuptorul nu glumeºte ºi focul nu rîde. Ceea ce poate trece prin cuptor este aur, iar ce nu
este aur nu poate trece prin el. Rãmîne acolo.
Orice vas, ca sã fie bun ºi folositor trebuie sã fie trecut prin foc. Pînã n-a trecut prin
cuptorul arderii, vasul nu este nici curat ºi nici întãrit de-ajuns.
Îndemnãm pe lucrãtorii Domnului, - care sînt sau care voiesc sã fie, - sã se opreascã puþin
lîngã acest adevãr ºi sã gîndeascã serios la el.
Dacã Dumnezeu are de gînd sã Se foloseascã serios de tine drag suflet, El te va chema
neapãrat în vreo ºcoalã a încercãrii! Dacã nu se întîmplã nimic deosebit în viaþa ta, înseamnã
cã lutul din tine nu este în stare nici sã treacã prin ardere, nici sã facã o slujbã de cinste ºi
de folos Stãpînului t ãu ( 2 T i m . 2 , 2 1 ) . Deci nu pri vi l a s uferi nþ ã decît ca la o
binecuvîntare, dupã cum spune cîntarea:
T-
Nu priviþi la suferinþa...
Nu priviþi la suferinþa
pentru Domnul cu-ntristare
ea nu-i blestem, nici ruºine
ci e cinstea cea mai mare.
Suferinþa pentru Domnul

este harul strãlucit
fericit acela care
e de ea învrednicit.

nu e noapte ci-i luminã,
nu e zbucium ºi-apãsare
ci e liniºte divinã.

nu-i cãdere ci-i nãlþare,
nu e pierdere-n viaþã
ci-i cîºtigul cel mai mare.

nu e chin ci-i mîngîiere,
nu e plîns ci-i cîntec dulce
nu-i slãbie ci-i putere.
- Binecuvîntaþi pe Domnul
cînd veþi fi în încercare
cãci prin ea vã faceþi vrednici
de rãsplata viitoare.
Nu cîrtiþi nici nu vã plîngeþi

ci-o rãbdaþi cu bucurie
cãci ea trece, dar cununa
va rãmîne pe vecie.
T-
Pentru cã Domnul avea sã atragã prin trimesul Sãu, pe mulþi oameni pe drumul Crucii spre
Golgota la picioarele lui Isus Cel Rãstignit, era nevoie ca mai întîi el sã urce plîngînd acest
drum cutremurãtor.
Pentru cã Domnul va avea sã ducã prin el pe mulþi spre Ierusalimul Sãu cel de Sus, - el
va trebui sã ajungã la icoana aceluia, la Ierusalimul cel de jos.
Pentru cã Domnul avea sã înveþe prin el pe mulþi preþul lucrurilor cereºti, îl va face pe el
sã cunoascã preþul acestora pãmînteºti, care sînt o închipuire a acelora.
Nu numai picioarele lui duhovniceºti este nevoie sã calce pe urmele Mîntuitorului, ci
chiar ºi picioarele acestea trupeºti.
Ca sã poatã înfãþiºa Ierusalimul Ceresc, trebuia dus sã vadã Ierusalimul acesta pãmîntesc.
E adevãrat cã de departe lucrurile se vãd mai bine, dar tot atît de adevãrat este cã de
aproape le trãieºti mai cutremurãtor.
De departe le cuprinzi doar cu mintea, rece ºi larg, de aproape le trãieºti cu inima,
fierbinte ºi strîns. ªi abia atunci le poþi înþelege bine cu mintea de departe cînd le-ai simþit
fierbinte mai întîi cu inima îndeaproape.
Este nevoie sã participãm cu întreagã fiinþa noastrã - minte ºi inimã, înþelegere ºi
credinþã, - la cunoaºterea ºi dezlegarea marilor adevãruri. Numai atunci vom putea ajunge sã
ajutãm la rezolvarea lor cea bunã, întîi pentru noi, iar apoi, prin aceasta, pentru alþii.
În cele pãmînteºti este mai bine sã-i meargã omului spre adevãr mai întîi mintea de
departe iar apoi inima de aproape. Dar în cele duhovniceºti e mai bine sã ne meargã mai întîi
inima prin credinþã, iar apoi mintea prin mãrturisire... Cãci prin credinþa din inimã se capãtã
neprihãnirea (iar apoi) prin mãrturisirea cu gura se ajunge la mîntuire”. Deci, întîi inima!
O inimã credincioasã îºi va ajuta ºi mintea sã meargã frumos ºi înalt dupã Adevãr prin
mãrturisirea gurii pe care o îndrumã ea. Dar o inimã necredincioasã va duce în prãpastia
nebuniei chiar ºi pe cea mai înzestratã minte. Vai, la fiecare pas vedem astfel de nenorociri.
Ca sã poatã descrie Þara Sfîntã de Sus, el va trebui dus sã o vadã ºi sã o descrie pe aceasta
de jos.
T-
În al treilea an al Lucrãrii Oastei Domnului, starea omului lui Dumnezeu ajunsese la
trebuinþa acelui nou salt, dupã cum s-a vãzut din cele de mai sus.
De data aceasta Domnul îl va duce în ºcoala minunii.
Aici va trebui sã se atingã aievea ºi cu toate simþurile sale trupeºti, de locuri ºi de lucruri cu
înþeles ceresc ºi unic. Va trebui sã-ºi apropie inima prin ele de focul mistuitor al Dragostei
Veºnice ºi sã-ºi apropie mintea prin atingerea lor de lumina tainelor nepãtrunse. Dincolo
ajuns, de cealaltã parte, trecut prin ºi ieºit din acest Iordan ºi Mare Roºie, - el va fi un altul!
Inima lui schimbatã ºi mintea lui sfinþitã vor fi atins Minunea. ªi vor fi cuprins Taina.
Trãindu-le la cea mai înaltã tensiune. În focul acesta care încãlzeºte pînã la alb, sudura lui
cu Hristos se va face desãvîrºitã.
Adevãrat este cã Dumnezeu Se poartã cu fiecare om dupã inima sa. Cu aceastã inimã
minunatã Dumnezeu minunat trebuie sã lucreze. ªi aºa a ºi lucrat.
Dar lucrurile cereºti Dumnezeu cînd ni le dã, ni le întinde sub cîte un înveliº pãmîntesc.
Tainele ni le înfãþiºeazã sub mijlocirea cîte unor simboluri. Iar Adevãrurile, sub niºte timpuri
ºi împrejurãri, El Însuºi coborîndu-Se, de fiecare datã, pînã la nivelul unde ºtie cã sîntem noi.
Timpul Lui însã ºi felul Lui, - nimeni din noi nu le cunoaºte decît dupã aceea.
Cãci noi oamenii, nu putem vedea bine decît înapoi, dar Dumnezeu vede totul înainte. O,
de-am avea ºi noi vederile Lui!
T-
Deci omul lui Dumnezeu trebuia dus la Ierusalim.
Trebuia sã vadã, sã pipãie, sã simtã, sã se cutremure.
Trebuia sã se topeascã, sã sufere ocãri, bãtãi ºi spini... sã fie rãstignit... sã bea oþetul ºi
fierea... sã-i fie strãpunsã inima... sã moarã pe cruce... sã fie pus în mormînt... sã coboare în
locuinþa morþilor...
ªi apoi sã învieze un alt om. Un om de talie cereascã. Un iluminat al Minunii, un trãitor
al Revelaþiei. Unul care atingîndu-se de Hristos - sã-L fi cuprins ºi reþinut.
Nu ca Maria în Ioan 20, 17. Ci ca Pavel în 2 Corinteni 12, 2.
T-
Nu ºtim cui i s-a inspirat de cãtre Dumnezeu ideea acelui pelerinaj la Ierusalim.
Nu are prea mare însemnãtate nici persoana cui i-a încredinþat Dumnezeu organizarea
acestui pelerinaj... Lucrurile vãzute au totdeauna o formã, ºi aceasta poate impresiona pe
oamenii care rãmîn numai la cele ce se vãd. Dar numai înþelesul lor cel nevãzut este ceea ce
le dã valoare ºi rost.
Poate nu avea vreo însemnãtate nici vreun altul din cei 160 de inºi care au plecat, Domnul
Singur ºtie... Dar ceea ce vedem cã a avut însemnãtate a fost cã singur acesta era cadrul în
care putea face aceastã cãlãtorie omul lui Dumnezeu care trebuia neapãrat sã ajungã acolo,
tot aºa cum era nevoie de un drum pentru Saul spre Damasc.
A venit cu ideea acestui pelerinaj cineva care avea influenþã. ªi l-a organizat cineva care
avea putere. Gîndul ascuns al Domnului era însã ca prin acesta omul ales de El sã ajungã
acolo unde trebuia. Iar planul fãcut de El, sã se împlineascã aºa cum ºtia El cã era nevoie în
vederea Lucrãrii pe care avea s-o desfãºoare mai departe Duhul Sãu.
Aceasta era totul.
De aceea noi nu vom reda aici prea mult desfãºurarea întîmplãrilor vãzute. Ochii noºtri
duhovniceºti trebuie sã citeascã sub aceste rînduri ºi dupã aceste întîmplãri, pas cu pas, doar
gîndurile nevãzute ale voii lui Dumnezeu. Atunci vom înþelege Adevãrul ºi vom vedea
minunea. Altfel ne vom opri doar la coaja dinafarã, iar miezul ne va rãmînea pe totdeauna
ascuns.
Chiar omului lui Dumnezeu, aceste lucruri i se descopereau atunci doar în parte. ªi doar
pas cu pas. Lumina lor întreagã a putut-o avea ºi el numai strîngînd-o ciob cu ciob, din
fiecare trãire. ªi rotunjind-o odatã, toatã, la capãt!
T-
Acum, dupã aceste gînduri, sculaþi-vã, a sosit ceasul sã plecãm! Dar luaþi bine seama cã
aceastã carte nu vrea sã fie numai un manual istoric ci o mãrturie vie despre un adevãr istoric.
ªi o solie de chemare la mîntuire, la un ospãþ de hranã duhovniceascã pentru oricine o va citi.
Sîntem deci în 1925. În acea vreme, în lumea nouã de dupã marele rãzboi, lucrurile încã nu
se putuserã limpezi. Aºezarea care poate veni numai dupã ani de pace, încã nu se statornicise.
Turismul nu era aproape de loc organizat. Lumea avea cu totul alte preocupãri, fiecare
avîndu-ºi de pus mai întîi în rînduialã þara ºi casa lui încã rãvãºite de marea furtunã care abia
trecuse. Cãlãtoriile în strãinãtate se fãceau greu din pricina costului foarte scump, apoi a
lipsei mijloacelor de transport ºi a formalitãþilor foarte greoaie pentru obþinerea actelor de
plecare. Era o mare îndrãznealã sã te ºi gîndeºti acum la o cãlãtorie pînã la Ierusalim.
Cu toate aceste greutãþi însã, cînd s-a fãcut cunoscutã iniþiativa acestui prim pelerinaj
românesc la Locurile Sfinte, - s-au anunþat curînd sute de cereri de înscriere. Mult mai multe
decît locurile disponibile pentru grupul stabilit.
T-
Vom relata pe scurt lucrurile aºa cum s-au petrecut, dupã cum sînt scrise în cartea
pãrintelui Trifa Pe urmele Mîntuitorului. Însemnãrile lui din cãlãtoria la Ierusalim, ediþia
tipãritã în 1927.
Vom trece ceva mai grãbiþi peste amãnuntele neduhovniceºti, reducîndu-le strict numai
la mãsura în care ne sînt necesare. ªi vom stãrui sã le putem cuprinde mai deplin pe cele
duhovniceºti, fiind singurele care au importanþã pentru scopul pe care îl urmãrim.
T-
“În toamna anului 1925 - începe el cu Cuvîntul înainte al cãrþii - s-a fãcut cel dintîi
pelerinaj românesc la Locurile Sfinte. Iniþiatorul ºi conducãtorul acestui pelerinaj a fost
mitropolitul Ardealului, Dr. Nicolae Bãlan... Aproape un an de zile au þinut pregãtirile
pelerinajului... Despre roadele ºi foloasele sufleteºti ale acestui pelerinaj, cred cã este de
prisos sã mai vorbesc. Va vorbi istoria. Pelerinajul la Ierusalim n-a fost numai al nostru al
celor 160 de inºi care am avut fericirea sã vedem Locurile Sfinte. Sufleteºte au fost alãturi
de noi ºi alþii, sute ºi mii de ei, a fost sufletul poporului nostru întreg care s-a închinat ºi a
mulþumit pentru cîte ne-a fãcut nouã Domnul...
Pentru mine ºi viaþa mea aceastã cãlãtorie a fost o rãspîntie de hotar... Aveam la
Ierusalim o veche cunoºtinþã. Îl aveam pe Mîntuitorul care - sînt ani de zile de atunci - m-a
atras la picioarele Crucii Lui, izbãvindu-mã din o moarte sigurã, trupeascã ºi sufleteascã. Am
plecat la Ierusalim sã-I mulþumesc ºi acolo pentru aceastã mîntuire... Am plîns pe locul unde
ªi-a vãrsat Scumpul Sãu Sînge pentru mine ºi iertarea mea. Am plîns lîngã mormîntul Lui de
unde a ieºit învierea ºi viaþa mea. Sub braþele Crucii ºi lîngã lespedea Sfîntului Mormînt
mi-am înnoit fãgãduinþa ºi hotãrîrea: sã-I slujesc Lui ºi sã-mi pun toatã viaþa în slujba Lui.
Sã mã jertfesc pentru El ºi lucrul Lui... Cartea aceasta iese ca o rugãciune de mulþumitã
pentru harul Sãu...”
T-
Am promis cã vom alege ºi cã vom reda pe scurt doar ceea ce este esenþial din cele
rãmase ca mãrturii de la acest sfinþit scriitor.
Dar adevãrul este cã nu-þi vine sã laºi nimic pe dinafarã pentru cã totul este esenþial.
Totul este strãbãtut de fior ºi de frumuseþe. Cei care au apucat sã citeascã aceastã carte
nu vor putea uita niciodatã cu ce putere ºi cutremur i-a fãcut ea sã trãiascã toate întîmplãrile
vieþii Mîntuitorului, de la venirea Lui în lumea asta pînã la plecarea din ea.
Vom trece totuºi peste primele zeci de pagini ºi vom începe numai cu: Sosirea la
Ierusalim”.
“...Din ce ne apropiem de Ierusalim, sufletul nostru e cuprins tot mai mult de dorinþa ºi
fiorul cã în curînd vom umbla pe unde a umblat Mîntuitorul... Între pelerini aud întrebarea:
oare cine ne va aºtepta în garã la Ierusalim? Cum stam cu Noul Testament în mînã, pe mine,
aceastã întrebare mã face sã mã gîndesc ºi sã simþesc cã eu nu sînt un strãin în þara aceasta
depãrtatã...
La Ierusalim eu am un Prieten Bun, pe Isus Mîntuitorul, cu care de atîtea ori am vorbit

prin rugãciune stãruind nopþile lîngã învãþãturile Lui din Sfînta Scripturã. Inima îmi arde de
bucurie cã mã voi putea întîlni ºi aici cu El ºi Îi voi putea mulþumi cã m-a scãpat de atîtea
ori, din atîtea necazuri ºi din atîta moarte trupeascã ºi sufleteascã.
Trenul fluierã prelung ºi se opreºte. Am ajuns! Pe tablã în faþa gãrii scrie în trei limbi:
Ierusalim... Ne aºteptau automobilele agenþiei de voiaj... A fost un lucru ce mie nu mi-a
plãcut. Aº fi dorit sã merg nu cu automobilul pe aici. Cu toatã oboseala, cu tot praful ºi
cãldura, aº fi dorit sã intru în Ierusalim pe jos, cu tot rãgazul sufletesc ce-l cere un astfel de
lucru sfînt. La prima vedere a Ierusalimului mi-ar fi plãcut sã îngenunchez, sã mã rog, sã
mulþumesc cu lacrimi fierbinþi Celui ce m-a învrednicit de acest dar mare ºi sfînt. Vechii
evrei, de cîte ori se apropiau de Ierusalim îngenuncheau în þãrîna drumului ºi se rugau. Aºa
trebuia sã facem ºi noi.
...Cîteva clipe zburate cu automobilul ºi iatã Ierusalimul se iveºte în faþa noastrã. Aºezat
pe o colinã ºi strãlucind în lumina soarelui e aºa mãreþ ºi tainic cum mi-l închipuiam, cum
îl vãzusem închipuit în icoanele despre Ierusalimul cel ceresc... Prin aºezarea ºi înfãþiºarea
ce o are Ierusalimul este unic în felul lui în toatã lumea. Chiar ºi numai acest lucru grãieºte
ºi spune cã Ierusalimul nu este un oraº ca oricare altul. Aºa cum stã sus, pe vîrful unui deal
de stîncã pare ºi azi o cetate a Domnului... E aºezat pe douã coline... cea din dreapta este
Muntele Sionului ºi e mai înaltã cu ceva decît cea din stînga. De jur împrejur Ierusalimul este
înconjurat cu ziduri. Este cu adevãrat o cetate înconjuratã cu ziduri puternice ºi cu munþi de
stîncã. Îmi aduc aminte: ...Cum este înconjurat Ierusalimul de munþi, aºa înconjoarã Domnul
pe poporul Sãu ( P s a l m 1 2 4 , 2 ) ... Aºezat pe un loc înalt, din toate pãrþile la Ierusalim
trebuie sã te sui... Ca sã intri în Ierusalim trebuie sã te urci, sã urci mereu... Aceasta trezeºte
înãlþarea sufleteascã... te atrage ceva mereu mai spre Domnul: Ierusalimul este o icoanã a
vieþii noastre sufleteºti... Viaþa noastrã sufleteascã trebuie sã fie o înãlþare, o urcare
neîntreruptã spre Ierusalimul cel ceresc, spre Ierusalimul mîntuirii noastre sufleteºti.
Primul loc vizitat în Ierusalim este:
T-
Biserica Sfîntului Mormînt...
T-
...Ne apropiem cu fricã ºi cutremur de uºa Sfîntului Lãcaº al acestei biserici clãditã peste
Sfîntul Mormînt în care a fost pus Mîntuitorul... Iatã piatra ungerii pe care Iosif cu Nicodim
ºi cu mironosiþele au uns Trupul Sfînt al Mîntuitorului dupã luarea Sa de pe Crucea Golgotei.
Ca loviþi fãrã veste genunchii noºtri se apleacã ºi ochii ni se umplu de lacrimi. Ne apropiem
ºi sãrutãm piatra sfîntã ce e îmbrãcatã în marmurã roºie... buzele mele pãrea cã ating Sîngele
Mîntuitorului - ºi de sus din icoanã pãrea cã aud tînguirea Preacuratei...
În biserica Sfîntului Mormînt ce priveliºte neuitatã: oameni din fel de fel de þãri ºi
neamuri se roagã, plîng, suspinã ºi sãrutã locurile sfinte. Alãturi de noi românii stau arabi
veniþi de prin pustiurile þãrilor arabe, negrii veniþi de pe undeva din þãrile Africii, armeni,
ruºi, greci... Pe toþi ne-a atras aici Acelaºi Mîntuitor. Înfrãþirea popoarelor prin Evanghelie
nicãieri nu se poate vedea aºa de minunat ca aici în biserica Sfîntului Mormînt... Lîngã mine
stã un þãran din Bucovina în frumosul lui port naþional. Lîngã el un arab venit de pe undeva
de prin pustiurile Asiei, se apleacã ºi el în genunchi sã se roage... O, binecuvîntatã Evanghelie
a lui Hristos, ce binecuvîntate sînt roadele tale! ªi ce binecuvîntatã va fi lumea cînd toþi
oamenii vor cunoaºte cu adevãrat pe Mîntuitorul Isus Hristos ºi se vor întîlni în El ca niºte
fraþi...
Aici se întîlnesc oameni nu numai din toate þãrile ci ºi din toate confesiunile... Aºa a vrut
Dumnezeu ca aici sã se întîlneascã toate neamurile ºi toate confesiunile din lume strînse de
Golgota ºi de mormîntul Mîntuitorului... Suspinul ºi graiul omenirii întregi parcã se suie aici
în acest loc sfînt... Cînd am intrat în biserica Sfîntului Mormînt eu am simþit înainte de toate
lipsa unei descãrcãri sufleteºti... Simþeam o greutate ce mã doboarã în genunchi... Sã mã
retrag undeva sã fiu o clipã singur, - asta era dorinþa sufletului meu. Prea repede ajunsesem
aici. Îmi trebuia un rãgaz sufletesc, o descãrcare a inimii. M-am întors în dosul unui stîlp ºi
cãzînd în genunchi am început sã plîng... Cînd m-am ridicat din aceastã rugãciune plinã de
fio r, pel erini i î ncepus erã sã s ãrut e S f î n t u l M o r m î n t . Lo c u l u n d e a f o s t mo rm î n t u l
Mîntuitorului este în mijlocul bisericii... De jur împrejur este loc umblãtor ca sã poþi vedea
ºi sãruta Sfîntul Mormînt împodobit cu candele, sfeºnice care ard zi ºi noapte ºi de tot felul
de podoabe ºi scumpeturi din aur ºi argint. Deasupra, la mijloc este o icoanã mare înfãþiºînd
Învierea Mîntuitorului...
Mã simt cuprins de un puternic fior sufletesc, pe locul unde sînt eu acum îngerul a vestit
Învierea... O mare fricã ºi o mare bucurie simt ºi eu ca Sfintele Mironosiþe în clipa aceea. E
ceva în acest loc ce te porneºte sã plîngi cu toate suspinele inimii tale, dar alãturi de aceasta
este ceva ce-þi ºterge lacrimile, ce te mîngîie ºi îþi strigã: nu mai plînge cãci Hristos a Înviat,
iertarea ºi viaþa din mormînt au rãsãrit... În clipa urmãtoare cad în genunchi lîngã lespedea
de marmurã în care este îmbrãcat mormîntul Mîntuitorului meu... De afarã, înainte de a intra,
plãnuisem sã spun aici o rugãciune frumoasã... Însã acum cînd ajung aici lîngã Sfîntul
Mormînt nu mai pot grãi nimic. În faþa acestui Mormînt tace deodatã ºi amuþeºte tot ce e lut
ºi trecãtor în om. Numai duhul inimii grãieºte ºi ochii îºi slobod toate lacrimile lor... Mi se
pare cã a rãmas afarã tot trupul meu... ºi în lumina ce se revarsã din toate pãrþile mi se pare
cã se topeºte în mine tot ce mai este otravã ºi patimã rea. Simt cã moare total din mine omul
cel lumesc ºi firea cea pãmînteascã ºi rãmîne numai omul cel duhovnicesc, firea cea nouã...
Cînd mi-am desprins buzele de pe piatra sfîntã am simþit cã mi se deschide graiul ºi am
început sã mã rog...”
ªi rugãciunea lui fãcutã este ca o nouã ºi totalã predare lui Dumnezeu, o cutremurãtoare
înnoire a legãmîntului cu Hristos, o pecetluire a hotãrîrii de jertfã fãcutã pe chiar locul Jertfei
lui Hristos Mîntuitorul lui.
T-
Pe locul unde a fost aflatã Crucea Mîntuitorului
T-
În dimineaþa urmãtoare avem Praznicul înãlþãrii Sfintei Cruci. Ne gãtim de bisericã...
Locul unde s-a aflat Sfînta Cruce este adînc... coborîm vreo 20 de trepte, jos într-o sãpãturã
în pietriº ºi stîncã, unde se merge printr-un coborîº strîmt. Abia acum îmi dau seama cã totul
este sãpat aici ºi ascuns în Stînca Golgotei... Parcã dorul aflãrii mîntuirii a sãpat aici adînc,
tot mai adînc dupã Izvorul Vieþii din Stînca Golgotei... Stînd aici pe acest loc eu mã gîndesc:
o, ce înþeles adînc are acest lucru ºi pentru noi creºtinii de azi. Ca ºi oarecînd împãrãteasa
Elena ºi noi trebuie sã aflãm Crucea Mîntuitorului sãpînd tot mai adînc... ºi pãtrunzînd tot
mai adînc în înþelesul Evangheliei lui Hristos...
T-
În Biserica Naºterii Mîntuitorului

T-
...ªi acum ne îndreptãm spre locul unde S-a nãscut Isus Hristos Mîntuitorul... Locul
Naºterii este astãzi o cetate întreagã plinã de biserici, de capele, altare ºi locuri sfinte de
amintire creºtinã ºi de închinare... Cînd ajungem în faþa Bisericii, la intrare noi toþi în frunte
cu mitropolitul Nicolae începem sã cîntãm Naºterea Ta Hristoase - e cel dintîi tropar al
Naºterii ce rãsunã în limba româneascã în faþa locului sfînt unde S-a nãscut Mîntuitorul. Un
neam întreg parcã pãºeºte ºi cîntã alãturi de noi.
E iarãºi o intrare joasã unde trebuie aproape sã te apleci cînd intri... 58 de stîlpi de
marmurã sînt aºezaþi în patru rînduri în aceastã bisericã ce acoperã peºtera sfîntã în care S-a
nãscut Domnul. Sub altarul bisericii coborînd 16 trepte în jos, se gãseºte locul unde a fost
nãscut Mîntuitorul nostru... O, cîte podoabe se gãsesc ºi aici aduse de dragostea lui Isus din
toate pãrþile lumii... Tocmai acum este aici slujba vecerniei. Ascult Evanghelia Naºterii în
genunchi... stau lîngã colþul cu ieslea sfîntã unde a fost înfãºat Copilul Sfînt. Simþesc ceva
ce m-ar þine mereu în genunchi. Ceva ce nu m-ar mai lãsã sã mã ridic... încep sã mã rog... mã
rog ºi sãrut cu cãldurã ºi cu lacrimi fierbinþi locul unde S-a nãscut pentru mine ºi pentru toþi
pãcãtoºii de pe tot pãmîntul Mîntuitorul meu ºi al lumii întregi... O, cît de mult a iubit
Dumnezeu lumea încît pe Singurul Sãu Fiu ªi L-a dat pentru ca oricine crede în El sã nu piarã
ci sã aibã viaþa veºnicã...
T-
Spre Marea Moartã ºi Iordan
T-
Iordanul ºi Marea Moartã se aflã de la Ierusalim la 30 de km... Drumul trece pe lîngã
grãdina Gheþimani... Suim Dealul Mãslinilor ºi apoi o luãm înainte spre Rãsãrit. În cîteva
minute ajungem în satul Betania... Ne vom opri aici în Betania la întoarcere... E o cãldurã
înãbuºitoare ºi un praf ce ne pãtrunde pînã în plãmîni... Ce pustietãþi fioroase... ori încotro
te uiþi, numai dealuri pustii arse de soare ºi spãlate de ploi, nicãieri nici un pic de verdeaþã,
nici un picur de apã ci numai piatrã, nisip ºi praf. Doar din loc în loc un fel de stufuri de spini
pitici pe care îi rod cãmilele ºi mãgarii. Vai de oamenii ºi vai de animalele care trãiesc aici.
Tot coborîm... ºi coborîºul nu se mai gatã. Pe cînd se gatã o serpentinã începe alta ºi mai
adîncã. Mã gîndesc cã aºa e ºi cu viaþa cînd începi a te cufunda în rãutãþi ºi pãcate. Tot mai
afund, tot mai afund te pogori spre apele morþii sufleteºti. Marea Moartã se aflã într-o
afundãturã grozavã... la 420 de metri sub nivelul Mãrii Mediterane... e cea mai joasã dintre
toate apele cîte sînt pe suprafaþa pãmîntului... Apa ei e neagrã, totul te înfioarã ca de moarte.
Nici o corabie, nici o vietate, nici pom nici iarbã, nici un vînt, nici o miºcare, nimic... ai dori
sã fugi sã scapi cît mai curînd de aceste locuri blestemate. Urmãrile pãcatului cred cã nici
unde nu se vãd atît de grãitor ºi de fioros ca aici, unde a fost Sodoma ºi Gomora. Tot ce
spune Biblia despre pedeapsa lui Dumnezeu venitã peste locurile acestea s-a întîmplat aievea.
Cercetãtorii au aflat pe fundul apelor acestora urme de ziduri, ruini ºi case. Mã uit peste acest
þinut mare ºi fioros. O, cum n-am putere sã-i aduc aici pe toþi pãcãtoºii ºi sã le arat urmãrile
ºi urmele pãcatului. Doar nicãieri în lume nu se mai vãd aºa de înfiorãtor ºi de grãitor aceste
urmãri, ca aici în faþa locului unde au fost cîndva Sodoma ºi Gomora... Sã vadã toþi, sã se
cutremure ºi sã vinã la Dumnezeu pînã nu va fi prea tîrziu, ca pentru cei care au locuit aici...
...Iatã în depãrtare vîrful Muntelui Nebo, de unde Dumnezeu i-a arãtat lui Moise
Canaanul... O, dacã ºi noi am trãi ºi am muri cu nãdejdea cea dulce a Canaanului Ceresc...
T-
...Ne apropiem de Iordan... O lume pustie este ºi în jurul rîului sfînt pe aici, la revãrsarea
lui în Marea Moartã. Pe unele locuri þãrmurii Iordanului n-au aici nici un fel de vegetaþie ci
numai niºte pãmînt sterp ºi stîncos, însã pe cele mai multe locuri Iordanul este înconjurat cu
desimi de fel de fel de plante ºi arbori... Mai sus spre Galileia însã în jurul Iordanului este
pãmînt mãnos ºi cultivat...
Iatã o bisericã se iveºte: e mînãstirea Sf. Ioan Botezãtorul. Semn cã ne apropiem de locul
unde a fost botezat Domnul nostru Isus... Ne descoperim capetele ºi-I mulþumim lui
Dumnezeu cã ne-a învrednicit sã vedem ºi acest loc sfînt...
(Aici vom reda totul ceva mai pe larg, dupã însemnãrile pãrintelui, întocmai cum descrie
el cã s-au petrecut atunci lucrurile. Aceasta pentru un motiv trist pe care îl vom spune la
sfîrºitul celor descrise ºi petrecute atunci de el aici la Iordan. Vã rugãm sã citiþi bine, cãci mai
tîrziu va trebui sã judecaþi).
“...Coborîm pe niºte trepte sãpate în pãmînt ºi ne aºezãm lîngã apã, într-un loc larg, sãpat
în coasta þãrmului ºi acoperit cu frunzele arborilor. Aici în faþa noastrã este locul unde S-a
botezat Mîntuitorul. Amintirea acestui loc a trãit din om în om ºi din veac în veac. Pînã prin
veacul al patrulea spun cãlugãrii cã era aici o cruce mare de piatrã în apa Iordanului. Au fost
ºi cîteva mînãstiri aici în apropiere, din care însã abia se mai vãd urmele ruinilor. Þãrmurii
Iordanului erau aici îmbrãcaþi în marmurã scumpã, însã a venit nãvala hoardelor pãgîne ºi au
distrus totul... Doar amintirea acestui loc a rãmas pînã în zilele noastre... e la o depãrtare de
cam 5-6 km. de Marea Moartã, mergînd în sus pe apele Iordanului ºi stã cam faþã în faþã cu
Ierihonul...
În acest loc Iordanul e liniºtit. Abia i se vede cursul. Parcã stã pe loc. De jur împrejur
þãrmurii sînt plini de tot felul de plante, arbori ºi tufiºuri de tot soiul, dar nici unele nu sînt
din acelea de pe la noi din Europa... E o frumuseþe încîntãtoare acest loc. În faþa potopului
de luminã ce vine de sus din cerul veºnic senin, apele rîului strãlucesc ca niºte rîuri de
argint... Prin desime sînt multe privighetori ºi alte feluri de pãsãri... Nimeni nu locuieºte pe
aici, totul creºte în voia Domnului... Cu noi a venit din Ierusalim un cãlugãr care singur ºtie
româneºte. El ne spune cã mai demult veneau aici zeci de mii de închinãtori, cei mai mulþi
din Rusia. În 1894 au fost aici 200.000 de închinãtori... Închinãtorii plecau atunci din
Ierusalim pe jos, în Ziua Învierii, pentru ca în noaptea Învierii sã se boteze în Iordan, aºa
cum se botezau catehumenii la începuturile creºtinismului. Erau o armatã întreagã de
închinãtori. În fruntea lor avea steaguri albe cu semnul Crucii. Între închinãtori erau ºi o
mulþime de pãrinþi cu copiii lor. Uriaºa ceatã venea cîntînd cîntãri creºtineºti. Ruºii cîntau
ºi Credeul. De la Ierusalim, calea þinea o zi pînã la Ierihon, unde ceata închinãtorilor poposea
iar în zori de zi pleca spre Iordan cu fãclii aprinse. În rãsãritul soarelui, Iordanul era plin de
cei pogorîþi în valurile lui cu dor de mîntuire sufleteascã...
T-
O sfeºtanie româneascã la rîul Iordanului
T-
Mitropolitul Nicolae, împreunã cu episcopul Teculescu ºi cu un mitropolit venit cu noi
din Ierusalim se pregãtesc sã facã sfeºtanie. Sfeºtania se face în mijlocul Iordanului. Spre
acest scop porneºte o barcã în care se suie mitropolitul Nicolae, episcopul Teculescu,
mitropolitul din Ierusalim ºi cîþiva cãlugãri ºi cãrturari. Barca se depãrteazã de la þãrm ºi
oprindu-se în mijlocul Iordanului se începe slujba sfinþirii apelor. Corul nostru rãspunde de
pe þãrmuri unde stãm. Clipe neuitate ºi înãlþãtoare de suflet sînt acestea. Pe locul unde S-a
botezat Mîntuitorul Isus Hristos rãsunã pentru prima datã pe limba româneascã slujbã de
laudã ºi mãrire lui Dumnezeu. 160 de închinãtori români cîntãm pe locul unde S-a botezat
Mîntuitorul troparul
Botezului: În Iordan botezîndu-Te Tu Doamne...Un neam întreg parcã e alãturi cu noi ºi

cîntã cu noi...
...E obiceiul ca toþi închinãtorii veniþi la locurile sfinte, sã se spele ºi sã se cufunde în
r î u l Ior danul ui , î n s emn de curãþire a pãcatelor. Ne pregãt i m º i noi de a ces t b o t ez
împrãºtiindu-ne de-a lungul þãrmului. Unii ºi-au adus haine noi curate anume pentru acest
botez. Peste cîteva clipe sîntem în apa Iordanului. Unii care ºtiu înota, strãbat rîul, alþii se
spalã la þãrmuri. Iordanul are pe locul acesta o lãþime de 5-6 metri ºi o adîncime de 3-4
metri. Pe alte locuri Iordanul ajunge la o lãþime pînã la 30-40 de metri. Culoarea apelor
Iordanului e tulbure, din pricina pãmîntului argilos pe care îl strãbate... Tot din aceastã
pricinã, Iordanul are ºi mult nãmol. La suprafaþã apa e linã, dar îndatã ce te afunzi în ea dai
de repeziciunea apei, de curentul ei repede. Pentru cei ce nu ºtiu înota, depãrtarea în mijlocul
apei e primejdioasã. Cãlugãrii spun cã mulþi pelerini s-au înecat în apele Iordanului apucaþi
fiind de vîrtej - ºi ei nu ºtiau sã înoate...
Clipe de neuitatã înãlþare sufleteascã am avut în momentul cînd am intrat în apele
Iordanului. Dupã ce mã închinasem în peºtera din Vifleem, dupã ce sãrutasem Sfîntul
Mormînt ºi plînsesem în locul Golgotei, simþesc apele Iordanului ca pe o baie de renaºtere
sufleteascã, de î nm orm î nt are a om ul ui m eu cel vechi ºi de o înviere la o viaþã nouã
( R o m . 6 ) . Potopul de luminã ce se revarsã de sus, din cerul de-a pururi senin, este parcã
focul Duhului Sfînt. Peste viaþa mea cea plinã de stricãciunea patimilor ºi pãcatelor simþesc
pogorîndu-se o înnoire, o curãþire, o putere nouã. Mã aplec ºi rostesc Psalmul 50, apãsînd pe
cuvintele: Stropi-mã-vei cu isop, mã voi albi,... inimã curatã zideºte întru mine Dumnezeule
ºi duh drept înnoieºte întru cele dinãuntru ale mele. Nu mã lepãda pe mine de la Faþa Ta ºi
Duhul Tãu Cel Sfînt nu-L lua de la mine...
Simþesc o greutate sufleteascã ce-ºi cautã uºurare. Mã aplec într-o parte ºi lacrimi calde
începurã sã picure din ochii mei în apele Iordanului. Cu ele mi se pare cã se ridicã ºi se duce
o mare greutate de pe sufletul meu. Mã simt uºurat ca un copil nevinovat ºi renãscut din nou.
Mã îmbrac în albiturile cele noi ce le-am adus de acasã ºi le duc acasã sã le pãstrez pînã cînd
moartea va veni sã-mi închidã ochii ºi sã mã treacã în lumea Mîntuitorului meu. Pãstrez
aceste haine nu pentru cã în ele ar fi ceva putere de mîntuire, ci pentru ca sã le vãd neîncetat
- ºi vãzîndu-le sã nu uit fãgãduinþa ce am adus-o de la Iordan: de a-mi pãstra curãþenia
trupeascã ºi sufleteascã. ªi de a sta neîncetat sub darul ºi puterea Duhului Sfînt.
Dupã ce ne îmbrãcãm luãm cu toþii în sticle apã ca sã o ducem acasã prin satele ºi oraºele
noastre. Pe multe locuri creºtinii noºtri s-au botezat în anul 1926 cu apã din rîul Iordanului,
adusã de cei ce au fost în pelerinaj... Ne pregãtim de plecare spre Ierihon, strîngîndu-ne la
un loc de pe þãrmul Iordanului de pe unde ne-am spãlat...
T-
Acestea sînt relatãrile pe larg, întocmai cum sînt scrise de pãr. Trifa în cartea Pe urmele
Mîntuitorului la pag. 62-65. ªi acum iatã tristul motiv despre care am amintit înaintea lor:
În anii de mai tîrziu cînd, dupã cum spune undeva pãr. Iosif, Oastea Domnului ºi-a avut
dezertorii ei, unii din cei plecaþi s-au botezat pe la diferite alte confesiuni. Ca sã-ºi
îndreptãþeascã acest pas ºi acest act de rãtãcire, au început sã se dezvinovãþeascã spunînd cã
ei au fãcut acest botez urmîndu-l pe pãr. Trifa care ºi el s-a botezat în rîul Iordan ca ºi ei,
atunci cînd a fost la Ierusalim.
Ba mai mult, au ºi folosit aceastã spusã înºelãtoare spre a clãtina ºi pe alþi fraþi ºi surori
lesne crezãtori atrãgîndu-i spre diferite rãtãciri de la credinþa ºi de la legãmîntul lor dintîi.
Arãtaþi celor ce v-ar mai spune aceastã înºelãtorie vreodatã ºi spuneþi-le cã aceasta este
o îndrãzneaþã stricare a adevãrului. Aceastã spãlare care au fãcut-o în Iordan cei 160 de
pelerini era doar dupã obiceiul tuturor închinãtorilor care merg acolo. - ªi este cu totul
altceva decît un botez la o altã confesiune sau sectã.
Dacã ar fi fost un astfel de botez cum zic aceºtia, n-ar fi trebuit oare sã se arate ºi cine
i-a botezat pe cei 160 de intraþi în apele Iordanului, în frunte cu cei trei mitropoliþi?
ªi dupã aceea n-ar fi spus ei la ce altã confesiune au trecut?
Cã dacã ar fi fost un botez ca al sectelor, aceasta doar n-ar fi rãmas în ascuns. Erau acolo
160 de oameni!...
Iatã cît de grozavã poate fi orbia ºi înºelãciunea sufleteascã în care cad dezertorii
duhovniceºti, aceia care pãrãsesc adunarea în care au fost nãscuþi la început
( E v r e i 1 0 , 2 5 -27) . Ei capãtã un fel de vedere stricatã cu care rãstãlmãcesc totul, spre
pierzarea lor (2 Petru 3, 16) . ªi se fac vinovaþi de cãlcarea credinþei lor dintîi
(1 Tim. 5, 12) .
Dumnezeu sã aibã milã de ei... lãsaþi-i!
Atîta, despre aceasta!
T-
“...Dupã plecarea de la Iordan - continuã pãr. Iosif - am ajuns la Ierihon. E cale cam de
3 ceasuri cu trãsura... Din Ierihonul de odinioarã azi a mai rãmas doar un sat mic cu vreo 300
de locuitori... Aici a fost Zacheu vameºul... Pînã prin veacul al patrulea se spune cã s-a
pãstrat dudul în care se suise el ca sã-L vadã pe Mîntuitorul. Dupã aceea pe locul lui a fost
sãdit altul, apoi altul ºi tot aºa pînã astãzi. Aºa cã ºi azi este pe locul acela un dud al lui
Zacheu, la marginea drumului. Trecînd pe acest loc parcã aud ºi azi cuvintele Mîntuitorului:
Zachee, grãbeºte de te pogoarã cãci astãzi, în casa ta Mi se cade sã rãmîn..., am luat o micã
ramurã din acest dud ºi o pãstrez ca pe o amintire mult grãitoare.
Am trecut pe la Izvorul lui Elisei (2 Regi 2, 19-22) . Apoi am ajuns la Carantania,
locul unde a fost ispitit Mîntuitorul.
E pe coasta unui deal unde este înãlþatã o stîncã. De pe înãlþimea aceasta se deschide o
largã ºi frumoasã priveliºte spre valea Iordanului. Din acest loc I-a arãtat satana Mîntuitorului
într-o clipealã toate împãrãþiile lumii ºi toatã mãrirea ei...
Vãzînd acest loc m-am gîndit în cîte chipuri ºi feluri ispiteºte satana pe oameni ºi azi...
ªi parcã m-am vãzut acolo împreunã cu toþi fraþii ostaºi, iar pe satana dînd tîrcoale ºi cãutînd
sã ne ispiteascã în tot felul. ªi am suspinat rugîndu-mã: Du-ne Doamne Isuse ºi pe noi la
biruinþã asupra vrãjmaºului diavol. Nu cu putere de la noi ci cu putere de la Tine, sã-l biruim
pe satana ºi ispitele lui... De pe acest loc strig tuturor celor din Oastea Domnului, vegheaþi
ºi rugaþi-vã... Nimeni nu poate sluji la doi stãpîni. Biruiþi-l pe ispititorul rãmînînd alipiþi în
totul de Hristos, pînã la sfîrºit.
T-
La înapoiere trecem iarãºi pe lîngã hanul bunului Samaritean ºi ajungem la Betania, satul
lui Lazãr, prietenul Domnului ºi al surorilor lui, Marta ºi Maria, care nu este departe de
Ierusalim... Întreg satul Betania este astãzi doar o adunãturã de cîteva case sãrace cu oameni
sãraci. Locul unde a fost casa celor douã surori, Marta ºi Maria e astãzi doar o ruinã de
bolovani.
Mã aºez pe o piatrã, mã uit ºi mã gîndesc la cuvintele Mîntuitorului cu Marta ºi cu Maria
( L u c a 1 0 , 3 8 - 4 2 ) ... Pe locul acesta a fost odatã Marta cea zoritã cu alergãturile. Azi
totul este o ruinã de pietre. Stînd aici pe aceste pietre strig ºi eu cu durere:
- Marto, Marto... unde sînt cheile tale, alergãrile tale, adunãtura ta... Iatã de toate s-a ales
praful ºi ruina. Însã partea cea bunã a Mariei nu se va lua de la ea niciodatã... De aici de pe
ruinele acestea eu vã întreb ºi pe voi iubiþi cititori ai acestei cãrþi: - care parte v-aþi ales
voi?... De aici de pe ruina care a fost cîndva casa Martei eu vã strig ºi vouã tuturor: luaþi
aminte sã nu vã copleºeascã partea Martei ci sã aveþi grijã de partea Mariei din viaþa voastrã.
Cãci de casele ºi ostenelile lumii praful ºi ruina se va alege. Numai partea cea bunã a Mariei
rãmîne dupã moarte. Oare o ai tu pe aceasta?
Am trecut pe lîngã mormîntul lui Lazãr... E o peºterã adîncã ºi întunecoasã în care ca sã
intri trebuie sã cobori o scarã cu 20 de trepte apoi dai de douã încãperi. În încãperea din fund
a fost mormîntul lui Lazãr... La plecare sãrut cu lacrimi fierbinþi o piatrã din mormîntul lui,
gîndindu-mã cã ºi eu eram odatã un Lazãr ce murisem în pãcate ºi Domnul meu m-a înviat
la o viaþã nouã...
T-
...Cînd a trecut Isus prin Ierihon ºi a intrat în casa lui Zacheu era în cea din urmã cale a
Lui spre Ierusalim. Noi mergem acum tocmai pe acest din urmã drum al Domnului. Îl vom
urma însoþindu-L din Sîmbãta Floriilor ºi pînã la Golgota. Vom duce sufleteºte pe cititorii
noºtri pe urmele Patimilor Mîntuitorului pentru ca sã sfîrºim cu Jertfa Lui cea Sfîntã de pe
Golgota..
...De aici din Betania a plecat Mîntuitorul spre Ierusalim în Duminica Floriilor, în
dimineaþa ce a urmat dupã cina din casa lui Simon leprosul... Iatã Mîntuitorul nostru stã gata
de plecare pe calea cea grea ºi sfîntã a pãtimirii. O, Isuse Scumpul meu Mîntuitor mã alãtur
ºi eu sufleteºte în aceastã gloatã ca un umil însoþitor al Tãu. Învredniceºte-mã Mîntuitorule
ºi pe mine sã merg pe calea sfintelor Tale Patimi. Învredniceºte-mã Doamne ºi îmi dã harul
Tãu ca sã pot atrage ºi pe alþii în acest drum al mîntuirii noastre sufleteºti...
Convoiul iatã ajunge în Muntele Mãslinilor... Cînd venind dinspre Betania te iveºti în
vîrful Muntelui Mãslinilor, dintr-o datã se vede jos în faþã întreg Ierusalimul ºi jurul lui...
Poporul mult ce venise la Praznicul Paºtilor în Ierusalim auzise de tot ce fãcuse Isus în
Betania la învierea lui Lazãr. ªi cînd au vãzut pe Isus coborînd de pe Muntele Mãslinilor s-au
umplut de bucurie ºi I-au ieºit în întîmpinare cîntînd ºi lãudînd pe Dumnezeu pentru toate
minunile pe care le vãzuserã...
S-au aflat însã în gloatã ºi glasuri de farisei care cîrteau... ºi pînã la urmã glasurile acestea
au fost mai puternice...
Poarta prin care a intrat Mîntuitorul în Ierusalim este una din cele 7 porþi... prin ea se
intrã de-a dreptul în Templu. - Azi este ziditã o sinagogã pe locul unde a fost Templul lui
Solomon. Poarta aceasta nu mai este umblãtoare. De sute de ani stã ziditã de tot. Tradiþia
arabã spune cã aceastã poartã s-a închis de la sine - ºi cã nu se va mai deschide pînã în Ziua
cea mare a Judecãþii... Se ºi numeºte poarta veºnicã sau poarta veºniciei. În Ierusalimul de
azi este numitã poarta de aur.
Un fior sfînt îmi cuprinde inima auzind aceste tradiþii. Mã aplec în genunchi ºi
îmbrãþiºînd un stîlp din poarta veºniciei încep sã mã rog.
În faþa porþii, cît þine coasta muntelui, musulmanii îºi îngroapã aici toþi morþii lor, pentru
ca în Ziua cea Mare a Învierii, sã fie cît mai aproape de poarta vieþii. Un fior sufletesc de
groazã ºi mãreþie mã cuprinde aici rugîndu-mã în mijlocul a mii ºi mii de morþi care îºi
aºteaptã aici Ziua Învierii ºi Judecãþii. Parcã Poarta cea mare cu toate pietrele uriaºe din ea,
îmi apasã sufletul cu marea întrebare: oare sînt ºi eu gata pentru Ziua cea Mare ºi înfricoºatã
a Învierii ºi Judecãþii din Urmã?
...Iatã ºi locul de unde Mîntuitorul a profeþit nimicirea Ierusalimului ºi sfîrºitul lumii.

Deschid Noul Testament ºi citesc aici la faþa locului, cele petrecute atunci ºi profeþite de
Mîntuitorul în Matei cap. 24. ...Cînd citeºti astãzi aceastã profeþie un fior de spaimã te
cuprinde ºi îþi vine sã spui: cu adevãrat acele vremi sînt cele de azi...
T-
Iatã foiºorul unde s-a petrecut Cina cea de Tainã... El se pãstreazã pînã în ziua de azi. În
clãdirea aceasta este acum o moschee musulmanã, dar cu învoirea arabilor poþi intra în ea.
Foiºorul este acum o încãpere goalã, rece ºi neîmpodobitã... Se spune cã tot aici ar fi ºi
mormîntul lui David...
Aici a stat la masa Cinei de Tainã ºi Iuda.
Sã luãm aminte la sfîrºitul cel fioros al vînzãtorului ºi sã avem grijã sã nu cãdem în pãcatul
vînzãrii Domnului ºi a fraþilor noºtri...
Iatã ºi locul unde s-a þinut sfatul trãdãrii lui Isus. Se pãstreazã ºi azi, dincoace de
Ierusalim, e în vîrful unui deal... Pe locul acesta este acum un pom bãtrîn ºi singuratic cu
crengile uscate ºi bãtute de vînturi... Totul parcã predicã aici despre urmãrile ºi blestemul
grozavului pãcat al trãdãrii, al lãcomiei de argint, al celui ce primeºte în inima lui pe
diavolul...
T-
De aici iatã-ne ajunºi în grãdina Gheþimani... Pe vremea Mîntuitorului, Muntele
Mãslinilor ºi grãdina Gheþimani erau pline cu pãduri de mãslini... Azi însã nu mai este aºa...
acum sînt pline cu clãdiri, cu drumuri, cu garduri moderne... O, cît aº dori sã gãsesc aici un
loc tainic în care sã mã pot retrage ºi sã mã rog...
Iatã locul unde S-a rugat Domnul Isus în seara Patimilor Sale, cu lacrimi ºi cu sudori de
sînge pentru biruinþa mîntuirii noastre. Iatã aici aproape de acest loc stînca unde au adormit
ucenicii Mîntuitorului. O, ce fior sfînt ºi neuitat am avut rugîndu-mã în acest loc! Am adus
din acest loc un fior ce vã rãmîne de-a pururi neuitat în sufletul meu ºi în inima mea. Pe locul
unde S-a rugat Mîntuitorul meu cu sudori de sînge mai mult am plîns decît m-am rugat. Nu
puteam altcum. Stînd în locul unde El S-a rugat pentru mine cu sudori de sînge eu mã simþesc
atît de vinovat, atît de ticãlos, atît de nerecunoscãtor încît faþã de sudorile ºi de durerile Lui
n-aveam alt rãspuns ºi alte cuvinte decît lacrimile. Îmi venea parcã sã mã ridic, sã mã
depãrtez cît mai repede de acest loc preasfînt. Însã mã opreau în loc sudorile Lui ºi durerile
Lui, pe care le simþeam cum picurã peste ticãloºia vieþii mele iertate, o nespus de dulce ºi
scumpã iertare...
Vãzînd piatra unde au adormit apostolii Domnului am plîns aducîndu-mi aminte de cîte
ori am adormit ºi eu în somnul pãcatelor... Pelerinii care au fost la Ierusalim ºi-au adus de
acolo tot felul de amintiri, multe cumpãrate de pe la negustori... Eu mi-am adus din grãdina
Gheþimani o piatrã din stînca unde au adormit apostolii. Pentru mine este o amintire de mare
preþ... am pus-o într-o ramã pe peretele casei mele, ca s-o am pururea înaintea ochilor mei.
De cîte ori satana se apropie de mine cu ispitele, piatra aceasta parcã îmi strigã cuvintele
Mîntuitorului: Privegheaþi ºi rugaþi-vã ca sã nu cãdeþi în ispitã...
De cîte ori somnul ispitelor ºi pãcatelor mã apleacã sã adorm, piatra aceasta parcã îmi
strigã: Iosife, iarã ai adormit? De voi tãcea, - de voi cerca sã tac! - piatra aceasta va striga
dupã mine, precum zice la Evanghelie (Luca 19, 40) .
...Ne plîngem mereu cã ne biruie patimile ºi cã nu putem birui patimile, dar eu întreb:
oare de cîte ori ne sculãm noi noaptea sã priveghem în rugãciune? Oare cîte nopþi din nopþile
vieþii noastre le petrecem noi în rugãciune? ªi cîte în... deºertãciune?
T-
Sã mergem mai departe... Iatã locul unde a fost prins Mîntuitorul. Acest loc este tot în
apropierea stîncii unde adormiserã ucenicii... Pe locul prinderii sînt ºi azi niºte mãslini
bãtrîni... sînt ºase la numãr. Mãslinii trãiesc foarte mult... Despre cel mai bãtrîn dintre ei se
spune cã ar fi fost martor la cele ce s-au petrecut în fioroasa noapte de Joia Mare ºi cã a vãzut
pe Mîntuitorul. Lîngã acest mãslin va fi dat Iuda sãrutarea cea vicleanã Mîntuitorului ºi pe
acest loc a fost prins ºi legat Domnul Isus...
O, ce fior sufletesc am simþit lîngã mãslinii cei bãtrîni din grãdina Gheþimani... Cînd
vîntul adie prin crengile lor, în ºoaptele lor parcã auzi fioroasa istorie a celor ce s-au petrecut
aici. Îngenunchez lîngã mãslinul cel mai bãtrîn sã mã rog. Un fior îmi strãbate sufletul. Poate
cã eu nevrednicul ºi pãcãtosul stau chiar pe locul unde a stat Mîntuitorul... poate cã stau pe
locul unde a fost Iuda... poate cã stau pe locul unde apostolii au fugit...
Mîntuitorul meu Isuse Doamne, iartã-mã cã de atîtea ori poate am fost ºi eu în chipul lui
Iuda: din gurã am vorbit una iar în inimã am copt alta... Te-am sãrutat cu rugãciunea dar cu
fapta Te-am vîndut...
Dragã cititorule, poate cã ºi tu stai pe locul lui Iuda... Ridicã-te dragã suflete - ºi vino pe
locul Mîntuitorului...
T-
Sã urmãm pe Mîntuitorul la curtea lui Ana... Aici a primit El primele lovituri peste Faþa
Lui Sfîntã...
De la Ana a fost dus la Caiafa unde a fost cercetat cu urã ºi judecat cu nedreptate, scuipat
ºi bãtut... În curtea lui Caiafa se vede ºi astãzi locul unde a fost bãtut Isus. Este azi acolo o
mînãstire armeanã. Se pãstreazã ºi azi stîlpul de care Isus a fost legat în timpul cînd Îl bãteau.
Cu sufletul înfiorat am îngenuncheat pe acest loc ºi îmbrãþiºînd piatra sfîntã am început sã
plîng ºi sã mã rog. Nu voi uita niciodatã fiorul acelui loc. Mi se pãrea cã aud loviturile ce le
rãbda Mîntuitorul... ºi batjocurile celor ce-L bãteau. Dar ºi mai mult decît acest fior mã
pãtrunde gîndul cã Isus Mîntuitorul a suferit aceastã bãtaie ºi hulã pentru mine, pentru
pãcatele mele ºi mîntuirea mea. O, Dulcele meu Mîntuitor, aici ai stat Tu, legat la acest stîlp,
ca sã mã dezlegi pe mine din lanþurile cumplite ale patimilor ºi pãcatelor...
De la Ana Isus este dus în zorii zilei urmãtoare la curtea lui Pilat... legat ºi batjocorit ca
un fãcãtor de rele. De la unul ºi pînã la altul era o depãrtare cam de 3 km. Tot cam atîta
fusese ºi de la Ana pînã la Caiafa... Tot drumul acesta Domnul fusese bãtut, împins,
batjocorit, huiduit... scuipat. La Pilat a fost iarãºi judecat, iarãºi bãtut, iarãºi chinuit... De aici
a fost dus la Irod ca sã-L mai batjocoreascã ºi acesta, apoi a doua oarã, din nou la Pilat... Aici
i a d u l a r ã s c o l i t t o a t e u r i l e î m pot ri va Lui ca s ã-L z drobeas cã... Dar Dom n u l n u S e
împotriveºte, ci rabdã cu liniºte desãvîrºitã toate cumplitele bãtãi ºi batjocuri... pentru a ne
dobîndi nouã mîntuirea...”
T-
ªi în felul acesta omul lui Dumnezeu, ca un al doilea apostol al Iubirii lui Hristos, Îl
urmeazã cu sufletul plin de cutremur ºi cu ochii plini de lacrimi, pas cu pas pe Preadulcele
lui Mîntuitor, trãind din plin toate patimile ºi suferinþele Domnului sãu.
Am fi dorit din toatã inima sã putem reproduce aici, mãcar ºi aºa în foarte mare grabã,
toate meditaþiile ºi rugãciunile lui în cele patrusprezece popasuri ale Patimilor Domnului.
Cãci el toate acestea le descrie ºi le trãieºte atît de larg ºi de profund. Dar locul acestui
capitol ºi aºa a fost depãºit de mult...
Ne-am întins însã cu acestea anume - nu numai pentru a arãta cã aceastã cãlãtorie a fost
pentru pãrintele acea ºcoalã cereascã prin care el era fãcut sã pãtrundã adînc în Tainele Crucii
ºi Jertfei Mîntuitorului, - ci ºi pentru a-i ajuta ºi pe aceia care vor citi cartea aceasta, ca ei
înºiºi sã poatã dobîndi aceastã cereascã binecuvîntare mîntuitoare. Fiindcã - încã o datã -
scopul acestei cãrþi nu este numai a înfãþiºa spre cunoaºterea minþii cititorului adevãrul ºi
jertfa istoricã a desfãºurãrii unei Vãdite Lucrãri Dumnezeieºti, - ci este de a-i împãrtãºi inima
lui cu minunea dobîndirii acestei mîntuiri a lui Dumnezeu.
N-am ajuns cu aceste grãbite însemnãri nici la pagina 100 a cãrþii cu însemnãrile
pãrintelui, dar cele ce se petrec de acum încolo, pînã la sfîrºitul cãrþii care are 240 de pagini,
pãºirea ucenicului pe urmele Mîntuitorului sãu este tot mai înaltã ºi mai profundã. Dar el nu
face drumul acesta singur, ci prin puterea Duhului Sfînt poartã aievea cu sine pe urmele
Mîntuitorului toate sufletele cititorilor sãi. Multe mii din aceste suflete au ºi aflat în etapele
acestui drum, prin harul Domnului Isus, naºterea lor din nou ºi calea Ierusalimului Sãu ceresc.
Prin toatã lectura cãrþii se vede transformarea scriitorului. La capãtul acestei cãlãtorii pe
drumul Crucii lui Hristos el era pregãtit pentru drumul propriei sale cruci. Dupã ce suise
calvarul Mîntuitorului pînã la Golgota gustînd din plin ºi pãtrunzîndu-se profund de adevãrul
Marii Jertfe adusã de Marele nostru Dumnezeu ºi Mîntuitor, - el era încredinþat pe deplin ºi
de marea jertfã a propriei sale vieþi pe care va trebui s-o aducã jertfã cu aceeaºi totalã ºi
conºtientã dãruire pe care a vãzut-o pe Golgota.
Acolo a aflat el adevãrul cutremurãtor spus de marele lui înaintaº sf. ap. Pavel care zice:
“...sã-L cunosc pe Hristos ºi puterea învierii Lui ºi pãrtãºia suferinþelor Lui ºi sã mã fac
asemenea cu moartea Lui, ca sã ajung cu orice preþ dacã voi putea la învierea din morþi...”
(Filipeni 3, 10-11) ºi: “în trupul meu sã împlinesc ce lipseºte suferinþelor lui Hristos
pentru Trupul Lui care este Biserica” - pentru Trupul Lui care sînteþi voi...
(Col. 1, 24) ”.
Încheierea cãrþii o face spunînd cã în aceastã carte nu sînt adunate decît o parte din
însemnãrile cãlãtoriei la Ierusalim. ªi cã mai urmeazã o a doua carte care sã cuprindã toate
cele ce le-a vãzut ºi trãit dincolo de Ierusalim.
Dar aceastã carte nu va mai ajunge s-o tipãreascã niciodatã, aici pe pãmînt... El se
desparte de cititori arãtîndu-le Ierusalimul cel Ceresc ºi spunînd:
“...la Ierusalimul acesta n-am putut merge decît o mînã de oameni. Unii n-au avut bani,
alþii n-au putut cîºtiga paºapoarte, pe alþii nu i-au ajutat puterile trupeºti. Este însã un alt
Ierusalim, cel Ceresc ºi calea spre el este deschisã tuturor. Toþi sîntem chemaþi (ºi îmbiaþi)
sã facem aceastã cãlãtorie . Domnul Isus ne-a pregãtit tuturor Calea ºi intrarea în el, dar
trebuie sã facem ºi noi o pregãtire pentru el. Nici cãlãtoria la Ierusalimul pãmîntesc ºi nici
cartea aceasta nu ne vor folosi la nimic dacã nu vom putea cãlãtori ºi la Ierusalimul cel
Ceresc.
De mare har ne-am învrednicit noi cei care am vãzut Ierusalimul. Dar acest dar e nimica
pe lîngã cel de a vedea Ierusalimul cel Ceresc. Citiþi cele scrise în Apocalipsa cap. 21 vers.
10-27 ºi în cap. 22, 1-5 - ca sã vedeþi ce va fi acest Ierusalim Ceresc... O, ce rãsplatã ºi ce
fericire slãvitã îi aºteaptã pe cei credincioºi. Aceºtia vor intra pe porþile Ierusalimului
Ceresc... ºi ceea ce ochii n-au vãzut, urechile n-au auzit ºi mintea omeneascã nu poate sã-ºi
închipuie - aceea îi aºteaptã pe cei credincioºi în celãlalt Ierusalim.
...Dragã cititorule, noi n-avem locuinþã stãtãtoare aici pe pãmînt. Casa ºi locuinþa noastrã
cea adevãratã nu este casa ºi locuinþa aceasta de pe pãmînt... Noi avem o altã locuinþã... aceea
pe care ne-a fãgãduit-o Domnul cînd a zis: Eu Mã duc sã vã pregãtesc un loc...
( I o a n 1 4 , 1 - 1 4 ) ... Domnul nostru Isus Hristos, pe toþi ne-a fãcut moºtenitori ai
Ierusalimului Sãu cel Ceresc. Ne-a fãcut prin Jertfa cea Sfîntã a Sîngelui Sãu.
Însã vai, cei mai mulþi oameni îºi pierd aceastã moºtenire cereascã pentru cã nu cred ºi
nu primesc Jertfa Lui mîntuitoare... Cei mai mulþi oameni îºi vînd ca Esau, partea lor de
moºtenire din Ierusalimul Ceresc, pentru poftele ºi ispitele acestei lumi înºelãtoare...
Spre acest Ierusalim vã chem cu toatã puterea mea pe voi toþi - ºi pe tine dragã cititorule...
Apucaþi chiar acum pe calea cea strîmtã care duce la Ierusalimul Ceresc... Hotãrîþi-vã pentru
Domnul ºi veniþi ºi voi - luaþi chiar de acum drumul spre Ierusalimul cel Ceresc. Cãci dacã
faceþi acest lucru ne vom întîlni odatã Acolo cu toþii sã cîntãm împreunã cu îngerii o cîntare
cum nu mai ºtie nimeni ºi cum n-a mai cîntat nimeni pe acest pãmînt...
T-
Din cãlãtoria la Ierusalim mi-a mai rãmas o amintire zguduitoare:
Între cei ce plecau la Ierusalim era ºi unul care n-a mai putut pleca. Venise pînã la
Constanþa la vaporul cu care plecam noi toþi, dar vai, n-avea documentele gata de plecare. Nu
umblase din vreme sã-ºi cîºtige dreptul de a merge, iar acum el nu putea pleca acolo. Parcã
îl vãd sãrmanul cum alerga cu lacrimi încoace ºi încolo cerînd îngãduinþa autoritãþilor... Îmbia
bani, cãci era într-o bunã stare materialã... îmbia o cauþiune de zeci de mii de lei... ar fi fost
gata sã-ºi dea toatã averea lui numai sã poatã ºi el pleca la Ierusalim. Dar vai, cauza lui era
pierdutã. Legile cu cãlãtoria în altã þarã sînt foarte aspre. Nimenea nu-l putea ajuta. Cînd am
plecat, el a rãmas plîngînd cu deznãdejde. L-am vãzut de pe vapor cum ne petrecea zdrobit
ºi cu ochii în lacrimi. L-am vãzut tot mai departe, cu mîinile întinse spre noi, care plecam...
Ca un fulger mi-a strãpuns inima aceastã întîmplare. O simþesc ºi astãzi în inima mea. O
simþesc ca un adînc înþeles sufletesc:
- O cãlãtorie este ºi viaþa noastrã, o cãlãtorie spre alte tãrîmuri, o cãlãtorie spre
Ierusalimul cel Ceresc. Toatã viaþa noastrã este o pregãtire pentru aceastã cãlãtorie. Moartea
trebuie sã ne afle gata cu toate documentele în rînduialã, spre a avea dreptul de a pleca ºi intra
în Ierusalim... însã vai, cei mai mulþi oameni nici nu se gîndesc sã-ºi strîngã din vreme, actele
de lipsã pentru acest mare drum. ªi astfel plecarea vine fãrã de veste pentru ei - ºi rãmîn fãrã
dreptul acesta.
Cel rãmas în Constanþa îmbia bani, ºi-ar fi dat toatã averea lui în clipa plecãrii ca sã poatã
cîºtiga acest drept - dar vai, el a rãmas pe dinafarã ca fecioarele cele nebune. Totul era în
zadar... era prea tîrziu.
În clipele morþii, aºa vor vedea ºi cei nepredaþi Domnului, cei nenãscuþi din nou, cei
pãcãtoºi ºi necredincioºi. Vor vedea cã toþi banii lor, toate bogãþiile, toate lumeºtile lor
scaune ºi glorii ºi desfãtãri sînt o deºertãciune ºi o zãdãrnicie. - Cã sufletul lor are lipsã de
altceva ca sã poatã pleca spre Ierusalimul cel Ceresc.
Eu mã înfior azi nu de mila celui rãmas la Constanþa, ci de mila acelora care în ceasul
morþii lor, vor alerga în toate pãrþile sã poatã cîºtiga ºi ei dreptul de a pleca ºi intra în
Ierusalimul cel Ceresc, sã poatã avea mîntuirea sufletului, sã poatã intra în bucuria Cerului...
Dar atunci va fi prea tîrziu...
Iubiþii mei, iubitul meu, hotãrãºte-te azi pentru Domnul, pentru Ierusalimul Ceresc. ªi
începe sã-þi strîngi îndatã “documentele” - faptele cele bune ale credinþei - cãci se apropie ºi
cãlãtoria ta. Sã fii gata în ziua aceea, ca sã poþi intra pe porþi în Cetate (Apoc. 22, 14) .
T-
Cel ce s-a hotãrît pentru Domnul ºi nu mai trãieºte pentru sine ci pentru Dumnezeu,
acela se va umple de toatã plinãtatea Dumnezeiascã
ºi va vieþui dupã voia Sa.
T-
Sf. Maxim Mãrturisitorul.
Ierusalim, Cetatea mea
Ierusalim, Cetatea mea

tot sufletu-mi suspinã:
cînd oare, cînd te voi vedea,
cînd oare-n tine voi intra
sã cînt în mîntuirea ta
pe marea cristalinã.
Ierusalim, sfînt dor nestins

ce dulce va fi-n tine
cînd lungul zbucium va fi-nvins
cînd Þelul drag va fi atins
ºi zãrile senine.
O, Rai cu ziduri de topaz

iubirea mea te cheamã,
cu rugãciunile-n extaz
cu rîu de lacrimi pe obraz,
cu dorul sã te vadã az’
strigîndu-þi: ia-mã, ia-mã!
O, pîn-atunci Ierusalim
trimite-ne din tine
arvuna harului sublim
pe care-l cerem ºi dorim
biruitori sã moºtenim
comorile-þi divine.
Tu ne-ai promis Împãrãþia
Tu ne-ai promis Împãrãþia

Cereascã, Doamne, tuturor
dar nu o dai decît acelor
ce cred ºi luptã pînã mor.
Tu ai promis izbîndã-n lupte

cu cel viclean ºi rãu, oricui
dar nu o dai decît acelui
statornic în credinþa lui.
Tu ai promis c-asculþi pe-oricare

îndreaptã rugãciuni spre cer
dar nu rãspunzi decît acelor
ce-au gînd curat în tot ce-Þi cer.
Tu ai promis cã eºti de-a pururi

cu toþi ai Tãi în orice fac
dar nu rãmîi decît cu-aceia
ce vor trãi dupã-al Tãu plac.
Tu ai promis desãvîrºirea
oricui se strãduie mereu
dar nu o dai decît acelui
ce suie dealul cel mai greu.
Tu ai promis tot ajutorul

oricui în lupta vieþii grea
dar nu i-l dai decît acelui
ce luptã cît puterea sa.
Istoria - Vol. 1 - Cap. 16 - Leacul dureroasei sfîºieri Pag. 185
Cap. 16
Leacul dureroasei sfîºieri
na din cele mai dureroase sfîºieri ale poporului nostru de aproape trei sute de ani
U încoace, este problema confesionalã. Pînã la anul 1700 noi românii am avut o singurã
învãþãturã ºi o singurã credinþã creºtinã. Eram trupeºte despãrþiþi în provincii separate ºi
stãpîniþi de puteri diferite, dar sufleteºte eram uniþi de acelaºi adevãr de credinþã, aºa cum am
primit Evanghelia de la strãmoºii noºtri creºtini veniþi aici în surghiun, trimiºi de împãraþii
romani, pentru statornicia lor în dragostea faþã de Domnul Hristos.
Dar în anul 1700, în zbuciumata noastrã istorie a intervenit o rãscruce grea. Vrãjmaºii
iubirii ºi pãcii care ne stãpîneau trupeºte, au reuºit cu promisiuni ºi cu daruri pãmînteºti sã
facã ruptura sufleteascã, atrãgînd pe episcopul ardelean de atunci, Atanasie, sã se rupã de
Biserica de Rãsãrit ºi sã se alipeascã de cea din Apus. O parte din oameni urmãrind uºurãrile
ºi necazurile ce li se fãceau, l-au urmat. - Dar cea mai mare parte nu. Decît sã-ºi împovãreze
sufletul, mai bine rabdã orice.
Dar toate cîºtigurile trupeºti ºi toate uºurãrile de care s-au bucurat din partea stãpînirii
strãine acei români care au trecut de partea Apusului, n-au putut ºi nu vor putea niciodatã
acoperi nici în cea mai micã parte marea pagubã ºi marea durere produsã în sufletul poporului
nostru prin aceastã rupturã.
Prin toatã istoria lumii trece ca un fir roºu un mare ºi dureros adevãr: cã lesne s-au fãcut
rupturile sufleteºti, dar cã dupã aceea nici una din acestea nu s-au mai putut reface. Pentru
a face o dezbinare a fost de-ajuns un singur suflet slab care sã se lase ispitit, - dar pentru a
reface ceea ce s-a dezbinat, nu-s de-ajuns oricîþi binevoitori.
Iatã în 1054 cînd s-a fãcut prima rupturã a Bisericii de Apus de cea de Rãsãrit. Au fost
de-ajuns doar doi episcopi slabi care sã se lase biruiþi de ispitã, cel de la Roma ºi cel de la
Constantinopol, ºi ruptura s-a fãcut. Au trecut aproape o altã mie de ani de atunci, cîte lupte
ºi încercãri pentru apropiere ºi refacere! - iar rezultatul este cã prãpastia e mai mare decît
oricînd.
Pag. 186 Istoria - Vol. 1 - Cap. 16 - Leacul dureroasei sfîºieri
Au urmat apoi dezbinãrile din veacurile Reformei ºi Protestantismului. Care din aceste
dezbinãri s-au mai refãcut? Care din cei plecaþi s-au mai întors? Care din rãni s-au mai
vindecat? - Nici una! Ci fiecare rupturã a mai adus o altã rupturã. Fiecare dezbinãtor a fost
ºi el dezbinat. Iar astãzi este o stare care umple inima creºtinã de o întristare fãrã margini.
Trupul bisericii este plin de rãni care sîngereazã, parcã toate mãdularele i-s rupte ºi sfîºiate.
Duhul bisericii geme chemînd cu durere pe Domnul ei sã vinã sã-i vindece toate aceste rãni
ºi sfîºieri pe care satana i le-a produs prin lipsa de veghere a unora dintre slujitorii puºi sã
lucreze spre unitate, dar au lucrat spre dezbinare. Spre pace, dar s-au lãsat ispitiþi de lupte.
T-
Episcopul Atanasie, miºcat de suferinþele poporului asuprit pentru credinþã, s-a lãsat
ispitit de promisiunile mai marilor de atunci ºi pentru a uºura starea trupeascã a poporului a
acceptat sã treacã la credinþa apuseanã. Urmarea a fost cã de marile necazuri trupeºti poporul
tot n-a scãpat, dar abia atunci au început marile necazuri sufleteºti. Pînã atunci ne asupreau
strãinii din afarã, dar de atunci au început sã ne asupreascã fraþii dinãuntru.
Atanasie s-a dus, dar dezbinarea lui a rãmas.
S-au dus pînã ºi stãpînirile ºi stãpînitorii strãini, s-au dus legile ºi fãrãdelegile lor - dar
prãpastia despãrþitoare pe care au fãcut-o între sufletele noastre nu s-a umplut. S-a vãrsat în
ea atîta sînge, atîtea trupuri, atîþia ani, - dar ea este ºi astãzi tot mare ºi dureroasã.
Iatã însã cã odatã cu vindecarea rãnilor naþionale, odatã cu eliberarea tuturor þinuturilor
româneºti de sub împrãºtierea dureroaselor stãpîniri tiranice care ne robeau pãmînteºte, marea
bunãtate a Tatãlui ceresc dorea sã ne dea ceva ºi mai mult - darul cel ºi mai mare al refacerii
hotarelor noastre sufleteºti. Dezrobirea din dezbinãrile sufleteºti. Eliberarea din dureroasele
lupte ºi sfîºieri confesionale. Oastea Domnului care era Lucrarea dragostei Dumnezeieºti
pentru vindecarea tuturor ranelor poporului nostru, era leacul cel ceresc pentru vindecarea
sãnãtoasã ºi fericitã ºi a acestei rane.
Dar diavolul care nu doreºte pacea ºi unitatea are totdeauna la îndemînã mijloace
ispititoare spre a înºela pe cei care se lasã ispitiþi de el. Dorinþa de slavã lumeascã ºi foamea
dupã satisfacþii fireºti - au fost totdeauna cauza ascunsã a tuturor dezbinãrilor. Pentru aceste
scopuri oamenii biruiþi de pãcat, au scornit înþelesuri noi Învãþãturii Sfinte numai spre a-ºi
face o altã partidã în care ei sã fie în frunte, fiindcã înainte erau prea înapoi.
Nu poþi face o dezbinare pînã ce nu afli o altã învãþãturã. Satana, vechiul vrãjmaº al
Adevãrului, încã din Eden, sub forma ºarpelui, i-a învãþat pe oamenii ce s-au lãsat ispitiþi de
el, cum sã rãstãlmãceascã Sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu. ªi cum sã afle un alt înþeles sfintei
porunci, ca sã-ºi poatã ajunge scopul vinovat. Dupã ce a schimbat învãþãtura, omul ispitei
schimbã ºi credinþa, pentru cã credinþa vine în urma auzirii învãþãturii. Cum e învãþãtura care
se vesteºte, aºa este ºi credinþa pe care o naºte în suflete. Este învãþãtura sãnãtoasã ºi dreaptã?
- aºa va fi ºi credinþa celor ce primesc aceastã învãþãturã! Este învãþãtura falsã, potrivnicã,
nesãnãtoasã? - aºa va fi ºi credinþa izvorîtã din ea.
T-
Duhul dezbinãrii este totdeauna un duh agresiv ºi îndrãzneþ. Priviþi ce îndrãznealã a avut
ispititorul chiar ºi faþã de Domnul Isus. Acest duh ispititor are mereu noi iniþiative. Scorneºte
mereu tot felul de cãi noi ºi inspirã mereu tot felul de idei noi, - cu o îndrãznealã uimitoare.
În lucrarea Domnului Isus, acest vrãjmaº iese mereu înaintea oamenilor Adevãrului, cu
interpretãri viclene. Aºeazã mereu în calea mãrturisitorilor Evangheliei cursele lui ascunse.
ªi croieºte mereu din drumul cel drept potecuþe lãturalnice ºi promiþãtoare, - spre a deforma
Adevãrul, spre a dezbina mãrturisirea, spre a rãtãci Calea.
Dupã ce a reuºit sã amãgeascã pe unul, ispititorul îl foloseºte pe acesta ca pe o unealtã,

ca pe un înaintaº, ca pe un steag, spre a atrage pe alþii. Astfel se creeazã o tradiþie - iar cei
care vin în urmã nu numai cã nu mai au puterea sã iasã din ispitã, ci capãtã îndrãzneala sã
lupte pentru ea, ca pentru un adevãr mai luminos, batjocorind ºi dispreþuind tot ce avusese
mai înainte sfînt, - spre a fi sigur cã nu se va mai întoarce la el niciodatã.
T-
Aceasta era starea între cele douã centre confesionale româneºti din Ardeal în anii
î n f i i n þ ã r i i O a s t e i D o m n u l u i . Tot ce fãcea S ibi ul ort odox , e r a b a t j o c o r i t d e B l a j u l
g r e c o - c a t o l i c , - º i i n v e r s . N i c i u n cuvî nt gr e u n u e r a o c o l i t . N i c i o a c þ i u n e c î t d e
necreºtineascã ar fi fost, nu era feritã dacã prin ea puteau fi înjosiþi ºi slãbiþi cei din tabãra
vrãjmaºilor. Toate mijloacele vinovate erau folosite în aceastã luptã nimicitoare dintre fraþi.
Minciuna, rãzbunarea ºi ura confesionalã otrãveau gazetele, predicile, cãrþile, faptele multora
chiar ºi din cei mai de frunte. Nici un cuvînt de dragoste, nici o punte spre apropiere, nici un
glas ºi nici o nãdejde de înfrãþire nu se mai ivea din nici o parte a celor douã cetãþi, care erau
numai fronturi potrivnice. Gazetele lor din vremea aceea sînt cea mai bunã ºi mai rea dovadã
despre aceastã stare.
T-
Pe nesimþite însã Dumnezeu lucra, prin omul pe care ªi-l alesese spre unirea, spre zidirea,
spre mîntuirea acestui popor. El venea din adînc din trecutul sãnãtos ºi creºtin al neamului
sfînt. Din conºtiinþa Adevãrului primar. Din duhul Evangheliei ºi credinþei dintîi, vestind în
fel nou porunca cea veche a dragostei care singurã poate reface ºi sfinþi iarãºi totul.
ªi iarãºi numai poporul de jos, tot numai el - a înþeles, a simþit ºi a început sã primeascã
solia nouã ºi sfîntã a voii lui Dumnezeu. Chiar de la început, în rîndurile Oastei au intrat
suflete atît dintr-o parte cît ºi din alta. Între cele douã tranºee potrivnice se ridicase un steag
alb de pace ºi dragoste. Steagul naºterii din nou, steagul chemãrii la picioarele Crucii lui Isus
Cel Rãstignit. Steagul unei înfrãþiri evanghelice în pacea ºi în sfinþirea - fãrã de care nimeni
nu va vedea pe Dumnezeu (Evrei 12, 14) . ªi din cele douã tabere înfocate, începuserã
sã iasã ºi sã se strîngã sub acest steag tot mai mulþi ostaºi ai pãcii ºi sfinþirii. Ostaºii unei alte
lupte, a luptei cereºti pentru scopuri cereºti, pentru cîºtiguri cereºti, pentru biruinþe cereºti.
Ostaºii Domnului din ambele confesiuni se adunau împreunã, cîntau ºi se rugau Domnului
împreunã. Învãþãturile începãtoare pentru care mai marii confesiunilor dezbinate se certau -
ei le depãºiserã ºi le uitaserã. Lumina cea mare ºi nouã a iubirii în Hristos îi înfrãþea
însufleþindu-i pentru munca ºi lupta cereascã spre mîntuirea tuturor. Mila de ai lor care erau
încã în întuneric, care se urau ºi se rãzboiau între ei, - îi fãcea niºte soli ai pãcii printre fraþii
lor.
Despre adevãrul acestei lucrãri minunate pe care Duhul Sfînt o fãcea în poporul nostru,
mulþi din mai marii credinþei din ambele confesiuni au aflat numai întîmplãtor - ºi mulþi poate
n-au aflat niciodatã. Prea mulþi din cei care ar fi avut datoria de conºtiinþã sã caute adevãrul,
sã-l afle ºi sã-l sprijineascã, n-au fãcut aceasta niciodatã. S-au mulþumit doar cu niºte
informaþii aduse pînã la ei de niºte guri ori rãuvoitoare ori dezinformate - ºi ºi-au fãcut o
pãrere de la început rea despre Oastea Domnului, luînd apoi atitudine fie de împotrivire fie
de nepãsare faþã de ea.
Unii au aflat acest adevãr doar întîmplãtor. ªi cei cu inimã sincerã au fost miºcaþi ºi
cuceriþi.
Iatã mai jos douã exemple:

