Istoria4 PDF

Pag.
PENTRU
ISTORIA UNEI JERTFE
Jurnalul meu
- M emoriile mele -
Testamentul meu
V O L. 4
- ultimul volum -
PÎRGA
anii 1976 - 1988
Pag. 2
Din lucrarea aceasta,
Pentru Istoria unei Jertfe

au mai apãrut:
Vol. 1 - Grãuntele
cuprinzînd anii:
1923 - 1933
Vol. 2 - Cernerea
cuprinzînd anii:
1933 - 1947
Vol. 3 - Rugul
cuprinzînd anii:
1947 - 1976
ªi acesta:
Vol. 4 - Pîrga
cuprinzînd anii:
1976 - 1988
Slãvit sã fie Domnul.

Pag. 3
Depun ºi doresc
aceste mãrturii
În amintirea
sfîntã ºi veºnicã
a marilor noºtri înaintaºi
ªi pentru îndrumarea
frumoasã ºi biruitoare
a unor urmaºi vrednici
Rugîndu-mã
sã fiu ºi eu vrednic
la Sãrbãtoarea Victoriei
Marelui Biruitor
Isus Hristos
atît de cei dintîi

cît ºi de cei din urmã.
Pag. 4
Ultima parcelã
Pag. 5
În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh.
Isus Hristos
Biruitorul nostru Împãrat ºi Marele nostru
Dumnezeu ºi Mîntuitor (Tit 2,13)
Slavã veºnicã Þie
Pentru cã de la cel dintîi pas ºi pînã la cel

din urmã, ai spus cã vei fi cu noi (Matei 28,20)
ºi ne vei duce de la Crucea Ta pînã la cununa noastrã,
- ºi ai fost!
ºi pentru cã ai pus cu noi un legãmînt veºnic

ºi ne-ai spus cã pot sã se mute munþii ºi sã se
clatine dealurile, dar legãmîntul Tãu cu noi
nu se va clãtina (Isaia 54,10)
- ºi nu s-a clãtinat!
ºi pentru cã ai pus peste Oastea Ta Numele Tãu

spunînd cã pentru Acest Nume
nimeni nu o va putea nimici (Psalm 91)
- ºi nu a nimicit-o!
ªi pentru cã Tu Însuþi ne-ai rãscumpãrat

cu Scump Sîngele Tãu, ca sã fim pe veci ai Tãi
spunînd cã nimic nu ne va despãrþi (Ioan 10,28)
- ºi nu ne-a despãrþit!

Marele nostru Dumnezeu ºi Mîntuitor
ºi Biruitorul nostru Împãrat
Isus Hristos
Amin.
Pag. 6
Tu care eºti din Veºnicie
Tu care eºti din Veºnicie

Unul ºi Una cu Tatãl,
mai înainte de orice început,
care erai cînd nu era nimic
nici adîncuri, nici înãlþimi
nici cea dintîi fãrîmã
din pulberea lumilor (Prov. 8,22-30)
cînd nu erai Cuvîntul ci numai Ideea
- atunci Tu erai Desfãtarea
Celui ce prin Tine a fãcut Totul
ºi fãrã Tine nimic (Ioan 1,1-3) .
Tu Capul ºi Stîlpul întregului Sistem

al Creaþiunii Tale
din Eternitate ºi Nemãrginire
Tu susþii totul ºi îndrumi
le cuprinzi ºi le controlezi,
Tu Stãpînul ºi Împãratul Biruitor
care ai cîºtigat toate bãtãliile
ºi n-ai pierdut nici una (Apoc. 19,11-16) .
Binecuvînteazã Oºtirea Numelui Tãu

care este încã în luptã pe pãmînt,
cum ai binecuvîntat Oºtirea Ta
care este acum triumfãtoare în cer
ºi poartã tot mai strãlucit Steagul Tãu
pe care l-ai dat primului nostru stegar
pînã ce îl vei primi de la ultimul,
apoi aºeazã-l fericit cu Mîna Ta
la Dreapta Tronului Tãu cel Veºnic
ca semn cã am ajuns Acolo
biruitori...
Amin.

Pag. 7
Al patrulea cuvînt
Slãvit sã fie Domnul, acum cã am ajuns ºi la capãtul acestui ogor.

În patru parcele mi-a fost mãsurat ºi împãrþit mie de cãtre Bunul meu Stãpîn ceresc
cîmpul acestei semãnãturi. ªi iatã cã pînã ieri am strîns în trei stoguri snopii chinuiþi ai
acestei munci, adunaþi cu atîtea sudori ºi lacrimi.
Astãzi iatã-mã la a patra ºi ultima mea parcelã, reuºind odatã cu venirea nopþii sã-mi
isprãvesc de strîns ultimul meu stog de snopi (Psalm 125,5-6) .
T-
Acum, Bunul meu Stãpîn ceresc, iatã aici toatã aria mea, cu tot rodul ce mi-a mai rãmas
dupã ce ºi-au luat rãpitoarele prada lor. Dupã ce mi-au pîrjolit-o arºiþele ce era al lor. ªi dupã
ce mi-au înãbuºit ºi spinii ce era rînduit pentru ei.
Acum Stãpîne Milostiv ia-Þi lopata curãþitoare ºi vînturã toatã aria mea (Luca 3,17) .
Adevãrule necruþãtor, ia ciurul Tãu sfînt ºi cerne pînã va rãmîne numai bobul curat ºi
sãnãtos.
T-
Apoi vino tu fiul ºi urmaºul Domnului, apleacã-þi genunchii ºi strînge cu încredere. Tot
ce a fost pleavã a zburat-o Cel Milostiv, ºi tot ce a fost gunoi a ars cel necruþãtor. Ceea ce
a rãmas este numai grîu de 30, de 60 ºi de 100 (Matei 13,8) .
Veniþi toþi cei flãmînzi, strîngeþi ºi folosiþi cu grijã ºi cumpãtare, cãci poate iarna ce vine
va fi asprã. Drumul prin pustiul vostru poate fi încã lung...
Iar pînã la Primãvara Dulce mai poate fi mult. Strîngeþi ºi îngrijiþi sã aveþi îndeajuns
pentru voi - ºi sã mai puteþi da ºi altora.
Sã ne revedem fericiþi la Marea Sãrbãtoare a Paºtelui nostru dorit
(1 Cor. 5,7) .
Slãvit sã fie Domnul .
La Crãciunul anului 1988 . Fr. Traian Dorz .

Pag. 8
În fruntea luptei noastre
În fruntea luptei noastre,

e Steagul Tãu Isus
mîini tot mai neînvinse
îl nalþã tot mai sus
vieþi tot mai viteze
îl poartã mai cu drag
- o Crucea Ta Isuse
Viteazul nostru Steag.
El arde-n noaptea noastrã

ca focul cel mai viu
sã ne lumine mersul
prin oriºice pustiu,
sã ne umbreascã dulce
al arºiþei meleag
- o Crucea Ta Isuse
frumosul nostru Steag.
Cu el în fruntea noastrã
înaintãm mereu
spre Patria în care
ne-aºteaptã Dumnezeu,
cu el vom trece-odatã
al cerurilor prag
- o Crucea Ta Isuse
eternul nostru Steag.
Istoria - Vol. 4 - Cap. 1 - Înfricoºata lepãdare Pag. 9
Cap. 1
Înfricoºata lepãdare
“...Dacã sarea îºi pierde gustul ei de sare,
atunci nu mai este bunã nici pentru pãmînt
nici pentru gunoi... ci este aruncatã afarã...”.
Luca 14,34-35.
omnul nostru Isus Hristos a lãsat Biserica Sa în lume ca pe o a doua Fiinþã a Sa - spre
D a împlini în locul Lui pe pãmînt lucrarea pe care a început-o El Însuºi. Duceþi-vã, -
le-a zis El ucenicilor Sãi, - propovãduiþi ºi ziceþi: Împãrãþia Cerurilor este aproape. Vindecaþi
pe bolnavi, înviaþi pe morþi, curãþaþi pe leproºi, scoateþi afarã dracii... îmbrãcaþi pe goi,
sãturaþi pe flãmînzi, primiþi pe strãini, cercetaþi pe bolnavi... în dar aþi primit, în dar sã daþi...
Veþi fi urîþi de toþi din pricina Numelui Meu, dar cine va rãbda pînã la sfîrºit, - acela va fi
mîntuit... Cum am fãcut Eu, aºa sã faceþi ºi voi...
Ce cuvinte de foc ºi ce porunci Dumnezeieºti erau ºi sînt acestea! Cum ar fi trebuit ele
sã trãiascã strãlucind pe veci atît pe cerul cît ºi pe pãmîntul din faþa ochilor Bisericii lui
Hristos, în orice loc, în orice vreme ºi în orice condiþii de orice naturã ar fi fost ele, în care
ar fi ajuns ea. Cu ce cutremur sufletesc ºi cu ce temere iubitoare ar fi trebuit toatã biserica
ºi toþi cei din fruntea ei sã-ºi dea tot interesul sfînt spre a împlini în totul aceste veºnice
porunci. Nu numai pentru cã ele întruchipeazã însãºi voia ºi dorinþa Domnului Dumnezeului
ei care îi este Creator ºi Stãpîn, dar ºi fiindcã tocmai în chiar împlinirea acestor datorii stã
însãºi viaþa ºi chemarea pentru care a fost creatã ea, Biserica Lui.
Au fost niºte perioade minunate în viaþa ºi istoria Bisericii lui Hristos, mai ales la
începuturile ei, cînd în întregime sau în cea mai mare parte a sa ºi-a împlinit în cel mai
frumos fel ºi în cea mai mare mãsurã aceste datorii... - Dar pe mãsurã ce anii bisericii s-au
adãugat ºi hotarele ei s-au lãrgit, frumosul ºuvoi al binefacerilor ei, care curgea atît de
îmbelºugat la început, a slãbit mereu, s-a lenevit ºi s-a uscat... Iar în locul curat ºi proaspãt
cîndva au început sã se adune tot felul de bãlãrii pline de tot felul de vieþuitoare strãine de
voia lui Dumnezeu, contrare poruncii lui Hristos ºi vrãjmaºe îndemnurilor Duhului Sfînt.
Pag. 10 Istoria - Vol. 4 - Cap. 1 - Înfricoºata lepãdare
Unde se mai poate vedea astãzi o iniþiativã sfîntã din partea bisericii noastre oficiale? E
plinã lumea de spitale neîncãpãtoare. Stau cîte doi bolnavi pe un pat, ori trei pe douã paturi...
E plinã lumea de închisori cu trei ºi patru rînduri de paturi suprapuse - ºi pe fiecare pat stau
adeseori cîte doi nenorociþi înghesuiþi cu tot bagajul lor pe o rogojinã îngustã de 80 de
centimetri... pe rîndul al patrulea de paturi închipuiþi-vã cum dorm ºi stau doi oameni, pe un
loc care ar fi strîmt chiar ºi pentru unul singur...
E plinã lumea de aziluri de bãtrîni rãmaºi fãrã nimeni pe lume, ori duºi acolo de copiii
lor nerecunoscãtori spre a scãpa de povara îngrijirii lor... Cum ajung ºi aceºtia ca niºte
îngropaþi de vii în niºte încãperi reci ºi murdare, cu îngrijitori prea puþini ºi prea rãu plãtiþi,
veºnic obosiþi, nervoºi ºi brutali, tratîndu-i ca pe niºte animale netrebnice pe aceºti cei mai
nefericiþi bãtrîni din lume care nu pot nici sã trãiascã ºi nu pot încã nici sã moarã...
E plinã lumea de orfelinate unde zac alte ºi mai nefericite creaturi, copii adesea nãscuþi
infirmi, rãmaºi fãrã pãrinþi, ori cu pãrinþii cei mai blestemaþi care i-ai aruncat acolo fãrã sã
le mai pese ce se întîmplã, ori ce se va întîmpla cu ei... Pãrinþi crescuþi, ori ajunºi, fãrã
Dumnezeu ºi fãrã conºtiinþã, varsã zilnic în aceste lacuri de colectare a acestor reziduuri
umane mii ºi mii de astfel de creaturi nevinovate ºi nefericite, care apoi cresc ºi se dezvoltã
în cel mai fioros fel, în cele mai îngrozitoare condiþii. - Pe seama acestora statul face adeseori
cele mai vinovate “economii” - ca apoi sã devinã în cea mai mare parte a lor niºte elemente
pierdute ºi primejdioase... Dintre care se recruteazã hoþii, criminalii, beþivii, pierduþii - ºi tot
felul de fãcãtori de rele. Crescuþi fãrã dragoste, fãrã credinþã, fãrã blîndeþe ºi bunãtate, ei nu
cunosc decît ura, cruzimea, brutalitatea, lãcomia, egoismul ºi rãutatea.
E plinã lumea de case de nebuni, ca urmare a vieþii decãzute, imorale, nelegiuite ºi
bestiale... Sînt acolo soþi bãgaþi de soþiile lor desfrînate... Sînt acolo soþii nenorocite bãgate
de soþi bestiali. Pãrinþi bãgaþi de copii, ori copii de pãrinþi... Tot felul de nefericiþi pe care
nu-i mai cautã nimeni, nu-i mai recunoaºte nimeni, nu-i mai ajutã nimeni...
T-
Toþi aceºti nefericiþi din toate aceste categorii - ºi din altele - trãiesc în cel mai îngrozitor
fel de existenþã. Statul - ori instituþiile care îi au în grijã, din cauza crizei ori din cauza
neglijenþei nu le asigurã sau nu le pot asigura decît atîta cît sã nu chiar moarã, nu mai mult.
Cînd de-abia pot sã-ºi hrãneascã pe cei care lucreazã ºi produc, sau pe cei care le apãrã
hotarele - cine sã se mai gîndeascã la cei care nu mai pot produce nimic ci numai consumã?...
Dacã un astfel de nenorocit ajuns la disperare îndrãzneºte sã plîngã ori sã se plîngã
înaintea cuiva cã nu-i ajunge fãrîma zilnicã de pîine, ori medicamentul, ori rogojina, este
îndatã certat, bruscat ºi dispreþuit:
- Taci ºi mulþumeºte-te cu ce capeþi. Eºti o rozãtoare împuþitã. Nici atîta n-ai merita. Mori
odatã... cã nu mai are nimeni nevoie de tine. Nu mai mînca pîinea degeaba...
T-
Numai cine se duce, neoficial, sã vadã aceste locuri, îºi dã cu adevãrat seama de aceste
grozãvii. ªi constatã cã ele nu se împuþineazã ci cã se înmulþesc cu o dureroasã ºi alarmantã
repeziciune... O, dacã aþi ºti cu adevãrat cîte astfel de case de jale sînt pe lume - ºi cît de
mare este numãrul acelora care putrezesc de vii acolo, - v-aþi înspãimînta ca de cea mai
îngrozitoare ameninþare. Nu numai pentru viitorul vostru ci pentru al întregii omeniri.
T-
Ce ºtie biserica oficialã astãzi ºi mai marii ei despre toate astea?