T-
“...În fronturile Oastei Domnului avem ºi foarte mulþi fraþi greco-catolici. Majoritatea
fraþilor din Nordul Ardealului o formeazã fraþii greco-catolici. Aºijderea ºi prin alte pãrþi din
Ardeal avem mulþi astfel de fraþi. (Chiar în Oastea noastrã de aici din Sibiu, avem fraþi
greco-catolici).
Despre lucrarea de dragoste ºi unire pe care o face Oastea Domnului în mijlocul
credincioºilor celor douã confesiuni române, dãm mai jos douã grãitoare întîmplãri din Nordul
Ardealului. Una e de la Cluj din anii trecuþi.
Regretatul ºi vrednicul episcop ortodox al Clujului Nicolae Ivan, era, la început rãu
informat despre Oastea Domnului. S-a întîmplat însã cã mergînd la o sfinþire de bisericã în
pãrþile Huedinului, o ceatã de ostaºi care veniserã la sfinþire, ºi-au cerut voie sã-i facã
arhiereului o manifestaþie de dragoste. Erau vreo sutã de fraþi, cu 5 steaguri. Episcopul s-a
bucurat ºi l-a întrebat pe preotul locului de unde sînt aceºti fii buni ai bisericii.
- Prea sfinþite, - i-a rãspuns protopopul, - întîmplãtor, toþi aceºti ostaºi sînt...
greco-catolici.
Episcopul Ivan a rãmas uimit în faþa acestei înºtiinþãri - ºi pînã la moartea lui a avut apoi
o vie ºi caldã admiraþie pentru miºcarea Oastei Domnului, datoritã acestei înþelepte ºi
iubitoare purtãri a fraþilor noºtri care au avut lumina Duhului Sfînt în ei.
Cea de a doua întîmplare este asemãnãtoare cu prima - ºi a izvorît tot din aceastã ascultare
de lumina ºi voia lui Dumnezeu care îndrumã inimile fraþilor înþelepþi ºi iubitori.
Astã varã, pãrintele episcop greco-catolic din Cluj, Vasile Hosu, cãlãtorind cu trãsura spre
un pelerinaj la mînãstirea Prislop a fost întîmpinat de o ceatã de vreo 200 de ostaºi ortodocºi
ºi uniþi, care doreau sã-l roage ceva.
Episcopul Vasile s-a coborît din trãsurã, s-a întreþinut cu ei peste douã ceasuri,
ascultîndu-i cu drag ºi mergînd apoi cu ei pe jos mai departe pînã la mînãstire.
Iatã sînt ºi aceste douã întîmplãri niºte mult grãitoare dovezi despre frãþietatea în Domnul
Isus pe care Oastea Lui a fãcut-o ºi o face între fiii acestui neam...”
T-
Revista Isus Biruitorul nr. 1 din 1 Ianuarie 1937, pag. 2.
T-
Dar fãcãtorul împãcãrii sfîrºeºte adesea prin a fi lovit de amîndouã pãrþile pe care el
voieºte sã le împace. Aºa a sfîrºit Scumpul nostru Mîntuitor, care a venit sã împace pe om
cu Dumnezeu. Pe Crucea împãcãrii El a fost lovit de oameni ºi pãrãsit de Dumnezeu
(Isaia 53; Marcu 15, 34) .
Aºa ºi Lucrarea Oastei. Îndatã ce s-au vãzut roadele ei, - din amîndouã pãrþile s-au
nãpustit asupra ei bãnuielile, ameninþãrile, loviturile. Sibiului i se pãrea cã fraternizarea
aceasta este o trãdare, iar Blajului i se pãrea cã este o cursã.
Atît dintr-o parte cît ºi din alta, atît pãr. Trifa la centru, cît ºi ostaºii Domnului pe cîmpul
Evangheliei, au început sã aibã de suferit lovituri.
Iatã mai jos dovada unei astfel de greºite înþelegeri cu care au fost vãzuþi ºi judecaþi
ostaºii Domnului:
T-
Un alt atac contra Oastei Domnului

T-
Dupã atacul din primãvarã contra Oastei Domnului cînd dl. Ministru de Interne ne fãcuse
sectari ºi îndemna organele din subordinea dumisale sã ne facã tot felul de necazuri, - un atac
tot cu dedesubturi confesionale (dl. ministru este greco-catolic) - iatã ne soseºte alt atac
deschis ºi pe faþã... De la Oastea Domnului din Beznea jud. Bihor primim urmãtoarea veste
de uimire:
“Prea cucernice pãrinte... Vã aducem la cunoºtinþã cã cu ocazia sfinþirii bisericii
greco-catolice din Beznea, în ziua de 13 octombrie 1929, episcopul greco-catolic de la Oradea
Valer Frenþiu în predica sa, amintind despre sectari numãrã printre sectari ºi pe membrii
Oastei Domnului, acuzîndu-i de lucruri pe care ostaºii nu le-au fãcut... Episcopul a zis: ...sînt
aici în aceastã comunã niºte voinici ai crucii cruceri, cu crucea pe piept, aceºtia sînt ca ºi
sectarii, înºelãtori. Nu Spiritul Sfînt lucreazã în ei, ci lucrul diavolului, etc.... zicînd
oamenilor sã se fereascã de noi ostaºii. ªi aºa ne-a batjocorit fiind noi mulþi ostaºi în bisericã.
Iar noi toate le-am suferit ºi le suferim dupã Cuvîntul Mîntuitorului: fericiþi veþi fi cînd vã
vor batjocori pe voi...
Nicolae Bereº, preot ºi Dumitru Caba, ostaº, com. Beznea, jud. Bihor.
Beznea, la 19 noiembrie 1929.
T-
Urîtã veste, dureros lucru.
Frumoase cuvinte la o sfinþire de bisericã! Am putea sã rãspundem pe larg, dar rãspunsul
nostru este scurt ºi clar: din prisosul inimii vorbeºte gura ( M a t e i 1 2 , 3 4 ) . Sã judece
Domnul între noi (Jud. cap. 24) .
Oastea Domnului a atras sub steagurile sale ºi o mare mulþime de fraþi greco-catolici. Noi
n-am fãcut nici o deosebire ci ne-am adunat cu drag sub acelaºi steag al Scumpului nostru
Mîntuitor, dupã cuvîntul psalmului: Iatã acum ce bine ºi ce frumos este sã se bucure fraþii
împreunã - ºi sã lupte împreunã sub steagul lui Isus (Psalm 133) .
Dar pãstorii... - crescuþi în acel nenorocit spirit ºovin - ne urãsc în zadar... Citind aceste
veºti îþi vine cu adevãrat sã strigi de durere: iatã ce poate face ura... Dar toate acestea se vor
prãbuºi pentru cã tot ce este pornit din urã n-are - ºi nu poate avea - binecuvîntarea Cerului
de Sus.
Iubiþilor fraþi... Îndoiþi-vã rugãciunile, privegheaþi ºi staþi neclintiþi, pînã va trece
fãrãdelegea”.
L. S. nr. 50 din 8 decembrie 1929, pag. 2.
T-
Mai tîrziu cu cîþiva ani, cînd ºi din cealaltã parte a venit nimicitoarea judecatã nedreaptã
împotriva pãrintelui Iosif pentru tot binele pe care l-a gîndit ºi l-a fãcut Duhul Sfînt prin el
- ºi pentru lucrarea de împãcare a bisericilor noastre ºi de mîntuirea neamului nostru - el a
fost învinuit din greu ºi pentru aceastã lucrare de înfrãþire dintre confesiunile româneºti.
Iatã doar unul din cuvintele lui de îmbãrbãtare a fraþilor ostaºi greco-catolici, loviþi din
greu de atacurile venite prin foile mitropoliei din Sibiu:
“...De la neuitata adunare din 12 septembrie 1937 din Sibiu. Solia pãrintelui Iosif cãtre
oºtile ºi ostaºii greco-catolici...
La sfatul din 12 septembrie 1937 au participat ºi delegaþi ai oºtilor ºi fraþilor ostaºi
greco-catolici. Fr. Miron Dãnuþ din Vãleni, Satu Mare a adus salutul oºtilor greco-catolice
din pãrþile Maramureºului, iar fr. Gordan Simion de la Bologa, Cluj, a adus salutul fraþilor
greco-catolici din pãrþile Clujului. La vorbirea fr. Dãnuþ pãr. Iosif a rãspuns urmãtoarele:
Iubiþi fraþi, în Oastea Domnului avem ºi o mulþime de fraþi greco-catolici. În Nordul

Ardealului avem zeci de oºti greco-catolice cu mii de fraþi care se þin de biserica românã unitã
de la Blaj. Cine i-a adus pe aceºti fraþi în tabãra noastrã, în tabãra Oastei? Dragostea
Domnului, iubiþii mei - ºi freamãtul mîntuirii, pe care l-au simþit în aceastã miºcare
duhovniceascã. Iar dacã i-a adus la noi dragostea ºi rîvna mîntuirii, putem noi sã le refuzãm
dragostea noastrã, casa noastrã, familia noastrã? Ei sînt fraþii noºtri, sînt iubiþii noºtri, strînºi
împreunã cu noi la picioarele Crucii Mîntuitorului ºi ne doare cînd vedem pe cineva
ridicîndu-se cu hule ºi cu batjocuri în contra lor. Folosesc acest prilej ca sã strig sã se audã
pînã acolo unde trebuie sã se audã cã aceºti fraþi iubiþi nu trebuie batjocoriþi. Într-o foaie a
bisericii nu trebuie sã se poatã spune despre ei urîta vorbã cã sînt fiii diavolului - aºa cum s-a
spus (în L. S.).
Iubiþilor fraþi greco-catolici care sînteþi aici vã rog sã duceþi fraþilor noºtri greco-catolici
de pretutindeni, solia noastrã de dragoste. Spuneþi-le sã nu descurajeze pentru hulele care s-au
ridicat contra lor - ca ºi contra noastrã. Spuneþi-le cã noi îi avem pe toþi în inima noastrã, în
dragostea noastrã, în casa ºi în familia noastrã. Spuneþi-le îndeosebi din partea mea cã îi port
pe toþi în inima mea. Spuneþi-le cã eu îi iubesc ºi pe ei cu aceeaºi dragoste sfîntã cu care îi
iubesc ºi pe ceilalþi fraþi... ca pe niºte scumpi copilaºi pe care i-am nãscut la o viaþã nouã prin
lacrimile ºi suferinþele mele...”
Pãrintele Iosif recomandã apoi adunãrii pe fratele greco-catolic Augustin Toma din
Vecerd, jud. Teremia Mare. “Aºa a voit Dumnezeu - spune pãr. Iosif - ca acest frate sã fie al
t r e i l e a c a r e s - a î n s c r i s î n O a s t e º i s ã f i e gr e c o - c a t o l i c . A c e s t f r a t e a s c r i s d u l c e a
poezie-cîntare: O, ce dulce-I Domnul Sfînt.”
T-
Revista Ostaºul Domnului nr. 1 din 17 octombrie 1937, pag. 3.
T-
Mai tîrziu, dupã 250 de ani, cînd s-a rãspuns dezbinãrii lui Atanasie cu judecata talionului
ochi pentru ochi ºi dinte pentru dinte, - adîncul ranei tot nu s-a vindecat, pentru cã metoda
nu era cea potrivitã. Rana acoperitã deasupra coace ºi usturã tot nevindecatã în adînc. Pentru
cã adevãrata vindecare o face numai Hristos. ªi metoda cea bunã este numai cea a Evangheliei
Lui, a iubirii Lui, a înfrãþirii ºi pãcii adusã de El prin naºterea de Sus.
Prin Oastea Domnului, Duhul Sfînt aducea bisericii ºi poporului nostru leacul tuturor
dureroaselor sfîºieri. Dar mai marii bisericii ca ºi mai marii poporului n-au înþeles la vremea
sa aceastã Lucrare ºi au zãdãrnicit-o.
Însã cîndva, cînd se va înþelege cu adevãrat acest lucru ºi cînd se va dori cu adevãrat
vindecarea deplinã a acestei stãri, - acel om destinat vreodatã ca sã facã aceastã lucrare, - fie
privind aspectul religios fie privind aspectul naþional ori social al acestei probleme, - sã ºtie
cã nu va putea ajunge la rezultatul cel bun, decît urmînd calea arãtatã de Duhul Sfînt prin
pãrintele Iosif: Calea dragostei lui Hristos ºi a unirii duhovniceºti sub Crucea Lui.
Aceastã fericitã cale este cea experimentatã de Oastea Domnului.
Dar ºi asupra acestei probleme vom mai reveni.
T-
Candelã de rugãciune
Candelã de rugãciune
gînd spre ceruri nãlþãtor,
duh smerit trudind s-adune
mîntuire tuturor.
Aºa eºti tu Lucrarea Sa

ºi Domnul e rãsplata ta
viaþa ta este Hristos
El Þelul tãu cel luminos.
Îndelung ispãºitoare
din abateri ºi din vini
darnic înþelegãtoare
pentru prieteni ºi strãini.
Rãsplãtind cu bunãtate
rãul îndelung purtat,
pentru zãri descãtuºate
rugãtoare necurmat.
Ne-ncetat sã arzi fierbinte

cãtre cer cu foc duios
pentru tot ce-aºtepþi nainte
spre slujirea lui Hristos.
Nimic nu poate sfîºia trupul Bisericii atît de mult ca nesupunerea, neascultarea ºi mîndria.
T-
Noi sîntem ostaºii
Noi sîntem ostaºii Credinþii

în Tatãl Ceresc Dumnezeu
precum au þinut-o pãrinþii
trãind al Scripturii credeu
- Lucrînd ºi luptînd cu credinþã
grãbim viitorul frumos
trãind-o cu-ntreaga fiinþã
slujim ºi vestim pe Hristos.
Noi sîntem ostaºii Nãdejdii

puternice-n Domnul Isus
statornici prin orice primejdii
nãlþînd steagul Lui tot mai sus.
- Lucrînd ºi luptînd cu nãdejde
un gînd fericit ne-ntãreºte
slujim ºi slãvim pe Hristos.
Noi sîntem ostaºii Iubirii

aprinsã de Duhul Cel Sfînt
sã ducem solia-nfrãþirii
la toþi în Hristos pe pãmînt
- Lucrînd ºi luptînd cu iubire
vestindu-L cu-o sfîntã trãire
slujim ºi slãvim pe Hristos.
Istoria - Vol. 1 - Cap. 17 - Lupta cu leul, lupta cu ursul... Pag. 193
Cap. 17
Lupta cu leul, lupta cu ursul...
rintre semnele vremilor din urmã, spun Sfintele Scripturi cã vor fi atît slãbirea
T-
P credinþei adevãrate cît ºi înmulþirea credinþelor dezbinãtoare de fraþi ºi de bisericã.
Împreunã cu rãzboaiele, cu tulburãrile, cu cutremurele de pãmînt, cu bolile ºi cu toate

celelalte semne ale apropierii Sfîrºitului, profeþite de Mîntuitorul nostru Isus Hristos, plaga
dezbinãrilor ºi potopul învãþãturilor felurite, începu sã se abatã asupra omenirii odatã tot cu
primul mare rãzboi.
Frãmîntãrile aduse de marele rãzboi au schimbat nu numai stãrile dinafarã a þãrilor ci ºi
stãrile dinãuntru ale oamenilor.
O mai mare sete ºi foame dupã Cuvîntul lui Dumnezeu se trezi în suflete - iar aceastã
dorinþã fãcu pe oameni sã caute ceva mai adînc ºi ceva mai mult. Era ceva de la Dumnezeu
în trezirea acestui dor sfînt. Duhul Sfînt sufla peste sufletele oamenilor ºi le fãcea sã doreascã
dupã aflarea mîntuirii. Nesiguranþa lucrurilor din lume, fãcea pe oameni sã caute pacea ºi
siguranþa lor în Dumnezeu.
Ce mare datorie avea biserica atunci sã vinã în întîmpinarea acestei forme ºi sete
duhovniceºti, împãrþind din belºug mulþimilor pîinea ºi apa cea vie a Cuvîntului Ceresc.
Cuvîntul lui Dumnezeu este viu ºi lucrãtor. El are mereu putere nouã ºi har nou. El oferã
mereu mijloace noi ºi metode noi, pentru stãrile mereu mai noi prin care trece omul ºi
omenirea. Dar biserica ºi mai marii ei n-au înþeles totdeauna acest mare adevãr. S-a mulþumit
de sute de ani cu un tipar vechi, cu niºte forme statice, cu niºte metode bune cîndva ºi vii, -
dar în vremile noi ºi în stãrile noi ale omenirii de azi în continuã transformare, acestea nu mai
erau de-ajuns. Acei oameni ai bisericii care înþelegeau acest mare imperativ al vremii, aceastã
mare trebuinþã a sufletelor, aceastã mare ocazie a Evangheliei, - erau însã prea puþini. Toþi
lucrãtorii Domnului trebuiau atunci sã iasã cu toatã puterea la semãnatul grîului sfînt în
ogorul sufletesc al oamenilor arat de frãmîntãrile ºi necazurile rãzboiului. Dar aceºti lucrãtori
în cea mai mare parte a lor - dormeau. Dormeau în lene ºi în ispite, dormeau în lãcomie ºi în
afaceri lumeºti, dormeau în politicã, dormeau în pãcatele veacului...
Pag. 194 Istoria - Vol. 1 - Cap. 17 - Lupta cu leul, lupta cu ursul...
Atunci a venit vrãjmaºul cel harnic care nu doarme - ºi a început sã semene el în acest
ogor pregãtit. A început sã semene tot felul de învãþãturi de la cele mai mult primejdioase
pînã la cele mai puþin...
Multe cãi pot pãrea omului bune, - spune Sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu, - dar pe urmã
se vãd cã duc la moarte (Prov. 14, 12) .
Prin noutatea lor, aceste învãþãturi au prins uºor, cãci fiii veacului acestuia sînt mai
înþelepþi decît fiii luminii (Luca 16, 8) . Cel rãu ºtie sã se foloseascã în scopurile lui de
marile prilejuri, mult mai înþelept decît greoii slujitori ai binelui. Lucrãtorii Evangheliei se
trezesc abia cînd vãd ogorul plin de neghinã. ªi nici nu ºtiu cînd a fost semãnatã fiindcã ei
dormeau, o vãd numai cînd a crescut mare.
T-
Noi nu vom spune niciodatã cã toþi acei care apãrã forma sînt greºiþi. Dacã au un cuget
curat, ei vor ajunge sã afle ºi Miezul.
Noi nu vom spune niciodatã cã toþi cei care mãrturisesc pe Hristos într-un fel evanghelic
deosebit în forma sa dinafarã de al nostru - sînt lucrãtori ai vrãjmaºului.
Sîntem adînc încredinþaþi cã mulþi dintre ei sînt niºte minunaþi copii ai lui Dumnezeu care au
adus pe calea mîntuirii multe suflete.
Dar nici nu vom putea spune niciodatã, cã sub orice motiv ar fi fãcutã, dezbinarea
credinþei este dupã voia de Dumnezeu. O dezbinare trebuie sã vinã. Dar o dezbinare de cãtre
pãcat, nu o dezbinare de cãtre credinþã!
Dacã în biserica Domnului lucrurile ajung la un moment dat într-o stare rea, atunci cei
care vãd rãul ºi doresc binele nu trebuie sã loveascã în învãþãtura care este bunã, ci sã
loveascã în cãlcãtorul ei, în pãcatul celor care nu trãiesc ci calcã aceastã învãþãturã. Trebuie
luptat nu împotriva a ceea ce este bun ºi rãmîne veºnic bun în bisericã, ci împotriva a ceea
ce este rãu în ea, cum a fãcut Mîntuitorul ( L u c a 1 9 , 4 5 - 4 6 ) . Pãcatul trebuie sã iasã
afarã din bisericã, nu cei care luptã contra lui.
Este sigur cã nu e uºor sã lupþi împotriva pãcatului care a prins niºte rãdãcini atît de
adînci ºi atît de întinse. Dar tot atît de sigur este ºi cã dacã doi sau trei se unesc ºi luptã în
numele lui Hristos - ei pînã la urmã tot vor învinge.
În acest punct este rostul Oastei Domnului.
T-
Dar în acest punct stã ºi marea greºealã pe care au fãcut-o ºi o fac mulþi din cei care cautã
ºi care vestesc mîntuirea lui Hristos. Fac binele acesta rãu. Doresc sã împlineascã porunca
lui Dumnezeu, dar împlinirea acestei porunci o fac cu preþul unei cãlcãri tocmai a ei.
Þinta poruncii este dragostea - spune Sfînta Scripturã. Dragostea care vine dintr-o inimã
curatã, dintr-un cuget bun ºi dintr-o credinþã neprefãcutã. Dar unii s-au depãrtat de acestea
ºi au rãtãcit... ei vor sã fie învãþãtori ai Legii - ºi nu ºtiu nici mãcar ce spun ºi ce urmãresc...
(1 Tim. 1, 5-7) .
Dragostea lui Hristos ne strînge cu ai noºtri ºi ai Lui - nu ne împrãºtie de ei
( 2 C o r . 5 , 1 4 ) . Dragostea lui Hristos ne uneºte cu fraþii noºtri - nu ne desparte de ei
(Evrei 10, 24) . Dragostea lui Hristos ne pãstreazã în biserica noastrã, nu ne scoate din
ea (Matei 18, 17; Efes. 5, 23; 1 Tim. 3, 15) .
Aºa ar fi trebuit sã facã ei voia lui Dumnezeu, cu toþii. Acolo unde au fost aºezaþi de El!
Sarea trebuie sã stea acolo unde a fost pusã. Lumina trebuie sã lumineze acolo unde a fost
aprinsã. Pomul trebuie sã aducã roade acolo unde a fost rãsãdit. Iar credinciosul trezit de
Duhul Sfînt trebuie sã mãrturiseascã acolo unde a fost nãscut.
Dacã învãþãtorii pãcãtuiesc, nu învãþãtura e vinovatã, ci vinovaþi sînt cei care o calcã.
Acei oameni care se trezesc la mîntuire trebuie sã pãrãseascã pãcatul, iar nu biserica. Ea este
Casa lui Dumnezeu cea adevãratã. Ea este aceea care are în ea învãþãtura ºi darurile
mîntuitoare de la început. Acei ce doresc mîntuirea trebuie sã pãrãseascã nu credinþa ci
pãcatul. Trebuie sã lupte ca sã iasã din bisericã rãul care s-a strecurat în viaþa celor care au
ajuns în slujba Domnului, nu sã lupte împotriva ei, care este Casa lui Dumnezeu.
Dar dacã cei care dorm în formalism fac un pãcat, - mulþi din cei care se trezesc din el
fac douã. În primul rînd pãrãsesc Calea cea care trebuie sã le rãmînã una ºi pe totdeauna. Iar
în al doilea rînd croiesc alte cãi lãturalnice care mãresc rãul prin ura confesionalã, prin bîrfiri
ºi judecãþi rãuvoitoare, prin certuri de partide ºi de interes aþîþãtoare de pizmã ºi de porniri
vinovate.
T-
Duhul acelor dezbinãri, este duhul sectar.
Omul acelor certuri vinovate este sectarul.
ªi partida acelor interese potrivnice voii lui Dumnezeu, potrivnice poruncii Evangheliei,
stricãtoare a unitãþii curate ºi semãnãtoare a urii între fraþi, - îngustimea aceasta intolerantã
ºi crudã, - aceasta este secta. Aceasta este neghina. Aceasta este semãnãtura vrãjmaºului în
biserica Domnului ºi în ogorul lui Hristos. Cãci duhul acesta, omul acesta ºi partida aceasta
face pretutindeni rãul iar nu binele.
T-
Împotriva acestui fel rãu ºi neevanghelic de vestire a Evangheliei - s-a ridicat Oastea
Domnului, mãrturisind trezirea naºterii din nou ºi trãirea cea vie pentru Hristos - în biserica
ºi în credinþa noastrã strãmoºeascã.
Pãrãsim pãcatul nu învãþãtura.
Ieºim din lume nu din bisericã.
Ne lepãdãm de satana nu de credinþã.
Ne schimbãm inima nu confesiunea.
ªi stricãm obiceiurile rele nu pe cele bune.
Dacã ne-am ridicat împotriva literei care omoarã Duhul, ne ridicãm ºi mai hotãrîþi
împotriva rãtãcirii care de asemenea Îl omoarã.
T-
Lupta aceasta n-a fost uºoarã. Oamenii interesului ºi leneviei dinãuntrul bisericii, supãraþi
de luminã, se repezeau s-o nimiceascã. Oamenii interesului dezbinãrii din afara bisericii - tot
aºa.
ªi astfel între aceste douã tabere din care unii Îl vestesc pe Hristos din duh de ceartã iar
alþii din slavã deºartã - Lucrarea cea sãnãtoasã a lui Dumnezeu, trebuie sã-ºi ducã lupta pentru
Adevãrul mîntuitor sub tot felul de lovituri ale acelor douã feluri de potrivnici. Prin amîndouã
aceste duhuri, vrãjmaºul cautã sã înãbuºe miºcarea cea sãnãtoasã trezitã ºi însufleþitã de
Duhul Domnului.
Amîndouã aceste partide ºi aceste douã duhuri, ale formalismului ºi ale sectarismului,
între ele se urãsc de moarte unul pe altul, dar împotriva Duhului curat al Oastei Domnului
aceste douã duhuri se unesc. Formalismul comod ºi decãzut bîrfeºte Lucrarea Domnului
numind-o sectã. Iar sectarismul îngust ºi interesat o bîrfeºte numind-o formalism... Numai fiii
lui Dumnezeu, atît din o parte cît ºi din alta o vãd ca pe puterea Duhului Sfînt care aduce
mîntuirea tuturor acelora care o cautã, în felul cel minunat pe care l-a vestit sf. ap. Pavel, sf.
Ioan Gurã de Aur ºi toþi Sfinþii Pãrinþi ºi martiri ai Bisericii pînã astãzi.
În misiunea aceasta grea, pe calea aceasta îngustã, Oastea Domnului a avut de la începutul
ei de dus o luptã uriaºã ºi neegalã. Era ca un miel care avea de luptat cu un leu ºi cu un urs.
A m în d o i a c e º ti v r ã jm a º i s e p u t e a u f o l o s i d e o r i c e f e l d e a r m e î m p o t r i v a O a s t e i - º i le º i
foloseau. Dar ea nu putea folosi împotriva lor decît armele nevinovãþiei ºi ale Duhului.
T-
Aceste douã duhuri potrivnice al formalismului ºi al sectarismului, au fost de la început
cei doi mari vrãjmaºi duhovniceºti împotriva cãrora Domnul a ridicat Oastea Sa. Aceºtia sînt
ºi rãmîn primejdiile ºi nenorocirile Oastei. În prãpastia celui de la stînga ºi a celuilalt de la
dreapta, au ºi cãzut ºi cad încã foarte mulþi din cei care au pornit pe calea sãnãtoasã de
mijloc, adevãratã ºi mîntuitoare dar foarte strîmtã printre aceste douã prãpãstii.
T-
Omul lui Dumnezeu prin care Domnul ºi Mîntuitorul nostru Isus Hristos a iniþiat Lucrarea
cereascã a Oastei Domnului a înºtiinþat mereu despre primejdia acestor douã prãpãstii ºi a
luptat mereu împotriva acestor douã duhuri nimicitoare de statornicie, nimicitoare de unitate,
ºi pînã la urmã nimicitoare de mîntuire.
Iatã un exemplu despre cum ducea pãr. Iosif lupta împotriva formalismului lipsit de putere
ºi gol de conþinut. Tot ce a spus el în privinþa aceasta se poate rezuma în exemplele pe care
le redãm mai jos:
“...Temeiul ºi temelia mîntuirii noastre este Isus Cel Rãstignit. Toate Scripturile ne spun
acest lucru ( I o a n 3 , 1 6 ; F a p . A p . 4 , 1 2 ) ... A cãuta mîntuirea înafarã de acest
Izvor al mîntuirii înseamnã a pierde vremea ºi a pierde mîntuirea... A cãuta mîntuirea fãrã
Isus Cel Rãstignit este a încerca sã faci pîinea fãrã fãinã... E o slãbiciune generalã a
creºtinilor de azi de a-L lãsa afarã pe Isus Cel Rãstignit din frãmîntãrile mîntuirii lor...
Diavolul e ºiret mare. El lasã creºtinilor frãmîntãrile mîntuirii, el lasã creºtinilor toate
rînduielile, toate obiceiurile, toate formele. El îºi bate capul doar cu un singur lucru: sã le
fure fãina din pîine, sã le fure mierea din fagure, sã-L fure pe Isus Cel Rãstignit din
frãmîntãrile mîntuirii lor. Se zice cã nicãieri nu doarme mai liniºtit diavolul decît acolo unde
se pãstreazã cu sfinþenie toate rînduielile ºi datinile, dar lipseºte Isus Cel Viu, viaþa ºi puterea
din El... De aceea sf. Pavel Îl apãrã cu atîta îndîrjire pe Isus Cel Rãstignit faþã de litera legii,
faþã de pãzirea poruncilor.
Astfel de luptãtori se cer ºi azi. Cãci ispititorul parcã aici a fãcut cele mai mari ravagii
sufleteºti... ªi le-a fãcut chiar acolo unde Isus Cel Rãstignit trebuia apãrat mai cu hotãrîre.
Eu mã uit spre pildã ºi la biserica romano-catolicã ºi vãd un lucru care mã doare. Cultul
exagerat ce s-a fãcut ºi acolo în timpul din urmã cu sf. Tereza, este o mare greºealã. Citesc
foaia lor Lumina Creºtinului din Iaºi - ºi în fiecare numãr se publicã nume ºi daruri de bani
de la cei ce spun cã sf. Tereza i-a mîntuit din fel de fel de necazuri ºi vor ajutorul ei. “Trimit
200 de lei pentru ajutorul ce mi l-a dat sf. Tereza de am scãpat de un mare necaz” - scrie
unul. “Trimit 100 de lei sã-mi ajute în dorinþa pe care o am - scrie altul - rezervîndu-mi
dreptul sã întregesc suma aceasta, dacã îmi va ajuta”. Un adevãrat tîrg. Eu de cîte ori citesc
aceastã urîtã paginã îmi vine sã plîng ºi sã zic ca sf. ap. Pavel: dacã oamenii se pot ajuta ºi
mîntui în felul acesta, apoi în zadar a murit Hristos ( G a l . 2 , 2 1 ) . Jertfa Lui este de
prisos.
...Noi însã Îl vom vesti mereu numai pe Isus Cel Rãstignit, oricîte împotriviri se vor ridica
împotriva noastrã... Cãci ºtim ºi credem cã numai în Numele Lui ºi în puterea Crucii Lui este
viaþã ºi mîntuire adevãratã...”
T-
“Ceva despre Credinþã”... O. D. nr. 40 din 2 octombrie 1932.
Cu cîþiva ani mai tîrziu, cînd lupta între Duhul care dã viaþã ºi litera care omoarã
ajunsese la cea mai înverºunatã formã în istoria Oastei Domnului, cuvîntul testamentar al pãr.
Iosif a rãsunat ca un îndreptar ºi ca un legãmînt de foc. În mijlocul a sute de fraþi veniþi din
toatã þara la marea adunare de Rusalii de la Sibiu în anul 1935, el exprima limpede cu toatã
durerea dar ºi cu toatã hotãrîrea adevãrata esenþã a luptei Oastei Domnului în bisericã ºi tot
rostul ei mîntuitor, - în cele de mai jos:
“...Oastea Domnului nu este ceva nou. Ea este una din frãmîntãrile mîntuirii pe care le
vedem în Sfintele Scripturi. ªi în special Oastea este una din frãmîntãrile vieþii primilor
creºtini. Ca ºi viaþa primilor creºtini Oastea este opera Cincizecimii... Ea a ieºit din lucrarea
ºi revãrsarea Duhului Sfînt. De aceea i-am ºi ales ca praznic special Praznicul Duhului Sfînt.
În istoria mîntuirii neamului omenesc Cincizecimea este un hotar de viaþã nouã. Golgota a
iscãlit zapisul împãcãrii noastre cu Dumnezeu, iar Cincizecimea i-a pus pecetea Duhului
Sfînt. Cincizecimea a dat pe primii creºtini, pe creºtinii cei adevãraþi. ªi aceºtia împreunã -
ap o sto li ºi cred incio ºi - au fo rm at b iserica cea ad ev ãratã, biserica cea vie, biserica D u h u lu i
Sfînt.
Cincizecimea a adus în lume dragostea ºi frãþietatea primilor creºtini. Nu este ceva mai
minunat decît sã citeºti prin Faptele Apostolilor viaþa primilor creºtini, rãmaºi dupã Ziua
Cincizecimii... (Fap. Ap. 2, 41-47 ºi 4, 31-35) .
ªi Cincizecimea a mai fãcut ceva. Mîntuitorul a aflat în lume litera legii. Puterea literei
legii ajunsese la culme - ca sã zic aºa - atunci cînd L-a rãstignit pe Fiul lui Dumnezeu.
Cincizecimea a omorît aceastã literã ºi a slobozit în lume Duhul.
Se ridicã însã ºi aici marea întrebare: de ce n-a rãmas pînã la sfîrºit aceastã operã a
Duhului Sfînt? De ce n-a rãmas pînã la sfîrºit Cincizecimea în viaþa creºtinãtãþii? Cãci doar
nu se poate tãgãdui adevãrul cã s-a dus demult-demult traiul ºi viaþa primilor creºtini.
Creºtinãtatea de azi pusã faþã în faþã cu viaþa ºi creºtinãtatea din Faptele Apostolilor - este
ceva necunoscut... e tocmai ca ºi omul cel viu pus alãturi de omul-schimonositurã, care se
împlîntã prin semãnãturi pentru a speria cu el ciorile.
Întrebarea de ce a slãbit viaþa primilor creºtini nu e greu de dezlegat. Creºtinismul a ajuns
acolo unde este azi pentru cã creºtinii n-au rãmas în duh ci rînd pe rînd s-au întors iarãºi la
literã. În viaþa creºtinãtãþii în istoria mîntuirii s-a dat ºi se dã o mare bãtãlie între duh ºi
literã, între creºtinismul cel gol ºi între creºtinismul cel plin de Duhul Sfînt.
Creºtinii cei dintîi cîºtigaserã cu totul aceastã luptã, biruiserã cu totul litera. Dar în
scurgerea vremii, încetul cu încetul litera a început iarãºi a omorî duhul... creºtinii s-au întors
iarãºi la literã, la acele începuturi slabe ºi sãrãcãcioase cum le numeºte sf. ap. Pavel. Încã
pe timpul ap. Pavel vedem o luptã îndîrjitã între duh ºi literã. Litera prinsese iarãºi putere...
ºi pe urmã litera a biruit. Creºtinismul s-a golit de duh ºi s-a umplut iarãºi de literã.
Foarte bine, - va zice cineva, - dar biserica a rãmas! Da, e adevãrat, Biserica cea
întemeiatã în Ziua Cincizecimii a rãmas ºi va rãmîne pînã la sfîrºitul veacurilor. Dar rãul este
c ã r î n d p e r î nd bi s erica º i -a pi erdut t ot m ai m ul þ i ºi t ot m ai m ul þ i din cop i i i ei c e i
duhovniceºti, din copiii ei cei adevãraþi.
Zice sf. ap. Pavel: Nu ºtiþi cã trupul vostru este biserica Duhului Sfînt care locuieºte în
voi? (1 Cor. 6, 19). ...Ei bine, tocmai aceastã Bisericã, Biserica Duhului Sfînt din noi, a slãbit
ºi s-a stricat în curgerea vremii... Creºtinii duhovniceºti au început a deveni lumeºti... Iar din
biserica lor a fugit Duhul Sfînt ºi s-a aºezat duhul lumesc. A zburat Porumbelul ºi s-au aºezat
ciorile pãcatului. Litera ºi lumea au omorît duhul. Astfel cã despre mulþi creºtini s-ar putea
zice: voi sînteþi biserica duhului veacului acestuia.
ªi fireºte cã odatã cu aceasta s-a resimþit ºi a slãbit ºi biserica, pentru cã Biserica o

formeazã copiii ei cei vii, fiii ei cei duhovniceºti.
Aici intrã rosturile Oastei ºi istoria Oastei. Noi ostaºii Domnului am fost învredniciþi de
Domnul ca sã fim cercetaþi cu Duhul Lui Cel Sfînt. Un vînt ceresc a suflat peste noi ºi ne-a
trezit la o viaþã nouã. O Cincizecime ne-a nãscut din nou cu putere ºi ne-a trezit ca pe primii
creºtini. Noi eram morþii din viile lui Ezechiel. Ne omorîse litera ºi pãcatul. Iar din moartea
aceasta ne-a înviat numai suflarea Duhului Sfînt. Duhul Sfînt a fãcut din noi fraþi ºi surori.
Duhul Sfînt a înviat între noi trãirea ºi frãþietatea din viaþa primilor creºtini. Duhul Sfînt a
fãcut adevãrate minuni cu noi.
Biserica ar trebui sã se bucure de aceastã revãrsare cãci ea s-a întãrit prin aceastã minune.
ªi nu ne putem închipui cã biserica ar putea sã urascã pe cei mai buni copii ai ei. Ne îngrozim
ºi numai la gîndul cã ar putea sã se împlineascã cele de la Ioan 9, 25, sã fie alungaþi tocmai
cei ce strigã: orbi eram ºi acum vedem!
Multe biruinþe a fãcut Oastea Domnului, dar cea mai mare eu socot cã este lupta ce a
dat-o cu litera. Din creºtinii de literã a fãcut creºtini de duh. Din creºtini de nume a fãcut
creºtini de faptã.
ªi lupta aceasta iubiþii mei nu e gata. Ea se dã încã cu furie, cãci satana tot aici se învîrte:
ca sã fure Duhul din Oaste. Sã fure miezul ca sã rãmînã numai gãocile.
Iubiþii mei, în frãmîntarea de acum din Oaste eu vãd bãtaia dintre duh ºi literã. Marea bãtãlie
se dã azi la punctul acesta: o va birui pe Oaste litera, sau o va birui ea pe literã! La punctul
acesta cãdem sau biruim. La punctul acesta va cãdea Oastea sau va birui. Va rãmînea sau
va pieri. Oastea va trãi ºi va birui numai pînã ce va sta sub suflarea ºi revãrsarea Duhului
Sfînt. Cînd va zbura din ea Porumbelul acesta, Oastea ºi-a sfîrºit viaþa. Va rãmînea în þara
aceasta mai mult doar ca o “societate”.
Iubiþii mei, eu mulþumesc lui Dumnezeu cã pe mine un vas slab ºi nevrednic, m-a folosit
Domnul în lupta aceasta. ªi dacã în lupta aceasta mi-am pierdut liniºtea, mi-am pierdut
averea, mi-am pierdut viaþa, - nu-mi pare rãu, ci dau slavã lui Dumnezeu, ºi pînã la ultima
mea suflare voi lupta ca sã biruie duhul.
În ºcoala apostolului Pavel am învãþat ca sã-L apãr cu îndîrjire pe Isus Cel Rãstignit, faþã
de litera legii. ªi pînã la sfîrºit Îl voi apãra. ªi dacã în lupta aceasta mi se cere sãu dau ºi
preþul vieþii, sînt gata sã-l dau oricînd.
Voi striga ºi pe fraþii mei de la fronturi sã stea ºi ei în lupta aceasta pînã la sfîrºit, fãcînd
strajã cu toþii în jurul lui Isus Cel Rãstignit. Sã nu ne fure satan pe Isus Cel Rãstignit. Sã nu-L
pierdem pe Isus Cel Rãstignit...
...ªi dacã în acest rãzboi ceresc ni se cer ºi jertfe, dacã sîntem prigoniþi ºi urîþi, - noi sã
dãm slavã lui Dumnezeu. Acestea sînt o mãrturie cã sîntem cu adevãrat pe cîmpul de luptã
al Domnului. Sã luptãm pînã la sfîrºit pe acest cîmp de luptã ca sã dobîndim pe urmã cununa
vieþii celei veºnice...”
T-
(Din cuvîntarea pãr. Iosif þinutã la Rusalii în adunarea O. D. din Sibiu - Isus Biruitorul nr.
26 din 23 iunie 1935)
T-
Aceasta era misiunea Oastei în bisericã - ºi tot aceasta a fost ºi cauza pentru care a fost
ºi va fi ea nesuferitã de oamenii literei. De oamenii uscaþi ºi morþi în niºte forme cu înfãþiºare
de evlavie dar fãrã viaþã creºtinã, fãrã roadele Duhului Sfînt, fãrã Hristos Cel Viu ºi
Mîntuitor.
T-
Dar precum a luptat Oastea de puternic ºi de hotãrît împotriva duhului formalist,

împotriva acestui duh al literei din bisericã, spre a turna în formele cele frumoase ale
învãþãturii adevãrate viaþa cea sãnãtoasã ºi lucrãtoare a unei credinþe rodnice prin Duhul
Sfînt, - tot aºa de puternic ºi de hotãrît a avut de luptat Oastea Domnului ºi împotriva duhului
sectar. Împotriva acelui duh de rãtãciri ºi dezbinãri care se nãpustea împotriva bisericii vii
ºi împotriva Adevãrului mîntuitor cu tot atîta furie ca pe vremea sf. ap. Pavel.
Într-adevãr cînd citeºti despre lupta cea plinã de hotãrîre ºi de durere pe care au dus-o
sfinþii apostoli încã de la început împotriva acelor “vînturi de învãþãturi, prin viclenia
oamenilor ºi prin ºiretenia lor în mijloacele de amãgire care purtau pe unii fraþi încoace sau
încolo”, ca pe niºte corãbii fãrã cîrmã, ca pe niºte copii fãrã minte ( E f e s . 4 , 1 4 - 1 5 )
- îþi vine sã te întrebi cu amãrãciune: cum pot unii sã treacã aºa de repede de la Cel care i-a
chemat prin harul lui Hristos (Duhul Sfînt) - la o altã evanghelie (Gal. 1, 6) .
Împotriva acestor tulburãtori ºi dezbinãtori ai fraþilor, ai adunãrilor, ai bisericii
Domnului au avut de luptat toþi sfinþii apostoli, adicã toþi cei care doreau biserica cea vie
plinã de roadele Duhului Sfînt, - ºi care luptau pentru ea. De la prima Epistolã ºi pînã la
ultima, prin tot Noul Testament trece ca un fir roºu lupta aceasta împotriva credinþelor
rãtãcite ºi rãtãcitoare.
Vrãjmaºul mîntuirii este foarte viclean. Dupã ce îl scapã pe om din laþurile literei moarte,
el îi pune în cale laþul învãþãturilor dezbinãtoare ºi strãine, cele douã duhuri nimicitoare care
pîndesc ºi dintr-o parte ºi din alta calea mîntuirii, care sînt în slujba aceluiaºi vrãjmaº. Cînd
omul se trezeºte din moartea literei, cînd sufletul o ia pe calea cea vie, pe urmele Domnului
Isus, pe drumul trãirii cu fapta ºi cu adevãrul în slujba Evangheliei în Biserica cea care este
Casa lui Dumnezeu, Stîlpul ºi temelia Adevãrului
( M a t e i 2 1 , 1 2 - 1 3 ; 1 T i m . 3 , 1 5 ) , - atunci vine ispititorul cu alt mijloc ºi mai
viclean. Atunci vine cu o amãgire ºi mai primejdioasã ºi îl face pe om sã sarã peste drumul
cel strîmt în cealaltã prãpastie, în rãtãcirea cea sectarã, de care se întrista sf. ap. Pavel cînd
le scria romanilor: Vã îndemn fraþilor sã vã feriþi de cei care fac dezbinãri ºi tulburare
împotriva învãþãturii pe care aþi primit-o de la început. Depãrtaþi-vã de ei, cãci astfel de
oameni nu slujesc lui Hristos ci pîntecelui lor; ºi prin vorbiri dulci ºi amãgitoare ei înºalã
inimile celor lesne crezãtori ( R o m . 1 6 , 1 7 - 1 8 ) . Sau cînd scrie corintenilor atît de
îndurerat: ...într-adevãr, dacã vine cineva sã vã propovãduiascã un alt isus pe care noi nu l-am
propovãduit sau dacã este vorba sã primiþi un alt duh pe care nu l-aþi primit sau o altã
evanghelie pe care n-aþi primit-o - oh, cum îi îngãduiþi de bine... Oamenii aceºtia sînt niºte
apostoli mincinoºi, niºte lucrãtori înºelãtori, care se prefac în apostoli ai lui Hristos. ªi nu
este de mirare cãci chiar satana se preface într-un înger de luminã. Nu este de mirare dar cã
ºi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihãnirii... (2 Cor. 11, 4-15) .
Tot aºa vorbeºte despre aceºtia sf. ap. Petru (2 Petru 3, 16-18) .
Sau sf. ap. Ioan (2 Ioan 10-11) .
Sau sf. ap. Iuda, care era atît de necãjit împotriva rãutãþii pe care o fãceau sectarii aceºtia
în biserica Domnului ºi în adunãrile fraþilor, încît toatã epistola sa este un puternic strigãt de
durere ºi de luptã contra nelegiuirilor acestor ucigaºi de suflete - ºi de îndemn la zidirea pe
credinþa preasfîntã de la început, la statornicia în dragostea dintîi (Iuda 3-23) .
Mîntuitorul Însuºi înºtiinþase cã vor veni astfel de duhuri care se vor sluji de unii oameni
spre a rãspîndi rãtãciri ºi pierzare spre a înºela dacã le va fi cu putinþã chiar ºi pe cei aleºi
(Matei 24, 23-26) .
T-
Oastea Domnului a avut deci ºi ea încã de la începutul ei de luptat ºi cu aceastã a doua

primejdie. ªi cu acest al doilea vrãjmaº duhovnicesc, cu duhul sectar.
Pe cît lupta de îndurerat pãr. Iosif împotriva literei potrivnice Lucrãrii Duhului Sfînt, care
venea dinãuntrul bisericii, pe atît lupta de îndîrjit împotriva rãtãcirii potrivnice Lucrãrii
Adevãrului, care venea dinafara ei. Împotriva acestor duhuri dinafarã, el a scris lucruri pline
de o revoltã ºi o durere asemenea sfinþilor apostoli sau a sfinþilor pãrinþi.
Vom reda doar cîteva exemple din decursul primilor ani:
T-
În Lumina Satelor nr. 24 din 22 iunie 1924, scrie: “...aceºti proroci mincinoºi vreau sã
vã înstrãineze de bisericã - ºi vreau sã nu vã faceþi datoria faþã de þarã... ªtiu ei cã acestea
douã au fost reazemul vieþii noastre de neam românesc ºi cã despãrþindu-vã de ele, vine de
la sine rãtãcirea...”
De fapt, la începutul de atunci, propaganda sectarã nici mãcar nu vorbea despre naºterea
din nou care azi spun cã este botezul nou propovãduit de ei. Ci toatã vorbirea lor era
întemeiatã doar pe ura contra preoþilor ºi pe motivarea cu pãcatele acestora.
Iatã de exemplu scrisoarea pe care o publicã L. S. nr. 25 din 29 iunie 1924. O transcriem
exact cum este scrisã, ca sã se vadã nu numai rãutatea ci ºi prostia rãtãcirii:
Un pocãit”. Lumina Satelor din duminica trecutã a ajuns ºi în mîna unui pocãit. Cãtrãnit
omul de adevãrurile spuse rãspicat în articolul Prorocii mincinoºi, se vede - îmi trimite
urmãtoarea scrisoare pe care îi fac plãcerea sã ºi-o mai poatã citi încã o datã, tipãrind-o aici:
“Domnule Preot!
În gazeta Lumina Satelor din sãptãmîna trecutã am cetit un Articol despre
Greºelile pocãiþilor. Eu întreb pe Dta de unde oare ºtii Dta minciunã asta. Ori ai
m i n þ i t - o c h i a r D - t a d i n c ap u l D -t ale ? Ast a n u - i a d e v ã r a t . D - t a v r e i s ã f i i u n
Predicator a Minciuni i . Vrei D-ta sã predici Evanghelia cu minciuni? Sãþi fie
ruºine.
Te rog sã te pocãieºti de la oroarea D-tale ºi sã nu mai scrii astfel de minciuni
încontra creºtinilor altfel va fi dusã cercetare încontra D-tale.
Cu toatã stima.”
- ºi nu iscãleºte omul.
Acum sã ne înþelegem: cînd faci un lucru ºi nu ai omenia sã recunoºti cã e al tãu, numai
creºtineºte nu este. Eu o spun: nu e creºtin cel ce mi-a trimis scrisoarea fiindcã vrea sã rãmînã
ascuns în tufã, ºi de acolo sã ameninþe.
Apoi, oricine ai fi frate, sã-þi citeºti încã o datã scrisul tãu ºi sã te gîndeºti dacã un creºtin
adevãrat poate sã scrie aºa cãtre un preot. Eu nu te judec, dar te dau în judecata obºtii, ca
aceastã obºte cu bunã credinþã sã vadã o datã mai mult cum lucreazã pocãiþii (duhul sectar)
- ºi sã fie o dovadã de întãrire ºi pentru spusele mele din acel articol.
Atît acum. De eºti unul din rãtãciþii care rîvnesc încã sã afle calea Adevãrului, aratã-te,
vino la mine ºi voi încerca sã þi-o luminez. Iar de eºti fiul pierzãrii deja, Dumnezeu sã Se
îndure de tine ºi de sufletul tãu, cînd vei avea sã dai seamã la Judecatã de el...”
T-
Despre multele abateri de la calea Adevãrului a unor astfel de oameni, - au apãrut în
scrierile pãr. Iosif multe dovezi amare. Dar cauza tuturor abaterilor de la credinþã spre
sectarism, se poate încadra în cele spuse de acest luminat om al lui Dumnezeu în articolul de
mai jos: T-
Oastea Domnului ºi combaterea sectarismului

Despre combaterea sectarismului se vorbeºte mult ºi în multe feluri. Noi cu Oastea
Domnului folosim în aceastã combatere munca pozitivã: evanghelizarea.
Sectarismul nu este, în cele din urmã, decît o însetoºare religioasã dupã mai multã pãºune
duhovniceascã. Cînd am dat sufletelor aceastã pãºune, ele nu mai pleacã sã o caute în altã
parte. Evanghelizarea este singura combatere cu succes a sectarismului. Combaterea negativã:
batjocurile, apelarea la jandarmi, violenþele, - duc tocmai la rezultatul contrar (de aceea noi
nu le folosim).
În combaterea sectarismului, noi cu Oastea Domnului folosim chemarea cea dulce a
Mîntuitorului ºi pãºunea cea sufleteascã. În felul acesta am atras în Oaste o mulþime de
suflete care se pregãteau sã plece în altã parte. Iatã mai jos o pildã din cele multe ce ne vin:
Scumpe pãrinte,
Eu, subsemnatul, cît ºi soþia mea, am fost pînã în prezent în secta numitã baptistã timp
de 4 ani ºi aceasta nu pentru cã aº fi fost în contra sfintei noastre biserici ortodoxe, ci din
cauzã cã nu gãseam o societate care sã fie devotatã Domnului.
Cu mare bucurie am aflat acum, prin cartea Intraþi în Oastea Domnului cã existã aceastã
societate de oameni pocãiþi ortodocºi ºi de aceea venim cu rugãmintea sã ne primiþi ºi pe noi,
adicã eu ºi soþia mea în Oastea Domnului Isus. Noi promitem cã vom fi credincioºi ºi ne vom
lupta sã putem aduce ºi alte suflete în Oastea Domnului.
Pentelei Cojocar ºi soþia Domnica
Clirucica nr. 762 Cernãuþi.
T-
Istoria va spune ce a fãcut Oastea Domnului în direcþia aceasta ºi tot istoria nepãrtinitoare
ºi mustrãtoare va spune în cîte locuri ºi cîþi au folosit aceastã Oaste (ºi în ce fel) pentru
combaterea sectarismului.
L. S. nr. 3 din 15 ianuarie 1928.
T-
Marile adevãruri Dumnezeieºti sînt simple ºi puternice.
Marii oameni adevãraþi ai lui Dumnezeu care le-au primit aceste adevãruri direct de la
Dumnezeu, le-au înþeles drept ºi le-au grãit limpede.
Dar dupã aceºti mari oameni adevãraþi de la început, diavolul ºi-a adus nu dupã multã
vreme ºi pe marii lui prefãcuþi care bãgîndu-se între oameni ºi adevãr, zicînd cã îl explicã l-au
complicat. ªi spre nenorocirea lor ºi a omenirii, aceºtia în loc de lumini au adus umbre ºi în
loc sã dãrîme un zid au ridicat sute.
Astfel aceºtia au fãcut ca astãzi oamenii care ar trebui sã se numeascã fericit ºi dulce cu
un singur nume ceresc de creºtini, - se numesc trist ºi amar cu zeci de nume lumeºti:
ortodocºi, catolici, protestanþi, baptiºti, adventiºti, penticostali, - denumiri care în afarã au
pierdut sunetele Sfîntului Nume al lui Hristos, iar înãuntru, în majoritatea lor au pierdut orice
asemãnare cu Duhul Lui (Rom. 8, 9) .
În felul acesta satana i-a învrãjbit într-atîta pe oameni de nu se mai pot apropia unul de
altul. - ªi i-a fãcut sã se urascã în aºa fel cã umblã sã se nimiceascã plini de urã unii pe alþii
tocmai în numele apãrãrii Evangheliei ºi a vestirii Adevãrului.
Iatã cît de bine a înþeles acest adevãr pãr. Iosif ºi cum atrãgea el atenþia oamenilor asupra
înºelãciunii diavolului:
“Se batjocoreau din Biblie.

Un lucru ciudat am vãzut astã varã într-un sat. Într-o strînsurã de oameni, doi creºtini -
un sectar ºi un alt credincios - se batjocoreau din Biblie.
- Voi sînteþi prorocii cei mincinoºi de la Matei cap. atîta ºi vers. atîta, zicea unul.
- Voi sînteþi mormintele cele sparte de la Marcu cap. atîta ºi vers. atîta - rãspunse celãlalt.
- Tu eºti orbul de la Ioan.
- Tu eºti pomul cel uscat de la Ieremia!...
ªi aºa mai departe curgeau batjocurile biblice. Rãsfoiau Biblia ºi se batjocoreau cu
Apropiindu-mã de ei, aºteptau sã mã bag ºi eu în discuþia lor, dar eu astfel le-am rãspuns:
- Dragii mei, dacã Isus Mîntuitorul S-ar ivi în aceastã clipã aici, apoi desigur ar lua biciul
în mînã ºi v-ar cîrpi pe amîndoi pentru cã folosiþi Cuvintele Lui spre a vã batjocori unul pe
altul. Vã batjocoriþi cu Cuvîntul lui Dumnez eu. Acest lucru nu face parte din duhul
Evangheliei Mîntuitorului. Ascultînd la voi, cei care nu cunosc Biblia îºi vor închipui cã
aceastã Carte Sfîntã este o carte de batjocuri.
Amintesc aceastã întîmplare ºi pentru ostaºii noºtri din Oastea Domnului. Sînt unii
oameni, mai ales între sectari, care stau gata numai de discuþii ºi de certuri biblice, certuri
care nu duc la nici un rezultat bun ºi la nici un folos sufletesc. Sã ne ferim de aceste discuþii
nefolositoare, ascultînd sfatul ap. Pavel: “iar de întrebãrile nebune ºi de sfezile cele pentru
lege te fereºte cãci sînt nefolositoare ºi deºarte. De omul eretic, dupã una ºi a doua sfãtuire,
te fereºte
( T i t 3 , 9 - 1 0 ) . Adu-le aminte de aceste lucruri ºi roagã-i fierbinte sã se fereascã de
certurile de cuvinte care nu duc la alt folos decît la pieirea celor ce le ascultã. Un rob al
Domnului nu trebuie sã se certe ci sã îndrepte cu blîndeþe pe potrivnici în nãdejdea cã
Dumnezeu le va da pocãinþa spre cunoaºterea adevãrului” (2 Tim. 2, 14-24) .
Sã ne ferim de discuþiile deºarte ºi nefolositoare. Noi, ostaºii Domnului sã ne vedem de
zidirea noastrã cea sufleteascã - ºi de lucrul Domnului. Prin rîvna, prin apostolia ºi prin
jertfelnicia noastrã sã facem sã strãluceascã ºi sã biruiascã în lume adevãrul ºi dragostea
Evangheliei”.
T-
De acest gînd nobil ºi sfînt a fost cãlãuzit acest om al lui Dumnezeu în toatã viaþa ºi în
toatã mãrturisirea lui, convins fiind cã singurã credinþa cea vie ºi sãnãtoasã poate îndrepta
rãul cel mare ºi poat e vi ndeca rãnil e cele îngrozitoare pe care le-au fãcut în suflete
formalismul ºi sectarismul.
Am fost martor odatã la o discuþie a pãrintelui cu un astfel de suflet nenorocit de duhul
sectar. Venise omul nu ºtiu de unde ºi nu se oprise nici în librãrie, nici la administraþie ci
pãtrunsese pînã în odãiþa noastrã de redacþie unde lucram la o masã cu omul lui Dumnezeu,
grãbiþi sã sfîrºim la timp o muncã la foaia Isus Biruitorul.
Pãrintele scria ºi cerceta prin Biblie, adîncit în lucrul sfînt. Intrînd omul, lãsã condeiul
pe masã ºi îl întrebã cu bunãtate cine este ºi de unde vine, aºa cum fãcea cu toþi, plin de
rãbdare ºi de iubire. Mai ales cã omul care venea se vedea cã e un om foarte simplu:
- Sînt robul lui Hristos ºi vin sã vã vestesc adevãrul.
- Bine frate, - zise înþelegãtor pãrintele, - spune-ne ce fel de adevãr ne vesteºti.
- Sã vã pocãiþi, cãci altfel veþi pieri. Cãci numai dacã vã pocãiþi veþi cunoaºte adevãrul.
ªi adevãrul vã va face slobozi.
- D-ta eºti slobod frate?
- Da, eu sînt slobod. Eu nu mai sînt robul crucii, al bisericii, al sfinþilor. Eu ascult acum
numai de Dumnezeu ºi de nimeni altcineva. Dar voi sînteþi încã tot în robia formelor.
- D-ta ne cunoºti pe noi frate?
- Sigur cã vã cunosc. Scrieþi la gazetã cã puþin aluat dospeºte toatã plãmãdeala...
- Sãrmanul de tine, îi zise întristat pãrintele de zãdãrnicia discuþiei cu el, adevãrat cã
puþin aluat sectar a dospit rãu toatã plãmãdeala cea bunã pe care o aveai în sufletul tãu. Te
rugãm sã ieºi ºi sã ne laºi în pace. Vremea noastrã este atît de scumpã - ºi n-o putem pierde
fãrã folos cu astfel de discuþii.
Dupã ce omul ieºi spunînd rãstit Bunã ziua, pãrintele privi trist ºi spuse:
- Sãrmanele suflete, cum le-a otrãvit duhul sectar. Ce duh rãu este ºi duhul acesta! Vom
avea de lupta pînã la moarte contra lui. De ce a binecuvîntat Mîntuitorul pe copii? - Pentru
cã ei nu se laudã cu ce nu au ºi nu predicã despre ce nu cunosc ºi nu înþeleg.
T-
În sãrbãtoarea sf. Gheorghe (23 aprilie) a anului 1930, împreunã cu fraþii ostaºi din Sadu,
Tãlmãcel ºi Sebeºul de Jos, Oastea din Sibiu în frunte cu pãr. Trifa au fãcut o frumoasã
adunare în comuna Gura Rîului din apropiere de Sibiu. Spunem ceva mai pe larg cîteva
lucruri despre aceastã adunare pentru cã cunoaºterea lor va ajuta pe cititor sã-ºi facã o dreaptã
pãrere despre adevãr în multe învinuiri pe care le va întîlni mai tîrziu împotriva pãrintelui
Trifa.
...Din odãile redacþiei de la Sibiu - scria raportul adunãrii - am plecat o ceatã mare de
peste 60 de ostaºi ºi ostaºe... cu steagul Oastei în frunte, în douã autobuze. Ajunºi în sat, ne
încolonãm în rînduri 4 cîte 4 ºi plecãm spre bisericã cîntînd Hristos a Înviat. În faþa bisericii
mulþime de popor. Intrãm la vecernie. Slujeºte pãrintele locului I. Manta ºi pãrintele Trifa.
În stranã cîntã ostaºii Domnului.
Dupã vecernie vorbeºte pãr. Trifa despre Învierea Domnului în legãturã cu naºterea din
nou ºi viaþa cea nouã... În comunã fiind cîþiva rãtãciþi de sectari, pãrintele Trifa vorbeºte pe
larg despre învãþãturile bisericii ºi a Sfintei Tradiþii arãtînd pe ce povîrniº apucã cei ce îºi
schimbã credinþa. Aminteºte cu numele o comunã unde 11 familii trecute la diferite secte, în
decurs de 8 ani ºi-au schimbat credinþa tot la doi ani. Acuma au devenit aproape toþi
tremurãtori, - dar toate semnele aratã cã nu se vor opri nici aici. Oastea Domnului s-a
înfiripat tocmai sã fereascã pe oameni de astfel de cumplite rãtãciri. Oastea Domnului este
un rãspuns la insinuãrile sectare cã numai ei nu beau, nu înjurã, etc. Duhul sectar umblã sã
atragã sufletele oamenilor pe povîrniºul schimbãrilor de credinþã. Oastea Domnului îi atrage
pe oameni spre bisericã ºi îi redã bisericii ca membrii vii ºi luptãtori...”
T-
L. S. nr. 18 din 4 mai 1930.
T-
Este nevoie mereu sã ne întoarcem spre adevãrurile curate ºi simple de la început, chiar
dacã mai tîrziu aceste adevãruri nu ne sînt totdeauna ºi întru totul pe plac. Pentru cã oamenii
mari prin care Dumnezeu ne-a vorbit odatã, trebuie sã fie crezuþi ºi ascultaþi mereu, chiar ºi
în acele lucruri asupra cãrora noi mai tîrziu am primit prea uºor o altã pãrere. Dacã felul lor
de vieþuire a fost ºi a rãmas pînã la sfîrºit o luminoasã ºi puternicã pildã - toate cuvintele lor
sînt adevãruri ºi îndemnuri pe care noi urmaºii lor sîntem datori sã le ascultãm ca venind din
partea lui Dumnezeu (Gal. 4, 14; 1 Tes. 2, 13; Evrei 13, 7) .
Iatã în privinþa aceasta un alt adevãr scris de pãr. Iosif, cu privire la esenþa problemei de
mai sus:
“...Biblia fiind Cartea lui Dumnezeu trebuie cititã cu credinþã, cu rugãciune ºi cu ajutorul
Duhului Sfînt, care este Autorul ºi Scriitorul ei... Biblia este o Carte scrisã pe înþelesul
tuturor. Dumnezeu S-a îngrijit ºi aici ca hrana cea cereascã din Biblie sã fie la îndemîna
tuturor. Biblia cuprinde cea mai uºoarã hranã duhovniceascã - pîine ºi apã. Cele mai multe
ºi mai însemnate din învãþãturile Scripturilor sînt spuse atît de uºor încît ºi copiii le pot
înþelege.
Dar - în Biblie sînt ºi mîncãruri duhovniceºti mai grele: sînt ºi locuri mai greu de înþeles. Sînt
locuri - mai ales unde e vorba de dogma de credinþã - pe care Sfinþii Pãrinþi le-au meditat o
viaþã întreagã ºi au scris despre ele cãrþi întregi. Sînt locuri pe care soboare întregi le-au putut
lãmuri. Astfel de locuri nu se þin de priceperea noastrã...
De cîte ori vei da peste un loc greu din Biblie sã zici: asta este o mîncare prea grea pentru
mine, sã trec mai departe cãci slavã Domnului este aici în Cartea aceasta mîncare destulã.
Însã dureros, foarte mulþi creºtini care intrã în ºcoala cea mare a Bibliei, tocmai în
greºeala aceasta cad: se opresc tocmai la locurile cele grele... Bagseama ºi aceasta este o
ispitã a diavolului.
Eu m-am gîndit în mine cã astfel de creºtini sînt în asemãnarea omului care mîncînd
peºte, leapãdã carnea ºi înghite oasele...
...În special sectarii au o deosebitã atragere pentru mîncarea cea osoasã din Biblie. Îi vezi
pe toate drumurile închirciþi în oase ºi încercînd sã închirceascã ºi pe alþii... Uitaþi-vã de pildã
la mileniºti în ce oase mari ºi ascuþite s-au înecat. Uitaþi-vã la toþi sectarii cum se leagã
tocmai de locurile pe care le-au lãmurit Sf. Pãrinþi ºi soboarele ecumenice. Pe semne Sf.
Pãrinþi ºi soboarele au greºit - ºi vin ei acum sã rectifice dogme de credinþã. Asta-i o greºealã
de care tot creºtinul trebuie sã se fereascã. Nu pentru asta ni s-a lãsat nouã Biblia...
...Noi sã citim în Biblie ca sã aflãm în ea pãºune ºi apã pentru sufletul nostru, pentru
rodirea vieþii noastre. Cãci slavã Domnului Biblia este plinã de astfel de locuri...”
T-
Rev. “O. D.” nr. 1 din 25 decembrie 1929, pag. 8-9.
T-
Iatã un alt cuvînt clar asupra adevãrurilor de mai sus:
“...Prin unele pãrþi s-a ivit o învãþãturã nouã care spune tot felul de lucruri închipuite
despre lucrarea Duhului Sfînt. Aºa numiþii penticostali spun cã Duhul Sfînt S-ar pogorî
într-un chip deosebit asupra lor, provocîndu-le ameþeli, aiureli, adormire ºi alte stãri în care
pot spune lucruri noi vorbind în limbi. Inochentiºtii din Basarabia spun nici mai mult nici mai
puþin decît cã Duhul Sfînt S-ar fi întrupat într-un pãcãtos de pãmîntean cu numele Inochentie.
Ce greºeli mari ºi ce hule la adresa Duhului Sfînt... sã spui cã El vorbeºte prin ameþeli,
prin somnuri ºi prin fel de fel de aiureli ºi scamatorii. Rãtãcirea aceasta se ivise ºi pe vremea
Sf. Pãrinþi. Iatã ce scrie un sf. pãrinte despre ea:
“Unii atribuiesc Duhului Sfînt lucruri neadevãrate fãcîndu-L provocator de ameþeli ºi
aiureli în care spun cã ei au parte de noutãþi surprinzãtoare ºi lucruri deosebite. Le place sã
vorbeascã mult despre aºa numita luminã internã dar care de fapt este întunecime. Ei ridicã
aceste luminãri obscure deasupra luminii Cuvîntului lui Dumnezeu spunînd cã lor li s-au
descoperit în somn sau vedenii, lucruri minunate... Asta ar însemna cã pe ei Duhul Sfînt i-ar
învãþa mai mult decît stã scris în Sfînta Scripturã... Nimeni n-ar trebui sã asculte astfel de
învãþãturi greºite... Chiar ºi unele suflete binecredincioase spun cã ar fi avut astfel de
descoperiri.
Nu se poate pune la îndoialã, - Duhul Sfînt ne aminteºte desigur, cele spuse de Hristos.
Dar numai pe acelea! Acela care îndrãzneºte sã spunã cã lui, Duhul Sfînt i-a descoperit ceva
ce nu se aflã în Biblie, acela este un mincinos. Duhul Sfînt nu trece niciodatã peste Cuvîntul
scris, precum Însãºi Mîntuitorul a spus acest lucru: “cãci El (adicã Duhul Sfînt) va lua din
ceea ce este al Meu - ºi aceea vã va vesti”. În nici o formã, Duhul Sfînt nu trece peste ceea
ce a învãþat Domnul Isus Hristos. Prin ajutorul Duhului Sfînt înþelegem ceea ce a învãþat
Mîntuitorul Isus Hristos. Acesta este un principiu de mare însemnãtate ºi trebuie respectat de
tot creºtinul cãci va veni vremea cînd se vor ivi proroci mincinoºi.
Cred cã e de-ajuns ca sã înþeleagã tot creºtinul cã aºa numitul penticostalism este o mare
greºealã ºi pãcãtuire împotriva Duhului Sfînt...”
T-
Rev. “O. D.” nr. 7 din 9 februarie 1930, pag. 5.
T-
Un pãstor adevãrat nu se va îngriji numai de cea mai bunã hranã pentru oile date în grija
lui, ci va avea cea mai mare grijã ºi de pãzirea lor de orice primejdie care le-ar ameninþa. Un
pãstor adevãrat este ºi un pãzitor al oilor sale, dupã cum spune David, icoana Bunului Pãstor
Isus.
Cînd Saul a zis lui David: “nu poþi sã te duci ca sã te baþi cu filisteanul acela cãci tu eºti
un copil iar el este un om rãzboinic din tinereþea lui” - David i-a zis lui Saul: “eu pãºteam
oile tatãlui meu... ªi cînd un leu sau vreun urs venea sã-i ia un miel din turmã alergam dupã
el, îl loveam ºi îi smulgeam mielul din gurã. Dacã se ridica împotriva mea, îl apucam de
falcã, îl loveam ºi îl omoram... aºa am doborît leul ºi ursul. ªi cu filisteanul acesta... va fi ca
ºi cu unul din ei, cãci a ocãrît oºtirea Dumnezeului Celui Viu” ( 1 S a m . 1 7 , 3 3 - 3 6 ) .
Cu un astfel de curaj s-a ridicat ºi pãr. Trifa împotriva oricãrei primejdii care ameninþa
comoara duhovniceascã a Oastei Domnului, pe Isus Cel Rãstignit. Voluntariatul ei, dragostea
ºi adevãrul ei mîntuitor.
Cele douã trãsãturi ale unui pãstor adevãrat, s-au vãzut din plin în viaþa ºi misiunea
cereascã a acestui mare ºi curajos om al lui Dumnezeu ca în viaþa pãstorului David. Pe cît a
fost el de plin de rîvnã pentru a da hrana cea mai bunã ºi mai gustoasã oilor încredinþate lui
de Tatãl Ceresc, - pe atîta a fost de curajos ºi de hotãrît în apãrarea turmei încredinþate lui.
T o i a g u l s ã u d e p ã s t o r i r e c a r e e r a a t î t d e b l î n d c î n d e r a v o r b a de cã l ã u z i r e a o i l o r
(Isaia 57, 1 8 ) devenea sabie îndrãzneaþã ºi neînduplecatã, cînd era vorba de apãrarea
adevãrului Oastei Domnului.
Sabia Cuvîntului era tot atît de tãioasã în mîna ºi în gura lui cînd era vorba de apãrarea
adevãrului atît împotriva vrãjmaºilor dinãuntrul bisericii cît ºi împotriva celor din afara ei.
Nu s-a temut sã se ia la luptã cu nici un leu, cu nici un urs, - punîndu-ºi în primejdie totul,
numai spre a-ºi împlini cu credincioºie isprãvnicia ce i se încredinþase de cãtre Domnul,
isprãvnicie despre care era bine încredinþat cã o primise prin descoperire Dumnezeiascã
(Gal. 1, 11-12) - ºi nu prin încredinþarea vreunui om.
Mai tîrziu cînd vor veni marile lupte cu duhul filisteanului care umbla sã ucidã duhul
Oastei, - el va arãta cu un curaj biblic ce cumplitã ºi ce nobilã este lupta pentru adevãr, cînd
dragostea pentru Hristos ºi pentru ai Lui te însufleþeºte. Ce eroic înfruntã orice primejdie
acela care are curatã ºi înaltã conºtiinþa misiunii sale sfinte, a datoriei ºi a rãspunderii acestei
misiuni. Din cele de pînã acum - ºi mai ales din cele ce vor veni, se va vedea în ce mare
mãsurã acest mare sfînt a fost ºi un mare erou...
T-
Iatã în continuare un alt semnat de alarmã împotriva primejdiei dinafarã pentru credinþa
sãnãtoasã ºi pentru duhul adevãrat al Oastei:
“Duminicã, în 23 februarie 1930, Oastea Domnului din Sibiu a avut cea dintîi ieºire
înafara oraºului, cu Cuvîntul viu... Am ieºit în comuna Sadu... Am fost primiþi cu toatã
dragostea. Îndatã ce s-a tras clopotul de vecernie... am intrat cu toþii în bisericã... Au slujit
pãrintele locului D. Bunea ºi pãrintele Iosif Trifa... Foarte frumos ºi înãlþãtor au cîntat în
stranã ostaºul I. Lupu din Sibiu ºi ostaºii din Sadu...
Ieºind din bisericã am tras la ºcoalã. Aici era un popor întreg. Sala ºcolii, oricît de mare
era, nu putea cuprinde mulþimea ce se adunase... Începe programul. Corul Oastei din Sibiu
cîntã Împãrate Ceresc. Vorbeºte apoi pãr. Trifa despre scopul venirii noastre, despre rosturile
Oastei Domnului, încheind cu o istorisire despre cum se înrolau soldaþii în vremile de demult,
pe vremea împãrãþiei austriece, - cu o foarte potrivitã asemãnare ºi aplicare la înrolãrile în
Oastea Domnului... apoi a mulþumit celor care ne-au primit.
Se face rugãciunea de deschidere.
Încep cîntãrile ºi declamãrile. Cîntã alternativ Oastea din Sibiu ºi Oastea din Sadu. Un
fel de întrecere duhovniceascã înãlþãtoare de suflet... Începe Oastea din Sibiu cu Pe-al nostru
steag e scris iubire cîntatã pe voci. Un copil declamã frumos. Urmeazã Oastea din Sadu cu
altã cîntare - ºi iarãºi declamã micul ºi cumintele ostãºel I. Hanea... toate declamãrile sînt
gustate cu bucurie de cãtre toþi. Urmeazã corul din Sibiu cu cîntarea Veniþi din toate
unghiurile þãrii - ºi o declamare... Se cîntã pe patru voci: O, ce valuri de-ndurare. Lumea
lãcrimeazã. Pãrintele Iosif þine o scurtã cuvîntare pornind de la cuvîntul: Vã rugãm fierbinte...
împãcaþi-vã cu Dumnezeu, prin Sîngele Crucii Fiului Sãu ( 2 C o r . 5 , 1 8 - 2 0 ) ...
Pãrintele Iosif tîlcuieºte Evanghelia duminicii cu Judecata din Urmã stãruind asupra
Mijlocitorului ºi Apãrãtorului nostru Isus Hristos... În comunã fiind ºi cîþiva sectari mileniºti,
pãr. Trifa vorbeºte despre rãtãcirea milenistã... scoþînd din bagajul sãu o grãmadã de cãrþi
mileniste ºi arãtînd în ele negru pe alb grozava lor rãtãcire de la credinþã... Poporul rãmîne
îngrozit citindu-le din aceste cãrþi ce fel de hule i se aduc învãþãturii despre Sfînta Treime,
despre Dumnezeirea Mîntuitorului ºi altele... I se pune pe suflet poporului sã se fereascã de
rãtãcirile de credinþã...
Urmeazã iarãºi cîteva cîntãri apoi o chemare pentru întoarcerea la Dumnezeu... Trecuserã
patru ceasuri într-o încãpere supraîncãrcatã cu un popor ce stase în cãldurã ºi înghesuialã, dar
sorbind cu nesaþ Cuvîntul Domnului, cu o foame ºi cu o sete dupã cum scrie la Amos 8, 11.
Au fost ºi împotriviri, dar Domnul a biruit.
Rev. “O. D.“ nr. 10 din 2 martie 1930.
T-
Am redat ceva mai pe larg aceastã adunare ºi cu un alt scop, anume acela de a se vedea
cum erau îndrumate adunãrile Oastei de la început de cãtre chiar pãrintele Iosif. ªi sã se vadã
cã atunci cînd putea, pãrintele Iosif oricît de ocupat era, îºi fãcea timp sã meargã ºi în
misiunile dinafarã, în vestirea cu graiul a Cuvîntului Sfînt printre cei dinafarã.
ªi sã mai vadã ºi faptul cã acei care vor spune mai tîrziu cã pãrintele Iosif n-a slujit ca
preot la altar din cine ºtie ce motive ascunse - vor spune o minciunã.
Acest mare om al adevãrului n-a minþit niciodatã în tot ce a spus sau a scris el.
Acest om al conºtiinþei n-a înºelat niciodatã ºi n-a fost un fãþarnic. N-a spus niciodatã
într-un fel, iar apoi sã facã în alt fel. În tot ce a gîndit ºi în tot ce a fãcut a fost adevãrat ºi
credincios.
De aceea este vrednic pe totdeauna de crezare ºi vrednic de urmat de cãtre toþi. Toþi cei
care au fost chemaþi ºi rînduiþi de Dumnezeu sã afle calea Domnului ºi sã-ºi cîºtige mîntuirea
sufletului lor prin Lucrarea Oastei Domnului, au datoria Dumnezeiascã sã asculte în totul ºi
sã urmeze în totul pentru totdeauna pilda ºi cuvîntul arãtat lor de cãtre Însuºi Duhul lui
Hristos, prin acest om ales de El ºi trimes înaintea noastrã, prin care El Însuºi ne-a grãit.
De aceea ºi oricine va veni - mai curînd sau mai tîrziu - sã adauge sau sã scadã ceva din
cele spuse de el, denaturînd în vreun fel ceea ce a vrut sau a gîndit el, - se face vinovat în faþa
lui Dumnezeu ºi a gîndului pe care l-a avut El cu aceastã Lucrare.
Dupã cum acest om a dovedit cu viaþa ºi cu jertfa lui cã a fost curat în tot ce a fãcut ºi
vorbit, - va fi dator faþã de Dumnezeu sã fie curat ºi oricare alt om, care va mai veni vreodatã
ºi va intra în munca lui, spre slujirea lui Isus Hristos.
Dar despre marea luptã împotriva duhului formalist care s-a nãpustit ca un leu furios
împotriva Oastei, sau despre primejdiile duhului sectar care s-au furiºat mereu ca un urs
prefãcut ºi lacom spre fagurii acestei sfinte Lucrãri - va trebui sã mai vorbim ºi în alte
capitole viitoare.
Pentru cã aceste douã duhuri ºi-au aºezat cursele lor ucigaºe pe tot de-a lungul drumului
Oastei. ªi multe suflete dintre cele mai alese ne-au cãzut - ºi ne mai cad încã în prãpãstiile
lor pierzãtoare. Asupra acestora va trebui sã avem totdeauna vegherea treazã ºi lupta
încordatã, - aºa cum ne-a învãþat Domnul prin omul Sãu pe care l-a trimes special la noi ºi
între noi ºi ca o învãþãturã ºi ca o pildã...
“Iubiþii mei fraþi - striga pãrintele Iosif la zece ani de Oaste, gîndindu-se cã leul ºi ursul
care furau mielul lui David închipuiau cele douã duhuri potrivnice Oastei - grijiþi sã nu vi-L
fure pe Isus Cel Rãstignit...”
- Iubiþii mei fraþi, strig ºi eu azi, la 50 de ani de Oaste cînd leul ºi ursul se nãpustesc tot
cu aceeaºi înverºunare atît dinãuntru cît ºi dinafarã sã ni-L fure din turmã, din Oaste, din
adunare, din inimã, tot pe Mielul Cel Scump, pe Isus Cel Rãstignit.
Iubiþii mei fraþi, grijiþi, - cãci iatã cît prãpãd a fãcut în turma noastrã atît leul cît ºi ursul
la fel de ucigaºi ai Duhului. Uitaþi-vã cu ce pustiire sufleteascã au mai rãmas acei fraþi în
adunarea cãrora au pãtruns cei doi vrãjmaºi ai Mielului-Isus. Uitaþi-vã ce se petrece acolo
unde aceste douã fiare sfîºie unitatea cea dulce, sfîºie pãrtãºia cea scumpã a Duhului Sfînt,
dintre fraþi.
Iubiþii mei fraþi pãzitori, fiþi treji ºi luptaþi ºi voi ca David împotriva acestor fiare.
Nimiciþi-le, ºi salvaþi pe Mielul Frãþietãþii Oastei, pe Isus Cel Rãstignit, din gurile lor.
Iubiþii mei fraþi, ascultaþi la strigãtul pãrintelui nostru Iosif ºi aduceþi în mijlocul turmei iarãºi
pe Mielul, pînã nu veþi pieri cu toþii înghiþiþi unii de leu ºi ceilalþi de urs...
T-
Întrucît trupul bisericii este unit, diavolul nu poate gãsi intrare decît fãcînd dezbinãri.
Astfel prin duhul dezbinãrii el se furiºeazã înãuntru ºi pe urmã vin smintelile.
Aºa cã smintelile vin din dezbinãri ºi vai aceluia prin care vin.
T-
Omilia Romani
Nici sîngele martiriului nu poate sã ºteargã pãcatul de a dezbina pe fraþi.

T-
Sf. Ciprian.
Conºtiinþa unitãþii
Conºtiinþa unitãþii
cu toþi fraþii tãi de-un gînd
sã trãiascã-n tine-aprinsã
pînã-i inima bãtînd
pîinea ta, viaþa însãºi,
jertfa ta pe-a luptei cãi
nu-s nimic pe lîngã preþul
unitãþii cu ai tãi.
Pentru unitate luptã,

rabdã ºi jertfeºte tot
unitatea ºi credinþa
orice-nving ºi orice pot
fãrã-aceasta nici izbîndã,
nici rodire, nici har nu-i
Dumnezeu stã numai unde-i
unitate între-ai Lui.
Nu-þi permite-nvãþãturã
diferitã de ai tãi
nici pãrere dezbinatã,
nici umblare pe-alte cãi
nici cuvinte, nici prieteni,
nici nimic din ce nu þin
fraþii tãi cu care una
trebuie sã fii deplin.
Pentru dragul unitãþii

luptã-te sã ai oricînd
cu ai tãi acelaºi cuget,
crez ºi inimã ºi gînd
dacã Dumnezeu aceeaºi
cale v-a lãsat s-aveþi
conºtiinþa unitãþii
sã vã fie mai de preþ.
Pãziþi credinþa
Pãziþi credinþa ce-aþi primit

întîi, pe totdeauna
cãci Dumnezeu v-a dãruit
aceasta numai una.
Pãstraþi întocmai ºi trãiþi

învãþãtura datã
cãci doar aºa vã mîntuiþi:
- de-o þineþi neschimbatã!
Aþi pus odatã-un legãmînt

ºi-acesta-i mãrturie,
cãci legãmîntul este sfînt
ºi stã pe veºnicie.
Într-o Lucrare-aþi fost chemaþi

cu Domnul s-aveþi parte,
în ea rãmîneþi ºi luptaþi
statornici pîn-la moarte!
Aºa e pentru voi Hristos

Bisericã, Credinþã
ºi Cale, care ne-ndoios
sfîrºeºte-n biruinþã.
- Dar dacã voi nu le pãstraþi

cum le-aþi primit, pe toate -
zadarnic aþi crezut, - voi staþi
în ºi mai mari pãcate.
Treziþi-vã ºi vã veniþi
cum se cuvine-n fire,
rupînd vicleanul laþ, fugiþi
de curse ºi-amãgire.
Istoria - Vol. 1 - Cap. 18 - Frumosul an 1930 Pag. 211
Cap. 18
Frumosul an 1930
uterea credinþei adevãrate ºi vii este uriaºã, este copleºitoare, este slãvitã. Focul ei
P dezlãnþuit prin Duhul Sfînt arde tot ce-i fãþarnic ºi urcat. ªuvoiul ei nimiceºte tot ce-i
vechi ºi bolnav. Primãvara ei naºte ºi creºte din toate pãrþile frumuseþi ºi forþe pline de
frumuseþe ºi de avînt.
Sigur cã oriunde apare ea va stîrni multe împotriviri, pentru cã puterea minciunii ºi
pãcatului pe care ea vine sã le spulbere, i se va împotrivi totdeauna ridicîndu-se împotriva ei
cu prigoniri, dar cele douã nebiruite puteri ale Duhului Sfînt: - Adevãrul ºi Dragostea, pînã
la urmã, o vor duce totdeauna la biruinþã.
Cei doi slujitori ai diavolului: minciuna ºi ura vor lupta pînã la sfîrºit împotriva Credinþei
adevãrate ºi vii, împotriva celor doi slujitori ai lui Hristos, împotriva celor douã puteri ale
Duhului Sfînt, prin care se dezlãnþuie Focul Sfînt ºi lucreazã Primãvara înnoitoare. De multe
ori în lupta aceasta vin momente cutremurãtor de grele. Dumnezeu îngãduie uneori ca în
învãlmãºeala luptei dintre Bine ºi rãu întunericul sã parã cã biruie ºi minciuna sã parã cã
triumfã.
Dar totdeauna aceasta este numai o pãrere. Biruinþa întunericului e numai o pãrere.
Triumful minciunii e scurt ºi trecãtor.
Ochiul grãbit are totdeauna privirea scurtã. Privirea scurtã vede totdeauna numai jumãtate
de adevãr. Jumãtate de adevãr este totdeauna o amãgire.
De aceea adevãratul credincios priveºte lucrurile ºi întîmplãrile în lungimea ºi în
adîncimea timpului. El nu se lasã prea înflãcãrat de larma vorbelor mari ºi de agitaþia
însufleþirilor mici. Ci zidit temeinic pe seriozitatea Adevãrului înþelept ºi înrãdãcinat adînc
în pãrtãºia dragostei curate - pãºeºte biruitor ºi drept, dar de unde a pus piciorul nu i-l mai
clinteºte nimeni. Priveºte liniºtit ºi sigur, dar din ce s-a încredinþat nu-l mai abate nimeni.
Sigur cã la starea aceasta nu se ajunge grabnic. Sigur cã în felul acesta nu sînt prea mulþi.
Dar tot sigur este ºi faptul cã la starea aceasta se poate ajunge prin harul lui Dumnezeu.
Pag. 212 Istoria - Vol. 1 - Cap. 18 - Frumosul an 1930
ªi cã în felul acesta totuºi sînt în Lucrarea lui Dumnezeu totdeauna atîþia credincioºi de
cîþi este nevoie ca solia lui Hristos sã rãzbeascã înainte. ªi Duhul Sfînt sã-ªi continue
Lucrarea Sa de desãvîrºire a bisericii vii.
T-
Cînd vin marile lupte ale lui Dumnezeu, Duhul Sfînt are grijã sã pregãteascã din timp
mari viteji pentru biruinþa lor.
Cînd vin marile trebuinþe ale Lucrãrii lui Hristos, Duhul Sfînt are grijã sã ridice din vreme
harnici lucrãtori pentru împlinirea lor.
ªi cînd vin marile încercãri pe drumul Evangheliei, Duhul Sfînt are grijã sã aºeze mai
dinainte pe acest drum popasuri de bucurie, sã dea zile de înviorare, sã rãsarã priveliºti de
întãrire.
T-
Al ºaptelea an de Oaste, - 1929, - se încheia frumos.
Fusese plin de izbînzi care culminase cu veºtile cele mari: avem tipografia Oastei! Avem
librãria Oastei!... Avem în sfîrºit foaia Oastei.
Din toatã þara soseau veºti de mari biruinþe ºi de rãsunãtoare iniþiative. Din grãuntele de
muºtar de acum ºapte ani, se fãcuse un pom care creºtea vãzînd cu ochii, iar umbra lui plinã
de promisiuni fericite se întindea tot mai largã ºi mai lungã.
Pe lîngã mulþimea pãsãrelelor mãrunte care veniserã sub adãpostul lui, - începeau acum
sã vinã ºi pãsãri din ce în ce mai mari. ªi cu glas mai înalt. Umbra copacului era promiþãtoare
de multe culcuºuri calde, iar vîrfurile lui care creºteau puternic, erau atrãgãtoare pentru mulþi
cãutãtori de locuri înalte.
Dar staulul Domnului Hristos are o singurã uºã: uºa naºterii din nou.
Naºterea din nou are un singur semn: pocãinþa.
Iar pocãinþa o singurã înfãþiºare: smerenia.
Fãrã smerenie adevãratã nu poate fi pocãinþã. Fãrã pocãinþã adevãratã nu poate fi naºterea
din nou. ªi fãrã naºterea din nou nu se poate rãmînea în Lucrarea Domnului Hristos... Asta
e foarte adevãrat.
Dar tot foarte adevãrate sînt ºi celelalte lucruri spuse mai înainte. De aceea dacã sînt
puþini cei chemaþi vor fi ºi mai puþini cei aleºi. Iar dacã cei aleºi sînt prea puþini - cîþi oare
vor mai rãmînea din ei dupã marile cerneri ºi încercãri care îi prãbuºesc adesea ºi pe mulþi
din aceºtia? (Mat. 24, 24) .
Cînd însã sînt foarte mulþi cei chemaþi, vor fi mulþi ºi cei aleºi. Iar dacã sînt mulþi, tot au
de unde sã mai ºi rãmînã dupã cernerea care vine - o sãmînþã de urmaºi.
T-
Deci anul 1929 se încheia frumos, iar anul 1930 începea ºi mai frumos.
Acest an 1930 este anul marilor chemãri.
În acest an au intrat în Oaste cei mai mulþi din aleºii care au avut roluri deosebite în
suprafaþa ºi în adîncul istoriei ei viitoare.
Primul dintre numele alese cãruia i s-a fãcut o primire triumfalã la intrarea sa în Oaste,
a fost avocatul I. Gr. Opriºan de la Bucureºti.
Lumina Satelor nr. 3 din 19 ianuarie 1930 publica un articol: Bãtrîni de altãdatã iscãlit
de I. Gr. Opriºan, iar ca un adaos dupã semnãturã erau urmãtoarele cuvinte:
Publicãm cu drag acest preafrumos articol aducînd celor din Oastea Domnului vestea de
bucurie cã scriitorul I. Gr. Opriºan a intrat în rîndurile noastre, trimiþîndu-ne urmãtoarea
miºcãtoare înºtiinþare:
“Iubite frate în Domnul! Te rog frãþeºte a mã înrola ºi pe mine sub steagul ce porþi în
Numele Mîntuitorului. Nãdãjduiesc sã-þi fiu întru cîºtigarea premiului alergãrii soldat ºi
tovarãº care sã nu facã de ruºine steagul sub care luptã ostaºii Domnului.
Am înþeles cã toate forþele bune trebuiesc mobilizate pentru lupta cea de cucerire
sufleteascã. Intru deci în rîndurile ostaºilor. Dã comanda - ºi voi fi alãturi de acele suflete
calde ºi luptãtoare. Ca purtãtor de cuvînt prin viu grai ºi prin scris, voi ridica pe metereze
steagul stropit de lacrimile ºi rugãciunile ostaºilor însetaþi dupã Isus: Marele nostru
Comandant.
Cu frãþeascã dragoste întru Mîntuitorul
I. Gr. Opriºan.
T-
În foaia Oastea Domnului dãm amãnunte mai pe larg despre aceastã intrare.
Amãnuntele acestea apãreau în Oastea Domnului nr. 4 tot din 19 ianuarie 1930. Vestea de
bucurie spunea cã I. Gr. Opriºan “este un scriitor la revista Fîntîna Darurilor pe care o scoate
la Bucureºti preotul Toma Chiricuþã. El vine acum ca un secerãtor în Ogorul Domnului. Fraþii
de la Bucureºti sînt îndemnaþi a lua legãtura cu dînsul”.
T-
Chiar de la început, conºtient de importanþa sa, I. Gr. Opriºan ºi-a luat rolul de îndrumãtor
al Oastei de la Bucureºti, - ºi de ofiþer al Oastei pe þarã.
T-
Un alt nume ales a fost al lui Al. Lascarov Moldovanu.
Oastea Domnului nr. 9 din 23 februarie 1930 - scrie urmãtoarele:
“O altã veste de bucurie pentru ostaºii Domnului... Nu-i mult de cînd am anunþat aici un
dar preþios: intrarea în Oaste a scriitorului I. Gr. Opriºan. Acum ne vine vestea unui dar tot
atît de preþios: a intrat în tabãra noastrã ºi scriitorul creºtin Al. Lascarov Moldovanu de la
revista Fîntîna Darurilor din Bucureºti trimiþîndu-ne urmãtoarea înºtiinþare:
Iubite frate întru Domnul. Nu ºtiu de sînt vrednic dupã faptele mele sã-þi cer sã mã
prenumeri ºi pe mine între ostaºii pe care, prin fãgãduinþa Domnului îi pãstoreºti atîta de
stãruitor pe calea cea plinã de luminã întru slava Lui.
Fratele meu sufletesc I. Gr. Opriºan mi-a dat îndemnul sã cred în aceasta, prin înrolarea
lui care a precedat-o pe a mea.
Dar îndemnul cel mare a fost priveliºtea Lucrãrii pe care, cu atîta smerenie dar ºi cu atîta
putere, o înfãptuieºti zi de zi.
Îngãduie-mi deci, fratele meu întru Isus, sã nãdãjduiesc cã mã vei primi, nu te voi face
de ocarã ºi voi putea fi învrednicit sã port în spinarea mea piatra pe care trebuia s-o pun ºi
eu la îndemîna zidarilor care ostenesc în grija bisericii noastre ortodoxe.
Domnul sã fie cu noi.
Bucureºti 10 februarie 1930
Al. Lascarov Moldovanu.
T-
Cu toate cã Al. Lascarov Moldovanu era un scriitor mai cunoscut ºi mai înzestrat ca
“fratele sãu sufletesc I. Gr. Opriºan” - totuºi el a trãit ºi a umblat mereu ca o umbrã a
acestuia. Fiind totdeauna al doilea între cei de la Bucureºti sau în pretenþiile de îndrumãtor
central al Oastei.
Amîndoi aceºtia au avut însã la începutul Oastei ºi în primele zile ale frãmîntãrilor anului
1935 un rol pozitiv... Dar îndatã ce au vãzut cã litera este mai tare decît Duhul, - au început
rolul dublu. Iar pînã la urmã au sfîrºit între cei care strigau: Rãstigneºte-l!
Dar despre ei ºi despre faptele lor va mai veni vorba ºi în partea a doua a acestei cãrþi.
T-
În 2 martie 1930 “L. S.” publicã între alte trei scrisori de intrare în Oaste, ºi pe a
învãþãtorului Ion Tudusciuc din comuna Brãhãºoaia jud. Vaslui.
Aceastã scrisoare am publicat-o în capitolul despre cîntãreþii Oastei. Ceva despre lucrãrile
lui ca poet ºi cîntãreþ în Oaste, am scris ºi acolo. Aici vom aminti doar cã el a avut un rol
frumos în Oaste atîta vreme cît a trãit pãrintele Iosif. Vom avea mai tîrziu prilejul sã vorbim
mai pe larg despre partea pe care a luat-o el la istoria Oastei ceva mai prudent - e adevãrat!
- dar destul de angajat, pînã la moartea pãrintelui. Din clipa aceea însã gãsind o pricinã de
supãrare pe fraþii Marini ºi Dorz pentru un manuscris care s-a pierdut cu ocazia mutãrilor
redacþiei, - el s-a îndepãrtat pentru totdeauna de ei ºi de colaborarea cu ei.
Toate încercãrile de a-l îmbuna, - deºi atît Marini cît ºi Dorz s-au dus pînã la el acasã,
cerîndu-i iertare ºi cãutînd sã-l facã sã înþeleagã cã n-a fost nici o intenþie ci cã totul se
datoreºte frãmîntãrilor prin care am trecut... Cã atît nouã cît ºi chiar pãrintelui Iosif ni s-au
pierdut aºa o mulþime de lucruri, - el totuºi n-a iertat ºi n-a cedat. A rãmas la învinuirea lui
cã totul a fost voit. ªi din pricina asta s-a rupt pentru totdeauna nu numai de fraþii de la Oaste
ci ºi de Lucrarea Oastei...
În valul de arestãri din 1952-1953, a fost luat ºi el ºi þinut cîteva luni în lagãrul de la
Ghencea. Dar acolo a fãcut totul sã se lepede de Oaste ºi sã evite orice apropiere ºi legãturã
cu ceilalþi fraþi închiºi în speranþa cã va scãpa mai repede din închisoare. ªi cã nu va mai avea
de suferit pentru Oaste.
ªi-a tãgãduit pînã ºi numele ºi legãtura lui din trecut cu Oastea ºi cu fraþii.
Iar dupã ce s-a vãzut acasã, a încuiat poarta - ºi nici un frate n-a mai fost primit sã-i
treacã pragul niciodatã.
Acesta este pe scurt sfîrºitul rolului din Oaste a lui Ion Tudusciuc.
T-
“L. S.” nr. 13 din 30 martie 1930, publicã a treia veste de mare bucurie sositã de la
Oastea din Bucureºti. Preotul Toma Chiricuþã de la biserica Zlãtari, directorul revistei Fîntîna
Darurilor - intra ºi el pe urmele celor doi colaboratori ai sãi, cu mari promisiuni în Oastea
Domnului.
Lunga lui scrisoare începe tot cu: Iubite frate Iosif ºi este plinã de promisiuni solemne de
ataºament, de hotãrîre ºi de statornicie pe calea Domnului ºi în minunata Lucrare a Oastei
Domnului...
Dupã trista lui constatare scrie cã “un fapt primejdios ºi dureros a început sã se petreacã
în ºirurile oamenilor bisericii... un somn adînc, un fel de nepãsare de lucrurile mîntuirii... i-au
fãcut sã adoarmã pe toþi, ca sub o vrajã drãceascã... Viaþa lor în loc sã fie o Evanghelie vie
ºi arãtatã prin fapte în mijlocul lumii, a prins sã-L facã de ruºine pe Domnul... A ajuns
cuvîntul de ortodox la o mare ruºine în multe pãrþi ale lumii...
...ªi atunci cînd începe... sã se petreacã o trezire... atunci cînd se ridicã un trîmbiþaº care
în c e a rc ã s ã tre z e a s c ã c ît m a i m u lte s u fle te d in bisericã la ad ev ãra ta în þele ge re º i u rm a re a
ostãºiei sfinte, - noi oare sã ne dãm în lãturi de la creºterea lucrãrii lui? ... Nu, ci sã fim alãturi
de el!
...Aºa am înþeles eu iubite frate Iosife rostul lucrãrii tale în sînul bisericii noastre. ªi
fiindcã ºi eu de multã vreme lucrez într-însa tot în aceeaºi direcþie ºi tot în acelaºi duh în care
lucrezi tu la învierea ortodoxiei, adicã a adevãratei trãiri în Domnul ºi în sfînta Lui bisericã
- de aceea îmi îngãdui astãzi sã mã unesc cu tine ºi sã te asigur cã ºi eu voi lupta statornic
în rîndurile Oastei Domnului pînã la completa intrare a tuturor creºtinilor în rîndurile...
bisericii vii.
Fii binecuvîntat în Domnul, El care este pacea ºi bucuria noastrã.
Al sfinþiei tale frate întru credinþã ºi luptã
Preot Toma Chiricuþã - Bucureºti.
T-
Despre acest preot care, în parohia sa ºi în cercul sãu era cunoscut ca un zelos ºi vrednic
slujitor al bisericii ºi credinþei, s-a vorbit frumos o vreme ºi în activitatea Oastei din
Bucureºti. Dar din cauza multelor sale ocupaþii în cercul sãu de mai nainte, n-a putut depune
o muncã ºi o luptã mai deosebitã pe tãrîmul Oastei. El a fost pînã la urmã mai mult un
binevoitor al Oastei decît un frate. Va fi mai avut el ºi alte motive sã devinã tot mai retras?
- Poate!
Dar dupã dezlãnþuirea conflictului de la Sibiu din 1935, preotul Toma Chiricuþã s-a închis
de tot în cercul sãu. ªi cu toatã promisiunea ºi asigurarea care i-o dase pãrintelui Iosif abia
cu trei ani în urmã cã “va lupta statornic în rîndurile Oastei pînã la completa intrare a tuturor
creºtinilor în rîndurile bisericii vii” - preotul Toma Chiricuþã de la biserica Zlãtari, n-a mai
dat aproape nici un semn de viaþã în Oaste.
T-
La sfîrºitul anului 1942 cînd noi nu mai puteam scrie pentru Oaste nicãieri, am fost la el
împreunã cu fratele I. Marini spre a-l ruga sã ne tipãreascã în tipografia sa Calendarul pe anul
1943. Pe atunci doar Calendarul ne mai rãmãsese singurul mijloc de a þine legãtura cu fraþii
din þarã prin cuvîntul tipãrit. ªi acesta fãrã a ne scrie numele, ci doar ca printr-o înºelare a
Cenzurii, apãrînd sub firma altora...
Regimul lui Antonescu ne urmãrea ºi mai sãlbatic decît toate celelalte guverne de pînã
la el. Mitropolitul Bãlan era ºi mai tare la guvernul acesta formalist ºi superstiþios de
dictaturã ºi asuprire a credinþei ºi credincioºilor.
Dar pãrintele Chiricuþã s-a învoit numai cu foarte mare greutate. Era un risc din partea
lui sã colaboreze cu noi, care eram urmaºii unui caterisit, chiar dacã acela fusese gãsit
nevinovat. ªi chiar dacã fusese fratele lui întru credinþã ºi luptã...
Pînã la urmã noi am acceptat preþul exagerat de mare pe care ni-l ceruse, vãzîndu-ne la
strîmtorare. ªi ni l-a tipãrit. Dar ne-a amînat trei luni pînã sã ni-l termine. Iar pe parcurs ne-a
ºters cu de la el putere aproape jumãtate din cuprinsul cu care ne înþelesesem. Astfel cã din
frumosul calendar pe care îl pregãtisem ca sã pãstrãm continuitatea anilor - n-a mai rãmas
decît o biatã încercare, redusã ºi la format ºi la tiraj ºi la conþinut. Dar ridicatã în schimb,
exagerat de mult, la preþ.
Cu acest calendar pe 1943, am ieºit între fraþi prin luna martie. Cu nici unii din cei care
ne mai fãcuserã un astfel de serviciu înainte sau dupã, - n-am mai pãþit aºa ceva.
Dupã ce ne-am plãtit cinstit toatã datoria ne-am despãrþit frumos, dar i-am închis uºa
pentru totdeauna...
L-am mai cercetat apoi singur, o ultimã datã dupã vreo cinci ani, cu ocazia unei treceri
prin Bucureºti. Era tot în biserica sa din Zlãtari. Am aºteptat pînã ºi-a terminat slujba ºi
predica... apoi am vrut sã stãm de vorbã vreo cinci minute. Însã dînsul regretînd cã este foarte
ocupat cu niºte acatiste n-am mai aºteptat.
Asta a fost ultima noastrã întîlnire.
ªi asta este tot ce am avut de spus despre el în legãturã cu istoria Oastei.

T-
Un alt nume de rãsunet apãrut atunci ºi care a durat ºi el o vreme, a fost avocatul Traian
Corodeanu de la Tecuci.
“L. S.” nr. 11 din 16 martie 1930 scrie:
“Un avocat intrã în Oastea Domnului... La Oastea Domnului avem 3 avocaþi, un medic
ºi un inginer...”
Dupã o introducere bucuroasã pe care i-o face pãrintele Iosif cã Oastea Domnului a
început sã pãtrundã ºi în rîndurile cãrturarilor, se publicã scrisoarea care începe respectuos:
Preacucernice ºi mult iubite pãrinte. E o scrisoare într-adevãr pãtrunsã de evlavie, de
smerenie ºi de un gînd hotãrît “de a-L urma pe Domnul ºi de a lupta fãrã preget spre a aduce
la picioarele Domnului cît mai mulþi fraþi cãzuþi în prãpastie”...
ªi închide cerînd “rugaþi-vã iubite pãrinte ca Domnul sã-mi fie milostiv ºi mie pãcãtosul...
Sfîrºind vã mai rog nu mã uitaþi ºi pe mine ºi casa mea în rugãciunile ce le înãlþaþi spre
Domnul...”
Traian P. Corodeanu, avocat,
ostaº al Domnului.
T-
Printr-un lung adaos, pãr. Iosif vorbeºte frumos despre mult grãitoarea ºi miºcãtoarea
scrisoare a noului ostaº. Pe urmã aminteºte între cãrturarii Oastei pe cei doi avocaþi din
Bucureºti, apoi pe medicul Samson de la Paºcani ºi pe inginerul Popescu de la Hunedoara.
“Sã mulþumim Domnului care ni i-a dat! - încheie pãr. Iosif. ªi încã un lucru de notat mai
apare aici. Toþi cãrturarii de mai sus sînt de loc din Vechiul Regat. Faptul acesta vine ca o
blîndã mustrare la lauda cã regenerarea moralã trebuie sã porneascã din Ardeal, pentru cã
- vezi Doamne! - dincolo totul ar fi putred. Cînd e vorba de putregai - sã ne aplecãm cu toþii
genunchii ºi inimile, cãci toþi trebuie sã ne întoarcem la Dumnezeu...”
T-
Pe avocatul Corodeanu nu l-am vãzut niciodatã la Sibiu... L-am întîlnit o singurã datã, în
anul 1942, în timpul rãzboiului, cînd treceam cu unitatea mea spre front. Oprisem pentru
cîteva ore la Tecuci ºi m-am pornit prin oraº sã-l caut. Dupã cele petrecute în 1935, s-a arãtat
ºi el tot mai rar. Pe urmã nu mai auzisem mai nimic despre dînsul. Acum avînd aceastã ocazie
mi-am zis: Hai sã vãd care mai este totuºi starea lui.
Opresc un localnic ºi îl întreb de adresa avocatului Corodeanu.
- Cel mai înalt om pe care îl întîlneºti în oraº sã ºtii cã este avocatul Corodeanu - îmi zise
omul, grãbit sã plece...
- Cum adicã? - am întrebat eu nedumerit.
- Cum þi-am spus! - rãspunse omul. ªi plecã.
În faþa catedralei am vãzut stînd cel mai înalt om nu numai din Tecuci - ci chiar din viaþa
mea. M-am dus întins la el ºi i-am zis:
- Slãvit sã fie Domnul! Dv. sînteþi...?
- Da, - mi-a rãspuns el.
I-am spus ºi eu cine sînt, cu ce ocazie mã gãsesc aici - ºi cu ce scop l-am cãutat, ca pe un
frate mai mare... Doream atît de mult sã-i vãd temperatura sufleteascã.
Stam în faþa lui... ªi într-adevãr îmi dãdeam seama cã e foarte mare... Cînd eu fusesem
recrutat la armatã aveam înãlþimea de 1,72 m. Nu trecuserã decît ºase ani de atunci. Dar
niciodatã nu ºtiusem cã sînt atît de mic, ca atunci cînd stam în faþa lui ºi vorbeam cu acest
om. Mã uitam spre el aproape ca spre turnul bisericii...
ªi el era foarte grãbit. De aceea n-a putut sta de vorbã decît foarte puþin cu mine. Mi-a
dat mîna ºi a plecat fãrã sã ºtiu ce mi-a spus prin cele cîteva cuvinte. N-am reþinut nimic din
ele.
Apoi nu l-am mai vãzut niciodatã, deºi a mai trãit - nu ºtiu cîþi ani.
T-
Tot prin anul 1930 se pare cã a intrat în O. D. ºi celãlalt cãrturar al Oastei, doctorul
Constantin Samson din Paºcani. Despre el am aflat în curînd din foaia O. D. cã “activa mai
mult pe terenul cooperaþiei, - a unirii fraþilor în cele ale pîinii”, ca sã se simtã mai legaþi în
rosturile vremelniciei pentru marile rosturi ale veºniciei - dupã cum scria despre el secretarul
Oastei din Bucureºti I. Gr. Opriºan, în O. D. nr. 30 din 26 iulie 1931.
De altfel, într-un articol publicat în O. D. nr. 18 din 3 mai 1931, doctorul Samson
preconiza o Oaste a Domnului care sã se ocupe pe scarã mare cu cooperaþia, “însãnãtoºind
astfel tot comerþul corupt ºi necinstit de azi din þara noastrã”... ªi da ca exemplu pe þara
cooperaþiei care este Danemarca. “Aceastã þarã, tot pe calea Evangheliei a ajuns sã aibã un
loc de frunte ºi de fericire între popoarele lumii...”
Se pare însã cã doctorul Samson a lucrat mai mult în Cooperaþie decît în Oaste. A rostit
ºi el un cuvînt pentru împãcare în conflictul Oastei de la Sibiu. ªi pe urmã a tãcut.
Nu l-am mai întîlnit personal niciodatã.
T-
Pãrintele Vasile Ouatu de la biserica Ghencea din Bucureºti, - a intrat ºi el în Oastea
Domnului prin 1930. Nu se pãstreazã scrisoarea lui de intrare în Oaste trimisã pãrintelui Iosif.
Dar în cursul aceluiaºi an ºi în cei urmãtori, începe sã se vorbeascã tot mai mult despre el.
Cu un zel ºi cu o înflãcãrare sfîntã acest preot numai inimã pentru Domnul a trecut ca un
fulger ceresc prin istoria Oastei tocmai cînd peste Lucrarea aceasta se lãsase întunericul cel
mai gros al încercãrilor.
T-
În Evangheliile Patimilor Domnului nostru Isus Hristos, apar în jurul Lui unele nume ºi
fiinþe despre care nu se mai scrisese înainte.
Maria, cu vasul ei de mir de nard foarte scump care a uns Trupul Domnului pentru
îngropare - cum a spus El Însuºi - a fãcut un lucru atît de frumos pentru Domnul. Oriunde se
va propovãdui Evanghelia în toatã lumea, trebuie sã nu se uite niciodatã ce a fãcut sufletul
acesta pentru Mîntuitorul nostru chiar în sãptãmîna cea mai grea pentru El. Ce bine Îi va fi
fãcut sufletului Sãu Sfînt, un astfel de gest în care era atîta devotament ºi preþuire
(Matei 26, 6-13) .
Simon Cirineanul, în Evangheliile Patimilor este pomenit doar în cîte un singur verset.
Totuºi ce mare lucru a fãcut el pentru Domnul!
În jurul Domnului Isus se gãsea atunci o mare gloatã care mergea dupã El. Pe drumul
Calvarului Sãu Mîntuitorul a cãzut de multe ori istovit de suferinþe ºi zdrobit de lovituri. Iar
aceste cãderi ale Domnului erau vãzute de toþi.
Totuºi dintre toþi cîþi erau acolo, nici unul din cei cãrora Domnul le fãcuse bine, nu s-a
gãsit unul sã sarã în ajutorul Lui la purtarea Crucii Sale. A trebuit sã facã acest lucru unul
care venea poate obosit de la muncã, din þarina sa (Luca 23, 26) .
Tot Sãptãmîna Patimilor a arãtat cel mai bine ce era în sufletele oamenilor.
Cele petrecute atunci cu Mîntuitorul l-a descoperit pe fiecare din cei ce erau cu El ce fel
de suflet avea. ªi ce purta în acest suflet.
Niciodatã nu s-ar fi cunoscut fãrã aceastã dureroasã împrejurare, ce credincios ºi iubitor
era sfîntul apostol Ioan, care singurul a însoþit pe Mîntuitorul în toatã suferinþa Lui, ca un
martor adevãrat al Patimilor Sale (Ioan 21, 24) .
Încercarea aceasta a dovedit slãbiciunea dar ºi sinceritatea sfîntului apostol Petru
(Luca 22, 61-62) .
ªi tot atunci s-a descoperit ºi sufletul de drac al lui Iuda (Ioan 6, 70) .
De atunci ºi pînã astãzi, orice pãtimire a vreunui sfînt, a scos la ivealã aceste trei feluri
de suflete:
1 - Sufletele iubitoare ºi compãtimitoare alãturi de cel ce suferea pentru Hristos.
2 - Sufletele nestatornice ºi trãdãtoare.
3 - ªi sufletele satanice, vînzãtoare ºi ucigaºe, ca al lui Iuda.
T-
Patimile Oastei ºi patimile omului lui Dumnezeu au avut ºi ele din plin parte de astfel de
suflete.
Dar dacã a avut un singur suflet de Iuda prin care s-a fãcut tot tîrgul ucigaº ºi prin care
s-a putut duce la îndeplinire tot acest plan fãcut în ascuns...
...ºi dacã s-au gãsit multe suflete slabe care s-au grãbit sã se lepede de binefãcãtorul lor
ºi de duhul sfintei Lucrãri a Domnului (printre care au fost ºi unii care mai tîrziu s-au trezit
ºi s-au întors plîngînd amar),
- au fost totuºi ºi cei mai mulþi, suflete care au rãmas statornice ºi credincioase, primind
sã pãtimeascã ºi ei alãturi, dar sã nu-ºi calce legãmîntul fãcut cu Dumnezeu.
Unul dintre aceºtia din urmã a fost pãrintele Vasile Ouatu.
Ca tînãr preot în Bucureºti, înzestrat cu multã putere ºi îndrãznealã, a intrat în Oastea
Domnului la prima chemare a Duhului Sfînt.
Ajuns în cartierul Ghencea, fãrã bisericã, acest om al lui Dumnezeu cu un trup puþintel
ca al pãrintelui Iosif, dar cu un suflet uriaº, ºi-a luat ca o sarcinã cereascã, ridicarea în aceastã
parte a capitalei plinã numai de pãcãtoºenie ºi necredinþã a unei mari ºi puternice biserici.
Predat el însuºi Domnului mai întîi, s-a devotat apoi în totul Lucrãrii Lui. A ridicat în
cartierul Ghencea mai întîi o puternicã bisericã vie de suflete predate Domnului, apoi
împreunã cu acestea o adevãratã catedralã ºi de zid, în care sã fie slãvit Numele Domnului
ºi mãrturisit Cuvîntul Sãu.
Mai tîrziu vom avea prilejul sã vorbim mai pe larg despre toate aceste lucruri. Acum am
vrut sã spunem doar atît cã de acest preot atît de departe ca trup de pãrintele Iosif, Domnul
S-a folosit spre a-l ajuta pe trimesul Sãu în cel mai înalt fel tocmai în cele mai grele clipe ale
vieþii sale.
Cînd era pe patul de moarte la Geoagiu, în acele clipe care pãreau ultimele, pãrintele Iosif
dupã el a trimis telegramã sã vinã sã-l împãrtãºeascã.
Cînd era pe alt pat de moarte la începutul anului 1935, cu foaia Isus Biruitorul opritã ºi
cu lacãtul cenzurii la tipografie, - pãrintele Iosif la el a alergat sã-i vinã în ajutor cu foaia
Ostaºul Domnului.
Iar acest adevãrat frate ºi tovarãº de lucru ºi de primejdii, i-a rãspuns cu tot sufletul sãu
punîndu-ºi în cumpãnã totul, spre a împlini deplin voia lui Dumnezeu ºi spre a fi în totul
alãturi de martirul Evangheliei despre care a scris atît de miºcat ºi de frumos.
A fost voia Domnului însã ca deºi mai tînãr ca pãrintele Iosif, dupã ce o vreme a suferit
de aceeaºi boalã ºi au cãzut împreunã în acelaºi loc, - el sã plece la Domnul mai devreme cu
un an, ca marele sãu frate.
A trecut la Domnul în 19 februarie 1937, la numai 33 de ani. Dar ce ani minunaþi! Mai
avem încã de vorbit despre el.
T-
Tot în 1930 s-a fãcut cunoscut printre fraþii din Sibiu ºi preotul Gheorghe Secaº, despre
care am mai vorbit... ºi va trebui sã mai vorbim. Pentru cã slujba lui a fost cumplitã ºi unicã.
Cu însuºirile pe care le avea din naºtere ºi cu o înfãþiºare trupeascã deplin asemãnãtoare
cu cea sufleteascã, preotul Secaº a pãtruns repede, fãcîndu-ºi drum spre locurile tot mai din
frunte...
Parcã izbeºte de la început o potrivire cu drumul pãrintelui Iosif, pe care cãuta sã-l imite
întru totul.
Prima datã cînd se vorbeºte despre preotul Secaº în legãturã cu Lucrarea Oastei, era ºi el
duhovnic la Academia Teologicã, funcþie pe care o avusese o vreme ºi pãr. Iosif. A primit
apoi însãrcinãri tot mai alese pînã cînd a ajuns în cea mai intimã apropiere a mitropolitului
Bãlan, omul lui de casã, sfãtuitorul ºi confidentul lui cel mai supus. În acelaºi timp fãcea ºi
pe fratele ºi ucenicul cel mai apropiat al pãrintelui Iosif. Moºtenitorul duhovnicesc al acestuia
cel mai potrivit.
Cu durere, dar va trebui sã mai vorbim ºi despre el.
T-
Pãrintele Vladimir Popovici din judeþul Orhei, primele semne aratã cã s-a apropiat de
Oastea Domnului cam tot prin anul 1930.
Dacã despre pãrintele Vasile de la Bucureºti se poate spune cã a fost cel mai apropiat
frate al pãrintelui Iosif în vremea celor mai grele patimi ale sale, - despre pãr. Vladimir se
poate spune acest lucru îndatã dupã el.
Patimile Oastei ºi pãtimirile pãrintelui Iosif au scos luminos la vedere sufletul de aur ºi
curajul de erou evanghelic ºi al acestui preot al bisericii vii, care din îndepãrtatul Orhei al
sãu, a venit cu grabã ºi cu dragoste sã punã umãrul la o cruce care devenise peste puteri de
grea.
L-am cunos cut pri m a datã î nt r-o z i di n 1935 . V e n i s e l a S i biu pent ru m î n gî i erea ºi
îmbãrbãtarea pãrintelui Iosif. Ceva mai tîrziu ºi-a adus soþia bolnavã ºi ea de plãmîni, în
acelaºi sanatoriu Geoagiu, unde zãcuse un timp ºi pãr. Iosif. Dupã puþin timp a trebuit apoi
s-o petreacã cu mare durere la mormînt. Aceasta a fost pentru el una din cele mai grele
încercãri, dar care l-a fãcut sã se ataºeze mai puternic de Domnul ºi Mîntuitorul sãu. - ªi de
fratele ºi pãrintele lui, care împãrtãºea soarta singurãtãþii de atîþia ani...
Pãrintele Iosif a avut la început foarte mulþi fraþi ºi tovarãºi de lucru dintre preoþi. La
izbucnirea conflictului însã, unii s-au dat la fund. Au fost totuºi ºi cîþiva dintre ei care i-au
luat apãrarea ºi fãceau puternice mãrturisiri de solidaritate cu el. Pe rînd însã, în urma
presiunilor fãcute asupra lor fie de un fel fie de altul, unul cîte unul s-au lepãdat... Unii pe
faþã, alþii pe ascuns. Desigur, dintre cei care nu mai umblau cu el au fost ºi unii care în inima
lor n-au devenit trãdãtori sau vrãjmaºi ci i-au rãmas, în ascuns, niºte admiratori ºi niºte
simpatizanþi neputincioºi.
Dar au fost unii - puþini, e adevãrat! - care ºi-au mãrturisit curajoºi atitudinea lor de ostaºi
ai lui Hristos, alãturi de pãrintele Iosif. Unul din aceºtia a rãmas neclintit pãrintele Vladimir.
Dar ºi despre el vom avea prilejul sã mai vorbim...
Între timp Lucrarea Oastei mergea mereu biruitoare.
Dupã reorganizarea de la redacþia foilor, cînd s-a cãutat frumuºel înlãturarea pãrintelui
Iosif din fruntea miºcãrii Oastei prin înlocuirea lui treptatã prin alþii - s-a vãzut îndatã cã
totuºi nu-i prea uºor acest lucru. Preotul Gh. Maior care îi fusese adãugat la redacþie, n-a
putut face faþã decît la vreo zece numere. În al unsprezecelea numãr din foaie, apare
urmãtorul anunþ:
“De la redacþie. Pãrintele Gh. Maior, fiind prea ocupat cu alte pãrþi, nu ne mai poate ajuta
cu colaborarea d-sale”...
ªi astfel iarãºi, cu nr. 12 din duminicã 23 martie 1930, foaia pentru popor Lumina Satelor
apare din nou redactatã numai de preotul I. Trifa.
Dar munca de redactor la o gazetã în care stãpînii ei îþi cer sã scrii altfel decît simþi, era
nu numai peste mãsurã de grea prin materialul pe care trebuia sã-l lucrezi, - ci ºi chinuitoare
prin starea pe care þi-o impune.
Însã Domnul era la lucru.
T-
Cei care puneau mereu la cale planurile înlãturãrii pãrintelui de la conducerea foilor ºi
a înlocuirii lui Isus Cel Rãstignit din vestirea Oastei, - nu s-au dat bãtuþi cu asta.
Un alt plan fu pus la cale în curînd. Iatã cum:
La Orãºtie, în Ardeal apãrea de multã vreme o veche ºi interesantã gazetã pentru popor, destul
de bine scrisã pentru vremea aceea ºi pentru scopul pe care îl avea. Redactorul ei era preotul
Ioan Moþa, un cunoscut scriitor de gazete pentru popor.
Gazeta lui se chema Libertatea ºi avea un supliment ilustrat denumit Foaia Interesantã.
Cu cîþiva ani în urmã, în familia preotului Moþa, intrase un duh naþionalist ºi îngust, iar
acest lucru se vãdea tot mai puternic ºi în paginile gazetei lui.
Din pricina aceasta rînd pe rînd au pãrãsit-o mulþi cititori - ºi s-au alãturat foii Lumina
Satelor, cuceriþi de frumuseþea noului duh Evanghelic rãspîndit de ea în þara noastrã.
Starea de strîmtorare materialã în care ajunsese preotul Moþa de la Orãºtie rãmas cu
gazeta sa cam fãrã cititori, precum ºi starea de strîmtorare sufleteascã a celor de la Sibiu pe
care îi supãra rãmînerea pãrintelui Trifa în locul unde era, - i-a apropiat pe unii de alþii.
Au pus deci la cale o nouã reorganizare - de astã datã mai rãsunãtoare.
Vine popa Moþa la Sibiu! - se anunþa cu mare bucurie. Libertatea se va contopi cu Lumina
Satelor ºi Oastea Domnului va merge împreunã cu Foaia Interesantã.
Se va face o aºa de frumoasã amestecãturã, încît nu va mai rãmîne nimic din exagerãrile
lui popa Trifa cu Oastea lui. Doar preotul Moþa de la Orãºtie are un nume ºi un trecut mult
mai strãlucit ºi mai glorios ca Trifa.
De formã Moþa va fi ca oaspete al Luminii Satelor - dar de fapt el va fi acela care va da
tonul, nu numai pentru cã vîrsta ºi trecutul îi dã dreptul la întîietate, dar Trifa cum este ºi
bolnav, uºor va putea fi dat în felul acesta tot mai la o parte, pînã cînd nu se va mai vorbi de
el.
M o þa es t e s ãnãt os º i pri cepu t , va º ti s ã um pl e în curî nd t otul cu poveº t i l e l u i º i cu
personalitatea sa. De el nu numai cã n-avem nici o grijã, dar acum el este singurul care ne
poate ajuta cel mai bine. Este chiar cel mai potrivit ºi mai bun om al nostru, pentru acest
scop.
Astfel în “L. S. nr. 40 din 5 octombrie 1930, apãru urmãtoarea înºtiinþare:
Lumina Satelor unitã cu Libertatea.
Veste de care se vor bucura, aducem cititorilor noºtri. Între foaia noastrã Lumina Satelor
ºi vechea gazetã popularã Libertatea de la Orãºtie, s-a încheiat o înþelegere în temeiul cãreia
cele douã foi se contopesc în una. Redacþia foii Libertatea se mutã în sãptãmîna aceasta la
Sibiu, unindu-se cu redacþia noastrã... Cititorii L. S. ºi ai Libertãþii, vor primi din sãptãmînã
viitoare aceleaºi foi... vor primi:
1 - Lumina Satelor unitã cu Libertatea, ca foaie conducãtoare, cu material felurit despre

stãri ºi lucruri din viaþa culturalã, bisericeascã, naþionalã, economicã ºi politicã a poporului
nostru ºi a þãrii... precum ºi din viaþa celorlalte þãri de pe glob...
2 - Oastea Domnului... ca foaie religioasã moralã, povãþuitoare spre bune moravuri în
poporul nostru - ºi
3 - Foaia Interesantã, adaosul literar ilustrat al Libertãþii de la Orãºtie, care e un magazin
de cunoºtinþe folositoare de tot felul... poezii, schiþe, istorioare, povestiri pentru petrecere...
Cei doi preoþi, Iosif Trifa ºi Ioan Moþa bine cunoscuþi cititorilor de gazete, care pînã azi
lucrau deosebiþi la foile lor, vor lucra de azi înainte împreunã...”
T-
Deºi cunoºtea bine dedesubturile acestei reorganizãri, pãrintele Iosif, bizuindu-se deplin
pe tainica intervenþie a lui Dumnezeu, se supunea liniºtit la toate. Într-un fel era fericit cã
scãpa de munca cea grea ºi nepotrivitã la materialul cerut pentru Lumina Satelor care acum
îi devenise complet strãinã. Acesta va fi lucrat pe viitor de preotul Moþa iar el, în sfîrºit, se
va putea dãrui în întregime muncii lui duhovniceºti pentru fraþii ºi cititorii Oastei Domnului.
Cu ocazia “contopirii” , pãrintele Iosif publicã în Oastea Domnului nr. 41 din 12
octombrie 1930 pe prima paginã, urmãtorul articol:
“La o rãspîntie...
Se împlinesc la Anul Nou - 10 ani de cînd a plecat la drum foaia Lumina Satelor. Singur
Bunul Dumnezeu ºtie jertfele ºi ostenelile ce le-am fãcut la foaia aceasta pînã ce a ajuns, prin
ajutorul ºi binecuvîntarea Lui, acolo unde a ajuns.
Voinþa lui Dumnezeu a fost ca din foaia Lumina Satelor sã iasã miºcarea Oastei Domnului
care a împînzit azi toatã þara. Dar valurile acestei Lucrãri erau prea grele pentru umilele mele
puteri (ºtiut fiind cã la lucru nu se prea îndeasã ajutãtorii). De mult simþeam lipsa unui
tovarãº de lucru. ªi iatã Dumnezeu l-a trimis. Libertatea s-a înfrãþit cu Lumina Satelor. Pãr.
Moþa de la Orãºtie vine în ajutorul ºi tovãrãºia fratelui sãu de la Sibiu.
Aveam o veche dorinþã pe care am stropit-o de ani de zile cu rugãciunile mele: dorinþa
de a scãpa cu totul numai în lucrul Domnului. Bunul Dumnezeu mi-a ascultat ºi dorinþa
aceasta. Avînd pe fratele de la Orãºtie la Lumina Satelor, eu voi putea trãi numai pentru
lucrul lui Dumnezeu.
Mã voi putea ocupa special numai cu foaia ºi cu miºcarea Oastei Domnului. Dacã în
Lucrarea Sa, Domnul va voi sã Se mai foloseascã de mine - un vas slab ºi pãcãtos - voi putea
trãi numai pentru lucrul Lui.
De altcum, toate acestea sînt numai planuri omeneºti. Desigur ºi aici Domnul Îºi are
planurile Lui. Privind înapoi peste lucrul de la Lumina Satelor, eu vãd acum lãmurit cum a
lucrat Dumnezeu ºi cum a intervenit El cu planurile Lui ºi cu binecuvîntãrile Sale. Poate cã
am ajuns iarãºi la o rãspîntie unde Dumnezeu vrea ceva. De 7 luni Domnul ºi Mîntuitorul meu
m-a chemat iarãºi în ºcoala cea mare ºi tainicã a suferinþelor. Poate cã Dumnezeu vrea ceva
ºi eu mã rog stãruitor zi de zi sã se împlineascã voia Lui, sã se împlineascã deplin voia Lui...
Doamne, fie voia Ta...”
Pr. I. Trifa.
T-
Ce limpede se strãvede din aceste rînduri cã omul lui Dumnezeu ºtia bine ce urmãresc
planurile vrãjmaºilor Oastei... Dar ce limpede se poate vedea ºi ce liniºtitoare încredinþare
avea el în grija cea puternicã ºi iubitoare a Scumpului sãu Mîntuitor, atît cu privire la viaþa
ºi viitorul sãu cît mai ales cu privire la viaþa ºi viitorul Oastei Domnului.
Dar voia Domnului a fost sã îngãduie ca suferinþa sã-l trînteascã din nou la pat - fãrã a
mai putea fi în stare luni de zile sã se adînceascã în munca lui.
În acest rãstimp în L. S. contopitã cu Libertatea pãtrundea tot mai puternic duhul
naþionalist ºi lumesc al noului redactor... Nu mai rãmãsese aproape nimic din vechea gazetã
plinã de cãldura Evangheliei ºi de cuminþenia sãnãtoasã de altãdatã. Foaia care înainte era
plinã de citiri ºi tîlcuiri biblice, de sfaturi mîntuitoare ºi de îndemnuri sãnãtoase - acum
ajunsese plinã de lucruri din ce în ce tot mai strãine de duhul ºi de numele ei.
T-
Tot din 1930, mi-a rãmas scris ºi mie primul semn al intrãrii mele în Oastea Domnului.
Hotãrîrea mea luatã în 8 iunie (era Duminica Rusaliilor) am scris-o ºi eu îndatã la Sibiu.
Dar fie din pricina cã scrisoarea mea de intrare în Oaste (o rugãciune de predare cãtre
Tatãl, apoi cãtre Fiul, apoi cãtre Sfîntul Duh) li se pãruse celor de la redacþie prea lungã spre
a fi publicatã în întregime, fie mai degrabã pentru cã numele meu nu le spunea nimic, - m-au
trecut ºi pe mine doar ca pe un copil ce eram, printre o grãmadã de fraþi care s-au nimerit
odatã cu mine pe poarta intrãrii în Oaste.
Aºa se face cã numelui meu i-a venit rîndul sã aparã în foaie abia dupã trei sãptãmîni de
la hotãrîrea mea. Mi-a mai rãmas, ca printr-o adevãratã minune, numãrul de foaie în care
printre cei intraþi în Oaste odatã cu mine mã vãd ºi eu la cei cincisprezece ani, pe care îi
aveam atunci...
Recitesc numele celor dinaintea mea ºi al celor de dupã mine... ªi tare aº dori astãzi sã
ºtiu dacã mai este cineva în viaþã ºi în credinþã dintre acei cu care numele meu a fost scris
odatã în Oastea Domnului, în acelaºi numãr de foaie.
Iatã-mã aºa cum am apãrut atunci ca al 27-lea din cei 62 de fraþi ºi surori - în Lumina
Satelor nr. 26 din 29 iunie 1930:
T-
“În Oastea Domnului au mai intrat:
T-
1 - Vasilica Cristea Ceapã,
2 - Maria Paraschiv Manta,
3 - Maria Constantin Stoica Ceapã,
4 - Catiþa Constantin Fr. Badea,
5 - Polixenia Pavel Ceapã,
6 - Maria Apostol,
7 - Gr. Burlan,
8 - Floarea State Popa ºi
9 - Ilinca Ion I. Zamfirache, toþi din comuna Slon, jud. Prahova.
10 - George Ganea, com. Berivoii Mari, jud. Fãgãraº.
11 - Dumitru P. Timofte, satul Corni Jud. Botoºani.
12 - Todor N. Hristea,
13 - Neculai A. Þuþuianu,
14 - Tachiþã T. Mocanu, com. Vãdeni, jud. Covurlui.
15 - Elena C. Sãcãleani, com. Nicolina, jud. Iaºi.
16 - Ion Blagoe,
17 - Eva Giciulescu,
18 - Ignat Giciulescu,
19 - Maria Giciulescu,
20 - Nicolae Bustescu,
21 - ªtefan Neagoe, toþi din com. Hãrmãdia, jud. Severin.
22 - Pleº Gavrilã-Birãu,
23 - Chindriº Ioanã,
24 - Gligor Gavrilã,
25 - Sidãu Toader ºi soþia
26 - Sidãu Anghelina, com. Ieud, jud. Maramureº.
27 - Dorz Traian 15 ani, com. Mizieº, jud. Bihor.
28 - Dumitru Boºilcã ºi soþia
29 - Anica Boºilcã, com. Buºtenari, jud. Prahova.
30 - Voica Neculescu,
31 - Mihai Berkman ºi soþia
32 - Paraschiva Berkman din Bucureºti.
33 - Vasile Terciu,
34 - Maria Nedelcu, com. Durneºti, jud. Botoºani.
35 - ªtefan Enescu,
36 - Ilie ªt. Enescu,
37 - Costicã Popescu,
38 - Frusina Pãunescu,
39 - Tudor Boieru, com. Slobozia Clinceni, jud. Ilfov.
40 - Stan Miloº, com. Budiuþi, jud. Severin.
41 - Bob Efrem, cîntãreþ com. Copelnic, jud. Satu Mare.
42 - Ioan Roºu,
43 - Ioan Mozaº,
44 - Icoane Creþa ºi vãduvele de rãzboi
45 - Ana Toma ºi
46 - Mãrie Unipan, toþi din Chevereºul Mare, jud. Timiº.
47 - Maria Cristin, com. Sãliºte, jud. Sibiu.
48 - Dan Victor ºi soþia
49 - Dan Taþiana,
50 - Rotiº Gheorghe ºi soþia
51 - Rotiº Ana,
52 - Pop Nicolae,
53 - Mihiº Petre ºi soþia
54 - Mihiº Terezia ºi
55 - Hatoº Ioan, com. Dealul-Mare.
56 - Dumitru A. Costea, com. Traian, jud. Teleorman.
57 - Vante Gh. Cucoº ºi
58 - Catinca Costacki a Marini, com. ªiriþel, jud. Baia.
59 - Lugojan Dimitrie ºi soþia
60 - Lugojan Elena com. Budinþi, jud. Timiº.
61 - Jurja Pãtru ºi
62 - Jurja Gheorghe, economi, com. Almãºu Mic de Munte, jud. Alba...
T-
Prin îngãduinþa cea tainicã a voii lui Dumnezeu cu îmbolnãvirea mai grea a pãrintelui
Iosif - ºi reorganizarea cu aducerea preotului Moþa la Lumina Satelor, - lucrurile au început
sã meargã din ce în ce tot mai pe placul celor ce le puseserã la cale. Foile deveneau din ce
în ce tot mai copleºite de spiritul naþionalist, formalist... Adicã lumesc.
De la rãspîntia pe care o simþea pãrintele Iosif, lucrurile la Sibiu mergeau cu mare grabã
spre întuneric ºi spre pustiire sufleteascã.
Tineretul era îndemnat pe faþã la tulburãri împotriva evreilor ºi politicienilor vremii.
Lupta împotriva catolicismului sau a sectarismului, ajunsese de-a dreptul respingãtoare. Iar
lauda de sine, lauda a tot ce era al nostru, fie chiar ºi dacã era rãu - umplea toate paginile
foii. Era o atmosferã atît de grea ºi atît de deosebitã de cea care îi însufleþise cîndva, - încît
mulþi din cititorii foii obiºnuiþi cu un alt fel de conþinut, începeau acum sã refuze Lumina
Satelor aºteptînd pînã va veni din nou la ea pãrintele Trifa.
Neplãcîndu-le conþinutul, oamenii returnau gazeta renunþînd ºi la dreptul restului de
abonament. Deºi era în octombrie, n-aveau rãbdare s-o mai citeascã nici pînã la Anul Nou.
De la 25 de exemplare cît se tipãrise din foaie la contopirea cu Libertatea (în 12 octombrie), -
la Crãciun ajunsese sã se mai tipãreascã doar 22 de mii.
În anul urmãtor situaþia deveni ºi mai rea în privinþa asta. Abonamentele scãzurã aproape
la jumãtate dintr-o datã.
Þara simþea cã lucrurile la Sibiu nu stau deloc bine. Zecile de mii de cititori erau
nedumeriþi ºi întristaþi de tãcerea glasului care îi fermecase atît de mult, care îi adusese la
Hristos ºi care îi hrãnise ani de zile atît de iubitor cu pîinea Cuvîntului lui Dumnezeu.
Sunetele goale cu care erau acum pline foile pe care le primeau, nu le mai aduceau nimic
hrãnitor ºi gustos. Scrisori tot mai nemulþumite ºi mai îndurerate întrebau: unde este pãrintele
nostru? Ce se petrece cu el? De ce tace graiul lui?
- E bolnav! - se rãspundea prin gazetã.
- Dar ºi altãdatã a fost bolnav - ºi totuºi ne-a vorbit! Nu mai vrem gazeta fãrã el! Sã vinã
pãrintele nostru!... Opriþi foaia pînã ce va veni din nou la ea acela pe care noi îl cunoaºtem
ºi de la care ne-am hrãnit sufletul atîþia ani de zile...
Situaþia devenea dezastruoasã. De unde se crezuse cã unirea celor douã gazete va ferici
pe cele douã feluri de cititori ai lor, - s-a întîmplat tocmai dimpotrivã: i-a nemulþumit pe toþi.
Împuþinîndu-se abonamentele scãdeau veniturile. În curînd lucrurile ajunseserã la starea de
alarmã. Cei ce sãpaserã groapa, - alunecau acum speriaþi ei în ea.
Aveau în sfîrºit prilejul sã vadã acei care stãteau comozi ºi sãtui în spatele muncii
pãrintelui Iosif, - ce uºor se cucereºte inima cititorilor. Pînã acum n-avuserã nici o grijã.
Abonamentele crescuserã an de an, cu toate cã ei, ridicaserã mereu costul tipãririi foilor ºi
cãrþilor pe care trebuia sã li-l plãteascã el care purta greul redactãrii lor. ªi greul suferinþelor
sale. Lor nu le pãsa decît sã vinã cît mai mulþi bani. În Lucrul Domnului ei nu vedeau altceva
decît un mijloc de venituri materiale. Nici nu-i interesa prea mult nimic altceva nici chiar
gelozia ºoptitorilor.
Niciodatã nu-i interesa CUM scria pãrintele Iosif. Mulþi ani de zile nu i-a interesat nici
CE scria el acolo. Aducea tot mai mulþi bani? - Aceasta era totul!
Doar cînd s-au trezit cu prea mult Isus Cel Rãstignit - au început sã se alarmeze cu
adevãrat.
Dar atunci Cuvîntul ºi Duhul lui Dumnezeu lucrase adînc în ogorul sufletesc al þãrii
acesteia... Numãrul celor ce-L aflaserã pe Dulcele Isus crescuse din an în an ridicîndu-se la
zeci de mii, apoi la sute de mii. Iar gustul hranei duhovniceºti ajunsese înalt ºi fin...
ªi acum se trezesc cã foile le vin înapoi, iar întrebãrile nedumerite curg din toate pãrþile
bãnuitoare ºi aspre.
Chiar ºi la foaia Oastea Domnului golul lãsat de starea pãrintelui Iosif se resimþea
puternic. Aceastã foaie rãmãsese acum doar cu scrisul slãbuþ al unor fraþi ºi cu umpluturi de
scrisori ºi rapoarte sosite de prin þarã - lucru ºi mai nemulþumitor.
Se impunea neapãrat nevoia grabnicã de a liniºti pe cititori ºi de a le da o speranþã.
T-
În foaia Oastea Domnului nr. 6 din 8 februarie 1931 cei de la Lumina Satelor sînt siliþi
sã scrie urmãtoarele, cãutînd încã o datã sã-ºi salveze situaþia lor cu numele ºi cu dragostea
faþã de pãrintele Iosif:
T-
“Un rãspuns”
T-
Mulþi ne întreabã despre sãnãtatea pãrintelui Trifa. Le rãspundem tuturor cã - mulþumitã
Domnului - pãr. Trifa care se aflã de prezent într-un sanatoriu merge cu paºi repezi spre
refacerea sãnãtãþii ºi - de va fi cu voia Domnului - nu peste mult se va reîntoarce ca sã-ºi reia
încetul cu încetul lucrarea întreruptã.
Dupã reîntoarcerea pãr. Trifa se vor continua iarãºi învãþãturile cu Tîlcuiri din Biblie,
ªcoala Duhului Sfînt, Cãlãtoria spre Canaan, În ºcoala Bibliei, Rãzboiul cel duhovnicesc,
În cãmara psalmistului David - ºi celelalte învãþãturi dupã care desigur suspinã mulþi din
vechii noºtri cititori ºi îndeosebi ostaºii Domnului.
Dar la reîntoarcere, pãr. Trifa va afla o durere. Avem aici multe ºtiri ºi scrisori (unele
chiar de la ostaºi) cã mulþi se lasã de foaie pentru cã lipsesc din ea învãþãturile de anul trecut,
pentru cã pãrintele I. Trifa n-a mai putut scrie...
Cu ce durere va afla pãrintele Trifa despre acest lucru. El a spus odatã: unul pentru toþi
ºi toþi pentru unul... el ºi-a pus în cumpãnã sãnãtatea ºi viaþa trupeascã... el nu s-a îmbolnãvit
la chefuri, ci petrecînd nopþile în tîlcuirea Scripturilor ºi pregãtirea de hranã sufleteascã
pentru ostaºii Domnului ºi cititorii foii.
Ce durere va avea deci cînd la reîntoarcerea sa va numãra pe cei care l-au pãrãsit în ziua
necazului”.
T-
Dar în vremea aceasta pãrintele Iosif se afla într-o stare tot mai grea la Geoagiu. De acolo
el trimite dupã cîteva luni la foaie mult spunãtorul articol:
Cel ce nu iubeºte pe Domnul nostru Isus Hristos, sã fie anatema”
( 1 C o r . 1 6 , 2 2 ) ... în care vorbeºte numai despre dragostea lui Dumnezeu arãtatã faþã
de noi în chipul cel mai cutremurãtor al Jertfei de pe Cruce datã pentru mîntuirea noastrã de
Scumpul nostru Mîntuitor, Fiul Preaiubit al Tatãlui. Cã numai despre dragostea acestei Jertfe
Dumnezeieºti ar trebui sã vorbim toþi ºi întotdeauna, cã toate celelalte fãrã Aceastã Jertfã sînt
numai niºte pietre grele ºi chinuitoare... Cã însãºi neiubirea acestei cutremurãtoare Jertfe, este
un pãcat care atrage dupã sine anatema, osîndirea ºi blestemul...
ªi încheie cu o duioasã ºi cutremurãtoare rugãciune-legãmînt:
“...Isuse, iubirea mea, eu mã predau în totul Þie. Mã aplec în braþele iubirii Tale. Eu voi
trãi ºi muri la pieptul Tãu; nici moartea nici viaþa nu mã vor mai putea despãrþi de Tine.
Preadulcele meu Mîntuitor, ajutã unui suflet ce vrea sã fie întreg al Tãu, numai al Tãu ºi vrea
sã trãiascã cu Tine, numai cu Tine, în vecii vecilor, amin...”
T-
(O. D. nr. 26 din 28 iunie 1931, pag. 2).
Au urmat curînd alte asemenea izbucniri în afara a ceea ce continua sã se petreacã

înãuntru, deºi din cînd în cînd cu unele prilejuri, intervenea glasul ierarhului Bãlan acoperind
totul cu cîteva cuvinte frumoase. ªi luînd cu unele declaraþii mari, apãrarea Oastei ºi a
pãrintelui Trifa...
Ascultînd la aceste cuvinte frumoase rostite în faþa mulþimilor cu cîte un prilej festiv, sau
citind unele declaraþii liniºtitoare cu privire la rostul ºi activitatea Oastei - îþi vine cu drept
cuvînt sã te întrebi de ce în faþã se spunea într-un fel, iar dinãuntru se lucra cu totul
împotrivã?
Sã fi fost oare mitropolitul Bãlan sincer în declaraþiile sale verbale ºi total neºtiutor de
planurile rele ce se urzeau în consistoriul sãu mitropolitan împotriva Oastei ºi a pãrintelui
Iosif? Sau declaraþiile acelea aveau doar scopul de a acoperi înafarã ceea ce se fãcea înãuntru?
Nu vom judeca niciodatã pe nimeni. Este cine sã ne judece pe toþi, dupã mãsura locului
pe care l-am ocupat în evenimente - ºi dupã partea pe care am adus-o la întorsãtura pe care
au luat-o ele. Acuma sînt toþi acolo ºi socotelile sînt încheiate. Dar vom înºira aici ºi pe mai
departe faptele, urmînd ca pãrerea pe care trebuie sã ne-o facem - sã nu fie înainte, ci dupã
ele. Iar judecata s-o lãsãm numai în seama lui Dumnezeu.
T-
Anul 1931 a adîncit urmãrile celor petrecute în anul dinaintea lui. Cu mare greutate s-a
menþinut reorganizarea cu Moþa, dar a fost plãtitã cu mari pagube în administraþia foilor.
Dupã abia un an ºi ceva, preotul Moþa trebui sã-ºi ia bagajele cu care venise atît de zgomotos
în toamna lui 1930 - ºi sã plece înapoi la Orãºtie în primãvara lui 1932. La pagubã, chiar cele
mai strînse însoþiri ale oamenilor banului, nu þin prea mult.
La Lumina Satelor însã rãmãsese ºi prindea repede rãdãcini cel despre care am mai vorbit:
preotul Secaº, tînãrul ºi priceputul duhovnic care era foarte pe plac, pentru cã era un sãritor
ºi serviabil, gata sã facã repede ºi bucuros tot ce-i cerea stãpînul. Astfel atenþia celor mari se
adunã toatã asupra lui. El era omul care fãcea faþã atît la librãrie ºi Oastea Domnului cu cei
de pe lîngã pãrintele Iosif, - cît ºi la Lumina Satelor cu cei de pe lîngã mitropolitul Bãlan.
La librãria pãrintelui strînsese în jurul sãu tineretul cu care mergea în zgomotoase misiuni
duminicale prin satele ºi judeþele învecinate. Iar la Lumina Satelor era cel ce acoperea o tot
mai mare parte din îndatoriri. Încet, încet stãpînul ºi ierarhul sãu ajunsese sã-l socoteascã
unul din cei mai potriviþi slujitori ai sãi.
T-
În þarã, mai ales în Bucureºti, dupã intrarea în Oaste a unora din fruntaºii vieþii spirituale
ale capitalei, cum am vãzut, lucrurile mergeau numai din plin. Adunãri mari, public mult,
manifestaþii rãsunãtoare, adeziuni noi...
I. Gr. Opriºan era avocat ºi director într-un minister... Al. Lascarov Moldovanu, senator
ºi scriitor cu renume. Iar dintre slujitorii bisericii arhimandritul Scriban, un nume cinstit ºi
cunoscut ca o mare valoare. Preotul Toma Chiricuþã cu revista lui Fîntîna Darurilor, apoi
mulþi alþii, - ºi în sfîrºit preotul plin de inimã ºi de voinþã Vasile Ouatu care deºi mai tînãr
ca toþi, era plin de înflãcãrare ºi de îndrãznealã pentru Domnul. Peste sãptãmînã fiecare lucra
î n cercul s ãu, dar dum i nici l e - s au cu diferite alte ocazii - se întîlneau în puternice
manifestaþii cînd într-o parte cînd în cealaltã a capitalei.
În timpul absenþelor grele ale pãrintelui Iosif, aceºti vrednici scriitori ºi preoþi alimentau
ºi foaia Oastea Domnului cu articole ºi rapoarte din activitatea lor.
Între anii 1930 pînã în 1934, pãrintele Iosif a fost foarte mult ajutat ºi sincer îmbãrbãtat de
aceºti fraþi ºi preoþi din Bucureºti, îndeosebi de arhimandritul Scriban, de preotul Ouatu, de
I. Gr. Opriºan ºi Al. Lascarov Moldovanu.
În unele din cele mai grele clipe ale suferinþelor lui cînd era pe moarte la Geoagiu în
sanatoriu, pãrintele Vasile Ouatu l-a însoþit ºi el ca tovarãº de suferinþã o vreme, iar Opriºan
ºi Lascarov Moldovanu, l-au cercetat cu o mare dragoste ºi mîngîiere...
Despre aceºti doi din urmã el va spune mai tîrziu miºcãtoarele cuvinte, ca o duioasã
profeþie: “...eram într-o stare grozavã. Numai schelet. ªi în starea aceasta aºteptam o
mîngîiere oarecare. Aºteptam de la Sibiu un semn de mîngîiere. Dar el mi-a venit de la
Bucureºti. M-au cercetat fraþii Opriºan ºi Lascarov. M-au mîngîiat ºi m-au sãrutat. Nu voi uita
niciodatã aceastã scumpã mîngîiere. Chiar dacã ar fi ei cîndva contra mea, eu le voi pãstra
ºi dincolo de mormînt dragostea ºi recunoºtinþa mea pentru aceastã mîngîiere...”
T-
(Ostaºul Domnului nr. 1-2 din 15 februarie 1935).
T-
Cît de mult trebuia sã fi suferit acest suflet care a mîngîiat sute de mii de suflete, nu
numai de durerea bolii ºi oboselilor sale, - ci mult mai mult din lipsa unor dovezi de dragoste
ºi mîngîiere caldã ºi sincerã. Dacã pentru o singurã sãrutare pe care a simþit-o sincerã era în
stare sã ierte mai dinainte orice lepãdare, - e un semn plin de tristeþe cît de puþinã iubire
adevãratã a primit acest om sfînt în viaþa lui din lumea aceasta.
Sãrmanul suflet binefãcãtor care îºi arvunise recunoºtinþa, - nu peste multã vreme acei
care i-o cumpãraserã, ºi-o luau înapoi cu un alt sãrut neuitat de amar...
Despre pãrintele Vasile avea sã scrie atît de frumos cînd îºi aducea aminte întîlnirea ºi
cunoºtinþa cu el:
T-
“Un viteaz al Domnului.
T-
L-am cunoscut la Geoagiu unde Domnul ne-a întîlnit pe cîteva luni în aceeaºi ºcoalã a
suferinþelor...
Îndatã de la început, m-a surprins curajul, îndrãzneala ºi hotãrîrea cu care pãrintele Vasile
vorbea despre rosturile ºi Lucrarea Oastei. Ardea pentru lucrul Domnului. Mi-am adus aminte
atunci de locul de la Fap. Ap. 4, 13: “...cînd au vãzut ei îndrãzneala lui Petru ºi Ioan au
cunoscut cã ei umblaserã cu Isus...” Mi-am zis ºi eu în mine: iatã un suflet care a umblat cu
Isus... iatã un suflet care s-a întîlnit cu Isus... care a gustat din fiorul umblãrii cu Isus...
ªi nu m-am înºelat în aprecierile mele. Pãrintele Vasile era atunci doar la începutul
Oastei. Boala îl scosese din front.
Reîntors la front - ca ºi mine, cu boala nevindecatã complet - s-a pus pe lucru. ªi-a
refãcut Oastea. A reînceput lupta. E unul din puþinii mei preaiubiþi fraþi preoþi care s-a
aruncat în lupta Oastei fãrã rezerve.
Cînd am fost la Bucureºti, fratele Vasile a þinut sã mã ducã în cartierul lui de la Ghencea.
Ce înfãptuiri minunate a lucrat acest luptãtor! Cea mai spaþioasã bisericã-catedralã din
Bucureºti se construieºte prin rîvna acestui pitic (cãci este ºi el mic de staturã ca mine)”...
În continuare pãrintele Iosif vorbeºte cu admiraþie despre uriaºa muncã de rãspîndire a
cãrþii ºi foilor Oastei pe care o organizase pãr. Vasile în Bucureºti. De asemenea despre
curajul ºi înflãcãrarea cu care apãra cauza Oastei, cauza Domnului. Am cãutat - zicea el - sã
intensificãm ºi noi lupta Domnului aici pentru ca duhurile rele îmbrãcate în chip de om sã
vadã cã nu ne temem de ameninþãrile lor, întrucît putere avem de la Domnul nostru Isus...”
“...Iatã, un adevãrat viteaz al Domnului. Prin astfel de jertfe ºi luptãtori trãieºte ºi

biruieºte Oastea. O, dacã am avea numai cîteva sute de astfel de viteji - ce lucruri mari am
putea face!
Scumpul meu frate de suferinþã! - De aici din depãrtare mã gîndesc cu drag la tine.
Purtãm în pieptul nostru aceeaºi boalã, dar ºi aceeaºi rîvnã pentru lucrul Domnului...
Slãvit sã fie Acela care ne-a întîlnit într-o dragoste ca aceasta!
T-
Davos (Elveþia) la 10 martie 1933.
T-
Avîntul luat în frumosul an 1930 se rãsfrîngea binefãcãtor peste tot.
Nu numai în Bucureºti, ci aproape în toate oraºele mari ale þãrii erau grupãri puternice
care activau pline de roade duhovniceºti ºi de iniþiative minunate, sub îndrumarea unor preoþi
ºi laici înflãcãraþi pentru Hristos. Astfel era la Oradea, gruparea puternicã despre care am mai
vorbit, la Iaºi, la Deva, la Craiova, la Arad, la Tecuci, Galaþi, Constanþa, Timiºoara, Cernãuþi,
Chiºinãu, Orhei... Iar dintre comunele ºi satele þãrii, aproape nu era localitate sã nu aibã un
grup mai mare sau mai mic de fraþi ºi surori din Oastea Domnului.
Lucrarea era deci în plinã ofensivã peste tot.
În Yugoslavia ºi în Ungaria începuserã din anii trecuþi sã se formeze adunãri ale Oastei.
În 1933 încep sã soseascã ºtiri despre înfiinþãri ale grupãrilor Oastei ºi printre românii din
Statele Unite ale Americii, din Canada ºi chiar din Australia... Foile Oastei aveau cititori
devotaþi ºi în Brazilia, în Argentina, în Maroc, în Congo...
Numãrul ostaºilor creºtea... Foile Oastei aproape nu mai puteau reda nici numele ci numai
numãrul celor înscriºi. Curînd socotelile aproximative arãtau cã numãrul ostaºilor ajunsese
la 200 de mii. Apoi prin 1934 la aproximativ 300 de mii... Toatã þara era plinã de cîntãri de
biruinþã pentru Domnul ºi pentru Unsul Sãu...
Aºa de minunat mergea Lucrarea Domnului cînd ispititorul a dezlãnþuit furtuna ºi cernerea
cea mare. Despre aceasta vom vorbi pe larg în cartea a doua a acestei Istorii.
T-
Toatã viaþa noastrã o socotim timp de luptã ºi niciodatã sã nu cãutãm odihnã. ªi niciodatã
pãtimind sã nu ne supãrãm: va veni ºi timpul odihnei... Trebuie prin scîrbe ºi necazuri sã
dobîndim aceastã odihnã.
T-
Omilia Evrei
Un rug al iubirii
Un rug al iubirii arzînd ne-ncetat

puternic ºi dulce ºi mare
spre suflet de frate adînc ºi curat
crezut, l-ai primit pe-oricare.
Aceasta eºti Lucrarea Sa