Toate instituþiile ºi întreprinderile dintr-o þarã lucreazã adesea în pierdere, ori cunosc
felurite lipsuri, curent ori periodic - numai instituþia clericalã, numai întreprinderea aceasta
care administreazã bunuri ºi suflete de valoare eternã, nu cunoaºte nici o sãrãcie ºi nici o
lipsã - decît cea duhovniceascã. Dar de aceasta puþin îi pasã. Din ce în ce mai puþin...
Pe lîngã toate acele case de jale enumerate mai sus, mai marii ca ºi mai micii bisericilor
de astãzi care ar trebui sã-ºi împartã cu cel flãmînd pîinea lor de pe masa lor zilnicã. ªi ar
trebui sã dea celui gol a doua lor hainã... ªi ar trebui sã sufere cu cel închis, sã plîngã cu cel
orfan, sã jeleascã cu cel nefericit, - toþi aceºtia care zic cã Îl reprezintã ºi Îl înlocuiesc pe
Hristos în lume, - trec pe lîngã toate aceste case de jale unde rabdã ºi sufere Hristos prin
fiecare nenorocit de acolo, - ei trec în maºini elegante, legãnîndu-ºi grãsimea trupurilor sãtule
ºi leneºe pe pernele cele mai moi ºi în podoabele cele mai scumpe.
Se alocã anual fonduri imense pentru formalitãþi ceremoniale, pentru festivitãþi ºi
întruniri, pentru exterioare ºi pentru interioare arãtoase, pentru huzur ºi comoditate
aducãtoare de desfrîu ºi insolenþã... Dar care dintre mai marii vreunei astfel de instituþii,
comunitãþi, uniuni, episcopii, mitropolii, - ori altele de felul acesta, care dintre conducãtorii,
directorii, preºedinþii, pastorii lor, - s-au dus vreodatã la conducerea vreunei închisori, a
vreunui orfelinat ori azil, ori spital, ori sanatoriu, ori case de nebuni ºi sã zicã:
- Domnule director, ºtim cã aici sînt multe suflete chinuite cu care aveþi foarte mari
cheltuieli de întreþinere, de hranã, de îmbrãcãminte, de adãpostire, cheltuieli pe care ne
închipuim cã cu greu le puteþi acoperi. Iatã biserica noastrã, aceastã instituþie lãsatã de
Dumnezeu tocmai pentru a avea grija tuturor celor lipsiþi, - venim acum sã vã ajutãm.
Mitropolia noastrã, comunitatea noastrã, sinagoga noastrã, moscheea noastrã, oferã acum din
veniturile ei spitalului, închisorii, orfelinatului, azilului dv. jumãtate din averea ei ca ajutor
pentru îmbunãtãþirea hranei, pentru îmbrãcãmintea sau medicamentele necesare uºurãrii vieþii
acestor chinuiþi pe care îi aveþi aici ºi care sînt semenii noºtri faþã de care avem cea mai mare
datorie umanã.
T-
Repet îndurerat întrebarea: care episcop, prezbiter, pastor, rabin, hoge - a fãcut sau face
acest lucru mai ales în preajma marilor sãrbãtori, ori în vremea de iarnã cînd aceastã nevoie
se impune ºi mai dureros? Care dintre toþi aceºtia au fãcut ori fac aceasta oficial, chiar
riscîndu-ºi dacã ar fi nevoie ceva din poziþia lui, din avantajele lui, din situaþia sa?
Au fãcut însã ºi fac acest lucru - la nivelul redus al posibilitãþilor lor, doar sufletele care
fac parte din biserica vie a lui Hristos, acea unicã bisericã vie care este împrãºtiatã prin toate
bisericile oficiale ºi oficioase, care doar de formã se numesc ale Lui. Dar toþi aceºti
împlinitori cu fapta a milosteniei poruncite de Hristos au adeseori de întîmpinat piedici ºi
necazuri mari tocmai din partea celor care ei înºiºi ar trebui sã facã, la scara marilor lor
posibilitãþi, acest lucru al ajutorãrii umane.
T-
Dar în acest secol care se mai numeºte ºi al luminii ºi al culturii, Biserica lui Hristos nu
este chematã numai la binefaceri trupeºti faþã de cei cãzuþi în nenorocire ºi încredinþaþi în
grija ei - ci este ºi mai chematã la binefacerile sufleteºti. La propovãduirea luminii acolo unde
este tot mai mare întunericul. La împãrþirea Cuvîntului lui Dumnezeu unde este atîta foame
ºi sete dupã El... La îmbrãcarea cu credinþã, cu dragoste ºi cu putere în lupta cu ispitele ºi
prãbuºirile pierzãtoare a tuturor celor ce sînt goi de orice adevãr ºi putere sfîntã...
Aproape toate þãrile lumii se laudã cã au lichidat cu analfabetismul firesc... Dar în ciuda
acestor laude - ºi poate realitãþi - în cele mai multe din aceste þãri, domneºte încã cel mai
întunecat ºi mai îngrozitor analfabetism spiritual, duhovnicesc.
Ce face biserica noastrã oficialã pentru a-i deprinde practic pe fiii ei cît de cît cu cele mai
elementare cunoºtinþe despre Dumnezeu, despre naºterea din nou, despre o viaþã predatã cu
adevãrat lui Hristos ºi despre întreþinerea ºi creºterea vie a unei astfel de vieþi?
Unde sînt scriitorii duhovniceºti pentru popor? Unde este Biblia rãspînditã în tiraje de
masã? - unde, cînd mai ales în privinþa aceasta ºi acum se propovãduieºte cu putere de cãtre
mulþi oficiali ai bisericii interzicerea citirii Bibliei de cãtre popor? Unde este mãcar cartea
duhovniceascã pentru marea masã creºtinã? Unde mãcar gazeta, revista, calendarul carte în
tiraj suficient pentru milioanele ºi milioanele de analfabeþi total în ce privesc aceste mari ºi
sfîºietoare lipsuri ºi trebuinþe dupã Dumnezeu? Unde sînt cãrþile de educaþie ºi petrecere
sufleteascã mai ales pentru copii ºi tineret? Cãrþile de poezii, de cîntãri religioase, de
meditaþie, de rugãciune, de îndrumare ºi de învãþãturã?
Chiar ºi în privinþa asta, dacã s-a fãcut ori se mai face ceva - dureros de puþin - nu s-a
fãcut atît de cãtre biserica ori bisericile oficiale care au atît de mari posibilitãþi ºi atît de
cutremurãtoare datorii sã le facã, - ci s-a fãcut ºi se face cu mijloacele cele mai mici ºi cu
riscurile cele mai mari, numai de cãtre sufletele sporadice ale bisericii vii a lui Hristos, de
cãtre acele suflete devotate pentru care dragostea faþã de Dumnezeu ºi grija pentru aproapele
lor este mai presus de orice risc ºi de orice jertfã...
T-
...La toate aceste adevãruri dureroase ºi la multe altele asemenea acestora - cugetam
mereu, dupã Paºtile anului 1976, în fiecare zi mergînd ºi venind pe jos cei doisprezece km
de drum dus-întors, de acasã pînã la protopopiatul din Beiuº, unde continuam sã-mi fac
serviciul meu de arhivar ºi dactilograf cu jumãtate de normã ºi 513 lei salar pe lunã.
Sosise de la mai marii bisericii ordin ºi dispoziþie pentru strîngerea întregii arhive de pe
la parohii: - registre de stare civilã, obiectele de cult ºi de inventar, orice valoare sau obiect
care poate constitui un patrimoniu naþional, - spre a fi predate cît mai curînd muzeelor
judeþene...
Eu aveam însãrcinarea sã le strîng, sã le aºez în ordine pe ani, sã le îndosariez, sã le
inventariez ºi sã le pregãtesc toate acestea din tot protopopiatul, pentru a le preda Muzeului
judeþean de la Oradea... Munca asta înafarã de corespondenþa zilnicã îmi cerea foarte multã
obosealã ºi adeseori lucram mult peste orele mele de serviciu...
Drumurile lungi pe jos, ori cu bicicleta, pe ploaie, pe vînt, pe zãpadã, prin frig ori prin
cãlduri puternice, îmi afectau din ce în ce tot mai mult starea sãnãtãþii care se degrada din zi
în zi. La piciorul stîng varicele mi se mãriserã ºi se întinseserã peste tot. Simþeam tot mai
dese junghiuri ascuþite pînã sus, amorþeli ºi scãpãri supãrãtoare ºi neaºteptate în mers. Inima
îmi producea tot mai des aritmii, sufocãri, ameþeli. Capul mã durea uneori atît de puternic
încît trebuia sã mi-l strîng cu amîndouã mîinile cît puteam, ca ºi cu niºte cleºte.
T-
În þarã continuau urmãririle fraþilor, împrãºtierea adunãrilor, amenzi repetate ºi tot mai
mari, percheziþii cu confiscarea Bibliilor, cãrþilor ºi caietelor de cîntãri, ori benzi, scrisori ºi
tablouri... Tot ce era religios, dar mai ales tot ce aparþinea Oastei Domnului.
La Pechea, în jud. Galaþi, au fost amendaþi fraþii gãsiþi în adunare sau chiar ºi numai dacã
era ºtiut ca fãcînd parte din Oastea Domnului. Într-o sãptãmînã au ridicat de la fraþi peste
50.000 de lei. La Matca, tot aºa peste 60.000 de lei. Pe fratele Irimie Karinca, un bãtrîn fãrã
vedere dar cel mai credincios, l-au condamnat la doi ani închisoare pentru amenda de 3.000
de lei. La Podoleni ºi Slobozia - Neamþ, alte amenzi de peste 70.000 de lei. La fel în Suceava,
Bihor, Alba, Cluj - ºi în multe alte pãrþi ale þãrii. În jud. Bacãu, fraþii din Bogdãneºti, fiecare
frate a fost amendat cu cîte o mie, douã, trei ºi chiar cinci mii de lei, confiscarea tuturor
cãrþilor, Bibliilor, caietelor - ºi a tot ce a fost gãsit asupra lor. Plus cã au fost bruscaþi,
insultaþi ºi ameninþaþi în tot felul, fraþii ºi surorile care se rugau ºi cîntau Domnului. La
Moineºti, bãtrînul frate Petre Pascu, unul dintre cei mai harnici ostenitori pentru Domnul a
fost bãtut foarte rãu. ªi pentru cã purta barbã, chinuitorii lui au luat un fier despicat la capãt
pe care îl învîrteau în barbã smulgînd smocuri de pãr pe care apoi le aruncau jos, smulgînd
altele... O sorã, Paraschiva Ardeleanu care era ºi ea acolo de faþã, se apleca plîngînd ºi
strîngea de pe sub picioare pãrul smuls ca sã-l ascundã sub hainã. Pentru asta a fost luatã ºi
ea la bãtaie ºi i s-a smuls ºi ei mult pãr de pe cap. La Dofteana, fratele Petre a fost silit sã bea
rachiu, iar dacã el n-a vrut nicidecum sã-l bea, i-au zdrobit buzele cu marginea paharului -
ºi aºa l-au lãsat sã plece. Dar dupã toate acestea, în satul Plopu de unde era fratele, - s-au mai
predat Domnului aproape o sutã de familii... Dar într-o adunare au fost ridicaþi de miliþieni
ºi duºi la post. Acolo cei mai bãtrîni dintre fraþi au fost fotografiaþi ºi puºi la panoul public
în batjocurã ca niºte rãufãcãtori... Au fost amendaþi cu toþii cu sume între o mie ºi trei mii
de lei. Cea mai mare parte a acestor fraþi ºi surori fiind de slabã stare materialã - vãzîndu-se
obligaþi sã plãteascã sume peste puterile lor, au cam dat înapoi din lipsã de bani pentru
amenzi ori a temerii de închisoare pentru neplata acestor amenzi.
În toate aceste cazuri nici un episcop al bisericii nu s-a ridicat în apãrarea miilor de
credincioºi nedreptãþiþi deºi ºtiau bine cã toþi aceºti nevinovaþi erau dintre cei mai smeriþi ºi
ascultãtori fii ai bisericii. Iar preoþii locului, erau ei înºiºi în multe cazuri pîrîºii fraþilor ºi
cei care îi dau pe mîinile autoritãþilor locale învinuindu-i de tot felul de lucruri neadevãrate
ca sã fie pedepsiþi cît mai aspru ºi a-i face sã se lepede de Oastea Domnului, deºi aceºti fraþi
erau cei dintîi nu numai la slujbele bisericeºti, dar ºi la împlinirea oricãror îndatoriri cultice.
În satul Plopu i s-a mai fãcut percheziþie ºi fratelui Petru Arseni - pe diferite motive false,
d ar i s -a l uat d e f a p t n u m a i B i b l i a , c a r t e a d e c î n t ã r i , c a i e t e c u î n s e m n ã r i b i b l i c e ,
corespondenþa cu fraþii, icoanele de pe pereþi, tot ce avea un caracter religios. La sora Maria
Arsene, care era dupã o gravã operaþie cu tot corpul în ghips, neputînd sã stea culcatã pe spate
- i s-a fãcut ºi ei percheziþie foarte durã, cãci se ºtia cã sora aceasta avînd o foarte mare rîvnã
pentru Domnul îºi copiase singurã, aºa stînd în ghips pe pat, cu mîna ei, vreo patruzeci de
caiete cu meditaþii evanghelice ºi poezii religioase. Acestea erau singura ei mîngîiere în boala
ºi în singurãtatea în care zãcea...
I-au luat cu brutalitate toate aceste caiete ale ei la care þinea ca la lumina ochilor sãi. Nu
le-a pãsat nici de lacrimile ºi þipetele disperate ale bietei surori singure ºi bolnave care
plîngea ºi se tînguia dupã rodul muncii ei chinuite ca dupã cea mai dureroasã pierdere a vieþii
sale...
Nici unora dintre toþi aceºti fraþi ºi surori nu li s-a mai dat niciodatã nimic din tot ce li
s-a rãpit cu aºa nedreptate. ªi nici unii dintre mai marii bisericii noastre nu s-a sesizat, deºi
tuturor li s-au adus la cunoºtinþã aceste cazuri.
La Berzunþi, erau adunaþi mai mulþi fraþi ºi surori, rudenii ºi vecini la casa fratelui Ion
Ciocan care avea soþia paralizatã de 12 ani. Fratele Ion era orb ºi ca sã înþeleagã de ce are
nevoie soþia lui pe care o îngrijea ºi care nu mai avea grai ci numai miºca buzele, el îi punea
mîinile pe buze ºi sub bãrbie ºi aºa înþelegea ce are nevoie soþia... În felul acesta îºi petreceau
viaþa aceste suflete de atîþia ani. Fraþii ºi surorile mergeau adesea în vizitã pentru a-i mîngîia
ºi ajuta cu ce puteau... În aceste condiþii au fost gãsiþi ºi atunci cînd miliþienii au nãvãlit în
casã, dupã ce se fãcuse noapte. Doi miliþieni ºi un paznic cu un ciomag mare s-au repezit la
ei strigînd ºi înjurînd sã iasã cu toþii afarã. Au fost duºi sub escortã la postul de miliþie toþi
fraþii ºi surorile. Cercetaþi ºi bãtuþi, apoi amendaþi fiecare cu sume mari de bani. Unei surori
sãrace care n-avea decît o maºinã de cusut cu care îºi cîºtiga traiul zilnic, fiindcã n-avea nici
un ban pentru plata amenzii, i-au confiscat singura ei avere ºi singurul ei mijloc de hranã, -
maºina ei de cusut... Sãtenii cînd au vãzut asta au pus mînã de la mînã banii pentru a-i
cumpãra maºina confiscatã a sorei noastre sãrace...
T-
Astfel de fapte abuzive aveau loc în multe pãrþi ale þãrii de-a lungul a mulþi ani. Nu ne-ar
ajunge toatã durerea inimii ºi tot spaþiul cãrþii acesteia spre a înºirui toatã lunga listã a celor
ce le auzeam... Dar cît de mulþi fraþi ºi surori bãtuþi ºi schingiuiþi de chinuitorii lor, furioºi
ºi plini de urã, - nici n-au mai spus despre asta mai departe la nimeni, lãsîndu-le pe toate sã
le ºtie ºi sã le plãteascã numai Dumnezeul Cel Drept ºi Puternic în Ziua Judecãþii Sale, cui
ºtie El ºi cui va vrea.
Încã o datã: despre toate acestea, conducerea bisericii oficiale ºtia bine - fiindcã ea însãºi
dase aceste dispoziþii ori le inspirase celor ce le-au dat. Preoþii localitãþilor respective la fel
n-au intervenit în nici un caz în ajutorul nici unora dintre aceºti enoriaºi ai lor, ba în cele mai
multe cazuri ºi înºiºi au dat pe fraþi în mîinile chinuitorilor lor, învinuindu-i fãrã nici o fricã
de Dumnezeu sau mustrare de conºtiinþã de tot felul de neadevãruri numai spre a-i face sã se
lepede de Lucrarea Oastei Domnului ºi sã-ºi calce legãmîntul fãcut cu Dumnezeu.
T-
Pe de altã parte spiritul rãtãcitor dinãuntru ºi dinafarã, continuînd sã profite de situaþia
noastrã foarte grea, dãdea o sãlbaticã nãvalã peste tot unde eram prigoniþi de autoritãþi ºi
fãceau un nemilos prozelitism printre fraþii chinuiþi ºi împrãºtiaþi, folosind cu gînd de
ademenire nu numai toate mijloacele unei ”iubiri” prefãcut dezinteresate ºi “mila frãþeascã”
dornicã sã ajute “în Numele Domnului”, ci ºi ameninþãrile autoritãþilor ºi ura clerului faþã de
noi. În multe locuri unde lucrurile lor nu le mergeau cum ar fi vrut din cauza Oastei
Domnului, chiar aceºti “fraþi” din unele culte, nu se sfiau sã facã denunþuri ºi ei contra
noastrã, învinuindu-ne autoritãþilor de stat cã noi ne adunãm ºi facem propagandã religioasã
“fãrã autorizaþie”... Toate acestea spre a-i face ºi ei pe fraþii prigoniþi din Lucrarea Oastei
Domnului care nu mai aveau liniºte nicãieri, sã-ºi piardã rãbdarea, sã pãrãseascã biserica ºi
Oastea Domnului ºi sã treacã la cultul lor. Þi se sfîºia inima cînd vedeai cum în Numele
Domnului se nimiceºte Lucrarea cea mai frumoasã ºi mai evanghelicã a lui Hristos din þara
noastrã - ºi cea mai necesarã pentru mîntuirea acestui neam... Cine va mai pune vreodatã ceva
de valoarea ºi de frumuseþea acestora în locul ei, - dacã ea nu va mai putea rezista în faþa
atîtor atacuri ucigaºe îndreptate împotriva ei din partea tuturor acestor trei mari puteri
vrãj m aº e: put erea cleri calã, puterea lumeascã ºi cea a prozelitismului necruþãtor ºi
necinstit?... Pe cine sã-l doarã cã în felul acesta se zãdãrniceºte o idee atît de sfîntã, o lucrare
atît de minunatã, o iniþiativã atît de rarã ºi de mîntuitoare? Cei care ar trebui sã vadã, nu vãd.
Cei pe care ar trebui sã-i doarã, nu-i doare. Cei care ar trebui sã se îngrozeascã, nu se
îngrozesc...
T-
Eu eram supravegheat tot timpul. Fraþii puþini care riscau sã vinã pînã la mine, veneau
pînã acasã numai în timpul nopþii. Ori veneau pînã la Beiuº ziua ºi mã aºteptau pe la colþuri
de strãzi ori prin locuri dosnice din parcuri spre a mã întîlni ca sã-mi spunã cu lacrimi alte
ºi alte veºti rele. Ori sã mã întrebe ºi sã ne sfãtuim ce sã mai putem face în una sau alta dintre
aceste probleme ºi stãri dureroase.
Cu cei mai mulþi fraþi ºi surori care mã cãutau, mã întîlneam în zilele de joi cînd era tîrg
sãptãmînal de þarã la Beiuº ºi veneau foarte mulþi oameni la tîrg, aºa cã ne puteam ascunde
mai uºor cînd ici cînd colo, de ochii rãi care ne pîndeau peste tot. Cei mai mulþi ºi mai buni
fraþi din þarã erau foarte îngrijoraþi de marile frãmîntãri ºi dureri din mijlocul frãþietãþii
Oastei. Cele trei puteri potrivnice fãceau numai prãpãd pretutindeni producînd mari spãrturi
în adunãrile ºi rîndurile noastre. Cu prigonirea autoritãþilor lumeºti ºi necredincioase eram
oarecum obiºnuiþi ºi ne aºteptam la asta, fiindcã tot Cuvîntul Sfînt al lui Dumnezeu ne
înºtiinþa ºi ne mîngîia pentru rãbdarea acestora. Chiar ºi pe cele din partea clerului le
aºteptam ºtiind cu cîtã nedreptate ºi cruzime se nãpustiserã ºi acestea din partea multora din
cei mai mari, asupra noastrã începînd mai ales de la conflictul din 1935. Cu toate cã mai erau
foarte mulþi dintre preoþi - cei care nu aveau nici un grad ierarhic dar care aveau fricã de
Dumnezeu ºi respect pentru misiunea lor sacerdotalã. Aceºtia sprijineau pe fraþi. Dar fãrã
curaj pe faþã - ºi fãrã alt ajutor decît compasiunea lor sincerã dar deocamdatã neputincioasã.
Erau unii foarte curajoºi, dar puþini ce-i drept, care cu orice risc, primeau pe fraþi ºi
ascundeau adunãrile prin biserici. Mulþi se lãmuriserã ºi dintre ei cu blasfemia celor ce ne
învinuiau de peste cincizeci de ani cã sîntem eretici, sectari, schismatici, duºmani ai bisericii,
etc. Toate acestea se dovediserã minciuni ºi calomnii rãufãcãtoare, pentru cã toþi ºtiau cã noi
suferisem mii de fraþi bãtãi, închisoare ani ºi ani, dar nu ne pãrãsisem - cum am fi putut sã
fim ispitiþi ºi îndreptãþiþi chiar - nu ne pãrãsisem nici unii dintre noi nici biserica ºi nici þara
noastrã.
Cu ameninþãrile autoritãþilor lumeºti la fel ne obiºnuisem cumva, cum am spus ºi mai sus.
Mai rãbdam, mai treceau, mai slãbeau, mai încetau, - încet-încet mai lãmurindu-se ºi ei în
mare parte cã noi nu prezentãm absolut nici un fel de primejdie pentru stat - ci dimpotrivã
sîntem chiar un element necesar pentru stãvilirea corupþiei ºi rãului în mijlocul societãþii. ªi
ne mai lãsau în pace. Ba în multe cazuri chiar au apãrat pe fraþi împotriva pîrîtorilor clerici.
Dar stricãciunile prozelitismului diversionist continuau sã ne facã cel mai mare rãu. În
privinþa asta n-a intervenit nici o ameliorare. Nici unul ºi dintre mai marii acestora, pretinºi
predicatori ai Evangheliei, nu s-au sesizat cu ruºine de dezmãþul care îl fãceau supuºii lor.
Nici unul nu s-a dus sã tempereze zelul prozelitist al subalternilor lor care fãceau prãpãd în
turma încolþitã a oiþelor Oastei Domnului. Aceasta este o dovadã cã toþi se bucurau cînd
adunãri de zeci ºi chiar sute de suflete hãituite din toate pãrþile, primeau “ocrotirea
binevoitoare” a cultului lor cerînd “de bunãvoie ºi nesilit de nimeni” sã fie primiþi cu
înscriere ca membri ai acestor culte. Din cauza lipsei de legãturã cu alþi fraþi, din cauza
nemiloaselor hãrþuieli din partea autoritãþii ºi din cauza unei totale lipse de speranþã în orice
viitor mai bun pe pãmînt, multe adunãri ºi suflete s-au prãbuºit atunci în ispita ºi ghearele
acestui duh prefãcut. Mare parte dintre aceºti cãlcãtori ai legãmîntului dintîi au ajuns apoi
niºte ademenitori ai celorlalþi fraþi mai zeloºi chiar ºi decît ademenitorii lor.
Nu ºtiu ce sã mai zic, dar dintre toate relele din lume aceastã mîrºãvie am gãsit-o cea mai
vinovatã. Tu care te pretinzi credincios într-un Dumnezeu care le vede ºi le judecã pe toate,
sã foloseºti în chip nelegiuit nenorocirea semenului tãu ºi sã cauþi sã-l amãgeºti spre folosul
tãu ca sã-ºi calce conºtiinþa sa ºi legãmîntul sãu cel unic ºi cutremurãtor fãcut de bunãvoie
ºi în lacrimi cu Dumnezeu... Fãrã sã-þi pese de toate avertismentele Dumnezeieºti împotriva
acestui pãcat.
ªi nici de prãpastia în care îl împingi pe acest nenorocit care neºtiind ce sã mai facã de fricã,
sare din faþa unui ºoarece în gura unui leu...
Am mai spus-o de atîtea ori: noi nu negãm dreptul nimãnui de a avea o convingere
religioasã, dacã ºi-a ales-o singur ºi de bunãvoie, oricare ar fi aceasta. Între drepturile fiecãrui
om liber acest drept este cel mai dintîi. Dar odatã ce un om ºi-a format aceastã convingere
ºi a pus un legãmînt unic ºi veºnic cu Dumnezeu pe aceastã încredinþare într-o lucrare ºi o
bisericã a Lui, - atunci credem cã oricine ar veni, cu orice metode ar încerca sã-i dãrîme
acestui om aceastã convingere fãcîndu-l sã-ºi calce acel legãmînt, face o crimã de neiertat atît
împotriva acelui suflet, cît ºi împotriva Duhului Sfînt care l-a nãscut din nou ºi l-a pus într-o
lucrare a Sa, tocmai pentru a fi statornic ºi curat acolo pînã la moarte...
ªi cu cît ademenirea mai multor astfel de suflete ºi stricarea unor astfel de familii, de
adunãri ºi de biserici se face pe o scarã mai mare ºi prin forþarea unor împrejurãri mai
nenorocite care s-au nãpustit asupra acelor suflete slabe, cu atît cei ce lucreazã în acest mod
murdar ºi mîrºav - sînt mai vinovaþi ºi mai vrednici de blestemul ºi osînda lui Dumnezeu.
Împotriva acestui mare pãcat ºi a acestor ademenitori la el ne-am ridicat cu toatã puterea,
mai ales din clipa cînd am vãzut cã el în loc sã înceteze, începe sã se practice pe o scarã tot
mai mare împotriva noastrã, ameninþînd cu nimicirea totalã a Oastei Domnului ca lucrare a
lui Dumnezeu cu numele ºi cu rostul ei divin în timpul ºi în locul ei istoric în care o ridicase
Duhul Sfînt. Ne-am ridicat mai ales împotriva elementelor celor mai distructive din slujba
acestui duh rãu, care fac cel mai mare rãu tuturor adunãrilor ºi bisericilor lui Dumnezeu prin
dezbinarea acelor suflete slabe care îi ascultã ºi se iau dupã ei. Pentru cã nu mai buni îi fac
ci înzecit mai rãi. Dintr-un ostaº rãu îl face un dezident ºi mai rãu. Dintr-un penticostal rãu
îl face un milenist ºi mai rãu. Iar pînã la urmã aceºti nenorociþi ajung pentru veci înapoi în
pãcatul ºi în lumea din care îi scosese cîndva credinþa în care îºi puseserã ºi ei frumosul lor
legãmînt. Dar acum de ºapte ori mai rãi - ºi pe totdeauna.
Din mijlocul unor astfel de suflete total decãzute erau recrutaþi apoi trãdãtorii fraþilor,
iscoadele adunãrilor, iudele ºi vînzãtorii lui Hristos. Fiind cunoscuþi ºi cunoscãtori ai fraþilor
ºi a locurilor de adunare, - ei se duceau ºi fãceau cea mai blestematã slujbã. Sub numele de
“foºti fraþi”, cu obrãznicie ºi cu îndrãznealã satanicã ascunsã sub prefãcãtoria pe care ºtiau
bine cum s-o afiºeze, ei strîngeau ºi duceau de fiecare datã toate dovezile de care vor avea
nevoie apoi acuzatorii sã ne chinuie, sã ne strîngã, sã ne condamne.
T-
În condiþiile acestea atît dinafarã cît ºi dinãuntru, existau multe adunãri în care unii fraþi
- sau foºti fraþi buni dar acum clãtinaþi - ridicau tot mai puternice proteste împotriva bisericii
oficiale pentru atitudinea ei doveditã ºi voit duºmãnoasã împotriva Oastei Domnului. Aceºti
fraþi care îºi pierduserã rãbdarea ºi care nu mai aveau nici un fel de speranþã în viitor pentru
o îndreptare a lucrurilor, ridicau problema unei noi atitudini mai distantã faþã de bisericã ºi
faþã chiar de unele practici de cult ale ei cu o mai puþinã justificare evanghelicã, practici -
ziceau ei - nebiblice ºi chiar contrare Bibliei, - influenþaþi fiind nu numai de un duh de
revanºã ci ºi de niºte pãreri de inspiraþie strãinã.
T-
În aceastã situaþie care devenea din ce în ce mai alarmantã se impunea neapãrat o nouã
consfãtuire pe þarã a tuturor fraþilor de rãspundere, cîþi vor putea fi adunaþi în aceste grele
împrejurãri. Trebuie sã încercãm sã ne punem de acord asupra atitudinii pe care trebuie s-o
avem cu toþii faþã de cele trei forþe care ne lovesc, dar mai ales faþã de prozelitismul
distructiv ºi viclean al celor care se amestecau atît de negativ ºi de rãufãcãtor în viaþa ºi
activitatea Oastei Domnului, care avea o învãþãturã clarã, o credinþã unicã, un rost ºi un scop
sfînt atît de clar ºi de precis în neamul nostru ºi în biserica noastrã. Rostul ºi scopul acesta
fiind primit prin revelaþie Dumnezeiascã, orice om sau orice învãþãturã care venea sã le abatã
de la misiunea lor, - atît dinãuntru cît ºi dinafarã, - era limpede cã sînt de la cel rãu ºi cã fac
o lucrare satanicã.
T-
Doamne ºi Dumnezeul nostru, Tu a cãruia este aceastã sfîntã Lucrare, întãreºte în mijlocul
ºi în fruntea ei învãþãtura Ta cea dreaptã ºi credinþa Ta cea sãnãtoasã. ªi scoate din ea orice
învãþãturã strãinã ºi orice duh tulburãtor ºi vrãjmaº.
ªi Te rugãm binecuvînteazã gîndul întîlnirii noastre cu toþi fraþii noºtri care au pe inimã
gîndul ºi rãspunderea bunului mers al Oastei Tale. Rînduieºte ziua ºi locul acestei consfãtuiri
ºi pregãteºte Tu totul în aºa fel încît lumina Ta sã ne cãlãuzeascã în gãsirea celei mai bune
cãi iar puterea Ta sã ne ajute în împlinirea totalã a gîndului Tãu ºi a voii Tale cu aceastã
Lucrare în misiunea pe care i-ai rînduit-o.
T-
În ce grea situaþie ne aflãm! Prea marea împrãºtiere în care ne gãseam de mulþi ani de
zile... Apoi eroziunea, mãcinarea la care eram supuºi de aceste îndelungate ºi continue
hãrþuieli atît trupeºti cît ºi sufleteºti... Apoi atitudinea rãuvoitoare a acestui cler pe care noi
îl ajutãm ºi îl respectãm sincer prin însãºi educaþia ºi credinþa noastrã de fii adevãraþi ai
bisericii... Apoi vrãjmãºia acestei stãpîniri pe care o ascultãm cinstit cu o supunere sfîntã ºi
pentru care ne rugãm din convingerea noastrã evanghelicã... Apoi aceºti aºa ziºi “fraþi în
Hristos” - care ne strîng de gît ºi ne jefuiesc adunãrile noastre devastate...
Dumnezeul nostru ai milã de noi ºi fã o cît de îngustã cale de trecere pentru noi ºi
Lucrarea Oastei Tale, prin acest hãþiº atît de spinos ºi de întunecat. Nu ne lãsa nici sã ne
rãtãcim noi înºine prin acest întuneric, nici sã ne lãsãm sfîºiaþi de una sau alta dintre aceste
trei feluri de fiare care se nãpustesc cu toatã furia ºi viclenia lor împotriva noastrã...
Amin.