ºi Domnul e mireasma ta
El Þelul tãu cel luminos.
Avutul credinþei curate muncit

cu larg dãruita jertfire
l-ai dat chiar ºi celui cu duh necinstit
vrãjmaº de-Adevãr ºi simþire.
În focu-ncercãrii-ndelungi þi-ai sfinþit

eroic rãbdarea tãcutã
ai ars ce-a fost zgurã, dar nalþi strãlucit
credinþa prin flãcãri trecutã.
Pe calea iubirii mergînd credincios

plineºte-þi chemarea slãvitã
oºtire de jertfã slujind lui Hristos
cu viaþa cucernic trãitã.
Pag. 232 Istoria - Vol. 1 - Cap. 19 - Omul trimes de Dumnezeu
Cap. 19
Omul trimes de Dumnezeu
ãrintelui care ne-a nãscut trupeºte pentru viaþa asta, îi datorãm desigur pînã la moarte
P preþuire, recunoºtinþã ºi dragoste. Însã pãrintelui care ne-a nãscut sufleteºte pentru
viaþa veºnicã i le datorãm pînã în vecii vecilor toate acestea nespus mai mult.
Spune o înþelepciune aºa: Dacã pãrintele tãu trupesc ºi pãrintele tãu sufletesc au aceeaºi
nevoie de tine ºi chiar în acelaºi timp, dator eºti sã-l asculþi ºi sã-l ajuþi mai întîi pe pãrintele
tãu sufletesc ºi apoi pe cel trupesc...
Îndrumãtorul adevãrat care ne cucereºte inima pentru Hristos prin dragostea ºi puterea
Duhului Sfînt ce lucreazã prin el - datori sîntem sã-l urmãm pînã la jertfa vieþii cu ascultare
ºi cu curaj, împotriva tuturor acelora care prin silnicie ºi prin minciunã vor sã ne facã robi
îngustimii lor. Cãci acel binecuvîntat om al lui Hristos vrea sã ne facã sufletul slobod prin
Adevãr ºi larg prin Iubire. Iar acei oameni ai lumii, vor sã ne facã robi prin prefãcãtorie ºi
înguºti prin urã...
T-
În acest capitol vreau sã-mi aduc aminte cum l-am cunoscut eu trupeºte pe pãrintele meu
sufletesc - ºi sã-mi înºirui aici, cum voi putea mai pe scurt ºi mai recunoscãtor, primele din
cele mai puternice amintiri pe care le pãstrez despre el.
T-
Normal, pe om, Cuvîntul îl duce la Credinþã. ªi Adevãrul îl conduce la Iubire. Dupã cum
este scris: Credinþa vine î n ur ma auz i rii . Iar auz i rea vi ne pri n C uvî nt ul l u i Hristos
(Rom. 10, 17) .
Dar cu mine parcã totul s-a petrecut altfel: Credinþa m-a dus la Cuvînt!... ªi Iubirea m-a
dus la Adevãr. Dupã cum iarãºi este scris:
Istoria - Vol. 1 - Cap. 19 - Omul trimes de Dumnezeu Pag. 233
Eu n-am aflat întîi Iubirea

condus de Adevãr spre ea
cãci pentru mine Adevãrul
atît de neºtiut era,
ci Dragostea m-a dus, în urmã,

la Adevãrul cel plãcut
cum mama-ºi duce fiu-n braþe
la tatãl care l-a fãcut...
Acum în ochii-amîndurora
privesc miºcat ºi fericit
cãci ºi-Adevãrul ºi Iubirea
cei doi pãrinþi, - mi-am regãsit.
...Eram încã un copil cînd, odatã, la ora de religie, bãtrînul preot care ne preda lecþia a
venit în ºcoalã avînd lîngã catehismul sãu din care ne învãþa, o gazetã pe care a aºezat-o pe
bancã în faþa mea...
În timp ce el ne vorbea, eu priveam la foaia necunoscutã de lîngã catehismul cunoscut.
Mi s-a pãrut atunci în grabã cã titlul foii este Lumina Stelelor - ºi nu înþelegeam deloc ce vrea
sã spunã asta.
Dar mai tîrziu, cînd altãdatã, pãrintele ºi-a lãsat o clipã pe masã gazeta, m-am apropiat
cu teamã ºi am citit cu mirare tot ce am putut în grabã, sã nu mã prindã. Asta a fost prima
mea întîlnire cu cuvîntul ºi cu numele pãrintelui Trifa.
În anul urmãtor, la examenul de religie am fost primul din ºcoalã.
Am primit ca premiu cartea Corabia lui Noe, scrisã de pãrintele Trifa.
Ca primul ºi singurul copil al pãrinþilor mei þãrani ºi ocupat peste mãsurã cum erau copiii
þãranilor de atunci cu tot felul de munci, eu aº fi avut prea puþin timp liber atunci sã citesc.
Dar cartea aceasta mi-a cucerit inima ºi de la cele dintîi rînduri gustate din mers, n-am mai
lãsat-o din mîini.
T-
Prima duminicã dupã aceea, era ziua de 8 iunie 1930. Toatã ziua citisem din cartea mea...
La ceasul al treilea dupã amiazã m-am predat Domnului. Singur, ascuns în podul ºurii,
îngenuncheat pe fîn, ca sã mã pot ruga în voie ºi sã pot plînge singur, nevãzut de nimeni.
Era Ziua întîia de Rusalii, Ziua Naºterii mele de Sus, Ziua Venirii Duhului Sfînt.
Aºa a vrut Tatãl Ceresc: trupeºte sã mã nasc în Ziua Naºterii Domnului Isus, iar
duhovniceºte sã mã nasc în Ziua Pogorîrii Duhului Sfînt.
Dar toate acestea le-am mai spus ºi altãdatã. Am mai spus ºi despre primele mele zile ºi
luni de credinþã...
N-am spus însã îndeajuns despre imaginea luminoasã ºi aproape cereascã a acelui om sfînt
prin care Dumnezeu îmi dãruise aproape toate acestea ºi care în sufletul meu de atunci avea
un loc ºi o strãlucire unicã.
T-
Despre pãrintele Iosif, de cînd am început sã citesc scrierile lui, mi-am fãcut o pãrere atît
de înaltã încît nu era cu nimic mai prejos decît despre un mare apostol ºi sfînt al lui
Dumnezeu... Aceastã pãrere am pãstrat-o tot timpul vieþii mele. ªi aceastã pãrere n-a scãzut
întru nimic în anii mei petrecuþi cu omul lui Dumnezeu, ci dimpotrivã mi s-a statornicit pe
totdeauna în locul cel mai înalt al sufletului meu.
T-
De obicei despre oameni înainte de a-i cunoaºte îþi faci o pãrere foarte înaltã, iar dupã ce
îi cunoºti, aceastã pãrere coboarã mereu tot mai jos. Dar cu pãrintele Iosif acest lucru nu s-a
petrecut aºa niciodatã. În faþa mea cel puþin el n-a coborît în nici o situaþie ci s-a înãlþat
mereu...
Am fost martor la multe din cele mai intime ºi mai omeneºti momente ale lui - dar nici
o clipã nu l-am vãzut jos...
O, ce deplin încredinþat sînt acum de strãlucirea cereascã cu care a trecut printre noi acest
smerit sfînt al lui Dumnezeu, acest înflãcãrat slujitor al Duhului Sfînt!
T-
Dupã ziua hotãrîrii mele pentru Domnul am cãutat mereu sã aflu tot mai multe despre
Lucrarea Oastei ºi despre omul lui Dumnezeu din fruntea ei. Doream sã ºtiu, doream sã-l
cunosc, doream sã-l vãd, mãcar de departe. Nu dupã mult timp i-am scris, cerîndu-i
fotografia.
Am primit drept rãspuns un numãr din revista Oastea Domnului din 26 ianuarie 1930 unde
deschizînd-o, am aflat încadratã cu un creion roºu o paginã cu o fotografie la mijloc.
Deasupra ei era scris cu litere mari:
T-
“Pentru cei ce-mi cer fotografia...”
Cu ochii scãldaþi în lacrimi am citit de zece ori aceste rînduri încadrate în roºu... ªi astãzi
ele îmi grãiesc atît de mult, parcã erau scrise în chip deosebit pentru mine.
“...De ani de zile mã îmblãtesc unii cu rugarea sã le trimit o fotografie iar alþii cu cererea
sã o dau la foaie... Sã mã ierte cã nu le-am rãspuns nimic. În lumina Evangheliei astfel de
lucruri nu valoreazã nimic. În lumina Evangheliei este o singurã fotografie pe care trebuie sã
o privim ºi sã o admirãm mereu: Isus Cel Rãstignit pentru noi ºi mîntuirea noastrã. Toþi
ceilalþi trebuie sã stãm jos cu feþele aplecate la picioarele Crucii Sale. Prin El sîntem ceea ce
sîntem. Toate meritele noastre sînt darurile Lui...
Ce frumos a spus ap. Pavel acest lucru: Departe de mine gîndul de a mã lãuda cu altceva
decît cu Crucea Domnului nostru Isus Hristos ( G a l . 6 , 1 4 ) . Nu mã voi lãuda decît în
slãbiciunile mele... cãci puterea lui Hristos în neputinþã se desãvîrºeºte
(2 Cor. 12, 5-10) .
Aceasta-i singura laudã personalã pe care o îngãduie Evanghelia, în aceasta mã voi lãuda
ºi eu spunînd cã sînt un vas mic ºi slab pe care Domnul m-a ales spre slujba ºi slujirea Lui.
Eu - o fiinþã micã ºi slabã - nu mã pot lãuda decît în slãbiciunile mele, iar dacã darul ºi
puterea lui Dumnezeu se aratã tocmai în aceste slãbiciuni, a Lui este - ºi Lui Singur se cuvine
toatã slava ºi lauda. Iar cel ce se laudã, în Domnul sã se laude, cã nu cel ce se laudã pe sine
este ales, ci acela pe care Domnul îl laudã (2 Cor. 10, 17-18) .
Dînd ascultare dorinþei cititorilor, iatã alãturi o fotografie a mea. Þin însã sã spun cã nu
e gata. E încã plinã de pete. Nu e gata din vina mea. Ceea ce Pictorul lucreazã, eu stric ºi
murdãresc.
De ani de zile lucreazã Scumpul meu Mîntuitor, - Pictorul Cel Ceresc - la chipul meu cel
sufletesc ca sã-i dea chipul Celui ce l-a fãcut (Col. 3, 10) . Dar vai, eu stric mereu - prin
pãcatele mele - ceea ce lucrã Pictorul Cel Ceresc. Portretul meu nu va fi gata pînã în clipa ce
va cãdea lutul de pe mine... Acum purtãm chip de lut, atunci vom purta chip ceresc
(1 Cor. 15, 49) .
Dupã fotografia de alãturi, am fost de trei ori la fotograf... spunea cã nu e gata. Cã trebuie
sã mai stea în camera cea întunecoasã.
- Cum, - am întrebat eu - ce înseamnã odaia cea întunecoasã?
- Pãi, d-le pãrinte - mi-a rãspuns fotograful - fotografiile se lucreazã într-o odaie
întunecoasã unde trebuie sã stea cîteva zile; aºa-i legea lor.
Atunci eu mi-am zis în mine: iatã, aºa se lucreazã ºi chipul nostru cel sufletesc. Pentru
lucrarea, curãþirea ºi desãvîrºirea fotografiei noastre celei sufleteºti Domnul ne cheamã în
noaptea suferinþelor ºi încercãrilor. Pe mine, de patru ori m-a chemat pînã acum în noaptea
aceasta. ªi poate cã mã va mai chema. Fie! Eu sînt gata, slãvite Doamne. Fã Tu Doamne Isuse
tot ce ºtii ºi tot ce va mai trebui pînã ce Chipul Tãu Cel Rãstignit va lua chip în mine
(Gal. 4, 19) - ºi se va imprima pe veci în sufletul meu.
Tatãl Ceresc ne-a hotãrît sã fim asemenea Chipului Fiului Sãu (Rom. 8, 29) . Ajutã-ne
Scumpul nostru Mîntuitor sã putem atinge aceastã desãvîrºire...”
T-
...Priveam cu ochii plini de lacrimi la fotografia ce nu putea ascunde cearcãnele din jurul
ochilor... A ochilor acestora buni care priveau undeva în Veºnicie plini de o cereascã ºi
liniºtitã împãcare ºi unire cu voia lui Dumnezeu.
Din clipa aceea am simþit cã acest om sfînt nu va mai sta mult între noi. Cine poate vorbi
aºa despre sine - ºi îºi poate înþelege aºa suferinþa sa, - acela s-a apropiat de desãvîrºire. Iar
cine s-a apropiat de desãvîrºire - este pregãtit sã fie luat de pe pãmînt cît mai curînd.
Va trebui sã fac totul - mi-am zis eu în mine hotãrîndu-mã - sã pot ajunge sã-l vãd cît mai
curînd înainte de a pleca...
Am pus revista împreunã cu cartea legãmîntului meu, sub perna aºternutului în care de
seara pînã dimineaþa îmi chinuiam gîndul cu planurile drumului la Sibiu. Mã pregãteam ca
pentru un pelerinaj la niºte locuri sfinte, la un Ierusalim depãrtat, unde jertfa nu fusese încã
rãstignitã, - dar presimþeam cã va fi...
T-
La 1 Ianuarie 1933, cînd Oastea împlinea zece ani de viaþã - pãrintele Iosif scria:
“Jubileul meu de 30 de ani de boli ºi suferinþã. Odatã cu 10 ani de Oaste eu îmi serbez ºi 30
de ani de boli ºi suferinþe. Sînt 30 de ani de cînd am trecut ºi trec mereu prin spitale,
sanatorii, operaþii, prin nesfîrºite încercãri, frãmîntãri ºi suferinþe. Dacã poate zice cineva cã
nimica bun nu este în carnea mea (Rom. 7, 18) - apoi acela sînt eu.
Totul e stricat înãuntrul meu. Cum le spuneam fraþilor de la Bucureºti, o, iubiþii mei fraþi
dacã aþi ºti cum trãiesc eu... dacã aþi ºti cã tot lãuntrul meu este schimbat din firea sa, printr-o
grea operaþie pe care o simþesc clipã de clipã ca pe un þepuº - v-aþi întreba miraþi: oare poate
trãi un om în felul acesta? ªi eu trãiesc prin harul lui Dumnezeu.
...Sînt 30 de ani de cînd boli nesfîrºite rod în corpul meu. Sînt 6 ani de cînd douã boli
care nu iartã rod în puþinul lut care a mai rãmas din mine. Oameni uriaºi s-ar fi prãbuºit sub
greutatea lor ºi a muncii istovitoare pe care o fac... ªi eu totuºi trãiesc... trãiesc prin dragostea
ºi iertarea Celui Rãstignit pe Crucea Golgotei.
30 de ani de boli ºi suferinþe... Mã uit înapoi peste viaþa mea ºi vãd acest jubileu frînt în
douã. În mai bine de jumãtatea lui vedeam în suferinþã un diavol negru, un blestem, o soartã
vitregã de care umblam sã scap. Abia dupã 15 ani am aflat cã diavolul era un înger ºi
blestemul era o binecuvîntare.
Suferinþa este cea mai scumpã ºi mai dulce binecuvîntare de care Domnul m-a învrednicit.
Este îngerul ceresc care m-a trimis în braþele Domnului - ºi mã þine în braþele Lui. Prin
suferinþã trãiesc, prin ea muncesc. Prin ea a vorbit cerul cu mine - ºi prin ea vorbesc eu cu
cititorii mei. Dacã este ceva care place la scrisul Oastei, apoi acel ceva Duhul Sfînt l-a pus
acolo prin suferinþã. Suferinþa a fost mierea care a uns cãrþile Oastei.
Slãvit sã fie Domnul cã m-a învrednicit ºi pe mine pãcãtosul sã pot verifica ceea ce
spunea ap. Pavel: “pentru aceea noi nu slãbim ci chiar de s-ar strica omul nostru dinafarã...
dar cel dinãuntru se înnoieºte din zi în zi ( 2 C o r . 4 , 1 6 ) . Puterea lui Dumnezeu în
slãbiciunile mele se adevereºte... cînd sînt slab atunci sînt tare” (2 Cor. 12, 9-10) .
O, sfîntã suferinþã, însoþeºte-mã pînã la marginea mormîntului. Þine-mã neîncetat mai
lîngã Domnul meu pînã în clipa cînd mã voi preda cu totul ºi pe totdeauna în braþele Lui...”
T-
Aceste lucruri, împreunã cu celelalte citite mai înainte ºi dupã aceea, - m-au fãcut sã iau
marea hotãrîre ºi sã mã duc pînã la Sibiu, - sã-l vãd.
Din satul Bihorului îndepãrtat de unde pornisem am fãcut o cãlãtorie nespus de
îndrãzneaþã pentru starea mea, pentru vîrsta mea de atunci - ºi pentru vremea aceea.
Ajuns acolo, cît de mare a fost durerea mea negãsindu-l. Am scris despre aceasta altãdatã.
Dar în urma acestui drum am rãmas cu o legãturã mai puternicã acolo. Aceasta m-a pregãtit
pentru marea mea plecare, care avea sã se întîmple în curînd.
Am mai povestit ºi aceste lucruri. Acum îmi amintesc cã atunci cînd în spitalul de la
Oradea am primit vestea chemãrii la Sibiu, mã ridicam atît de fericit ca un înviat din morþi.
Ieºeam ºi eu din prima mea camerã întunecoasã. Simþeam cã îmi trãiesc rãscrucea cea
mare a vieþii mele. Cã adevãrata mea viaþã ºi soarta mea abia de acum începe.
În clipa aceea n-am mai avut trecut. M-am nãscut acum, am înviat acum ºi abia acum
încep sã trãiesc, mergînd fericit spre crucea ºi cununa mea... cãtre care mã chemau cei doi
ochi cu cearcãne de suferinþã dar plini de o cereascã ºi împãcatã luminã din fotografia pe care
o purtam lîngã inima mea.
Ajuns la Sibiu, se vede cã eram totuºi destul de greu bolnav, cãci îndatã ce am ajuns,
Viorel ºi Tit, îngrijoraþi de temperatura mea, m-au aºezat în pat ºi au adus în grabã un medic.
Dar boala tot nu m-a lãsat de tot. Peste o lunã am fost din nou la medic. Reþeta pe care mi-a
scris-o medicul atunci, i-a folosit pãrintelui peste cîteva zile ca subiect pentru o istorioarã.
A fotografiat-o ºi a publicat-o în Isus Biruitorul nr. 13 din 24 martie 1935, iar mai tîrziu în
cartea de istorioare scoþînd din ea un fericit înþeles al planului tainic al încercãrilor neînþelese
de noi (ca scrisul doctorului din reþetã).
Ce minunatã era înþelepciunea datã de Dumnezeu acestui om atît de plin de prezenþa lui
Hristos, încît în absolut tot ce întîlnea vedea puternic ºi limpede, dintr-o datã înþelesul cel
ceresc.
T-
În ziua urmãtoare venirii mele, Dumnezeu îmi împlinea cea mai mare ºi mai fierbinte
dorinþã a vieþii! Tit, fiul pãrintelui, veni la patul meu spunîndu-mi: Tãticu doreºte sã te vadã.
Scoalã-te sã mergem la el.
În sfîrºit... T-
Nu ºtiu cum am ajuns acolo.

Cînd în viaþa mea sînt clipe unice le trãiesc aºa de puternic încît focul lor îmi arde tiparul
minþii în care se toarnã - de nu mai pot strînge pe urmã decît cioburi din amintirile mele de
atunci.
Mai vãd doar niºte scãri pe care am suit cu inima bãtîndu-mi gata sã se rupã... O uºã
albã... o sorã albã... o pãturã albã, de sub care ieºea o mînã albã. O pernã albã pe care zãcea
o frunte albã de sub care parcã venind din veºnicie, cei doi ochi cu cearcãne vinete...
Luminile lor mã îmbrãþiºarã dintr-o datã, învãluindu-mã cu o nesfîrºitã dragoste ºi împãcare
cereascã...
Un glas slab ºi cald care dacã ar fi avut ºi el o culoare cred cã ar fi fost strãlucitor de alb,
îmi pãtrunse în auz ºi în suflet ca o ºoaptã înfioratã dintr-o dimineaþã de Paºti...
N-am putut rãspunde nimic!
M-am prãbuºit în genunchi plîngînd de nu mã mai puteam stãpîni, cu fruntea lîngã
cãpãtîiul alb...
Am simþit mînuþa albã aºezîndu-mi-se uºoarã ºi dulce pe dupã capul meu aplecat. ªi
glasul cel strãlucitor de alb ºoptindu-mi aproape:
- Nu mai plînge dragã Dorz... Lasã, de acum vom fi mereu împreunã ºi vom lucra pentru
Domnul...
ªi eu am fost încã mai tînãr decît tine cînd a trebuit sã plec pe urmele Domnului Isus...
sã-mi pãrãsesc tot ce aveam - ºi sã plec în lume. Îmi aduc aminte de primul meu drum la voi
la Beiuº, la ºcoalã... Am trecut peste Biharea... Erau pe acolo turme de oi multe albe ºi
frumoase pe care le pãzeau pãstori tineri... ªi mulþi erau tare frumoºi... ªi izvoarele erau tare
puternice... ªi soarele era tare mult-mult... Aºa cum va fi pe unde vom umbla noi, cu oiþele
Domnului... ªtii cum scrie în psalmul 23!...
Vorbea încet, oprindu-se pentru a-ºi aduna putere. Dar eu nu încetam sã plîng. Nu-mi
puteam opri lacrimile... Trãgîndu-mi fruntea spre buzele sale, am simþit apoi lumina puternicã
ºi dulce a sãrutului sãu. Acest sfînt ºi pãrintesc sãrut nu s-a mai ºters apoi de pe fruntea mea
niciodatã. În toatã inima mea a rãmas din clipa aceea o putere care m-a legat de inima lui pe
totdeauna.
O, ce sfînt ºi uriaº suflet era în acest trupuºor puþinel.
Sub mîna lui, ca sub un patrafir ceresc am pus un legãmînt veºnic: Doamne, din clipa
aceasta, drumurile vieþii mele nu se vor mai despãrþi niciodatã de ale slujitorului Tãu...
T-
Începu anul 1935.
Ceea ce nu se putuse gîndi nimeni dinafarã izbucni puternic înãuntrul Oastei, chiar la
centrul ei.
A trebuit ca eu sã aflu din chiar gura pãrintelui toatã aceastã tragedie pe care o trãia el
ºi Lucrarea Domnului în aceste zile. Vrãjmaºii lui, pînã atunci ascunºi, ieºiserã acum pe faþã.
Aþîþãtorii la rãu care lucraserã cu multã hãrnicie ºi vicleºug, reuºiserã sã facã din problema
s t a t u t e l o r p e n t r u O a s t e , p i c ã t u r a d e f i e r e c u c a r e a u o t r ãvi t pe t ot deauna s u f l e t u l
mitropolitului Bãlan faþã de pãrintele Iosif.
T-
S-a mai spus adevãrul cã slava lumii aduce trufia, trufia aduce bãnuiala, bãnuiala aduce
gelozia, gelozia aduce ura, iar ura aduce crima... Ajuns în vîrtejul acestora, mintea omului
- oricine ar fi el, - nu mai judecã ºi inima lui nu mai simte. Un întuneric se lasã peste toatã
fiinþa sa ºi pãmîntul nu mai are destul loc sã încapã cu ei la un loc ºi pe omul lui Dumnezeu.
Fiara din omul rãu devine atît de nemiloasã încît nu doreºte decît sã loveascã, sã loveascã
cu toatã puterea ºi cu toatã greutatea sa, sã loveascã pînã îl omoarã pe cel nevinovat.
Cãzut a cincea oarã pe masa de operaþie, pãrintele Iosif zãcuse timp de 5 ani, din anul
1929, - trecînd de pe un pat de spital pe altul. În toþi aceºti 5 ani însã Lucrarea Oastei
cãpãtase un avînt nebãnuit. Crescînd în numãr ºi în trebuinþe. Aceastã familie tot mai mare
ºi mai dornicã de hranã bunã, cerea tot mai mult. Necruþîndu-se pe sine, pãrintele adevãrat
se dãruia ca o jertfã fericitã pentru ca fiii iubiþi ai Oastei sã creascã tot mai sãnãtoºi ºi mai
puternici în Hristos.
În 1929 reuºise sã cumpere ºi sã aducã tipografia, sã deschidã librãria ºi sã lãrgeascã
vadul apei vii care se revãrsa de la Sibiu peste tot cuprinsul þãrii înviorîndu-l. Dar pe mãsurã
ce creºtea Lucrarea - se sfîrºea lucrãtorul ºi i se înstrãinau mai marii sãi.
T-
Aproape tot timpul bolii sale din cei 5 ani pãrintele Iosif lipsise de la Sibiu...
Bizuindu-se pe încrederea cã mitropolitul vede bine roadele jertfei sale ºi cã apreciazã
drept munca ºi jertfa pe care el o depune cu atîta dãruire pentru a da bisericii ºi poporului
nostru o astfel de uriaºã Lucrare duhovniceascã, înzestratã cu mijloace proprii de lucru ºi de
luptã, nici nu se putea gîndi la nimic rãu în ce priveºte bunãvoinþa ºi preþuirea mitropolitului
Bãlan.
Dar în lipsa lui, ºoptitorii vicleni ºi pîrîºii au lucrat cu hãrnicie. Iar acela care trebuia sã
rãmînã neclintit alãturi de pãrintele Iosif, - s-a clãtinat ºi s-a prãbuºit în braþele lor.
T-
Cununa Oastei începea sã strãluceascã tot mai departe ºi mai puternic. Autoritatea ispititã
ºi linguºitã din umbra comodã devenise geloasã. Aceastã cununã a Oastei nu trebuie sã mai
stea pe capul simplu ºi suferind al unui mic slujitor cînd ea se potriveºte bine de acum doar
pe fruntea bogatã a mai-marelui aceluia... Doar el - mai-marele - este acela cãruia i se
datoreazã totul... El a avut ideea. El îndrumarea. El puterea ºi el era garantul...
Piticul ºi robul acela de Iosif nu-ºi pusese decît lacrimile, sîngele, sudoarea ºi jertfa totalã
a vieþii ºi a talentului sãu unic... Acum cînd a rãmas doar un schelet sîngerînd care îºi
aºteaptã moartea - el nu mai e nimic. Nu trebuie ca acest slãbãnog sã moarã cu o astfel de
aureolã... Ea trebuie sã fie numai a mai-marelui - îi ºopteau linguºitorii...
Se reedita vechea ºi dureroasa întîmplare biblicã de dupã înfrîngerea lui Goliat, cu Saul
ºi cu David (1 Sam. 18, 7-9) .
Mijlocul de a-ºi trece aceastã cununã pe capul sãu, a fost gãsit tot de iscoditorii vicleni.
Iar momentul a fost ales cu ºiretenie satanicã...
T-
Se vorbea demult despre nevoia unei organizãri ºi a unor statute prin care sã se legalizeze
ºi sã se îndrume toatã aceastã revãrsare de viaþã duhovniceascã. Duhul cel viclean le-a
inspirat celor geloºi planul:
Sã sãpaþi vadul Oastei în aºa fel ca apele ei sã se scurgã pe unde vreþi voi nu pe unde au
mers ele pînã acum. Aveþi la îndemînã unealta statutelor cu care puteþi lucra cel mai perfect
ºi mai camuflat. ªi aveþi momentul cînd Trifa, principalul vostru duºman zace departe în
spital - fãrã sã ºtie nimic de planul vostru. Se va pomeni dintr-o datã cu toate fãcute - ºi va
trebui sã se supunã... Dacã nu se va supune de bunã voie îl veþi forþa sã se supunã. Doar voi
aveþi toatã puterea ºi stãpînirea. Îl veþi înlãtura frumos scoþîndu-l la pensie... El e bolnav ºi
are dreptul sã se odihneascã de acum, sau sã moarã în pace... Oastea este a bisericii, astfel
cã uºor veþi pune mîna apoi pe proprietãþile Oastei...
Lîngã cele 40 de case ºi celelalte proprietãþi s-ar adãuga ºi averea Oastei, mai ales cã pe
lîngã aceastã modernã tipografie, are o atît de frumoasã ºi lãudatã zestre duhovniceascã,
adunatã de-a gata. Vouã nu vã trebuie decît puþinã iscusinþã ca s-o cîºtigaþi... ªi, acum e
momentul!... T-
...Astfel au întocmit statutele lor, prin care furau dintr-o datã toatã libertatea Duhului din
Lucrarea Oastei ºi toatã munca ºi jertfa pãrintelui Iosif atît cea duhovniceascã cît ºi cea
trupeascã, însuºindu-ºi-le ei - la adãpostul numelui bisericii.
L-au chemat pe pãrintele Iosif sã le semneze pregãtindu-i astfel cursa: Dacã le va semna
ºi primi, - se va vinde el singur de bunã voie. Dacã nu le va semna, - atunci se va arãta pe faþã
tot el singur cã este un rãzvrãtit care nu se supune bisericii. Astfel, cu atît mai uºor va putea
fi strivit...
Aºa stãteau lucrurile la sfîrºitul anului 1934.
T-
Dar gelozia ºi ura n-au fost buni sfãtuitori niciodatã. Atît planul cît ºi momentul n-a fost
nici bun ºi n-a fost potrivit nici chiar cu scopul lor.
Planul ºi voia lui Dumnezeu cu Lucrarea Sa ºi cu omul Sãu, era altul...
Bineînþeles cã pãr. Iosif cînd a vãzut cursa cea satanicã ce i se întindea n-a putut primi
s ã i n t re de bunãvoi e î n ea, cãl cî ndu-º i î n pi ci oare s ol i a pri m i t ã de l a Du m n ez eu ºi
lepãdîndu-se de toatã munca ºi jertfa pe care o adusese cu un suflet atît de predat lui Hristos
ºi într-un chip atît de cutremurãtor bisericii ºi Evangheliei Sale.
T-
Vãzînd cã primul plan nu le-a reuºit, a intrat în funcþie al doilea:
Aici trebuie sã spunem mai întîi ceva despre un om fãrã de care acest plan poate cã n-ar
fi ajuns sã se împlineascã.
Printre colaboratorii cei mai apropiaþi ai pãrintelui se strecurase în redacþia foii ºi în
fruntea adunãrii din Sibiu un tînãr preot care prin felul priceput ºi curajos în care ºtia sã se
poarte cu toþi, repede s-a fãcut cunoscut. Marea rîvnã pe care ºtia sã ºi-o arate pentru lucrul
Domnului l-a fãcut repede pe pãrintele Iosif sã-l ia lîngã el ca pe ucenicul cel mai apropiat.
Asta l-a ridicat repede în fruntea oºtirilor din Sibiu. Ieºirile lui cu tineretul pe la adunãrile
din judeþele învecinate, precum ºi rolul de conducãtor pe care ºtia sã ºi-l ia de fiecare datã
- l-au ridicat în scurt timp pînã sus de tot. A-L sluji pe Domnul în stãrile atît de libere de
atunci, - pentru el era un moment prielnic... Adunãri mari, primiri pompoase, laude prin
gazete, cãlãtorii gratuite, ocazii de a te arãta lumii ca un om cu totul ales, preþuirea mai
marilor, avansãrile viitoare ºi mai ales gîndul ascuns de a ajunge cît mai repede sã ia locul
pãrintelui Trifa care trage sã moarã - acestea erau tot atîtea imbolduri ambiþioase care îl
fãceau pe Secaº sã se arate peste tot.
Scria la gazetã, vorbea la adunãri, lucra la librãrie, alerga pe la fraþi, avînd grijã sã-ºi
scoatã la ivealã totdeauna persoana ºi rolul sãu fãrã de care nu s-ar putea face nimic.
Cînd se ivea pãrintele Iosif undeva între fraþi, Secaº era neapãrat lîngã el, - cu aer de
familiaritate ºi cu o purtare din care toþi sã vadã cã într-adevãr nu poate fi altul decît el
urmaºul normal ºi înlocuitorul firesc al pãrintelui Iosif la conducerea Oastei... Felul lui
prefãcut începuse sã nu-i placã pãrintelui... N-avea încredere în el, dar... multe începuserã sã
nu prea meargã chiar bine - însã n-avea ce sã facã.
Aºa om era tînãrul preot Gheorghe Secaº.

Prin rîvna pe care ºi-o arãtase, prin rolul pe care ºi-l ºtiuse împlini în cel mai iscusit fel
ºi prin trecerea pe care pãrea cã ºi-o cîºtigase acum în rîndurile ostaºilor, - omul acesta intrã
deodatã în combinaþia planului mitropolitului de înlãturare a pãrintelui Iosif. El era omul cel
mai potrivit pentru aceasta.
T-
A fost chemat la sfatul cel mare ºi i se va fi spus: “...Oastea asta a început sã-ºi facã de
cap. Omul acela din fruntea ei nu mai moare, iar acþiunea lui ne-a devenit nesuferitã. El
trebuie înlãturat. În primul rînd îi vom lua gazeta ca sã nu mai poatã scrie, acest glas prin care
el vorbeºte i-l vom lua noi. El ºi aºa trage sã moarã - uºor ne va fi sã scriem la gazetã cã
dînsul a cerut iar noi i-am aprobat sã se retragã, nemaiputînd sã munceascã...
Tu îi vei lua formal locul, iar noi vom binecuvînta totul. Vom pune astfel mîna noastrã
pe Lucrarea asta, îndrumînd-o mai departe cum vrem noi... Statutele sînt deja pregãtite, aºa
cã totul va merge uºor ºi frumos...”
Preotul Secaº era cel mai fericit om din lume. Tocmai cînd ajunsese sã-ºi piardã rãbdarea
- iatã ce minunat se împlineau toate dorinþele sale. Sosise în sfîrºit marele moment aºteptat...
Avea acum prilejul ca sã-ºi arate recunoºtinþa pentru încrederea ºi preþuirea pe care i-o arãtau
mai-marii sãi.
Trecu cu toatã bucuria ºi graba de partea planului ucigaº. Îºi lepãdã pãrintele ºi
învãþãtorul, îºi pãrãsi fraþii, îºi umplu sufletul cu împotrivire - ºi se pregãti de lupta frãþeascã.
Aºa începu rolul sãu istoric.
T-
Redactate mai mult de Secaº, apãru cu Lumina Satelor care era a mitropoliei ºi Oastea
Domnului - care era a pãr. Trifa, amîndouã din acelaºi loc.
Gazetele anunþau pe cititori cã întrucît pãrintele Trifa s-a retras din cauza bolii lui, toatã
conducerea Oastei trece la mitropolie... Cã toate scrisorile ºi toþi banii pentru cãrþi ºi
abonamente urmeazã a fi trimiºi într-un singur loc, la mitropolie, aici fiind pe mai departe
singura îndrumare a Oastei... Numele cunoscut al preotului Secaº apãrea afiºat la loc de
frunte. Numele Oastei rãmãsese, cuvîntul de fraþi” ºi salutul ºtiut, de asemenea... Doar
numele pãrintelui Iosif dispãruse de peste tot ºi cu acest nume dispãruse dintr-o datã tot duhul
ºi toatã viaþa evanghelicã ºi vie din tot scrisul paginilor acestora.
În locul dulcii vestiri de pînã ieri a lui Isus Cel Viu ºi Mîntuitor - apãrurã tot felul de
umpluturi vechi ºi uscate.
În loc de hrana sufleteascã atît de aºteptatã ºi de gustatã, fraþii de la fronturile Oastei
primirã de Anul Nou anunþul cã pãrintele Iosif s-a retras, fãrã sã le spunã lor nici un cuvînt...
Lor cãrora timp de doisprezece ani sãptãmînã de sãptãmînã el le spusese atît de mult... Lor
de care sufletul lui fusese legat cu o dragoste atît de fierbinte ºi veºnicã... Lor cãrora el le
dãruise toatã cãldura inimii lui nãscîndu-i ºi crescîndu-i în Domnul cu atîta jertfã ºi
ostenealã... Acum el sã plece fãrã a le spune nimic!... Sã lase pe alþii în locul sãu înainte de
a muri fãrã a le spune cititorilor sãi chiar nimic?...
Nici o explicaþie! Numai anunþuri cã pe viitor sã nu-i mai trimitã pe adresa pãrintelui
Trifa nimeni nici o scrisoare ºi nici un ban, nici pentru cãrþi nici pentru abonamente...
T-
Toatã aceastã loviturã a cãzut asupra omului lui Dumnezeu pe neaºteptate. Niciodatã nu
se putuse gîndi la asta. Avusese o atît de adî ncã î ncredere î n nobleþea sufleteascã a
mitropolitului Bãlan - ºi o atît de profundã convingere cã munca sa este deplin apreciatã de
cãtre mai marele sãu, încît uneltirile celor care trãiau din linguºiri, credea el cã nu-l vor putea
face pe mitropolit sã-ºi schimbe niciodatã atitudinea binevoitoare ºi încrederea care i-o
arãtase.
Declarase mitropolitul prea de multe ori în public cã îi acordã totala lui încredere ºi
participare, ca sã-l poatã face cineva vreodatã a-ºi cãlca cuvîntul dat. Dacã se va ivi totuºi
vreo nedumerire - desigur, superiorul sãu îl va chema ºi vor vorbi împreunã.
Doar mitropolitul Bãlan ºtie în ce suferinþe se zbate el ºi acum la spital ca urmare a
muncii pe care a depus-o cu atîta lepãdare de sine pentru binele bisericii - ºi mîntuirea
neamului nostru - idealuri atît de mari pe care doar dînsul i le-a inspirat atît de frumos
cîndva...
Nu ºtia cã planul rãstignirii lui era ºi fãcut.
Aºa se înºalã sufletele curate totdeauna...
T-
În momentul acela sosit la Sibiu, fãrã sã ºtiu nimic, m-am trezit ºi eu la realitate.
Pãrintele Iosif m-a luat lîngã el din primele zile învãþîndu-mã ºi arãtîndu-mi ce voi putea
face ºi eu la redacþia foii. Mã credea în stare de mult mai mult decît puteam face. Îmi arãta
o dragoste ºi o încredere atît de mare încît aceasta era pentru mine totdeauna un imbold sã
învãþ ºi sã lucrez în aºa fel încît sã nu-i înºel încrederea ce mi-o arãta. Îi eram atît de atent
ºi de îndatorat încît tot ce-mi cerea, mã strãduiam sã fac în cel mai frumos fel de care puteam
fi în stare atunci. El vedea bine aceasta.
Îi ajunsesem curînd atît de apropiat încît voia sã mã vadã mereu în jurul lui. Dacã
priceperea mea ar fi fost atunci pe mãsura dragostei mele, desigur i-aº fi putut fi de mai mare
ajutor. Dar eu nu eram decît un biet tinerel, abia venit din acei Munþi Apuseni, din care
plecase ºi el cîndva. Zestrea mea era desigur infinit mai sãracã decît fusese a lui... Aveam
însã voinþã ºi suflet mult, iar acestea erau o temelie pe care el vedea cã se poate clãdi ceva.
T-
Durerea pe care o vedeam în jurul meu ºi amãrãciunea sufletului pãrintelui Iosif care fu
obligat de împrejurarea asta sã se scoale de pe patul sãu de suferinþã ºi sã umble pentru a-ºi
apãra dreptatea dintr-o parte în alta - mi s-au lãsat pe suflet cu o greutate nebãnuitã pentru
toatã viaþa. Simþãmîntul cã se face o mare nedreptate ºi o mare crimã împotriva unui om atît
de asemãnãtor cu Hristos ºi împotriva unei Lucrãri atît de sfinte - îmi despica toatã inima ca
un trãsnet ºi îmi ameþea tot capul ca un vîrtej.
Atunci am vãzut la pãrintele Iosif o rãbdare de sfînt ºi o suferinþã de martir, - dar ºi o
încredere de erou.
Eu n-am nevoie sã caut aceste semne ale lui Hristos numai în vieþile sfinþilor din
vechime, - ci le-am vãzut aievea atît de vii în viaþa acestui mare om al lui Dumnezeu.
T-
Acum cînd îl vedeam aievea atît de slãbuþ ºi bolnav cum era, nu-mi venea sã-mi cred
ochilor: cum oare a putut ºi cum oare poate acest om atît de puþintel la trup sã facã o lucrare
aºa de mare!...
Acest lucru de uimire l-am înþeles numai mai tîrziu cînd eu însumi îl ajutam sã suie cele
peste 80 de trepte pînã la patul lui din cãmãruþa de la etajul de sus al casei din strada
Turnului nr. 33 - unde suferea mai aproape de cer decît de pãmînt...
Sau cînd îl duceam aproape pe sus cele 18 scãri din ultimele lui zile pînã la patul pe care
ºi-a sfîrºit suferinþa, în casa din Aleea Filozofilor nr. 18...
Uscat de dureri ºi de muncã, trupuºorul lui ajunsese uºor ca al unui copil, aproape cã nici
nu avea greutate...
Dar semnele lui Hristos pe trupul lui - ºi roadele Duhului Sfînt în viaþa sa, nu s-ar fi putut
vedea nicicînd mai strãlucite ºi mai convingãtoare ca în astfel de stãri.
Eu care le-am vãzut cu ochii mei ºi le-am pipãit cu mîinile mele voi mãrturisi cu toatã
puterea mea ºi cu toatã conºtiinþa mea pînã în mormîntul meu ºi pînã în faþa lui Hristos cã
omul acesta a fost un sfînt al lui Dumnezeu, un martir al Evangheliei lui Hristos, un mare
preot al Bisericii vii ºi un mare binefãcãtor al omenirii...
Dar a fost vîndut ºi rãstignit întocmai ca Mîntuitorul ºi Domnul sãu.
T-
O, cîte dovezi am despre acest adevãr, pe lîngã cele multe pe care le au ºi alþii. ªi pe lîngã
cele rãmase scrise în cuvintele de apãrare, dar la care nu i s-a mai dat nici un rãspuns.
Vom spune mai pe larg despre mersul tuturor acestor întîmplãri, ceva mai tîrziu într-un
alt rînd de documente istorice, cînd le va veni rîndul acestora. Acum vom continua sã arãtãm
doar cît de pe scurt, ce trãsãturi unic de frumoase avea sufletul lui. ªi cît de puternic trãia
acest om sfînt Sfîntul Cuvînt pe care Îl mãrturisea cu atîta putere altora.
T-
Dragostea, cea dintîi din roadele Duhului de la Galateni 5, 22, - era trãsãtura cea mai
puternicã a sufletului sãu. N-a fost nimeni, dar chiar nimeni, care apropiindu-se de el sã nu
fi simþit de îndatã ºuvoiul puternic ºi dulce al unei iubiri înþelegãtoare, sincere, prietenoase
ºi apropiate. Pe toate zecile de mii, sutele de mii de suflete aduse de el la Hristos - singurã
dragostea a fost în stare sã-i strîngã ºi sã-i îngenunche la picioarele Crucii. Singurã puterea
dragostei Duhului Sfînt din el.
Cine a încercat sincer vreodatã sã aducã la Hristos mãcar ºi pe un singur suflet, ºtie ce
grea este aceastã lucrare... Dar sute de mii de suflete! Desigur cã lucrarea naºterii din nou a
cuiva, este o lucrare pe care o face Cuvîntul ºi Duhul lui Hristos, - dar Domnul Isus totdeauna
Se foloseºte de un om al Sãu în aceastã lucrare a Sa. ªi cu cît unealta este mai sfîntã, cu atîta
lucrarea va fi ºi ea mai sfîntã. Astfel de lucrãri, pe plan mic, individual, s-au mai fãcut ºi se
fac. Dar o lucrare de aceastã mãrime pe o întindere atît de largã, pe o duratã atît de lungã ºi
într-un numãr atît de mare, este ceva care nu se petrece la fiecare sutã de ani. În biserica
noastrã o astfel de miºcare duhovniceascã nu ºtim sã se fi petrecut alta, din zilele Sfîntului
Ioan Gurã de Aur pînã acum.
Copilul cuiva moºteneºte totdeauna trãsãturile principale ale pãrintelui sãu... Lucrarea
Oastei Domnului, dacã are o trãsãturã principalã, dacã are ceva specific al ei, este tocmai
aceasta: Dragostea. Dragostea faþã de Domnul ºi dragostea faþã de fraþi. Singura putere care
ne-a atras pe noi la Domnul, a fost dragostea - trãsãtura vieþii pãrintelui nostru duhovnicesc.
Singura legãturã care ne-a þinut pe noi uniþi într-o inimã ºi un gînd pe aceastã cale prigonitã
ºi lovitã - este numai dragostea pe care am învãþat-o prin el.
Singura noastrã bucurie pe pãmînt vine numai din pãrtãºia dragostei cu Domnul ºi cu
fraþii, dupã spusele lui.
Singura noastrã comoarã la care þinem cel mai mult, pentru care ostenim, pentru care
luptãm, alergãm, rãbdãm ºi renunþãm la tot, - este numai dragostea pe care n-am gãsit-o
nicãieri, ca aici.
ªi tot dragostea a fost singura noastrã rãsplatã dupã care alergam. Dragostea de Hristos,
Preadulcele nostru Mîntuitor - ºi dragostea de fraþii noºtri lîngã care ne-am trezit, lîngã care
am crescut, cu care am mãrturisit ºi ne-am rugat împreunã, am suferit ºi ne-am bucurat, am
cîntat ºi am plîns fericiþi.
Noi n-am cunoscut altã statue decît dragostea cea vie ºi fierbinte din Hristos. N-am avut
alte subvenþii ºi ajutoare, n-am avut alte avuþii ºi fonduri, n-am avut alt aur ºi altã apãrare
decît dragostea. Ea ne-a þinut împreunã. Ea ne-a îmbogãþit, ea ne-a susþinut munca, ea ne-a
înzestrat mijloacele, ea ne-a apãrat existenþa. Ea ne-a legat ranele, ea ne-a ºters lacrimile, ea
ne-a vindecat neînþelegerile, ea ne-a rãsplãtit jertfele, ea ne-a înviat morþii, ea ne-a adus
slava... Ea, numai ea, dragostea...
ªi de unde am fi moºtenit dragostea, noi toþi copiii Oastei, - dacã Hristos nu ne-ar fi
trecut-o nouã tuturor prin pãrintele nostru sufletesc, în inima cãruia era toatã mai întîi, aºa
cum pîinile care au sãturat mulþimile în pustie erau înmulþite în clipa trecerii lor din mîinile
lui Hristos prin mîinile ucenicilor, spre mîinile care o cereau... T-
Bucuria era a doua însuºire sfîntã a acestui om sfînt. Bucuria de a primi pe oricine, de a
îmbrãþiºa orice frate, de a-ºi dãrui totul spre a-i vedea pe toþi mulþumiþi, - am vãzut-o ºi am
simþit-o neîncetat în toate stãrile lui.
În cele mai grele momente ale încercãrilor lui eu nu l-am vãzut nici o singurã datã
întunecat ºi trist. Totdeauna i-am vãzut faþa luminoasã ºi cuvîntul bucuros...
Cînd noi cei din jurul lui umblam triºti ºi îndureraþi vãzînd nedreptãþile ce i se fãceau,
ocãrile ce i se aruncau, ameninþãrile ce curgeau asupra lui ºi asupra Frãþietãþii noastre în
Domnul - el avea neschimbatã faþa lui bucuroasã ºi cuvîntul lui curajos.
Într-o dimineaþã din primãvara anului 1935, ducîndu-i la spital cel mai nou numãr din
foile mitropoliei prin care cei ce se hrãniserã ºi crescuserã cu pîinea lui, îl loveau cu toatã
cruzimea urii (cum pot sã loveascã numai cei cãrora le-ai fãcut bine) - eram foarte amãrît...
Am intrat la dînsul cu ochii plini de lacrimi ºi cu sufletul greu apãsat.
El de fiecare datã încã de la intrare îmi citea de pe faþã noutãþile cu care veneam. ªi de
la început se înarma cu bucuria, pentru a birui:
- Ce s-a întîmplat dragã Dorz? - îmi zise el, - înainte de a apuca sã-i zic eu: Slãvit sã fie
Domnul.
- Iatã, zic eu cu amãrãciune, - întinzîndu-i mai întîi Lumina Satelor... Aceastã foaie cu
nume altãdatã atît de drag ºi cu conþinut atît de dulce, era acum plinã de atîta otravã ºi de
atîtea numiri batjocoritoare.
- De asta eºti tu atît de amãrît? Ai uitat tu Cuvîntul Domnului: Nu te teme, iatã Eu sînt
cu tine... dacã vei trece prin rîuri apele nu te vor îneca ºi dacã vei trece prin flãcãri, focul nu
t e v a arde? ( I s a i a 4 3 , 2 ) . Oare este a noastrã lupta as t a, nu es t e ea o are l u p t a
Domnului? Nu ne spune oare Evanghelia: Ferice va fi de voi cînd din pricina Mea, oamenii
vã vor ocãrî, vã vor prigoni ºi vor spune tot felul de lucruri rele ºi neadevãrate împotriva
voastrã?... Ce spune mai departe acolo Mîntuitorul nostru: întristaþi-vã ºi plîngeþi?...
- Nu pãrinte, dar...
- ªtii, odatã un credincios al Domnului era tot aºa ca tine acum, tare amãrît ºi descurajat
din pricina nedreptãþii ºi ameninþãrii mai-marilor lumii în faþa cãrora trebuia sã meargã la
judecatã chiar în ziua aceea. Cînd îl vãzu nevastã-sa atît de amãrît ºi de descurajat - se duse
repede ºi se îmbrãcã în haine de doliu. ªi astfel îmbrãcatã veni în casã în vãzul lui. Vãzînd-o
în hainã de jale, soþul mirat o întrebã:
- Dragã, dar de ce eºti tu în haine de doliu, cine a murit?
- Dumnezeu a murit! - spuse nevastã-sa îndureratã.
- Cum vorbeºti aºa - rãspunse soþul! Dumnezeu nu poate sã moarã.

- Ba da, a murit, rãspunse femeia! Cãci dacã n-ar fi murit Dumnezeu, soþul meu n-ar fi
atît de amãrît ºi descurajat acum. Dacã Dumnezeul lui ar trãi, soþul meu cel credincios în El,
ar fi plin de bucurie, fiindcã s-ar încrede în fãgãduinþa Lui: Eu te voi izbãvi.
Dar dacã soþul meu se teme înseamnã cã nu mai are cine sã-l izbãveascã... Înseamnã cã
Cel care l-a izbãvit pînã acum - a murit. ªi dacã a murit Izbãvitorul soþului meu - cum sã nu
îmbrac eu hainã de doliu?...
Credinciosul înþelese! ªi aruncînd asupra Domnului toatã îngrijorarea, - se umplu dintr-o
datã de bucurie.
- Înþelegi tu dragã Dorz ce înseamnã asta?
- Da, pãrinte.
- Atunci sã nu mai fii trist nici odatã cînd vei fi batjocorit pentru Numele Domnului. Dacã
vrãjmaºii au dreptate cînd ne învinuiesc e vai de noi. Dar dacã n-au dreptate - e vai de ei. Nu
te teme, Isus Biruitorul este cu noi. El este Viu ºi Biruitor. Nu fi necredincios - ºi nu te mai
întrista, ci bucurã-te cã ai ºi tu o parte de ocara lui Hristos.
Altfel ce rost are sã fii aici dacã nu crezi? Iar dacã crezi, ce rost are sã te întristezi?...
ªi începu sã cînte pe o melodie improvizatã niºte versuri improvizate:
T-
Fii voios, fii voios
oriºicînd eºti cu Hristos
cînd e cel rãu mînios
fii voios, fii voios
cãci mai tare e Hristos...
T-
Priveam faþa ºi ochii lui care aveau ceva ceresc, luminos ºi solemn. O putere sfîntã mi se
revãrsã în suflet umplîndu-mi-l.
Îmi aplecai ochii ruºinat. ªi mi-i înãlþai fericit.
Aºa era el!
T-
Pacea lui Dumnezeu a fost temeiul ºi aurul lãuntric - ºi dorinþa lui dinafarã.
Pacea lui Dumnezeu stãpînindu-i inima, putea fi bucuros în orice stare ºi iubitor cu orice
om. Marea lui liniºtire lãuntricã venea din ascultarea lui totalã de voia lui Dumnezeu ºi din
curãþia de conºtiinþã cu care îºi împlinea slujba încredinþatã lui de Domnul Hristos.
De la îndeplinirea acestei slujbe nu-l putea abate ºi nu-l putea opri nimic. Nici boala, nici
sãrãcia, nici ameninþarea, nici singurãtatea, nici împotrivirile, nici izbînzile, nici înfrîngerile,
nimic ºi nimeni.
Pentru pacea lui cu Dumnezeu a cãutat totdeauna pacea cu toþi oamenii. Pacea chiar ºi cu
vrãjmaºii sãi. Pacea chiar ºi cu preþul pagubei sale. Pacea cu orice preþ, în afarã de preþul
Adevãrului. În afarã de preþul Lucrãrii Domnului ºi a dragostei fraþilor. În afarã de preþul
conºtiinþei ºi a misiunii sale.
Numai cu pãcatul ºi cu fãþãrnicia nu s-a împãcat niciodatã. Cu acestea douã s-a rãzboit
cu toatã puterea vieþii lui, cu toate armele pe care le-a avut - ºi cu toate ranele pe care le-a
primit în lupta cu ele.
A cãzut luptînd, dar armele nu le-a depus. Puterile pãcatului l-au cãlcat dar nu l-au
zdrobit. L-au lovit cu toatã cruzimea - dar nu l-au învins. Ele n-au putut sã-l ucidã. - El,
glasul lui Dumnezeu cãtre noi, n-a murit. El doar a trecut în Veºnicie acolo de unde glasul
lui nu mai poate fi înãbuºit.
A trecut ca un biruitor rãmînînd în sufletele noastre, în istoria bisericii vii ºi în Cartea

Vieþii - cu nimbul nemuritor al unui erou al lui Hristos dintre cei din rîndul cel mai dintîi...
T-
Îndelunga rãbdare pe care o avea m-a impresionat totdeauna ºi m-a uimit. Am fost martor
la priveliºti pe care nu le pot descrie aici. Mai ales în ultimele luni de viaþã cu rãnile
tãieturilor adînci ale celor douã operaþii din urmã, deschise... Cu trupuºorul sîngerînd,
înfãºurat cu un braþ de vatã... cînd îl purtam pe mîini, nu ºtiam de unde sã-l prindem ca sã
nu-l doarã. Dar nici o datã nu s-a vãicãrit... Nici o datã nu l-am auzit plîngîndu-se. Nici o datã
nu ºi-a pierdut rãbdarea.
Îl coboram cele 18 scãri de la patul lui de la mansarda casei din Aleea Filozofilor, pînã
în camera de redacþie, unde era o dormezã pe care îl aºezam...
De acolo, culcat, îmi dicta dupã notiþele lui adeseori, iar eu scriam... pînã cînd îl vedeam
zvîrcolindu-se de dureri... Atunci lãsam condeiul ºi mã ridicam vrînd sã-l ajut cumva... El se
uita la mine cu milã... - Ah, ochii aceia neuitaþi. - ªi eu înþelegeam cã se gîndeºte nu la
suferinþele lui, ci la cele ce vedea bine cã ni le produce nouã fãrã sã vrea... Voiam sã-l ajut
cumva, dar el îmi fãcea semn: Nu... nu am cum sã-i ajut...
Din anii petrecuþi cu acest martir al Evangheliei, am avut un jurnal cu însemnãri aproape
zilnice despre tot ce s-a petrecut atunci... În acest jurnal trecusem multe-multe întîmplãri ºi
cuvinte cutremurãtoare din cele ce le-am trãit ºi auzit acolo... Ce dovezi zguduitoare despre
cele petrecute în anii aceia ºi a cãror martor ocular am fost - erau consemnate în filele acestui
jurnal!
Dar flãcãrile prin care a trebuit sã trec ºi eu, ceva mai tîrziu, mi-au ars totul. Împreunã
cu celelalte mi-au ars ºi aceste însemnãri zilnice de care îmi pare acum atît de rãu. Memoria
mea, ºi aºa destul de slabã ºi puþinã cum era, prin prea multele încercãri mi s-a pierdut
aproape cu totul. Cît de bine mi-ar prinde acum acel jurnal!
Nu ºtiu prin ce minune însã mi-a mai rãmas din el o filã veche. Am gãsit pe aceastã filã
veche douã însemnãri scurte, din acele zile. Transcriu mai jos una din ele care îºi are locul
chiar aici:
T-
“Vineri 26 noiembrie 1937
T-
...Stau ºi scriu la masã ca de obicei. Pãrintele lungit pe dormezã rãsuflã greu ºi se
zvîrcoleºte de dureri... Mã doare adînc ºi pe mine, - dar nu-i pot ajuta cu nimic. Crucea lui
grea trebuie sã ºi-o poarte numai singur.
- Vezi Dorz dragã cîte dureri ºi ce suferinþe trebuie sã îndur eu, dar nu acestea mã fac sã
sufãr cu adevãrat - ci neînþelegerea ºi nepãsarea multora din cei pentru care m-am jertfit ºi
pentru care nu mi-am cruþat nici avutul ºi nici viaþa mea... Pînã ºi cel care mi-a fost mai
apropiat ca toþi, în loc sã-mi uºureze aceste suferinþe mi le mai mãreºte... Aproape cã n-aº
zice nimic dacã...
- ...de aici n-a mai putut spune nimic un timp îndelungat. Tace, cu ochii închiºi. Tac ºi
eu ºi mã rog în gînd.
Apoi îi adun brîul pansamentului de vatã din jurul corpului ºi îl iau uºor sã-l duc pe scãri
din nou sus în patul sãu.
La fiecare scarã oprim. Îºi odihneºte capul îndurerat pe umãrul meu...

Privesc printre lacrimi acest cap început sã încãrunþeascã cu pãrul creºtetului ros de prea
multa zãcere... ªi binecuvînt pe Dumnezeul Cel Atît de Mare care m-a ajutat sã fiu lîngã acest
mare sfînt al Lui tocmai eu ºi tocmai acum, spre a putea sprijini acest cap sfînt pe umãrul
meu pãcãtos ºi nevrednic... ªi spre a-i putea purta aceste sfinte moaºte istovite, strînse lîngã
sînul meu. Eu care eram cel mai depãrtat ºi mai strãin... O, Doamne Isuse...
...Îl aºez pe marginea patului ca sã-i scot încãlþãmintea... aceeaºi încãlþãminte cu care îl
ºtiu ºi vara ºi iarna de patru ani...
Îl aºez apoi uºor pe pernã ºi îi ridic încet picioarele, învelindu-l...
- Mulþumesc dragã Dorz... acum m-am mai liniºtit. Poate voi putea dormi puþin... Slãvit
sã fie Domnul pentru toate... Du-te ºi lucreazã...
Cobor gîndind: Dumnezeule, ce mare deosebire este între cei ce predicã despre rãbdarea
creºtinã - ºi între acest martir care o trãieºte atît de cutremurãtor... Între cei ce se numesc
singuri cã sînt - ºi între cel pe care îl simþim cu toþii cã este - slujitorul trimes al lui Hristos.
Robul ºi apostolul Lui...
Pînã la urmã Dumnezeu ºi Timpul tot vor face marea alegere ºi vor arãta marele adevãr...”
T-
Mai iatã aici încã o mãrturie a unuia din cei mai adevãraþi prieteni ºi sprijinitori ai acestui
mare martir al Evangheliei - mãrturia pãrintelui Vasile Ouatu din Bucureºti, - el însuºi un alt
astfel de martir, despre a cãrui jertfã împletitã aºa de frumos cu a pãrintelui Iosif, - vom scrie
mai tîrziu. T-
15 aprilie 1935...
T-
“Un adevãrat martir al vremilor noastre...
Numai cine a gustat din cupa durerilor poate sã înþeleagã în oarecare mãsurã multele
suferinþe ale pãrintelui Iosif Trifa. Lãsînd la o parte pe cele sufleteºti mã opresc doar la
multele chinuri pe care le suferã trupeºte.
Pulmonar, cu frenicectomie - intervenþie chirurgicalã ce se face bolnavilor de piept cînd
nu mai este nici o speranþã de salvare.
La intestine, operat de ºase ori cu rãni încã deschise. Cînd am mers la Sibiu auzeam din
camera alãturatã suspinele de durere mai ales cînd sora îi schimba pansamentele. Suspinele
acestea erau atît de sfîºietoare pentru mine... Cînd a venit pentru a doua oarã aici la Bucureºti,
în urma umbletelor (pentru obþinerea autorizaþiei de a scoate foaia Isus Biruitorul de sub
oprirea cerutã de mitropolitul Bãlan) - sub ochii mei am vãzut un chin ºi mai mare. Un
intestin a dat bandajul la o parte ºi a þîºnit afarã... Au urmat cîteva ore de chinuri ºi dureri...
Mîinile îi erau scãldate de sînge, dimpreunã cu aproape jumãtate kg. de vatã...
În aceastã stare de grea suferinþã trupeascã lucreazã pãrintele Iosif pe care nu greºesc
numindu-l Un adevãrat martir. Þinînd seama de acestea, toþi cei ce se luptã cu un asemenea
om, sînt niºte criminali, niºte ucigaºi, lipsiþi de orice simþãminte omeneºti.
Pentru aceasta dragii mei, sã iubiþi pe pãrintele Iosif ºi sã nu încetaþi a vã ruga pentru
el...”
Preot Vasile Ouatu
în Ostaºul Domnului nr. 6-8 din 15 aprilie 1935, pag. 3
T-
Printre cele mai cereºti binecuvîntãri ce se pot vedea pe pãmînt este desigur ºi bunãtatea
unui suflet care se luptã cu mizeria ºi lipsa lui personalã pentru a putea face cît mai mult bine
altora... Nu ºtiu cît se poate spune acest lucru despre alþii, - dar ºtiu cît ar trebui sã se spunã
despre pãrintele Iosif. Am fost martorul nedespãrþit al muncii ºi suferinþelor lui în cei din
urmã patru ani ai vieþii sale pãmînteºti... Pe lîngã toate cele spuse pînã acum vreau sã mai
adaug o mãrturie. Pe aceea a mizeriei ºi lipsurilor bãneºti în care se zbãtea; în care ne
zbãteam...
Normal ar fi fost ca dupã o gazetã cu zece mii de abonamente... dupã o tipografie care
scotea cãrþi în mii ºi mii de exemplare... dupã o librãrie care desfãcea sute de mii ºi chiar
milioane de cãrþi ºi Biblii în þarã ºi peste hotare, - normal zic, ar fi fost ca nu numai el, care
investise aici toatã averea personalã moºtenitã, toatã munca unei vieþi plinã de înfrînãri ºi de
cumpãtare ºi tot talantul sãu neobiºnuit de mare sã aibã totul din belºug. - Nu numai el zic, -
dar ºi colaboratorii lui ar fi trebuit cel puþin sã nu cunoascã lipsurile.
Însã n-a fost aºa. Cã el s-a uitat cu totul pe sine, spre a putea ajuta lucrul Domnului ºi
mîntuirea altora. A îndurat cele mai crunte mizerii ºi lipsuri, numai ca orice bãnuþ sosit, sã
fie pus în slujba mîntuirii altora.
Iatã, mãrturisesc aici, încã o datã ºi încã o datã în faþa lui Dumnezeu ºi a Adevãrului
Sãu, - cã în toþi cei patru ani nu l-am vãzut sã-ºi fi cumpãrat nici mãcar un singur obiect
pentru el.
Cu aceleaºi ghete l-am încãlþat - noi cei de lîngã el de atîtea ori, cînd trebuia sã meargã
pe jos, atît vara cît ºi iarna...
Cu acelaºi palton era îmbrãcat iarna ºi cu acelaºi pardesiu subþirel ºi scurt - vara.
Aceeaºi pãlãrie, acelaºi baston simplu de lemn în care se sprijinea mergînd, acelaºi fular
gri - de cine ºtie cînd... Toate le-a purtat aceleaºi roase ºi uzate, pînã la moartea lui... Iar dupã
aceea i le-a lãsat fratelui Marini - un alt sãrac al lui Hristos, pe care l-au mai însoþit unele din
darurile pãrintelui aproape toþi cei nouã ani pe care i-a mai avut ºi el de suferit pe pãmînt.
O mare parte din costul cãrþilor mergea în salariile celor ce erau angajaþi la tipografie ºi
librãrie, apoi în impozite, chirii ºi taxe, care trebuiau achitate la zi.
Mai erau împrumuturi neplãtite, rate din datoriile vechi pentru tipografie, pentru hîrtie,
pentru Biblii ºi altele, care trebuiau achitate la zi.
Mai trebuiau alte cheltuieli pentru noile lucrãri tipãrite.
T-
La bucãtãria noastrã se hrãneau împreunã cu noi, zi de zi atîþia din cei care veneau ºi
plecau. Pentru cheltuielile ei s-ar fi cerut mult mai mult decît aveam...
Biata sorã Liþa, bucãtãreasa noastrã, ne întîmpina aproape în fiecare dimineaþã necãjitã
ºi îngrijoratã cu ochii în lacrimi zicînd:
- Ce mã fac astãzi? N-am nici un ban! N-am nici mãcar pe ce sã cumpãr o pîine... Cum
sã mai merg la piaþã? Cum sã-i mai cer pãrintelui cînd vãd cã n-are? Titus nici nu vrea sã mai
audã sã-i cer ceva. Mi-a spus nici sã nu-i mai vorbesc despre bani. Sã fac ce cred eu... Cui
sã-i cer? ce sã fac? - cã uite sînt la masã cel puþin zece inºi astãzi... Spune frate Marini,
spuneþi frate Dorz, ce sã mã fac? ...
Biata sorã Liþa!... Dumnezeu s-o ierte ºi s-o odihneascã în Împãrãþia Lui, cã mult s-a mai
necãjit ºi s-a mai ostenit ea, ca o binecuvîntatã Martã a Domnului purtînd tãcutã ºi rãbdãtoare
necazurile ºi grijile istovitoare ale hranei ºi a curãþeniei din sãrãcia casei noastre, atîþia ani...
Ea singurã l-a slujit cu cea mai multã rãbdare ºi credincioºie ºi cei mai mulþi ani pe cel
mai chinuit ºi mai sãrac sfînt al lui Hristos care a trãit în veacul acesta în þara noastrã. L-a
slujit cu statornicie ºi cu credinþã, pînã la sfîrºitul suferinþelor lui din lumea asta. Dumnezeu
sã-i rãsplãteascã cãci mult a ostenit ea pentru Domnul.
Despre sora Liþa ar trebui vorbit ºi scris cu lacrimi!... Cît a muncit ea, cît a spãlat, cît a
alergat ºi suferit ea alãturi de istoria noastrã zbuciumatã! Mai ales în cel din urmã an al vieþii
pãrintelui, cînd din cauza lipsurilor de tot felul ºi a chinurilor pãrintelui, trebuia spãlat atît
de mult ºi atît de multe.
Sãrmana, cãdea adeseori istovitã. Cu picioarele umflate de reumatism, cu mîinile umflate
ºi rãnite de spãlat ºi de gãtit - ea n-avea pic de timp pentru odihnã. Numai noi ai casei, eram
la masã ºi dormit opt inºi. Erau:
1 -pãrintele,
2 -Titus,
3 -Viorel,
4 -Marini,
5 -Popovici,
6 -Munteanu ºi
7 -Moraru (mai tîrziu Vonica ºi Capãtã) - ºi
8 -eu (Dorz).
Dar nici o zi n-a fost sã nu mai fie ºi alþi oaspeþi. Deci cel puþin zece inºi... Toþi eram
tineri, ºi prea fãrã griji. Totdeauna ocupaþi cu ale noastre, nu-i dãdeam aproape nici un ajutor
sorei Liþa la treburile ei. Adesea o vedeam rugîndu-se cînd de unul cînd de altul sã-i aducem
mãcar un braþ de lemne la sobã!...
În ultima vreme de abia mai putea.
Într-o zi, eram numai cu fratele Marini în casã. Lucram cînd sora Liþa intrã la noi plîngînd
ºi lãsîndu-se pe un scaun. Zise privindu-ne cu durere:
- Fraþilor nu mai pot!... Uitaþi-vã la mîinile ºi picioarele mele. Zi ºi noapte n-am odihnã.
Pãrintele e tot mai rãu bolnav... n-are nici pansamente de schimb, n-are nici cãmãºi. Trebuie
sã i le spãl mereu pe aceleaºi zdrenþe... ªi nu mai pot... Apoi nu ºtiu ce sã mai fac de mîncare.
N-am nimic... Am cumpãrat ºi azi pe banii mei pentru bucãtãrie.
- Sorã Liþa - îi zise fratele Marini, - încã puþinã vreme ºi se va sfîrºi totul. Mai rabdã
puþin ºi pe urmã te vei bucura veºnic cã ai rãbdat.
ªtii bine cã ºi noi stãm aici fãrã nici un salar ºi ne vezi bine cã nu avem decît hainele de
pe noi, ca ºi pãrintele... Dar ce sã facem, dacã aºa trebuie sã-L urmãm pe Domnul ºi sã facem
lucrarea Lui! Cei care au bani ºi avuþii, nu se gîndesc la jertfa pentru Domnul... Dacã mãcar
acei care se înfruptã din munca pãrintelui, acei care au dus de ani de zile cãrþi ºi foi fãrã sã
plãteascã, dacã ei care ne datoreazã atît de mulþi bani ºi-ar fi plãtit mãcar datoriile, - noi n-ar
trebui sã suferim acum atît de mult. Pãrintele ar avea ºi el condiþii mai omeneºti, noi am avea
mãcar ceva din ceea ce ni s-ar cuveni dupã munca noastrã, iar d-ta ai avea mai puþine de
îndurat... Dar aºa...
Sã ne ducem crucea totuºi cu rãbdare. Odatã toate acestea vor avea o rãsplatã mult mai
mare decît tot ce am fi putut primi pe pãmînt. Vino sã ne rugãm.
Am îngenuncheat toþi trei ºi ne-am rugat cu lacrimi pentru vremea de rãbdare de care mai
aveam nevoie pînã se va sfîrºi ºi calvarul nostru...
T-
Acum, pentru ei trei calvarul s-a sfîrºit.
Întîi a plecat pãrintele, apoi s-a dus fratele Marini. În urmã ºi-a sfîrºit alergarea ºi buna
noastrã sorã Liþa cea mult ostenitoare pentru Domnul ºi pentru noi. Domnul sã-i odihneascã
sufletul.
Numai pentru mine încã nu.