Pag. 20 Istoria - Vol. 4 - Cap. 2 - A treia zi istoricã
Cap. 2
A treia zi istoricã
“Fii cu luare aminte asupra ta însuþi
ºi asupra învãþãturii pe care o dai altora...
Cãci dacã vei face aºa, te vei mîntui
pe tine ºi pe cei ce te ascultã”.
1 Tim. 4,16.
rumul Lucrãrii lui Dumnezeu prin lume... Calea bisericii vii a lui Hristos... istoria
D umblãrii poporului sfînt, a neamului ales, a adevãraþilor fii ai Duhului Sfînt, - fie
luaþi în întregimea lor feluritã din toate pãrþile ºi generaþiile pãmîntului, - fie luaþi ca lucrare
a Evangheliei vii în parte, - drumul lor se aseamãnã cu o cãlãtorie prin locuri cînd mai grele
cînd mai uºoare, cînd mai senine cînd mai întunecoase, cînd mai înalte cînd mai joase, spre
Þinta cereascã, finalã.
Cu Lucrarea Oastei Domnului, cu istoria luptei ºi cãlãtoriei ei prin lumea aceasta ºi prin
vremurile acestea, tot aºa a fost ºi tot aºa este. ªi tot aºa pare cã va fi pînã va ajunge la þinta
ei cereascã finalã, în Canaanul ºi Ierusalimul cel de Sus, cãtre care merge ea urmînd pe
Domnul Isus al cãrui Nume Sfînt Îl poartã, împãrtãºind soarta Lui ºi cãlcînd pe urmele Sale
care trec cînd prin luminã cînd prin umbrã. Ca un drum cu tuneluri cînd mai lungi cînd mai
scurte. Cînd mai dese ºi mai grele, cînd mai rare ºi mai uºoare.
Am fost în cîteva rînduri în strîmtorãri ºi în primejdii peste mãsurã de mari ºi din care
pãrea cã este cu neputinþã sã mai scãpãm. Cum era poporul lui Israel la ieºirea lui din Egipt
cînd ajunsese în faþa Mãrii Roºii. În faþã era marea iar în spate Faraon cu oºtirea lui
nimicitoare. Nici o salvare nu se vedea cu putinþã în starea aceasta. Se pãrea cã acolo vor
pieri ori înecaþi în apele mãrii ori arºi de focul nimicitor al vrãjmaºilor care erau gata sã se
nãpusteascã asupra lor.
Ce slabi erau toþi acei bieþi copii ai lui Dumnezeu ameninþaþi. Ce pradã pãreau cã vor fi
daþi peste cîteva clipe în mîinile asupritorilor lor nedrepþi!... Munciserã fãrã nici o platã, se
supuseserã fãrã nici o crîcnire asupririi nedrepte.
Istoria - Vol. 4 - Cap. 2 - A treia zi istoricã Pag. 21
Rãbdaserã fãrã sã se rãzbune în nici un fel toate batjocurile ºi ura tuturor, iar acum iatã-i
pentru ascultarea ºi iubirea lor faþã de Dumnezeu în faþa celei mai nedrepte morþi, fãrã nici
o scãpare...
Slujiserã stãpînirii acesteia patru sute de ani, lãsaserã acolo atîþia morþi, atîtea lacrimi,
atîta sudoare - ºi totuºi vrãjmaºilor nu le era de ajuns. Nu-i puteau ºti decît ori sclavi ori
morþi...
Ce nedrept ºi ce sãlbatic este totdeauna asupritorul poporului lui Dumnezeu. Acest
asupritor este un tiran ºi un despot, fie cã este un individ, fie cã este o gloatã, o hoardã, o
haitã, un popor, un sistem, un regim - oricum s-ar numi el.
Dar sînt totuºi în cãlãtoria asta ºi momente deosebit de mari ºi decisive. Mari ºi decisive
fie prin luptele ºi jertfele lor, fie prin dezmeticirile ºi hotãrîrile lor de dupã aceste lupte ºi
jertfe.
Strãmoºii poporului nostru, dupã fiecare luptã ºi înfrîngere a lor, trãgeau învãþãminte ºi
luau hotãrîri, pentru a lucra în viitor altfel spre a nu-i da vrãjmaºului alt prilej sã mãreascã
rãul, sã înmulþeascã pierderile ºi sã grãbeascã nimicirea pe care o urmãrea. Astfel ei
descopereau locurile prin care se strecura vrãjmaºul, însemnau pe oamenii stricaþi ºi
rãufãcãtori din mijlocul lor, cercetau metodele viclene pe care le folosea nimicitorul faþã de
ei pentru a-ºi duce la îndeplinirea planurile sale ucigaºe. Odatã înlãturate aceste blestemate
unelte ºi mijloace folosite de vrãjmaºul, biruinþa era asiguratã ºi neamul era salvat. Ce bine
ar fi fost - ziceau toþi - dacã se luau mai din vreme aceste mãsuri salvatoare. Atunci n-ar fi
fost atîtea pierderi, atîþia pierduþi, atîtea ruini, atîtea dureri... Dar bine totuºi cã a fost cineva
care sã le ia chiar ºi acum mai tîrziu, spre a nu se lãsa totul chiar pînã cînd nu s-ar mai fi
putut salva nimic...
T-
Au fost trei astfel de momente mari ºi împrejurãri cruciale pînã acum ºi în scurta dar atît
de zbuciumata istorie a Oastei Domnului... În viaþa ei de continue ºi grele confruntãri cu cele
trei mari primejdii duhovniceºti printre care a trebuit - ºi poate va mai trebui - sã strãbatã
drumul ei spre împlinirea scopului pãmîntesc ºi ceresc rînduit ei de Dumnezeu, aceste trei
mari primejdii au fost puse la cale de cele trei mari duhuri potrivnice, foarte ºirete dar ºi
foarte puternice. Acestea sînt:
1 - Duhul formalismului oficial. Duhul literei, cum spunea pãrintele nostru Iosif. Acest
duh umblã mereu sã sugrume, sã sufoce ºi sã omoare duhul de viaþã nouã, evanghelicã, vie
din miºcarea aceasta înnoitoare, curatã ºi lucrãtoare în Hristos Cel Viu ºi lucrãtor.
2 - Duhul îngîmfat, ambiþios ºi firesc al unora care dinãuntrul Lucrãrii lui Dumnezeu îºi
permite amestecãturã cu lumea care învaþã lucruri stricãtoare, îngãduitoare faþã de pãcat,
compromisuri cu sisteme lumeºti, abãtînd sufletele ºi adunãrile Domnului de la umblarea
curatã ºi de la pãstrarea învãþãturii sãnãtoase. Ei dispreþuiesc ascultarea frãþeascã, îngãduie
pãcatul, nesocotesc pe înaintaºi, rãzvrãtindu-se împotriva oricãrei rînduieli frãþeºti...
3 - Duhul prozelitismului diversionist care lucreazã prin unii care nu sînt credincioºi ci
formaliºti dezbinaþi ºi dezbinãtori, oameni fãrã nici o fricã ºi fãrã nici o cunoaºtere de
Dumnezeu, care în numele unor dezbinãtoare ºi false interpretãri biblice, tulburã ºi înºalã
inimile celor lesne crezãtori ºi a celor nestatornici, fãcînd cu ei tot felul de lucrãri neîngãduite
ºi aruncîndu-i pînã la urmã în pierzarea tuturor pãcatelor cele contra Duhului Sfînt...
Cei dintîi vin cu tipicul ºi cu superstiþia.
Cei de ai doilea vin cu pornirile fireºti ºi cu pasiunea politicã.
Dar cei de ai treilea vin cu Biblia pentru a lucra nimicitor tocmai împotriva duhului
Bibliei. Vin în numele dragostei nimicind tocmai roadele dragostei adevãrate. Vin în Numele
lui Hristos tocmai spre a nimici Lucrarea Evangheliei Lui.
O miºcare nouã ºi curatã cum era miºcarea duhovniceascã a Oastei Domnului cu un duh
atît de smerit, de sincer ºi de iubitor cum era duhul ei, fãrã dedesubturi ºi fãrã experienþe -
a ajuns pe nepregãtite ºi dintr-o datã în toiul acestor lupte cumplite, inegale ºi îndelungi.
Desigur cã a avut mari ºi dureroase pierderi, adînci ºi usturãtoare rane, cumplite ºi tragice
dezertãri ºi morþi duhovniceºti. Cei 12 ani grei din 1935 pînã în 1947 despre care se vorbeºte
în volumul doi al acestei Istorii sînt plini de victime ºi de înfrîngeri, dar ºi de învãþãminte
zguduitoare.
Dar chiar dacã pînã la urmã Dumnezeu a ajutat Duhul Oastei ca pe micul dar curatul
David sã iasã învingãtor asupra puternicilor sãi cei trei goliaþi, - totuºi uriaºii aceºtia n-au
murit de tot ºi zvîrcolirile lor n-au încetat. Din cînd în cînd ºi din loc în loc fiecare dintre
aceºti trei goliaþi încearcã mereu sã-l sugrume pe David. De aceea acest David trebuie
totdeauna sã vegheze, sã fie bine pregãtit ºi bine înarmat, gata totdeauna atît de apãrare cît
ºi de atac. Cît de puternic trebuie sã-i fie scutul lui de apãrare, aºa trebuie sã-i fie de
puternicã ºi praºtia lui de atac.
T-
Duhul de nesupunere ºi derutã din sînul Oastei Domnului care s-a ivit îndatã dupã 1945
ridicînd glas dezbinãtor ºi îngîmfat a început tot din Sibiu. Oameni netãiaþi împrejur cu inima,
au sãrit dinafarã peste gard în staulul Oastei fãrã sã fi avut niciodatã un legãmînt curat ºi
cinstit pus în mijlocul fraþilor ºi în faþa Domnului cu lacrimi ºi sinceritate ca ºi toþi ceilalþi
fraþi prin care sã se simtã legaþi ºi ei sufleteºte de aceastã familie sfîntã... Dintre aceºtia erau
doctorul Banu, un om care înºelînd buna credinþã a fratelui Marini - schimbîndu-ºi numai
pãrul dar nu ºi nãravul - a trecut cu uºurinþã ºi cu aroganþã, fãrã nici o naºtere din nou dintr-o
criminalã organizaþie politicã unde fusese un nechibzuit activist - ºi s-a pomenit dintr-o datã
mare diriguitor ºi poruncitor în Casa Oastei. Nevinovatul ºi bunul frate Marini, cu iubirea ºi
încrederea lui îngãduitoare i-a slujit de bun paravan acestui arogant ambiþios care profitînd
de acest avantaj ºi-a luat un avînt din care numai palma Domnului l-a trîntit.
Al doilea era Moldoveanu care la fel cu primul îmi înºelase mie buna credinþã, îl urma
acum ºi îl sprijinea îndeaproape pe uzurpatorul Banu. Cu mai puþinã violenþã, e adevãrat, ca
acesta, dar cu mai multã perfidie ºi ºiretenie ca acesta. Toþi ceilalþi sibieni, mai vechi ºi mai
noi ca aceºti doi intruºi rãufãcãtori, n-au opus nici o rezistenþã manevrelor acestora, ci s-au
lãsat dirijaþi ºi folosiþi de aceºti doi. Întîi de Banu iar mai apoi, dupã prãbuºirea acestuia, de
cãtre Moldoveanu, dupã buna plãcere ºi dupã ºiretenia lor în mijloacele de amãgire. Sprijiniþi
ºi inspiraþi de elemente dubioase cu nume rãsunãtoare din Bucureºti, aria lor de lucru s-a
întins cu repeziciune ºi în laþul rãtãcirii lor de la credinþa ºi dragostea dintîi, au cãzut alte
suflete tinere din Oaste, cum erau Tudose Constantin din Galaþi, Traistã Nicolae de la Neamþ,
Magdici Costicã - de nicãieri ºi de peste tot. ªi chiar fraþi mai în vîrstã cum erau David
Bãlãuþã, Gheorghe Condruz, Stancu Petru - ºi alþii... Cea mai mare parte din aceºtia rãmînînd
apoi pierduþi pe totdeauna.
Bineînþeles cã Dumnezeu a avut grijã sã le zãdãrniceascã ºi acestor vrãjmaºi ai Oastei
Domnului planurile lor rele împotriva ei, dupã cum le zãdãrnicise ºi celorlalþi de dinaintea
lor. Dar cu toate cã cea mai mare parte din aceºtia au pierit atît trupeºte cît ºi sufleteºte, -
totuºi rãmãºiþa lor mai luptã ºi azi, deºi vãd ºi ei cã practic toatã aceastã luptã a lor este
zadarnicã ºi fãrã nici o ºansã de reuºitã cîndva. Totuºi cu o îndãrãtnicie ca a ºarpelui care ºi
cînd este zdrobit în praf, pînã cînd mai poate cu dinþii sã muºte ºi cu limba sã ºuiere, - nu se
lasã. Luptã. Muºcã. Otrãveºte.
ªi faþã de acest duh ºerpesc, cãlcîiul Oastei Domnului va trebui sã vegheze mereu gata
sã-l calce pe cap oriºiunde ºi oriºicînd s-ar ivi. Cãci rãmãºiþele lor nu se vor face niciodatã
peºti curaþi. Nici scaieþii lor grîu bun.
ªi cu asta iatã am ajuns la al treilea vrãjmaº ºi la august 1976.
Frãmîntaþi de durerile multor adunãri ºi familii din þarã pe unde predicatorii
prozelitismului dezbinãtor pãtrunseserã masiv ºi reuºiserã sã facã mulþi tovarãºi de rãtãcire
dintre fraþii noºtri, iar acum cãutau prin aceºtia sã rupã cît mai multe adunãri, - vorbeam
adesea cu dureroasã îngrijorare unii cu alþii ce este de fãcut. Cãci trebuia neapãrat ºi fãrã
întîrziere fãcut ceva mare ºi hotãrîtor. Sosise ceasul luãrii unor mãsuri puternice pentru
frînarea prãbuºirii ºi pentru îndreptarea lucrurilor, oricît de primejdioase ar fi ameninþãrile
care ne puteau lovi. ªi oricît de mare ar fi riscul de a le înfrunta.
În aceastã lunã august a anului 1976, într-o zi cînd ieºisem de la serviciul meu, am vãzut
aºteptîndu-mã la un colþ de stradã un frate din Moldova pe care îl cunoºteam ca unul dintre
cei infectaþi de pãreri sectare - ºi ros de viermele ambiþiei dupã întîietate cu orice preþ.
- Trebuie sã se hotãrascã neapãrat ºi cît mai urgent un sfat frãþesc - îmi zise el îndatã dupã
primul cuvînt de salut. Trebuie sã fie puºi odatã la punct toþi cei care tot cautã sã ne mai þinã
în robia bisericii cãutînd sã întoarcã mereu pe fraþi în robia lui Faraon, în robia literei.
Trebuie sã o rupem odatã cu formele acestea care omoarã duhul ºi împiedicã propovãduirea
adevãrului evanghelic. Neapãrat trebuie sã fie puºi la punct acei fraþi care mai luptã sã
împiedice mersul înainte al Oastei ºi sã fie luate hotãrîri definitive ºi mãsuri contra lor... Mai
sînt unii care nu au nici o luminã asupra felului cum trebuie sã creadã ºi sã lucreze ºi din
aceastã cauzã este o mare dezbinare peste tot - ºi toþi fraþii doresc sã se þinã cît mai grabnic
un sfat care sã punã ordine în lucrul acesta.
- Bine, i-am rãspuns eu. Dacã aceastã nevoie ºi dorinþã este a mai multora, iatã eu sînt
gata cu orice risc sã merg oriunde ºi oricînd, numai sã pot ajuta cu ceva la limpezirea
lucrurilor ºi la orientarea fraþilor pe calea ºi învãþãtura cea sãnãtoasã. Deºi împrejurãrile în
care ne gãsim sînt tot grele, iar eu mã gãsesc sub o restricþie asprã sã nu pãrãsesc domiciliul
ºi sã nu mã pot deplasa nicãieri fãrã aprobarea lor, iatã pentru Domnul ºi pentru fraþi sînt gata
la orice. Sã se fixeze o datã ºi un loc. Sã ºtiu - ºi voi fi acolo, oricînd este nevoie. ªi dacã fr.
ta ai avut acest gînd, iatã, ia-þi fr. ta aceastã însãrcinare de a anunþa fraþii ºi a pregãti locul
unde sã ne întîlnim. Cred cã termenul trebuie fixat peste o lunã sau douã spre a fi timp sã se
anunþe toþi fraþii. Locul ar trebui ales cam la mijlocul þãrii pentru a fi mai uºor la toþi.
T-
A fost aleasã la început data de 25 septembrie, iar locul la Poiana Braºovului, într-o
locuinþã izolatã a unui frate pãdurar ºi paznic care locuia cu familia sa acolo, în mijlocul unei
frumoase pãduri de brazi, nu departe de staþia de autobuz. Trebuiau invitaþi vreo 50 de fraþi
din diferitele pãrþi ale þãrii, lucru care a mers cam anevoie. De aceea s-a amînat totul pentru
data de 7 noiembrie, sãrbãtoarea sfinþilor arhangheli Mihail ºi Gavril. Locul a rãmas acelaºi.
Pentru seara respectivã, am plecat din vreme împreunã cu doi fraþi buni de la Beiuº -
fr. Petru ºi Gavriº - luaþi într-o maºinã de alþi doi fraþi buni dar tineri care veniserã tocmai
atunci într-o vizitã pe la noi din Vulcana Pandele - Dîmboviþa - ºi se întorceau acasã. Fr.
Nicuºor Ionescu ºi cumnatul sãu Niculiþã.
Am ajuns cu bine la Poiana Braºovului la casa întîlnirii din mijlocul pãdurii de brazi. Unii
fraþi erau acolo, sosiserã mai din vreme înaintea noastrã. Alþii urmau sã mai soseascã; era
vremea dupã noi. Dar pînã la urmã, în loc de cel puþin 50 de fraþi cîþi speram noi, - s-au strîns
doar ceva peste 30.
Încã din ziua cînd se hotãrîse acest sfat, eu m-am rugat cu multe stãruinþe ºi multe lacrimi
Domnului, ca totul sã fie ocrotit de El ºi cãlãuzit de Duhul Sãu Cel Sfînt, pentru ca totul sã
fie potrivit cu voia Lui spre a se reuºi în felul cel mai bun. Rãscrucea la care ne gãseam acum,
la aproape 40 de ani din 12 septembrie 1937 de la Sibiu, - nu era mai uºoarã. ªi importanþa
hotãrîrii pe care urma sã o luãm ºi acum nu era nici ea mai micã decît cea de atunci.
La sfatul de atunci din 12 septembrie 1937 participau însã peste 500 de fraþi din toate
pãrþile Oastei Domnului - ºi ceva mai mult, era în mijlocul lor însuºi profetul lui Dumnezeu,
pãrintele Iosif, cãruia Dumnezeu îi inspirase gîndul înfiinþãrii Oastei Domnului. Atunci însã
Lucrarea Oastei era mai aproape ca acum cu 40 de ani de izvorul ei. ªi pe lîngã asta, era în
centrul frãmîntãrilor chiar vasul ei cel mai ales iar în jurul sãu aproape toþi primii lucrãtori
prin care Domnul fãcuse pionieratul acestei treziri ºi învieri duhovniceºti... Deci lor le era
mult mai uºor sã ia o hotãrîre mare fiindcã erau nu numai cei mai mulþi, dar ºi cei mai
vrednici. ªi erau ºi alte vremuri atunci. Nimeni dintre autoritãþi nu le pusese nici o piedicã.
Nu era nici o lege discriminatorie sã le constrîngã libertatea de miºcare ori întrunirile lor
duhovniceºti...
Dar acum în toate privinþele este cu totul altfel...
T-
Totuºi, chiar pentru asta ni se cere nouã acum o nespus mai mare grijã ca lor atunci, cu
cît noi avem acum nu numai o condiþie mai grea ci ºi o rãspundere mai apãsãtoare ca a lor.
T-
Ca sã poþi vedea bine înainte þi se cere mai întîi sã priveºti bine înapoi. Ca sã te poþi
orienta bine în viitor, trebuie mai întîi sã ºtii trage bine învãþãmintele din trecut. ªi ca sã ºtii
sã-þi îndrumezi bine copiii, trebuie mai întîi sã iei bine aminte la felul cum te-au îndrumat
pe tine pãrinþii tãi. Cine nu ºtie sã desprindã ºi sã înþeleagã bine învãþãmintele trecutului sãu
- acela îºi va nimici sigur atît viitorul lui cît ºi pe al multora.
Am descris pe larg în volumul doi al acestei lucrãri celelalte douã împrejurãri istorice,
de rãscruce ale Oastei Domnului precum ºi cele douã mari adevãruri ale acestor împrejurãri.
Adicã cea din 12 septembrie 1937 cu fixarea definitivã a atitudinii Oastei Domnului faþã de
învãþãtura ºi autoritatea bisericii noastre ortodoxe. ªi cea din 12-16 februarie 1938 la moartea
pãrintelui Iosif, cu precizarea datoriei ºi cu legãmîntul tuturor fraþilor pentru pãstrarea
întocmai înãuntrul Oastei ºi în activitatea ei pe totdeauna a liniei ºi a rînduielii lãsate de
scrisul, de viaþa ºi de pilda pãrintelui Iosif. Adicã fixarea atitudinii Oastei Domnului faþã de
ea însãºi pentru ca sã poatã îndeplini frumos ºi deplin misiunea ei rînduitã din cer de
Dumnezeu, în mijlocul bisericii noastre ºi a neamului nostru. Pentru cã încã o datã trebuie
sã spunem acest mare ºi sfînt adevãr: dacã mîntuirea neamului nostru din pãcatul ºi osînda
lui sufleteascã ºi dacã învierea ºi trezirea evanghelicã a bisericii noastre din somnul ºi
moartea în care se aflã acum - nu vor veni prin Oastea Domnului, atunci ele poate nu vor mai
veni niciodatã. Aceasta nu este o presupunere hazardatã ci este un adevãr etern, o constatare
cutremurãtoare.
Poate cã ºi alte lucrãri duhovniceºti care activeazã în þara noastrã mai fac cîte ceva pentru
oameni. Dar þara noastrã este o þarã ortodoxã ºi tot poporul nostru este format de veacuri pe
aceastã credinþã avînd o foarte adîncã înrãdãcinare în aceastã învãþãturã. Aºa cã numai o
lucrare evanghelicã cum este Oastea Domnului ce conþine aceste elemente poate sã ajute cu
adevãrat ºi pe scarã mare la fericita transformare ºi înnoire în Hristos. Toate celelalte lucrãri
zise evanghelice, venind din afara acestui popor ºi avînd un caracter mult diferit, foarte greu
pot prinde cîte un suflet ºi-l pot atrage ºi transforma dupã felul lor. Cine vine astfel în una
dintre aceste lucrãri trebuie sã facã niºte mutaþii atît de mari atît înafara cît ºi înãuntrul sãu,
încît rari sînt cei ce le pot face...
De aceea mulþi, cei mai mulþi nu se pot acom oda decît foarte greu sau dupã un timp
îndelungat.
Dar Lucrarea Oastei Domnului, croitã de Dumnezeu spre a fi potrivitã cu toate
coordonatele sufleteºti ale poporului nostru ºi realizînd în cel mai înalt ºi mai frumos fel
evanghelic tot specificul valoros ºi curat al sufletului ºi credinþei acestui neam - apoi lucrînd
nu dinafarã ori de la vreo periferie a vieþii sale sufleteºti ci chiar din mijlocul, din miezul ei, -
aceastã lucrare zic, este cu uºurinþã ºi cu bucurie îmbrãþiºatã de la început de cãtre aproape
întreagã mulþimea acestui popor. Numai aºa se explicã marile adeziuni ale maselor poporului
de la chiar primele chemãri de înrolare în lupta minunatã a Oastei Domnului ºi succesul
mesajului ei ceresc împotriva tuturor piedicilor ºi opoziþiilor atît de puternice din partea
tuturor forþelor potrivnice ei. Se repetã aidoma fenomenul din vremea Mîntuitorului cînd se
ataºa de El toatã mulþimea poporului, deºi atît puterea politicã cît ºi cea religioasã se ridicau
împotriva Lui cu toatã furia lor...
De aceea, din prãbuºirea vertiginoasã în pãcat ºi în corupþie, spre care merge acum atît
poporul cît ºi clericalismul oficial - singura salvare a tuturor nu poate fi alta decît prin
Evanghelia propovãduitã de Oastea Domnului ºi prin naºterea din nou cerutã ºi practicatã de
ea prin Hristos ºi înnoirea adusã de El. Pînã ce nu se va vedea clar acest adevãr ºi pînã ce se
vor tot cãuta mereu alte cãi pentru aceastã salvare, totul va merge din rãu în mai rãu. ªi dacã
îndrumãtorii de rãspundere din bisericã ºi popor nu vor vrea sã vadã ºi sã primeascã acest
adevãr niciodatã, atunci totul va fi pierdut atît pentru ei cît ºi pentru toþi cei ce îi urmeazã în
orbia lor, pe totdeauna, pentru cã o altã salvare nu existã. Cine nu vrea sã creadã astãzi, acela
o va constata mîine. De aceea cei care ne leapãdã acum ca pe o piatrã de poticnire, s-ar putea
sã caute mîine aceastã piatrã ca s-o punã în capul unghiului construcþiei lor, pentru a clãdi
pe ea izbãvirea neamului din prãbuºire ºi a bisericii din corupþie.
Viitorul ºi Adevãrul ne vor da dreptate. Veþi vedea.
Numai cã, pentru aceasta, ne revine ºi nouã ºi acum ºi în viitor tot cea mai mare ºi cea
mai grea rãspundere: aceea de a rãmîne cît mai fideli credincioºi pe calea ºi în învãþãtura cea
clarã ºi dulce a Lucrãrii Oastei Domnului, aºa cum a fost ea inspiratã ºi trasatã de la început
de descoperirea lui Dumnezeu prin iniþiatorul ei. ªi de a ne iubi neamul ºi credinþa noastrã
cu o dragoste ºi cu o curãþie atît de mare ºi adevãratã, încît sã facem tot ce putem pentru
salvarea acestora cu cea mai cinstitã, mai înaltã ºi mai devotatã conºtiinþã. Pentru cã acestea
ne sînt cele douã mai mari ºi mai sfinte valori. Tocmai pentru asta simþindu-ne aceastã uriaºã
ºi permanentã datorie faþã de ele sã avem grijã ca în tot timpul ºi în tot felul sã avem în
vedere numai scopul ºi rostul nostru în împlinirea acestei misiuni. ªi preocuparea cu teamã
de a nu greºi întru nimic nici de a ne abate cumva spre a nu zãdãrnici ori a întîrzia planul lui
Dumnezeu ºi voia Lui pentru salvarea lor prin noi.
T-
Din grija ºi preocuparea aceasta apãsãtoare s-a nãscut ºi gîndul acestei întîlniri ºi hotãrîri
frãþeºti de care este acum o atît de m are nevoi e pe cî t era î n 12 s ept em brie 1937 de
consfãtuirea ºi hotãrîrea de atunci. ªi în 12-16 februarie 1938 de aceea care era atunci.
Întîlnirea ºi hotãrîrea de azi va trebui sã precizeze pe totdeauna atitudinea noastrã faþã de
prozelitismul strãin care se amestecã atît de negativ ºi de vinovat în Lucrarea Oastei
Domnului, în chemarea ºi misiunea ei cereascã ºi unicã, folosindu-se de toate nenorocirile
noastre ºi de toate ºireteniile lor, spre a ne rãpi mii ºi mii de suflete, nimicind sute de adunãri
ºi mai adãugînd un necaz la multele pe care le avem de îndurat, prin aþîþarea împotriva
noastrã ºi mai mult a autoritãþii noastre clericale, cu învinuirea cã noi sîntem o punte de
trecere la sectari.
Ca ºi cum noi am fi vinovaþi de aceste nefericite treceri ºi nu prigonirea lor ºi viclenia