Lãsaþi o lacrimã recunoscãtoare ºi o rugãciune fierbinte ºi pentru acest suflet care a fãcut
în tãcere ºi în ascuns atît de mult pentru Domnul ºi pentru fraþi în locul unde a mucenicit ºi
a suferit ea.
T-
Aºa am cunoscut eu bunãtatea care se uitã total pe sine, spre a se dãrui în totul pentru
binele ºi mîntuirea altora...
Aºa s-a nãscut ºi a crescut Lucrarea aceasta a Domnului, în care nu numai cel dintîi ci ºi
pînã la cel din urmã au jertfit totul, pentru cauza Mîntuitorului ºi a mîntuirii.
De aºa calitate sfîntã era Evanghelia care ni s-a vestit nouã de la început. ªi de aºa mare
preþ era credinþa acelora de la care am primit-o. Toþi cei care aveþi dorinþa sã ajungeþi
vreodatã pãrtaºi cu ei la rãsplatã, sã ºtiþi cã veþi ajunge la aceasta numai dacã veþi merge ºi
voi fãcînd la fel...
Bunãtatea cea adevãratã are de toate totdeauna în viaþã, numai averi pãmînteºti ºi tihnã
îmbelºugatã nu va avea niciodatã pe lumea asta.
T-
O singurã mãrturie vreau sã mai aduc ºi apoi voi încheia acest capitol sperînd sã mai am
ocazia de a reveni mai tîrziu asupra acestor lucruri. Pentru cã niciodatã nu trebuie sã pierdem
din vedere nici una din virtuþile în care ne poate fi un atît de înalt exemplu în Hristos, acest
mare apostol al Sãu.
Dar dacã în toate cele enumerate mai înainte l-am admirat ca pe modelul cel mai apropiat
nouã al unui apostol. ªi dacã prin toate acestea i-am putut vedea semnele unui trimes ceresc
- mai este unul din aceste semne asupra cãruia se va cuveni stãruit mult de tot, el fiind una
din cele mai înalte ºi mai vrednice dovezi dupã care se poate cunoaºte un apostol: Acest semn
ºi dovadã este credincioºia, statornicia, neclintirea de pe temelia încredinþãrii ºi soliei de la
început.
El a primit o chemare, i s-a dat o slujbã, a luat o hotãrîre, i s-a încredinþat o solie, a
îmbrãcat o armurã, s-a legat cu o juruinþã... În chip cutremurãtor el ºi le-a simþit pe toate
acestea de la Dumnezeu.
Ei bine, nimic nu l-a mai putut clinti din drumul acesta. Nimeni nu l-a mai putut face nici
sã renunþe nici sã se abatã întru nimic de la prima lui încredinþare, de la prima lui învãþãturã,
de la primul lui drum.
S-au schimbat repede inimile colaboratorilor de la început care îºi luaserã ºi ei pe umeri
acelaºi jug în urma cãruia ei aveau destul folos lumesc... ªi i-au lãsat numai pe umerii lui
toatã sarcina, deºi el n-avea nici un alt cîºtig decît povara, - dar inima lui nu s-a schimbat.
S-a schimbat, (ceva mai tîrziu) ºi inima mai-marelui sãu care îl chemase ºi îi încredinþase cu
toatã graba locul în care era, fãcîndu-se din apãrãtorul - ucigaºul lui! - Dar sufletul sãu nu s-a
schimbat.
S-au putut schimba (ceva ºi mai tîrziu) inimile multor fraþi, care prin el auziserã vestea
cea dulce a mîntuirii care îi fãgãduiserã nesiliþi de nimeni dragostea ºi preþuirea veºnicã a
recunoºtinþei lor... În ceasurile cele mai grele ale patimilor lui unii din aceºtia i-au putut cere
rãstignirea. L-au putut scuipa în faþa unei lumi întregi ºi s-au putut lepãda de el, - dar el nu
s-a putut schimba. Tot iubitor, tot iertãtor, tot înþelegãtor faþã de toþi a rãmas.
Nu s-a schimbat întru nimic de pe temelia încredinþãrii lui de la început, ziditã puternic
pe Jertfa ºi dragostea Crucii lui Isus Cel Rãstignit. Nu a cedat nici o iotã ºi n-a ieºit nici cu
un fir de pãr, din Adevãrul primit la început.
Despre el putem spune întocmai ca despre martorul credincios ºi adevãrat: “Ce era de la
început, ce am auzit, ce am vãzut cu ochii noºtri, ce am pipãit cu mîinile noastre cu privire
la Cuvîntul Vieþii, - aceea vã vestim ºi vouã ca ºi voi sã aveþi pãrtãºie cu noi... Cãci pãrtãºia
noastrã este cu Tatãl ºi cu Fiul Sãu Isus Hristos... (1 Ioan 1, 1-3) .
Ce aþi auzit de la început, aceea sã rãmînã în voi... Cãci numai dacã rãmîne în voi ceea
ce aþi auzit de la început, veþi rãmînea ºi voi în Fiul ºi în tatãl (1 Ioan 2, 24) ...
Aceasta este porunca în care trebuie sã umblaþi, dupã cum aþi auzit de la început...
(2 Ioan 6) .
“Dumnezeu, - spunea el în Rev. O. D. nr. 30 din 25 iulie 1931 - este neschimbat. El este
Acelaºi, ieri, azi ºi în veac. El cînd face un lucru îl face de la început bine. Cînd spune un
cuvînt îl spune de la început întreg... Cînd dã cuiva o solie o dã de la început limpede.
La ceea ce spune El, nu mai este nimic nici de adãugat nici de scos. La ceea ce descopere
El nu mai trebuie schimbat nimic ºi de nimeni din noi.
El este Conducãtorul Oastei, Stãpînul ºi Împãratul nostru, iar noi trebuie sã-I împlinim
poruncile Lui întocmai cum ni le-a dat El de la început, cãci El nu ne spune azi una iar mîine
alta...
T-
...La aceasta þin sã fac o mãrturisire, - scria el în vremea aceea cînd unii doreau sã vinã
cu anumite schimbãri în mersul Oastei - sînt dator faþã de Domnul meu Isus Hristos sã fac o
mãrturisire:
Din felul cum s-a pornit ºi din felul cum s-a dezvoltat miºcarea Oastei Domnului se vede
clar ºi lãmurit cã aceastã miºcare nu a venit de la oameni ci a venit de Sus de la Domnul. Eu
n-am fost în aceastã miºcare decît un vas umil ºi slab de care S-a folosit Dom nul în Lucrarea
Sa.
Cînd s-a început miºcarea Oastei, eu însumi nu-mi dãdeam seama despre ce va fi mai
departe. Gîndul acestei miºcãri a venit de Sus într-o noapte de Anul Nou în clipele unei
rugãciuni. În aceste clipe Duhul Sfînt a plãmãdit Lucrarea Domnului: a sãdit grãuntele de
muºtar din care urma sã iasã pomul cel mare de azi.
Eu însã n-aveam cunoºtinþã despre planul acesta.
Eu n-aveam nici un plan mai mare de viitor cu miºcarea Oastei ºi nu fãcusem cu nimeni
vreun plan pentru mersul acestei miºcãri. Pentru mine Oastea era o miºcare pe care o
pornisem la drum într-o clipã de însufleþire venitã de Sus...
La început aceastã Lucrare era o micã luminã venitã de Sus care pãrea gata sã se stingã.
Un an de zile am stat cu miºcarea Oastei abia avînd pe lîngã mine vreo zece ostaºi... Pãrea
cã încercarea se va stinge ºi mã rugam Domnului sã nu mã lase de ruºine.
Dar Domnul a avut grijã de Lucrarea Sa. Miºcarea a început sã prindã putere ºi eu am
început sã primesc de Sus foc ceresc cu care sã aprind sufletele oamenilor. ªi harul a tot
prisosit - pînã am ajuns aici. Þin deci sã o spun cu apãs: Oastea Domnului este a Domnului
ºi Conducãtorul ei - Cel nevãzut - este Domnul Cel care a pornit-o la drum.
Nu legaþi miºcarea aceasta de numele unui om!
T-
...Ce va fi cu Oastea, dupã ce vei muri sf. ta? - mã întrebã odatã un frate ostaº... Era
aceasta o întrebare a unui om puþin credincios...
Noi ostaºii Domnului trebuie sã ne învãþãm a încredinþa mai mult, - a încredinþa cu totul
miºcarea noastrã în grija Domnului, cãci a Lui este. El a pornit aceastã miºcare ºi El va îngriji
de mersul ei.
Ei acum sã vedem cum stãm cu conducãtorii vãzuþi ai Oastei Domnului. Cine sînt ºi cine
pot fi conducãtorii vãzuþi ai Oastei Domnului? (Despre aceasta urmeazã în cartea Ce este
Oastea Domnului o precizare mai lungã).
Iubiþii mei fraþi ostaºi... În Franþa s-a ridicat anul trecut o statue unui soldat din vremea
rãzboiului. Fãcea pe curierul acest soldat, þinînd legãtura dintre Marele Comandament ºi
trupele de la front.
Într-o zi atacurile vrãjmaºului se înteþiserã foarte. Armata de la front era într-o grea
încercare. Soldatul curier primi de la Comandament însãrcinarea sã ducã solie luptãtorilor de
la front sã reziste cã le soseºte ajutor.
Curierul plecã printr-o ploaie de gloanþe. Dar pe la jumãtatea drumului un glonþ îi sfredeli
mîna stîngã. Merse mai departe. Un alt glonþ îl izbi în piept. Simþea cã e pierdut. Se gîndea
numai la solia ce i se încredinþase.
Atunci fãcu un lucru de mare curaj ºi uimire: se aºezã cu faþa în sus, apucã solia lui cu
mîna cea dreaptã, ridicã apoi mîna în sus ºi moare în poziþia asta cu mîna înþepenitã drept în
sus. În gîndul sãu muribundul ºi-a zis: nu mai pot face nimic. Tot ce mai pot face este atît:
sã mor cu solia înãlþatã sus, poate vor veni alþii ºi vãzînd-o o vor duce mai departe la front.
Aºa s-a ºi întîmplat. O patrulã trecînd pe acolo a vãzut solia ºi luînd-o a dus-o la destinaþie...
Scumpii mei fraþi ostaºi... În miºcarea Oastei Domnului Domnul m-a învrednicit ºi pe
mine sã fac pe curierul între Marele Comandament al Oastei (Isus Hristos) ºi între ostaºii Lui
de la fronturi. Le-am împãrtãºit mereu ostaºilor Lui solia cea dulce cã ajutorul Domnului este
cu noi ºi între noi...
Însã în timpul din urmã o boalã lungã ºi grea s-a furiºat în corpul meu. ªtie Bunul
Dumnezeu, poate aceasta este ultima mea solie cãtre ostaºii luptãtori din fronturile Oastei.
Ca ºi soldatul francez poate þin ºi eu în mînã ultima solie ce o am de la Marele Comandant
al Oastei. Dar o, nu fiþi îngrijoraþi despre aceasta iubiþii mei fraþi. Cînd Domnul ºi Mîntuitorul
meu va voi sã mã cheme Acasã desigur El Se va îngriji ca altcineva sã preia din mîna mea
solia ce mi-a fost încredinþatã mie.
Pînã atunci eu voi stãrui sã vestesc mereu solia ce o am... Cînd voi trece din lumea asta
voi þinea ºi eu ridicatã sus solia ce o am de la Domnul. Iar cînd veþi desface aceastã solie veþi
afla în ea cuvintele: Îndrãzniþi, cãci Eu am biruit lumea (Ioan 16, 33) - ºi: Nu vã temeþi
cãci iatã Eu cu voi sînt pînã la sfîrºitul veacurilor... Amin (Matei 28, 20) ...”
T-
Aºa a ºi fost!...
Prin toatã ploaia crîncenã de gloanþe a urii ºi nedreptãþilor aruncate asupra lui, el a mers
neclintit, curajos ºi hotãrît sã-ºi ducã solia pînã la destinaþie aºa cum a primit-o. Fãrã sã
adauge ºi fãrã sã scoatã din ea nimic.
Cînd o mînã îi era ruptã, el o trecea în alta. Cînd o posibilitate îi era luatã, el o cãuta pe
alta... Tot ce a suferit el era numai pentru a rãzbate spre noi la fronturi, ca sã ne aducã dulcea
solie a Domnului nostru despre dragostea ºi grija Lui scumpã faþã de noi.
Ce uºor i-ar fi fost ºi lui sã caute o altã cale spre a-ºi duce solia... Sã caute o cale
lãturalnicã ºi feritã, - nu chiar aceea care era în bãtaia tuturor loviturilor ºi prin mijlocul
tuturor vrãjmaºilor.
Alþii, mulþi, înaintea lui aºa au fãcut. La cel dintîi glonþ tras împotriva lor, îndatã au
schimbat calea luîndu-ºi alta... E adevãrat cã în felul acesta au scãpat de lovituri, dar nici la
cei unde fuseserã trimiºi n-au mai ajuns niciodatã. Solia lor s-a rãtãcit pe drum - ºi s-a
înmormîntat undeva fãrã sã mai ajungã la adevãrata destinaþie. Iar acei cãrora le fusese
trimisã, nemaiavînd nici o nãdejde, s-au predat vrãjmaºului. ªi mulþi au murit în robie, sau
zac legaþi în osînda ºi în temniþa pãcatelor.
T-
Ce tristã este priveliºtea aceasta ºi azi... ªi ce cutremurãtor lucru se întîmplã cu mulþi din
cei care au fãcut parte din patrula venitã pe urmele curierului erou ºi martir... Au preluat
solia ori s-au lãudat cã o preiau pentru a o duce. Dar ei au apucat pe alte cãi, fãcînd apoi
semne ºi fronturilor sã-i urmeze lãudîndu-se cã ei poartã solia de la curier... Unele oºti care
s-au luat dupã ei au ajuns - sau vor ajunge - curînd în cursele vrãjmaºului, fiind pierdute
pentru totdeauna.
Atenþie scumpii mei fraþi!... Vrãjmaºul cel mare al mîntuirii noastre ºi al Domnului nostru
este un mare ºiret. El are o mulþime de slujitori ai lui care umblã mereu cu vicleºug sã ne fure
solia cea adevãratã care ni s-a trimis de la început ºi sã ne facã sã ne abatem din drumul mers
de curierul Domnului care ne-a adus-o.
Atenþie mãritã scumpii mei fraþi ostaºi. Nu-i urmaþi pe cei care vreau sã vã ducã spre alte
poziþii, spre alte locuri, spre alte destinaþii. Urmaþi patrula cea adevãratã care vã îndrumã sã
luptaþi ºi sã apãraþi acolo unde Domnul v-a aºezat de la început.
T-
Începem cu omul ºi mereu sfîrºim cu Lucrarea. Pentru cã istoria acestui om al lui
Dumnezeu s-a contopit deplin cu istoria Lucrãrii pe care Dumnezeu a fãcut-o prin el. Toatã
fiinþa ºi personalitatea lui s-a întins, s-a lãrgit, s-a multiplicat în mii, în zeci de mii, în sute
de mii de exemplare duhovniceºti... S-a prefãcut într-o însufleþire, într-o atmosferã, într-un
specific duhovnicesc ºi evanghelic unic în hotarele cãruia se desfãºoarã o viaþã ºi o mãrturie
tainicã ºi binecuvîntatã. El s-a contopit cu Lucrarea Oastei, ca Hristos cu Biserica.
Un foc ceresc încãlzeºte aceastã Lucrare tainicã. Un vînt ceresc o poartã. O putere
cereascã o apãrã ºi un destin ceresc o urmãreºte.
Nici un vrãjmaº n-o poate nimici pentru cã ea stã sub o binecuvîntare Dumnezeiascã ºi
nici un prieten n-o poate scãpa de prigoniri, pentru cã ea stã sub o profeþie divinã...
Nici un nelegiuit nu-i poate pune cãtuºe pentru cã Hristos a fãcut-o slobodã. ªi nici un
legiuitor nu-i poate da slobozenie lumeascã, pentru cã ea este roabã a lui Hristos.
La temelia Oastei este îngropatã - prin Jertfa lui Hristos - jertfa sfîntului Sãu trimes, în
toatã frumuseþea cereascã a dãruirii sale desãvîrºite.
Suferinþa ºi munca prin care s-a curãþit dãruindu-se Domnului ºi nouã, i-au înãlþat pentru
totdeauna, încã de pe cînd trãia, în sufletele noastre, o statue mai nemuritoare decît marmora.
ªi mai scumpã ca aurul...
Uriaºa lui putere de muncã ne uimeºte ºi astãzi. În numai 15 ani a scris peste 1.000
numere de gazete în cîte 8-16 pagini. Fiecare astfel de numãr era cît o carte. ªi le-a rãspîndit
în peste zece milioane de exemplare. A scris peste 50 de cãrþi, rãspîndindu-le în peste un
milion de exemplare. A umplut þara cu Biblii ºi a întors la Dumnezeu o nenumãratã mulþime
de suflete, în viaþa cãrora s-a fãcut o transformare ca de la întuneric la luminã ºi ca de la
moarte la viaþã.
A strãbãtut cu lumina Cuvîntului Sfînt pînã în cele mai îndepãrtate locuri ale pãmîntului
românesc, rãzbind numai prin puterea ºi voinþa harului din el.
Fiecare cuvînt al lui scris sau vorbit era plin de viaþã ºi de putere cereascã. O putere
tainicã te învãluia totdeauna lîngã el. O strãlucire nepãmînteascã îi zîmbea totdeauna din ochi
ºi o blîndeþe plinã de pace îi lumina faþa. Cuvîntul lui avea niºte aºa duioase inflexiuni de
bunãtate ºi iubire încît totdeauna îþi izvorau lacrimi ascultîndu-l.
Cu o minte pãtrunzãtoare el dezlega îndatã orice mister - ºi gãsea înþelesul tainic al
oricãrui lucru sau eveniment. Din orice întîmplare scotea un adevãr, din orice faptã trãgea o
învãþãturã, din orice nimic scotea un mãrgãritar... Acolo unde nimeni nu vedea nimic, ochii
lui descopereau comori. ªi unde pãreau ziduri de nepãtruns, el totdeauna afla o poartã...
Ce minunat om era. ªi ce inimã mare ºi bunã avea în el.
Iatã încã un exemplu:
Era în primãvara anului 1936... Pãrintele Iosif se simþea ceva mai bine ºi era o zi
frumoasã.
- Dragã Dorz, îmi zise pãrintele. E timp frumos, vino sã mergem pînã la tipografie.
- Bine pãrinte, iatã-mã sînt gata. Sã iau corecturile gazetei!
- Þine-mi haina ºi dã-mi bastonul.
Încet am pornit-o pe jos din Strada Turnului în sus spre tipografie, prin Piaþa Lemnelor
pe Strada Raþelor cãtre urcuºul primãriei - cum era pe atunci.
Mergeam povestind despre tot ce se petrecea cu Lucrarea Domnului ºi cu noi în zilele
acelea. Deodatã, tocmai cînd coteam pe stradã în locul cel mai strîmt, cine apare în faþa
noastrã venind din cealaltã parte?...
- Pãrinte, iatã Secaº! - îi ºoptesc eu surprins neplãcut.
Bietul Secaº vãzîndu-ne era gata sã întoarcã înapoi. Dar n-avea încotro. Veni ºi el spre
noi...
- A, pãrintele Secaº, - zise grãbit ºi liniºtit omul lui Dumnezeu mergînd spre el. Secaº era
palid ºi încurcat.
- Ce surprizã! de atîta vreme nu te-am vãzut! Ce mai faci?
Nici o umbrã de mustrare sau de rãcealã nu era în glasul lui bun, gata totdeauna sã fie
binevoitor.
- Slãvit sã fie Domnul - zise încurcat ºi palid Secaº, omul cel care îl ataca atît de josnic
pe pãrintele în fiecare numãr de foaie.
- Ce sã fac pãrinte Iosife, iatã cu necazurile mele.
- Ce necazuri?
- Cu soþia am un mare necaz... ªi îºi povesti ca într-o spovedanie tristã niºte necazuri,
niºte dureri ale lui familiare.
- Sãrmanul, îi zise compãtimitor pãrintele... ªi începu sã-l mîngîie, sã-l încurajeze, sã-l
sfãtuiascã cu atîta milã ºi înþelegere cum ar fi avut în faþa sa pe unul din cei mai buni
prieteni, nu pe cel mai înverºunat ºi mai nevrednic dintre vrãjmaºii sãi.
Cînd ne-am despãrþit i-a dat mîna cu bunãtate ºi i-a zis ca ºi cum nu s-ar fi întîmplat
nimic între ei:
- Slãvit sã fie Domnul!
T-
Eu mergeam în tãcere alãturi de pãrintele care pãºea încet sprijinindu-se în bastonul lui
cu mîner întors... Nu puteam înþelege cum a putut fi atît de binevoitor ºi de blînd cu acest om
pe care, dupã faptele lui eu îl consideram un monstru, un iudã, un cel mai mare rãufãcãtor ºi
pe care trebuia sã-l fi repezit cum meritã.
- Ce zici dragã Dorz? - mã întrebã într-un tîrziu.
- Nu înþeleg pãrinte cum aþi putut sã vã purtaþi chiar aºa cu el?
- Vei înþelege tu mai tîrziu, - îmi zise cu bunãtate pãrintele. Eu nu pot fi altfel decît aºa...
T-
Da, el n-a fost ca noi ceilalþi. El a fost ca Dulcele sãu Mîntuitor, care ºi cînd era legat,
i-a zis vînzãtorului Sãu: Prietene...
Aºa era acest om al lui Dumnezeu!...
Învãþãtorii de a cãror persoanã depinde mîntuirea altora, trebuie sã aibã înþelepciune ºi

virtute de la Domnul Duhul Sfînt, trebuie sã aibã dragoste ºi rîvnã, veghind ca sã-i poatã duce
pe alþii la mîntuire.
T-
Sã-þi aminteºti zi ºi noapte de cel ce-þi vesteºte Cuvîntul

- ºi sã-l cinsteºti ca pe Domnul.
T-
Didahiile - Învãþãtura celor 12 apostoli.
Noi nu te vom uita
Noi nu te vom uita pãrinte

cãci glasul tãu cel fermecat
pe mii de suflete pierdute
ne-a scos din moarte ºi pãcat.
Ne-om aminti mereu pãrinte

de glasul ºi de scrisul tãu
cãci el ne-a-ntors din calea morþii
ºi ne-a adus la Dumnezeu.
Te vom iubi mereu pãrinte,

ºi-n drumul sfînt o sã-þi urmãm
cãci tu ne-ai spus cum pentru Domnul
sã suferim ºi sã luptãm.
Te vom urma mereu pãrinte

pe calea Domnului smeriþi
cãci fãrã glasul tãu cu toþii
am fi ºi astãzi rãtãciþi.
Statornici vom iubi Lucrarea

ºi glas strãin nu vom urma
ci totdeauna dupã Domnul
vom merge toþi, pe urma ta.
Vom duce toþi, cît mai departe,

spre Rãsãrit ºi spre Apus,
solia ta iubit pãrinte:
Lucrarea Oastei lui Isus.
Pag. 256 Istoria - Vol. 1 - Cap. 20 - Cîte feþe ar fi putut avea binele
Cap. 20
Cîte feþe ar fi putut avea binele
ristos, Stãpînul nostru ceresc, luptã sã-i înnobileze pe oameni ca sã-i facã pe fiecare
H sã-I semene Lui ºi sã le imprime fiinþei ºi vieþii tuturor ºi fiecãruia o frumuseþe
veºnicã... - stãpînii lumii luptã sã-i tîmpeascã spre a-i face pe toþi la fel ca sã le semene lor
- ºi clipei scurte peste care ei vor sã-ºi imprime chipul. Hristos dã valoare fiecãrui om ºi
fiecãrei iniþiative în parte. Lumea dã numai tuturor în bloc.
Aceluia care ne poate cuceri prin dragostea inimii lui, prin frumuseþea minþii sale ºi prin
puterea harului din el, noi nu numai cã îi datorãm, dar nu putem sã nu-i dãm din tot sufletul
toatã admiraþia ºi ascultarea noastrã. Dar celor care vor sã ne facã robi prin silnicie, - inima
noastrã le refuzã dragostea ºi ataºamentul ei.
Aceluia care prin luminã face sufletele noastre mai libere, mai largi ºi mai înalte pentru
Dumnezeu ºi pentru oameni - cum sã nu-i arãtãm o veºnicã dragoste recunoscãtoare! Dar ce
sã arãtãm faþã de cei care ne urîþesc sufletele ºi ni le îngusteazã prin vreo urã de orice fel?
Dragostea lui Hristos cea vie ºi adevãratã, dintr-o lucrare sau dintr-o inimã este totdeauna
inventivã ºi binefãcãtoare. Un sfînt neastîmpãr cuprinde sufletul iubitor ºi o continuã cãutare
de noi cãi îl frãmîntã pentru revãrsarea binefacerilor sale în slujba iubirii, adevãrului ºi
binelui.
Ce minunat este sã vezi cum îl transformã pe om credinþa ºi dragostea lui Hristos! Dintr-un
om mai înainte nepãsãtor de semenii lui, nesimþitor faþã de binele ºi de frumosul celor din
jurul sãu - sufletul credincios devine prin Hristos dintr-o datã ºi puternic, un om nou.
Din clipa aceea ochiul se deschide înafarã ºi vede dureros ºi trebuinþa celor din jurul lui.
Urechea lui se deschide spre alþii - ºi începe sã audã mereu noile îndemnuri ale Duhului Sfînt,
sã simtã adîncile chemãri ale de-aproapelui cãzut. Iar mintea lui nouã, înflãcãratã de cãldura
inimii sale noi, cautã ºi gãseºte o mie de cãi necunoscute înainte, neobiºnuite înainte, refuzate
total înainte, - dar fericite acum, spre a aduce mai bine, mai frumos ºi mai adevãrat, la
îndeplinire spre alþii, porunca dragostei Duhului lui Hristos care îi stãpîneºte inima sa
înnobilatã ºi sfinþitã prin naºterea din nou.
T-
Istoria - Vol. 1 - Cap. 20 - Cîte feþe ar fi putut avea binele Pag. 257
Astfel încã de la începutul Oastei apar o mulþime de iniþiative frumoase ºi fericite în

munca ºi lupta pentru vestirea lui Hristos - ºi pentru mîntuirea celorlalþi oameni.
Unele din aceste iniþiative la început locale, cu timpul s-au generalizat. Altele au avut o
viaþã mai scurtã ºi o rãspîndire mai redusã. Altele au rãmas numai încercãri sau gînduri... din
pricinã cã ori nu s-a gãsit timpul, ori nu s-au gãsit mijloacele prin care sã fie aduse la
îndeplinire. Ori piedicile diavolului ºi vitregia împrejurãrilor le-au nimicit.
T-
În esenþa ei, însãºi Oastea Domnului era o minunatã iniþiativã þîºnitã ca un fluviu puternic
din Stînca ce era Hristos, din dragostea Crucii ºi Jertfei Lui. Ce vii ºi puternice s-au revãrsat
de la început apele acestui fluviu duhovnicesc peste întinsul pustiu al vieþii poporului nostru
ºi bisericii noastre. Din albia lui sãnãtoasã, apele vii se revãrsau în toate pãrþile gãsind mereu
noi ºãnþuleþe spre largurile þãrii prin care sã curgã înviorînd pe cît mai mulþi...
Am vrea în cele din acest capitol sã arãtãm doar cîteva din gîndurile ºi faptele dragostei
lui Hristos Mîntuitorul, care s-au ivit una de ici alta de colo, în Lucrarea Oastei, încã de la
început, nu numai de la Centru spre margini - ci ºi invers.
T-
L. S. nr. 11 din 23 martie 1924 scrie:
T-
“Prima cîrciumã închisã de Oastea Domnului.
...Domnule pãrinte - spune o scrisoare - ...eu sînt de profesie comerciant ºi cîrciumar...
Vã rog sã mã înscrieþi ºi pe mine în Oastea Domnului cãci mã lepãd de bãuturile spirtoase,
de sudalme ºi rãutãþi... ºi nu voi mai deschide duminica cum fac ceilalþi colegi ai mei, iar în
loc de aceasta voi împãrþi printre oameni cãrþile ºi foile sfinte de la dv., ca sã-i îndemn sã se
înscrie ºi ei în Oastea lui Hristos. Vã rog frumos sã mã primiþi ºi pe mine în Oastea lui Isus,
sperînd cã pasul meu îl vor urma ºi alþii...”
Buteni, jud. Arad, 3 martie 1924
Filip Mureºan.
T-
“Scrisoarea de mai sus - adaugã pãrintele Iosif - vine dintr-o parte de unde nu ne
aºteptam. Aceastã gazetã a avut cuvinte grele ºi de multe ori tãietoare ºi necruþãtoare la
adresa cîrciumarilor - ºi iatã din rîndul celor mustraþi se ridicã unul care vede ºi judecã scrisul
gazetei nu dupã cîºtigul pe care îl are el trupeºte - ci dupã glasul sufletului sãu... Minunate
schimbãri a fãcut puterea lui Dumnezeu în casa ta ºi în sufletul tãu Filipe... În loc de bãuturã
tu vei împãrþi de acum înainte oamenilor luminã ºi hranã sufleteascã. Rãmîi în aceastã
apostolie ºi Domnul îþi va schimba paguba ce o ai din aceasta, în mare cîºtig de mîntuire
sufleteascã... Fie ca pilda ta sã fie urmatã ºi de alþi colegi... Ce bine ar fi sã facã toþi
cîrciumarii aºa... Gîndiþi-vã iubiþi cîrciumari cã ºi voi aveþi un suflet care strigã dupã
mîntuire. Colegul vostru a auzit acest glas al sufletului sãu. Voi nu vreþi sã-l ascultaþi?
T-
P. Trifa.
T-
- Pînã la urmã au fost mulþi ºi alþi cîrciumari care au ascultat. Oastea Domnului a întors
la Dumnezeu sute de cîrciumari ºi mii de fãcãtori de bãuturi îmbãtãtoare care au ascultat
Cuvîntul lui Dumnezeu ce spune prin profetul: Vai de cel ce dã aproapelui sãu sã bea. Vai
de tine care îi torni altuia bãuturã spumoasã ºi-l ameþeºti... Te vei sãtura ºi tu de ruºine în loc
de slavã... Îþi va veni ºi þie rîndul sã iei paharul (pedepsei) din Dreapta Domnului...
(Hab. 2, 15-16) .
Au ascultat ºi s-au îngrozit. S-au întors la Dumnezeu ºi n-au mai fãcut acest mare pãcat.
O, ce minunate roade are sãmînþa Evangheliei. ªi cîte astfel de roade ar fi adus Oastea,
dacã n-ar fi fost împiedicatã cum a fost.
T-
“L. S. nr. 1 ºi altele din 1926 scrie:
T-
“Cu banii pentru þuicã ºi tutun...
...Petru Marcu din Cernavodã - Constanþa - s-a hotãrît pentru Domnul. Cu banii ce-i
dãdea înainte pentru þuicã ºi pentru tutun, va cumpãra lunar cãrþi ºi gazete religioase ºi le va
împãrþi gratuit celor care trãiesc în aceste patimi rele, pentru a-ºi arãta recunoºtinþa faþã de
Domnul cã l-a scãpat din aceste curse diavoleºti - ºi pentru a-i ajuta ºi pe alþii ca sã scape...”
În curînd l-au urmat Ioan Indrei din Arad, Zaharie Cudlic din Bucovina, - ºi apoi alþii
mulþi-mulþi care cu banul dat mai înainte spre pierzarea sufletului lor ºi al altora, vor ajuta
de acum înainte atît la mîntuirea lor cît ºi la a altora...
T-
L. S. nr. 8 din 14 februarie 1926 scrie:
T-
“Un ogor pentru lucrul Domnului...
...O istorie întreagã v-aº putea face pãrinte din tot trecutul meu... Am fost un beþivan
vestit. Îmi mîncasem aproape toatã averea cu beþia ºi bãutura. Dar de cînd am intrat în Oastea
Domnului, mulþumesc Tatãlui Ceresc... m-am schimbat cu totul... De cînd m-am lãsat de
bãuturã mi-am cuprins înapoi pãmîntul ce-l vîndusem... Acum vin ºi eu cu un ajutor pentru
lucrul Domnului care m-a ajutat pe mine. Am citit de fratele Petru Marcu din Cernavodã care
s-a înºtiinþat cu o sutã de lei pe lunã. Eu vreau sã ajut lucrul Domnului cu un ogor pe care am
sã-l arendez anual ºi arenda pentru el s-o trimit pentru Oastea Domnului, cãci ea mi-a ajutat
sã-mi cuprind înapoi pãmîntul vîndut prin beþie... Vã sãrut amîndouã mîinile ºi vã mulþumesc
din tot sufletul meu pentru binefacerile ºi osteneala ce o faceþi pentru sufletele noastre...
Augustin Toma din Vecerd, ostaº în O. D.
T-
Îþi mulþumim dragã Augustine pentru ajutorul ce îl dai pentru lucrul Domnului. Fapta ta
ne aduce aminte de vremile fericite ale primilor creºtini... cînd oamenii îºi puneau tot ce
aveau în slujba Domnului, ºi era una inima ºi sufletul lor, iar peste toþi era un mare har
( F a p . A p . 4 , 3 2 - 3 5 ) . Aratã, iubite Augustine, tuturor trecãtorilor ogorul Domnului
- ºi spune tuturor ce þi-a fãcut þie Domnul ºi cum a avut milã de tine... Spune cã de cînd
trãieºti o viaþã cu Domnul, El þi-a ajutat sã-þi rãscumperi înapoi ºi pãmîntul pierdut - ºi sã-þi
cîºtigi ºi averea cereascã...
P. Trifa.
T-
- Aceastã iniþiativã bunã însã s-a împotmolit prea curînd. Au mai fost mulþi care ºi-au
rãscumpãrat înapoi ceea ce pierduserã înainte prin beþii ºi pãcate. Dar prea puþini au fost acei
care sã-ºi arate recunoºtinþa pe mãsura care o datorau Domnului pentru aceasta.
Odatã eram cu pãr. Iosif cînd am primit o scrisoare care suna cam aºa: ...vã scriu cu
bucurie pãrinte Iosif, cã de cînd m-am întors la Domnul prin scrierile dv., nu numai cã mi-am
rãscumpãrat înapoi casa pe care mi-o vîndusem prin beþie ºi la jocul de cãrþi, dar acum prin
munca ºi prin înfrînarea mea de la acestea mi-am mai fãcut o casã, cea mai mare ºi mai
frumoasã casã din sat. Vã trimit aici ºi fotografia casei ca s-o vedeþi. ªi mi-am umplut casele
mele cu de toate, avînd acum din belºug totul...
- Vezi dragã Dorz, zise cu tristeþe pãrintele dupã ce lãsã din mînã aceastã scrisoare - am
primit sute ºi sute de astfel de scrisori ºi eu mulþumesc din tot sufletul meu lui Dumnezeu cã
ne-a ajutat sã-i putem scoate pe aceºti oameni din pãcat ºi din sãrãcie. Dar acum ei sînt bogaþi
- iar sãrãcia lor s-a întors asupra noastrã. Noi n-avem trei lei ca sã mergem cu tramvaiul
adeseori, ci trebuie sã mergem pe jos. Eu n-am bani nici sã-þi plãtesc þie ºi lui Marini un salar
cît de modest, ci trebuie sã lucrezi ºi tu aici zi ºi noapte, ca mine, fãrã nici o platã...
Alte lucrãri evanghelice ºi-au avut toate cîte un Mecena - cîte un binefãcãtor mare, dintre
cei pe care i-au ajutat ele ca sã vinã la Dumnezeu. Dar în Oastea Domnului încã nu s-a arãtat
un astfel de recunoscãtor, un astfel de Zacheu.
Iatã, lui Tudor Popescu i s-a zidit o casã uriaºã în Bucureºti de cãtre o prinþesã care s-a
pocãit prin el... iar noi nici mãcar cu chirie nu ne putem strînge de pe drumuri cu toate ale
noastre la un loc, ci tot împrãºtiaþi ºi sub datorii ºi camete trebuie sã gemem ºi sã lucrãm zi
de zi ºi an de an...
...Dacã ºi-ar plãti ºi ai noºtri mãcar datoriile pe care le au pentru cãrþile ºi foile pe care
le-au dus...... Numai din dobînzile pe care le-am fi luat dupã aproape un milion de lei cîþi îi
avem prin þarã de atîþia ani - am fi ajuns sã avem ºi noi un adãpost ºi o stare pe care am
merita-o. Am fi cumpãrat vagoane de hîrtie ºi am fi tipãrit mii de cãrþi. Dar aºa... ei se bucurã
cã au fost ajutaþi, cã au acum belºug ºi binecuvîntãri îndoit ºi înzecit - iar mai departe nu
gîndesc deloc.
Lui Dumnezeu nu-ºi aduc aminte cã-I datoreazã nimic, pentru minunea harului Sãu faþã
de ei. Nici de aproapelui de care Dumnezeu S-a folosit spre a le face atîta bine...
Eu nu zic aceasta pentru mine, cãci nu aºtept nici o rãsplatã pãmînteascã de la nimeni...
Dar cu cît s-ar putea face pentru Domnul mai mult, - dacã astfel de oameni ar jertfi mãcar a
zecea parte din cîºtigul lor pentru Lucrarea Domnului. Mãcar atît cît fãcea pînã ºi fariseul din
pilda Evangheliei care dãdea Domnului zeciuialã din toate veniturile sale...
(Luca 18, 12) .
Lucrarea Domnului s-a fãcut ºi se face tot numai cu bãnuþul vãduvei ºi cu neagra sãrãcie
a noastrã, care n-avem adesea nici cei trei lei pentru tramvai, ci trebuie sã mergem pe jos...
T-
L. S. nr. 18 din 1 mai 1927 scrie:
T-
“...Din crîºmã - casã de luminã...
Irina Mihai Aniþa din Neagra ªarului, Bucovina, o fostã crîºmãreasã, s-a înscris în Oastea
Domnului ºi a devenit o credincioasã adevãratã. Localul crîºmei l-a fãcut o casã de luminã
plinã de cãrþi religioase, Biblii ºi foi sfinte, deschisã pentru toþi cei care vor sã meargã acolo
sã afle ºi sã se hrãneascã din Cuvîntul lui Dumnezeu. E o adevãratã minune ceea ce se petrece
aici prin Lucrarea Oastei Domnului...
T-
Gh. Bulei Roºu, ostaº al Domnului.
T-
...Fii binecuvîntatã a Domnului iubitã fiicã Aniþa... tu, dintr-o fiicã iubitã a ispitelor care
împãrþeai din belºug otravã sufleteascã ºi biruinþã pentru iad, te-ai fãcut o binevestitoare a
Domnului. Dintr-o semãnãtoare de întuneric, te-ai fãcut o semãnãtoare de luminã. Dintr-o
casã a diavolului crîºma ta s-a fãcut o casã de luminã ºi de credinþã mîntuitoare... Fiicã Aniþa,
ispitele vor veni iarãºi, satana se va ridica împotriva ta ºi dinafarã ºi dinãuntru... Dar tu rãmîi
tare, rãmîi în focul cel sfînt care te-a cuprins... în minunata slujbã de vestitoare a Domnului...
ca o mãrturie despre biruinþa ºi schimbarea pe care o face Duhul Sfînt într-un suflet care Îl
primeºte pe Domnul... Sã nu-þi parã niciodatã rãu dupã cîºtigul care îl aveai în crîºmã.
Cîºtigul acela era un cîºtig necurat stors din patimile ºi suferinþele Domnului, era un cîºtig
ce-þi aducea o groaznicã pierdere: pieirea sufletului tãu... În locul pagubei din crîºmã vei avea
un cîºtig pe care lumea întreagã cu toate bogãþiile ei nu þi-l pot asigura: mîntuirea sufletului
tãu.
Domnul sã ajute ºi altora sã urmeze calea aceasta”.
T-
Dupã un an L. S. nr. 3 din 1928 scrie:
T-
Un sat întreg se lasã de beþie ºi bãuturi. E satul Neagra ªarului... În tot satul nu mai sînt
nici bãutori nici dansatori. Tot satul citeºte Biblia ºi cãrþile Oastei Domnului. Iatã ce a putut
face o samariteanã a Domnului în cetatea ei.
T-
Domnul Hristos într-adevãr a mai ajutat ºi pe alþii mulþi, sã mai urmeze pilda sorei Aniþa
din Neagra ªarului.
Multe surori ºi fraþi ºi-au schimbat odatã cu inimile ºi casele lor. Casele lor au devenit
din niºte case ale întunericului cum fuseserã înainte, niºte case ale luminii, unde multe suflete
mergînd s-au aprins pentru Hristos ºi pentru slujba Lui mîntuitoare. Iar acest lucru a schimbat
apoi faþa ºi viaþa multor familii ºi cetãþi, spre slava ºi bucuria lui Dumnezeu.
T-
L. S. nr. 12 din 24 martie 1926 - scrie:
T-
“Cartea neagrã”, “cartea suferinþelor” ºi “Sfatul pãcii”...
În comuna ªomoºcheº jud. Arad este o Oaste vrednicã ºi un stegar vrednic. În aceastã
Oaste au mai intrat acum încã 32 de suflete noi. Odatã cu hotãrîrea de mai sus stegarul Petru
Sas ne aduce la cunoºtinþã niºte hotãrîri de toatã lauda.
În toatã duminica ºi sãrbãtoarea - ne scrie el - dupã amiazã þinem adunare la bisericã iar
seara la noi acasã, pe rînd cînd la unii cînd la alþii. Pe cei ce nu se supun datoriilor Oastei
Domnului îi ºtergem afarã din Oaste. Pe cei ce greºesc ºi se cãiesc îi scriem în Cartea neagrã.
Cei ce suferã pentru Hristos vin înscriºi în Cartea suferinþelor pe care le avem anume în acest
scop. Pentru înlesnirea lucrurilor acestora am ales un sfat al Oastei. Tot Oastea a ales ºi un
sfat numit Sfatul pãcii pentru cã ostaºii nu pot merge între ei la judecatã ci se vor împãca
aici...”
Iatã ce iniþiativã frumoasã ºi bunã care ar fi ajutat sã se punã o bunã rînduialã în viaþa ºi
în adunarea multora care mai tîrziu, îngãduind pãcatul ºi neascultarea, au ajuns din nou la
ruina ºi la pierzarea din care îi izbãvise odatã harul Domnului nostru Isus Hristos...
T-

T-
...Sã ajutãm pe un frate nãpãstuit.
Noi cei strînºi în Oastea Domnului trebuie sã avem înainte de toate între noi o
evanghelicã ºi frãþeascã dragoste de frate, aºa cum spun Scripturile despre creºtinii cei dintîi
cã era una sufletul ºi inima lor ( F a p . A p . 4 , 3 2 ) . Dovada acestei frãþietãþi trebuie s-o
arãtãm ºi prin fapte. Cînd un frate ostaº cade nãpãstuit, trebuie sã-i venim în ajutor cu toþii.
Toþi sã fim pentru unul - ºi unul pentru toþi.
Un frate ostaº Miron Dãnuþ din Vãleni, jud. Satu Mare ni se plînge cã i-a pierit un bou
în brazdã. Fratele nostru este un biet invalid de rãzboi. Ne putem închipui pierderea lui. Noi
fraþii lui ostaºi, trebuie sã-i sãrim în ajutor. Eu socot cã paguba fratelui nostru ne vine de la
Domnul. E prima încercare cînd Domnul ne pune la probã pe noi, ostaºii Lui, ca sã vadã cît
e de mare credinþa ºi dragostea dintre noi... Sîntem peste 2.000 de ostaºi. Dacã fiecare ar da
numai 4-5 lei, fratele nostru ar fi salvat. Deschidem colecta cu un ajutor din fondul societãþii
Oastea Domnului de 500 de lei. Redactorul I. Trifa personal 200 de lei...”
T-
- În curînd s-au adunat cinci mii de lei, pe care pãrintele Iosif i-a trimis fratelui Miron -
care ºi-a cumpãrat boul numai cu 3.500 de lei, iar restul i-a fãcut el însuºi dar, înapoi, pentru
lucrul Domnului. Dar a fost în aceastã iniþiativã o izbucnire de atîta dragoste ºi pãrtãºie încît
pãrintele spunea fericit: “...Slãvit sã fie Domnul cã frãþietatea noastrã a trecut proba acestei
încercãri în chip aºa de frumos. Slãvit sã fie Domnul cã a pus între noi ºi a adus între noi
iarãºi frumoasa dragoste ºi frãþietate a creºtinismului dintîi...”
Mai tîrziu s-au mai ivit ºi alte astfel de ocazii cînd a fost pusã iarãºi la probã dragostea
ºi duhul de într-ajutorare frãþeascã - ºi mulþi fraþi nãpãstuiþi au fost ajutaþi la necazul lor. Au
mai fost ajutaþi - e adevãrat - ºi cîte unii care s-au dovedit a fi niºte nevrednici de aceasta.
Dar adevãrata dragoste face binele fãrã a mai judeca ºi osîndi. Nimeni n-a sãrãcit niciodatã
din faptul cã ar fi dãruit prea mult celor lipsiþi. Dar binecuvîntãri a avut totdeauna oricine ºi-a
deschis cu bunãtate ºi înþelegere inima ºi mîna spre cel care cerea sau avea nevoie sã cearã
ajutor.
Pînã astãzi, acest duh al dragostei darnice s-a vãzut mereu la lucru printre noi. Multe
inimi ºi multe mîini sînt mereu deschise pentru ajutorare acolo unde este nevoie, fie a
Lucrãrii, fie a fraþilor. Fericiþi cei milostivi - cãci ei au parte de milã. Binecuvîntaþi sînt cei
binefãcãtori pentru Domnul cãci ei au ºi vor avea veºnic parte de binefacerile Domnului. Acei
care au fãcut astfel, ºtiu cã aceste fãgãduinþe sînt întru totul adevãrate.
T-
T-
“Sã-i ajutãm pe þigani sã cunoascã Evanghelia...
Este la noi un obicei urît ºi pãgîn de a avea numai batjocuri la adresa þiganilor. În faþa
Evangheliei - ºi þiganii stau alãturi de noi ºi noi alãturi de ei... Am adus din Germania
Evanghelii scrise pe limba þiganilor pentru ca sã trezim ºi în ei cunoºtinþa Mîntuitorului.
Rugãm pe cititorii noºtri sã ajute rãspîndirea acestor Evanghelii printre þigani. Poate mulþi
le vor citi din curiozitate - iar apoi vor afla în ele pe Mîntuitorul. Nu trebuie sã mergi
misionar în Africa, - noi avem aici atît de mult de lucru printre cei care nu cunosc pe
Mîntuitorul ºi Dumnezeul nostru Isus Hristos...”
T-
La aceastã iniþiativã s-a rãspuns prea puþin ºi se rãspunde chiar ºi azi prea puþin. Încã nu
s-a ridicat nici un suflet de lucrãtor pentru Domnul ca sã-ºi ia mai hotãrît asupra sa ca o
sarcinã de la Domnul vestirea Evangheliei printre þigani.
Acest popor s-a sporit ºi la noi atît de mult - dar nici o lucrare susþinutã nu se vede printre
ei spre a fi aduºi la Hristos Domnul. Însã diavolul face între ei o lucrare atît de puternicã.
Printre þigani sînt atît de multe pãcate încît din pricina lor se întîmplã o mulþime de
nenorociri, fiindcã ei zac în cel mai greu întuneric trupesc ºi sufletesc. Nimeni nu se ocupã
de mîntuirea lor.
Într-un timp se fãcuse prin Moldova ºi între þigani puþinã lucrare. - ªi s-au ivit atunci
frumoase ºi bucuroase roade... Dar ºi aceastã lucrare a slãbit din cauza asprimii vremilor care
s-au abãtut peste noi.
Între fraþii noºtri rãmaºi în Uniunea Sovieticã, avem însã un numãr frumos de fraþi ºi
surori þigani. Existã acolo dintre þigani unul din cei mai minunaþi copii ai lui Dumnezeu care
cu un curaj ºi cu o mare rîvnã din Hristos, a ajuns un misionar puternic în cuvinte ºi în fapte
pentru Evanghelia Domnului. Prin el Cuvîntul Domnului s-a rãspîndit ºi se rãspîndeºte ºi azi
pînã la mari depãrtãri...
Cine ºtie ce alte astfel de suflete minunate ar mai avea Domnul printre þigani, dar din
pricinã cã noi nu ne dãm nici o ostenealã sã-i chemãm ºi sã-i aducem la Hristos, aceste
comori zac ºi se pierd în acel întuneric de care sînt acoperite acum. Iatã un ogor nou ºi plin
de fãgãduinþe ca un Canaan necunoscut. Cine va veni de acolo cu primele roade pentru
Dumnezeu? Cine va asculta în sfîrºit îndemnul pãrintelui Iosif din urmã cu atîþia ani?
T-
L. S. nr. 1-2 din 7 ianuarie 1927 scrie:
T-
“Semãnãtori de luminã.
Lumina Satelor are o mulþime de prieteni ºi sprijinitori, care ajutã rãspîndirea ei, ºi prin
asta ajutã lucrul Domnului. Vom începe sã publicãm cu numele pe cei care s-au pus în aceastã
slujbã pentru Domnul. Cu prilejul împlinirii a 5 ani de la începutul foii trebuie sã-i amintim
pe acei fraþi ai noºtri care ostenesc semãnînd luminã ºi ajutã rãspîndirea Cuvîntului Sfînt
achitîndu-ºi cu stãruinþã ºi punctualitate ºi datoria faþã de munca noastrã.
Vrednicul econom Nicolae Voinescu din Bran Poarta, jud. Braºov a fãcut multe
abonamente vechi ºi noi.
Vechiul ºi bravul stegar în Oastea Domnului Iulius Igna din Cîmpeni jud. Hunedoara.
Rãspîndeºte mereu Cuvîntul Domnului, plãtind ºi de la el, pentru a trimite foaia ºi cãrþile prin
locuri unde acestea sînt necunoscute.
Alþi buni fraþi sînt Apostol Antohi ºi Vasile Budacã din Boteºti jud. Bacãu, care fac de
mult timp la fel.
(va urma).
...ªi ani de zile au urmat astfel de liste de suflete semãnãtoare de luminã...
Dar cele mai multe nume strãlucite au rãmas necunoscute, cãci tot ce au fãcut ei a ºtiu
numai Domnul. Totuºi faptele acestea a lor, au ajutat multe suflete sã-L afle pe Dumnezeu.
ªi datoritã dãrniciei ºi ostenelilor lor, Cuvîntul Domnului s-a rãspîndit la mulþi.
Odatã a venit la redacþie o sorã vãduvã, cu un defect de vorbire, - ºi ne-a spus:
- “Eu nu pot sã vorbesc nimãnui despre Domnul din cauza slãbiciunii mele. Dar iatã eu
plãtesc banii aceºtia ca sã trimiteþi de preþul lor Biblia ºi cãrþile Oastei în zece pãrþi din þarã,
ca aceste cãrþi sã vesteascã în locul meu pe Domnul ºi mîntuirea Sa multora...”
- Fiþi binecuvîntaþi voi minunaþi semãnãtori de luminã care, ajutînd pe mulþi sã umble în
neprihãnire, - veþi strãluci odatã atît de frumos în Împãrãþia lui Dumnezeu. T-
L. S. nr. 45 din 6 noiembrie 1927 scrie:
T-
“Steagul Oastei Domnului din Hunedoara.
O Oaste a Domnului s-a înfiinþat ºi în oraºul Hunedoara prin strãduinþele vrednicului
protopop al Hunedoarei Dr. Vasile Oanã ºi ale d-lui inginer Emilian Popescu, un vechi prieten
ºi luptãtor în Oastea Domnului.
Oastea din Hunedoara a înfiinþat un Fond de binefacere.
Are un Buletin al Oastei Domnului din Hunedoara care se tipãreºte acolo ºi publicã
lucruri frumoase despre mersul societãþii Oastei.
Are un frumos Steag al Oastei care s-a sfinþit în 23 octombrie 1927 cu ocazia sfinþirii
bisericii din Peºtiºul Mic.
...Fraþilor din Hunedoara le dorim multã binecuvîntare în frumoasa lucrare pe care o fac.
Domnul sã le ajute sã-ºi poatã pãzi steagul ºi credinþa pînã la sfîrºitul vieþii lor...”
T-
Dupã steagul de la Batiz de lîngã Hunedoara, care a fost primul steag al Oastei, urmeazã
cel al Hunedoarei - ºi pe urmã...
...ºi pe urmã L. S. nr. 21 din 20 mai 1928, publicã:
T-
“Un model de steag pentru Oastea Domnului”... scriind urmãtoarele:
...Dupã 5 ani trecuþi de la înfiinþarea ei, Oastea Domnului a ajuns azi în plinã ofensivã...
pe unele locuri cei intraþi în Oaste s-au organizat ºi ºi-au fãcut ºi steag.
Societãþile Oastei Domnului vor trebui sã-ºi aibã ºi steagul la fel peste tot. Dãm alãturi
modelul unui astfel de steag. Se vãd în acest model cele douã feþe ale steagului. Pe o faþã este
Chipul Mîntuitorului Isus, Chipul Conducãtorului Oastei spunîndu-ne cuvintele (care sînt
scrise deasupra Lui):
Îndrãzniþi, cãci Eu am biruit lumea (Ioan 16, 33) . Pe cealaltã faþã sînt doi îngeri
þinînd Crucea. Ei ne spun cã taina biruinþei noastre este Crucea ºi Jertfa Mîntuitorului... fiind
scris deasupra lor: În acest semn veþi învinge.
Fiind noi luptãtori pentru Împãrãþia cerului, steagul va avea culoarea albastrã, culoarea
cerului... Vom încerca sã facem aºa ca steagurile sã fie la fel pentru toate societãþile Oastei
Domnului...
T-
Aceste steaguri umplurã curînd þara. Toþi fraþii care mergeau pe sate sau prin oraºe la
adunãri mergeau încolonaþi frumos, cu medaliile Oastei pe piept ºi cu steagurile în frunte.
Erau anumiþi fraþi aleºi ca stegari... ªi ce plini de putere ºi bucurie mergeau fraþii ºi surorile
atunci încolonaþi ºi plini de îndrãznealã ºi de avînt, într-o dragoste fierbinte pentru Domnul.
ªi într-o ascultare deplinã de învãþãtura ºi rînduielile Lucrãrii Oastei în care eram.
Cu duioºie ne amintim cum aceste semne dinafarã aveau atunci un puternic efect asupra
umblãrii ºi trãirii noastre de luptãtori ai Domnului. Ele nu numai cã impuneau un respect
dinafarã pentru Lucrarea Domnului ºi erau un mijloc puternic de chemare în lupta contra
pãcatului, - dar chiar ºi pentru cei care le purtau erau, precum am mai spus, o înºtiinþare
permanentã ºi un îndemn neîncetat la o trãire tot mai evlavioasã ºi mai vrednicã de Numele
Domnului, ale cãrui semne le purtãm ºi pe trupul nostru...
Dacã împrejurãrile ar fi îngãduit... sau ar mai îngãdui vreodatã, aducerea cruciuliþei ºi a

steagului în Lucrarea Oastei, ar fi un puternic mijloc de a readuce iarãºi odatã cu acestea ºi
frumosul avînt, fericita atmosferã duhovniceascã, dulcea unitate ºi pãrtãºie ºi hotãrîta lucrare
în aceeaºi gîndire ºi simþire - pe care a avut-o Oastea Domnului atunci. T-
L. S. nr. 51 din decembrie 1927 scrie: T-
“Cercetarea bolnavilor din spitale...
Noi, ostaºii Domnului din Salonta, jud. Bihor, în fiecare duminicã, dupã ce ieºim din
sfînta bisericã avem dupã masã adunare cînd la unul cînd la altul... De astã varã ne-am hotãrît
sã cercetãm bolnavii din spitale... cu daruri de mîncare ºi cu cãrþi ºi Biblii pentru hrana
sufletului... Le împãrþim cîte un dar trupesc ºi cîte un dar sufletesc la fiecare... O, ce mari
mîngîieri au cei bolnavi...
...Frumos lucru fac fraþii noºtri din Salonta. Fapta lor sã fie o pildã tuturor ostaºilor.
Fiecare ostaº sã se facã un samaritean milostiv. În aceastã lume în care parcã a murit mila ºi
bunãtatea, noi sã purtãm în lume duhul cel dulce al milei ºi milostivirii de oameni...”
T-
- ªi aceastã frumoasã iniþiativã a fost preluatã curînd... Unii mai des, iar alþii mai rar, dar
nu peste mult timp, toate adunãrile din þarã începurã sã se ocupe frumos ºi dornic de
împlinirea acestei binecuvîntate porunci a Domnului. ªi o, cît de plini de fericire se întorceau
toþi cei care ajutaserã în vreun fel la mîngîierea ºi bucuria celor bolnavi.
Pe unde acest bun obicei evanghelic mai stãruie, Domnul binecuvînteazã cu mult har
întreagã adunarea acestor suflete. Dar unde credincioºii îºi vãd numai de ale lor uitînd pe cei
ce sufãr acolo, - ºi binecuvîntãrile s-au pierdut.
Sã ne întoarcem grabnic la dragostea ºi mila de la începutul credinþei noastre, ca sã revinã
iarãºi ºi harul între noi.
T-
L. S. nr. 8 din 19 februarie 1928 scrie:
T-
“Biblii - la loto.
- Oastea Domnului are mulþi bravi care se strãduiesc sã rãspîndeascã Cuvîntul lui
Dumnezeu în multe feluri. Iatã spre pildã ce a fãcut fratele Miron Dãnuþ, din Vãleni, jud. Satu
Mare, care a desfãcut ºi desface sute ºi mii de cãrþi religioase... Pentru Bibliile cele scumpe
ºi frumoase a fãcut lozuri de cîte zece lei ºi a pus Bibliile la loto.
Astfel oamenii cumpãrînd îndatã cîte un loz, Bibliile au fost trase la numere, iar un numãr
era cîºtigãtor. Cel care o cîºtiga trebuia sã o dea fiecãruia din cei care participaserã - sã
citeascã cîte un verset care i se alegea. Dacã voia sã o vîndã n-avea drept decît la unul din
acei care cumpãraserã lozuri. Dacã cîºtigãtorul nu ºtie citi, primeºte în schimbul ei un sfert
din preþ iar Biblia trece mai departe...”
T-
Aceastã iniþiativã nu s-a prea rãspîndit... Dar e frumoasã în sine ºi poate cã cineva ar
reînvia-o, cîndva, în felul acesta sau în alt fel, pentru rãspîndirea Sfîntului Cuvînt.
T-
L. S. nr. 25 din 17 iunie 1928 - scrie:
T-
“Un fond de 3.000 de lei pentru înfiinþarea unei cooperative a celor din Oastea
Domnului...
În oraºul Hunedoara Oastea Domnului are un vrednic lucrãtor, este dl. inginer Emilian
Popescu de la Uzinele de Stat.
De la acest suflet luminat ºi bun, primim urmãtoarea prea frumoasã scrisoare:

Iubite pãrinte... În convingerea mea cã Oastea Domnului este ieºitã din Lucrarea Duhului
Sfînt, îi cercetez mijloacele de luptã. Cãci o luptã ne-a adus Mîntuitorul, dar aceastã luptã a
amorþit azi în sînul creºtinãtãþii de acum. În realizarea Împãrãþiei lui Hristos în lume,
organizarea economicã îºi are ºi ea un rost. Deocamdatã o cooperativã a Oastei prin care sã
se vîndã ºi sã se cumpere împreunã de cãtre toþi cei din Oastea Domnului produsele ce vor
sã le desfacã - ºi mãrfurile de care au lipsã.
Toate nedreptãþile comerþului de azi pot fi suprimate printr-un comerþ credincios.
Ne trebuie un fond economic al Oastei Domnului. Pentru acest fond trimit odatã cu
aceastã scrisoare suma de 3.000 de lei... Doresc ca acest fond sã atingã valori considerabile
- ca bunul scop sã fie atins... Mã rog lui Dumnezeu umilit în faþa Frumuseþii ºi Bunãtãþii Lui,
sã punã El începutul, cu puterea Sa...
T-
Cu toatã iubirea, inginer Em. Popescu.
T-
Ce minunatã scrisoare. Numai un suflet atins de suflul Duhului Sfînt poate lãmuri gînduri
ºi planuri aºa de frumoase. Noi primim, iubite d-le inginer, cu toatã bucuria frumosul plan
al unei cooperative creºtine... Cooperaþia creºtinã este ºi ea o poruncã a Evangheliei.
Cooperaþia este Evanghelia iubirii, dreptãþii ºi frãþietãþii dintre oameni, coborîtã în traiul ºi
ajutorul oamenilor... Vom lua în gînd - ºi Domnul ne va arãta cum sã înfãptuim ºi acest lucru
bun, pentru ca vãzînd oamenii ºi în latura aceasta, dragostea ºi frãþietatea dintre noi, - sã
capete ºi ei rîvnã ºi dor dupã trãirea Evangheliei Mîntuitorului ºi mîntuirea sufletului...”
T-
...Astfel de iniþiative au mai încolþit apoi ici ºi colo - dar lipsa de maturitate
duhovniceascã ºi nestatornicia vremurilor, - n-au îngãduit sã se realizeze la noi acest gînd
frumos care în alte þãri mai înaintate duhovniceºte, a dat ºi dã atît de frumoase roade în toate
privinþele. Totuºi ideea rãmîne atît de minunatã ºi de frumoasã, pentru cine va avea cîndva
starea duhovniceascã ºi posibilitãþile materiale s-o realizeze...
Ce frumoase lucruri încolþeau... ªi ce roade minunate ar fi putut aduce dacã ar fi fost cine
sã înþeleagã darul lui Dumnezeu ºi cine era Acela care vorbea cu noi atunci - ºi pe cîte cãi
voia El sã vinã la noi ºi în ajutorul nostru (Ioan 4, 10) .
T-
Una dupã alta apar alte ºi alte iniþiative:
T-
“Prima casã a Oastei Domnului - apare în 1928 în comuna Botuºana (Bucovina) prin
ajutorul bunului preot Gh. Abageri. Casa a fost destinatã adunãrilor Oastei ºi a fost sfinþitã
în mijlocul unei frumoase ºi înãlþãtoare serbãri. Cu prilejul acesta au mai intrat în Oastea
Domnului multe suflete...
T-
“Prima nuntã fãrã alcool...

T-
În ziua de 14 octombrie 1928, în comuna Sf. Ilie din jud. Suceava s-a arãtat un nou rod
frumos al societãþii Oastea Domnului. În aceastã zi pãr. Berariu a oficiat nunta tinerilor
Toader a Vasile Polocoºev ºi Elisaveta a Dumitru Popovici. La aceastã nuntã n-a fost alcool
ºi dezmãþ lumesc. Au luat parte foarte mulþi oameni ºi au fost cu toþii deplin mulþumiþi. În
tot timpul mesei s-au cîntat cîntãri duhovniceºti ºi s-a vorbit din Sfînta Scripturã.
Nu s-a auzit nici o vorbã de glumã proastã ºi nici o înjurãturã ºi nu s-a vãzut nici un
fumãtor, dupã cum se întîmplã de obicei printre alþii la astfel de ocazii... Tinerii au primit un
dar frumos în bani - dar printre alte daruri au primit Biblia, cãrþi de rugãciuni ºi cãrþi
duhovniceºti de mare folos vieþii ºi familiei lor.
Slãvit sã fie Domnul pentru astfel de începuturi cu roade minunate.”
T-
Gh. Cataragiu, ostaº, Suceava.
T-
Într-adevãr Domnul sã fie slãvit, cãci dupã nunta fãrã alcool ºi fãrã dezmãþ lumesc de la
Suceava, au urmat curînd alte ºi alte nunþi duhovniceºti. Iatã ºi pe urmãtoarea în Bihor:
T-
“...Cucernice pãrinte... Vã aducem o veste bunã ºi o mare bucurie. În 8 noiembrie 1928
s-a þinut în comuna noastrã nunta fratelui nostru Ioan Þepelea cel dintîi dintre noi care s-a
înrolat în Oastea Domnului - ºi a sorei noastre Veronica Marcu. Nunta toatã a fost pusã în
slujba Domnului, fãrã pic de alcool, nemaiavînd satana nici o parte în aceastã nuntã...
Am început cu rugãciuni ºi cîntãri la casa mirelui. Apoi ne-am dus cîntînd frumos dupã
mireasã. Acolo am început cu rugãciune, apoi cîntãri ºi cuvîntãri din Sfînta Scripturã, unde
stã scris despre Taina Cãsãtoriei...
Apoi ne-am dus la bisericã... unde ne aºteptau o mare mulþime de oameni. Dupã cununie
ne-am întors cîntînd ºi slãvind pe Dumnezeu... La casa mirelui s-a desfãºurat masa ºi
adunarea nunþii în cel mai înãlþãtor fel duhovnicesc. Toatã mulþimea celor adunaþi au rãmas
uimiþi ºi mulþumiþi de frumoasa noastrã nuntã creºtineascã. Mulþi s-au mai înscris în Oastea
Domnului...
Dumitru Caba, ostaº, com. Beznea jud. Bihor.
T-
Iatã ce lucru frumos au fãcut fraþii noºtri ostaºi din Beznea, cãci grozav a mai stricat
diavolul ºi taina cea sfîntã a cãsãtoriei... Fraþii ostaºi au purces ºi la curãþirea acestei taine
de rugina cea rea ce s-a pus pe ea. ªi bine au fãcut, cãci ei au fãcut aºa cum i-a învãþat Duhul
Sfînt. Frumoasa lor faptã o punem aici ca pe o pildã ºi pentru alþii. Iar celor cãsãtoriþi le
dorim multã binecuvîntare de la Domnul de Sus, cu ani mulþi, trai fericit ºi viaþã predatã ºi
închinatã Domnului...”
L. S. nr. 1 din 1 Ianuarie 1929.
T-
Astfel au început în þara noastrã primele nunþi creºtineºti dupã atîtea vremuri de
necreºtinism în asta.
Astãzi, dupã zeci de ani de la înfiinþarea Oastei Domnului, acest fel de nunþi nu mai sînt
o raritate - ci un obicei binecuvîntat care se poate vedea peste tot între fraþii ostaºi.
Totuºi cît de mult s-ar fi mai putut ºi s-ar mai putea face ºi în privinþa asta!...
T-
L. S. nr. 50 din 9 decembrie 1928 scrie:

T-
“Pentru îndreptarea datinilor de la înmormîntãri.
Iarãºi de la bravul nostru stegar ºi luptãtor din Oastea Domnului, Petru Sas din
ªomoºcheº, jud. Arad, primim urmãtoarele:
...Aþi scris la gazetã frumoase învãþãturi arãtînd cum a stricat diavolul datinile noastre
cele creºtineºti ºi bune. Între acestea sînt ºi cele de la înmormîntãri... Pe cel mort trebuie sã-l
privegheze prietenii ºi rudeniile cu rugãciuni ºi gînduri frumoase, iar dupã înmormîntare sã
se dea în amintirea rãposatului o masã, adicã o pomanã pentru sãraci ºi prieteni.
Cred cã acestea au fost niºte datini bune ºi frumoase la începutul credinþei, dar acum pe
toate le-a atras diavolul în slujba lui. La priveghere în loc de rugãciuni ºi vorbe folositoare
se fac jocuri de cãrþi, strigãte, glume urîte ºi alte lucruri ce nu se potrivesc deloc cu odihna
mortului. Iar dupã înmormîntare se dã bãuturã apoi vine beþia iar totul se gatã cu petrecere
- ºi în fel de fel de lucruri urîte...
Dar acum s-a întîmplat la noi cã a murit o sorã de a noastrã, ostaºã în Oastea Domnului.
A luptat cu credinþã pînã la sfîrºit, iar acum s-a mutat Acasã la Domnul. Noi fraþii ostaºi am
aflat de cuviinþã sã îndreptãm pe cît ne-a fost cu putinþã datinile de înmormîntare...
La priveghere, cu toate cã era multã lume - noi am întrerupt totul... am început cu o
rugãciune fãrã carte fãcutã de fratele Pavel Burca. S-a citit apoi din Sfînta Scripturã ºi s-a
vorbit despre moarte, despre înviere, despre mîntuirea sufletului, despre deºertãciunea lumii
ºi despre slava veºnicã. Am cîntat cîntãri duhovniceºti ºi am citit din cãrþile mîntuirii... Aºa
am petrecut toatã noaptea privegherii, iar la urmã am încheiat totul cu o puternicã rugãciune,
pentru odihna sorei noastre adormitã în Domnul.
La înmormîntare au mai venit ºi alþi fraþi ºi surori din comunele vecine. La groapã am
petrecut-o împreunã cu preoþii în cîntãri funebre ºi ostãºeºti... La groapã am þinut cuvinte de
învãþãturã pornind de la crezul nostru care zice: aºtept învierea morþilor ºi viaþa veacului ce
va sã vie...
Dupã înmormîntare tot norodul s-a întors mulþumit de felul cum au decurs toate. Pomana
a rãmas sã se facã acasã numai pentru cei sãraci ºi lipsiþi. ªi numai pomanã de mîncare ºi nu
de bãuturã, dupã care rãmîn neînþelegeri ºi beþii...
Petru Sas, ostaº în O. D.
T-
...Iatã ce lucru frumos au fãcut fraþii ostaºi din ªomoºcheº. Hotãrît lucru: frumoasele
datini de la îngropãciuni trebuiesc curãþate de rugina cea rea ce s-a pus peste ele.
Ostaºii Domnului din ªomoºcheº au purces la acest lucru. Ei au fãcut aºa cum Duhul Sfînt
le-a arãtat sã facã. ªi bine au fãcut. Frumoasa lor faptã o punem aici la foaie ca sã ia pildã
de la ei ºi alþii. Toþi ostaºii Domnului sã facã astfel cînd un soþ de al nostru pleacã în calea
veºniciei...”
T-
...Pînã în ziua de astãzi fraþii noºtri adevãraþi aºa au fãcut ºi aºa fac cu prilejul
înmormîntãrii celor ce trec la Domnul din mijlocul nostru. Dorim din toatã inima ºi luptãm
cu toatã puterea, ca din toate prilejurile vieþii noastre sã fie înlãturatã de tot orice fel de
bãuturã alcoolicã. Nu puteþi bea ºi paharul Domnului ºi paharul dracilor - spune Sfînta
Scripturã. ªi aºa ºi trebuie sã nu putem.
Sã se rãspîndeascã peste tot acest creºtinesc ºi bun obicei: înlãturarea oricãrui fel de
bãuturã! Atît vinul cît ºi celelalte bãuturi, în nici un fel de cantitate - nici mãcar un pahar!
- sã nu mai fie folosite nicãieri între creºtini. Nici la botezuri, nici la hramuri, nici la
aniversãri, nici la nunþi, nici la înmormîntãri, nici la sfeºtanii, nici la parastase. Aºa cum se
cuvine unor sfinþi dupã porunca din Cuvîntul Domnului (Efes. 5, 1-11) .
T-
L. S. nr. 1 din 1 Ianuarie 1929 - scrie:
T-
“O socoatã de om cuminte...
De la un ostaº din Oastea Domnului primim mult grãitoarea înºtiinþare: Preacucernice
pãrinte... Iatã eu sînt întrebat de mai mulþi bãutori ºi fumãtori ce folos sau cîºtig am cã am
intrat în Oastea Domnului. Eu le rãspund, iatã: de doi ani numai cã n-am fumat ºi n-am bãut
am cîºtigat zece mii de lei - din care iatã astãzi a zecea parte, adicã... o mie de lei o trimit
acum ca ajutor pentru lucrul Domnului, cãci El m-a ajutat sã scap de cursele diavolului - ºi
sã aflu calea mîntuirii...
O, ce frumoasã dobîndã. Mulþumesc lui Dumnezeu ºi celor ce-ºi dau silinþa pentru
rãspîndirea Cuvîntului Sfînt. Vã mulþumesc pentru cã m-aþi ajutat ºi pe mine sã ajung în
slujba Domnului...
Ioan Mãzãrescu, Capu-Codrului, Bucovina.
T-
Iatã cu adevãrat o minunatã socotealã. O dãm ca exemplu ºi altora... Cei peste 5.000 de
ostaºi ai Domnului cruþã astfel milioane de lei care altãdatã îi dãdeau pe lucrul diavolului.
Dacã toþi ar folosi o parte din aceºti bani pentru lucrul Domnului, ca ºi fratele nostru de mai
sus, - ce lucruri minunate s-ar putea face pentru rãspîndirea Cuvîntului lui Dumnezeu...”
T-
Ce simplã este socoata aceasta - ºi totuºi cît de mulþi credincioºi nu ajung s-o poatã face
decît atunci cînd totul este prea tîrziu, ori pentru ei ori pentru Domnul. Pentru ei, cãci curînd
vine moartea, vine sfîrºitul vieþii lor - ºi tot ce n-au dat Domnului pierd pe totdeauna. Ori
vine prigoana peste Lucrarea Domnului - ºi atunci chiar dacã ar vrea, nu se mai poate face
ceea ce s-ar fi putut uºor cîndva...
T-
L. S. nr. 14 din 31 martie 1929 - scrie:
T-
“Misionari pentru Oastea Domnului...
La pag. 7 din acest numãr dl. inginer Em. Popescu se ocupã cu propunerea cum ar fi sã
ne facem misionari pentru Oastea Domnului... ridicînd pãrerea unor taxe ºi fonduri pentru a
angaja misionari plãtiþi...
Faþã de aceastã pãrere noi þinem ºi aici - cum am mai spus-o ºi în altã parte - susþinînd
sus ºi tare cã noi la Oastea Domnului ne ferim de orice taxe ºi taxãri. Nu stãruim nici chiar
pentru taxele benevole. Noi impunem pe ostaºi numai taxe sufleteºti pe care sã le plãteascã
Domnului.
Cînd Domnul va afla de bine - ºi cum El va afla de bine - ne va trimite El ºi misionari,
dupã ce noi vom fi arat ºi semãnat destul, ca sã-i putem avea din rîndurile noastre. Iar pînã
atunci noi vom ara cu rãbdare ºi stãruinþã...”
T-
- Cîtã dreptate a avut pãrintele atunci. Ce misiune poate fi aceea pe care o face un plãtit?
În curînd dupã aceea s-a umplut þara de acei minunaþi misionari ºi vestitori ai Domnului din
rîndurile noastre - care cu o inimã predatã Domnului ºi cu un cuvînt înflãcãrat de credinþã
ºi iubire, au rãspîndit ºi rãspîndesc lumina mîntuirii ºi Harul Jertfei Crucii cu atîta putere ºi
rod! Slãvit sã fie Domnul pentru aceºti binecuvîntaþi semãnãtori de luminã. Puterea Duhului
Sfînt sã-i facã pe toþi o inimã ºi un gînd pentru ca avînd o viaþã sfîntã sã-L poatã duce pe
Hristos la tot poporul nostru - ºi tot poporul nostru la Hristos. Numai pentru plata cea de Sus
a lui Dumnezeu.
T-
L. S. nr. 21 din 25 mai 1930 - scrie:
T-
“În spitale... în închisori... în cimitire.
Preacucernice pãrinte Trifa... În Oradea existã de anul trecut o bine organizatã Oaste a
Domnului... Duminicã de duminicã þinem regulat adunãri în sala unei ºcoli primare din oraº.
Întotdeauna sala este ticsitã de oameni care vin din toate pãrþile oraºului. Þinem cuvîntãri,
rostim rugãciuni, cîntãm cîntãri minunate... Oastea Domnului are ºi un cor... Se declamã
poezii, se interpreteazã piese religioase ºi astfel se face o minunatã serbare religioasã de
fiecare datã. Sîntem adesea cercetaþi de P. S. Sa arhiereul Dr. Andrei Criºanul care ne iubeºte
ºi ne sprijineºte foarte mult, dînd un puternic sprijin Oastei Domnului atît în Oradea cît ºi în
tot judeþul Bihor... La fel ºi pãrintele misionar eparhial Cornel Magier. Facem ieºiri cu Oastea
ºi prin alte comune...
În Joia Mare am cercetat închisoarea Oradei, unde am fãcut un frumos program religios
pentru cei închiºi, apoi le-am împãrþit daruri de mîncare ºi cãrþi religioase. Au fost mîngîiate
multe suflete ºi s-au vãrsat multe lacrimi. Desigur cã mulþi s-au hotãrît sã-ºi îndrepte viaþa
urmîndu-L pe Domnul.
În alte duminici cercetãm spitalele stînd de vorbã cu bolnavii ºi mîngîindu-i cu Cuvîntul
Domnului, o datã cu cîte un mic dar pe care îl lãsãm la patul lor...
Acum ne gîndim la un alt lucru creºtinesc... vrem sã mergem sã îngrijim mormintele care
n-au pe nimeni din cimitirul oraºului... Vrem sã sãvîrºim acest act creºtinesc în Numele
Domnului... Duhul Domnului Hristos - ne va îndemna mereu la lucruri bune...”
T-
Preot Andrei Lupºa, Oradea.
T-
Binele se poate face în orice vreme. Numai cã nu totdeauna se poate face în acelaºi fel.
Cînd se putea face liber cercetarea celor din spitale sau din închisori, mulþi dintre noi nu am
fãcut acest lucru de bunã voie ºi cu bucurie. Dar mai tîrziu a venit vremea ca mulþi sã fim
duºi acolo tot prin voia lui Dumnezeu, de nevoie. - Ca sã împlinim astfel slujba de vestitori
ai Domnului cãtre cei bolnavi sau închiºi nu dinafarã ci dinãuntru. Fie slãvit Domnul ºi
pentru aceasta.
Dar fie aceasta o pildã cutremurãtoare pentru toþi credincioºii care nu trebuie sã-ºi uite
niciodatã datoriile evanghelice faþã de spitale ºi închisori.
Într-un fel sau în altul, în fiecare vreme dupã cum se poate, - noi nu trebuie sã-i uitãm pe
cei care sufãr, ci sã-i ajutãm dupã puterea noastrã pe fiecare ºi pe toþi. Altfel, dacã uitãm
acest lucru, Domnul poate sã ne trimitã ºi pe noi acolo între ei - ca astfel sã ne înveþe prin
suferinþã ceea ce n-am învãþat prin iubire.
Totuºi, îndatã dupã Oradea, au început sã mai facã astfel de misiuni prin spitale, închisori
ºi cimitire multe alte grupãri frãþeºti. Acest bun obicei este astãzi rãspîndit pretutindeni
printre sufletele predate Domnului... Dar trebuie sã ne îndemnãm mereu spre aceste
binefaceri, fiindcã ispititorul adesea ne face sã uitãm sau sã neglijãm aceste mari îndatoriri
care sînt totdeauna o mãsurã dupã care se vede credinþa noastrã.
T-
Revista Oastea Domnului nr. 7 ºi nr. 8 din februarie 1930 - scrie:
T-
“... Un examen” - duhovnicesc, cu copiii.
Duminicã 2 februarie 1930 a avut loc aici în Sibiu o mãreaþã serbare a Oastei Domnului, o
întîlnire ºi petrecere în Domnul împreunã cu fraþii din Sadu...
Dimineaþa... am mers cu toþii la sf. slujbã în catedralã... Dupã slujbã ne-am adunat în
odãile redacþiei... venise ºi un public numeros... Adunarea s-a deschis cu cîntarea rugãciunii
Împãrate Ceresc. Apoi a luat cuvîntul pãrintele I. Trifa salutînd pe fraþii de la Sadu ºi pe
vrednicul lor conducãtor cantorul N. Cimpoca... În lupta noastrã cea sufleteascã, - a spus
printre altele pãr. Trifa, - întîlnirile ºi petrecerile noastre în Domnul îºi au cea mai mare
însemnãtate. Noi am stãruit mult pentru ele, iar cei ce le-au fãcut, au secerat dupã ele cele
mai frumoase roduri. Noi aici la centru n-am prea avut pînã acum rãgaz sã lucrãm ºi în
direcþia asta. M artor mi-e Domnul cã a trebuit sã stãm aplecaþi zi ºi noapte la masa aceasta de
scris ca sã putem trimite hranã sufleteascã la fronturi fraþilor - cãrþi ºi foi. Acum însã oricît de
o c u p a þi a m fi, a s o s it v re m e a s ã p o rn im º i n o i º i c u gra iu l v iu p rin s ate c u v e s tire a O a stei
Domnului...
În restul vorbirii s-au arãtat rosturile creºtineºti, bisericeºti ºi sociale ale Oastei
Domnului...
Dupã rugãciuni, cîntãri ºi declamãri, urmeazã... un punct de surprindere. Cantorul N.
Cimpoca þine un examen cu micul ostaº I. Hanea de 10 ani.
- Ionel, întreabã dascãlul, ai putea tu sã-mi spui locul din Noul Testament unde Domnul
Isus l-a chemat pe Petru la apostolie?
- Locul acesta, - rãspunde repede Ionel - se aflã în Evanghelia de la Luca cap. atîta ºi vers.
atîta, unde se zice aºa ºi aºa... ªi bãiatul citeazã pe de rost, fãrã carte ºi fãrã greºealã, aproape
jumãtate de capitol.
- Ei bine, Ionel - întreabã mai departe dascãlul - sã-mi spui tu acum: cum înþelegi aceste
cuvinte ºi pe care din ele trebuie pus cu deosebire apãsul?
- Eu înþeleg aceste cuvinte aºa ºi aºa - rãspunde elevul... ªi apãsul trebuie pus pe
cuvintele: Ieºi de la Mine cã om pãcãtos sînt eu Doamne. Aici se aratã cã trebuie sã ne
smerim pentru pãcatele noastre ºi sã le pãrãsim ca sã ne putem naºte din nou, ca sã ne putem
mîntui...”
Urmeazã apoi o a doua lecþie, tot cu un astfel de înþeles mîntuitor.
Iar a treia lecþie i se dã sã o înveþe pentru rîndul viitor.
Ce lucru frumos... dar ºi dureros. Un copil de 10 ani dezleagã atît de minunat întrebãrile
mîntuirii sufleteºti ºi cunoaºte aºa de bine Cuvîntul lui Dumnezeu, pe cînd atîþia din oamenii
mari, ba încã chiar dintre cei care sînt învãþãtorii altora în acestea, - sînt bîtã în aceste lucruri.
Ce mult vor putea creºte în cele duhovniceºti copiii noºtri, dacã ar fi pregãtiþi aºa...
Auzindu-i, eu mi-am adus aminte cu groazã cum am învãþat eu religie la ºcoalã... pentru
cã cei care ne-au predat-o nu scoteau totdeauna apa ei de la Izvorul Cel Viu care este Hristos.
Cînd de copiii ºi de tineretul nostru se va gãsi cineva sã se ocupe astfel pentru a-l adãpa din
Hristos, - ce minunat tineret vom creºte ºi ce minunat viitor va avea acest neam...”
T-
Încep “Nopþile Domnului” - noul “Revelion”