celorlalþi pe care amîndouã le-a unit satana tocmai spre a face astfel cel mai mare rãu curatei
miºcãri a evanghelizãrii lui Hristos... O, cît de mult rãu au fãcut aceste douã partide a urii ºi
a dezbinãrii ºi cît de multã pagubã Lucrãrii lui Hristos de-a lungul atîtor ani - numai Viul
Dumnezeu care i-a vãzut ºi care le va plãti odatã dupã faptele lor, - numai El ºtie.
Dar împotriva prozelitismului acestuia iatã cã a sosit vremea sã ne ridicãm acum cu toatã
hotãrîrea, spre a ne apãra de sfîºierea lui nimicitoare ºi a lua toate mãsurile sã oprim
infiltrarea lui otrãvitoare în mintea ºi inima fraþilor noºtri.
Iatã-ne deci acum prezenþi aici în casa din pãdure a fratelui nostru din Poiana Braºovului,
vreo 35 de fraþi, veniþi care cum au putut cu multe primejdii ºi mari greutãþi.
Moldoveanu ºi Tudose, cei doi mai infectaþi de boala dezbinãrilor, tocmai ei, care era de
cea mai mare nevoie sã fie de faþã aici spre a fi confruntaþi direct cu adevãrul ºi cu fraþii, -
tocmai ei, deºi au fost invitaþi cu insistenþã - n-au venit... Poate din teama cã nu vor putea
rãspunde. Poate din sfidare pentru fraþi, poate din viclenia de a se sustrage lãsînd totul în
echivoc ºi mai departe... Poate din laºitate ºi fricã de a nu suferi cumva din nou din partea
autoritãþilor. Sau poate din toate acestea. Metoda lor necinstitã de a lucra mereu în ascuns ºi
cu prefãcãtorie ºi diversiune ferindu-se de adevãr ºi ascunzîndu-ºi minciuna, pentru a înºela
buna credinþã a fraþilor - rãmãsese aceeaºi... Se feriserã întotdeauna sã nu aibã confruntare
cu fraþii. Sã nu fie siliþi sã-ºi arate gîndurile pentru ca la adãpostul acestui întuneric sã poatã
lucra mai departe ca rozãtoarele ascunse în magazia Domnului... Aceastã metodã era însãºi
structura lui Moldoveanu care era pãtruns ca un burete de apã, de duhul ºi învãþãtura
milenistã ºi iehovistã încã de la prima lui apropiere de Oastea Domnului. Vã aduceþi aminte
de discuþia cu el la prima întîlnire de la Anul Nou 1940. Dar cîtã vreme a fost sãrac ºi
necunoscut a avut nevoie sã se ascundã fiindcã era milog ºi avea interesul sã fie ajutat. Cu
scopul dovedit mai tîrziu atît de urît ºi de mîrºav, de a se infiltra cît mai repede ºi a ajunge
cît mai sus pentru ca apoi de acolo sã nimiceascã ºi sã denatureze. Ce murdar lucru ºi ce
josnic sã profiþi de bunãtatea ºi încrederea celor ce au milã de tine înºelînd dragostea lor
“care crede totul” pentru ca odatã ajuns în vîrful grãmezii sã începi a devasta, a împrãºtia ºi
a vinde totul, pentru ambiþia ºi egoismul tãu nelegiuit!
Aºa om plin de viclenie bine ascunsã a fost acest alintat ºi protejat de noi toþi “Niculiþã”
Moldoveanu. Cel dintîi pe care l-a sãpat spre a-l înlãtura ca sã nu-i întunece talentul sãu
fusese chiar bunul lui camarad de cazarmã, colegul lui de grad ºi meserie, Iacob Alecu,
sergent major trompetist ºi el, dar mai înzestrat cu darul cîntãrii ca Moldoveanu - ºi mult mai
cinstit ºi credincios. Dupã aceasta s-a aºezat mai confortabil pe locul întîi. Dar îl deranja
acum ºi Niculiþã Cioran care avusese atît de minunate melodii încã cu mulþi ani înaintea lui.
A reuºit sã-l sape ºi pe el pînã ce l-a îndepãrtat tot aºa. Apoi ºi pe alþii care cum începeau sã
se afirme pînã ce s-a considerat cã a rãmas singurul mare cîntãreþ al Oastei Domnului care
pentru asta se credea mai presus ca toþi.
Sosise deci momentul cînd putea da lovitura decisivã pentru a pune stãpînire asupra
Lucrãrii Oastei ºi a o transforma într-o sectã personalã sub comanda lui arogantã ºi nebunã.
Astfel a devenit nesupus ºi obraznic, crezîndu-se de neînlocuit ºi neegalat, sfidînd orice sfat
ºi avertisment frãþesc. Învãþãturile lui susþinute ºi propagate cu insolenþã ºi cu persistenþã erau
tot cele care le tãcuse în ianuarie 1940, cînd era milog, dar nu le mai tãcea acum cînd era
obraznic.
Folosea cîntarea pentru a deschide sufletele ascultãtorilor iubitori ai cîntãrii, apoi prin toþi
porii sufletului deschiºi de aburii cîntãrii strecura otrava învãþãturilor dezbinãtoare, peticite
pentru uimirea naivilor cu idei de la diferiþi “reformatori” pe care nu se sfia sã-i citeze, mai
adãugînd pe deasupra uneori ca pe un ulei înºelãtor citate trunchiate ºi rãstãlmãcite ºi din Sf.
Ioan Gurã de Aur, Vas i l e cel Mare, Ciprian ºi chiar pãrintele Trifa. Un amalgam de
prefãcãtorie nebuneascã ºi arogantã. O înfruntare goalã de orice conþinut serios... Cred cã îºi
pierduse tragic ºi trist orice echilibru sãnãtos al judecãþii sale. Toate acþiunile începeau sã-l
arate ca pe un om bolnav - dar primejdios de închipuit ºi de important.
ªi nenorocirea era cã mulþi începuserã sã se lase atraºi în mrejele rãtãcirii lui bolnave.
Toþi cei din Sibiu care mai rãmãseserã netrecuþi oficial la alte culte, erau total hipnotizaþi de
magia lui. Chiar ºi bãtrînii - 3-4 cîþi mai rãmãseserã, erau captaþi de el ºi nu se mai puteau
descurca din mrejele lui încîlcite...
În þarã la fel, el începu sã fie cãpetenia ascultatã a tuturor rãzvrãtiþilor ºi a celor înclinaþi
contra clerului ºi simpatizanþi ai diversionismului. Încurajat de toate acestea Moldoveanu nu
mai avea nici o ruºine ºi nici o limitã în rãzvrãtirea lui. Dar se ferea mereu de orice situaþie
în care ar putea fi constrîns sã-ºi clarifice poziþia ºi convingerile. Prefera sã mintã cu
îndãrãtnicie cã el este în Lucrarea Oastei. Cã în felul acesta este ºi trebuie sã fie Oastea. ªi
sã pretindã cã noi toþi ceilalþi sîntem rãtãciþi, iar nu el. Nici un alt om atît de necinstit ºi de
primejdios nu mai întîlnisem în Lucrarea lui Dumnezeu de cînd scãpasem de Secaº. ªi nici
nu mã gîndeam mãcar cã se va mai putea ivi vreunul. Dar iatã tocmai acest nenorocit pe care
îl culesesem din cel mai întunecos anonimat, îl luasem în braþele mele, îl ridicasem pe umerii
mei ºi îl ajutasem sã ajungã într-o situaþie nici speratã vreodatã de el, iatã acum tocmai acesta
mi se suie în cap dovedindu-se a fi - ºi a ºi fost, o unealtã a vrãjmaºului cel mai perfid...
Dumnezeule al Dreptei Judecãþi, adu-Þi aminte de tot ce am fãcut noi pentru el ºi de tot ce
face el împotriva noastrã. ªi judecã Tu între el ºi noi, plãtindu-ne fiecãruia numai dupã cum
am fãcut...
T-
Deci Moldoveanu nu venise între noi nici de data asta, deºi fusese, cum am spus, cel mai
stãruitor invitat ºi provocat sã vinã. Sfida întreaga frãþietate ca un Goliat pe poporul lui
Dumnezeu ºi nu-l lãsase nici pe Tudose cel de la Galaþi, care era tovarãº de rãtãcire la Galaþi
cu cel de la Sibiu. Cred cã aceºtia apoi mai influenþaserã sã nu vinã ºi pe alþii. În schimb am
aflat mai tîrziu cã el a trimis acolo cel puþin pe doi dintre iscoadele vrãjmaºului: Pop
Gheorghe ºi Bocãnealã David din Cluj.
Astfel adunarea noastrã a început în seara asta spre 8 noiembrie 1976 cu cei 35 de fraþi
prezenþi - ºi cu cele douã iscoade trimise special între noi spre a ne pîndi ce facem ºi spre a
merge apoi cu denunþul împotriva noastrã spre a ne vinde.
Pe la ceasul 9 seara ne-am plecat pe genunchi ºi cu o rugãciune fierbinte am mulþumit
Domnului pentru prilejul acesta atît de deosebit ºi L-am chemat stãruitor cu lacrimi fierbinþi
pe Domnul Isus sã vinã ºi sã rãmînã în mijlocul nostru. Sã ne dea lumina ºi cãlãuzirea
Duhului Sfînt, ocrotind ºi pãzind totul cu Sfînta Lui putere. Aºa cum ne rugasem ºi acum
peste 39 de ani sub mesteacãnul din Aleea Filozofilor cu pãrintele Iosif în mijlocul celor peste
cinci sute de fraþi de atunci. Îl simþeam ºi acum aici alãturi de noi pe profetul Domnului ºi
înaintaºul nostru, rugîndu-se ºi el împreunã cu noi ºi acum ca atunci. Pentru cã tot la o
rãscruce la fel de mare eram ºi de data asta. Tot într-o luptã la fel de grea eram încleºtaþi cu
un alt vrãjmaº dar mult mai primejdios. ªi tot pentru luarea unei mari hotãrîri istorice ne
adunasem.
Ne-am aºezat apoi cu toþii pe niºte scaune lungi aºezate de-a lungul celor patru pereþi ai
camerei ºi în jurul mesei de la mijloc, de la fereastrã ºi pînã la uºã.
M-am ridicat în mijlocul fraþilor avînd în mînã Ecoul din 12 septembrie 1937, cu toatã
relatarea întîmplãrilor ºi hotãrîrilor de atunci. ªi mai aveam încã alte trei documente scrise
la maºinã, douã semnate în copie de cãtre pãrintele Iosif în aprilie ºi mai 1935 ºi unul semnat
în original de cãtre noi cei cîþiva de la redacþia, librãria ºi adunarea din Sibiu, din ziua de 12
martie 1938. - Eram 25 de fraþi bãrbaþi din Sibiu atunci acolo în acea adunare. Prin toate
aceste documente se adevereau încã o datã Mitropoliei Sibiului ataºamentul total al pãrintelui
Iosif ºi al nostru atît faþã de biserica noastrã ortodoxã ºi învãþãtura ei cît ºi faþã de Oastea
Domnului ºi de dreptatea pe care o avea pãrintele Trifa. Dupã cum o fãcuserã ºi cei 500 de
fraþi delegaþi la Sfatul Central din 12 septembrie trecut, prin Moþiunea înaintatã Mitropoliei
atunci. Aceste documente întãreau ºi ele cele scrise pe larg în Ecoul ºi adevereau convingerea
noastrã deplinã de dreptatea pãrintelui Iosif. ªi repetam ºi din partea noastrã în special
cererea de rezolvare dreaptã a acestui dureros conflict ºi reabilitarea pãrintelui Iosif.
Dãm aici în copie aceste trei documente:
T-
1 - Document
T-
Înalt Prea Sfinþite Stãpîne
În preajma Anului Nou a. c. - precum este ºtiut, s-a iscat un dureros conflict în legãturã
cu miºcarea Oastea Domnului. Felul cum s-a desfãºurat acest conflict m-ar fi silit sã ies din
ascultarea ierarhicã.
Regret ºi mã doare cã - în aºteptarea unei soluþii de înþelegere, eu am rãmas în starea
aceasta.
Declar însã cã departe de mine a fost, este ºi va fi gîndul sã permanentizeze starea aceasta
sau s-o prefac într-un conflict cu biserica, cu vãtãmarea canoanelor ºi a ierarhiei, sau sã
pornesc în direcþia aceasta Oastea Domnului.
Ca o dovadã despre aceasta aduc ºi faptul cã îndatã dupã deschiderea conflictului m-am
prezentat I.P.S. Sale Patriarhului Dr. Miron Cristea declarînd cã înþeleg sã rãmîn pînã la
sfîrºitul vieþii mele un slujitor devotat al bisericii ºi supus disciplinei bisericeºti - aºteptînd
rezolvarea conflictului din partea Sf. Sinod, respectiv a forurilor bisericeºti competente.
Iar de altã parte, membrii miºcãrii Oastea Domnului au fãcut ºi ei din toate pãrþile þãrii
declaraþii solemne cã înþeleg sã rãmînã pentru totdeauna fii credincioºi ai sfintei biserici,
aºteptînd ºi ei dezlegarea fericitã a neînþelegerii ce s-a iscat. Recunosc cã în desfãºurarea
acestei scurte neînþelegeri, am avut ºi unele ieºiri pe care le regret, îmi exprim pãrerea de rãu
pentru ele ºi îmi cer iertare pentru ele.
Regretînd toate ºi cerîndu-mi iertare pentru toate, doresc sã reintru în ascultarea ierarhicã,
urmînd însã ºi cerînd ca o datã cu aceasta sã fie soluþionate fericit ºi chestiunile din cauza
cãrora a ieºit aceastã dureroasã frãmîntare.
Iar întrucît rãmînerea mea în arhiepiscopia Sibiului ar fi neavenitã - fie din felul în care
s-au desfãºurat lucrurile, fie din greutatea ce s-ar ivi în soluþionarea chestiunilor în cauzã, fie
în greutatea ce s-ar ivi în viitoarea mea activitate la Sibiu, - în interesul liniºtii ºi pãcii sfintei
biserici, eu sînt gata sã fac jertfa aceasta de a pãrãsi Sibiul ºi arhiepiscopia Sibiului
cerîndu-mi arhiereasca binecuvîntare pentru a trece în altã eparhie.
Sibiu la 18 aprilie 1935 Cu smeritã supunere,

preot Iosif Trifa.
2 - Document
Apãrarea
Înaintatã în scris Consistoriului Spiritual Eparhial de cãtre

Pr. Iosif Trifa, înainte de a cunoaºte cuprinsul actului de acuzã.
Prea Venerat Consistoriu Spiritual Eparhial,

T-
La acuza ce mi se aduce precizez ºi rãspund din partea mea urmãtoarele:
Cauzele care m-au dus la ieºirea din ascultarea ierarhicã ºi la scoaterea unei foi afarã de
aceastã ascultare - sînt arãtate pe larg în articolul Istoria unei Jertfe din foaia Oastea
Domnului pe care o alãtur ca document aici.
Mersul conflictului este arãtat acolo numai pînã la un loc, pînã la data foii. De atunci
încoace mai servesc Consistoriului Spiritual Eparhial urmãtoarele date ºi amãnunte care cred
cã îºi au însemnãtatea lor:
Vãzînd cã conflictul continuã ºi nu se face nimic pentru o oarecare aplanare, m-am
prezentat la pãr. rector al Academiei Teologice, Nicolae Colan, rugîndu-l sã aducã la
cunoºtinþa I.P.S. Sale mitropolitul Nicolae cã eu nu înþeleg sã tulbur liniºtea bisericii ºi în
special a arhiepiscopiei. Întrucît o înþelegere nu s-ar mai putea face, eu sînt gata sã pãrãsesc
Sibiul ºi arhiepiscopia. Prin aceasta vedeam eu un început de descordare, o uºurare a situaþiei,
pentru cã pe atunci era o mare tulburare pe fronturile Oastei. N-am primit însã nimic în cauzã.
Mai tîrziu, pe la începutul lunii trecute, o anumitã mijlocire între I.P.S. Sa ºi mine a fãcut
pr. prof. Nanu, pe care l-am rugat sã ducã la reºedinþã dorul ºi dorinþa mea de a relua raportul
de ascultare ºi de soluþionare în chip fericit a chestiunilor care au produs dureroasa
frãmîntare. Am chiar ºi propus praznicul Învierii ca cel mai potrivit pentru a face o bucurie
pentru Oastea Domnului ºi toatã þara.
N-am primit însã nimic, nici o indicaþie. Vãzînd cã vremea trece ºi lucrurile se amînã,
mi-am cerut audienþã la I.P.S. Sa. M-am prezentat ºi mi-am cerut iertare. La un rezultat precis
însã nu s-a putut ajunge. I.P.S. Sa mi-a spus sã precizez în scris ceea ce am de spus. Eu eram
de pãrere sã se lãmureascã mai întîi toate chestiunile care au produs frãmîntarea ºi apoi sã se
precizeze în scris ceea ce va fi necesar.
Vãzînd cã I.P.S. Sa stãruie sã precizez înscris ceea ce am de spus, am fãcut ºi acest lucru.
Cu data de 18 aprilie am înaintat I.P.S. Sale urmãtoarele rînduri:
T-
În preajma Anului Nou a. c. precum este ºtiut, s-a iscat un dureros conflict în legãturã cu
miºcarea Oastea Domnului. Felul cum s-a desfãºurat acest conflict m-a silit sã ies din
ascultarea ierarhicã.
Regret ºi mã doare cã în aºteptarea unei soluþionãri de înþelegere - eu am rãmas în starea
aceasta. Declar însã cã departe de mine a fost, este ºi va fi gîndul sã permanentizez starea
aceasta sau sã o prefac într-un conflict de bisericã cu vãtãmarea canoanelor ºi a ierarhiei, sau
sã pornesc în direcþia aceasta miºcarea Oastea Domnului. Ca dovadã despre aceasta aduc ºi
faptul cã îndatã dupã deschiderea conflictului m-am prezentat I.P.S. Sale Patriarhul Dr. Miron
Cristea declarînd cã înþeleg sã rãmîn pînã la sfîrºitul vieþii mele ca slujitor devotat al bisericii
ºi supus disciplinei bisericeºti, aºteptînd rezolvarea conflictului din partea Sf. Sinod,
respectiv a forurilor bisericeºti competente.
Iar de altã parte, membrii miºcãrii Oastea Domnului au fãcut ºi ei din toate pãrþile þãrii
declaraþii solemne cã înþeleg sã rãmînã pentru totdeauna fii credincioºi ai sfintei biserici,
aºteptînd ºi ei dezlegarea fericitã a neînþelegerii ce s-a iscat.
Recunosc cã în desfãºurarea acestei acute neînþelegeri, am avut ºi unele ieºiri pe care le
regret, îmi exprim pãrerea de rãu pentru ele ºi îmi cer iertare.
Regretînd toate ºi cerîndu-mi iertare pentru toate, doresc sã reintru în ascultarea ierarhicã,
urmînd însã ºi cerînd ca odatã cu acestea sã fie soluþionate în chip fericit ºi chestiunile din
cauza cãrora a ieºit aceastã dureroasã frãmîntare.
Iar întrucît rãmînerea mea în arhiepiscopia Sibiului ar fi neavenitã - fie din felul în care
s-au desfãºurat lucrurile, fie din greutatea ce s-ar ivi în soluþionarea chestiunilor în cauzã, fie
în greutatea ce s-ar ivi în viitoarea mea activitate la Sibiu, - în interesul liniºtii ºi pãcii sfintei
biserici, eu sînt gata sã fac ºi jertfa aceasta de a pãrãsi Sibiul ºi arhiepiscopia Sibiului
cerîndu-mi arhiereasca binecuvîntare pentru a trece într-o altã eparhie.
Sibiu la 23 aprilie 1935 Cu smeritã supunere,

preot Iosif Trifa.
..........................................................................................................
Cu scrisoarea aceasta eu credeam cã se deschide drumul aplanãrii conflictului.

N-am primit însã nici un fel de rãspuns sau indicaþie.
Am precizat aceste amãnunte ca o dovadã cã eu am cãutat mereu reluarea raportului de
ascultare ierarhicã ºi de soluþionare a conflictului. Mi s-a cerut mereu reintrarea în ascultare
- ºi am cãutat-o.
De încheiere rog pe Veneratul Consistoriu Spiritual Eparhial în judecarea acestei cauze
sã se þinã seama cã aici nu este vorba numai de o abatere ºi pedepsirea ei, ci este vorba despre
soluþionarea fericitã a unei chestiuni care agitã o bisericã întreagã, o þarã întreagã.
În interesul bisericii ºi al neamului meu pentru care ºi eu am fãcut ceea ce Domnul mi-a
ajutat sã fac, eu doresc ca Ven. Consistoriu Spiritual sã afle calea cea mai bunã care sã aducã
mult dorita aplanare a conflictului pentru ca binecuvîntata miºcare de înviorare Oastea
Domnului sã-ºi poatã continua drumul ei de luminã.
Aceste rînduri sînt rãspunsul meu de apãrare înainte de a cunoaºte cuprinsul actului de
acuzare...
Din cuprinsul actului de acuzare spicuiesc unele afirmaþii la care dau rãspunsul cuvenit
în procesul verbal.
Sibiu la 9 mai 1935 Preot Iosif Trifa.
3 - Document
Un grup de credincioºi ai bisericii noastre strãmoºeºti, care facem parte din miºcarea de
trezire spiritualã religioasã Oastea Domnului iniþiatã ºi condusã de pãrintele Iosif Trifa,
domiciliaþi în Sibiu, chemaþi fiind ºi verbal ºi mai ales prin comunicatul scris ºi publicat în
foaia Oastea Domnului din 6 martie 1938 - spre viaþa cea dintîi a Oastei Domnului. Cu
supunere ºi devotament mãrturisim din nou credinþa noastrã ºi repetãm ceea ce tot timpul am
spus-o cã ostãºia Domnului Isus o trãim ºi vrem sã o trãim sub binecuvîntarea bisericii
noastre strãmoºeºti.
Dar chemaþi fiind la o viaþã de luptã duhovniceascã împotriva pãcatului ºi înrolîndu-ne

de bunã voie într-o miºcare a Domnului cu smeritã pãrere credem cã viitorul acestei miºcãri
depinde de voluntariatul ei. Acest voluntariat prin care a lucrat revãrsarea Duhului Sfînt, a
fost ºi este fiinþa ºi biruinþa acestei miºcãri.
Trezirea la o viaþã nouã a fost problema ce ne-a fost pusã. Ne-am înrolat în aceastã
miºcare producîndu-se în noi procesul profund al renaºterii sufleteºti.
Iar aceastã renaºtere ne-a venit prin puterea Domnului Isus Hristos ºi Cuvîntul
Evangheliei Lui tîlcuitã ºi împãrtãºitã sufletelor noastre prin scrisul înaripat ºi truda
jertfelnicã a aceluia care a fost pãrintele Iosif Trifa, întîiul ostenitor al Oastei Domnului.
De aceea, pentru a nu face un act impios faþã de memoria celui plecat ºi un gest de
desolidarizare cu fraþii noºtri de credinþã din întreaga þarã care adunaþi în 12 septembrie 1937
împreunã cu pãrintele Iosif Trifa au înaintat o moþiune I.P.S. Voastre - cu smeritã supunere
ºi încredere aºteptãm rãspunsul la aceastã moþiune, rãspuns pe care I.P.S. Voastrã ni l-aþi
promis.
Pe lîngã aceasta ne îngãduim a mãrturisi înaintea oamenilor ºi a lui Dumnezeu cã
rãmînem, dorim ºi vrem sã rãmînem pe lîngã credinþa cea dintîi care ne-a însufleþit sã pornim
la luptã prin aceastã miºcare contra pãcatului.
Credem ºi mãrturisim precum am vãzut ºi auzit cã miºcarea religioasã în care ne-am
înrolat este viaþã. Ori viaþa nu poate fi anchilozatã în tipare omeneºti.
De aceea întru smerenia noastrã socotim, precum ºi dupã cele spuse nouã dintru început
cã Statutele destinate miºcãrii Oastei în forma lor actualã nu sînt potrivite pentru miºcarea
în care sîntem înrolaþi, cãci aceasta n-a fost ºi nu poate fi o societate ca oricare alta, ci
numai o miºcare duhovniceascã, un curent de viaþã nouã în cadrele sfinte ale ortodoxiei
noastre, iar o miºcare a Duhului nu poate fi prinsã în tipare fãrã a fi ucisã.
Religia creºtinã este viaþã, - ºi viaþa trece de la om la om prin atingerea sufletului ce se
aprinde ca lumina din luminã.
Miºcarea condusã de pãrintele Iosif Trifa a avut acest secret cã a aprins “lumina din
luminã”.
Renaºterea sufletelor noastre este problema ºi cheia mîntuirii.
Materializarea nu foloseºte la nimic, iar religia nu se poate închega în regulamente reci
- strict omeneºti - dupã cum nici apostolul Pavel n-a plecat la propovãduirea Evangheliei cu
statutele în spinare.
Dupã toate acestea am mãrturisit ºi mãrturisim cã sîntem copii credincioºi ai sfintei
noastre biserici.
Miºcarea religioasã din care facem parte s-a nãscut ºi trãieºte sub aripile bisericii. Ea este
în însãºi substanþa bisericii. Ea nu este ceva mai mult decît ortodoxia, ci este numai o familie
restrînsã, o comuniune de frãþietate evanghelicã, cu gîndul precis de a trãi mai intens
învãþãturile Bibliei ºi bisericii. Ea nu a vrut ºi nici nu vrea sã facã reguli peste sau contra
bisericii.
Prin aceastã miºcare religioasã vrem numai sã trãim cu toatã fiinþa regulile existente ale
bisericii. Biserica nu are nevoie de nici o asociaþie religioasã, fiindcã ea însãºi este o atare
asociaþie. Are însã nevoie de un curent purificator care sã vinã din rîndurile ei. În acest curent
religios în care sîntem încadraþi am avut ºi avem nevoie de oameni destoinici, pregãtiþi nu
numai în a ºti vorbi ºi discuta, ci doveditori prin fapte ºi purtare moralã cã sînt adevãraþi
creºtini. Ca urmare, în fruntea noastrã am vrut ºi vrem sã fie socotiþi de drept conducãtori
vãzuþi numai aceia care fie preoþi fie laici, trãiesc viaþa ostãºiei Domnului.
Prin rezerva de a nu se face îngrãdire Duhului, a curentului de viaþã, rugãm însã sã nu fim
socotiþi ca potrivnici unei reglementãri juridice, a punerii miºcãrii în cadrele juridice de
trebuinþã, pentru o bunã îndrumare în cele materiale. Nu sîntem în contra unui statut tip
juridic care sã se ocupe însã de miºcarea spiritualã. Sã reglementeze însã toate chestiunile
administrative în legãturã cu miºcarea.
I.P.S. Stãpîne! Pentru a se putea rezolva toate cele de mai sus ºi cele din moþiunea din 12
septembrie 1937, pentru ajungerea la Oastea cea dintîi, toate gîndurile noastre se îndreaptã
cãtre I.P.S. Voastrã, cu o smeritã rugãminte: cã dînd dovadã noi ºi toþi fraþii noºtri din restul
þãrii de alipire constantã ºi strînsã de sfînta noastrã bisericã ºi putînd avea încredere în
st at o rni ci a credinþei noastre strãmoºeºti - sã binevoiþi a mijloci la Sf. Sinod pentru
reabilitarea pãrintelui Iosif Trifa, care cît timp a fost în viaþã nu s-a declarat contra bisericii.
ªi pentru repunerea miºcãrii noastre în drepturile ºi libertatea ei de la început.
Ai I.P.S. Voastre supuºi ºi smeriþi fii duhovniceºti.
Sibiu la 12 martie 1938
(Urmeazã semnãturile în original ale urmãtorilor: Tit Trifa, Traian Dorz, Ioan Marini,
Crãciun Vasile, Ioan Opriº, Prisecan Ilie, Gheorghe Comiza, Ioan Dragomir, Pãsculescu
Dumitru, Diac Vasile, Gheorghe Crãciunescu, Pruma Ioan, Piþigoi Ioan, Munteanu Valer,
Drãgoi Nicolae, Munteanu Nicolae, Reºiþan Vasile, Fulea Ioan, Ioan Diac, Nicolae Bucur,
Sotir Simion, Pascu Adam, Cosman Alexandru, Ioan Capãtã, Ioan Popovici).
T-
Le-am spus ºi le-am arãtat prin citirea acestora cît am putut de pe larg fraþilor prezenþi
ºi prin ei tuturor fraþilor din þarã cele trei mari adevãruri pe care nu trebuie sã le uitãm
niciodatã ºi anume:
1 - Cã noi nu sîntem începãtorii acestei lucrãri sfinte ci sîntem numai niºte continuatori
în ea, unii mai demult, alþii mai de curînd, unii mai de la centru, alþii mai de la periferie. Cã
nu noi am primit de Sus de la Dumnezeu inspiraþia ºi puterea creãrii ei. ªi nu noi am fãcut
munca cea grea ºi anevoioasã a începutului - ci altul, pãrintele Iosif Trifa, a fost acela care
a primit direct de la Duhul lui Dumnezeu chemarea ºi cãlãuzirea cum sã facã ºi sã îndrume
dupã planul ºi dupã voia Lui aceastã lucrare duhovniceascã. Duhul Domnului aºa i-a arãtat
s-o facã. El aºa a fãcut-o. ªi aºa ne-a lãsat-o. Noi doar am intrat în aceastã lucrare primitã
de-a gata, fãrã a mai avea nici nevoie ºi nici voie nici sã adãugãm nici sã scãdem nimic - dupã
cum spune Mîntuitorul ºi apostolilor Sãi în Evanghelia sf. Ioan cap. 4,37-38. Eu - zice
Domnul Isus - v-am trimis pe voi sã seceraþi acolo unde nu voi v-aþi ostenit. Alþii s-au ostenit
iar voi aþi intrat în lucrul lor... Prin urmare noi sîntem numai niºte urmaºi ai acelora care au
început ºi au dus pînã la noi ºi încã multã vreme în fruntea noastrã aceastã Lucrare sfîntã. Ei
au fost schimbul întîi - noi acum cel mult sîntem schimbul doi, dupã ei. Deci, dacã noi sîntem
cel mult schimbul doi ori chiar schimbul trei, luînd în primire lucrul început ºi dus atîta
vreme de cãtre ei, ce mare datorie avem ca sã preluãm ºi sã continuãm cu toatã
cutremurãtoarea conºtiinþã a rãspunderii noastre, acest lucru sfînt întocmai aºa cum au lucrat
ei. Sã clãdim pe temelia sfîntã a lui Isus Cel Rãstignit exact în acelaºi fel cum au fãcut ei,
pînã în clipa cînd noi am intrat, iar ei au ieºit din lucru.
T-
2 - Ca niºte zidari cinstiþi ºi conºtiincioºi noi trebuie sã preluãm de la ei acelaºi plan al
lucrãrii ºi dreptar al zidirii... Aceleaºi unelte cu care lucreazã ei ºi acelaºi material din care
zidiserã.
Dreptarul învãþãturii sãnãtoase dupã care lucrase pãrintele Iosif era preluat de la sfinþii
Apostoli, apoi de la Sfinþii pãrinþi. Dreptarul acesta l-au folosit cei dinaintea noastrã, avînd
totdeauna cea mai mare atenþie ºi grijã sã nu se abatã de la el nici la dreapta ºi nici la stînga,
ci sã se alinieze ºi pe ei ºi sã alinieze ºi pe alþii cît mai desãvîrºit dupã acest sãnãtos Dreptar.
Nouã ne este acum ºi nespus mai uºor dar ºi nespus mai greu decît lor. Mai uºor din cauza
luminii mult mai mare pe care ne-au lãsat-o ei acum. Dar ºi mai greu din cauza lipsei de
ascultare a unora dintre noi cei dinãuntru precum ºi din cauza marilor împotriviri ale unora
dinafarã. De aceea rãspunderea ce ne revine nouã acum este atît de mare pentru cã lucrarea
aceasta care ne-a fost lãsatã nouã, cînd am primit-o noi era atît de curatã ºi de frumoasã în
starea ei. Atît de mare ºi de unitã în numãrul ei. ªi atît de bogatã ºi de plãcutã în roadele ei
duhovniceºti. ªi iatã cum aratã astãzi grãdina ºi via acestei lucrãri atît de plãcutã atunci, - dar
atît de pustiitã astãzi.
T-
3 - Pentru a ne orienta acum bine în viitor, avem nevoie neapãrat sã stãm acum bine aici
ºi sã privim bine în trecut. Sã luãm pildã ºi luminã de la felul cum au lucrat cei dinaintea
noastrã în împrejurãri ca acestea pentru ca sã nu abatem nici noi cu nimic Lucrarea lui
Dumnezeu de care noi rãspundem în clipa aceasta, de la calea ºi rostul pe care i l-a rînduit
El. Nici sã nu clãdim noi deasupra lucrului lor un alt material ori în alt fel de cum au fãcut
ei.
Sã luãm deci cu evlavie ºi cu fricã de Dumnezeu foarte bine seama la aceste adevãruri
acum cînd sîntem aici pentru a preciza cu mare hotãrîre atitudinea noastrã clarã ºi definitivã
atît faþã de învãþãturile strãine care am vãzut cît rãu ne-au fãcut pînã astãzi ºi ne mai fac încã,
cît ºi faþã de acei dintre noi sau dintre strãini care aduc aceste învãþãturi stricãtoare ºi le
propagã cu îndãrãtnicie rãufãcãtoare printre fraþi ºi prin adunãrile Oastei Domnului. Dupã
cum spune ºi sfîntul Pavel cînd zice: ...ªtiu bine fraþilor cã dupã plecarea mea se vor vîrî între
voi lupi rãpitori care nu vor cruþa turma ºi se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor
învãþa lucruri stricãcioase ca sã atragã pe cei începãtori de partea lor
(Fap. Ap. 20,29-30) . Sã luãm deci ºi noi acum foarte bine seama la aceste înºtiinþãri
în desfãºurarea muncii rînduitã de Dumnezeu azi nouã care rãspundem prin aceastã Lucrare
de mîntuirea în perspectivã a neamului nostru ºi de învierea duhovniceascã ºi evanghelicã a
bisericii noastre.
Am ales aceste 3 documente - am zis mai departe - fiindcã cea mai mare parte dintre cei
care sîntem adunaþi acum aici sînteþi mai tineri ºi poate cã nici nu le cunoºteaþi prea bine.
Totuºi iatã cã mai sînt aici ºi cîþiva fraþi care au fost prezenþi atît la Consfãtuirea din 12
septembrie 1937 cît ºi la legãmîntul de la mormîntul pãrintelui Iosif din 12-16 februarie 1938.
Aceºtia trebuie sã-ºi aducã bine aminte despre cele petrecute atunci ºi pot adeveri prin viu
grai acum aici în faþa tuturor cele ce vi le citesc ºi vi le înfãþiºez eu prin aceste documente.
Dupã ce am sã vã termin de înfãþiºat aceste
lucruri ºi veþi lua pe deplin ºi clar cunoºtinþã de ele, va trebui sã vã încãrcaþi sufletele cu
cu t rem urãt oarea rãs pundere de a le împl i ni î nt ocmai ºi de a învãþ a º i pe a l þ i i s ã l e
împlineascã.
Eu îmi voi face aici în faþa lui Dumnezeu ºi în faþa tuturor celor ce sînteþi aici,
mãrturisirea mea. ªi îmi voi înnoi legãmîntul meu pentru primirea, pãstrarea ºi împlinirea lor
întocmai pe toatã viaþa mea. Iar dupã mine va trebui ºi fr. voastrã fiecare la rînd, aºa cum vã
gãsiþi aºezaþi pe aceste scaune sã luaþi cuvîntul pentru a vã arãta personal convingerea, aici
în faþa lui Dumnezeu ºi în faþa Lucrãrii Oastei Domnului, prezentatã aici prin fraþii delegaþi
veniþi din partea adunãrilor frãþeºti, în numele ei. Va trebui sã precizaþi deci fiecare deschis,
clar ºi hotãrît, la rînd, care vã este încredinþarea ºi atitudinea faþã de învãþãtura ºi credinþa
Oastei Domnului de astãzi ºi din viitor.