T-
“... ca un rãspuns la datina cea pãgîneascã de a petrece noaptea de Anul Nou în beþii,
Oastea de la Sibiu a aranjat o mare petrecere duhovniceascã în noaptea de Anul Nou...
Petrecerea a început în sala cea mare a Academiei Teologice unde se þin ºi adunãrile
Oastei. Sala este plinã... Pãrintele Trifa rosteºte rugãciunea de deschidere ºi aratã rostul
acestei petreceri. Aratã pãgînãtatea fioroasã ce se petrece în noaptea aceasta plinã de beþii ºi
pãcate. Aratã obiceiul ce este aici în Sibiu ca la miezul nopþii toatã lumea chefuitorilor sã iasã
în piaþa cea mare din centrul oraºului cu strigãte de chef, de beþii ºi de orgie de te ia groaza.
Ca un rãspuns la aceastã pãgînãtate noi ne-am strîns aici ca sã petrecem noaptea Anului
Nou în rugãciuni ºi cîntãri de slavã lui Dumnezeu. Aratã apoi ce însemnãtate are timpul în
lucrarea mîntuirii noastre.
Sosesc ºi preoþii Nanu ºi Secaº... care rostesc ºi ei cuvîntãri ºi rugãciuni înãlþãtoare.
A urmat un program plin de putere pînã la orele 11 noaptea cînd pãrintele Trifa face o
propunere: Sã ieºim ºi noi la miezul nopþii în piaþa cea mare. În întunericul acestei nopþi sã
ieºim cu lumini aprinse ºi cu cîntãri duhovniceºti. În duhul acestei lumi ºi al acestei nopþi -
sã ieºim cu Duhul Domnului, cu un fel de rãzboi duhovnicesc...
Propunerea place tuturor. Toatã adunarea e în animaþie sfîntã. Facem rost de lumînãri ºi
ne pregãtim. La miezul nopþii cîntãm: Zis-a Domnul privegheaþi... Pãrintele Nanu rosteºte o
rugãciune de trecere în Anul Nou.
Ieºim în stradã, ne încolonãm cîte 5, aprindem lumînãrile, sîntem un convoi lung,
impunãtor, aproape 150 de fraþi ºi surori. În acordurile cîntãrii O, ce dulce-I Domnul Sfînt,
plecãm spre front.
Din toate pãrþile lumea se strînge sã vadã ce este acest lucru: în noaptea de Anul Nou -
un convoi de oameni cu lumînãri ºi cu cîntãri religioase, cu trei preoþi în frunte prin oraº...
e ceva cu totul uimitor... lumea buimãcitã nu poate înþelege nimic... Lume tot mai multã se
strînge în jurul nostru... ne asurzeºte vuietul frontului. În aer se ridicã rachete trase de cheflii,
urlete de beþie, cîntece, þipete, pocnete de rachete - un adevãrat iad... Noi înaintãm cîntînd.
În piaþã ne oprim... lumea dã nãvalã spre noi urlînd ºi þipînd... Noi cîntãm Isus Regele Cel
Mare... Ne temem de o încãierare, dar Domnul e cu noi. Un beat strigã la mine: ha-a-a, ce
cauþi tu aici? Sãrmanul, mi se pãrea cã vãd pe gadareanul din Evanghelie care urla: ce, ai
venit sã ne munceºti pe noi? ( L u c a 8 , 2 8 ) . Prezenþa noastrã era pentru mulþi un fel de
muncire...
Cînd au început sã înþeleagã cine sîntem, nu ne-a mai bruscat nimeni. Am început sã
vedem chiar lacrimi în ochii multora. Cînd ne-am întors la adunare ne-au urmat mulþi din care
unii s-au predat Domnului...
Am cîntat Cu noi este Dumnezeu... ºi pînã la orele 5 dimineaþa au urmat cuvîntãri,
rugãciuni ºi cîntãri pline de putere ºi de mulþumire lui Dumnezeu... Am avut o noapte tainicã
ºi minunatã, o noapte a Domnului...
Cu astfel de prilejuri am mai ieºit în piaþa Sibiului ºi în anii urmãtori, împreunã cu
pãrintele Iosif la astfel de lupte. Atunci numãrul ne-a fost tot mai mare ºi programul tot mai
bogat... De pe un scaun pe care îl duceam cu noi, rãsunau în mijlocul mulþimii puternice
chemãri la mîntuire, rostite de fraþi curajoºi ºi înflãcãraþi... Au fost multe împotriviri dar în
urma lor au fost totdeauna ºi multe biruinþe ºi multe roade pentru Domnul.
Curînd dupã aceea fraþii ostaºi au început peste tot de Revelion nopþile Domnului, care
au adus în poporul nostru alt fel de petreceri de Anul Nou. Iniþiativa s-a generalizat - iar
astãzi peste tot aceste petreceri au devenit o tradiþie fericitã ºi binecuvîntatã. În aceste
minunate nopþi ale Domnului multe mii de suflete au rupt-o cu viaþa cea veche începînd o
viaþã nouã. În noaptea aceasta în care în urmã cu cîþiva ani s-a nãscut Lucrarea cea nouã a
Oastei Domnului, - mii ºi mii de suflete s-au nãscut din nou prin lucrarea Duhului ºi
Cuvîntului Sfînt, noaptea de Revelion fiind unul din cele mai potrivite prilejuri pentru astfel
de hotãrîri mîntuitoare. În astfel de nopþi chiar ºi cei care se predaserã Domnului cu ani în
urmã aveau minunatul prilej de a-ºi înnoi legãmîntul pentru o tot mai deplinã ºi mai sfîntã
slujire - lucru pe care s-au obiºnuit cutremurãtor, sã-l facã multe suflete.
T-
Cartea Ce este Oastea Domnului la pag. 218 ºi 226 - scrie:
T-
“Fraþi” ºi “surori”...
Noi ostaºii Domnului ne agrãim între noi fraþi ºi surori. Nu este nici o noutate aceastã
agrãire, aºa se agrãiau ºi creºtinii cei dintîi. Epistolele sf. ap. Pavel sînt pline de fraþi ºi de
surori. Sf. ap. Pavel se adreseazã credincioºilor totdeauna cu cuvîntul fraþilor. Toþi fraþii vã
trimit sãnãtate ( 1 C o r . 1 5 , 1 9 ) ... îl aºtept pe Timotei cu fraþii ( 1 C o r . 1 6 , 7 5 )
etc. Creºtinii cei dintîi trãiau în dragoste ºi frãþietate evanghelicã, de aceea agrãirea lor de
fraþi ºi surori era fireascã. În scurgerea vremii aceastã agrãire s-a stins pentru cã s-a stins ºi
frãþietatea dintre oameni. Azi cînd te aude cineva strigînd pe un altul frate ºi sorã, cascã niºte
ochi mari ºi te declarã îndatã de pocãit.
Ce zãpãcealã! Ce mãrturie grozavã despre decãderea creºtinilor de azi...
Aici vom spune cã agrãirea noastrã de frate ºi sorã se va face fãrã deosebire de tagmã ºi
ocupaþie. ªi eu, ca preot, sînt un frate mai mare al fraþilor mei ostaºi pentru cã ºi apostolul
Pavel se numea un frate al fraþilor sãi creºtini. Ba chiar ºi Mîntuitorul spunea cã fraþii Lui
sînt cei ce pãzesc Cuvîntul lui Dumnezeu (Luca 8, 21) .
Vom repeta deci: noi ostaºii Domnului ne agrãim între noi fraþi ºi surori ºi ne vom sili
sã ºi trãim aceastã agrãire. Prin viaþa ºi faptele noastre sã dãm dovadã cã sîntem cu adevãrat
fraþi ºi surori...”
T-
“Slãvit sã fie Domnul”
Acesta este salutul pe care mi l-a inspirat Domnul ºi pe care îl las Oastei Domnului...
O dovadã despre slãbirea creºtinismului de azi sînt ºi salutãrile creºtinilor de azi. Din
salutul oamenilor de azi, Evanghelia lipseºte aproape cu totul... Viaþa celor dintîi creºtini era
plinã de salutãri duhovniceºti, fiindcã pe atunci era plinã lumea de oameni duhovniceºti (Ce
frumoase sînt salutãrile din epistolele sf. ap. Pavel!). Azi au dispãrut salutãrile duhovniceºti
pentru cã lumea e plinã de oameni lumeºti...
Eu m-am gîndit mult la un potrivit salut duhovnicesc pentru cei din Oastea Domnului. Un
an de zile am purtat în suflet ºi aceastã frãmîntare ºi pe urmã Domnul mi-a inspirat acest
salut:
Slãvit sã fie Domnul - În veci amin.

T-
Acesta este salutul pe care Domnul mi l-a inspirat pentru Oastea Lui.
Este ºi acest salut o mãrturie cã tot ce s-a fãcut la Oaste s-a fãcut prin inspiraþie de la
Domnul de Sus. Slãvit sã fie Domnul, este un salut de slavã lui Dumnezeu. E un salut
potrivit, dupã ce noi, clipã de clipã, trebuie sã dãm slavã Bunului Dumnezeu pentru toate
darurile de care ne învredniceºte.
O salutare potrivitã ar fi ºi aceasta: Pacea Domnului - la care se rãspunde: Sã fie cu noi
cu toþi... dupã însãºi cuvintele Mîntuitorului (Luca 10, 5) .
Sã folosim deci astfel de salutãri creºtineºti. ªi prin salutãrile noastre sã-L vestim ºi sã-L
mãrturisim pe Domnul ºi Mîntuitorul nostru Isus Hristos...”
T-
Sã continuãm ºi sã adîncim toate aceste sfinte ºi bune iniþiative, precum ºi altele
asemenea lor pînã ce se va rãspîndi peste tot felul sfînt ºi creºtinesc de vieþuire - ºi pînã ce
va veni Domnul nostru.
Iatã, cîte feþe frumoase ar fi putut avea binele dacã...
Dacã în ziua cercetãrii Domnului nu s-ar fi repetat ºi la noi cutremurãtoarea ºi amara
experienþã a Ierusalimului, despre care scrie sfîntul evanghelist Luca în cap. 19, 41-44 cã a
respins pe Domnul.
Ce dureros se repetã ºi azi istoria neascultãrii de Dumnezeu.
ªi ce grele sînt urmãrile ei!
T-
Nimic nu-l face pe credincios mai cunoscut ºi mai vrednic de cinstire în mijlocul celorlalþi
oameni decît practicarea virtuþii,
spre binele tuturor.
Fãclie-arzînd strãlucitoare
Fãclie-arzînd strãlucitoare
în miezul nopþii grele
chemînd trãirea tuturor
spre drum ferit de rele.
Aºa eºti tu Lucrarea Sa

ºi Domnul e lumina ta
Luminã aºteptînd spre zãri

veghind tãcut rãbdarea
cînd aspru vînt ºi negri nori
fac tot mai grea-ncercarea.
Putere-n ceasul ispitit

ºi scut în lupta durã,
împãrþitor neobosit
de raze ºi cãldurã.
Înalþã-þi para mai frumos

cu cît mai grea-i furtuna
curatã-n slujba lui Hristos
arzînd întotdeauna.
Ostaºi ai Domnului
Ostaºi ai Domnului Isus

ce Crucea Lui pe steag v-aþi pus
sã ºtiþi cã-n lumea asta voi
purtaþi un lung ºi greu rãzboi
- rãzboiul lui Isus.
În lupta Lui fiind chemaþi

voi lupta dragostei purtaþi
rãbdarea Lui vã fie þel
tãcuþi ºi blînzi ºi buni ca El
- ºi nu descurajaþi.
Nainte deci prin ploi ºi vînt

vestind Cuvîntul Lui Cel Sfînt
iar platã pentru cã luptaþi
nici cinste pentru tot ce daþi
- nu cereþi pe pãmînt.
De lume n-aºteptaþi sã fiþi

nici lãudaþi, nici preþuiþi
sã nu v-atragã slava sa
Hristos a suferit în ea
- ºi voi sã suferiþi!
Pag. 276 Istoria - Vol. 1 - Cap. 21 - Tipografia, - un minunat ideal
Cap. 21
Tipografia, - un minunat ºi dureros ideal
omnul nostru Isus Hristos a venit în lume pentru a fi Lumina lumii ºi Mîntuitorul
D oamenilor. De la începutul vieþii Sale pãmînteºti din Betleem, pînã la sfîrºitul acestei
vieþi în Ierusalim, - El n-a încetat a fi ºi a lucra zi de zi ºi pas de pas pentru aceastã slãvitã
ºi Dumnezeiascã menire. Din orice loc în care a ajuns, Domnul Isus a vestit lumina ºi a lucrat
mîntuirea.
Dacã a fost primit pentru o zi într-o casã, dacã I s-a dat pentru un ceas o luntre, dacã S-a
oprit pentru o noapte într-o grãdinã - El toate le-a pus în slujba misiunii cereºti pentru care
venise pe pãmînt...
Dar vai, cît de puþin a putut Domnul Isus sã Se foloseascã de aceste mijloace ºi de aceste
împrejurãri! Marele balaur satana, încã de la Naºterea Lui din Sfînta Fecioarã, prin mîinile
lui Irod L-a urmãrit, cãutînd sã-L omoare (Matei 2, 1-18; Apoc. 12, 1-6) .
Peºtera care Îi adãpostise Naºterea Sa, nu I-a putut folosi Domnului ca adãpost decît un
timp foarte scurt. El a trecut sã pãrãseascã Betleemul pentru totdeauna.
S-a oprit mai tîrziu în Nazaret unde locuia bunul Iosif cel folosit de Dumnezeu pentru
ocrotirea Pruncului Sfînt. Dar tot pentru o scurtã vreme. Curînd a fost alungat ºi de acolo...
Dupã moartea bunului Iosif, Pruncul Sfînt ºi Mama Lui nu mai aveau acolo pe nimeni, decît
o cetate vrãjmaºã prin mîinile cãreia diavolul va cãuta sã facã acelaºi lucru ca prin mîinile
lui Irod: - mereu sã-L omoare pe Isus (Luca 4, 29) .
Atunci Isus ºi Mama Lui s-au mutat pentru o altã vreme scurtã în Capernaum la sora
Mamei Lui, Maria, nevasta lui Cleopa (Ioan 19, 25) ºi au locuit o vreme acolo
(Matei 4, 13) .
Dar prea curînd cei patru fii ai sorei Mamei Sale cu care locuiau în aceeaºi casã ºi care
erau priviþi ca fraþi ai Lui, Iacov, Iose, Simon ºi Iuda
( M a t e i 2 7 , 5 6 ; M a r c u 1 5 , 4 0 ; I o a n 1 9 , 2 5 ) - n-au mai putut nici ei sã-L
sufere. Toate cele petrecute la Matei 13, 54-58 sau Marcu 6, 1-6 pare cã s-au petrecut nu în
Nazaret ci în Capernaum, ori cã s-au petrecut aidoma ºi în Capernaum - dupã cum reiese din
cele scrise în Ioan cap. 6, 24-59).
Istoria - Vol. 1 - Cap. 21 - Tipografia, - un minunat ideal Pag. 277
De aceea Domnul Isus avea sã spunã curînd cu amar ºi despre Capernaum aceste grele ºi
dureroase cuvinte: “...ªi tu Capernaume, vei fi înãlþat oare pînã la cer? Nu, ci vei fi pogorît
pînã la locuinþa morþilor! Cãci dacã ar fi fost fãcute în Sodoma minunile care au fost fãcute
în tine, ea ar fi rãmas în picioare pînã în ziua de astãzi... De aceea vã spun cã în Ziua
Judecãþii va fi mai uºor pentru þinutul Sodomei decît pentru tine... (Matei 11, 23-24) .
T-
S-a apropiat apoi Domnul Isus de Ierusalim ºi în vremea Lui din urmã a locuit ºi acolo...
Dar cu toate cã de atîtea ori a voit sã-i strîngã pe copiii lui cum îºi strînge gãina puii sub
aripile ei, Ierusalimul ºi mai mult n-a vrut...
Ci mai vrãjmaº decît toate celelalte dintîi chiar, cetatea aceasta, care omorîse pe atît de
mulþi proroci ºi-a pus vîrf pãcatelor sale, omorînd pe Însuºi Fiul lui Dumnezeu.
Ceea ce nu reuºise diavolul sã facã în copilãrie prin primul Irod, - a reuºit prin urmaºii
lui. Însã tot în Ierusalimul în care încercase prima datã. Ca sã se împlineascã Scriptura care
spusese “...nici un proroc nu poate sã moarã decît în Ierusalim...”
T-
...ªi istoria asta a trebuit sã se repete ºi astãzi întocmai, cu Lucrarea Oastei Domnului.
Pentru a-ºi împlini misiunea mîntuitoare spre care Domnul o nãscuse ºi o trimisese la
poporul acesta, Oastea Domnului a trebuit sã cunoascã ºi ea cutreierarea multor drumuri,
cetãþi ºi mijloace. A trebuit sã schimbe ºi ea multe nume de gazete, de oameni, de adunare.
Pe mãsurã ce o gazetã îi era opritã, trebuia sã aparã alta sub alt nume. Multe tipografii ºi
oraºe a trebuit sã schimbe, cãci îndatã ce se pornea sã grãiascã pe undeva, mîna necruþãtoare
se întindea sã-i sugrume glasul supãrãtor.
Cînd nu s-a mai putut lucra prin Lumina Satelor, a apãrut foaia Oastea Domnului.
Cînd a fost rãpitã ºi revista asta, a apãrut Ostaºul Domnului la Bucureºti.
Cînd a fost oprit ºi acesta, a apãrut Ecoul la Fãgãraº...
Apoi Glasul Dreptãþii la Sibiu.
Apoi Ogorul Domnului la Oradea.
Apoi Viaþa Creºtinã la Cluj.
Apoi Familia Creºtinã la Beiuº... Aºa ºi mereu aºa...
Scriitorii acestora au trebuit ºi ei sã-ºi schimbe numele, spre a scãpa de sub opreliºtile
cenzurii care îi pîndea.
T-
Dar despre toate aceste lucruri care aveau sã se întîmple nu peste multã vreme, în anii
1928-1929 - încã nu se ºtia nimic.
În anii aceia Oastea creºtea minunat ºi în putere ºi în numãr. Lucrurile pãreau fericite ºi
spornice peste tot.
Vrãjmaºul semãnase neghina în sufletele mai-marilor dar ea încã nu rãsãrise
ameninþãtoare peste grîul Cuvîntului Sfînt, care creºtea atît de promiþãtor.
În anii aceia omul lui Dumnezeu, nici bãnuind vreo primejdie dinãuntru, - se preocupa cu
planuri mari... Vedea copacul Oastei crescînd puternic, cuprinzînd sub crengile lui toate
hotarele þãrii, cerînd tot mai multã hranã sufleteascã...
Îºi simþea sufletul plin de seva Duhului Sfînt ºi acest must duhovnicesc se cerea revãrsat
spre crengile tot mai largi, încãrcate de flori promiþãtoare de frumoase ºi bogate roduri...
T-
Ne trebuie neapãrat o tipografie - gîndea pãrintele. O tipografie a Oastei prin care sã

putem scoate cãrþi multe, frumoase, bogate ºi ieftine. Pentru cã numai în felul acesta vom
putea alimenta marea foame dupã Cuvîntul lui Dumnezeu care a început sã se trezeascã în
sufletele oamenilor.
Ne va trebui apoi o librãrie a Oastei prin care sã putem desface foi, cãrþi, Biblii - ºi tot
ce va fi nevoie, la timp ºi în cele mai bune condiþiuni. Atît tipografia cît ºi librãria sã fie puse
cu totul numai în slujba Domnului. Sã nu se mai ocupe cu nimic altceva cum fac toate
celelalte, decît doar cu rãspîndirea Cuvîntului lui Dumnezeu. În slujba acestor mijloace sã fie
aduºi aici fraþi ºi surori. Numai suflete credincioase. Totul sã fie predat ºi pãstrat puternic în
slujba Domnului, cu o dragoste fierbinte pentru Isus...
T-
Gîndul acesta puse o atît de puternicã stãpînire pe inima lui, încît nu mai putu gîndi la
nimic altceva. Nici la uneltiri, nici la piedici, nici la greutãþi, nici la rãutatea omeneascã.
Într-adevãr scopul acesta este atît de minunat încît meritã sã pui totul pentru realizarea lui.
De îndatã ce acest gînd prinse rãdãcini în inimã, totul începu sã fie pus în slujba realizãrii lui.
T-
În foaia L. S. nr. 5 din 27 ianuarie 1929, apãrurã urmãtoarele:
T-
“Tiparul în slujba Domnului: o tipografie a Oastei Domnului.
Miºcarea cu Oastea Domnului este ºi ea o grãitoare mãrturie despre cum lucreazã
Dumnezeu ºi astãzi în lume. Dintr-un grãunte de muºtar s-a pornit miºcarea aceasta ºi ea a
ajuns acum rãspînditã prin toatã þara. Ajutorul ºi harul ce ni l-a dat Domnul trebuie sã ne fie
un îndemn, o poruncã, sã ducem mai departe lucrul ce ni l-a încredinþat El.
O mare putere a vremilor noastre este tiparul, slova tipãritã. Tiparul este un amvon, o
bisericã ale cãrei predici se aud în toatã þara, ba chiar ºi peste graniþe. Noi predicãm cu
Lumina Satelor sãptãmînã de sãptãmînã la 15.000 de abonaþi ºi prin cãrþile noastre religioase,
predicãm la sute de mii. Ia gîndiþi-vã cîtã vreme ne-ar fi trebuit - ºi ne-ar trebui - sã umblãm
din sat în sat ºi de la om la om pentru a vesti cu graiul învãþãturile mîntuirii... la atîþia
oameni.
Tiparul este o mare putere ºi o binefacere ºi mai mare. De aceea se ºi sileºte diavolul în tot
chipul sã-l atragã în slujba lui. E plinã þara de cãrþi pline de otravã sufleteascã. În sute de mii
de exemplare se tipãresc reviste ºi broºuri de porcãrii ºi romane ucigãtoare de suflete, o
dovadã cît de mult a lucrat ºi aici miºelul de diavol.
Tiparul trebuie atras în slujba Domnului. Tiparul pus în slujba Domnului face lucruri
mari, face minuni mari pentru Împãrãþia lui Dumnezeu.
Pentru mîngîierea, mîntuirea ºi întãrirea sufletelor s-au ridicat ºi se ridicã sfinte mînãstiri
care revarsã în toate pãrþile luminã ºi mîngîiere sufleteascã. Cam aceeaºi slujbã o face - în
înþeles duhovnicesc - o tipografie pusã în slujba Domnului. Revarsã ºi ea valuri de luminã,
de mîngîiere ºi de întãrire sufleteascã. Ba încã poate face mai mult, cãci o mînãstire poate
mîngîia numai pe cei din apropierea ei, dar o tipografie poate grãi la o þarã întreagã...
...O tipografie vrem sã ne cumpãrãm ºi noi acum pentru Oastea Domnului. Vrem o
tipografie care sã stea neîncetat în slujba Domnului... care sã reverse în toate pãrþile valuri
de luminã, de mîntuire, de mîngîiere ºi întãrire sufleteascã. Sã tipãrim în ea neîncetat cãrþi
ºi foi religioase. Sã umplem toate satele ºi oraºele de foi ºi cãrþi religioase.
Cînd vom avea o tipografie a noastrã lucrul Domnului ºi Oastea Lui... vor lua un avînt ºi
mai mare. Vom putea tipãri cãrþi ºi mai multe ºi mai ieftine... vom putea porni o nouã
ofensivã împotriva vrãjmaºului diavol care va primi atunci... lovitura cea mare. Oastea
Domnului va rãsuna atunci de cîntãri de biruinþã.
Vor trebui însã multe sforþãri sufleteºti ºi materiale pentru izbînda aceasta. (O tipografie
costã cam un milion de lei). Dar Domnul nostru este destul de puternic ºi de bogat ca sã ne
ducã la biruinþã, cînd ºi cum va afla El de bine. Noi încredinþãm Lui ºi lucrul acesta.
Toate puterile noastre le vom concentra pentru cumpãrarea unei tipografii. În ajutor vom
ch em a fondul de evanghelizare al Oastei Dom nul ui . Toþi dãruitori i de l a fo nd u l d e
evanghelizare vor deveni ctitori ai mînãstirii noastre de oþel.
Iubiþilor ostaºi din Oastea Domnului, eu mã rog de ani de zile pentru o tipografie a
Domnului. Cuprindeþi ºi voi în rugãciunile voastre mînãstirea noastrã de oþel.
Doamne Isuse, Þie Îþi încredinþãm ºi planul acesta. Dacã Tu îl vei aproba ºi îl vei ajuta,
el va rãzbi ºi vom birui.”
T-
Dedesubtul acestui articol vestitor al gîndului cu tipografia, - se publica o veste - ca un
îndemn trimis de Dumnezeu - din care se poate vedea bine cã acest gînd purtat ani de zile în
inimã ca o speranþã frumoasã dar prea îndepãrtatã, - a devenit dintr-o datã o încredinþare
împingãtoare la faptã.
Iatã vestea aceasta:
“Fondul de evanghelizare al Oastei Domnului,
un dar de 4.000 de lei - o ctitoare a tipografiei O. D.
“Din Basarabia am primit urmãtoarea mult grãitoare înºtiinþare:
...Preacucernice pãrinte, subsemnata, fiica abonatului nr. 1.544 am trimis la fondul de
evanghelizare trei mii de lei. Un singur lucru doresc: sã nu-mi publicaþi numele, familia ºi
comuna.
Vã rog sã folosiþi aceºti bani cum ºtiþi sf. voastrã.
Cãci dupã o lungã rãtãcire ºi zbucium sufletesc prin golurile... necredinþei (am fost ºi în
aceastã facultate!) am gãsit liniºtea sufleteascã ºi mîngîierea numai în ºcoala aceasta... a
Duhului Sfînt. Doresc ca ºi alþii sã guste din aceastã apã vie, tãmãduitoare de boli sufleteºti,
pentru aceea am trimis aceºti bani la sf. voastrã. Am abonat ºi aici în Basarabia pe unii preoþi
ºi pe mai mulþi þãrani. Am de la mulþi foarte îmbucurãtoare veºti. Unii umblã cu gazeta sf.
voastre ºi o citesc pe la rude. Am auzit cum ascultãtorii bãtrîni zic: mulþumim lui Dumnezeu
cã n-am murit ºi am auzit aºa frumoase citiri...
V-am mai trimis o mie de lei pe care vã rog cucernice pãrinte sã-i primiþi în sprijinul...
Lucrãrii lui Dumnezeu.
Vã doresc de la Bunul Dumnezeu sãnãtate ºi tãrie sufleteascã pentru binele nostru...”
T-
ªi apoi iatã adaosul pãrintelui, adînc miºcat:
“A Domnului iubitã fiicã! Citindu-þi miºcãtoarea scrisoare mi-am zis: iatã cum lucreazã
harul ºi puterea Duhului Sfînt. Prin lucrul nostru revarsã în suflete mîngîiere ºi întãrire
sufleteascã, iar prin cei mîngîiaþi, ne trimite nouã încurajãri ºi îndemnuri noi.
În scrisoarea ºi darul ce ni l-ai trimis, eu vãd o arãtare a Domnului, o poruncã a Lui ca sã
ducem mai departe lucrul Lui.
Prin darul ce ni l-ai trimis, Domnul a trezit în noi gîndul ºi planul unei tipografii pentru
Oastea Domnului.
Darul ce ni l-ai trimis, l-am prefãcut într-o ctitorie pentru mînãstirea noastrã cea de oþel,
pentru tipografia Oastei Domnului... Domnul sã-þi rãsplãteascã ajutorul trimis, iar nouã sã ne
ajute sã ducem la împlinire ºi biruinþã lucrul Lui...”
T-
Odatã cuprins în inimã acest gînd, el a început ca o sãmînþã udatã - sã creascã repede.
Numãr de numãr gazeta ducea îndemnuri ºi aducea încurajãri pentru grãbirea împlinirii
acestei dorinþe. Marea unitate de dragoste ºi încredere dintre omul lui Dumnezeu ºi mulþimea
fiilor lui sufleteºti, se adîncea ºi se întãrea atît de puternic încît totul pãrea mai repede ºi mai
frumos de împlinit de cum se crezuse. O cît de mult pot sufletele unite în Hristos, cînd în
fruntea lor vãd un om plin de Duhul Sfînt, gata de orice jertfã pentru slava lui Dumnezeu ºi
pentru mîntuirea lumii!
T-
Încã în acelaºi an L. S. nr. 47 din 17 noiembrie 1929 scria urmãtoarele:
T-
“Slãvit sã fie Domnul! Avem ºi tipografia Oastea Domnului...”
De ani de zile am stropit cu rugãciunile mele un gînd mare ºi frumos: gîndul unei
tipografii puse cu totul numai în slujba Domnului...
Rugãciunile mele s-au fãcut ºi mai stãruitoare de cînd Domnul m-a însãrcinat pe mine,
un umil ºi slab servitor al Lui sã suflu din trîmbiþã ºi sã mobilizez sufletele la lupta contra
rãutãþilor de care vuieºte lumea de azi, la lupta contra întunericului ºi contra vrãjmaºului
diavol.
În lupta aceasta în care sînt azi aproape 20.000 de fraþi ostaºi ai Domnului ne trebuie un
tun ºi mai mare cu care sã rupem pe toatã linia fronturile satanei.
ªi Domnul Dumnezeu S-a îndurat ºi a ascultat rugãciunile noastre. O mare bucurie vestesc
celor din Oastea Domnului ºi tuturor creºtinilor care rîvnesc mîntuirea sufletului. Avem
tipografia Oastea Domnului...
Slãvit sã fie Domnul pentru aceastã biruinþã! A Lui este Lucrarea ce ne-a încredinþat-o,
a Lui este ºi biruinþa. Slavã Þie ºi mulþumire Þie Scumpul nostru Domn ºi Mîntuitor Isus.
Maºini tipografice sînt de mai multe feluri. Noi am ales una din cele mai bune... Am
adus-o de la Leipzig din Germania de la cea mai vestitã fabricã din lume. Aceastã maºinã -
ultima perfecþie în arta tipograficã - ne costã ea singurã, un milion douã sute de mii de lei
(aranjatã cu totul, un milion ºi jumãtate). O avere întreagã! În schimb însã avem o tipografie
pe care o admirã toatã lumea... Numai în Bucureºti mai sînt douã astfel de maºini... Cîntãreºte
aproape 10.000 de kg. A venit cu un vagon special... bate la orã 2.400 de coli, fuge ca vîntul
de aceea neamþul i-a pus numele “Mireasa Vîntului”... Ce nume potrivit: prin Mireasa
Vîntului va lucra Vîntul Duhului Sfînt.
...Fireºte o astfel de lucrare cu un capital de un milion ºi jumãtate nu-i lucru de glumã.
În el am pus toate sforþãrile mele sufleteºti ºi materiale. Am pus în cumpãnã casa ºi moºia
mea de la þarã ºi am preluat rate de platã care mã vor apãsa ani de zile. Desigur, nu oricine
s-ar fi bãgat într-o astfel de lucrare.
Eu însã am îndrãznit ascultînd de cuvintele Stãpînului meu: Îndrãzniþi, cãci Eu am biruit
lumea ( I o a n 1 6 , 3 3 ) . Am îndrãznit pentru cã de ani de zile lucrez cu un Companist în
tovãrãºia cãruia toate încercãrile mele au reuºit cu bine. Lucrez în tovãrãºia Scumpului meu
Mîntuitor iar cînd lucrez cu El - ºi El cu mine - nu mã tem de nimic. “ªi era Domnul cu
Iosif... ºi oricîte fãcea Iosif, Domnul le sporea în mîinile lui” (F a c . 3 9 , 2 ) . Ce scumpe
ºi sfinte sînt aceste cuvinte pentru mine. Ziua ºi noaptea, în tot ceasul ºi în toatã vremea mã
gîndesc la ele ºi le stropesc cu rugãciunile mele.
Cãtre ostaºii Domnului.

T-
În noua lucrare în care am intrat, apelez ºi la ajutorul vostru iubiþilor fraþi ostaºi din
Oastea Domnului. Vã cer înainte de toate ajutorul cel sufletesc. Rugaþi-vã neîncetat sã ne
ajute Bunul Dumnezeu sã putem duce la bun capãt aceastã lucrare.
Vã cer apoi ºi ajutorul celãlalt. Tipografia Oastea Domnului va putea tipãri repede ºi
frumos zeci de mii de cãrþi religioas e. Se va putea preface într-o fabricã de muniþie
sufleteascã pentru fronturile Oastei Domnului. Aici vine ºi rostul ºi datoria ostaºilor. Muniþia
aceasta trebuie sã plece la fronturi... altcum în zadar o fabricãm... Cãrþile trebuiesc desfãcute
ºi rãspîndite în popor. Fiecare ostaº al Domnului sã-ºi þinã în datoria sa de a desface cãrþi
religioase. Noi trebuie sã fim fraþi nu numai în Domnul ci ºi în lucrul pentru El. Dacã eu am
luat asupra mea o greutate atît de mare, apoi aºtept ca ºi fraþii ostaºi sã mã ajute în lucrul
acesta. Nu le cer o jertfã prea mare. O cãrticicã, fiecare frate ostaº poate întinde de aproapelui
sãu ºi poate stãrui pentru vinderea ei... Avem gata de tipar multe cãrþi noi, dar ca sã le putem
tipãri, - trebuie sã aºteptãm banii pentru cele tipãrite. Cînd desfacerea va merge repede, vom
putea secera o mare biruinþã...
Mã adresez apoi ºi cãtre fraþii ostaºi care mai au vechi ºi mari restanþe din desfacerea
cãrþilor ºi foilor rugîndu-i sã-ºi achite datoriile ca sã putem rãzbi înainte... Pentru biruinþa
deplinã ne trebuie stãruinþa ºi împreunã lucrarea noastrã a tuturora. Unul pentru toþi - ºi toþi
pentru unul.
Scumpii mei fraþi ostaºi!... Sînt 7 ani de cînd s-a înfiripat Oastea Domnului. Dupã 7 ani
de luptã, întîiaºi datã vin sã strig - în Numele Domnului - apelul nominal al ostaºilor Lui ºi
aºtept sã rãspundã fiecare: prezent la datorie!...”
T-
Dar tipografia este încã numai o mînã. Ca sã poþi lucra cu adevãrat bine cu ea, trebuie
neapãrat ºi cealaltã mînã, librãria. Omul lui Dumnezeu ºtia bine acest lucru de aceea se
gîndea la amîndouã.
În acelaºi numãr de foaie în care anunþa cumpãrarea tipografiei, pe pagina urmãtoare -
scria:
T-
“O altã izbîndã: Librãria religioasã Oastea Domnului”.
T-
...O foamete mare este în þara noastrã “o foamete dar nu de pîine ci o foamete de a auzi
Cuvîntul lui Dumnezeu” (Amos 8, 11) .
Chinuiþi de gîndul acesta am rugat pe Domnul Puterilor sã ne ajute sã deschidem o micã
magazie de grîu duhovnicesc - de cãrþi religioase - aºa cum Iosif din Biblie a deschis o
magazie de grîu cînd s-a fãcut foamete în þara Egiptului. “ªi a strîns Iosif grîu mult ca nisipul
mãrii, ºi cînd s-a fãcut foamete, din toate pãrþile veneau oamenii la Iosif sã cumpere grîu
(Fac. 41, 48-57) .
Domnul ne-a ajutat sã deschidem ºi noi... o micã magazie de grîu sufletesc. Gîndul nostru
ºi nãzuinþele noastre erau ca pe urmã sã lãrgim acest hambar. ªi Domnul ne-a ajutat sã rãzbim
ºi cu gîndul acesta.
Am deschis acum aici la Sibiu o mare librãrie religioasã pusã cu totul în slujba Domnului.
În aceastã librãrie am strîns ºi strîngem mereu ca într-un hambar sufletesc tot felul de cãrþi
religioase, bisericeºti, morale, cu care sã se poatã hrãni sufletele ce însetoºeazã ºi flãmînzesc
dupã Cuvîntul lui Dumnezeu.
O mare izbîndã este ºi acest lucru pentru biruinþa Evangheliei, pentru biruinþa Oastei
Domnului. Prin aceastã magazie vom putea umplea þara cu grîu sufletesc: cu Biblii ºi cãrþi
religioase.
...Într-o þarã unde sînt 500.000 de localuri în care se vinde alcool... Într-o þarã unde se
beau anual 16 miliarde de lei ºi se fumeazã alte 14 miliarde, - trebuia neapãrat sã se deschidã
ºi o magazie care sã împrãºtie în toatã þara grîu mult ca nisipul mãrii... trebuia neapãrat sã-i
ajutãm pe oameni sã n-alerge cu banul lor la lucrul diavolului ci sã-i facem sã zicã: “iatã, am
auzit cã este grîu... sã ne ducem sã cumpãrãm... ca sã trãim ºi sã nu murim (Fac. 42, 2) .
Rugãm ºi de aici pe toþi ostaºii Domnului ºi pe toþi iubitorii de cele sufleteºti - sã ne ajute
ºi în izbînda aceasta...
Rugãm pe toþi restanþierii noºtri cei vechi - sã-ºi plãteascã datoriile, ca sã putem rãzbi
înainte...
Pentru izbînda acestui gînd sã ne rugãm Bunului Dumnezeu ca sã ne ajute...”
T-
Ca un rãspuns la acest miºcãtor apel, începînd chiar din numãrul urmãtor foaia arãta
ascultarea fraþilor, ajutoarele lor date cu grabã ºi cu bucurie.
Primul care a rãspuns era Ioan Indrei din Arad cel care se înscrisese demult cu o
contribuþie lunarã de 50 de lei la fondul de evanghelizare. El scria acum: “Mã bucur din tot
sufletul meu... ºi începînd cu ziua de azi trimit dublul ajutorului meu lunar pentru lucrul
Domnului, adicã 100 de lei în loc de 50... Dumnezeu sã ne ajute”.
Al doilea era Nicolae Cimpoca din Sadu, Sibiu, care spunea: ...este o datinã din bãtrîni
la poporul nostru: Cînd se intrã mireasa în casã, i se strigã: cinste pentru mireasã! - Atunci
îi aduce cîte un dar...
O mireasã a intrat ºi în casa noastrã, a Oastei Domnului... cuvine-se dar iubiþii mei fraþi
ºi surori... s-o cinstim fiecare dupã puterile noastre... eu mã înscriu cu un dar de 500 de lei...
ºi tot aºa ºi alþi cîþiva fraþi de la noi...
Al treilea era un dar de 7.000 de lei sosit de la o familie din Piatra Neamþ - soþ ºi soþie
- care doreau sã nu li se publice numele... lucru care l-a miºcat ºi îmbãrbãtat mult pe pãrintele
Iosif.
Au urmat curînd alþii din toate pãrþile þãrii, cei mai mulþi cu daruri mici dar cu o dragoste
mare, lucru care arãta cu duioºie cît de ataºatã era mulþimea cea mare a ostaºilor ºi cititorilor
simpli, de pãrintele lor sufletesc. Un mare freamãt era în toatã þara ºi avîntul duhovnicesc
mergea crescînd cu toatã repeziciunea, ca un foc sfînt dus de vîntul ceresc al Duhului.
T-
În nr. 51 din 15 decembrie 1929 L. S. scria într-un chenar urmãtoarele:
Slãvit sã fie Domnul!

acesta este cel dintîi cuvînt pe care l-am grãit.
Sibiu la 2 decembrie 1929
“Luni 2 decembrie, tipografia Oastea Domnului a intrat în lucru.

În lumea tipograficã este o datinã ca de cîte ori intrã în lucrare o tipografie nouã, - sã se
pãstreze ca o amintire istoricã primele cuvinte pe care le-a tipãrit, adicã le-a grãit ea. Cãci
ºi tipografia este ca un om ce grãieºte mereu cu cititorii ei.
Cel dintîi cuvînt pe care l-a grãit tipografia noastrã a fost cel de mai sus:
Slãvit sã fie Domnul...
Cu adevãrat, slãvit sã fie Domnul pentru toate cîte ne-a fãcut El nouã.
Cel dintîi cuvînt pe care la grãit tipografia noastrã, am þinut sã fie ºi o învãþãturã: sã-L
slãvim neîncetat pe Domnul indiferent de necazurile ºi izbeliºtile vieþii. Noi trebuie sã-L
slãvim neîncetat pe Domnul nostru. Viaþa noastrã trebuie sã fie un neîncetat cîntec de slavã
lui Dumnezeu.
Despre un credincios... se spune cã suferind greu de o boalã la limbã, a ajuns în faþa
operaþiei. Urma sã i se taie limba ºi sã-ºi piardã graiul pentru totdeauna.
- Spune ce mai doreºti, - i-au zis medicii înainte de a se apuca de operaþie. Ce cuvinte vrei
sã spui cu graiul tãu pentru ultima datã?
- Slãvit sã fie Domnul, - a strigat bolnavul. Acestea vreau sã fie ultimele mele cuvinte.
Aceste cuvinte doresc ºi eu - urmaºilor mei - sã fie ºi cele din urmã pe care le va grãi
tipografia Oastea Domnului, cînd îºi va încheia lucrarea.
Aceste cuvinte doresc sã fie cele din urmã ºi ale mele cînd moartea va veni sã-mi ia graiul
ºi sã mã treacã în lumea Scumpului meu Mîntuitor.
Slãvit sã fie Domnul...”
T-
...ºi acestea au ºi fost ultimele lui cuvinte.
În noaptea cînd a trecut el în braþele Domnului, cel din urmã cuvînt pe care mi l-a spus
chiar mie, a fost aceastã dulce urare de slãvit sã fie Domnul.
În loc de noapte bunã sau în loc de rãmas bun el mi-a spus în seara de 11 februarie 1938,
pentru ultima datã aici, acel scump salut cu care ne întîmpina la fiecare întîlnire ºi ne petrecea
la fiecare despãrþire pe toþi: Slãvit sã fie Domnul...
Dar ºi despre aceasta vom vorbi mai tîrziu, cînd va veni vremea ºi rîndul acelor lucruri.
Acum sã mergem mai departe pe firul întîmplãrilor care s-au petrecut cu tipografia. Cãci ºi
acest mare bun pus în slujba lui Dumnezeu, a devenit îndatã o þintã pentru pofta nesãturatei
lãcomii omeneºti. Foamea dupã avuþiile acestei lumi, n-a cruþat nici acest bun sfînt, strîns cu
atîta sfîntã sudoare ºi cu aºa cutremurãtoare jertfã. Cu gîndul ascuns de a înghiþi totul, inima
geloasã ºi pîntecele lacom fãceau la planuri ºi pîndeau doar momentul prielnic.
Tipografia mitropolitanã devenise o vechiturã. Ce minunatã ar fi acum una nouã, modernã,
frumoasã, ca aceasta!...
Doar sã moarã slãbãnogul acesta ºi mireasa lui cea tînãrã va cãdea în braþele noastre cele
strîngãtoare fãrã nici o greutate.
Lucrul Domnului? Dar cine face lucrul Domnului oare, nu ei cei care stau pe scaunele cele
sfinte ale urmaºilor lui Hristos?
Slãbãnogul acesta deºi a ajuns nesuferit, mergînd prea departe, meritã totuºi tolerat pînã
se va descurca de toate datoriile cu tipografia... Poate pînã atunci moare. Iar lucrurile se
rezolvã de la sine ºi uºor...
Totuºi cu vestirea lui Isus Cel Rãstignit - se merge prea departe!
Aici sub ochii oficialitãþii, cu gazeta oficialitãþii ºi sub tutela ei, preotul acesta cu lucrarea
lui a început a spune lumii ceva prea strãin de felul în care sute de ani i-a obiºnuit pe oameni
oficialitatea!
- Ce atîta pietism?
- De ce nu se mai face cu Oastea asta aproape deloc dogmaticã?
- De ce a dispãrut de tot din foaia Lumina Satelor lupta confesionalã, atît de înverºunatã
înainte?
- De ce a dispãrut susþinuta luptã antisectarã?
- De ce nu se pune mai puternic apãsul pe datinile ºi obiceiurile noastre strãvechi, chiar
dacã unele din ele nu sînt tocmai biblice?
- De ce atîta tot Isus Cel Rãstignit?
- De ce atîta tot despre naºterea din nou?
- De ce atîta tot despre o viaþã nouã cu Hristos?
- Pe neaºteptate a scãpat totul de sub controlul nostru!
- Sã nu mai meargã aºa! Trebuie neapãrat fãcutã o reorganizare. Trebuie neapãrat readus
totul cît mai repede la vechea matcã.
- Mai întîi Lumina Satelor trebuie luatã chiar acum din mîinile preotului acestuia, care
nu mai vrea sã ºtie acum de nimic altceva decît de Isus Cel Rãstignit, - al lui.
- Nu se mai poate! Trebuie sã reorganizãm totul neîntîrziat pe alte baze. Moara Oastei
trebuie sã macine altfel de fãinã. Piticul trebuie înlãturat... Dar trebuie înlãturat frumos.
T-
Lumina Satelor din 25 decembrie 1929 apãru cu înºtiinþarea urmãtoare pe prima paginã:
T-
Reorganizarea foii Lumina Satelor.
Seceriºul de la Lumina Satelor s-a mãrit din an în an. Am rugat deci pe Domnul
Seceriºului sã ne trimitã lucrãtori noi. ªi iatã El ne-a ascultat. Cu ajutorul colaboratorilor
Lumina Satelor face acum un pas înainte în realizarea programului sãu.
De mult se simþea ºi se cerea un lucru la Lumina Satelor, material din Sfinþii Pãrinþi, din
Tradiþie, din Istoria Bisericii, combaterea sectarismului, etc. Acum iatã a venit rîndul ºi la
acestea.
Miºcarea cu Oastea Domnului ºi o parte din materialul religios vor trece la suplimentul
foii Lumina Satelor, iar aici vom putea da mai mult material bisericesc.
I. prea cuvioºia sa pãrintele arhimandrit Policarp Moruºca, stareþul sfintei mînãstiri Hodoº
Bodrog, va începe un rînd de învãþãturi în legãturã cu sectarismul.
Pãrintele Gh. Maior - pe lîngã ajutorul de redactor al acestei foi - va da cîte ceva din
istoria bisericii.
Pãrintele protopop Aurel Nistor din Sf. Gheorghe, ne va da un rãvaº economic ºi
cooperativ.
ªi pe lîngã acestea, rãmîne fireºte ºi materialul celãlalt: ºtiri din þarã, din politicã, din
lumea mare, etc.
Astfel reorganizaþi, cu puteri noi de muncã, ne prezentãm în faþa cititorilor, cerîndu-le ºi
pe mai departe sprijinul...”
Sus la titlul foii, apãru ca redactor al foii lîngã numele pãr. I. Trifa ºi numele preotului
Gh. Maior. Iar pe pag. 2 înºtiinþarea cã adaosul Oastea Domnului va apare separat ºi se poate
trimite celor care îl vor dori fie împreunã cu Lumina Satelor, fie aparte.
Acesta era primul pas spre acapararea Duhului de cãtre literã, a ceea ce era viu ºi
fierbinte în bisericã de cãtre ceea ce era static ºi rece în ea.
La suprafaþã pãrea o reorganizare temporarã, dar de fapt era o despãrþire pentru totdeauna.
Pãruta colaborare dintre cele douã foi, cãuta sã acopere de ochii lumii o prãpastie pe care
viclenia oamenilor o va face tot mai adîncã.
T-
Din tipografia Oastei Domnului apãru tot atunci în 25 decembrie 1929, primul numãr din
foaia Oastea Domnului avînd pe prima paginã ca o înºtiinþare plinã de înþeles ºi cu scopul la
care a rãmas ºi dupã reorganizare lupta ºi munca Oastei solia:
“Îl vom vesti ºi de aici pe Isus Cel Rãstignit!”
În acest articol-program din fruntea sa, foaia Oastea Domnului pornea de la acelaºi cuvînt
ca Lumina Satelor, - dar îºi lua îndatã un cu totul alt þel!
Iatã conþinutul articolului-program care cuprindea în acelaºi timp ºi tîlcul reorganizãrii.
Cãci pe cînd programul Luminii Satelor era cel pe care l-am vãzut anunþat, - Oastea Domnului
începînd la fel, scria cu alt grai:
“Seceriºul de la Lumina Satelor s-a mãrit din an în an. Deci L-am rugat ºi noi pe Domnul
Seceriºului sã scoatã lucrãtori noi la seceriºul Sãu ( M a t e i 9 , 3 7 ) . ªi Domnul iatã ne-a
ascultat. Alãturi de Lumina Satelor, un secerãtor nou se prezintã la lucru. E foaia aceasta
Oastea Domnului...
...Cînd pleacã la drum o foaie nouã, se spun multe vorbe frumoase ºi programe alese.
Cuvîntul nostru de plecare e scurt: programul nostru este foarte scurt: Îl vom vesti ºi de aici
pe Isus Cel Rãstignit. Îl vom vesti pe Scumpul nostru Mîntuitor ºi Jertfa Lui cea Sfîntã. În
fruntea acestei foi, ca un program, îl punem pe sfîntul apostol Pavel ºi cuvintele lui:
“Dumnezeu ne-a împãcat cu El prin Isus Hristos, fãcînd pace cu noi prin Sîngele Crucii Lui
- ºi ne-a încredinþat ºi nouã propovãduirea acestei împãcãri. Vã rugãm deci fierbinte, în
numele lui Isus Hristos, împãcaþi-vã cu Dumnezeu”
(2 Cor. 5, 18; Coloseni 1, 20) .
Iatã, acesta este programul nostru! Vom ruga ºi noi fierbinte, sãptãmînã de sãptãmînã pe
cititorii acestei foi, sã se împace cu Dumnezeu în Numele lui Isus Hristos. Vom chema
sãptãmînã de sãptãmînã sufletele pierdute sã facã pace cu Dumnezeu prin Sîngele Crucii
Fiului Sãu. Iar pe cei împãcaþi, - pe cei din Oastea Domnului ºi alþi creºtini biruitori, - îi vom
îndemna neîncetat sã rãmînã în aceastã pace scumpã ºi dulce, aducîndu-le aminte mereu de
cuvintele sf. ap. Pavel: “Hristos ne-a izbãvit pe noi ca sã fim slobozi. Rãmîneþi dar tari - ºi
nu vã plecaþi iarãºi capul sub jugul robiei” (Gal. 4, 31 ºi 5, 1) .
Tipografia în care se tipãreºte aceastã foaie, - ºi viaþa celui care scrie aceastã foaie, sînt
un dar al Celui Rãstignit pe Cruce. Vom slãvi neîncetat ºi de aici numai Numele Lui.
Isuse, Preadulcele meu Mîntuitor, în faþa Ta mã aplec ºi cu acest început. Ajutã-mã sã-l pot
duce mai departe.
Duhule Sfinte, Marele meu Dascãl ºi Învãþãtor, învaþã-mã ce trebuie sã învãþ ºi aici:
aratã-mi ce trebuie sã scriu ºi aici: iar peste cei ce vor citi aceastã foaie, revarsã-Þi darurile
Tale...”
Preot I. Trifa.
T-
Isus Cel Rãstignit alungat de celelalte lucruri care Îi luarã locul din Lumina Satelor - Îºi
gãsise acum un adãpost nou, mult mai frumos ºi mai curat, numai al Lui.
N-avea sã þinã prea mult nici adãpostul acesta, cum nu-L þinuse Betleemul. Peste cîþiva
ani va fi alungat ºi de aici.
Dar pentru acest nou Iov, rãbdãtor ºi mult încercat, necazurile cele mari aveau sã vinã
abia de aici încolo.
Necruþãtoarea boalã îl trînti din nou la pat. Veni povara unor rate grele de datorii care se
grãmãdeau una peste alta. Iar în mijlocul tuturor acestora cerinþa unei munci tot mai
apãsãtoare pentru alimentarea tipografiei.
T-
“În Lumina Satelor nr. 39 din 27 septembrie 1931, - cu prilejul unui rãspuns pe care îl
dase unor nesocotiþi cãrturari ºi farisei ce atacau Lucrarea Oastei ºi cinstea personalã a sa, -
pãrintele Iosif Trifa fãcea acest bilanþ în faþa Tribunalului Ceresc:
“Dupã munca mea de aproape 10 ani la Oastea Domnului cîºtigul meu material este
acesta: O sãnãtate zdruncinatã, un piept slãbit de munca cea grea ºi o datorie de peste 600.000
de lei, pe care o am pe la bãncile ºi particularii din Sibiu. Martor îmi este Dumnezeu cã nu
mint (Rom. 1, 9 ºi 2 Cor. 11, 31) .
T-
Alarmatã de aceastã situaþie, gruparea Oastei din Bucureºti sare în ajutor cu o chemare
cãtre ostaºii Domnului publicatã în foaia O. D. nr. 43 din 25 octombrie 1931, în care se spun
urmãtoarele:
“...O datorie de peste jumãtate de milion fãcutã pentru tipografia din care doi ani de zile
ni s-a împãrþit pîinea duhovniceascã pentru sufletele flãmînde... O datorie ce ar fi fost de mult
plãtitã dacã dezertorii noºtri care au primit dar n-au plãtit aceastã pîine, ar fi înþeles crima
ce o sãvîrºesc nu numai faþã de om ci ºi faþã de lucrul Domnului!...
Azi umerii slãbiþi de greutate ai ostenitorului pentru noi toþi - n-o mai pot purta... Oare
nu-i de-ajuns cã el ºi-a dat sãnãtatea ºi puterea ostenind pentru noi toþi?... Nu e destulã jertfã
cã ºi-a vîndut toatã agoniseala pãrinteascã pentru a întreþine Lucrarea de care noi ne bucurãm?
Fi-vom noi atît de nepãsãtori sã lãsãm sã fie vîndutã tipografia Domnului?...
O, fraþilor, Tribunalul Ceresc la care s-a adresat pãrintele Iosif, va judeca pe atacatorii sf.
sale în ceea ce are mai scump din punct de vedere personal. Dar cu ºi mai mult cuvînt acest
Tribunal ne va judeca pe noi cã n-am voit sã jertfim hrana unei singure zile pentru a salva
o lucrare a bisericii...
...Sosit-a vremea sã ne arãtãm pãrtãºia noastrã la sarcina pe care o duce fãrã strigare,
acela dintre noi care n-a pãrãsit dragostea dintîi (Apoc. 2, 4) .
Bucureºti 15 octombrie 1931.
I. Gr. Opriºan. preot T. Chiricuþã, Al. Lascarov Moldovanu
T-
În acelaºi numãr al foii O. D. pãrintele Iosif puternic miºcat de gestul celor din Bucureºti
scrie aceste:
“Cîteva mãrturisiri în legãturã cu apelul fraþilor de la Bucureºti.
...în legãturã cu acest apel þin sã fac ºi eu unele mãrturisiri:
Peste o lunã se împlinesc doi ani de cînd am cumpãrat pentru miºcarea Oastei o tipografie
modernã. Mi-am dat atunci bine seama ce fac. Cãci am vãzut cum ºi cele mai calde miºcãri
religioase se rãcesc ºi lîncezesc cînd nu mai sînt alimentate. Îndãrãtul miºcãrii noastre am pus
o tipografie care sã o alimenteze neîncetat cu Cuvîntul lui Dumnezeu, cu foc ºi cãldurã
cereascã...
Dar Bunul Dumnezeu a vrut sã trecem ºi cu acest lucru prin mari frãmîntãri ºi greutãþi.
A venit criza financiarã ºi pe lîngã asta eu am cãzut istovit de munca cea grea. Au urmat zile
pentru mine. A trebuit sã pãrãsesc frontul de luptã tocmai cînd se simþea mai mare lipsa mea.
A rãmas orfanã ºi tipografia. De pe patul suferinþelor de la Geoagiu parcã o auzeam strigînd:
daþi-mi de lucru... Dar eu nu mai puteam face absolut nimic... Pe lîngã asta a venit apoi ºi
lovitura celor ce ne-au pãgubit din greu cu desfacerea cãrþilor ºi foilor... Îºi poate închipui
oricine starea mea sufleteascã între astfel de împrejurãri. Martor îmi este Domnul despre
durerile prin care am trecut ºi lacrimile pe care le-am vãrsat... Tipografia cu toate ale ei a
costat peste un milion ºi jumãtate de lei. Punîndu-mi la vînzare casa ºi moºia mea de la þarã
ºi fãcînd cruþãri duse de multe ori pînã la îndurarea de mizerii personale, am plãtit din suma
aceasta un milion de lei. Desigur e o sumã mare în raport cu criza de azi. Dar nu e o greutate
de nebiruit. Greutatea cea mare a trecut.
Cînd am cumpãrat tipografia, planul meu era ca peste 2-3 ani sã-i fac Oastei un mare dar
de tãrie ºi bucurie: o tipografie liberã de orice sarcini (cãci tipografie neplãtitã nu putea fi un
dar!). Împrejurãrile însã nu au ajutat acest plan. Totuºi, în parte, el s-a împlinit. Eu dãruiesc
azi Oastei o tipografie modernã pe care am plãtit un milion de lei. Tipografia Oastei
Domnului este a voastrã, iubiþilor mei fraþi ostaºi. Martor îmi este Domnul cã eu am fãcut
tot ce am putut pentru aceastã zestre a Oastei...
...În Lucrarea Oastei Domnului eu am avut totdeauna - ºi am ºi acum - credinþa tare ºi
nestrãmutatã cã Domnul este cu noi. Lucrarea noastrã este Lucrarea Lui ºi El va avea grijã
de ea. Dar din felul cum am rãzbit pînã acum mi-am fãcut, de altã parte, ºi convingerea
nestrãmutatã cã Domnul trece prin focul încercãrilor tot pasul nostru ºi tot lucrul nostru.
Toatã Lucrarea Oastei a ieºit dintr-un fel de dureri ale facerii. ªi e bine aºa, pentru cã numai
o lucrare ieºitã din aceste dureri, poartã în sine pecetea vieþii ºi pecetea statorniciei...
...În legãturã cu apelul fraþilor de la Bucureºti, am þinut sã fac aceste mãrturisiri ºi eu”...
T-
al vostru frate preot I. Trifa.
T-
Din toatã inima ºi cu bucurie au sãrit îndatã rînd pe rînd cea mai mare parte a sufletelor
iubitoare ºi jertfitoare cu fãrîma lor de ajutor dupã puterile fiecãruia. Totuºi, majoritatea
aceasta frãþeascã fiind dintre cei sãraci trupeºte, - tot ajutorul lor era doar cum s-ar spune:
o mînã de sare într-o apã mare... Cei care ar fi putut face mult mai mult, n-au înþeles
momentul ºi n-au fãcut.
Am vrea sã dãm aici doar douã exemple, nu pentru altceva ci numai pentru a se vedea cît
de mare lucru este fãcînd binele, sã-l ºtii sã-l faci pe primul mai întîi.
Chiar în acel timp de cumpãnã grea pentru pãrintele Iosif ºi pentru lucrarea cu tipografia,
în foaia O. D. nr. 36 din 6 septembrie 1931 pe prima paginã se scria urmãtoarele:
“De la Oastea Domnului din jud. Tecuci. Ostaºul Domnului colonel Ionescu Coman
dãruieºte aproape un milion de lei pentru zidirea celor 4 biserici... Un alt dar tot al sãu: 4 vaci
cu lapte pentru patru familii sãrace cu copii din 4 sate... Un alt dar tot al aceluia: 100.000 de
lei din care s-a fãcut o fîntînã la întretãierea unor drumuri... unde s-a aºezat o inscripþie cu
numele donatorului. Un alt dar tot al sãu: cumpãrarea de odãjdii pentru bisericile din cele
patru sate. ªi altele...”
În acelaºi numãr, însã pe pagina 2 se scria:
“Un dar de 2.000 de lei pentru tipografia Oastei Domnului. Fratele Ioan Ulca din
Bucureºti a dãruit 2.000 de lei tipografiei O. D. din economiile sale de modest funcþionar
socotind cã aceasta este de cea mai mare trebuinþã...
Darul acesta - zice gazeta - ne vine tocmai într-un timp cînd luptãm cu mari greutãþi
financiare din pricinã cã foarte mulþi din cei pe care i-am hrãnit sufleteºte prin aceste foi
ne-au pãrãsit în ziua necazului, iar alþii ºi mai mulþi ne-au pãgubit cu sute de mii de lei,
ducînd cãrþi spre desfacere ºi nemaiplãtind preþul lor...
Darul fratelui Ulca ne vine ca o mîngîiere ºi încurajare în situaþia grea în care ne aflãm.
Bunul Dumnezeu sã-i rãsplãteascã darul cu dar ºi binecuvîntare de Sus...”
T-
Am dat aceste douã exemple numai spre a se vedea cît de greu este a te uita la lucrurile
care nu se vãd, ºi a ºti sã alegi partea cea mai dintîi. Binecuvîntat a fost ºi rãsplãtit chiar ºi
pe pãmînt cu multe laude ºi mulþumiri credinciosul ctitor al celor 4 biserici în care se predica
la cîteva sute de suflete. Al celor 4 vaci de la care s-au hrãnit cîteva zeci de sãraci. Al fîntînii
de la care s-au adãpat o vreme unii cãlãtori...
Dar acel credincios care era totuºi ostaº n-a ajutat cu nimic tocmai pentru mînãstirea de
la care se propovãduia Hristos la sute de mii de ascultãtori. La vaca de la care se hrãneau
atîtea mulþimi de flãmînzi... La fîntîna de la care se adãpau nenumãraþi cãlãtori prin pustiul
acestei lumi fãrã credinþã.
Departe de noi gîndul sã spunem cã acelea la care a ajutat n-au fost bune ºi pe placul lui
Dumnezeu... Binecuvîntat sã fie oricine le face...
Dar pînã la urma urmei biserici se mai gãseau ºi alþii sã facã. ªi vaci sã cumpere. ªi
fîntîni sã sape... Însã tipografie a Domnului era numai una. ªi om al lui Dumnezeu sã facã
ce fãcea atunci pãrintele Iosif era numai el. Iar prilej sã le salveze situaþia era numai atunci...
Dar la asta cei care aveau, nu s-au gîndit.
O, ºi cîþi alþii încã n-au înþeles vremea cercetãrii lor! N-au dat nimic - sau au dat numai
un pai cînd puteau da o claie. De aceea poate Dumnezeu le-a luat totul, nemaifiind vrednici
de binecuvîntarea Lui.
Dar ºi capitolul acesta îºi va avea urmarea ºi sfîrºitul, mai tîrziu.
Dacã doreºti sã ai totdeauna o îndrumare mîntuitoare, ia aminte la conºtiinþa ta ºi

împlineºte fãrã nici o amînare ceea ce îþi spune ea din partea lui Dumnezeu.
Întocmai!
ªi îndatã!
Sf. Marcu Ascetul.
Tu îngrijeºte mai întîi de ale lui Dumnezeu,

iar Dumnezeu va îngriji de ale tale.
T-
Cîntãri luptãtoare
- Eu n-am vrut sã scriu versuri, poeme ºi cîntãri
ce gîdilã urechea ºi inima o-n-moaie
ci-am vrut sã rup zãvoare, am vrut sã sparg cãrãri
spre cer ºi libertate, din iad ºi din noroaie.
Am vrut sã-mbrac oºtire cu numãr nesfîrºit
din fiecare carte sã-mi plece o coloanã
de luptãtori cu suflet ºi braþ nebiruit
pornind sã spargã o linie duºmanã.
Din orice gînd sã-mi iasã o sabie þintind
în cuib viclean de ºarpe, în inimã de iudã
ºi-n mîna de satanã ce umblã uneltind
sã fure munca celui ce plînge ºi asudã.
N-am vrut sã strig cuvinte, ci-am vrut sã trag sãgeþi
puternice ºi multe cu negreºitã þintã
am vrut sã sun alarma, am vrut sã rup peceþi
am vrut sã-mpiedic rãul sã fure ºi sã mintã.
Cîntarea-i numai forma sub care-mi ies plecînd
ostaºii-acestei lupte de-un suflet ºi-o credinþã
ce oricîþi sînt, sã meargã coloanã rînd pe rînd
sã lupte-n orice parte spre-aceeaºi biruinþã.
...O, dragi cîntãri a mele, plecaþi cum v-am dorit
în linii largi de luptã pe-ntins din zare-n zare
ºi nu mai staþi din drumul viteaz ºi strãlucit
decît cînd o sã sune Cereasca Încetare.
Luptaþi sã nu ajungeþi în mînã la vrãjmaº
ºi-ajunse, nu-i daþi sprijin în lupta lui vicleanã
pãstraþi-vã ºi scutul ºi spada de ostaº
nãlþînd Solia Sfîntã ºi-n tabãra duºmanã.
Plecaþi-mi, rînduri sfinte, mai multe an cu an
mai îndrãzneþ, mai sigur, mai ager în miºcare
cu fiece sãgeatã sã-nfrîngeþi un duºman
Aºa sã vã gãseascã Hristos pe fiecare!
Este lucru mare ºi frumos sã vorbeºti despre Dumnezeu,

dar este ºi mai mare ºi mai frumos sã te predai Lui
ºi sã trãieºti pentru El.
T-
Sf. Grigore din Nazians.
Pag. 290 Istoria - Vol. 1 - Cap. 22 - Statutele, - marea primejdie
Cap. 22
Statutele, - marea ºi permanenta primejdie
redinþa adevãratã cere trãire liberã ºi puternicã. Izbucnirea ei este ca un ºuvoi þîºnit
C dintr-o stîncã, formînd un torent de ape; - Cu cît înainteazã, are nevoie de un avînt
lãuntric, de o putere de curgere mai mare, mai liberã ºi mai dreaptã. Altfel se lãþeºte ºi se face
o baltã stãtutã ºi cãlduþã, unde se adunã tot felul de urîciuni.
Oastea Domnului ºi-a avut de la început rînduielile ei, cum spune sf. ap. Pavel cînd zice
cã ostaºul adevãrat nu trebuie sã se încurce cu treburile lumii, iar luptãtorul Domnului nu este
încununat dacã nu se luptã dupã rînduieli ( 2 T i m . 2 , 1 - 1 2 ) ... Aceste rînduieli sînt
bunele învãþãturi ºi îndrumãri de viaþã ortodoxã ºi înfrînatã cãrora trebuie sã se supunã orice
suflet ºi oricare lucrare care vrea sã fie a lui Hristos.
Dar numai acestea nu i-ar fi ajutat nimic, fãrã puterea Duhului Sfînt dinãuntrul ei, care
venea prin Prezenþa vie ºi puternicã a lui Isus Cel Rãstignit. Acesta era torentul biruitor al
Oastei.
T-
Trebuinþele unor îndrumãri se iviserã chiar de la începutul Oastei. Am vãzut cã încã de
la primul congres, din primul an, atît ostaºii cît ºi pãrintele Iosif erau preocupaþi de gãsirea
unui fãgaº cît mai potrivit pentru dirijarea puterii duhovniceºti a miºcãrii Oastea Domnului.
Aceastã pãrere revenea mereu cu o nouã putere. Nimeni nu înþelegea cã în ea putea fi ºi o
ispitã.
Lucrarea Oastei era un organism viu ºi o iniþiativã cu totul nouã în biserica ºi în viaþa
noastrã. O astfel de lucrare încã nu mai fusese alta înaintea ei, iar misiunea ei de viitor se
prevedea atît de întinsã ºi de grea încît - nimeni nu se încumeta sã-i croiascã o hainã în care
s-o îmbrace. De teama ca nu cumva sã-i împiedice creºterea ºi sã-i înãbuºe torentul ei de
viaþã...
Totuºi, dacã va trebui sã i se facã o astfel de hainã - ea sã fie croitã cu cea mai mare grijã
ºi numai de cãtre acei care cunosc cel mai bine Oastea ºi o iubesc cel mai mult.
Istoria - Vol. 1 - Cap. 22 - Statutele, - marea primejdie Pag. 291
Pãrintele Iosif vedea cã mulþi nechemaþi erau ispitiþi ºi grãbiþi sã croiascã statute pentru
Oaste... Atît de uºor se gãsesc unii sã intre cu pretenþii într-o lucrare de-a gata ºi sã facã
rînduialã într-o lucrare care a reuºit! Tocmai de acest lucru s-a temut ºi se temea cel mai
mult, acela care singur cunoscuse durerile naºterii acestei Lucrãri scumpe. Acela care singur
dusese greul creºterii Oastei. ªi singurul care vedea primejdia ascunsã în aceasta, pentru
nimicirea Duhului - ºi pierderea puterii ei.
T-
Pentru a preveni nenorocirea unui amestec strãin în Oaste ºi în croirea drumului ei de
viitor. Pentru a acoperi totuºi nevoia unor rînduieli lãuntrice. ªi pentru ca cei care aveau
n e v o i e d e s t a t u t e s ã l e p o a t ã a v e a , p ã r i n t e l e Io s i f a d at aces t e rî ndui el i s i m p l u º i
duhovniceºte, potrivit cu voia lui Dumnezeu care îi fusese descoperitã lui, cu aceastã Lucrare.
Iatã cum schiþeazã el acest proiect de statute pentru Oaste. - ªi iatã cum croieºte el, prin
lumina Duhului Sfînt drumul sãnãtos pe care este bine sã meargã Oastea.
Rînduielile poruncite, dupã care trebuie sã lupte orice adevãrat ostaº al Domnului, orice
suflet care doreºte sã-ºi cîºtige mîntuirea sa prin aceastã sfîntã Lucrare a lui Dumnezeu.
Transcriem acestea nu numai pentru precizãrile obligatorii ale literei lor, ci mai ales
pentru conþinutul viu al duhului care este necesar în primul rînd ºi astãzi pentru noi toþi.
Întrucît în amîndouã este Cuvîntul ºi Duhul Sfînt. Era prima formã a unor îndrumãri pe care
mai tîrziu pãr. Iosif le-a prescurtat ºi precizat mai bine în cartea Ce este Oastea Domnului...
Dar duhul lor a rãmas acelaºi.
Iatã-le:
T-
În L. S. nr. 45 din 31 octombrie 1926 se scrie:
T-
Un mic regulament pentru cei care au intrat ºi cei care vor sã intre în Oastea Domnului...
Þinem sã spunem îndatã cã Oastea Domnului nu este o înºirare de reguli ºi regulamente
lungi despre tot ce trebuie sã facã ºi sã nu facã cei care au intrat ºi cei care vor sã intre în
Oaste. În deosebire de acestea noi punem tot apãsul pe adîncirea vieþii duhovniceºti, pe
adîncirea în Evanghelie, pe întãrirea ºi creºterea neîncetatã în harul lui Dumnezeu, pe
dospirea vieþii cu aluatul Evangheliei, pe o arãturã mai adîncã în pãmîntul inimii noastre. Fãrã
de acestea, toate regulamentele ºi poruncile sînt sarcini grele de purtat ( L u c a 1 1 , 4 6 ) ;
sînt numai spãlarea pe dinafarã a blidelor (Luca 11, 39) ; sînt litera care omoarã pentru
cã lipseºte din ea duhul care face viu ºi dã omului dar ºi putere sã iasã din pãcate
( 2 C o r . 8, 10) . Cea mai slabã predicã este aceea care întruna tot spune: fã ceea ºi ceea
ºi nu face ceea ºi ceea... Cei mai mulþi oameni cunosc rãul dar n-au putere sã facã binele. De
aceastã putere avem lipsã.
Vom da ºi noi anumite reguli ºi regulamente, dar ne vom strãdui ca acestea sã fie însoþite
ºi de Duhul care sã le dea putere... În cartea despre Oastea Domnului care se aflã sub tipar
scriem despre aceste lucruri, dar le redãm ºi aici mai pe scurt ca principalele cerinþe ºi reguli
care se cer de la toþi cei care au intrat ºi de la cei care vor sã intre în Oastea Domnului.
T-
1 - Cel dintîi paragraf, cea dintîi cerinþã pentru un ostaº din Oastea Domnului o vom
spune în legãturã cu o asemãnare: Cînd cineva este recrutat ºi pleacã la armatã, el o rupe
dintr-o datã cu traiul pe care l-a avut înainte. Îndatã ce intrã în armatã el începe o altfel de
viaþã, un alt fel de trai. Începe un fel nou de a trãi, o nouã viaþã. Aceasta este cea dintîi
cerinþã ºi pentru cei din Oastea Domnului. Cînd intri în Oastea Domnului trebuie sã te naºti
din nou, sã o rupi dintr-o datã cu felul vechi de trai pe care l-ai avut, trebuie sã începi o viaþã
nouã, schimbatã... sã o rupi dintr-o datã cu duhul acestei lumi ºi cu pãcatele ei. Vãzut-aþi
feciorii cînd se duc la armatã cum îºi iau rãmas bun ºi se despart de fetele din sat? Aºa ºi cei
care intrã în Oastea Domnului trebuie sã se despartã pe totdeauna de cele ºapte fete ale
diavolului:
trufia, desfrînarea, pizma, lãcomia (între care e ºi beþia), mînia, zgîrcenia, lenea...
O intrare în Oastea Domnului fãrã naºterea din nou, fãrã schimbarea vieþii, n-ajunge
nimic. Naºterea din nou este schi m barea cea m are care l -a aj uns pe S aul pe drumul
Damascului ºi din Saul l-a fãcut Pavel; din prigonitor, apostol. Aceasta este schimbarea cea
mare care trebuie sã dea ºi celor ce intrã în Oastea Domnului altã inimã ºi altã simþire, alþi
ochi ºi altã vedere, altã gurã ºi alte vorbe, alte picioare ºi alte umblãri. Aceasta este
schimbarea cea mare pe care o cerea Mîntuitorul lui Nicodim spunîndu-i cã trebuie sã se
nascã din nou ( I o a n 3 , 4 ) , sã înceapã o viaþã nouã. Însã aceastã schimbare a vieþii,
aceastã renaºtere sufleteascã o poþi face numai cu dar de Sus, cu darul ºi puterea Duhului
Sfînt. Cînd cineva se hotãrãºte sã intre în Oastea Domnului, el face numai începutul. Peste
acest început trebuie sã se pogoare duhul ºi puterea Duhului Sfînt, iar acest dar se pogoarã
numai dacã omul stãruie în hotãrîrea luatã ºi îngenuncheazã cu ea mereu la picioarele Crucii
pentru a fi sigilatã ºi întãritã cu Sîngele Mîntuitorului.
Aceasta este cea dintîi cerinþã a celor ce intrã în Oastea Domnului. E cea mai grea, dar
ºi cea mai ducãtoare la izbînzi pentru cei care trec cu bine printr-însa.
T-
2 - A doua cerinþã pentru cei din Oastea Domnului o scoatem tot din asemãnarea de mai
sus. Cînd a intrat cineva în armata þãrii, lucrul care i se cere mai întîi este: ascultare ºi
supunere necondiþionatã. Acelaºi lucru se cere ºi pentru cei intraþi în Oastea Domnului:
ascultare ºi supunere întru toate faþã de Dumnezeu. Cel intrat în armatã nu mai este stãpîn
peste voile ºi umblãrile lui. El stã întru toate sub ascultarea ºi ordinele mai-marilor sãi. Aºa
ºi cel intrat în Oastea Domnului, din clipa cînd a intrat în Oaste, nu-ºi mai porunceºte el peste
voile ºi umblãrile lui - ci Domnul... Nu puteþi sluji la doi domni; ºi lui Dumnezeu ºi lui
Mamona, - a zis Mîntuitorul... ( L u c a 1 6 , 1 3 ) . Cel ce intrã în Oastea Domnului, trebuie
sã slujeascã numai Domnului, - altfel intrarea lui în Oaste, n-ajunge nimic. Nimeni slujind
ca ostaº nu se încurcã cu lucruri lumeºti dacã vrea sã placã Celui ce la scris la Oaste
(2 Tim. 2, 4) .
Sã luãm pildã de ascultare de la Mîntuitorul. Întreaga viaþã a Mîntuitorului a fost o viaþã
de ascultare faþã de Tatãl Sãu, de o ascultare pînã la moartea Crucii... Peste aceastã ascultare
se pogoarã darul ºi harul Duhului Sfînt. Cînd trãieºti o astfel de ascultare, de supunere ºi de
încredere în Domnul, viaþa ta ajunge sub darul ºi cîrmuirea Duhului Sfînt.
T-
3 - A treia cerinþã a celor ce intrã în Oastea Domnului o scoatem tot din asemãnarea de
mai sus. Cel ce intrã în armatã se apucã îndatã de meºteºugul armatei. Începe mai întîi sã
înveþe diferitele miºcãri mai mici ºi mai uºoare. Învaþã apoi sã cunoascã diferitele arme cu
tainele ºi puterea lor. În fiecare zi face deprindere, exerciþiu. Pe urmã, dupã ce a învãþat
miºcãrile ºi armele, învaþã tainele apãrãrii ºi atacurilor faþã de vrãjmaºi.
Aceste lucruri se cer, - în înþeles sufletesc - ºi de la cei ce intrã în Oastea Domnului.