Cum înþelegeþi sã fiþi ºi sã lucraþi atît faþã de aceastã învãþãturã ºi credinþã, cît ºi faþã de cei
care le încalcã ºi le schimbã. Fie ei din mijlocul nostru fie dinafara noastrã. Trebuie sã fim
cinstiþi faþã de Dumnezeu, faþã de Adevãr ºi faþã de Frãþietatea Oastei. Cãci am pus un
legãmînt sfînt cã vom împlini întocmai toate acestea.
T-
Eu am fost ºi sînt prezent, iatã de peste 45 de ani în chiar centrul tuturor evenimentelor
acestei istorii zbuciumate a Oastei Domnului.
Am fãcut parte din nucleul de conducere al Oastei împreunã cu pãrintele Trifa încã din
1934, participînd direct alãturi de pãrintele Iosif ºi cei cîþiva fraþi care nu mai sînt, la toatã
munca ºi lupta de atunci. Am trecut apoi prin furtuni în care nu se mai vedea om cu om. Au
cãzut dintre noi cu miile ºi chiar cu zecile de mii, dar Dumnezeu mi-a ajutat sã rãmîn neclintit
lîngã Steagul Oastei ºi lîngã purtãtorul acestui Steag cãutînd sã sprijinesc ºi eu un braþ al lui
Moise, sã mînuiesc ºi eu dupã puterile mele o sabie ºi dupã priceperea mea o unealtã lîngã
Neemia. Toþi cei care sînteþi acum aici sînteþi martori ºi ºtiþi cã nu mint.
Au fost vremuri cînd sub loviturile vrãjmaºilor furioºi ºi puternici mai rãmãsesem atît de
puþini ºi de împrãºtiaþi încît nimeni nu se mai numea nici mãcar în batjocurã cu numele
Oastei Domnului ci toþi se numeau cu dispreþ trifiºti, schismatici, sectari, eretici... Pînã ºi cei
ce ne priviserã cu respect cîndva se depãrtau acum cu ruºine ºi cu dispreþ de noi.
În anii aceºtia - din 1947, lucrînd la trierea arhivei rãmasã din timpul acelor ani chinuiþi,
gãsesc multe circulare ºi dispoziþii date de cãtre autoritãþile bisericeºti de atunci ºi de cãtre
cele de stat împotriva noastrã, ca împotriva celor mai mari rãufãcãtori. Pãstrez încã între
lucrurile mele pe undeva pe acasã cîteva astfel de ordine circulare date de unele episcopii ºi
prefecturi de atunci dupã formula: “...urmãriþi, prindeþi ºi înaintaþi sub escortã pe individul
Traian Dorz care sîntem informaþi cã umblã prin satele noastre fãcînd propagandã duºmãnoasã
împotriva bisericii noastre... El face parte din organizaþia schismaticã a fostului preot Iosif
Trifa, decedat...”
Dar Slãvit sã fie Domnul care nu numai cã ne-a scãpat din toate pînã azi, dar i-a dovedit
pe toþi pîrîtorii noºtri ca mincinoºi, arãtînd la lumina zilei în faþa lumii întregi dreptatea
cauzei pentru care am luptat ºi am suferit atît de mult. ªi nevinovãþia noastrã faþã de tot ce
eram învinuiþi.
Astãzi nici unii dintre cei ce ridicau atunci pietrele cele mai grele împotriva noastrã, nu
mai sînt. S-au dus ori cu grãmada ori pe rînd la Judecata lui Dumnezeu ºi la rãsplata Lui. Iar
noi cei puþini ºi slabi ºi fãrã nume atunci am ajuns o mare oºtire care umple þara ºi lumea.
Sute de mii sîntem, multe sute de mii - ºi peste 80% dintre noi sînt tineri, tineri inteligenþi,
talentaþi, frumoºi ºi sãnãtoºi la trup ºi la suflet. La adunãrile ºi la nunþile noastre ne întîlnim
cu miile. ªi în ciuda amenzilor, ameninþãrilor ºi restricþiilor, numãrul nostru creºte continuu
ºi rîvna fraþilor la fel. Inimile noastre ale tuturor vibreazã de dragoste pentru Hristos. Ochii
ne strãlucesc în lacrimi ºi glasul ne laudã pe Domnul în cele mai inspirate, mai cereºti ºi
unice stãri din lume. Îþi vine sã strigi ºi sã sari de bucurie precum psalmistul ºi regele David
în zilele marilor sãrbãtori ºi biruinþe ale lui Dumnezeu ºi ale poporului Sãu.
Cum oare sã-L putem slãvi ºi lãuda îndeajuns pe Domnul Dumnezeul nostru pentru toate
acestea? Cum altfel decît aºa, fãcîndu-I lucrul Sãu cu toatã dragostea ºi teama pentru ca El
sã fie mulþumit de noi. Tocmai de aceea acum cînd trebuie sã luãm ºi noi niºte hotãrîri atît
de mari care pot ajuta ºi grãbi izbînda cea mare pentru salvarea întregului nostru popor ºi
reînvierea sufleteascã a întregii noastre biserici, fiecare dintre noi sã fim în cel mai înalt grad
pãtrunºi ºi conºtienþi de datoria ce ne revine înaintea lui Dumnezeu ºi a viitorului Frãþietãþii
noastre pentru aceasta...
Vorbeam plin de înflãcãrare, adînc miºcat ºi cu ochii scãldaþi de lacrimi, pentru cã trãiam
atît de puternic acest moment hotãrîtor - ºi doream din toatã fiinþa mea sã-l trãiascã în felul
acesta ºi fiecare dintre cei 35 de fraþi care erau acum aici în faþa lui Hristos, la Poiana
Braºovului.
T-
Dupã aceastã cam lungã dar necesarã introducere am citit din foaia Ecoul toate cele scrise
în vremea aceea despre desfãºurarea Consfãtuirii din 12 septembrie 1937, despre numele
multora dintre cei prezenþi atunci, despre cuvîntãrile ºi îndrumãrile pãrintelui Iosif, despre
moþiunea acelui Sfat Frãþesc, despre adeziunea totalã ºi semnarea cu mîna proprie a tuturor
celor prezenþi pe acest act istoric ºi despre tot ce s-a mai petrecut ºi cum s-a încheiat Sfatul
Frãþesc. Apoi le-am citit ºi explicat clar ºi tare ºi celelalte trei documente despre care am
amintit mai înainte - apoi am încheiat cu declaraþia mea personalã astfel:
“- Ca ºi în 12 septembrie 1937 ºi în 12-16 februarie 1938 ºi de atunci ºi pînã astãzi, eu
nu am nici acum ºi nu voi avea nici în viitor pînã la moarte o altã credinþã ori o altã
învãþãturã cu privire la aceste lucruri decît aceeaºi una ºi pe totdeauna. Cum am fost de la
început, aºa am rãmas ºi aºa promit din nou în faþa lui Dumnezeu ºi în faþa lucrãrii Oastei Lui
sã fiu ºi sã rãmîn pînã la moarte. ªi cu ele aºa vreau sã trec atunci peste pragul morþii sã merg
aºa în faþa Domnului ºi Mîntuitorului meu Isus Hristos... La Judecata ºi la Rãsplata Lui.
Iar în ce priveºte pe cei care îi cunosc sau care îi vor cunoaºte cã aduc învãþãturi strãine
în adunarea Oastei Domnului, ori vor primi ºi vor încuraja pe cei care le aduc, dupã întîia ºi
a doua mustrare dacã nu se vor îndrepta îi voi socoti vrãjmaºi ai Lucrãrii lui Dumnezeu,
potrivnici ai lui Hristos ºi vinovaþi împotriva Duhului Sfînt. Voi lupta împotriva lor ca
împotriva unor vrãjmaºi ai Lucrãrii lui Dumnezeu ºi mã voi feri izolîndu-i ca pe niºte leproºi
duhovniceºti. Aºa sã-mi ajute Dumnezeu, dupã Cuvîntul Lui Cel Sfînt. Amin...”
T-
ªi acum iatã este rîndul fr. voastre începînd cu primul de acolo de pe locul de la uºã ºi
pînã la ultimul cel de la capãtul celãlalt sã vã ridicaþi, sã alegeþi ºi sã mãrturisiþi. Dumnezeu
sã vã asculte ºi sã vã însemne în faþa Lui tot ce gîndiþi ºi tot ce veþi mãrturisi...
T-
Au urmat la cuvînt toþi, fiecare la rîndul sãu.
În afarã de trei care erau mai demult cunoscuþi ca dezbinãtori ºi potrivnici, toþi ceilalþi
au mãrturisit cu lacrimi ºi cutremur totala lor adeziune la învãþãtura ºi credinþa bisericii ºi
Oastei, punînd gînd ºi legãmînt ºi ei fiecare cã aºa vor fi ºi vor rãmîne pînã la moarte.
Doar cei trei, vechi prieteni ai lui Moldoveanu - ºi partizani ai diversionismului, fãrã sã-ºi
arate nici de data asta, pe faþã gîndurile ca ºi el, dispreþuind însemnãtatea acestei consfãtuiri
au ocolit orice precizare a poziþiei lor, lãsînd lucrurile încurcate dupã obiceiul lor ºi al lui.
Am stãruit de ei din nou zicînd: sã nu ne dãm în lãturi de la marea datorie pe care o avem
acum ºi aici, de a înþelege ºi de a preciza clar ºi categoric încredinþarea ºi atitudinea noastrã
faþã de problema pentru care sîntem aici. Pentru noi ºi pentru neamul nostru, trebuie sã ne fie
clar pe totdeauna cã mîntuirea nu poate veni prin nici o altã lucrare strãinã ºi din afara þãrii
noastre sau a credinþei noastre, ci numai printr-o lucrare dinãuntrul acestora. ªi aceasta este
Lucrarea Oastei Domnului. Prin felul cum a pornit ºi a lucrat ea pînã acum de zeci de ani, s-a
dovedit a fi unica ºi puternica Lucrare evanghelicã trimisã de Dumnezeu special neamului
nostru ºi bisericii noastre. Dacã pînã la apariþia Oastei Domnului au mai fost în þara noastrã
ºi alte lucrãri religioase, ele s-au dovedit a fi slabe ºi sãrãcãcioase, cu un mesaj încurcat ºi
inferior, arãtîndu-se total neputincioase de a face o mare ºi solidã lucrare de trezire ºi rodire
duhovniceascã ºi durabilã în þara noastrã ºi în poporul nostru.
Fiind total strãine nu numai de învãþãtura ºi credinþa noastrã, ci ºi de structura sufleteascã a

poporului nostru. De aceea ele n-au putut avea nici ecou ºi nici prizã în mijlocul nostru,
rãmînînd total strãine ºi azi ca la început. Prin urmare strîngeþi-vã gîndurile aici lîngã vatra
caldã ºi duioasã a sufletului nostru ºi indentificaþi-vã cu scopul lui Dumnezeu. Rupeþi-vã
inima ºi gîndurile de tot ce este strãin - ºi alipiþi-vã total de Lucrarea în care v-a nãscut ºi
chemat Domnul în Oastea Lui pe totdeauna. Aceasta este pentru noi Lucrarea lui Hristos, nu
falsele crezuri ºi dezbinãtoarele învãþãturi seci, uscate ºi fãrã nici o dulceaþã ºi bucurie, aduse
nu cu un gînd total bun faþã de noi. Lucrarea Oastei este a Domnului ºi noi trebuie sã o ferim
de orice duhuri strãine. Nici habotnici formaliºti, dar nici habotnici diversioniºti. Nici o cruce
fãrã Hristos, dar nici un Hristos fãrã cruce.
Dacã ar fi fost nefericitã o alunecare a Oastei Domnului în prãpastia oficializãrii, - atunci
desigur cu atît mai mult ar fi ºi mai nefericitã o alunecare în cealaltã prãpastie a rãtãcirilor,
spre care au tras-o ºi au împins-o cu atîta nebunie unii... ªi care încã o mai trag ºi o împing
ºi acum. Dar slãvit sã fie Domnul cã n-a lãsat-o sã cadã nici în prima ºi El n-o va lãsa sã cadã
nici într-a doua ispitã. Totuºi aceasta nu scade întru nimic marea vinã a celor care au vrut sã-i
facã acest rãu. Nici a celor dinafara ºi nici a celor dinãuntrul ei. Nici a celor din trecut, nici
a celor din prezent ºi desigur ºi din viitor.
Trebuie sã vã precizaþi foarte clar ºi categoric chiar acum atitudinea faþã de crezurile
strãine care s-au dovedit cã nu vin spre noi decît cu gînduri hrãpãreþe ºi vrãjmaºe, cãci iatã
pe toate sufletele care le-au rãpit din trunchiul ºi din trupul Oastei, nu mai buni i-au fãcut ci
i-au fãcut mai rãi. Dupã ce i-au fãcut sã-ºi lepede credinþa, sã-ºi piardã dragostea ºi sã-ºi
calce legãmîntul dintîi, toþi aceºtia au devenit niºte batjocoritori ai Crucii, ai Maicii
Domnului, ai bisericii, ai Sfintei Împãrtãºanii ºi ai tuturor lucrurilor sfinte pe care le cinsteau
ºi le respectau cu evlavie ºi ei înainte, cum se ºi cuvine. Au devenit chiar ºi mai rãi de cum
erau ei înºiºi înainte pînã nici nu cunoscuserã pe Dumnezeu ºi nici nu auziserã de Cuvîntul
Lui, cum spune Sfînta Scripturã (Matei 12,45; Evrei 10,26) .
Noi nu urîm pe nimeni ºi nu batjocorim credinþa nimãnui. Nu dezbinãm adunãrile altora
ºi nu avem nevoie de nimic din ce este al lor. Respectãm dreptul fiecãruia la credinþa pe care
ºi-o alege singur ºi de bunãvoia lui. El ºi-o alege, el va rãspunde...
Dar acuzãm înaintea lui Dumnezeu pe toþi acei care din interes, din lãcomia ºi din dorinþa
nebuneascã de acaparare a sufletelor, nu þin seama nici de ce este drept nici de ce este pãcat,
ci dau nãvalã asupra sufletelor neºtiutoare ori uºuratice ºi cautã sã le suceascã mintea, sã le
strice inima, sã-i amãgeascã cu felurite metode numai sã-i prindã în mreaja lor... Sã le facã
sã-ºi batjocoreascã credinþa datã lor de Dumnezeu. Sã-ºi calce legãmîntul dat de ei lui Hristos
ºi sã-ºi lepede lucrarea Duhului Sfînt în care au fost chemaþi. O astfel de faptã nu se poate
spune cît de blestematã ºi de satanicã este. ªi cel care se face vinovat de pãcatul acesta
desigur nu va avea iertare nici în veacul acesta ºi nici în cel viitor.
Iar oricine îl primeºte pe un astfel de nelegiuit ºi îl ajutã în vreun fel la lucrarea lui, se
face pãrtaº la aceeaºi osîndã cu el (2 Ioan 10) .
Precizaþi vã rugãm ºi fr. voastre ce credeþi, ce gîndiþi ºi ce hotãrîþi sã faceþi faþã de aceste
lucruri!
T-
Unul a zis: - eu voi rãspunde la urmã!
Altul a zis: - eu trebuie sã mã mai gîndesc!
Al treilea a zis: - eu deocamdatã nu spun nici da nici ba!
- ªi tãcerea este un rãspuns - am zis eu cu durere. Bine!
T-
Au mai urmat apoi la cuvînt ºi alþi fraþi cu alte propuneri printre care s-au precizat trei
lucruri obligatorii pentru toþi fraþii ca sã le practice ºi cei care pînã acum nu le-au practicat
ºi anume:
1 - Semnul Oastei Domnului, Semnul Golgotei, Semnul Crucii Domnului nostru Isus
Hristos sã fie obligatoriu a-l face cu toþi. Mai ales cei care s-au obiºnuit sã nu-l facã din cauza
influenþelor strãine. La începutul ºi sfîrºitul rugãciunilor noastre, la începutul ºi sfîrºitul
vorbirilor - oriunde vor fi acestea, trebuie sã se facã semnul Sfintei Cruci. Chiar ºi la
începutul declamãrilor de poezii ºi la sfîrºitul acestora. Prin aceasta se creeazã la început o
atmosferã înaltã ºi sfîntã, dînd un ceresc avînt ºi o evlavioasã formã tuturor cuvintelor ºi
producþiilor noastre pentru Domnul ºi pentru adunarea Lui. La începutul Oastei Domnului
toate steagurile noastre aveau pe ele Semnul biruitor al Crucii. În timpul adunãrilor noastre,
pe masã alãturi de Sfînta Scripturã era ºi Sfînta Cruce. La predarea ºi legãmîntul de ostaº,
fiecare frate ºi sorã primea cruciuliþa medalie a Oastei, semnul de ostaº al Domnului pe care
îl purta cu drag prins pe pieptul sãu deasupra inimii ca semn cã inima aceea este predatã pe
totdeauna Domnului.
T-
2 - Cel puþin de douã ori pe an în marile posturi ale Naºterii ºi a Învierii Domnului, toþi
fraþii ºi surorile trebuiesc sã se mãrturiseascã ºi sã se împãrtãºeascã la bisericã în chip smerit
ºi evlavios, dupã buna ºi strãbuna noastrã rînduialã ºi dupã sfînta poruncã a Domnului ºi
Mîntuitorului nostru Isus Hristos care spune: “sã faceþi aceasta!...” Împãrtãºania cu Trupul
ºi Sîngele Domnului este o tainã prin care noi primim curãþirea ºi puterea trupului ºi a
sufletului nostru.
T-
3 - Participarea frãþeascã la Sf. Liturghie duminicalã. Aceasta este o trebuinþã ºi o dorinþã
sfîntã pentru fiecare dintre noi. Prin urmare, pe cît ne este cu putinþã sîntem datori cu toþii
sã luãm parte totdeauna la aceste slujbe ºi rugãciuni. În orice caz nicãieri ºi niciodatã sã nu
se þinã adunãri ale Oastei Domnului duminica dimineaþa cînd este slujbã la bisericã. Ci toþi
fraþii ºi surorile trebuie sã fie acolo în Casa Domnului.
T-
Aceste precizãri s-au fãcut tocmai din pricina celor care fiind influenþaþi de învãþãturile
strãine, cam neglijau aceste lucruri. Fãcîndu-se cu deosebitã insistenþã aceastã precizare ºi
condiþie obligatorie, doream sã pornim cît mai concret ºi mai hotãrîþi la aducerea tuturor cît
mai curînd ºi cît mai frumos pe calea cea bunã ºi sãnãtoasã a identitãþii noastre ca o lucrare
a lui Dumnezeu altoitã sãnãtos pe trunchiul neamului ºi al credinþei noastre...
T-
Se lumina spre ziuã cînd s-au terminat discuþiile noastre asupra acestor lucruri ºi trebuia
sã încheiem totul cu o rugãciune de mulþumire, fiindcã trebuia sã ne grãbim la plecare pînã
nu se vedea bine afarã.
Am îngenuncheat cu toþii urmînd ca unul dintre noi sã facã rugãciunea. Ne aºteptam la
un frate dintre cei mai bãtrîni ºi mai aleºi - cum s-ar fi cãzut. Dar îndatã s-a grãbit sã sarã
tocmai unul dintre cei 3 dezbinaþi din cele douã iscoade care s-a dovedit pînã la urmã iudã
ºi vînzãtor. A început rugãciunea dintr-un duh provocator ºi fãrã sã-ºi facã semnul Crucii,
deºi doar cu cîteva minute mai înainte hotãrîsem cu toþii asta.
Vãzînd aceastã provocare ºi dispreþ atît faþã de rugãciune cît ºi faþã de hotãrîrea frãþeascã,
l-am întrerupt cu un glas ridicat peste el ºi zicînd: În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al
Sfîntului Duh - ºi fãcîndu-mi semnul Crucii îl invitam ºi pe el ºi pe ceilalþi sã facã ºi ei dupã
cum se cuvenea. Speram cã se va trezi din nebunia lui ºi se va corecta, începînd ºi el
rugãciunea în felul acesta...
Dar nu s-a trezit ºi n-a vrut sã înþeleagã nici sã se corecteze ci dupã ce am tãcut eu
lãsîndu-l, el a continuat tot aºa cum începuse. Era încã un semn dar ºi mai obraznic al
împotrivirii ºi rãzvrãtirii lui, alãturi de finul sãu cu care veniserã aici nechemaþi dar trimiºi...
Era Pop Gheorghe din Cluj împreunã cu Bocãnealã David. Ei s-au fãcut în chiar dimineaþa
aceea îndatã dupã plecarea de la adunarea noastrã, încã o datã pîrîºii ºi vînzãtorii Domnului
ºi ai fraþilor. Ce greu vor plãti ei odatã aceasta, chiar ºi pe pãmînt, nu numai sub el.
T-
Cînd în dimineaþa aceea am ajuns la Braºov, am aflat cã Moldoveanu venise ºi el pînã
acolo, cã aºteptase sã se întoarcã iscoadele cu care se consfãtuise ºi înainte, iar acum îi
aºtepta sã-i spunã tot. Ne urmãrea îndeaproape ºi cãuta sã afle tot ce facem ºi hotãrîm.
Poate cã cele trei pagini de caiet scrise cu pix roºu de mîna lui Bocãnealã David dupã care
peste trei zile aveam sã fim anchetaþi ºi bãtuþi de un trimis venit din Bucureºti, acolo au fost
scrise cu ºtiinþa ºi ajutorul lui Moldoveanu - cãci n-aveau cum ajunge altfel ele atît de repede
la Bucureºti. ªi cei de acolo, la noi la Beiuº.
Dar Domnul Dumnezeu Cel Viu ºi a toate Vãzãtor ºtie. ªi El sã le arate la vederea lumii
întregi ºi aceste lucruri fãcute în ascuns.
Amin.

Slãvit
sã
fie
Domnul
Pag. 44 Istoria - Vol. 4 - Cap. 3 - Cumplitul ºi neiertatul pãcat
Cap. 3
Cumplitul ºi neiertatul pãcat

“Nu v-am ales Eu pe voi? Totuºi unul dintre voi
este un drac... unul dintre voi Mã vinde...
Cel ce mãnîncã din pîinea Mea...”.
oamne Isuse, - dacã ai ºtiut cã este un drac, pentru ce l-ai mai ales?
D - Tocmai pentru cã era un drac. Fiindcã slujba de vînzãtor n-o poate face decît
un drac. Nici unul dintre ceilalþi n-o putea face, numai el o putea. L-am ºtiut în stare. Trebuia
s-o facã cineva ºi nimeni altcineva n-ar fi putut-o face decît el...
- Ce nepãtruns adevãr Doamne... ªi ce cutremurãtoare tainã!
T-
Abia am ajuns acasã la Beiuº ºi a treia zi dupã starea noastrã de la Poiana Braºovului, am
fost luat de la serviciul meu de la protopopiat ºi dus la Securitate. Trei anchetatori erau acolo.
Cel mai mic de la Beiuº, cel mai mare de la Oradea ºi unul ºi mai mare pe care l-am aflat apoi
cã era de la Bucureºti, desigur cu un grad mai mare, fiindcã el dirija ºi ordona totul.
ªapte ceasuri am fost anchetat, ameninþat, bruscat, insultat, descusut cu amãnunþime
despre tot ce discutasem cu douã nopþi mai înainte împreunã cu fraþii... Doamne, rãmînem
uimiþi, - dar de unde ºi cum au putut afla absolut totul ºi chiar atît de repede? Nu-mi puteam
închipui cine ºi cum sã se fi strecurat între noi ºi cum le-a putut da de ºtire chiar aºa de
repede. Bãnuiam cã pînã la urmã, cumva ºi prin cineva se va afla cîndva de aceastã întîlnire
a noastrã... dar pînã atunci gîndeam cã lucrurile se vor învechi, se vor uita - se vor mai trece
cu vederea...
Acum întrebãrile curgeau una dupã alta, una peste alta, iar eu cît tãceam, cît întrebam, cît
repetam cele cîteva lucruri care nu spuneau nimic.
Vãzînd cã nu obþin rãspunsurile pe care le doreau ºi avînd în mînã trei hîrtii, îmi vîrî în
ochi mîna cu hîrtiile pe care cunoscui clar ºi uºor scrisul cu pix roºu al lui David Bocãnealã
ºi îmi zise înjurîndu-mã:
Istoria - Vol. 4 - Cap. 3 - Cumplitul ºi neiertatul pãcat Pag. 45
- De ce nu vrei sã recunoºti banditule? N-am eu scris aici tot ce aþi fãcut voi acolo? Crezi
cã noi nu ºtim ce faceþi voi ºi ce puneþi la cale? Iatã aci demascarea voastrã bandiþilor! Lasã
cã ai sã recunoºti tu. Lasã cã ai sã dai socotealã de toate astea...
Din momentul în care îmi bãgase în ochi scrisul cu pix roºu ºi am recunoscut cu uºurinþã
scrierea lui David Bocãnealã - mi s-a limpezit totul. Acum ºtiam de la cine aflaserã, dar nu
ºtiam totuºi cît de rãuvoitor vor fi înfãþiºat ei lucrurile de la Poiana. Dupã rãutatea pe care
le-o ºtiam ºi dupã ura împotriva noastrã mã puteam aºtepta la orice rãu sã fi spus despre noi.
Tocmai pentru aceasta au ºi venit acolo. Se aflase despre aceastã consfãtuire ºi ºtie Dumnezeu
cine i-a trimis special pentru a ne spiona. Poate cã nici Moldoveanu pe care-l cred de-acum
în stare de orice, n-a fost strãin cu nimic de aceste lucruri... ªi cînd te gîndeºti cã sufletul
acesta care scrisese aceste rînduri roºii - se predase la Oaste mai înainte cu 30 de ani... Era
pe atunci ºi el numai un tinerel de 17 ani, cum fusese la vremea lui ºi Moldoveanu cînd îl
cunoscusem ºi pe el... Se hotãrîse sã se înscrie ºi el în Oastea Domnului într-o sãrbãtoare
dupã masã, în curtea bisericii din Nãneºti, un sat tot cam de prin pãrþile Galaþilor de pe unde
erau de loc amîndoi, ºi Moldoveanu ºi Bocãnealã - era în vara anului 1947... Ce subiect
miºcãtor a avut Cuvîntul propovãduit atunci... “Ce ai fãcut din Inima Mea?”, - era o întrebare
a Mîntuitorului adresatã unui ucenic vinovat - ºi tuturor celor care strãpungeau cu vreun pãcat
Inima Domnului. La încheiere fãcusem o chemare cu lacrimi cãtre toþi ascultãtorii ºi mai ales
cãtre cei care zdrobiserã cu pãcatele lor Inima Domnului Isus, - sã se cãiascã înaintea
Domnului pentru pãcatele lor, sã se predea de acum pentru totdeauna în slujba Domnului
punînd legãmînt sã nu-I mai strãpungã cu nici un pãcat pe viitor Inima Lui.
Între cei ºapte tineri cam de aceeaºi vîrstã care au cãzut atunci pe genunchi ºi cu lacrimi
ºi-au plîns pãcatele din trecut punînd un cutremurãtor legãmînt pentru tot viitorul lor sã nu
mai pãcãtuiascã, - era ºi el, David Bocãnealã...
A urmat exodul foametei din Moldova. Printre cei aduºi de noi în Ardeal, a fost ºi el. A
ajuns printre fraþi, a fost ajutat, a fost încãlzit ºi hrãnit cu toatã dragostea, - dar nu peste mult
a început sã întoarcã rînd pe rînd tãiºul cu venin spre toate inimile care îl ajutaserã.
Acum iatã ce simbolic pix roºu, ca un cuþit însîngerat, foloseºte pentru a strãpunge ºi el
inima care l-a ajutat, care l-a ocrotit, care a avut milã de el ºi la masa cãreia a mîncat 30 de
ani. La fel cu “Niculiþã” fratele sãu mai mare sau mai mic ca el, dar de aceeaºi teapã
netrebnicã amîndoi. Ce creaturi veninoase a putut sã hrãneascã pãmîntul acela pe care trãiesc
totuºi ºi fiinþe atît de cereºti ºi de curate!...
T-
- Ha, de ce taci banditule? De ce nu spui nimic? Ce aþi pus la cale în ascuns acolo?
- N-am avut nimic de ascuns domnule - am rãspuns eu trezit ca dintr-un vis dureros din
gîndurile mele amare despre taina cutremurãtoare a pixului roºu... Tot ce am discutat noi
acolo ne privea numai pe noi, niºte probleme religioase de ale noastre asupra cãrora erau unii
de altã pãrere. Dar n-a fost nimic rãu pentru nimeni. Cu atît mai puþin pentru dv.
- Minþi banditule. I-ai adunat acolo ca sã vã organizaþi din nou, sã lucraþi clandestin
împotriva legilor ºi a dispoziþiilor statului.
- N-am încãlcat nici o lege. Religia este liberã!
- Liberã sã mergeþi la bisericã, ºi ziua. Nu în altã parte, în pãdure ºi în ascuns, noaptea...
- N-am fãcut nimic rãu.
- Unde sînt documentele pe care le-ai citit acolo?
- Nu le mai am. M-am pomenit fãrã ele. Nu ºtiu dacã le-am pierdut pe drum, ori mi le-a
luat cineva din buzunar, ori le-am uitat undeva, cum eram foarte obosit. Nu ºtiu.
- Minþi! Unde sînt documentele?
- Nu ºtiu. Nu le mai am, v-am spus!

- Dar banda de magnetofon pe care aþi înregistrat-o acolo cu complotul vostru, unde-i?
- Îmi pare foarte rãu cã nu mai am nici aceastã bandã. V-aº preda-o imediat ºi bucuros
spre a vã convinge despre tot ce am spus.
- Unde-i banda, spune?
- Sã vedeþi ce s-a întîmplat cu ea. Deºi aparatul era nou, nu ºtiu cum s-a fãcut cã n-a
înregistrat absol ut ni m i c. În t i m pul înregi s t rãri i n-am controlat fiind convins cã se
înregistreazã, iar cînd am ajuns acasã ºi am controlat-o, am constatat cu mirare cã nu se
înregistrase nimic. Îmi pare rãu, dar acesta este adevãrul. Dupã aceea am înregistrat pe ea
niºte cîntãri.
- Unde-i banda? S-o dai aºa cum este!
- O am acasã.
- Dar documentele?
- Nu le mai am, v-am mai spus.
- Bine, le vom afla noi. Hai sus în maºinã!
Doi s-au suit cu mine în maºina care aºtepta afarã - cel de la Oradea ºi cel de la Beiuº.
Cel de la Bucureºti a rãmas sã aºtepte acolo. Am plecat. Ploua cu gãleata. De-abia putea
înainta prin ploaie ºi prin noroi. ªi era frig...
- Vezi d-le Dorz ce ne faci d-ta nouã - zise cu un glas prefãcut compãtimitor ºi dojenitor
maiorul de la Oradea. De ce trebuie sã ne faci d-ta mereu nouã necazuri? Vrei d-ta mereu sã
te întîlneºti cu noi? Nu vrei d-ta deloc sã ne laºi pe noi în pace?
- Da domnule maior, tot eu nu vã las în pace pe dv. Tot eu vã fac dv. rãu. Nu-i nimic,
poate cã nu mai este mult ºi ne vom despãrþi pe totdeauna unii de alþii. ªi ne vom mai întîlni
apoi numai o singurã datã în faþa lui Hristos, care ne va rãsplãti fiecãruia. Mie pentru cît rãu
v-am fãcut dv., iar dv. pentru cît bine mi-aþi fãcut mie.
T-
Eram foarte trist, îngrijorat ºi neliniºtit. Rareori am mai trecut în viaþa mea prin astfel de
momente. Dimineaþã cînd plecasem la serviciu, fãrã sã mã aºtept la nimic rãu, lãsasem în
cãmãruþa mea douã magnetofoane cu benzi, caietele de pe care înregistrasem pentru fraþi,
corespondenþã, cãrþi, manuscrise unice... toate erau lãsate aºa cum lucrasem cu ele fãrã sã le
pun mãcar cît de puþin la un adãpost... În cãmãruþa Domnului erau altele: maºina de scris cu
lucrãri începute. O cutie cu 40 de casete înregistrate cu tot felul de lucrãri foarte valoroase:
colinzi foarte vechi înregistrate de la colindãtorii bãtrîni care nu mai erau. Interviuri de la
fraþi demult despre începuturile Oastei, despre întîlnirile lor cu pãrintele Trifa, despre fr.
Marini ºi alþii... Cãrþile ºi manuscrisele de la Sibiu, colecþiile foilor vechi ºi multe lucrãri
strînse cu greu ºi cu multe osteneli, toate aºezate pe un raft de 5 rînduri care umpleau peretele
din fund de jos ºi pînã sus, dintr-o margine pînã în cealaltã. Peste toate atîrna din tavan pînã
jos ºi dintr-un perete pînã în celãlalt, o perdea gãlbuie, de culoarea celorlalþi pereþi ºi a
tavanului. Ce pradã uºoarã ºi mare era asta în mîinile lor. Toate aceste comori rãmase de pe
urma pãrintelui Trifa ºi strînse aici cu atîta greu din atîtea pãrþi, ce pagubã ireparabilã ar fi
dacã se pierde!
ªi maºina înainteazã atît de repede... O Doamne, dacã s-ar întîmpla ceva ca sã nu mai
ajungem niciodatã. Cãci dacã ajungem unde sã-i duc? În cãmãruþa mea, vai sînt atîtea lucruri.
În cãmãruþa Domnului, mã îngrozesc, nici nu vreau sã mã gîndesc... Ce fac Doamne, ce fac?
- Doamne Isuse - mã rugasem eu în starea cea mai disperatã în tot timpul celor ºapte
ceasuri de anchetã la Beiuº, Te rog nu-i lãsa sã meargã acasã. Sã-mi facã aici orice, numai
sã nu meargã acasã, cãci oriunde ar intra ar afla ceva ce dacã s-ar pierde, nu ar mai fi înlocuit
niciodatã... Am suferit ºi am alergat atît de mult pînã le-am putut strînge - ºi acum iatã ce le
aºteaptã. ªi Doamne Isuse, sînt exemplare unice ºi niciodatã nu vor mai putea fi înlocuite.
Sînt unicele ºi ultimele documente - altele nu mai sînt - Doamne, orice numai nu-i lãsa sã
meargã acasã, cãci e cu neputinþã sã mai rãmînã ceva dupã ei...
Dar cînd m-am vãzut în maºinã ºi am vãzut cã Dumnezeu îi lasã sã vinã, m-a cuprins o
durere ºi o deznãdejde fãrã margini. Am crezut cã mi se va rupe inima ºi cã mã voi prãbuºi
pe veci în cea mai adîncã prãpastie... Eu sînt un miel acum între lupi. Ce armã are mielul sã
se apere de ei? Nu-l poate apãra decît Pãstorul. Doamne, dacã mã dai sã mã mãnînce, -
mãnînce-mã! N-am ce sã fac.
Am ajuns în faþa porþii. Ploua puternic.
- Hai jos. ªi du-ne acolo unde ºtii cã ai documentele tale. Sã nu ne þii mult cã vezi cã
n-avem vreme. ªtii cã sîntem aºteptaþi sã mergem urgent acolo.
Cu inima tremurîndã am deschis poarta - ºi am luat-o spre cãmãruþa Domnului, îndemnat
de un gînd venit chiar în clipa aceea: poate Domnul va apãra lucrurile din cãmãruþa Lui.
Am deschis uºa gîndind: În Numele Domnului - ºi am intrat.
Au intrat ºi ei. S-au oprit în mijloc ºi s-au uitat în jur. Prima datã s-au oprit la vechea
cruce de la mormîntul pãrintelui Iosif.
- Asta ai adus-o atunci cînd ai aºezat-o pe cealaltã?
- Da!
- Dar în cutia asta ce ai?
- Niºte casete cu colinzi vechi, foarte vechi, înregistrate de la un bãtrîn care mai rãmãsese
de pe vremuri. A murit acum ºi el.
- ªi ce mai ai înregistrat aici?
- Niºte cîntãri, niºte stãri de vorbã cu niºte bãtrîni.
- Dar banda cea de la Poiana Braºovului care-i?
- V-am spus cã nu s-a înregistrat nimic pe ea.
- Sã ne-o dai aºa cum este. Ai auzit ce þi s-a spus.
- Asta-i! Am înregistrat chiar ieri pe ea niºte cîntãri.
- Dã-le pe toate încoace. Astea le luãm cu cutia.
- Altceva. Altceva. Altceva. Unde sînt documentele? Dar las’cã le aflãm noi.
Afarã ploua, iar acasã ºi prin curte nimeni. Oare unde vor fi mama ºi soþia? Mãcar dacã
ar sta undeva de ploaie, sã stea undeva sã nu iasã pe afarã nici sã nu-i mai vadã sã se sperie
ºi sã plîngã cum fãceau de fiecare datã de atîþia ani de cînd nu ne mai putem închide uºa de
ei...
Maiorul stãtea pe gînduri, privea afarã cum plouã ºi bãtea nerãbdãtor cu degetele în masã.
Cãpitanul se întindea ºi scotocea pe sus de-a lungul celor trei pereþi, prin niºte sertare goale,
pe un dulap gol...
- Hai Ghiþã, mai repede. Ce faci acolo, nu afli nimic?
- Iatã d-le maior, albumul acesta ºi astea - zise cãpitanul, aducînd pe masã în faþa
maiorului un album vechi cu niºte fotografii demult - ºi o copertã goalã pe care era scris cu
litere bronzate: Registru de Casã Oastea Domnului Sibiu 1933, ºi o broºurã mai veche.
- Astea-s documente mã Ghiþã? ªi maiorul ieºi afarã.
- Altceva, sã mai scot, sã mai caut...
- Hai mã Ghiþã. Hai mã, nu mai cãuta degeaba. Hai sã mergem.