Îndatã ce intrã cineva în Oastea Domnului, trebuie sã se apuce de meºteºugul de a se face un
bun ostaº al lui Hristos. Va începe mai întîi cu lucruri mai uºoare, ca sã poatã apoi creºte zi
de zi în darul lui Dumnezeu.
Va face în fiecare zi exerciþiul rugãciunii.
Va cerceta biserica folosind Sf. Taine pe care le administreazã.
Va citi zilnic Biblia... fiecare ostaº sã-ºi aibã Biblia sa ca pe o armã puternicã. ªi nu
numai sã o aibã ci sã înveþe tainele ei citind-o regulat ºi cu credinþã.
...Va folosi tot ceea ce îi poate fi de ajutor ºi întãrire sufleteascã în lupta ce are sã o ducã
pentru mîntuirea lui ºi pentru a altora (cãrþi, foi religioase, etc.). Mai sînt ºi alte cerinþe... pe
care le vom aminti mai pe larg în cartea Ce este Oastea Domnului ce va apare curînd. Vom
mai aminti aici numai pe scurt cã un ostaº al Domnului trebuie sã fie activ. Sã fie în
neîncetatã luptã contra atacurilor vrãjmaºului diavol. Sã lupte neîncetat pentru lãþirea
Împãrãþiei lui Dumnezeu, sã lupte pentru atragerea ºi a altora în fronturile mîntuirii sufleteºti.
...Dacã cei ce trãiesc o viaþã ostãºeascã - zice sf. Ioan Gurã de Aur - se duc îndatã unde
îi cheamã trîmbiþa rãzboiului, cu atît mai mult trebuie a ne pregãti ºi noi care sîntem ostaºi
ai lui Hristos, a face front în faþa pãcatului”.
Omilia Evrei.
Dupã ce ai intrat în Oastea Domnului trebuie sã-þi dai seama cã ai declarat rãzboi
diavolului ºi eºti în rãzboi cu patimile ºi poftele acestei lumi. “Ca un ostaº viteaz trebuie sã
fii întruna înarmat, treaz, înþelept, hotãrît, curajos, veºnic aºteptînd pe vrãjmaºul. De cîte ori
te cheamã trîmbiþa privegherii, iute te pregãteºte de luptã ºi te aruncã cu tot curajul împotriva
rãului, rupe ºirul vrãjmaºului, taie puternic faþa diavolului ºi pune mîna pe pradã de la el,
cîºtigînd biruinþã...” - precum spune acel mare sfînt pãrinte, Ioan Gurã de Aur.
Un ostaº al Domnului trebuie sã fie apoi un aluat dospitor. Dupã ce ºi-a dospit viaþa lui
cu aluatul cel nou al Evangheliei, trebuie sã dospeascã ºi viaþa altora. Sã facã acest lucru întîi
cu predica vieþii sale. Aºa sã trãiascã un ostaº al Domnului încît vãzînd ºi alþii faptele ºi
purtãrile sale bune - sã ia îndemn a intra ºi ei în Oastea Domnului...
În numãrul viitor vom arãta ce nu-i iertat sã facã un ostaº al Domnului.
T-
L. S. nr. 46 din 7 noiembrie 1926 - scrie mai departe sub acelaºi titlu, urmãtoarele:
T-
...În numãrul trecut am spus ce trebuie sã facã un bun ostaº al lui Hristos. În numãrul
acesta vom aminti cîte ceva ºi din cele ce nu trebuie sã facã un ostaº al lui Hristos.
Þin ºi aici sã spun îndatã cã Oastea Domnului nu e numai o luptã contra beþiilor ºi
sudalmelor, ci e o luptã contra tuturor patimilor rele, pentru cã fiecare patimã rea este un fel
de beþie. Oare mînia nu este ºi ea tot un fel de beþie? ªi oare lãcomia, zgîrcenia, pizma, nu
sînt ºi ele tot un fel de beþii?
Un bun ostaº al lui Hristos trebuie sã se fereascã de toate cele ºapte pãcate grele, de
moarte, care sînt: trufia, desfrînarea, pizma, lãcomia - între care e ºi beþia, hoþia, iubirea
de argint - mînia, zgîrcenia ºi lenea...
Lupta noastrã s-a îndreptat de la început mai ales contra beþiilor ºi înjurãturilor fiindcã,
mai ales aceste douã patimi fac stricãciunile cele mai mari în poporul nostru ºi pentru cã, cu
aceste douã patimi cîºtigã satana cele mai multe suflete.
Cu privire la bãuturile alcoolice, regulile Oastei sînt urmãtoarele:

Un bun ostaº al Domnului face cel mai bine dacã se rupe dintr-o datã ºi cu totul de orice
fel de bãuturi alcoolice. Omul poate trãi ºi fãrã bãuturã îmbãtãtoare (ba încã trãieºte mai mult
ºi mai bine... încã nimeni n-a murit nicãieri din cauzã cã n-a bãut, - dar din beþie cîþi mor
zilnic!)...
...Oastea Domnului opreºte de la orice fel de bãuturi alcoolice mai ales pe cei care au fost
pãtimaºi beþivi, pentru cã în aceºtia bãutura a stricat cu totul orice hotar de oprire, de
stãpînire. Pentru beþiv cel dintîi pahar deschide îndatã uºa larg spre beþie... Pentru aceºtia nu
este o altã cale de scãpare decît ruperea totalã cu orice fel de bãuturã pe vecii vecilor.
...Opreºte apoi de la orice fel de bãuturi alcoolice pe toþi cei necãsãtoriþi... pentru cã
aceºtia trebuiesc sã stãruiascã ºi mai mult în virtutea înfrînãrii poftelor. Iar bãuturile alcoolice
sînt cel mai mare duºman al acestei virtuþi. Nu beþi vin în care este desfrînare - spune
apostolul Pavel (Efes. 5, 18) .
...Un ostaº al Domnului nici nu va intra prin crîºme... pentru cã acolo sînt ispitele cele
mari ºi cãderile cele pierzãtoare...
Acestea ar fi pe scurt regulile cu bãutura. Spun adevãrul cã de trei ani de zile m-am tot
frãmîntat cu dezlegarea lor - ºi tremur ºi acum sã nu fi greºit cumva cu precizarea lor. Ca un
munte de fier apasã asupra conºtiinþei mele întrebarea: oare nu cumva am lãsat pe undeva o
uºiþã deschisã pentru ispita satanei? Bãgaþi de seamã cã... ceea ce pare cã am lãsat, poate fi
o uºã deschisã pentru satana... poate fi mãrul din grãdina Edenului. Satana-i viclean mare.
Dacã are o uºiþã deschisã apoi cu zi cu noapte umblã ºi se vicleneºte cum ar putea-o lãrgi, ca
sã intre prin ea...
Decît astfel sã vã înºele ºi pe voi satana, decît sã aveþi veºnic deschisã o uºã, eu zic: mai
bine sã închideþi uºa de tot. Lepãdaþi-vã de orice fel de bãuturã îmbãtãtoare... Nici un pahar,
nici o picãturã... Închei spunînd încã o datã: un ostaº al Domnului... se leapãdã de orice fel
de bãuturi alcoolice.
În numãrul viitor vom scrie mai departe despre celelalte opreliºti ce le pune Oastea
Domnului.
T-
L. S. nr. 48 din 14 noiembrie 1926 scrie...
T-
Dãm în continuare opreliºtile pe care Oastea Domnului le pune pentru cei ce vreau sã fie
ostaºii lui Hristos.
Un ostaº al Domnului nu se duce pe la petreceri, jocuri ºi baluri, pentru cã aºa cum se fac
acestea în ziua de azi... sînt cu totul atrase în slujba diavolului... ªi sînt destule alte societãþi
(în afara Oastei) care se întrec în a face jocuri ºi baluri pe seama membrilor lor... Societatea
noastrã nu se ocupã cu aºa ceva. Petrecerile noastre sînt a ne întîlni mereu în Domnul... noi
ne petrecem citind ºi vestind Sfintele Scripturi, cîntînd cîntãri duhovniceºti, rugîndu-ne
Domnului ºi bucurîndu-ne în El, dupã cuvîntul sf. ap. Pavel care zice: “...nu beþi vin întru
care este desfrînare ci vã umpleþi de Duhul Sfînt vorbind între voi în psalmi, în lãudãri ºi în
cîntãri duhovniceºti” (Efes. 5, 18-19) .
Un ostaº al Domnului va merge numai la acel fel de petreceri unde lipseºte bãutura ºi
jocul... Sau cel mult va sta acolo pînã þine partea cea bunã... pînã þine partea în care diavolul
încã nu s-a amestecat.
...Peste tot, un ostaº al Domnului se va pãzi de orice clacã, ºezãtoare ºi strînsurã în care
stãpîneºte duhul acestei lumi... cãci “oricine vrea sã fie prieten cu lumea (cu duhul ei cel
pãcãtos) se face vrãjmaº cu Dumnezeu” (Iacov 4, 4) .
Peste tot în privinþa întrebãrii: unde poate merge un ostaº al Domnului, recomand
urmãtoarea regulã:
De cîte ori un ostaº este nedumerit asupra acestei întrebãri, sã se întrebe: “Oare poate sã
meargã ºi Domnul Isus cu mine? Oare poate sã meargã Domnul cu mine în crîºmã? - Ba!
Atunci nu merg nici eu! Oare stã Domnul Isus cu mine acolo unde se vorbesc urîciuni ºi
murdãrii? - Ba! Atunci nu stau nici eu! Un ostaº al Domnului nu poate merge numai acolo
unde poate merge ºi Domnul cu el. ªi va sta numai acolo unde poate sta ºi Domnul Hristos...
...Un ostaº al Domnului nu înjurã ºi nu foloseºte nici un fel de cuvînt de sudalmã. Despre
acest pãcat scriem mai pe larg în altã parte... Aici vom spune doar atît cã înjurãtura este poate
cel mai fioros ºi grozav pãcat. Despre acest pãcat zice Evanghelia cã “toate pãcatele se vor
ierta fiilor omeneºti ºi hulele oricîte le vor grãi, dar cine va huli împotriva Duhului Sfînt nu
are iertare în veci, ci va fi vinovat Judecãþii veºnice (Marcu 3, 28) . Despre satana se ºtie
cã este un rãsculat ºi un hulitor împotriva lui Dumnezeu - iar el umblã sã atragã în acest pãcat
ºi pe oameni. Suduitorul este un trecut în tabãra satanei. Suduitorul este ºi el ca satana un
hulitor pe faþã împotriva lui Dumnezeu. Vãzuta-þi pe suduitorul de cele sfinte cum în decursul
fioroaselor lui înjurãturi îºi ridicã pumnii ºi privirile spre cer ca ºi cum ar ameninþa pe cineva
de acolo? El este ca ºi satana un vrãjmaº pe faþã ºi un rãsculat împotriva lui Dumnezeu.
Cei ce suduie, - nu numai cã în Oastea Domnului nu au ce cãuta, - ci ei ar trebui scoºi ºi
din rîndurile celorlalþi creºtini”.
T-
“Un ostaº al Domnului nu fumeazã. De ce?
Întîi pentru cã fumatul este un lucru urît ºi urîcios... Gîndeascã-se fiecare fumãtor ºi sã
se întrebe, oare ar putea el sã stea în faþa Mîntuitorului cu þigara în gurã? Oare rãmîne, oare
petrece, oare cãlãtoreºte împreunã cu noi Domnul cînd noi întruna pufãim ºi scuipãm?
Fumatul trebuie lãsat apoi pentru cã el devine o patimã, o plãcere care întrece plãcerea
duhovniceascã... punînd stãpînire pe toatã fiinþa omului ºi robind-o de dimineaþa pînã seara...
Lucrul acesta e nebun ºi necurat.
Fumatul trebuie lãsat ºi pentru cã noi sîntem rãspunzãtori înaintea lui Dumnezeu de
fiecare ban ce-l cheltuim. Noi nu sîntem stãpînii ci sîntem numai administratorii averilor ºi
banilor noºtri. Ce vom rãspunde oare în faþa Domnului Dumnezeu despre banii ce i-am
cheltuit pe tabac? ...
...Cîþi creºtini sînt care nu se îndurã sã facã milostenie, se lipsesc de Biblie, de o gazetã
bunã, de cãrþi cu hranã sufleteascã - dar pentru tabac dau mii de lei pe an. Nu este acesta oare
un lucru nebun ºi necurat?”
T-
Pînã aici despre vrãjmaº... De aci încolo despre atacul contra lui.
T-
L. S. nr. 49 din 28 noiembrie 1926, scrie:
T-
“Armele unui ostaº din O. D. ºi oricãrui creºtin luptãtor.
În epistola sa cãtre Efeseni cap. 6 apostolul Pavel are o minunatã înfãþiºare a creºtinului
luptãtor contra ispititorului diavol. Iatã ce fel de arme recomandã ap. Pavel pentru un bun
ostaº al lui Hristos:
“Îmbrãcaþi-vã cu toatã armãtura lui Dumnezeu, ca sã puteþi þinea piept împotriva

uneltirilor diavolului. Cãci noi n-avem de luptat împotriva cãrnii ºi a sîngelui ci împotriva
cãpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stãpînitorilor întunericului acestui veac,
împotriva duhurilor rãutãþii... Pentru aceea luaþi toatã armãtura lui Dumnezeu ca sã vã puteþi
împotrivi în ziua cea rea ºi sã rãmîneþi în picioare dupã ce veþi fi biruit totul. Staþi gata dar,
avînd mijlocul încins cu adevãrul, îmbrãcaþi cu platoºa neprihãnirii, avînd picioarele încãlþate
cu rîvna Evangheliei pãcii. Pe deasupra tuturor acestora luaþi scutul credinþei cu care veþi
putea stinge toate sãgeþile arzãtoare ale celui rãu.
Luaþi ºi coiful mîntuirii ºi Sabia Duhului care este Cuvîntul lui Dumnezeu... Faceþi în
toatã vremea tot felul de rugãciuni ºi cereri. Vegheaþi la aceasta cu toatã stãruinþa ºi cu
rugãciune pentru toþi sfinþii (fraþii)” (Efes. 6, 11-18) .
Sã cercetãm mai cu de amãnuntul cele spuse mai sus de sf. ap. Pavel - cãci ele ne privesc
îndeaproape pe noi ostaºii Domnului. Ele sînt în chip deosebit ale noastre.
Întîi ºi întîi apostolul Domnului zice: Îmbrãcaþi-vã în toate armele lui Dumnezeu, ca sã
puteþi sta împotriva meºteºugirilor diavolului... Asta înseamnã cã uneltirile diavolului nu se
pot birui decît cu har ºi putere de Sus de la Dumnezeu, întãrindu-ne puterile noastre cele
sufleteºti. Lupta noastrã împotriva vrãjmaºului diavol este o luptã duhovniceascã ºi aceastã
luptã se poate cîºtiga numai cu arme duhovniceºti. Poþi fi un trup tare ºi mare cît un munte
cãci di a v o l u l t e bi rui e º i î º i bat e j oc de tine dacã nu eº t i înarm at cu o m are p u t ere
duhovniceascã. Goliat era un uriaº înarmat cu fier... dar a fost biruit de David înarmat cu
încrederea ºi cu Duhul lui Dumnezeu.
“Staþi gata dar, avînd mijlocul încins cu adevãrul”... Ce înseamnã asta? Înseamnã cã un
credincios trebuie sã fie înainte de toate înarmat cu adevãrul Evangheliei... sã vadã lumea ºi
viaþa în lumina adevãrului Evangheliei... Diavolul este tatãl minciunii ºi el cautã sã punã
înaintea noastrã lumea ºi viaþa într-o înfãþiºare mincinoasã... ca s-o trãim în chefuri, în beþii,
în pofte, în desfãtãri trupeºti... Faþã de aceastã viaþã pierzãtoare Evanghelia pune în faþa
noastrã viaþa cea adevãratã în lumina ei cea adevãratã. Pe aceasta trebuie s-o trãim... Sã fim
încinºi cu adevãrul, adicã sã luptãm în contra vieþii celei mincinoase... Diavolul a umplut
lumea cu minciuni de toate soiurile. Un ostaº al Domnului trebuie sã fie un luptãtor contra
minciunii. Lui nu trebuie sã-i pese ºi sã-i fie fricã de nimic ci sã strige dupã minciunã ori în
ce chip ar vedea-o, ori în ce loc s-ar întîlni cu ea. În acest înþeles zice Scriptura: Pînã la
moarte sã te lupþi pentru adevãr, iar Domnul Dumnezeu va lupta pentru tine
(Înþeleptul Sirah 4, 32-33) .
T-
“Îmbrãcaþi-vã cu platoºa neprihãnirii” (zaua dreptãþii) - zice mai departe apostolul
Domnului. Zaua este cãmaºa de fier pe care o îmbrãcau mai demult luptãtorii. Prin asta ei se
asigurau contra sãgeþilor vrãjmaºului. Ele nu puteau pãtrunde prin cãmaºa de fier. Aceastã
zauã ne trebuie ºi nouã. ªtiþi care este aceastã zauã? Este viaþa curatã feritã de pãcat, o viaþã
fãrã de prihanã. Aceasta este viaþa cea trãitã cu Domnul, cea cuprinsã ºi cîrmuitã de Duhul
Domnului. Pãcatul este uºa ce i se deschide diavolului spre a intra în inima noastrã... un steag
al satanei înfipt în cîmpul nostru de luptã. Zaua dreptãþii” - viaþa cea fãrã prihanã - ne apãrã
inima împotriva satanei.
Medicii spun cã oasele cele mai tari din trupul omenesc sînt acelea care apãrã inima... Tot
astfel sf. apostol Pavel pune pentru apãrarea inimii douã din cele mai tari scuturi: adevãrul
ºi neprihãnirea, dreptatea...
Satana este ºi un mare vrãjmaº al dreptãþii. El a rãsturnat aproape cu totul tronul dreptãþii
din lume - ºi a pus în locul ei strîmbãtatea, înºelãciunea, miºelia. Un ostaº al Domnului
trebuie sã lupte oriunde pentru dreptate... sã însetoºeze dupã dreptate, luptînd pentru izbînda
dreptãþii... T-
“Încãlþaþi-vã picioarele cu rîvna Evangheliei pãcii” - ni se spune mai departe. Asta
înseamnã cã lupta ºi viaþa noastrã trebuie sã se reazeme pe terenul cel tare ºi de neclintit al
Evangheliei. Cel ce nu se reazemã pe Evanghelie, pe puterea de nebiruit a învãþãturilor
Evangheliei a pierdut terenul ºi a pierdut lupta în contra ispititorului...
Picioarele noastre încãlþate cu rîvna Evangheliei pãcii mai înseamnã ºi aceea cã trebuie
sã umblãm mereu numai în cãile ºi poruncile Domnului... pe calea cea strîmtã, pe calea vieþii,
arãtatã în Evanghelia Mîntuitorului nostru Isus Hristos. Evanghelia Sa ne dã ºi darul pãcii,
pacea cea dulce a sufletului pe care nici toate bogãþiile ºi plãcerile din aceastã lume nu ne-o
poate da.
T-
“Peste toate, luaþi pavãza credinþei” - zice mai departe sf. ap. Pavel. Cãci pavãza, scutul,
era arma cea mai însemnatã în rãzboaiele cu sãgeþi. Cu pavãza se apãra luptãtorul de sãgeþile
vrãjmaºului.
- O aºa însemnãtate are ºi pavãza credinþei pentru viaþa noastrã. Pavãza credinþei
înseamnã sã avem o credinþã vie, înþelegãtoare ºi lucrãtoare. Trebuie sã avem o credinþã tare
ºi neclintitã... care duce la o încredere desãvîrºitã în Dumnezeu... la o ascultare desãvîrºitã
de toatã voia lui Dumnezeu, în toate lucrurile ºi în toate zilele noastre... La o predare ºi
ascultare a noastrã întru totul de Cuvîntul ºi Duhul lui Dumnezeu.
Toate sînt cu putinþã celui ce are o astfel de credinþã... O astfel de credinþã mutã ºi
munþii... De o astfel de credinþã se izbesc neputincioase toate sãgeþile vicleanului, ca de un
scut puternic.
T-
“Luaþi coiful mîntuirii”... - zice mai departe sfîntul Pavel. Coiful stã sus, deasupra tuturor
armelor. Asta înseamnã cã privirile noastre trebuie sã se ridice sus spre Golgota, spre Jertfa
cea mare a Crucii. Isus a suferit pentru noi, pentru iertarea ºi mîntuirea noastrã. Noi trãim -
ºi trebuie sã trãim, numai prin darul ºi harul Jertfei de pe Cruce. Noi trebuie sã ne punem ºi
sã avem siguranþa ºi încrederea mîntuirii noastre în Jertfa cea mai mare ºi sfîntã de pe Cruce
a Mîntuitorului nostru... încrederea ºi siguranþa nezguduitã cã “Sîngele Lui ne-a spãlat - ºi
ne spalã - de orice pãcat” (1 Ioan 1, 7) - ºi cã prin Sîngele Mielului biruim
(Apoc. 7, 14) pe ispititorul. ªi prin El cîºtigãm biruinþa.
T-
“ªi sabia Duhului Sfînt, care este Cuvîntul lui Dumnezeu” - zice mai departe sf. ap. Pavel.
Asta înseamnã cã pentru cîºtigarea biruinþei se cere ºi darul ºi harul Duhului Sfînt. Prin Duhul
Sfînt lucreazã Dumnezeu, prin Duhul Sfînt lucreazã ºi Mîntuitorul. Duhul Sfînt este Izvorul
darurilor. Prin Duhul Sfînt ne vin darurile Crucii Mîntuitorului nostru. Fãrã darul ºi harul
Duhului Sfînt nu este nici biruinþã nici mîntuire.
Sabia Duhului Sfînt este Cuvîntul lui Dumnezeu... Acest Cuvînt se aflã în Sfînta
Scripturã, în Biblie, în Evanghelia Mîntuitorului nostru Isus Hristos.
Biblia este o carte plinã de putere, de dar ºi de har ceresc. În cuvintele Scripturii este o
putere, este un dar, este ceva din Duhul lui Dumnezeu, este Dumnezeu Însuºi. Cînd citeºti
Scripturile cu credinþã ºi cu dor de mîntuire sufleteascã stai sub ploaia harului de Sus, stai
sub o revãrsare de har ºi putere... care lucreazã în tine. “Viu este Cuvîntul lui Dumnezeu ºi
lucrãtor, mai ascuþit ca orice sabie cu douã tãiºuri” ( E v r e i 4 , 1 2 ) . Acest Cuvînt viu ºi
lucrãtor se aflã în Scripturã ºi cine se hrãneºte cu El capãtã har ºi putere.
Cîþi însã dintre creºtini citesc Scripturile ºi se întãresc cu Duhul lui Dumnezeu din
Cuvîntul lor?
Acestea sînt armele pe care le recomandã sf. ap. Pavel pentru un bun ostaº al lui Hristos.
Cercetîndu-le cu de-amãnuntul aflãm cã în ele se cuprinde toatã taina ºi toate învãþãturile
mîntuirii sufleteºti.
Dar, de încheiere, ap. Pavel mai spune ceva. Dupã atîta zgomot de arme, de scuturi, de
sãbii, de coifuri, te-ai aºtepta ca apostolul Pavel sã încheie spunînd: -
ºi acum, daþi nãvalã! ... Dar apostolul Pavel încheie cu vorbele:
faceþi în toatã vremea rugãciuni cu stãruinþã... rugaþi-vã ºi privegheaþi.
Minunatã încheiere (este aceasta pentru noi ostaºii Domnului care sîntem chemaþi ºi
porniþi la lupta mîntuirii).
Apostolul Pavel îl apleacã în genunchi pe cel îmbrãcat cu toatã armãtura biruinþei. Da,
da, - pentru cã rugãciunea este darul cel mare prin care putem atrage în viaþa noastrã puterea
biruinþei. Fãrã rugãciune biruinþa nu se poate nici cîºtiga nici pãstra. Viaþa noastrã trebuie sã
fie o viaþã de rugãciune. Rugãciunea este de cea mai mare însemnãtate pentru un ostaº
biruitor asupra pãcatului... Rugãciunea este cheia ce deschide inima omului pentru darurile
din cer... ºi deschide cerul pentru darurile de care are nevoie inima omului...
Satana nu se sperie cînd te hotãrãºti contra pãcatelor... Nu se sperie nici cînd scrii la Sibiu
cã vrei sã intri în Oastea Domnului. Nu se sperie nici cînd pui cruciuliþa Oastei pe piept, dar
tremurã ºi fuge satana cînd îngenunchezi cu pocãinþã ºi smerenie la picioarele Crucii
Mîntuitorului Isus, adîncindu-te cu toatã inima ta în rugãciunea de predare Domnului. O, ce
putere mare este rugãciunea fierbinte ºi înlãcrimatã. Ea strãbate cerul ºi pãmîntul... precum
Însuºi Mîntuitorul a spus cã satana cu nimic nu se poate alunga decît cu postul (înfrînarea)
ºi cu rugãciunea (Marcu 9, 29) . Noi sîntem slabi fiindcã nu postim ºi nu ne rugãm. Nu
ne ºtim ruga cu putere...
Rugãciunea noastrã este telefonul nostru sufletesc, este legãtura noastrã cu cerul, cu
Dumnezeu. Crucea ºi Jertfa Mîntuitorului nostru Isus care ne-a împãcat cu Tatãl, ne-a deschis
nouã legãtura cu cerul - ºi aceastã legãturã este rugãciunea. Prin ea putem cere ºi putem primi
neîncetat tot ce avem nevoie, tot ce ne trebuie de la Dumnezeu. Cînd cazi plîngînd în faþa
Crucii Mîntuitorului Isus rugîndu-te, tu ai în faþa ta un telefon care îþi duce la cer toate
cererile tale, iar de acolo îþi aduce har, tãrie, mîngîiere, viaþã, binecuvîntare - ºi tot ce îþi
lipseºte... De acest telefon avem neapãratã nevoie în cîmpul nostru de luptã cu Ispititorul ºi
cu atacurile lui... Cei care aþi fost pe front ºtiþi de ce mare însemnãtate este legãtura telefonicã
în vreme de rãzboi. Telefonul þine legãtura între comandamentul luptei ºi între oºtirea
luptãtoare... Prin telefon primesc ostaºii îndrumãri, prin telefon cer muniþie ºi hranã pentru
luptã, prin telefon primesc înºtiinþãrile de ajutor cînd sînt copleºiþi în lupte de atacurile
vrãjmaºului...
Cînd o oºtire ºi-a pierdut legãtura telefonicã cu comandantul, atunci ºi-a pierdut rostul,
cumpãtul, orientarea ºi toatã nãdejdea ei de biruinþã. În orice clipã aceastã oºtire poate fi
biruitã ºi prinsã de vrãjmaºul. Întocmai aºa se petrec lucrurile ºi pe cîmpul nostru de luptã
cu diavolul ºi atacurile lui. Rugãciunea este legãtura noastrã de luptãtori cu Marele nostru
Comandant Isus Biruitorul... Aceastã legãturã este taina biruinþei noastre. Cînd ni s-a stricat
acest telefon, cînd am pierdut aceastã legãturã, ne-am pierdut tot rostul luptei, am pierdut
toatã orientarea, toatã puterea, toatã biruinþa...
...Dar nu orice rugãciune aduce putere în viaþa omului, ci numai rugãciunea cea
adevãratã...
...Rugãciunea cea adevãratã nu este cea pe care o fac oamenii în graba mare seara ori
dimineaþa pentru ca apoi toatã ziua sã trãiascã fãrã Dumnezeu... suduind sau vorbind tot felul
de vorbe rele ºi urîte...
Rugãciunea cea adevãratã nu sînt nici nesfîrºitele cerºeli cu care îºi fac unii rugãciunile.
Sînt unii care îºi închipuie cã cerul este o mare magazie de boi ºi vaci, de bani ºi averi, de
haine ºi maºini, pe care sã le scoatã cu rugãciuni pentru ei. Sînt unii pentru care cerul parcã
este o bancã din care vreau sã scoatã prin rugãciune tot felul de bani ºi bunãtãþi trecãtoare...
...Dar rugãciunea este mai înainte de toate a sufletului, ea trebuie sã cearã daruri
sufleteºti... Sã cearã pe Duhul Sfînt, sã cearã înþelepciunea care vine de Sus - sã cearã orice
lucru bun ºi desãvîrºit pentru mîntuirea sufletului...
Iatã statutele noastre ºi iatã armele noastre fraþii mei din Oastea Domnului...”
T-
Acestea sînt primele ºi ultimele schiþãri de statute pe care le-a formulat pãrintele Iosif
pentru societatea Oastea Domnului. Sînt într-adevãr niºte statute duhovniceºti pentru o
societate duhovniceascã, niºte îndrumãri evanghelice pentru o frãþietate evanghelicã în
Hristos, pentru o comunitate vie a Bisericii celei vii.
Nici mai tîrziu în cartea Ce este Oastea Domnului - el n-a mai schimbat nimic din duhul
celor scrise în aceste statute. A conturat poate mai puternic unele din pãrþile acestora, dar n-a
anulat nimic din esenþa lor.
Era deplin încredinþat cã numai în felul acesta poate sã meargã bine Lucrarea Oastei ºi
îºi va împlini fericit rostul ei de aluat evanghelic în þara noastrã ºi în biserica noastrã.
T-
Începînd de prin anii 1929-1930, cînd oficialitatea sibianã se hotãrî definitiv sã ia din
mîna pãrintelui Iosif conducerea Oastei ºi sã punã stãpînire pe toatã averea sa, - realizarea
acestui gînd ei îl vãzurã posibil numai prin ajutorul unor statute oficiale. Prin aceste statute
Oastea va trece în proprietatea bisericii ca o miºcare pornitã din sînul ei. Devenind a
bisericii Lucrarea duhovniceascã, vor deveni de la sine ale bisericii ºi bunurile ei materiale.
Ce uºor ºi ce legal vor pune mîna atunci pe tot - gîndeau cei ce puneau la cale aceste
planuri.
ªi repetau mereu de fiecare datã nevoia de a se face neapãrat statute pentru Oaste. Graba
aceasta devenea tot mai presantã ºi mai supãrãtoare pentru pãrintele Iosif.
În preajma împlinirii a 10 ani de Oaste ideea statutelor o îmbrãþiºaserã ºi cei de la
Bucureºti. Mitropolia le inspirase ºi lor marea nevoie a acestora “pentru bunul mers al Oastei.
Se încercaserã diferite forme, dar de fiecare datã sub cuvintele cele mai frumoase era ascunsã
cursa vicleanã... Pãrintele o vedea bine - ºi lupta ca Lucrarea Domnului sã nu cadã în ea,
intervenind cu corectãri care luptau sã înlãture primejdia morþii duhului Oastei.
ªi astfel proiectele cãdeau unul cîte unul. Ura împotriva pãrintelui care nu se lãsa bãgat
cu nici un chip în sacul acestor planuri - devenea din ce în ce mai mare, pe mãsurã ce creºtea
nerãbdarea celor cu planul. Mitropolitul Bãlan devenise atît de preocupat de acest lucru ºi atît
de supãrat de amînarea lui, încît cînd zãcea pãrintele Iosif la Geoagiu s-a dus personal pînã
acolo, spre a aranja pe loc totul.
T-
Dar Domnul zãdãrnicea de fiecare datã toate aceste proiecte ºi planuri, care þinteau
nimicirea vieþii duhovniceºti a Lucrãrii Sale ºi rãpirea camuflatã a bunurilor pãmînteºti ale
acesteia.
Pînã la urmã în aceastã încleºtatã luptã, bunurile veºnice au fost salvate, iar cele
trecãtoare pierdute.
Hristos a biruit în lupta contra literei. Duhul adevãrat ºi viu al Oastei a scãpat pe
totdeauna de cursa statutelor; e adevãrat cu un preþ atît de greu, dar a scãpat. Iar lui satan i
s-a îngãduit sã sugrume glasul tipografiei - ºi sã strãpungã cãlcîiul Lucrãrii Domnului,
rãpindu-i bunurile ei materiale.
Dar Dumnezeu lucreazã în timp. Cauza este încã în Mîna Lui - ºi nimeni nu poate ºti cum
va întoarce El lucrurile în viitor.
T-
Deci în 1934 lucrurile se gãseau în aceastã puternicã înfruntare inegalã: De o parte era
mitropolia care uza ºi abuza de dreptul ºi de poziþia ei apãrate de canoane ºi de dogme,
folosindu-se de toatã lumeasca ei putere uriaºã. Iar de cealaltã parte un slãbãnog sfînt, un
martir al muncii ºi al suferinþei, un nebun al lui Hristos care îºi aruncase pe altar toatã avuþia
fiinþei sale dinãuntru ºi dinafarã... ªi care acum îºi apãra solia pe care de la Hristos o primise
ºi în faþa Lui avea de rãspuns pentru ea.
Lucrarea Oastei este un mesaj Dumnezeiesc. Avuþia ei este mijlocul prin care se
rãspîndeºte acest mesaj cãtre cei la care este trimis. El, - trimesul ºi însãrcinatul lui Hristos
- are datoria sã le înalþe ºi sã le apere cu orice preþ. Fie chiar ºi cel al vieþii. Cît va avea
suflare de viaþã el n-are voie sã cedeze. Cît va avea ochi, n-are voie sã-i închidã. Cît va avea
grai, n-are voie sã tacã. El trebuie sã vegheze ºi sã se împotriveascã oricãror uneltiri. Dacã
el cedeazã, nimeni nu va mai fi în stare sã se împotriveascã ºi toatã înjghebarea aceasta sfîntã
- se va prãbuºi poate pentru totdeauna...
Nu, nu poate sã se învoiascã la uciderea unui viitor atît de minunat! Nu poate sã se
uneascã la stingerea Duhului Sfînt. Nu se poate face pãrtaº la nimicirea acestei cereºti
Lucrãri, tocmai el care nu uitã clipele zguduitorului început. Lumina ºi flacãra cerescului
vuiet din noaptea neuitatului An Nou...
Va vorbi smerit, duios, sfîºietor, - dar hotãrît! Ca o mamã ce-ºi vede copilul ameninþat
de o fiarã...
În aceastã opoziþie a constat toatã rãzvrãtirea pãrintelui Iosif.
În aceastã dureroasã împotrivire contra nimicirii sfintei Lucrãri Evanghelice primitã de
el prin solie cereascã de la Dumnezeu ºi trimisã atît de vãdit spre îndreptarea stãrilor din
biserica ºi poporul nostru. În asta stãtea toatã vina lui de moarte.
Dacã s-ar fi supus ºi ar fi acceptat sacrificarea Duhului, - ce uºor ºi repede s-ar fi fost
schimbat starea sa trupeascã. Ce slavã ºi ce înãlþare i-ar fi stat la îndemînã. Lumea dã
totdeauna slava ei, aceluia care i se închinã fãrã nici o împotrivire.
Dar dacã n-a putut vinde Lucrarea Domnului ºi nu s-a putut învoi la uciderea Duhului ei, -
a trebuit sã cunoascã ºi el calea calvarului, ocara ºi jertfa alãturi de Hristos, Domnul ºi
Mîntuitorul sãu pe care nu-L putea nesocoti ºi trãda.
T-
Însã mult mai înainte ca planurile sã se fi dat pe faþã în conflictul izbucnit la începutul
anului 1935, - prevestirea ºi pregãtirea acestuia se fãcea simþitã prin cele ce transpirau cînd
dintr-o parte din alta.
Satana cãuta oficializarea Oastei în toate pãrþile, ispitind cu statutele cînd pe unii cînd
pe alþii.
La Oradea se ºi fãcuserã niºte statute separate, - pentru Oastea din Bihor!
La Bucureºti ca ºi în alte pãrþi din þarã, încã se vãdeau aceste preocupãri.
Începuserã cam peste tot sã se arate zeloºii, foarte grãbiþi în a pune stãpînire asupra
Oastei, asupra muncii duhovniceºti a omului lui Dumnezeu, ºi a ºi-o împãrþi între ei spre a
trage fiecare cît mai multe foloase ºi laude pentru sine. Fãrã a-i cere nici mãcar de formã o
cît de micã pãrere aceluia care îºi investise munca ºi viaþa lui în aceastã Lucrare.
Sibiul mai gelos ca toþi aceºtia, din pricina întîietãþii pe care ºi-o pretindea la dreptul
asupra Oastei ºi din pricina lãcomiei de a înghiþi tot ce se strînsese acolo, - pregãtea marea
lui loviturã în cea mai mare grabã ºi tainã a statutelor sale prin care se va face singurul stãpîn
asupra Oastei ºi asupra întregii sale avuþii.
T-
Dar Duhul Domnului veghea ºi înºtiinþa. Înºtiinþãrile Lui începurã sã aparã tot mai
limpezi ºi tot mai hotãrîte.
De pe patul de boalã de la Davos sau de la Geoagiu, solul Domnului scrie mereu despre
primejdiile care vin.
Redãm mai jos deocamdatã douã dintre cele mai cunoscute din prevestirile sale de atunci
cu privire la aceastã primejdie. Le redãm atît pentru marele lor adevãr care se referea la cazul
special cu statutele, cît ºi pentru adevãrul ºi mai larg cu privire la întregul plan al Domnului
cu Lucrarea Sa.
Luaþi bine seama la marea ºi veºnica lor actualitate:
T-
1 - “Oastea Domnului este aflarea ºi vestirea lui Isus Cel Rãstignit.
Alfa ºi Omega, Începutul ºi Sfîrºitul Oastei, este Isus Cel Rãstignit. N-am fãcut absolut
nimic cu Oastea pînã n-am pironit în inima ºi în viaþa fiecãrui ostaº pe Isus Cel Rãstignit. Nu
vom avea decît ostaºi de nume ºi dezertori pînã cînd nu l-am atras pe fiecare ostaº statornic
lîngã Crucea lui Isus Cel Rãstignit... pînã ce nu l-am legat statornic de Crucea Golgotei cu
toate legãturile sufletului sãu ºi cu toate legãturile dragostei cereºti.
Oastea este aflarea lui Isus Cel Rãstignit, pentru cã cine L-a aflat cu adevãrat pe Isus Cel
Rãstignit (ºi s-a nãscut din nou prin El) are totul în Hristos, are dragoste, are rãbdare, are
smerenie, are bunãtate, are bucurie, are viaþã. Dar cine nu L-a aflat cu adevãrat, n-are nimic
- oricît i s-ar pãrea lui cã are.
...Oastea a ieºit din aflarea lui Isus Cel Rãstignit. Cînd a suflat întîia datã vîntul ceresc
peste Oaste, Oastea aceasta a fost o ceatã de copilaºi strînsã lîngã Crucea lui Isus Cel
Rãstignit. O seamã de suflete pe care Domnul le-a scos din lume ºi le-a strîns la picioarele
Crucii Lui. Oastea cea dintîi a fost dragostea cea dintîi, a fost Oastea copiilor lui Dumnezeu
care se întreceau în dragoste, în smerenie, în rugãciune, în jertfã. ªi aceasta trebuie sã rãmînã
pînã la sfîrºit Oastea Domnului.
Mã tot uit mereu duhovniceºte peste fronturile Oastei Domnului. ªi parcã nu-L vãd decît
pe Isus Cel Rãstignit. Parcã-l vãd mereu pe satan cum pîndeºte ºi cum îºi bate mereu capul
cum sã-L scoatã pe Isus Cel Rãstignit din Oaste. Cãci ºtie el necuratul cã o Oaste fãrã Isus
Cel Rãstignit nu mai este nici o primejdie pentru împãrãþia iadului. Diavolul doarme liniºtit...
lîngã o miºcare religioasã din care lipseºte Isus Cel Rãstignit.
ªi ah ce nu face diavolul ca sã ne fure pe Isus Cel Rãstignit. Sub îndemnul lui, lumea nu
se împacã cu o Oaste strînsã în jurul lui Isus Cel Rãstignit. Eu mã gîndesc de multe ori de ce
hulele ºi prigoanele se descarcã numai în capul Oastei. Cãci doar mai sînt ele ºi alte societãþi
religioase (ca Soc. Sf. Gheorghe, Soc. Femeilor Ortodoxe, etc.). De ce strigã lumea numai
dupã noi? - Pentru cã satana urlã numai acolo unde Îl simte pe Isus Cel Rãstignit.
Lumea s-ar împãca cu Oastea dacã am scoate din ea pe Isus Cel Rãstignit. Lumea s-ar
împãca cu orice alt fel de Oaste, afarã de cea vestitoare a lui Isus Cel Rãstignit.
Un frate preot scria anul trecut... cã Oastea a fost bunã la început pînã cînd se ocupa
numai cu propaganda contra beþiei. Dar de cînd le predicã oamenilor neºtiutori despre
naºterea din nou, a devenit primejdioasã ºi nu mai trebuie sprijinitã.
- Avem lipsã de Oaste - spun alþii - numai pentru sectari. Oastea e bunã numai acolo unde
sînt sectari (spre a lupta cu ea contra lor)...
- Noi am avut lipsã de Oaste acum cîþiva ani - spunea un înalt demnitar bisericesc din
Bucovina, - pentru cã pe atunci bîntuia cu furie sectarismul. Dar acum sectarii au slãbit - ºi
nu mai avem lipsã de ea.
- Oastea e bunã, spunea un frate preot, numai pentru a face public cu ea. Ce ne-am face
noi cu cercurile pastorale dacã n-ar fi ostaºii care vin la chemarea noastrã grãmadã ca oile?
- ªi alþii iarãºi vãd în Oaste o bunã nãdejde de cîºtig (1 Tim. 6, 5) pentru cã ostaºii
sînt evlavioºi ºi ascultãtori ºi cu punga.
T-
Adicã vedeþi ce se întîmplã ºi aici: Oastea e bunã numai ca o ciorovãialã cu sectarii... sau
numai pentru a face public cu ea... etc. Dar îndatã ce pãºeºti în lume cu o Oaste de renaºtere
sufleteascã, cu o Oaste vestitoare a lui Isus Cel Rãstignit, Oastea asta nu mai e bunã, e
primejdioasã.
Eu mã gîndesc la Fap. Ap. cap. 4, 18 cînd apostolilor Petru ºi Ioan li s-a poruncit sã nu
mai vorbeascã ºi sã nu mai înveþe în nici un chip pe oameni în Numele lui Isus. Sã vorbeascã
despre orice altceva, numai despre Isus nu. Dar apostolii au rãspuns cã noi trebuie sã
ascultãm mai mult de Dumnezeu decît de oameni (Fap. Ap. 5, 29) .
Precum se vede atacul lui satan era ºi pe atunci tot la fel cu cel de azi.
Cu Isus Cel Rãstignit Oastea a devenit o putere. ªi tocmai pentru asta este pînditã din
multe pãrþi, pentru multe scopuri ºi interese.
Dar primejdia cea mare de a-L pierde pe Isus Cel Rãstignit încã nu este asta cea care vine
dinafarã. O mai mare primejdie este cea care vine dinãuntrul Oastei. E primejdia ciocanelor.
E ispita de a ne pomeni una douã, cã ne lipseºte Isus Cel Rãstignit din adunãrile noastre.
Se þin adunãri mari ale Oastei în care nu se vorbeºte nimic despre Jertfa Crucii. Li se
vorbeºte ostaºilor despre toate - numai despre Isus Cel Rãstignit nu. Ostaºii aºteaptã fulgerãri
duhovniceºti, aºteaptã foc ceresc, - ºi li se dau alte lucruri care nu hrãnesc ºi nu rãmîn...
...Sînt înãuntrul Oastei unii care îºi bat capul veºnic dupã organizare, dupã ºefie, dupã
dorul de a comanda - în loc sã-ºi batã capul cu un singur lucru: copiii Oastei sã-L aibã tot mai
mult pe Isus Cel Rãstignit.
Este însã o primejdie ºi mai mare decît aceea de a-L pierde pe Isus Cel Rãstignit
dinãuntrul Oastei, din adunarea Oastei.
Este primejdia de a-L pierde pe Isus Cel Rãstignit dinãuntrul nostru, din inima noastrã.
Aceasta este primejdia cea adevãratã. Dacã e vorba de o primejdie pentru Oaste, aceasta este
una singurã: sã nu-L pierdem pe Isus Cel Rãstignit din inima noastrã, din viaþa noastrã. Pînã
cînd Îl avem pe Isus Cel Rãstignit înãuntrul nostru, Oastea va înainta biruitor. Toate
atacurile se vor zdrobi de Stînca Golgotei.
Apostolul Pavel avea o singurã grijã pentru fraþii lui: sã nu-L piardã fraþii pe Isus Cel
Rãstignit. Sã nu piardã duhul - ºi sã rãmînã cu litera. Stãpînit de grija aceasta strig ºi eu pe
fraþii mei: Fraþi ostaºi! Strajã pentru Isus Cel Rãstignit! Strajã sã nu-L pierdem pe Isus Cel
Rãstignit dinãuntrul nostru ºi dinãuntrul Oastei! Strajã sã nu ne fure satan pe Isus Cel
Rãstignit.
Mulþi din copilaºii Oastei, - furaþi de ispita trufiei - s-au ridicat de la picioarele Crucii ºi
cautã azi scaune de mãrire. ªi mulþi s-au rãcit ºi au pierdut dragostea dintîi.
Fraþii mei, înapoi la picioarele Crucii! În genunchi cu toþii la picioarele Crucii - aceasta
este Oastea Domnului. Plîngînd la picioarele Crucii - acesta este locul nostru în Oastea
Domnului. Puterea Oastei este Isus Cel Rãstignit. Pînã Îl avem pe El între noi, avem totul.
Cînd L-am pierdut pe El, am pierdut totul.
Sã nu uitãm apoi: Oastea Domnului nu este numai aflarea lui Isus Cel Rãstignit ci este
ºi vestirea Lui. Dacã cineva m-ar întreba aºa la repezealã ce este Oastea Domnului, eu i-aº
rãspunde scurt: Oastea Domnului este aflarea ºi vestirea lui Isus Cel Rãstignit. Un ostaº care
L-a aflat cu adevãrat pe Isus Cel Rãstignit. acela se face ºi un vestitor al Lui...
Fiecare ostaº sã fie, sã se facã, un vestitor înflãcãrat al lui Isus Cel Rãstignit...
T-
Rugãciune:
T-
Isuse Doamne, Preadulcele meu Mîntuitor, Îþi mulþumesc din tot sufletul meu cã m-ai scos
din lume ºi m-ai atras cu putere lîngã Crucea Rãstignirii Tale. Îþi mulþumesc cã ai fãcut din
mine un nebun pentru Tine ºi Evanghelia Ta.
Îþi mulþumesc cã pe mine, un vas slab ºi nevrednic m-ai ales sã-i chem ºi pe alþii la Tine,
la ospãþul mîntuirii, la Crucea Rãstignirii Tale.
Îþi mulþumesc cã ne-ai întîlnit în Tine, în dragostea Ta, pe atîþia fraþi ºi surori din tot
cuprinsul acestei þãri ºi de peste hotarele ei. Eu mã rog pentru mine ºi mã rog pentru ei sã ne
þii pînã la sfîrºit lîngã Crucea Rãstignirii Tale. Sã ne legi cu toate legãturile dragostei de
Crucea Rãstignirii Tale. Sã fim ºi sã ne facem niºte nebuni pentru Tine. Numai pentru Tine.
Sã nu vrem sã mai ºtim despre nimic altceva decît numai despre Tine Doamne ºi Crucea
Rãstignirii Tale.
ªi ne dã Isuse Doamne dar ºi putere sã Te vestim ºi altora. Sã ducem peste tot locul
vestea cea dulce cã Tu ai murit pentru noi toþi. Pe orice suflet care zace biruit de pãcate sã-l
chemãm sã Te afle pe Tine scãparea ºi mîntuirea noastrã a tuturor. Ca pe niºte copilaºi ai Tãi
þine-ne Isuse Doamne sub aripile Crucii Tale pînã în clipa cînd ne vei chema cu totul în
braþele Tale ca sã fim cu Tine în vecii vecilor. Amin”.
T-
2 - “Moara ºi piticul”, - cuvinte testamentare pentru viitorul Oastei Domnului.
Oastea Domnului este o inspiraþie ºi o creaþie spiritualã care a venit pe de-a-ntregul de la
Domnul de Sus. În creaþia aceasta Domnul a folosit un vas slab: a pus trîmbiþa în gura unui
umil preot care a chemat sub steagul Domnului pe toþi cei care de bunã voie s-au hotãrît sã
intre într-un rãzboi duhovnicesc. Creaþia Oastei a fost de la început un voluntariat cu luptãtori
voluntari în toate pãrþile þãrii.
ªi aceasta trebuie sã rãmînã Oastea Domnului; un voluntariat duhovnicesc care lucreazã

ºi activeazã în cadrele învãþãturilor din Biblie ºi bisericã.
S-au ivit însã tendinþe tot mai desluºite de a i se lua acestei miºcãri caracterul de
voluntariat pe care i l-a dat Domnul ºi de a o atrage cu totul în ceea ce se cheamã oficialitate.
Astfel episcopia de la Oradea a fãcut un statut “al societãþii cultural-religioase Oastea
Domnului” din eparhia Oradei. Scopul societãþii, între altele, fiind ºi combaterea relelor prin
armele luminii ºi ale culturii.
Faþã de aceastã încercare ºi faþã de toate încercãrile ce se vor mai face în viitor spre a face
din Oastea Domnului ceea ce n-a voit Stãpînul ºi Domnul ei, - am scris la 10 ani de Oaste
articolul de mai jos Moara ºi piticul, ca un fel de testament inspirat de la Domnul de Sus,
pentru viitorul Oastei.
...La þarã am vãzut odatã o jucãrie de care oamenii rîdeau. Lîngã roata unei mori de apã,
cineva fãcuse o pãpuºã în formã de pitic. Piticul avea mîini umblãtoare ºi era astfel aranjat
încît se pãrea cã el învîrtea roata morii. Se opintea piticul ca ºi cînd el ar purta moara. Dar
lumea rîdea de opintelile lui cã moara umbla prin revãrsarea ºi puterea apei: prin aceasta lucra
ºi piticul.
Rîdeam ºi eu atunci cu lumea. Dar azi vãd un adînc înþeles în ceea ce am vãzut atunci.
În moara ºi piticul de la þarã eu vãd azi o minunatã icoanã despre rostul meu în miºcarea
Oastei Domnului.
În Lucrarea Oastei Domnului eu sînt piticul care în aparenþã învîrt roata morii Oastei
Domnului. Dar moara Oastei nu merge prin opintelile mele, ci ea umblã ºi macinã prin
revãrsarea Duhului Sfînt, prin revãrsarea apelor vii. Piticul ar fi ridicol sã creadã cã moara
umblã prin opintelile lui - ºi tot atît de ridicol ar fi sã creadã ºi alþii acest lucru. În Oastea
Domnului, totul este revãrsarea Duhului Sfînt.
O, ce minune mare a fost ºi cu moara aceasta a Oastei.
Acum 11 ani, de sus de la munte se cobora spre Sibiu un om mic ºi nevoiaº. Unul care putea
zice cu psalmistul David: - eu sînt vierme nu om, ocara oamenilor ( P s a l m 2 1 , 6 ) . ªi
într-o bunã zi, piticul acesta se apucã ºi face o moarã. Nu era moarã aceasta ci mai mult un
fel de moriºcã de care fac copiii. ªi a stat multã vreme piticul lîngã moriºca aceasta (mai bine
de un an Oastea a avut numai cîþiva ostaºi pe toatã þara). Lumea zîmbea de pitic ºi de moriºca
lui (în primii ani, Oastea era peste tot un subiect de zeflemea).
Dar într-o bunã zi moriºca a început a creºte. Piticul a rãmas pitic dar moriºca a crescut.
Din moriºcã s-a fãcut moarã, iar din stropii de apã care o purtau, s-a fãcut un rîu de apã
curgãtoare. ªi a început moara aceasta sã macine bucate de hranã duhovniceascã. Pe an ce
trecea, i-a crescut apa ºi puterea de a mãcina.
Moriºca de acum 10 ani, azi este o moarã sistematicã, ce macinã grîu de hranã
duhovniceascã pentru o þarã întreagã.
În decurs de numai cîþiva ani Oastea Domnului a tipãrit ºi a rãspîndit prin þarã peste cinci
sute de mii de cãrþi, plus alte zeci de mii de Biblii ºi vreo ºase milioane de foi religioase.
Iatã ce a putut mãcina moara Oastei, prin darul ºi revãrsarea Duhului Sfînt.
Cine a zis cã Dumnezeu nu mai face azi minuni? Oastea Domnului este de la începutul
ei, o minune. N-a avut aceastã miºcare nici un om viguros, n-a avut nici fonduri, nici capital
de bani, nici subvenþii... A avut însã apã pe moarã, - a avut revãrsarea Duhului Sfînt. N-am
avut decît harul lui Dumnezeu, - ºi destul ne-a fost nouã acest har ( 2 C o r . 1 2 , 9 ) .
Oastea este o mãrturie despre cum lucreazã ºi azi în lume harul lui Dumnezeu folosind vase
umile ºi slabe.
10 ani de Oaste! Mã uit înapoi ºi vãd harul lui Dumnezeu care ne-a însoþit pas de pas. Vãd
grãuntele de muºtar care a crescut - nu prin cel care l-a sãdit, nici prin cel ce l-a udat - ci prin
harul lui Dumnezeu care l-a fãcut sã creascã (1 Cor. 3, 6-7) .
Ce va fi în viitor, nu este de competenþa noastrã a ispiti acest lucru. Oastea este a
Domnului ºi El va avea grijã de ea. Totuºi, în nopþile mele de veghe, adeseori tremur
gîndindu-mã la ziua de mîine. Oastea Domnului este o miºcare pronunþat duhovniceascã.
Moara ei umblã prin revãrsarea apelor Duhului Sfînt. Eu mã tem de ziua cînd moara aceasta
vã încãpea pe mîna unei mai scãzute înþelegeri duhovniceºti. Mã tem cã vor veni îndreptãri,
adaptãri, organizãri, - care vor lua apa de la moarã. Mã tem de îndreptãri care vor îndepãrta
duhul ºi va rãmînea litera.
Eu mã tem de ziua cînd se va retrage apa de pe moarã ºi moara Oastei va fi pusã la
încercare sã umble cu fonduri, cu comisii, cu comitete, cu conferinþe, etc.
Noi n-am avut nimic decît apã pe moarã. Mã tem de ziua cînd Oastea va avea de toate,
dar nu va mai fi apã pe moara ei.
Atunci Oastea ºi-a sfîrºit viaþa. Cînd se va retrage apa de pe moarã... cînd se va retrage
revãrsarea Duhului Sfînt, - Oastea îºi va fi pierdut viaþa. Atunci va rãmînea ºi ea numai cu
numele aºa cum creºtinii de azi poartã nume frumoase de sfinþi, dar faptele lor sînt de pãgîni.
10 ani de Oaste! De ce aº tãgãdui îngrijorarea ce o am pentru viitorul acestei miºcãri? La 10
ani de Oaste citesc urmãtorul apel:
Comitetul de direcþie al societãþii culturale religioase Oastea Domnului din eparhia
ortodoxã a Oradei, roagã pe calea aceasta pe toþi intelectualii români ortodocºi, clerici ºi
mireni, sã binevoiascã a se înscrie cu cîte o conferinþã în stil popular, la ºezãtorile culturale
pe care le organizeazã asociaþia, duminica dupã amiazã în cursul anului 1932-1933, pentru
membrii sãi din Oradea... în conformitate cu statutele Oastei.
Subiectele conferinþelor vor fi luate din Istoria Biblicã, Istoria Bisericeascã, Istoria
Literaturii Române, Istoria Naþionalã, Geografie, Economie, Moralã ºi Igienã...
T-
Oradea, la 7 octombrie 1932,
Preºedintele Oastei, Pompiliu Dan
(“Legea Rom.“ nr. 21 - 1932).
T-
Oaste cu conferinþe de geografie!... Oaste cu conferinþe de Igienã! Oaste cu conferenþiari
care n-au nimic cu fronturile Oastei... ºi toate acestea în conformitate cu statutele Oastei -
iatã sfîrºitul Oastei! Iatã o Oaste ce nu mai e Oaste!
Noi nu zicem cã aceste conferinþe n-ar fi bune. Departe de noi gîndul acesta. Numai cã
Oastea Domnului a fost înfiripatã în alt spirit. Ea îºi are rosturile ei pronunþat duhovniceºti.
Înhãmatã la alte treburi Oastea nu mai e Oaste.
10 ani de Oaste! De ce aº tãgãdui cã mã dor aceste semne ºi presemne rele? Ele vestesc
cã primejdia pentru viitorul Oastei nu vine din afarã ci dinãuntru. ªi cum sã tac cînd marea
rãspundere pe care o am faþã de aceastã Lucrare îmi porunceºte sã strig de pe acoperiºul
caselor?
Doamne Isuse, trimite Oastei Tale oameni plini de Duhul Sfînt. De 10 ani de Oaste
aceasta este rugãciunea noastrã cea mai fierbinte. Doamne Isuse, trimite oºtirii Tale oameni
plini de Duhul Sfînt...”
T-
(O. D. nr. 1 din 1 Ianuarie 1933 - la 10 ani de Oaste ºi Ce este O. D. pag. 206-218).
T-
Aºa se apropiau lucrurile atît dintr-o parte cît ºi din alta de marea ciocnire care avea sã
vinã curînd - ºi pe care cei ce împingeau lucrurile spre rãu nu numai cã n-au dorit s-o
ocoleascã ci chiar au cãutat-o.
Încã o datã: nu cã poporul nostru sau realitãþile noastre n-au fost gata pentru saltul fericit
pe care îl aducea Oastea Domnului, - ci îndrumãtorii acestui popor au fost potrivnici voii
înnoitoare a lui Dumnezeu. Ei au uneltit, respingînd cu ºtiinþa darul lui Dumnezeu.
Ei au chinuit ºi s-ar putea spune au ucis cu mîinile lor, pe trimesul ceresc care ne aducea
solia aceasta atît de vãdit cereascã. ªi care avea toate semnele unui trimes atît de vãdit ceresc.
- Ei s-au fãcut pe veci vinovaþi de douã crime în faþa lui Dumnezeu. A trimesului Sãu ºi a
Lucrãrii Sale.
Dar despre desfãºurarea mai departe a acestor lucruri, ca ºi despre a tuturor celorlalte,
vom mai vorbi în cartea a doua a acestei lucrãri.
T-
Cei nãscuþi din Duhul se cunosc dupã roadele Duhului. Cãci cel nãscut din cineva
seamãnã cu cel care l-a nãscut.
T-
Sf. Maxim Mãrturisitorul.
Noi trebuie sã fim pururea înarmaþi cãci mare este contra noastrã spre pildã rãzboiul cel
purtat de ochi, cel purtat de felurite pofte. Acest rãzboi trebuie sã-l cucerim.
T-
Omilia Evrei
Vrãjmaºul îþi întinde mreji
Vrãjmaºul îþi întinde mreji

pe veci în ele sã te legi
sã cazi din nou în rãu sã zaci
rãzboi cu el sã nu mai faci
- ºi pacea s-o alegi.
- Tu lupta însã n-o lãsa

cãci asta-i datoria ta
cît porþi al Domnului rãzboi
un pas sã nu te dai napoi
- ºi rob nu te lãsa.
De eºti ostaº al lui Isus

ºi Crucea Lui pe piept ai pus
pe urma Lui vei birui
naintea ta cît El va fi
- ne-nvinse piedici nu-s.
Nainte-n veci cu-acelaºi zel

sã biruieºti e sfîntul Þel
iubitul Domnului popor
Isus e-n veci Biruitor
- nainte dupã El!
Cel mai uºor lucru este sã te înºeli pe tine însuþi îngîmfîndu-te cu nesupunere ºi cu
neascultare,
ºi sã te socoteºti cã eºti bun, nefiind nimic.
T-
Sf. Grigore Teologul.
De nu primeºti
De nu primeºti nimic strãin

în duhul tãu ºi-n minte
lumina gîndului senin
îþi va luci-n cuvinte.
De nu-þi pãtezi cu nici un rãu

a cugetului unde
tot mai adînc lãuntrul tãu
sfinþirea-l va pãtrunde.
De nu-þi arunci nepãsãtor

clipita nici odatã
cu rod etern strãlucitor
duci viaþa ta-ncãrcatã.
De nu-þi laºi fraþii-ndureraþi

sã plece sau s-aºtepte
mereu mai drept ai sã strãbaþi
cãrãrile-nþelepte.
De nu-þi laºi duhul ispitit

sã cadã-n neascultare
în chip curat ºi liniºtit
te-mbraci spre sãrbãtoare.
De nu te-abaþi din legãmînt

ci-l þii în gînd ºi-n faptã
nu ºtie minte ºi cuvînt
ce slavã te aºteaptã.
1914
IANUARIE FEBRUARIE MARTIE
1 2 3 4 1 1
5 6 7 8 9 10 11 2 3 4 5 6 7 8 2 3 4 5 6 7 8
12 13 14 15 16 17 18 9 10 11 12 13 14 15 9 10 11 12 13 14 15
19 20 21 22 23 24 25 16 17 18 19 20 21 22 16 17 18 19 20 21 22
26 27 28 29 30 31 23 24 25 26 27 28 23 24 25 26 27 28 29
30 31
APRILIE MAI IUNIE
1 2 3 4 5 1 2 3 1 2 3 4 5 6 7
6 7 8 9 10 11 12 4 5 6 7 8 9 10 8 9 10 11 12 13 14
13 14 15 16 17 18 19 11 12 13 14 15 16 17 15 16 17 18 19 20 21
20 21 22 23 24 25 26 18 19 20 21 22 23 24 22 23 24 25 26 27 28
27 28 29 30 25 26 27 28 29 30 31 29 30
IULIE AUGUST SEPTEMBRIE
1 2 3 4 5 1 2 1 2 3 4 5 6
6 7 8 9 10 11 12 3 4 5 6 7 8 9 7 8 9 10 11 12 13
13 14 15 16 17 18 19 10 11 12 13 14 15 16 14 15 16 17 18 19 20
20 21 22 23 24 25 26 17 18 19 20 21 22 23 21 22 23 24 25 26 27
27 28 29 30 31 24 25 26 27 28 29 30 28 29 30
31
OCTOMBRIE NOIEMBRIE DECEMBRIE
1 2 3 4 1 1 2 3 4 5 6
5 6 7 8 9 10 11 2 3 4 5 6 7 8 7 8 9 10 11 12 13
12 13 14 15 16 17 18 9 10 11 12 13 14 15 14 15 16 17 18 19 20
19 20 21 22 23 24 25 16 17 18 19 20 21 22 21 22 23 24 25 26 27
26 27 28 29 30 31 23 24 25 26 27 28 29 28 29 30 31
30
Calendar cu anul naºterii fratelui Traian Dorz

Pag. 310 Istoria - Vol. 1 - Cap. 23 - La zece ani de Oaste
Cap. 23
La zece ani de Oaste
e greu lucru este totuºi sã te apuci sã scrii istorie! Trebuie sã vezi o mie de lucruri
C în acelaºi timp ºi sã mergi cu toatã urzeala acestor o mie de fire în aºa fel încît în
pînza istorisirii sã nu laºi goluri ºi spãrturi pe care sã fie nevoie a te întoarce pe urmã sã le
umpli ºi sã le cîrpeºti.
Despre vremea cînd n-ai ce spune, e mai uºor sã vorbeºti.
Dar despre vremile cînd se întîmplã fapte neobiºnuit de mari ºi necrezut de multe în
acelaºi timp, - cum sã vorbeºti ca sã nu pierzi nimic? Cum sã le însemnezi ca nu numai sã nu
se uite, dar cei care vin în urmã, sã-ºi poatã da bine seama cît de grele de conþinut au fost
acele zile... ªi cît de strãlucit era mesajul lor!
Despre oamenii care nu fac nimic, este uºor sã scrii. Vorbele cele mai late acopãr de cele
mai multe ori vieþile cele mai înguste. ªi laudele cele mai mari, fiinþele cele mai mici.
Dar despre oamenii rari, despre vieþile neobiºnuite, despre purtãtorii unei solii unice
într-o generaþie, într-o epocã, într-o lume, - cum sã poþi sã spui totul? Cînd orice clipã a lor
este plinã de realizãri una mai mare ca alta, cînd orice cuvînt al lor este o aºchie de aur, cînd
ei nu merg ca ceilalþi oameni prin iarba cenuºie a nimicurilor, ci pãºesc uriaº din munþi în
munþi mai aproape de cer decît de pãmînt, - cum sã poþi sã nu pierzi nimic? Ar trebui sã fii
tu însuþi un uriaº ca sã poþi urmãri pe un astfel de om!
Noi sîntem obiºnuiþi cu oameni care cînd sufãr chiar ºi numai o durere de cap sau de un
dinte, - umplu lumea cu vãicãreli ºi nu mai sînt în stare sã lucreze chiar nimic!... Atunci cum
sã poþi înþelege în de-ajuns ºi cum sã poþi spune cît de mare trebuie sã fi fost puterea sau
credinþa sau rãbdarea - aceluia care - în mijlocul celor mai grele suferinþe fizice ºi morale, -
a lucrat totuºi cît n-au fost în stare sã facã o mie de uriaºi sãnãtoºi?
Noi sîntem obiºnuiþi cu oameni care sesizeazã doar lucrurile care se vãd, desprind doar
înþelesuri care izbesc, trãiesc doar într-un prezent mãrginit ºi se miºcã doar într-un orizont
al lor... Pe aceºtia îi poþi cuprinde oricît ar fi ei de sus puºi... Dar cum sã poþi cuprinde pe cei
ce vãd înãuntrul lucrurilor pînã în substratul lor cel mai profund?
Istoria - Vol. 1 - Cap. 23 - La zece ani de Oaste Pag. 311
Cum sã urmãreºti pe cei ai cãror ochi pãtrund pînã în cel mai ascuns adevãr, care trãiesc
în prezentul ºi în viitorul întregii lor generaþii ºi se miºcã pe orizontul întregului Univers?
Un astfel de om era pãrintele Trifa. O astfel de istorie este istoria lui. El a trecut prin faþa
ochilor noºtri uimiþi ca un fulger ceresc despicînd în douã întunericul gros al pãcatului
dinainte ºi de dupã el. Pînã sã ne dumirim, pînã sã ne minunãm de apariþia lui, - a ºi dispãrut.
I-a rãmas în urmã numai umbra luminoasã, în zarea cãreia mai bîjbîim încercînd ca sã ne
potrivim ºi noi paºii pe urmele lui Hristos pe care ni le-a descoperit abia el - ºi de care eram
complet strãini înainte.
Cu cît privim mai mult chipul acestui mare sfînt al lui Hristos care a trãit într-unul din
veacurile cele mai netrebnice ºi în anturajul unora dintre oamenii cei mai înguºti ºi mai
mici, - cu atîta fãptura lui creºte tot mai uriaºã în faþa noastrã. ªi mesajul adus de el, apare
tot mai divin ºi mai etern!
O, dacã un astfel de om ar fi apãrut într-un popor mai treaz! ªi dacã un astfel de glas s-ar
fi ridicat într-un timp mai prietenos. ªi dacã o astfel de luminã ar fi apãrut într-un orizont mai
larg... Cu cît mai mulþi oameni s-ar fi împãrtãºit din harul Dumnezeiesc venit prin el! Cu cît
mai limpede ºi mai binevoitor ar fi fost înþeles mesajul sãu! ªi cu cît mai binefãcãtoare s-ar
întinde peste viitorime lumina mîntuitoare ºi apropiatã care ni se adusese prin el!
De aceea condeiul meu atît de nepriceput ºi de nepregãtit cere din nou ºi din nou iertare
pentru toate greºelile ºi scãpãrile lui. Deºi am trãit o vreme în aceastã luminã, ochii mei erau
atît de puþin pregãtiþi s-o vadã încît atunci cînd erau în faþa lor n-au putut desluºi din ea
aproape nimic.
Era printre noi... Lucram cu el, mergeam cu el, vorbeam cu el - ºi totuºi pãrea atît de ireal
încît dupã ce nu l-am mai vãzut, aproape cã ne îndoiam pînã ºi de mãrturia simþurilor noastre
cu care ne atinsesem de lumina încã nedesluºitã a existenþei lui!
O, cît de cutremurãtor de mult s-a asemãnat istoria ºi fiinþa omului acestuia, cu istoria ºi
cu Fiinþa pãmînteascã a Mîntuitorului sãu Isus despre care a vorbit atît de fascinant - ºi cu
care s-a identificat atît de total ºi în viaþa ºi în moartea lui!
T-
Popasul scurt de 10 ani într-o astfel de istorie a cãrei întindere în viitor nimeni n-o poate
întrevedea, - nu poate însemna cine ºtie ce mare lucru. Dar într-o viaþã al cãrei capãt era atît
de uºor de întrevãzut ºi într-o lume atît de neobiºnuitã cu aºa ceva, - însemna foarte mult.
Însemna mult, mai ales pentru cã erau primii zece ani. Primii ºi cei mai din greu rãzbiþi.
Lupta cu durerile naºterii. Apoi lupta cu inerþia sufletelor. Apoi lupta cu împotrivirile
diavolului. Apoi lupta cu þepuºul cumplit al suferinþelor fizice, - toate acestea erau atît de
mari încît nu fiecare an ci fiecare clipã chiar, - era o rãscruce ºi o întrebare de viaþã sau de
moarte.
Iatã de ce la acest prim jubileu din viaþa Oastei ºi a începãtorului ei ne vom apleca ceva mai
adînc ºi mai mult asupra semnificaþiei acestora. ªi fiind primul Eben-Ezer - primul stîlp de
aducere aminte, - prima piatrã mai mare aºezatã pe drumul Oastei spre Canaanul ceresc, ne
vom aºeza ºi noi lîngã ea ºi descoperindu-ne frunþile ºi inima, ne vom opri cu luare aminte
ºi rugãciune împreunã cu pãrintele Iosif ºi cu cei de atunci, la acest hotar.
T-
Fraþii mei ºi surorile mele - de astãzi, de mîine ºi de totdeauna - eu vã rog sã ne oprim
o clipã cu toþii ºi sã ne ascultaþi acum ce vreau sã vã spun ºi eu de la Domnul, despre drumul
acesta pe care îl facem ºi pe care primii paºi ai noºtri i-am fãcut împreunã cu ultimii ai lor,
ai înaintaºilor noºtri minunaþi...
Noi nu sîntem începãtorii acestei Lucrãri, - noi sîntem continuatorii ei.
Noi nu am croit acest drum; - el era croit cînd noi am venit la el.
Noi nu am fixat felul cum trebuie sã umble, sã lupte, sã înveþe ºi sã creadã mulþimea de
suflete care erau rînduite sã-ºi afle mîntuirea lor ºi sã-L mãrturiseascã pe Hristos Domnul -
în aceastã Lucrare cu acest nume frumos. - Acest fel l-a fixat Duhul Domnului care i-a grãit
numai lui întîi.
Nu noi am dus greul luptelor începutului!
Nu noi i-am primit fulgerul din cer al Duhului Sfînt!
Nu noi, nici unul din noi n-am primit însãrcinarea începutului - ci el a primit scînteia din
cer, el, acela despre care ºi timpul ºi faptele mãrturisesc cutremurãtor cã era un trimes
Dumnezeiesc!
El le-a primit. ªi prin el ni s-au dat ºi nouã apoi toate acestea. El a fost acela care, ºtiind
de unde a venit ºi Cine este Acela care l-a chemat ºi l-a trimes zicîndu-i: Du-te ºi spune! -
a venit ºi ne-a spus!...
Întîi l-au ascultat alþii, pãrinþii ºi fraþii noºtri... ªi ce minunatã a fost ascultarea lor! Ei au
venit cu dragã inimã în jurul trimesului ceresc. Ei au fost martorii patimilor ºi ai bucuriilor
din primii ani. Ei au trãit zguduitor toate luptele ºi jertfele primilor paºi. Au pus umãrul la
primele sarcini. Au sîngerat pentru primele izbînzi. Au cîntat pentru primele bucurii.
Dintre ei s-au ales marii viteji care l-au ajutat, care l-au mîngîiat, care ºi-au adus cu tot
sufletul ºi fiinþa lor sudoarea, lacrimile ºi sîngele la aceste biruinþe.
Ce limpede vedeau ei Þinta! - ªi ce frumos, ce uniþi ºi ce statornici pãºeau ei spre Ea!
În cele de pînã aici ne-am strãduit sã dãm o imagine cît mai clarã asupra acestui lucru.
Pentru ca cei de azi sã aibã la ce privi. ªi sã încerce a-ºi regãsi în conºtiinþa lor înºiºi starea
în care sînt, faþã de cei de atunci.
T-
De atunci pînã astãzi s-au scurs patruzeci de ani... O perioadã cît o viaþã ºi cît un drum
prin pustiu...
Noi cei care am pornit pe drumul lor sau pe urmele lor... Noi cei care ne-am ataºat pe
parcurs la aceastã ceatã cãlãtoare spre Cer... Noi cei care de bunãvoie am luat acest nume, am
îmbrãcat aceastã uniformã ºi am pus legãmîntul de supunere ºi credinþã faþã de Dumnezeu pe
acest steag ºi pe aceste rînduieli ale acestei Sfinte Oºtiri - noi toþi, sã luãm aminte acum, cu
tot sufletul ºi cu toatã teama, la ceea ce vedem ºi auzim la acest popas de 10 ani...
Sîntem noi oare acum niºte urmaºi, niºte continuatori vrednici care ne regãsim
conºtiincioºi pe drumul lor, - sau sîntem niºte fii nevrednici care am pãrãsit acest drum ºi
luptãm sã-i abatem pe alte cãi ºi pe alþi fraþi ai noºtri care încã mai sînt pe el?
De la popasul celor cincizeci de ani de acum - sã privim înapoi spre popasul primilor 10
ani. ªi în lumina lui, sã ne vedem starea noastrã de azi. ªi în cutremurul lui sã luãm hotãrîrile
care ni se impun...
T-
Vom reda, pe cît se poate, momentul jubiliarului de atunci.
Despre el ni s-au pãstrat cîteva dovezi luminoase în foaia Oastea Domnului nr. 1 din 1
Ianuarie 1933 - numãr festiv, la aniversarea de 10 ani.
Le spicuim la rînd. Citiþi-le pe îndelete ºi luaþi bine aminte la ele ca sã vedeþi fiecare unde
sînteþi acum faþã de atunci. La urmã, îmi voi spune ºi eu mãrturia mea ºi cuvîntul meu!...
T-
Sã-l ascultãm acum numai pe trimesul lui Dumnezeu cel care a primit solia Oastei direct
din Mîinile lui Dumnezeu. Ce spune el despre aceasta dupã trecerea celor 10 ani?
T-
“La 10 ani de Oaste: - o rugãciune.

T-
Isuse, Preadulcele meu Mîntuitor! Un suflet umil ºi pãcãtos se apleacã în faþa Crucii
Tale... un vas mic ºi slab pe care l-ai folosit într-o Lucrare atît de mare.
Sînt 10 ani, Isuse Doamne, de cînd foloseºti acest vas netrebnic. Ce aº putea spune la
acest hotar decît sã mã aplec plîngînd la picioarele Crucii Tale. Ce-aº putea spune decît sã-mi
plîng cu lacrimi pãcatele mele ºi nevrednicia mea. Ce-aº putea face decît sã mã rog cu lacrimi
fierbinþi, pentru pãcatele mele sã nu pãrãseºti Lucrarea Ta.
Plîngînd mã aplec în faþa Crucii Tale ºi cu lacrimi fierbinþi Îþi mulþumesc cã m-ai ajutat
sã Te aflu pe Tine. Tot ce s-a fãcut în aceºti 10 ani, aceasta este: cã m-ai ajutat sã Te aflu pe
Tine... m-ai învrednicit sã gust din dragostea ºi viaþa Crucii Tale ºi m-ai trimes prin lume sã
chem ºi pe alþii la ospãþul acesta.
La 10 ani de Oaste, toþi ostaºii Tãi din þara aceasta stãm strînºi în jurul Crucii Tale. Stãm
aplecaþi la picioarele Crucii Tale în rugãciune de mulþumire cã nu ne-ai lãsat sã intrãm în
pãmînt mai înainte de a Te afla ºi a Te cunoaºte cu adevãrat pe Tine, Mîntuitorul nostru. Ne
aplecãm la picioarele Crucii Tale cu rugãciunea fierbinte ºi stãruitoare sã ne þii pînã la sfîrºit
în acest loc sfînt... sã picure peste noi neîncetat Sîngele Iertãrii... ca sã murim cu totul faþã
de lume ºi sã trãim cu totul numai pentru Tine.
Ne aplecãm în faþa Crucii cu rugãciune de mulþumire pentru toate cîte ne-a fãcut nouã
Domnul.
“Aºa sã zicem toþi cei rãscumpãraþi de Domnul... cei pe care ne-a adunat de la rãsãrit ºi
de la apus, de la miazãnoapte ºi de la miazãzi. Prin pustie fãrã apã rãtãceam, flãmînzi ºi
setoºi eram... sufletul nostru lîncezea ºi nu gãseam nici o cetate unde sã putem locui...
Sufletul nostru se dezgustase de orice hranã, ºi eram lîngã porþile morþii... Atunci în
strîmtorarea noastrã strigarãm cãtre Domnul ºi El a auzit strigarea noastrã ºi ne conduse pe
calea dreaptã ca sã ajungem la cetate de locuit... Scosu-ne-a din întuneric ºi din umbra morþii
ºi rupt-a lanþurile noastre... El a prefãcut pustiul nostru în iaz ºi pãmîntul uscat în izvoare de
apã... Sã mulþumim Domnului pentru bunãtatea Lui, pentru minunile ce le-a fãcut cu noi”
(Psalm 107) .
Îþi mulþumim, Preabunule Doamne, pentru toate cîte ne-ai fãcut nouã, pãcãtoºilor. Noi în
lume eram ºi Tu din lume ne-ai scos. Morþi eram ºi prin Jertfa Ta cea Sfîntã ne-ai înviat.
Pierduþi eram ºi ne-ai aflat. Muþi eram ºi azi grãim. Orbi eram ºi azi vedem. Ologi eram ºi
azi umblãm. Surzi eram ºi azi auzim. Slãbãnogi eram ºi azi facem armatã în Oastea Ta.
Îþi mulþumim Preascumpul nostru Mîntuitor, cã prin noi, nevrednicii ºi pãcãtoºii, se aratã
în lume puterea Evangheliei Tale ºi minunile pe care le face ºi azi credinþa în Fiul lui
Dumnezeu. Fã din noi Isuse Doamne niºte nebuni pentru Tine. Fã-ne niºte mãrturisitori ai Tãi
ºi ajutã-ne sã Te vestim ºi altora prin vorbele noastre, prin faptele noastre, prin purtãrile
noastre, prin toatã viaþa noastrã.
Îþi mulþumim Isuse Doamne cã prin noi, niºte vase slabe ºi netrebnice, ai pornit în lume
rãzboiul cel sfînt. În mîna noastrã cea slabã ai pus steag, în gura noastrã cea pãcãtoasã ai pus
trîmbiþã ºi mijlocul nostru cel ºubred cu sabia l-ai încins, învrednicindu-ne sã luptãm pentru
Împãrãþia lui Dumnezeu.
A Ta este Doamne Oºtirea aceasta - du-ne la biruinþã. Tu eºti Regele nostru ºi noi sîntem
ostaºii Tãi. Ai Tãi sîntem, nu ne pãrãsi, cãci fãrã de Tine nu putem face nimic. Fã Tu Doamne
sã simþim clipã de clipã Prezenþa Ta în fronturile cele dinãuntrul nostru ºi în cele dinafarã de
noi.
Isuse Doamne, sîntem în drum spre Canaan... prin pustie... prin þara luptelor. Dã-ne
neîncetat apã din stîncã, manã din cer ºi biruinþã asupra lui Amalec (firea cea veche).
Condu-ne cu stîlp de foc ºi nor luminos ca sã pãºim înainte cîntînd, luptînd ºi biruind - pînã
vom trece Iordanul ºi vom intra în Canaanul ce ni l-ai pregãtit ca sã trãim cu Tine în vecii
vecilor. Amin.
Duhule Sfinte, de viaþã Fãcãtorule! Tu ne-ai strîns de prin vãile acestei lumi într-o Oaste
foarte mare. Din niºte oase goale Tu ai fãcut niºte fiinþe vii. (Ezechiel 37) .
Din suflarea Ta, prea binecuvîntat Vînt Ceresc, a ieºit Oastea aceasta. Din suflarea Ta trãieºte
ºi prin suflarea Ta biruieºte.
Duhule Sfinte! Suflã din cele patru vînturi peste noi cã sã fim cu adevãrat o Oaste de
biruitori!”
T-
“La 10 ani de Oaste” - o mãrturisire.
“Cãci n-am avut de gînd sã ºtiu între voi altceva,
decît pe Isus Cel Rãstignit” (1 Cor. 2, 2) .
T-
Multe ar fi de spus la împlinirea celor 10 ani de Oaste. Fãrã îndoialã, binefacerile acestei
binecuvîntate miºcãri sînt multe. Eu însã le rezum pe toate într-una singurã: Oastea L-a fãcut
ºi Îl face cunoscut pe Isus Cel Rãstignit. Oastea L-a adîncit în sufletul poporului nostru pe
Isus Cel Rãstignit ºi Jertfa Lui cea Sfîntã. Toate roadele Oastei rãsar din acest izvor. ªi toate
roadele de viitor ale Oastei vor rãsãri din adîncirea acestui izvor.
Isus Cel Rãstignit! Acesta a fost programul meu în cei 10 ani de Oaste ºi acesta e
programul Oastei. Nu e un program nou acesta. L-am aflat gata ºi l-am luat gata de la
Dumnezeiescul apostol Pavel.
Nimenea dintre muritorii pãmîntului nu L-a înþeles ºi nu L-a adîncit atît de mult pe Isus
Cel Rãstignit ca apostolul Pavel. ªi nimeni nu L-a vestit cu atîta putere ca el. L-a vestit în
prigoane, în strîmtorãri, în bãtãi; L-a vestit din temniþã, legat în lanþuri (Filip. 1, 7) .
ªi nimeni dintre muritorii pãmîntului nu L-a apãrat pe Isus Cel Rãstignit cu atîta îndãrãtnicie
ºi vitejie ca ap. Pavel. De cînd e pãmîntul acesta ºi pînã va fi - n-a avut Golgota un paznic
atît de vigilent ºi atît de viteaz ca ap. Pavel.
De cîte ori era vorba de tãierea împrejur , de carne, de litera legii, ap. Pavel era
de o îndãrãtnicie extraordinarã. Îl înfruntã pe ap. Chifa, pune sub anatemã pe cei ce predicã
o altã Evanghelie (pe cea cu litera legii)... nu cruþã nimic ºi pe nimeni (Gal.1, 8) .
Se dãdea pe atunci o aprigã luptã între lege ºi har, între literã ºi duh, între Vechiul ºi
Noul Testament. În aceastã luptã, ap. Pavel îi apãrã pe cei nãscuþi din nou. Îºi apãrã pe
copilaºii lui pe care îi nãscuse din nou (Gal. 4, 19) . Îi apãrã faþã de primejdia cu tãierea
împrejur. cu litera legii, cu întoarcerea la acele învãþãturi începãtoare, slabe ºi sãrãcãcioase
(Gal. 4, 9-10) .
Aceastã luptã se dã ºi azi. Cãci ispititorul îºi bate neîncetat capul cu un singur lucru: sã-L
scoatã pe Isus Cel Rãstignit din viaþa creºtinilor ºi din frãmîntãrile mîntuirii noastre. El umblã
neîncetat sã fure mierea ºi sã lase fagurii; sã fure duhul ºi sã lase litera; sã fure miezul ºi sã
lase gãocile.
În ºcoala ap. Pavel am învãþat ºi eu sã fiu un îndãrãtnic vestitor ºi apãrãtor al lui Isus Cel
Rãstignit ºi pînã voi pleca din aceastã lume nu vreau sã ºtiu despre altceva decît sã-L vestesc
pe Isus Cel Rãstignit ºi Jertfa Lui cea Sfîntã.
Puterea Oastei este Isus Cel Rãstignit. Pînã Îl avem pe El între noi ºi în noi - avem totul.
Cînd L-am pierdut pe El - am pierdut totul.
Toate silinþele noastre sã fie strînse mereu în acest punct: sã nu-L pierdem pe Isus Cel
Rãstignit. Sã nu pierdem miezul ca sã rãmînem cu gãocile; sã nu pierdem duhul ca sã
rãmînem cu litera.
Sînt 10 ani de Oaste. Sînt zece ani de cînd mã topesc în aceastã Lucrare. ªtie Bunul
Dumnezeu. Poate nu e departe vremea cînd Domnul mã va chema acasã. Dacã e vorba sã las
vreun cuvînt pentru Oaste ºi fraþii ostaºi... dacã e vorba sã las vreun testament pentru Oaste
ºi fraþii ostaºi, apoi acela este cel de la 1 Cor. 2, 2: Cãci n-am avut de gînd sã ºtiu între voi
altceva decît pe Isus Cel Rãstignit.
T-
“Jubileul meu de 30 de ani de boli ºi suferinþe”.
T-
Odatã cu 10 ani de Oaste, eu îmi serbez ºi jubileul meu de 30 de ani de boli ºi suferinþe.
Sînt 30 de ani de cînd am trecut ºi trec mereu prin spitale, sanatorii, operaþii, prin nesfîrºite
încercãri, frãmîntãri ºi suferinþe. Dacã poate zice cineva cã nimica bun nu este în carnea mea
(Rom. 7, 18) - apoi acela sînt eu...
...30 de ani de boli ºi suferinþe! Mã uit îndãrãt peste viaþa mea ºi vãd acest jubileu frînt
în douã. În mai bine din jumãtatea lui, vedeam în suferinþã un diavol negru, un blestem, o
soartã vitregã de care umblam sã scap. Abia dupã 15 ani am aflat cã diavolul era un înger ºi
blestemul o binecuvîntare.
Suferinþa este cea mai scumpã ºi cea mai dulce binecuvîntare de care Domnul m-a
învrednicit. Este îngerul ceresc care m-a trimis în braþele Domnului ºi mã þine în braþele Lui.
Prin suferinþã trãiesc, prin ea muncesc. Prin ea a vorbit cerul cu mine ºi prin ea vorbesc ºi
eu cu cititorii mei. Dacã este ceva ce place în cãrþile Oastei, apoi acel ceva Duhul Sfînt l-a
pus acolo prin suferinþã. Suferinþa a fost mierea care a uns cãrþile Oastei...
...O, sfîntã suferinþã, însoþeºte-mã pînã la marginea mormîntului. Þine-mã neîncetat mai
lîngã Domnul meu pînã în clipa cînd mã voi preda cu totul ºi pentru totdeauna în braþele Lui”.
T-
“De ce ne urãºte “Saul”?
T-
O viaþã întreagã l-a urît Saul pe David ºi l-a prigonit. De ce?
Ne spune Biblia! Pentru cã dupã înfrîngerea lui Goliat, la reîntoarcere, lui David i s-a
fãcut o manifestaþie de simpatie. A fost primit cu sunete de timpane ºi alãute ºi cîntau femeile
ºi ziceau:
Bãtut-a Saul cu miile
ºi David cu zecile de mii.
T-
“ªi s-a mîniat Saul foarte - spune Biblia - ºi n-a plãcut în ochii lui cuvîntul acesta... ºi s-a
uitat rãu Saul la David din ziua aceea” (1 Samuel 18, 7-8) .
Despre Saul ne spune Biblia cã era muncit de un duh rãu. Îl chinuia duhul cel rãu ºi
drãcesc al zavistiei ºi invidiei. O viaþã întreagã l-a chinuit pe Saul acest duh rãu ºi aproape
o viaþã întreagã a suferit David atacurile acestui duh...
Oastea Domnului este ºi ea un mic David care a dat cu praºtia o puternicã izbiturã
diavolului Goliat. Dar duhul cel rãu al zavistiei nu se poate bucura de acest lucru. Oriunde
se ridicã ºi azi cîte un viteaz al Domnului ºi se mãsoarã cu Goliat - acolo îndatã rãsuflã ºi azi
duhul cel rãu al zavistiei. De 10 ani e prigonitã mereu ºi Oastea de acest duh rãu. Ba cã
sîntem farisei, ba cã nu trebuie sã purtãm numele de ostaºi, ba cã nu trebuie sã cîntãm. Sînt
ºi azi Sauli care nu pot suferi cîntecele de bucurie ºi biruinþã a celor ce se mãsoarã cu Goliat.
Pe cei munciþi de acest duh rãu al zavistiei, sã-i domolim cu cîntecele iubirii noastre, aºa cum
David îl domolea pe Saul cu cîntecele harfei sale (1 Samuel 16, 23) .
Iubiþilor fraþi ostaºi! Sunaþi din harfa sufletului vostru cîntecul cel dulce al dragostei
creºtine. Faceþi sã se audã pe tot locul cîntecul cel dulce al dragostei noastre. Cu vraja acestui
cîntec veþi putea domoli ura celor mai mulþi Sauli.
T-
“Pînã aici ne-a ajutat nouã Domnul”.
(1 Samuel 7, 12) .
T-
Iatã, un loc din Biblie foarte potrivit la plinirea celor 10 ani de Oaste.
În luptele contra filistenilor pentru cucerirea completã a Canaanului, israelienii ajunseserã
pînã la Bethor, unde i-au bãtut pe filisteni.
“ªi a luat Samuel o piatrã - spune Biblia - a pus-o între Miþpa ºi ªen, ºi i-a pus numele
Eben-Ezer, adicã piatrã de ajutor, zicînd: pînã aici ne-a ajutat nouã Domnul”
(1 Samuel 7, 12) .
Pînã aici ne-a ajutat ºi nouã Domnul în cei 10 ani de Oaste. În lupta pentru Împãrãþia lui
Dumnezeu ºi mîntuirea sufletelor noastre - pînã aici am ajuns.
Lîngã o piatrã de ajutor poposim ºi noi - iar piatra (stînca) noastrã este Hristos
( 1 C o r . 1 0 , 4 ) . Domnul este Stînca noastrã, cetatea noastrã, izbãvirea noastrã,
biruinþa noastrã (2 Sam. 22, 2) .
În lupta pentru Împãrãþia lui Dumnezeu, multe izbeliºti am avut. ªi vom mai avea, cãci
nu este oaste fãrã rãzboi ºi nici biruinþã fãrã luptã. Noi însã vom pãºi cu bãrbãþie înainte.
Scumpii mei fraþi ostaºi! Sã luptãm înainte cu vitejie cãci cu noi este Dumnezeu. Orice
împotriviri s-ar ridica împotriva noastrã, sã luptãm înainte cãci cu noi este Dumnezeu. Oastea
Domnului luptã cu îndîrjire pentru drepturile lui Dumnezeu în lume - ºi ea trebuie sã învingã.
În fruntea noastrã stã Isus Biruitorul. ªi dacã El este cu noi - cine poate fi contra noastrã?
T-
Isus Regele Cel Mare
ªi-a pus Oastea în miºcare.
T-
Dacã Oastea e a Lui ºi El a pus-o în miºcare - cine poate sta contra noastrã?
La plinirea celor 10 ani de Oaste, sã ne închinãm steagurile ºi sufletele în faþa Marelui
nostru Rege ºi Împãrat.
În faþa Ta cãdem ºi Þie Doamne ne rugãm. Rãmîi neîncetat cu noi ºi în noi. A Ta este
oºtirea aceasta - du-ne la biruinþã! Ai Tãi sîntem, nu ne pãrãsi cãci fãrã de Tine nu putem face
nimic. Fã Tu Doamne ca sã Te simþim clipã de clipã în fronturile noastre ºi sã auzim mereu
prea dulcile Tale cuvinte: Îndrãzniþi, cãci Eu am biruit lumea!... Îndrãzniþi! Nu vã temeþi,
cãci iatã Eu cu voi sînt pînã la sfîrºitul veacurilor! (Matei 28, 20) .
Fii cu noi Preabunule Doamne pînã în clipa cînd lupta noastrã se va sfîrºi... pînã în clipa
cînd vom trece prin apele Iordanului (apele morþii) ºi vom intra în Canaanul cel ceresc ca sã
trãim cu Tine în vecii vecilor. Amin.”
T-
“Moara ºi piticul, - sau rostul meu în Oastea Domnului”.
T-
(...Acest tîlc minunat l-am redat pe larg în altã parte. Dar el îºi are locul sãu cel mai
potrivit aici, fiindcã el cu acest prilej a fost scris. Cei care l-aþi citit acolo, mai recitiþi-l încã
o datã ºi aici. Spre a înþelege cu totul limpede întîmplãrile care se vor petrece abia peste doi
ani. Întîmplãri, a cãror profeþie se cuprindea atît de cutremurãtor în cele descrise aici.
Imaginile care însoþeau textul, sînt pline de pãtrundere ºi de limpezime. Atîta putere de
revãrsare a Duhului Sfînt era peste acest apostol ºi rob al lui Hristos).
T-
“Un mic David în luptã cu Goliat”.
Oastea Domnului în luptã cu Goliatul cel uriaº al stricãciunilor sufleteºti din vremile
noastre.
Un mic David s-a mãsurat odinioarã cu uriaºul Goliat - ºi l-a rãpus.
Un mic David - o micã Oaste - s-a ridicat acum 10 ani ºi a pãºit la lupta cu Goliatul cel
uriaº al stricãciunilor sufleteºti de azi. E adevãrat cã nu l-a putut rãpune, dar i-a tras ºi îi
trage crîncene lovituri.
Taina biruinþei lui David nu era puterea lui. N-avea decît o praºtie ºi o traistã cu pietre...
“ªi a zis David filisteanului: tu vii împotriva mea cu sabie ºi suliþã, iar eu vin împotriva ta
în Numele Domnului... El te va da în mîinile mele ºi tot poporul va ºti cã biruinþa este a Lui”
(1 Samuel 17, 45-47) .
Aici este cheia biruinþei lui David. El se lupta în Numele Domnului. Duhul Domnului se
pogora peste el ºi biruia ( 1 S a m u e l 1 6 , 3 3 ) . Iar biruinþa aceasta nu era a lui, ci era a
Domnului.
Aceasta este ºi taina biruinþei noastre, iubiþi fraþi ostaºi. Sã avem traista plinã cu pietrele
credinþei. Sã slobozim praºtia în Numele Domnului. Sã luptãm în Numele Domnului. Sã
cerem ºi sã aºteptãm darul ºi puterea Duhului Sfînt. ªi pe urmã, sã spunem la toþi cã biruinþa
nu este a noastrã, ci a Domnului.
Goliat îºi bãtea joc de israelieni strigînd: ocarã arunc astãzi asupra oºtirii lui Israel...
ocarã vouã israelienilor... daþi-mi un om care sã se lupte cu mine (1 Samu e l 1 7 , 1 0 ) .
Aºa îºi bãtea joc ºi Goliatul diavol de creºtinii de azi: ocarã vouã creºtinilor... îmi bat joc de
voi ºi de numele vostru... cine-i viteaz sã pãºeascã în luptã cu mine...
ªi a pãºit un mic David - Oastea - ºi i-a tras lui Goliat cîteva zdravene lovituri. ªi cu
ajutorul Domnului îi va mai trage.
Un mic David eºti ºi tu scumpul meu frate ostaº în lupta contra pãcatelor ºi rãutãþilor. Nu
te speria de Goliat, ci izbeºte-l în Numele Domnului”.
T-
“Care este lupta ºi biruinþa noastrã ºi a tuturor creºtinilor vii ºi luptãtori”...
T-
10 ani de Oaste! Ce de locuri sînt prin Biblie de unde putem scoate învãþãturã pentru
rãzboiul nostru cel sfînt! Prin foile noastre am amintit multe. Iatã încã unul de la 2 Cronici
cap. 20.
E vorba acolo de lupta ºi biruinþa lui Iosafat. Un vrãjmaº puternic se ridicase contra
Ierusalimului. “În spaima sa, Iosafat ºi-a îndreptat faþa cãtre Domnul ºi s-a rugat cu întregul
p o p o r. Iar Dum nez eu - pri n prorocul Ezechiel - l e-a rãs puns : nu vã t em eþi º i nu v ã
înspãimîntaþi cãci nu voi veþi lupta, ci Dumnezeu va lupta pentru voi”.
Vrãjmaºii au fost biruiþi ºi Iosafat cu luptãtorii “s-au întors veseli la Ierusalim cãci
Domnul îi umpluse de bucurie ºi au intrat în Ierusalim în sunete de alãute, de harfe ºi
trîmbiþe”.
Ce istorie plinã de învãþãturã ºi pentru rãzboiul nostru. Oastea lui Iosafat a biruit, dar nu
prin puterea ei, ci prin puterea Domnului, care S-a luptat pentru ei.
În 3 locuri din Biblie se spune cã Dumnezeu S-a luptat în locul poporului Sãu:
Eºire 14, 13-14;
Deuteronom 1, 26-30 ºi
2 Cronici 20, 15.
O contrazicere s-ar pãrea aici: de-o parte, Cuvîntul lui Dumnezeu zice: staþi liniºtiþi!
Dumnezeu Se va lupta pentru voi ( E º i r e 1 4 , 1 4 ) . Iar de altã parte, Biblia e plinã de
chemãri ºi îndemnuri la luptã.
Lucrurile stau aºa: Pentru mîntuirea noastrã se dau douã feluri de lupte. Întîi, e lupta pe
care o dã Dumnezeu. E lupta cea mare pe care a purtat-o Isus Mîntuitorul cu vrãjmaºul diavol.
E lupta ce s-a gãtat cu biruinþa de pe Golgota. În lupta aceasta noi nu luãm parte. E o luptã
a lui Dumnezeu pentru noi. Participarea noastrã la lupta aceasta e numai atît: sã primim
biruinþa ce ne-a cîºtigat-o Domnul. Aceasta a fost ºi lupta lui Iosafat.
Fraþi ostaºi! Sã nu uitãm nici o clipã: lupta noastrã este întîi ºi întîi, lupta lui Dumnezeu
pentru noi. Noi trebuie sã avem clipã de clipã conºtiinþa cã Dumnezeu luptã pentru noi... cã
El este lupta noastrã... cã El stã în fruntea noastrã... cã El este biruinþa noastrã.
Dupã asta vine apoi lupta noastrã, partea noastrã de luptã. ªtiþi care este aceasta? Este
lupta ce se dã în noi înºine; este lupta ce se dã între omul nostru cel vechi ºi cel nou. Aceasta
este lupta pe care trebuie sã o poarte orice creºtin nãscut din nou. În drum spre Canaan,
Dumnezeu le-a zis israelienilor numai pînã la un loc: Mã voi lupta pentru voi, staþi liniºtiþi!
- dar dupã ce au gustat din apã ºi din manã i-a trimis la luptã contra lui Amalec
(Eºire 17, 8-9) .
Din clipa în care te-ai hotãrît la o viaþã nouã; din clipa în care te-ai hotãrît sã ieºi din
lume; din clipa în care ai gustat din pîinea ºi apa naºterii din nou - ai intrat în rãzboi cu
Amalec, cu firea cea veche ºi în acest rãzboi vei sta pînã la sfîrºitul vieþii. Oamenii cei
lumeºti n-au acest rãzboi. Ei petrec liniºtiþi în pãcate.
Sã luãm aminte! Toatã lupta noastrã se reduce la lupta cu omul cel vechi. Toate atacurile
externe ne vin prin omul nostru cel vechi. Cãci trebuie sã ºtim cã omul nostru cel vechi are
o mulþime de prieteni care îl ajutã. Aliatul ºi prietenul lui cel mai bun e diavolul. Prin omul
nostru cel vechi ne vin atacurile vrãjmaºului diavol. Vin apoi ceilalþi prieteni, oamenii cei
lumeºti din lume, care aºijderea îl ajutã pe omul cel lumesc din noi.
Aici se dã lupta cea mare. Aici cade sau biruie creºtinul. Aici cade sau biruie ostaºul
Domnului. Cade sau biruie dupã cum s-a rãstignit împreunã cu Hristos sau ba... a murit faþã
de lume sau ba.
La 10 ani de Oaste sã nu uitãm iubiþii mei fraþi: cu aceastã luptã vom birui ºi vom intra
plini de veselie în Ierusalimul cel ceresc unde ne aºteaptã Scumpul nostru Mîntuitor ca sã
trãim cu El în vecii vecilor. Amin.”
T-
La acest jubileu, la aceastã sãrbãtoare cînd în Cartea Oastei se umpluserã atîtea pagini cu
nume multe ºi mari, se cuvenea o întoarcere de privire înapoi, la cea dintîi filã, la cele dintîi
pagini.
În mijlocul bucuriei ca ºi în mijlocul durerii, totdeauna ai o mare mîngîiere cînd îþi revezi
prietenii tinereþii tale. Fie cã vin ei la tine, fie cã mergi tu la ei, întîlnirea cu prietenii
copilãriei ºi tinereþii tale, cu tovarãºii primelor tale lupte, cu soþii primelor tale încercãri -
este un prilej de unice ºi duioase bucurii.
Gîndindu-se la toate greutãþile începutului, la tot avîntul ºi speranþele de atunci, pãrintele
îºi aducea acum aminte ºi de bucuriile simþite la primele intrãri în Oaste.
Dupã publicarea în foaia de Anul Nou 1923 a Chemãrii ºi a Hotãrîrii de intrare în Oastea
Domnului - cu cîtã înfrigurare se aºteptase el sã vadã ce rãsunet a trezit în þarã chemarea lui...
Ce lupte între nãdejde ºi între deznãdejde s-au dat atunci în sufletul sãu...
Iar cînd a venit primul chemat... cînd a sosit prima hotãrîre... cînd i s-a nãscut primul
copil, - ce fior fericit i-a venit în inimã, ce strigãt fericit i-a izbucnit din lacrimi...
Acum dragostea lui îi cautã cu duioºie pe primii nãscuþi duhovniceºti... Unii din ei au
crescut mari în roade sfinte ºi tari în umblarea cu Domnul. Dar sînt unii care n-au mai dat nici
un semn de viaþã de atunci.
Iosif cel iubitor se duce sã-ºi caute fraþii sãi, tovarãºii sãi, copiii sãi duhovniceºti din
primul an, ca sã vadã dacã mai trãiesc sau nu.
Iatã amintirea, cãutarea ºi chemarea lui cãtre ei la sãrbãtoarea celor 10 ani trecuþi:
T-
“Veteranii Oastei”.
Cei care împlinesc anul acesta 10 ani de Oaste. - Un apel cãtre cei ce sînt în viaþã ºi în
luptã.
T-
Începutul Oastei este foarte modest. Publicasem Apelul de luptã în numãrul de Anul Nou
1923 ºi pînã la jumãtatea anului abia se înºtiinþaserã vreo 10 luptãtori. În prima adunare
generalã a Oastei þinutã în praznicul sfinþilor apostoli Petru ºi Pavel din anul 1923 abia am
fost 10 inºi, cu oratori ºi ascultãtori cu tot. Abia spre sfîrºitul anului, au început a spori
înscrierile. Dãm mai jos numele acestor veterani:
Ioan Buzaº, Jucul Românesc - jud. Teremia Mare; e cel dintîi care ºi-a cerut înscrierea
în Oaste, - publicat în nr. 5 din foaia Lumina Satelor 1923.
Gheorghe Greavu, cantor, Lisa, jud. Fãgãraº, e al doilea, publicat cu o frumoasã scrisoare
în nr. 7 din Lumina Satelor 1923.
Augustin Toma din Vecerd, jud. Teremia Mare, scapã prin Oaste de patima beþiei ºi îºi
recîºtigã moºia pierdutã cu bãuturile. Scrie minunata poezie O, ce dulce-I Domnul Sfînt.
Urmeazã apoi Zaharie Ieronim din Crihalma, Achim Boholþ din Seleuºul Mare, Iacob
Simion, sergent jandarmi, Oarda de Jos, Flore Alexa, epitrop, Cermei, jud. Arad.
Aceºtia erau înscriºi pînã la jumãtatea anului 1923, cînd s-a þinut adunarea Oastei (mai
erau cîþiva care însã n-au mai dat nici un semn de viaþã; au dezertat).
Au mai venit apoi: Vasile Secheli, din Gîrbou - Cluj cu încã 9 luptãtori; jandarm sergent
Marcu Ioan din Timiºul Sãsesc, jud. Teremia Mare; Petre Raica, din Cetea, cantor; Hanta Ioan
din Booz, Hunedoara; Pavel Pupu, Cacova; George Andreica, Mîndruloc, jud. Arad; Iulius
Igna, preaiubitul nostru luptãtor din Cîmpuri-Surduc cu încã doi fraþi; Iacob Simion ºi Gh.
Pumnea din Dãiºoara; Petru Pascu din ªeulia; Ilie Criºovan din Chelmac jud. Timiº; Ioan
Brazovanu din Margini; Nicolae Urs din Poºaga de Jos, jud. Turda; Simion Paul, din Aiud
ºi încã cîþiva.
Un lucru însã am avea lipsã sã-l ºtim: cîþi dintre cei înscriºi în Oaste acum 10 ani, în anul
1923, sînt în viaþã ºi cîþi sînt în fronturile Oastei.
Pentru toþi aceºtia vrem sã tipãrim un fel de diplomã ca unora ce au 10 ani de luptã pentru
Domnul.
Spre acest scop îi rugãm sã scrie printr-o carte poºtalã.
Preaiubiþii mei fraþi veterani care împlinim 10 ani de Oaste! Sã mulþumim Domnului
pentru darul ºi cinstea de care ne-a învrednicit ºi sã luptãm mai departe cu credinþã ºi
stãruinþã pînã la sfîrºit.
Domnul sã fie cu noi ºi cu toþi cei care au venit dupã noi ºi au intrat în rãzboiul cel sfînt!
T-
Bucurîndu-te de prieteni însã, nu trebuie sã uiþi de vrãjmaºi... ªi slãvind pe Dumnezeu
pentru izbînzi, nu trebuie a uita de primejdii.
Nici chiar pe vrãjmaºul cel mai mic nu trebuie sã-l dispreþuieºti. Nici chiar de ispita ºi
primejdia cea mai micã nu trebuie sã nu-þi pese. Pe nebãgate de seamã, ispita creºte ºi
primejdia devine mare. De cele mai multe ori, vulpile mici au fãcut cele mai mari stricãciuni
viei noastre scumpe.
Pentru a trezi ºi mai mult vegherea asupra primejdiei care venea, solul Domnului
înºtiinþeazã, pentru cei care au urechi de auzit:
T-
“O istorioarã la 10 ani de Oaste”.
Cîinele latrã degeaba la lunã - dar diavolul, nu.
Cîinele latrã la lunã. Urlã degeaba la lunã. Nici o pricinã n-are de lãtrat ºi totuºi latrã.
Diavolul însã nu face aºa. El nu latrã la lunã. El nu latrã niciodatã degeaba. El nu latrã
niciodatã dacã n-are pentru ce. El este un cîine care ºtie de ce latrã.
Oriunde îl veþi auzi pe satana lãtrînd - sã ºtiþi cã pe acolo e atare om al lui Dumnezeu ºi
atare lucru al lui Dumnezeu. De cîte ori îl veþi auzi pe satana lãtrînd, sã ºtiþi cã iadul e în
primejdie. Din ce va urla diavolul mai tare - sã ºtiþi cã e semn mai bun.
Suflete dragã! Te-ai întors la Dumnezeu? ai intrat în Oastea Domnului - ºi satan latrã? Nu
te teme de el, ci te bucurã. Ar fi mai rãu dacã n-ar lãtra.
Cînd satan nu latrã dupã un om întors la Dumnezeu sau dupã o miºcare religioasã - sã ºtiþi
cã ãsta e semn rãu.
Slãvit sã fie Domnul! Oastea Domnului are vãdit semnul cel bun: de 10 ani de zile lãtratul
satanei ne urmãreºte necurmat.
Nici dupã o altã miºcare religioasã n-a lãtrat diavolul atît de mult ca dupã Oastea
Domnului. ªi ãsta-i un semn bun: e semnul cel mai bun cã sîntem pe calea cea bunã. Cînd va
tãcea cîinele - atunci sã ºtiþi cã nu e bine”.
T-
Acum sã privim în grabã la un scurt bilanþ al celor 10 ani trecuþi...
Despre ceea ce s-a fãcut în þarã ºi peste hotare în aceºti 10 ani, am scris destule date ºi
mãrturii pînã acum. Dar toate acestea sînt rodul unor lupte ºi osteneli al cãror rezultat îl dãm
mai jos prin numãrul uriaº de foi ºi de cãrþi revãrsat peste satele ºi oraºele þãrii de vadul morii
piticului de la Sibiu.
Ca om al cifrelor ºi al preþurilor, preotul Secaº care pe atunci începea sã le cunoascã ºi
sã le învîrtã pe toate, - publicã în foaie ºi el cele de mai jos:
T-
“O statisticã mult grãitoare!...”

Pãrintele Trifa a tipãrit ºi rãspîndit în decurs de 10 ani peste 415.000 de cãrþi religioase.
- Ce au fãcut societãþile culturale pentru cultura poporului ºi ce a fãcut Oastea.
Avem în þarã atîtea societãþi care lucreazã pentru ridicarea ºi luminarea poporului. În
Ardeal, vechea societate Astra, care a fãcut mult bine mai ales înainte de rãzboi; apoi la
Bucureºti Direcþiunea Cultura Poporului, unde se cheltuiesc milioane fãrã ca sã se vadã
vreun folos real ºi fãrã ca sã avem la îndemînã anumite broºuri pe care sã le putem pune în
mîna poporului nostru setos de lumina cãrþii. Se vorbeºte mult despre aceste societãþi ºi de
multe ori oameni pricepuþi ºi de inimã stau în fruntea lor; cu toate acestea, lucrarea lor nu
prinde în popor.
Mult mai norocoasã a fost iniþiativa particularã a unui umil preot, începutã acum zece ani.
Cunoscãtor al sufletului poporului, meºter în mînuirea graiului sãu, pãrintele Trifa, a dat
poporului lucrul de care avea lipsã realã acest popor: o literaturã religioasã plinã de vigoare,
care s-a ºi rãspîndit cu o repeziciune uimitoare, bãtînd orice record al cãrþii cunoscut pînã
acum la noi. Subsemnatul ocupîndu-mã de activitatea pãr. I. Trifa, am fost de-a dreptul uimit
de datele ce le-am cules de pe la diferitele edituri ºi tipografii, cãci m-am vãzut în faþa unei
munci uriaºe.
Datele de mai jos sînt cu desãvîrºire autentice ºi ele se întemeiazã pe registrele ºi
colecþiile diferitelor edituri ºi tipografii, unde au apãrut cãrþile pãrintelui I. Trifa. E vorba de
21 de broºuri ºi 7 calendare-cãrþi tipãrite în 415.000 de exemplare ºi toate cãrþi mari, lucrate
sistematic (afarã de douã, care sînt mici tratate).
T-
Nr. Titlul lucrãrii Exem.

1 Intraþi în Oastea Domnului 25,000
2 Însemnãrile cãlãtoriei la Ierusalim 13,500
3 Oglinda inimii omului 30,000
4 Mai lîngã Domnul meu, mai lîngã El 12,000
5 Corabia lui Noe 20,000
6 Sodoma ºi Gomora 10,000
7 Trãim vremuri biblice 10,000
8 La picioarele Stãpînului meu 15,000
9 Fiul cel pierdut 10,000
10 Duhul Sfînt 3,000
11 Vîntul cel ceresc 3,000
12 Întîia sutã de istorioare religioase 10,000
13 A doua sutã de istorioare religioase 3,000
14 Cîntaþi Domnului 8,000
15 Sã creºtem în Domnul 5,000
16 Zacheu 5,000
17 Adînciri în Evanghelia Mîntuitorului 3,000
18 Din pildele Mîntuitorului 18,000
19 Citiri ºi tîlcuiri din Biblie 10,500
20 Tîlcuirea Evangheliilor 7,000
21 25 de povestiri religioase 12,500
22 Calendarul pe anul 1927 15,000
29 Total 415,500
Numãrul total al cãrþilor este de 233.500 exemplare iar numãrul total al calendarelor de
182.000. Total general = 415.000 de exemplare.
Iatã ce poate face rîvna ºi stãruinþa, sau pe limba Evangheliei grãind, iatã ce poate face
darul Domnului însoþit de rîvna ºi jertfa omului...”
T-
Preot Gh. Secaº.
T-
Alãturi de datele de mai sus, urmeazã apoi datele despre alte sute de mii de cãrþi ºi Biblii
care s-au desfãcut prin foaia Lumina Satelor ºi pe urmã prin librãria Oastei...
Pe lîngã aceste multe sute de mii de cãrþi s-au mai trimis în popor ºi peste 6 milioane de
foi religioase.
Slãvit sã fie Domnul pentru aceste izbînzi...”
Aceºti misionari minunaþi - cãrþile Oastei - au adus în staulul Domnului atîtea oi
pierdute... ªi în întunericul veacului acestuia, atîta luminã cereascã.
Asta doar în primii ani cînd, dupã cum am vãzut, au trebuit învinse atîtea greutãþi uriaºe!
C eea ce a urm at î ns ã î n alþi cî þ i va ani dupã aceas t a, cu t oat e cel e altfel d e greu t ãþ i
întîmpinate, - a fost ºi mai minunat!
Dar oare ce ar fi putut realiza pînã astãzi aceastã Lucrare a Domnului, dacã n-ar fi fost
împiedicatã! Cît bine, cîtã luminã cereascã, cîte realizãri fericite, cîte suflete aduse la
Dumnezeu!
Pentru toate pierderile acestea însã vor trebui sã rãspundã odatã în faþa Judecãþii lui
Hristos, Marele Rãsplãtitor, - toþi acei care au împiedicat ºi mai împiedicã încã, aceastã
Lucrare a lui Dumnezeu - de la îndeplinirea misiunii pentru care a fost trimisã de El
(Efes. 2, 10) .
T-
Urmeazã apoi mãrturia unora din cei asupra cãrora s-au revãrsat marile binecuvîntãri
cereºti prin Lucrarea Oastei. Acest numãr de foaie nu cuprinde decît mãrturia unui prea mic
numãr dintre cei care au aflat mîntuirea sufleteascã ºi trupeascã prin Oastea Domnului. Dar
foaia anunþã cã “mãrturiile multora n-au putut fi cuprinse acum. Cã jubilierea Oastei se va
întinde peste toþi ceilalþi numeri viitori ai foii. Întreg anul 1933 va fi un an jubiliar pentru
Oastea Domnului... cu rugãciuni de slavã, pentru cîte ne-a fãcut nouã Domnul...”
Totuºi din cele mai puternice mãrturii redãm cîteva.
Cea dintîi este a lui I. Gr. Opriºan, care printre altele spunea urmãtoarele:
T-
“Un jubileu în Via Domnului”.
T-
Acei dintre noi care venim cu rîndul de oameni dinaintea rãzboiului, ne putem mai bine
da seama, despre trezirea ce s-a înfãptuit în suflete dupã baia cea mare a sfintelor pliniri ale
Domnului.
Este de-ajuns sã mãrturisesc, în ce priveºte Vechiul Regat, cã n-am cunoscut, în umblãrile
mele, pînã în 1919 nici o singurã bisericã în care sã vãd o adunare de suflete care sã ardã
pentru Domnul. Erau suflete cãldicele, suflete pãrtaºe teoriei, care mai dãinuieºte încã ºi azi,
aºa am apucat!
Nu existau convingeri religioase ci numai obiceiul. Vorbesc, îndeobºte. Pentru cã,
desigur, individual trebuie sã fi fost ºi oameni pe care se sprijinea cerul marilor îndurãri, ca
pe niºte pilaºtri ai rugãciunii. Altfel s-ar fi prãbuºit þara, - sînt încredinþat.
Dupã rãzboi a venit un potop de nelegiuiri, stricãciunea a fost la culme, necredinþa umbla
fãrã ruºine pretutindeni. Dar ca sã se plineascã Scripturile unde s-a înmulþit pãcatul, acolo
harul a prisosit ( R o m . 5 , 2 0 ) . ªi astfel istoria noastrã duhovniceascã înregistreazã o
trezire puternicã - Oastea Domnului. Sufletele însetate dupã Adevãr cautã sã coboare în
conºtiinþã ceea ce era numai obicei pînã atunci. Bisericile în care amvonul era mut ºi luminile
policandrelor stinse încep sã se aprindã de Duh Sfînt.
Credincioºii freamãtã dupã vremea cea dintîi a creºtinãtãþii în care bisericile erau de lut
dar sufletele de aur. E o rîvnã sfîntã, cum n-a fost niciodatã la noi, dupã Cuvîntul Domnului,
pentru lucrul Lui. Credincioºii vor sã fie cãrãmizi vii în trupul bisericii lui Hristos, nu pietre
moarte, nepãsãtoare.
Rãsar trîmbiþaºi duhovniceºti ai bisericii: preoþi ºi laici. Ei strigã pretutindeni, la rãspîntii
ºi-n pieþe. Ei vãd primejdia nepãsãrii lucrãtorilor, pun goarna la gurã, din ceas în ceas,
cheamã la mobilizare pe toþi: Ce staþi toatã ziua fãrã lucru? (Matei 20, 6) . Surzii capãtã
auz duhovnicesc, muþii încep a grãi (Luca 11, 14) , orbii a umbla dupã Isus
( M a r c u 1 0 , 5 2 ) . Patrule duhovniceºti cerceteazã suferinþa. Cercetaºi ai bisericii umblã
prin spitale ºi închisori. Se abat prin pieþe, prin cîrciumi, sã smulgã sufletele din gura iadului.
Desfiinþeazã cîrciumi ºi le transformã în capele de rugãciune. Cîrciumari - odinioarã vrednici
ostaºi ai lui satan, trec acum în ostãºia lui Isus. Beþivi îndrãci þ i , ca ºi cei din latura
gadarenilor, mãrturisesc minunea ce-a fãcut Domnul cu ei. Magdalene, cu ºapte duhuri
necurate, devin ambasadoarele lui Isus. Întocmai ca ºi odinioarã.
Iatã Via cea mare a Domnului fremãtînd de lucrãtori! Iatã ce a fãcut Oastea Domnului!
Oastea Domnului este o armatã de suflete care stãteau toatã ziua fãrã de lucru, care au auzit
chemarea desluºitã (în ceasul al 11-lea) ºi lucreazã acum Domnului de zece ani în Via pe care
a sãdit-o El: întîi prin întoarcerea lor la pocãinþã ºi apoi a altora
(Marcu 1, 15; Iacov 5, 20) .
Dãm slavã lui Dumnezeu cã auzim o trîmbiþã desluºitã ca aceea de la Sibiu
( 1 C o r . 1 4 , 8 ) au cãzut în noi zidurile Ierihonului ºi acum luptãm luptele Domnului
ºi înscriem în Cartea biruinþelor pagini care vor rãmîne mãrturie.”
I. Gr. Opriºan.
Urmeazã mãrturia frumoasã a fratelui Ioan Marini:
T-
“A cui e sãrbãtoarea aceasta?”
T-
Cîteva cuvinte la o aniversare scumpã.
Se împlinesc 10 ani, de cînd prin mila lui Dumnezeu, un vînt de primãvarã duhovniceascã
suflã cu putere mereu crescîndã peste hotarele acestei þãri.
Vîntul Domnului a suflat cu putere prin Oastea Domnului ºi a pus pe picioare o Oaste
foarte mare (Ezechiel 37, 10) .
Astãzi, avem în bisericã o miºcare de trezire la viaþã nouã, de putere ºi de înfãptuire
evanghelicã.
Cum înverzeºte cîmpul cînd suflã vîntul cald al primãverii, aºa au înverzit mii de suflete,
în bãtaia Vîntului cald al Duhului Sfînt. ªi cum înfloresc viorelele, rãspînditoare de mireasmã
purã, tot aºa au înflorit ºi înfloresc mii de suflete, care izbãvite din miasma morþii ºi
pãcatului, rãspîndesc mirosul de bunã mireasmã duhovniceascã al vieþii celei noi...
A acestora e serbarea Oastei. Se bucurã cei care “pribegeau prin pustie, sufereau de foame
ºi de sete, le tînjea sufletul în ei ºi nu gãseau nici o cetate unde sã poatã locui”, dar avurã
parte de îndurarea Domnului care-i puse pe calea pãcii (Luca 1, 79) , pe drumul cel drept
ce duce la cetatea mîntuirii...
Astãzi se bucurã cei ce ºedeau în întuneric ºi în umbra morþii ºi trãiau legaþi în ticãloºie,
pe care Domnul i-a scos prin Oastea Lui - din întuneric ºi umbra morþii, rupînd lanþurile lor.
Astãzi sãrbãtoresc cei ce ajunseserã pînã lîngã porþile morþii, dar Cuvîntul Domnului i-a
tãmãduit ºi i-a scãpat de groapã (Psalm 107, 18-20) .
Sãrbãtoresc cei ce morþi erau ºi-au înviat, pierduþi au fost ºi s-au aflat ( L u c a 1 5 ) .
Sãrbãtoresc miile de beþivi, pãtimaºi ºi alþi pierduþi în hãþiºurile lui satan care au fost treziþi
ºi aduºi în braþele iubitoare ale Tatãlui Ceresc prin umilul glas al gornistului Sãu de la Sibiu.
Se bucurã aceia care n-au avut altã mîngîiere decît sã plîngã în umbra Crucii aºteptînd sã
þîºneascã ºi pentru ei ºi pentru biserica pe care o iubesc izvoarele apelor vii.
Se bucurã orbii ce vãd, ºchiopii ce saltã ca cerbul, limba muþilor cîntã de bucurie cãci
în pustie au þîºnit ape ºi în pustietate pîraie (Isaia 35, 6) .
Nenorociþilor, sãrmanilor, orbilor, ºchiopilor ºi toþi cei care aþi gustat ºi aþi vãzut cã bun
este Domnul, bucuraþi-vã ºi cîntaþi Domnului cu mulþumire (Psalm 147, 7) !
A voastrã este serbarea aceasta! Bucuraþi-vã ºi lãudaþi pe Cel ce ªi-a adus aminte de noi
cînd eram cãzuþi (în robia celui rãu) ºi ne-a izbãvit de asupritorii noºtri
(Psalm 135 ºi 136) .
Bucuraþi-vã, a noastrã este sãrbãtoarea aceasta!”
Ioan Marini, înv. ostaº al Domnului.
T-
Urmeazã apoi scurtele mãrturii prin prezenþa lor a fr. Tudusciuc, Goran, Ilie Marini ºi
mulþi alþii. Iar, dupã promisiunea pãrintelui, - se întind în urmã peste toate numerele foilor
din întreg anul, mãrturiile miilor ºi miilor dintre cei care s-au trezit la o viaþã nouã prin
trîmbiþa de aur a acestui ceresc gornist.
Printre ale celorlalþi ceva mai tîrziu, mi-am unit ºi eu mãrturia recunoºtinþei mele cu a lor,
aºezînd-o în cununa fericitã pe care dragostea fraþilor a aºezat-o duios, pe fruntea însîngeratã
a pãrintelui nostru drag, - la jubileul lui cel de 30 de ani de suferinþã.
T-
De atunci am mai sãrbãtorit încã de patru ori pînã astãzi cîte un astfel de jubileu, pe
drumul nostru prin umbra ºi lumina Crucii spre Canaanul cel Ceresc.
Dar la fiecare alþi 10 ani, pe stîlpii noºtri de hotar s-au înmulþit semnele lui Hristos... ªi
în istoria Oastei s-au înscris nemuritoare pagini scrijelate cu cuie ºi cu spini.
În tãieturile acestora însã Duhul Sfînt a turnat aurul unor strãlucite ºi unice binecuvîntãri
ºi roade, spre cea mai mare slavã a Numelui Sãu Sfînt. ªi spre cea mai înaltã mãrturie despre
Harul lui Dumnezeu rãmas peste aceastã cãlcatã în picioare dar nebiruitã Lucrare evanghelicã
a lui Hristos din þara noastrã.
La cel de al 5-lea jubileu mãrturia aducerilor aminte însemnate în aceste cãrþi, sã fie un
prilej de mai profundã ºi cutremurãtoare meditare.
La aniversarea tãcutã ºi subteranã a acestei jumãtãþi de veac de la plecarea acestui sol
ceresc, din þara noastrã spre pretutindeni, - sã ne aplecãm genunchii ºi conºtiinþele lîngã vatra
caldã a începutului minunat ºi sã ascultãm atenþi la testamentul lãsat de pãrintele nostru în
Hristos Isus prin Evanghelie (1 Cor. 4, 15) .
T-
“Testamentul meu”...
T-
Cînd eram greu bolnav în Davos m-am gîndit sã fac ºi un fel de testament pentru Oastea
Domnului. Dar pe urmã m-am lãsat de acest gînd zicîndu-mi: acest lucru nu încape în cadrul
unei singure coli de hîrtie. Miºcarea Oastei s-a înfiripat într-o ºcoalã duhovniceascã, într-o
lungã ºcoalã duhovniceascã în care Duhul Domnului a þinut lecþii cu un ºcolar mic ºi slab.
Oastea este rodul acestor lecþii.
Oastea este un ogor ce a stat sub o revãrsare duhovniceascã. Oastea s-a înfiripat prin
revãrsãri duhovniceºti, iar aceste revãrsãri se aflã împrãºtiate prin cãrþile ºi foile Oastei.
Mi-am zis deci: Testamentul Oastei sînt cãrþile ºi foile ei... Acolo s-a spus ceea ce Duhul
Domnului ne-a arãtat sã spunem.
ªi totuºi, - mi-am zis eu, - înainte de a intra în mormînt ar trebui sã mai las ceva rînduieli
pentru Oaste. Am cumpãrat 5 coli de hîrtie ºi am început sã înºir la rînduieli pentru viitorul
Oastei.
Dar un glas lãuntric mã opri ºi mã întrebã aspru: ce faci omule? Te-ai apucat sã-I
porunceºti lui Dumnezeu? Te-ai apucat sã-L înveþi pe Domnul ce sã facã cu miºcarea Lui,
cum sã-ªi conducã Lucrarea Sa?
Ruºinat, am lãsat peniþa jos ºi am început sã plîng: O Doamne, iartã-l pe slãbãnogul Tãu
- ºi pentru aceastã nebunie.
Pe urmã îmi zisei: Voi lãsa numai cîteva vorbe. Mã oprii asupra cuvintelor de mai jos pe
care le scrisei cu litere mari:
T-
“Las totul în grija Domnului”.
Dar glasul cel lãuntric îl auzii iarãºi rãspicat: ce ai scris nesocotitule? Ca sã poþi lãsa
ceva, trebuie sã ai ceva. Averea ta este Oastea de te apuci sã o testezi? A ta este Oastea de
o laºi în grija Domnului?
Aruncai peniþa jos ºi începui a plînge din nou. Cãzui în genunchi plîngînd cu lacrimi
amare...
Cînd mã ridicai, mîna mea tremurîndã scrise pe hîrtie doar aceste trei cuvinte:
“ Fie voia Ta ”.
Atîta a rãmas din testamentul meu, pentru care pregãtisem 5 coli de hîrtie...”
T-
“O. D.” nr. 40 din 1 octombrie 1933.
T-
Iatã un prilej de adînci meditaþii asupra multor hotãrîri luate - pînã atunci - ºi pînã astãzi
- dar care n-au mai ajuns la realizare niciodatã. Dovadã cã unele din ele nu erau dupã voia
lui Dumnezeu. Iar altele nu-ºi mai aveau nici un rost, de vreme ce evenimentele care aveau
sã urmeze curînd, vor lua un cu totul alt curs decît cel omeneºte întrezãrit.
Una din acele hotãrîri care nu-ºi mai avea rostul era ca din prilejul întîlnirii a 10 ani de
Oaste sã se aleagã un comitet de fraþi (mai ales din cei de la Bucureºti) pe numele cãrora sã
fie testate pentru Oaste tipografia, librãria ºi toate celelalte bunuri procurate de pãrintele Iosif
ºi puse în slujba Domnului.
Acest testament n-a mai avut loc... Evenimentele l-au împiedicat, fiindcã peste cîþiva ani
Domnul va îngãdui ca acestea sã fie rãpite printr-o judecatã nedreaptã de cãtre o lãcomie
hrãpãreaþã pe care n-o va sãtura decît focul veºnic. Azi frumoasa “Mireasã a Vîntului” care
împrãºtiase atît de minunat mireasma lui Hristos cîþiva ani - rugineºte ºi putrezeºte îngropatã
în pivniþele mitropoliei. Satana poate jubila mulþumit de slujba fãcutã de cei prin care lucra
spre sugrumarea Cuvîntului lui Dumnezeu ºi a celui care înãlþase muntele acesta din nimic.
O altã hotãrîre care nu s-a mai realizat niciodatã deºi s-au depus pentru ea multe osteneli
ºi s-au fãcut multe planuri nu numai dinafarã, dar chiar ºi dinãuntrul Oastei - a fost problema
statutelor. A unor rînduieli ºi a unei legalizãri.
Rînd pe rînd s-au fãcut mãsurãtori ºi s-au aºezat temelii pentru construirea unor astfel de
ziduri pentru Oaste... Dar de fiecare datã a venit Domnul ºi le-a mãturat. Au fost ºi încercãri
sincere, au fost ºi încercãri mincinoase, - dar nici unele n-au reuºit.
Astfel cã pînã astãzi s-a dovedit cã Domnul vrea ca aceastã Lucrare a Lui sã n-aibã alt
Dreptar decît Învãþãtura Evangheliei Sale. Sã n-aibã alt statut decît Cuvîntul ºi Duhul Sfînt.
ªi sã n-aibã altã organizare decît cea a dragostei dintîi ºi a voluntariatului duhovnicesc de la
început.
În aceastã Lucrare sã vinã oricine vrea... cãci tot nu va rãmîne decît acela care poate trãi
în dragoste ºi poate umbla în adevãr. Care primeºte cu smerenie ºi urmeazã cu credincioºie
cuvintele singurului testament fericit:
T-
“Fie voia Ta”!
O, Preadulce Isuse, Marele nostru Dumnezeu ºi Mîntuitor, slavã veºnicã Þie.

La acest popas ne plecãm ºi noi genunchii în faþa Ta, în faþa Trecutului ºi în faþa
Viitorului Oastei Tale ºi iscãlim ºi noi cu lacrimi împreunã cu primul dintre noi, acest
binecuvîntat testament.
Îþi mulþumim din tot sufletul nostru pentru toate biruinþele pe care noi le-am avut din
pricina Ta pînã acum. ªi Te rugãm din tot sufletul sã ne ierþi pentru toate înfrîngerile pe care
Tu le-ai avut din pricina noastrã...
Îþi mulþumim pentru toþi acei minunaþi eroi ºi sfinþi ai credinþei, care au trecut biruitori
prin luptele grele ºi prin moarte, pînã au intrat în lumina Ierusalimului Ceresc. ªi Te rugãm
cu durere pentru cei care s-au lepãdat sau au cãzut pierind pe totdeauna, - ei, cei care erau
cîndva atît de aproape de cununã...
Îþi mulþumim pentru slãvitele Tale minuni ºi pentru marile Tale izbãviri prin care ne-ai
trecut ºi ne-ai adus pînã aici. ªi Te rugãm fii ºi mai departe în fruntea noastrã Cãpetenia ºi
Desãvîrºirea care sã ne duci pînã la biruinþa finalã.
Îþi mulþumim pentru sufletele ºi adunãrile rãmase credincioase pe calea dintîi, în
ascultarea ºi învãþãtura dintîi. Acestea sînt mereu fericite, roditoare ºi unite. ªi Te rugãm sã
ai milã de sufletele ºi adunãrile care deºi poartã numele Oastei Tale nu mai au demult nici
învãþãtura, nici umblarea pe care s-au legat cu juruinþã mare, s-o urmeze pînã la sfîrºit. Aceste
suflete ºi adunãri fac slujba dezbinãrii ºi a tulburãrilor pricinuind atîta rãu ºi ruinînd atîtea
binecuvîntãri.
ªtim însã cã Lucrarea Oastei este a Ta ºi binecuvîntînd Numele Tãu pentru aceastã fericitã
încredinþare, rãmînem liniºtiþi la picioarele Tale, deplin încredinþaþi cã Tu ai ºi puterea ºi
voinþa s-o duci la biruinþã.
Binecuvînteazã Dumnezeul nostru, Duhul acestei Sfinte Lucrãri, Îngerul ei, Solia ei... Dã-i
putere în lupta cu toate duhurile vrãjmaºe dinãuntru ºi dinafarã. Dã-i biruinþã în toate
încercãrile prin care ai s-o mai treci pentru curãþirea ei ºi slava Ta. ªi dã-i roade tot mai
minunate prin revãrsarea Duhului Tãu sfinþitor ºi inspirat.
Binecuvînteazã-i Doamne lucrãtorii ºi mijloacele prin care duci mãrturia Ta. Înmulþeºte
numãrul ºi roadele lor spre grãbirea venirii Împãrãþiei Tale fericite pentru care ne rugãm.
Binecuvînteazã-i Doamne mamele, soþiile, surorile ºi fiicele ei, sufletele de dragoste, de

rugãciune, de jertfã ºi de binefaceri, - pentru ca slujba lor fericitã sã întregeascã armonios pe
cea a fraþilor, spre desãvîrºirea Bisericii Tale vii.
Binecuvînteazã Doamne tineretul scump al Sfintei Tale Lucrãri, înzestrîndu-l cu toate
darurile Duhului Sfînt pentru a creºte viteaz, curat ºi rodnic, pentru ca steagul credinþei,
plugul Evangheliei ºi focul dragostei Tale - sã aibã din ei vrednici purtãtori în toate
generaþiile ºi în toate pãrþile pãmîntului.
Binecuvînteazã Doamne vremile pe care le trãim, fãcîndu-le paºnice ºi rodnice pentru

toate creaturile Tale ºi pentru toatã creaþiunea Ta.
Binecuvînteazã Doamne biserica noastrã, þara noastrã ºi neamul nostru, în care ne-ai
rînduit sã ne naºtem trupeºte din pãrinþii noºtri, iar sufleteºte din Duhul ºi Cuvîntul Tãu.
Revarsã-le o veºnicã pace ºi bucurie din belºug ºi uneºte toate inimile noastre într-un puternic
avînt de recunoºtinþã ºi dragoste la picioarele Tale, pentru ca Venirea Ta sã ne afle ca pe o
Bisericã vie, curatã ºi sfîntã, - fãrã patã, fãrã zbîrcituri ºi fãrã orice alt cusur de felul acesta.
Pentru ca Tu sã ne poþi primi pe toþi în fericirea ºi lumina Ta veºnicã, în care i-ai dus pe
marii ºi sfinþii noºtri înaintaºi.
Fã-ne ºi nouã parte de reunirea cu ei în Împãrãþia Ta cea Cereascã ºi de petrecerea cu Tine
în Canaanul Ceresc cãtre care am pornit însufleþiþi de aceeaºi credinþã - ºi ne-am luptat
înflãcãraþi de aceeaºi dragoste în Oastea Ta.
Slavã veºnicã Þie Marele nostru Dumnezeu ºi Mîntuitor Isus Hristos. Amin.
Sfîrºitul primei cãrþi din Istoria unei Jertfe.

T-
Cartea a doua va cuprinde cu ajutorul Domnului timpul pînã la sfîrºitul anului 1947.
Istoria - Vol. 1 - Cuprinsul Pag. 329
Cuprinsul Volumului I - GRÃUNTELE

Din 1923 - pînã în 1933
Cap. Titlul Pag.
1 Psalm 8 2
2 Închinare 3
3 Veºnic slavã Þie 4
4 O mãrturisire 5
5 1 Grãuntele de muºtar 7
6 Izvor Slãvit 13
7 2 Grîul cel care moare 15
8 Sculaþi voi toþi 20
9 Conºtiinþa misiunii 21
10 Calendar pe 1888 22
11 3 Începutul chemãrii 23
12 Conºtiinþa datoriei 29
13 4 Spre altarul sãu 31
14 Eu nu ºtiu Doamne 35
15 5 Apele adînci se limpezesc greu 37
16 Am fost clopot 43
17 6 Cutremurãtorul început 45
18 Un înger mãreþ 52
19 Mã dãruiesc Luminii 53
20 7 Primii paºi spre o rînduialã 55
21 Cînd sunat-a Deºteptarea 64
22 Un steag ceresc 65
23 8 Aºezarea temeliilor veºnice 67
24 În templul credinþei strãbune 75
25 Cuvîntul Tãu 76
26 9 Înþelepciunea ºi puterea 77
27 Sabie cereascã 84
28 10 Biserica cea vie ºi cea care învie 85
29 Îndrumãtor cu vie faptã 100
Pag. 330 Istoria - Vol. 1 - Cuprinsul
Cap. Titlul Pag.

30 11 Cel mai bun misionar 101
31 O trîmbiþã cereascã 110
32 12 Naºterea imnului strãlucitor 111
33 Intraþi în Oastea lui Isus 113
34 Veniþi ostaºi ai lui Isus 114
35 Eu sînt ostaº de rînd 115
36 Susu-i cerul plin de stele 116
37 În drum spre Golgota 119
38 Un cîntec preadulce 121
39 Pe Cel ce cuibul casei 123
40 Sunat-a ceasul izbãvirii 126
41 O Isuse Domnul meu 128
42 Veniþi dragi cîntãreþi 131
43 Cîntãrile noastre 132
44 13 Frumosul tineret creºtin 133
45 Tineri fraþi 149
46 14 Apostolia Femeilor 151
47 Surori de cruce ºi de jertfã 155
48 Purtãtoarele Luminii 161
49 O, florile Lucrãrii 162
50 15 Cãlãtoria la Ierusalim 163
51 Nu priviþi la suferinþa 164
52 Ierusalim, Cetatea mea 179
53 Tu ne-ai promis Împãrãþia 180
54 16 Leacul dureroasei sfîºieri 181
55 Candelã de rugãciune 187
56 Noi sîntem ostaºii 188
57 17 Lupta cu leul, lupta cu ursul... 189
58 Conºtiinþa unitãþii 205
59 Pãziþi credinþa 206
60 18 Frumosul an 1930 207
61 Un rug al iubirii 225
62 19 Omul trimes de Dumnezeu 227
63 Noi nu te vom uita 250
Istoria - Vol. 1 - Cuprinsul Pag. 331
Cap. Titlul Pag.

64 20 Cîte feþe ar fi putut avea binele 251
65 Fãclie-arzînd strãlucitor 269
66 Ostaºi ai Domnului 270
67 21 Tipografia, - un minunat ºi dureros ideal 271
68 Cîntãri luptãtoare 284
69 22 Statutele, - marea ºi permanenta primejdie 285
70 Vrãjmaºul îþi întinde mreji 302
71 De nu primeºti 303
72 Calendar 1914 304
73 23 La zece ani de Oaste 305
74 CUPRINSUL 324
75 Lucrãrile 327
Pag. 332 - Lucrãrile fr. Traian Dorz -
Notã adaus
Traian Dorz
În colecþia de “Cîntãri Nemuritoare” a mai scris:
Vol Nr. Caiet Nr. poezii

1 Cîntãrile Dintîi
1 2 Cîntãri Îndepãrtate 420 poezii
3 Cîntãri Luptãtoare
4 Cîntãrile Bibliei
2 5 Cîntãrile Psalmilor 313 poezii
6 Poemele lui Solomon
7 La Izvoarele Luminii 7000 proverbe
3 8 Comori Universale versificate ºi
9 Pe cãrãrile Luminii comentate
10 Osana, Osana
11 Cîntarea îngeraºilor 320 poezii ilustrate
4
12 Cîte-o povestire micã pentru copii
13 Cîntã-mi mamã
Cîntãrile Domnului
5 - 2088 poezii
colecþia de cîntãri a Oastei Domnului
14 Cîntãrile Anilor
6 15 Cîntãrile Roadelor 592 poezii
16 Cîntãri de Drum
17 Cîntãri Nemuritoare
7 18 Cîntarea Cîntãrilor mele 664 poezii
19 Cîntãrile din Urmã
20 Cîntarea Învierii
8 21 Cîntarea Veºniciei 712 poezii
22 Cîntarea Biruinþei
23 Cîntãri Uitate
9 24 Cîntãri de Sus 601 poezii
25 Cîntãri Noi
26 Cîntãrile Cãinþei
10 27 Cîntãrile Eterne 602 poezii
28 Cîntarea Viitoare
29 Biblia Versificatã
11 30 Minune ºi Tainã 306 poezii
31 Eternele Poeme - neterminatã
- Lucrãrile fr. Traian Dorz - Pag. 333
Prin harul lui Dumnezeu, în afarã de volumele de poezii apãrute în colecþia

“Cîntãri Nemuritoare”, - Traian Dorz - a mai scris urmãtoarele lucrãri:
Prozã:
ISUS HRISTOS - DUMNEZEUL NOSTRU
Meditaþii la Sf. Evanghelie de la Ioan
Vol. Cap Titlu caiet

1 Hristos - Dumnezeul nostru
1 2 Hristos - Sfinþitorul nostru
3 Hristos - Înnoitorul nostru
4 Hristos - Izvorul nostru

2 5 Hristos - Binefãcãtorul nostru
6 Hristos - Pîinea noastrã
7 Hristos - Învãþãtorul nostru

3 8 Hristos - Luminãtorul nostru
9 Hristos - Vindecãtorul nostru
10 Hristos - Pãstorul nostru

4 11 Hristos - Învierea noastrã
12 Hristos - Împãratul nostru
13 Hristos - Modelul nostru

5 14 Hristos - Adevãrul nostru
15 Hristos - Viaþa noastrã
16 Hristos - Pacea noastrã

6 17 Hristos - Mijlocitorul nostru
18 Hristos - Rãscumpãrãtorul nostru
19 Hristos - Jertfa noastrã

7 20 Hristos - Mîntuitorul nostru
21 Hristos - Slava noastrã
HRISTOS - Pîinea noastrã zilnicã - scurte meditaþii zilnice pentru toate zilele anului
de la 1 ianuarie pînã la 31 decembrie.
HRISTOS - Comoara Psalmilor - meditaþii zilnice la Psalmi
Vol. 1 De la 1 Ianuarie la 30 iunie

Vol. 2 De la 1 iulie la 31 decembrie
Cugetãri Nemuritoare
Vol Nr Caietul
1 Prietenul tinereþii mele
1 2 Mãrgãritarul Ascuns
3 Piatra scumpã
4 Lumina iubitului fiu

2 5 Calea bunului urmaº
6 Avuþia sfîntului moºtenitor
7 Pãºunile dulci
3 8 Sãgeþile biruitoare
9 Cununile slãvite
10 Poruncile Iubirii
4 11 Rãsplata Ascultãrii
12 Strãlucirea Biruinþei
13 Crucea mîntuitoare
5 14 Eterna iubire
15 Mãrturisirea strãlucitã
16 Porþile Veºniciei
6 17 Numele biruitorului
18 Garanþia netrecãtoare
19 Lupta cea bunã

7 20 Alergarea cea stãruitoare
21 Credinþa cea încununatã
22 La Þãrmul Întîlnirii
8 23 La Ospãþul Veºniciei
24 La Strãlucirea Viitoare
25 Întîi sã Fim
9 26 Dorim sã Fim
27 ªi acum sã Facem
10 28 Semãnaþi Cuvîntul Sfînt

- Lucrãrile fr. Traian Dorz - Pag. 335
- Îndrumãri nemuritoare
Nr Caietul
1 Cãrarea Tinereþii curate
2 Scumpele noastre surori
3 Împreunã lucrãtori cu Dumnezeu
4 Dreptarul învãþãturii sãnãtoase
Trei zile ºi adevãruri istorice
- 12 septembrie 1937
5
- 12 februarie 1938
- 7 noiembrie 1976
6 Sfinþii noºtri înaintaºi
- Povestiri nemuritoare
Nr Caietul
1 Pe genunchii lui Isus
2 Leagãnul de Aur
3 Þara Minunatã
4 Cireºul Înflorit
- HRISTOS - puterea apostoliei

Meditaþii la Apostolele Anului
Vol Caietul
1 26 - Apostolele din prima jumãtate a anului
2 26 - Apostolele din a doua jumãtate a anului
- HRISTOS - Taina Evangheliei -

meditaþii la evangheliile anului
Vol Caietul
1 26 - Evanghelia din prima jumãtate a anului
2 26 - Evanghelia din a doua jumãtate a anului
- Piese ºi montaje religioase

Vol Caietul
Vol. 1 Vine Domnul Copilaº program de Crãciun pt. copii
Vol. 2 Hristos S-a Nãscut petrecere de Crãciun
Vol. 3 Hristos a Înviat petrecere de Paºti
- Surorile noastre sfinte -

Petrecere duhovniceascã pentru surori
- Pentru Istoria unei Jertfe
Nr Caietul Durata Din La
1 Grãuntele 12 ani 1923 1935
2 Cernerea 12 ani 1935 1947
3 Rugul 30 ani 1947 1977
4 Pîrga 12 ani 1977 1989
Pentru toate, Slãvit sã fie Domnul.

Notã
Urmãtoarele grafice împreunã cu textele care le însoþesc, nu au fost parte din cartea originalã,
ci le-am adãugat eu ca o completare:
1 - Pag. 14 - poza pãr. Iosif - nãscut... - înainte de cap. 2

2 - pag. 22 - calendarul 1888 cu naºterea pãr. Iosif - înainte de cap. 3
3 - pag. 30 - poza cu Domnul Isus - Mie-atît - - înainte de cap. 4
4 - pag. 36 - 4 poze cu pãr. Iosif - înainte de cap. 5
5 - pag. 44 - poza cu crucea maro - cruce sfîntã pãrãsitã... înainte de cap. 6
6 - pag. 54 - poza cu Maica Domnului - Maicã Preacuratã - înainte de cap. 7
7 - pag. 66 - poza cu fr. Traian - nãscut... - înainte de cap. 8
8 - pag. 306 - calendarul 1914 cu naºterea fr. Traian - înainte de cap. 23
9 - dupã pag. 76 - calendarul 1930
10 -dupã pag. 182 - calendarul 1938
11 -dupã pag. 328 - calendarul 1989.
Ion Lupiþa
Canada
6-III-1998.
Astãzi, 5-III-1998, am terminat de corectat vol. I din Istorie.
334 pag. = 12.942 rînduri
4,764 MB
724.522 caractere = 150.942 cuvinte
12.942 rînduri = 11.618 propoziþii = 6.635 fraze
Am început cartea în
13-XII-1997
ºi am terminat-o în
5-III-1998.
82 de zile.
Ediþie transcrisã ºi îngrijitã

de
Ion Lupiþa
- ostaº al Domnului -
C A N A D A
Slãvit sã fie Domnul !
Astãzi în 5-III-1998 am corectat ºi aranjat definitiv aceastã versiune a cãrþii

din Istorie - Vol. 1
Ion Lupiþa
Printed in Canada.

Istoria1 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Istoria1 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pag.

Doamne Dumnezeul nostru

Din gura copiilor

Cînd privesc cerurile

L-ai fãcut cu puþin mai prejos

Doamne Dumnezeul nostru

Îm p re u n ã cu ce ru rile care sp u n slava T a su b în tin d e re a lor care v este ºte

Veºnic Slavã Þie

Veºnic slavã Þie

Slava cea mai mare

Nimeni nu-i ca Tine

Tu-i urmezi Durerii

Tu eºti Taina Vieþii

Era prin 1921.

Izvor slãvit þîºnit prin lupte

Tu n-ai aflat croitã calea

În Ziua Lui cea Strãlucitã

Sf. Ioan Gurã de Aur.

Nãscut Sîmbãtã, 3 martie 1888

Grîul cel care moare

Slãvit sã fie Domnul.

Sculaþi voi toþi

Sculaþi voi toþi fiii credinþei

Sculaþi pentru Hristos

Deplin crezînd, nãlþaþi privirea

Deschideþi ochii viu, sã vazã

Ne-nvinºi, în numele Luminii

Þelul unic pentru care

Pentru tine tot ce-i viaþã

APRILIE MAI IUNIE

IULIE AUGUST SEPTEMBRIE

OCTOMBRIE NOIEMBRIE DECEMBRIE

Calendar cu anul naºterii pãrintelui Iosif Trifa.

Alþii veneau la el fiind nedreptãþiþi de autoritãþile strãine, cu plîngeri ºi cereri. Alþii

Astfel pãrintele Iosif a ales Sibiul.

Cel care ia povara altuia asupra lui,

Epistola cãtre Diognet.

“Mie-atît mi-a mai rãmas

Pot totul în Hristos,

Spre altarul sãu

ra deci în toamna anului 1921...

În munca de duhovnic al teologilor activitatea lui era îngrãditã ºi în timp ºi în program.

Eu nu ºtiu Doamne unde încã

Eu nu ºtiu Doamne ce ispite

Eu nu ºtiu Doamne de cîþi prieteni

Eu nu ºtiu Doamne cîte lacrimi

Eu nu ºtiu Doamne cîte jertfe

Eu nu ºtiu Doamne cîte rane

Eu nu-mi ºtiu Doamne viitorul

Apele adînci se limpezesc greu

Am fost clopot de furtunã

ªi-am fost clopot de alarmã

ªi-am fost clopot de chemare,

Astãzi sun a rugãciune

Cruce sfîntã pãrãsitã lîngã margine de drum

Nimeni astãzi nu mai vine sã te nalþe iar frumos

Dar credinþa noastrã spune cã mult nu va dãinui

Iar acei ce au credinþã în acest Semn Glorios

atã noaptea Anului Nou 1923.

ªi un întuneric se întindea rece, ameninþãtor ºi deznãdãjduit peste toate hotarele noastre

Iosif Trifa, redactorul gazetei Lumina Satelor,

Iatã primii lãstari ai grãuntelui de muºtar.

Totul într-o dragoste fierbinte pentru Dumnezeu ºi pentru de aproapele.