Dar Ghiþã cel înalt ºi voinic se întindea ºi scotocea pe unde mai cãutase... Vãzînd cã
maiorul ieºise afarã ºi aºtepta, eu fericit ºi tremurînd de teamã ºi grabã nu cumva sã
nimereascã la peretele din faþã ºi sã vadã cã nu-i perete ci perdea, am mers în urma lui, l-am
luat ºi l-am împins uºurel de spate spre uºã zicînd:
- Hai domnule Ghiþã, nu vezi cã domnul maior a plecat?
El n-a zis nimic, a ieºit frumuºel afarã ºi s-a dus unde îl aºtepta maiorul cu cutia de
casete. Mîna Domnului care era acolo puternicã ºi ocrotitoare nu l-a lãsat nici sã vadã nici
sã se apropie. Acolo unde era o perdea el a vãzut un perete gol... ªi nici nu s-a întors furios
ºi ofensat spre mine cum era de aºteptat sã facã atunci cînd l-am împins de spate afarã.
Am închis uºa în urma lui aproape nebun de bucurie. Îmi venea sã strig acolo, sã sar, sã
cînt sau ce sã fac spre Dumnezeul meu care izbãvise totul în chip atît de neaºteptat de
fericit...
Iatã - îmi ziceam - mielul dã afarã pe lup - ºi nu i se întîmplã nimic. Iatã în plinã zi cu
luminã ºi ochii lor nu vãd nimic. Iatã Duhul lui Dumnezeu îi face neliniºtiþi, grãbiþi,
nerãbdãtori, neatenþi - ºi parcã îngroziþi de locul unde se aflau. Cred cã toate lucrurile pe care
le priveau ºi le atingeau - le inspirau groaza Domnului.
Am încuiat uºa ºi am alergat în urma lor spre poartã.
Prin curte nici mama, nici soþia, nici Florica, nimeni. Mai ploua încã ºi se vede cã ploaia
rece le fãcuse sã se închidã în casã care pe unde - ºi n-au vãzut nimica nici cînd am intrat nici
cînd am ieºit...
Am urcat în maºinã - ºi am pornit înapoi. Dar eu nu mai eram pe pãmînt ci mi se pãrea
cã sînt cel puþin în al treilea cer. Eram atît de fericit - dar îmi era ºi atît de ruºine în faþa
Domnului.
Eu zisesem ºi mã rugasem cu disperare Domnului ca El sã nu-i lase sã vinã, convins fiind
cã dacã Dumnezeu îi lasã ºi ei vin e cu neputinþã sã nu vadã ºi sã nu ia totul.
Acum Tu Doamne, Marele nostru Dumnezeu Atotputernic ai vrut sã-mi dai încã o dovadã
despre marea Ta putere. I-ai lãsat sã vinã, sã meargã pînã lîngã comorile Tale - ºi totuºi sã
nu le vadã ºi totuºi sã nu poatã lua nimic. Cine este alt Dumnezeu mare ca Tine, Dumnezeul
nostru? Cine este atît de aproape ºi atît de bun ca Tine Doamne, Pãstorul ºi Ocrotitorul
nostru, Biruitor ºi Strãlucit?... Ce puþin credincios fusesem eu - ºi ce frumos ºi blînd mi-ai
arãtat Tu Doamne Isuse în tot timpul cît de mare este puterea Ta ºi cît de aproape ºi cît de
atentã este apãrarea ºi grija Ta de noi în timpul marilor noastre primejdii!...
T-
Întîmplarea aceasta a fost încã o experienþã mare ºi binecuvîntatã a mea cu Domnul. Ea
va rãmîne pe veci neuitatã pentru mine ºi de aceea aº vrea sã strig ºi din acest prilej tuturor
fraþilor mei din tot viitorul cînd vor avea de trecut prin stãri de acestea ca aceea prin care am
trecut eu: - Nu vã temeþi cum m-am temut eu! Nu tremuraþi cum am tremurat eu! Nu vã uitaþi
cu groazã ºi cu disperare cum m-am uitat eu. Iatã ce mare este puterea Dumnezeului nostru
ºi cît de prezentã ºi de atentã este grija Lui clipã de clipã în timpul marilor primejdii prin care
îngãduie El sã treacã viaþa noastrã ºi lucrãrile Lui... Eu mai vãzusem ºi altãdatã astfel de
minuni ale Lui, - dar de la un necaz pînã la altul adeseori uitãm prea repede minunea - ºi
parcã ne vine sã ne îndoim iarãºi de adevãrul Cuvîntului Sãu pe care ar trebui sã ni-l amintim
totdeauna ºi sã nu-l putem uita niciodatã. De aceea este bine sã ni le repetãm mereu, pînã ni
se vor întipãri de neuitat în mintea noastrã, pentru ca sã ºtim aceste adevãruri înainte ca sã
trecem prin dureroase experienþe, nu dupã ce am trecut. Dacã le-am ºti mai înainte ºi le-am
crede cu neclintire - cu cît mai liniºtiþi ºi mai frumos am trece noi prin toate experienþele
noastre, convinºi mai înainte de izbãvire din ea - nu dupã ea...
Domnul care ne-a pregãtit pentru o împreunã lucrare cu El ne pune mereu la încercare
credinþa noastrã nu pentru cã El nu ne-o cunoaºte ci pentru cã noi nu ne-o cunoaºtem - ºi
avem nevoie sã ne-o ºtim cunoaºte pentru ca sã cãpãtãm odatã puterea încrederii în El încît
sã nu ne mai înspãimînte nici o ceatã de lei înfuriaþi ºi nici o revãrsare de ape mari...
Adevãrat ºi puternic întru totul este Sfîntul Lui Cuvînt care ne asigurã: Nu te teme de ei,
cãci Eu sînt cu tine ca sã te scap ( I e r e m i a 1 , 8 ) . ªi chiar aºa a ºi fost. Cred cã nu voi
învãþa niciodatã lecþia care am învãþat-o acum numai dacã ea nu mi-ar rãmîne doar ca
amintirea unei întîmplãri trecãtoare, ci ca o puternicã încredinþare permanentã despre
permanenþa unui adevãr veºnic...
Am observat un trist adevãr: noi uitãm. Uitãm mai ales acea parte mare ºi acel adevãr
permanent pe care ni-l învaþã ºi ni-l reamintesc de fiecare datã marile minuni care mereu sub
alte întîmplãri Dumnezeu le repetã în viaþa noastrã... ªi atunci ne rãmîne numai întîmplarea,
numai minunea. Neuitatã, frumoasã, - e adevãrat. Dar numai ea. Numai partea ei vãzutã pe
care ne amintim cã am trãit-o zguduitor. Mai bine ne-ar rãmîne mai puternic partea cealaltã
a ei. Pentru cã Domnul voia sã ne facã sã vedem ºi sã pãstrãm noi ceea ce ne-a dovedit
într-un chip atît de înalt ºi de limpede îndeosebi în astfel de ocazii cînd putem noi vedea cel
mai clar ºi mai cutremurãtor cã numai Mîna Lui puternicã a fãcut minunea. ªi cã nimeni nu
face ºi nimic nu se face nicãieri decît ceea ce este îngãduit de voia Sa ºi controlat pînã în cel
mai mic amãnunt, de atenþia Sa.
Se scrie cã El a zis mãrilor: Pînã aici! ªi a pus valurilor puternice ale oceanelor niºte
stavile din cel mai slab ºi mai miºcãtor material care este nisipul. Dar apele nu-l pot trece ºi
furia lor nu-l poate îndepãrta.
Tot El, Cel Atotputernic îngãduie ºi puterilor de pe pãmînt ca ºi celor de sub pãmînt
numai atît sã facã ºi sã împingã ori sã zguduie cît le-a rînduit voinþa ºi înþelepciunea Sa. Pînã
nu le soseºte vremea sã vinã, nimeni nu le poate aduce. Pînã nu le vine vremea sã treacã,
nimeni nu le poate alunga. Cînd le soseºte vremea sã vinã, atunci El le aduce. Cînd le vine
vremea sã se ducã, El le face sã se ducã cu atîta uºurinþã cum alungã iarna cînd a trecut
vremea ei ºi cum aduce primãvara cînd i-a sosit ei vremea.
Aºa este ºi cu sistemele ºi puterile omeneºti. Pînã nu le-a venit vremea sã se prãbuºeascã
singure, pînã cînd nu ºi-au fãcut lucrarea - bunã sau rea, de binecuvîntare sau blestem, de
rãsplatã sau de pedeapsã, - nimeni nu le poate prãbuºi. Unele asupresc, schingiuiesc,
batjocoresc, nedreptãþesc, jefuiesc, ucid, acapareazã, urlã, înnebunesc de trufie, pînã la o clipã
ºi la un punct. Atunci, pe neaºteptate de unde nici nu se gîndesc le vine prãbuºirea în flãcãrile
pe care le-au aprins ºi ei altora, în prãpastia pe care ei o sãpaserã, în blestemul pe care ei l-au
dezlãnþuit.
Aºa este ºi cu un individ ºi cu un clan ºi cu un popor ºi cu un sistem - cu toate. O, cîte
astfel de dovezi am vãzut sau am putut vedea chiar ºi numai noi atît în mica istorie a vieþii
noastre cît ºi în marea istorie a vieþii tuturor. Cîte cãrþi ne-ar trebui dacã am putea sã le
scriem cu de-amãnuntul pe acestea toate. ªi cîte lumi de astea ne-ar trebui ca sã încapã în ele
aceste cãrþi, dacã ele ar putea sã fie scrise! (Ioan 21,25) .
Totuºi nu mã pot opri sã nu mai spun una care mi-a rãmas întipãritã tot atît de zguduitor
pe toatã fiinþa ºi amintirea mea din lungul ºir al minunatelor mele experienþe cu Domnul meu
Isus. Fiindcã tot acest ºir de întîmplãri neuitate sînt pentru mine ca o cununã de mãrgãritare
în jurul Frunþii ºi Inimii Mîntuitorului meu. ªi ca un braþ de trandafiri frumoºi aºezaþi la
picioarele Lui, cãruia i le datorez în întregime toate.
Era în toamna anului 1956, într-o perioadã scurtã dintre niºte închisori lungi... Îmi era dor
de fraþi ºi fraþilor la fel le era dor de mine. Mã chemau, mã aºteptau în toate pãrþile. Eram cu
toþii atît de supravegheaþi iar eu aveam domiciliul fixat acasã ºi n-aveam voie sã mã deplasez
fãrã înºtiinþare nicãieri. Dar cum sã cer eu voie sã merg la fraþi, cînd tocmai pentru asta eram
condamnat! Dar dragostea era mai tare ca moartea. ªi ea m-a pornit la fraþi.
În pãrþile Munteniei nu mai fusesem de foarte mulþi ani. La chemarea celor din Teleorman
ºi Vlaºca, am plecat... De la Alexandria, la Poroschia, la Þigãneºti... La Mînzãneºti fratele
Nicolae a zis: nu mai putem merge cu trenul. Vino, iau eu ºareta mea cu calul ºi vom merge
din loc în loc pe la cît mai mulþi fraþi. Peste douã zile e duminicã. Avem hotãrîtã o mare
adunare la Bujoru în judeþul Vlaºca...
Aºa am fãcut. Dar cînd ne-am apropiat duminicã spre searã de la Zimnicea spre Bujoru,
din vîrful unui deal am vãzut Dunãrea revãrsatã din dreapta peste ºosea pe o mare întindere
pînã departe peste cîmpuri în stînga...
- Frate, nu putem trece. Pe aici în faþa noastrã este o vale, un loc mai jos. Cînd Dunãrea
se revarsã nu-i de glumit. În locul acesta apa se face mare ºi nu se poate trece.
- Dar prin stînga, pe acolo pe unde n-au ajuns încã apele?
- E foarte departe. ªi nu-i drum. Sînt numai ogoare cu ºanþuri.
- Dar uite colo departe înainte pe ºosea spre celãlalt deal - iatã de-abia se vede ieºind din
ape un car cu boi ºi parcã doi oameni în car. Dacã au putut trece ei, vom putea trece ºi noi.
- Da, dar de cînd au trecut ei apele poate au mai crescut. Eu zic cã nu putem trece. Sã nu
încercãm! - zise fratele Nicolae.
- Eu zic cã în Numele Domnului putem, - am rãspuns eu. Fraþii ne aºteaptã la Bujoru
adunaþi. Noi le-am promis. În noaptea asta eu trebuie sã plec de acolo mai departe la Giurgiu,
apoi la Bucureºti. Nu mai pot rãmîne.
- Atunci ce facem?
- Ne dezbrãcãm de tot. Eu o iau înainte pe jos încet prin mijlocul drumului, pe vîrful
ºoselei. Iatã ºoseaua este dreaptã ºi þin mereu linia spre coama dealului de dincolo de ape, iar
fr. ta mergi dupã mine þinînd calul de frîu. ªi Dumnezeu ne va ajuta sã trecem cu bine... Sã
ne rugãm întîi...
Ne-am rugat, ne-am dezbrãcat de haine, le-am fãcut sul ºi le-am luat întîi sub braþ, apoi
le-am ridicat deasupra capului. Eu am luat-o înainte pãºind în vîrful degetelor pe vîrful
drumului þinînd mereu ochii ºi linia spre vîrful dealului din faþã, unde nu se mai vedea nimic
decît o slabã zare de drum ieºind din ape. Soarele apusese de mult. Apa era rece, pe nicãieri
nu se vedea nimeni. Eram numai noi, calul care se scutura ºi ºareta plutind pe faþa apelor. ªi
ape cît vedeai cu ochii. Eu mergeam înainte cu apa crescînd pînã la mijloc, pînã la subsuori,
pînã la gît. Fratele Nicolae îmi zise îngrijorat:
- Frate, nu merge mai departe. Te rog nu merge. Fraþii îºi vor da seama cã n-am putut. Hai
sã întoarcem înapoi...
- Întoarce-te fr. ta dacã vrei. Eu nu pot întoarce. Am promis, nu-mi pot cãlca promisiunea.
Domnul nu ne va lãsa... ªi am mers mai departe. Ne apropiam cam de mijlocul apelor.
Fãcusem aproape jumãtate de drum iar apa nu se ridicase mai sus de gît... Am prins ºi mai
mult curaj. Am întors faþa înapoi sã vãd ce face fratele. Venea ºi el cu calul ºi ºareta înotînd.
- Frate, slãvit sã fie Domnul, iatã cã putem. Acum ori Domnul face sã ne creascã nouã
picioarele, ori face sã scadã apele. Dar El nu ne va lãsa. Nu este oare scris: vei trece prin ape
ºi rîurile nu te vor îneca?... Hai cu curaj, dar þine-o tot cam pe vîrful ºoselei... Veneau uneori
valuri care mã clãtinau ºi mã împingeau spre stînga... Dar Domnul simþeam cum mã întãreºte
ºi mã ajutã sã nu mã prãbuºesc...
Mã gîndeam atunci la fata lui Faraon din Egipt cînd a scos din apele Nilului sicriaºul cu
Moise, copilul minunat al Vechiului Testament... Legenda biblicã spune cã apele luaserã
sicriaºul din trestii ºi cã îl duceau spre mijlocul Nilului. Nilul este lat ºi adînc, - sicriaºul era
departe... Atunci fata lui Faraon a întins mîna spre sicriaº... ªi minunea Domnului a fãcut ca
mîna ei întinsã sã se tot lungeascã pînã ce a ajuns departe la sicriaºul cu copilul. ªi apoi
trãgîndu-l, mîna s-a micºorat din nou, s-a tot micºorat pînã a ajuns cu sicriaºul la mal... Ce
nu poate face Dumnezeu ºi puterea Lui?
- Gata frate Nicolae. Slãvit sã fie Domnul, vezi cã am scãpat?
- Mulþumim Domnului din toatã inima. Nu credeam cã vom putea trece. Nimeni nu se
încumetã sã treacã atunci cînd Dunãrea este revãrsatã aºa cum este acum. Poate între timp
apele cresc. Vin valuri puternice. Pe la mijloc locul este mai jos. Pe aici nu-i nici un loc de
scãpare. Numai Dumnezeu ne-a salvat. Nu ºtiu cum ai îndrãznit... Eu dacã te-am vãzut, n-am
vrut sã te las singur. Ce ar fi fãcut fraþii cu mine? Am zis ºi eu: fie ce va fi. ªi te-am urmat.
- Acum sã-I mulþumim Domnului. Numai El ne-a salvat...
I-am spus apoi ºi lui legenda cu mîna fetei lui Faraon. Am mulþumit Domnului Isus care
ne salvase - ºi ne-am urmat drumul.
Cînd am ajuns la Bujoru se înnoptase. În curtea ºi grãdina fratelui Nicolae care era
învãþãtor acolo atunci, era plin de fraþi iar prin pomi plin de felinare aprinse care luminau
adunarea. A fost o bucurie de nedescris...
Dupã miezul nopþii cînd s-a încheiat adunarea, am luat-o pe jos cîþiva km. cu fraþii din
Gãujani, pînã în satul lor unde era un autobuz spre Giurgiu...
Ne-am despãrþit acolo frumos de fraþi ºi luînd autobuzul am ajuns fãrã nici o piedicã la
Giurgiu. Încã de la coborîre am vãzut în garã gata de plecare trenul spre Bucureºti. Am ajuns
bine la tren ºi am cãlãtorit apoi tot drumul în pace pînã la alþi fraþi care mã aºteptau, fãrã sã
mi se întîmple nici un fel de necaz nicãieri pe drum.
Dupã cîtva timp cînd m-am întîlnit cu fratele învãþãtor de la Bujoru ºi cu încã un alt frate,
aceºtia m-au întrebat triºti:
- Ce þi s-a întîmplat frate, dupã ce ai plecat cu autobuzul noaptea de la noi?
Eu am rãspuns mirat:
- Ce sã mi se întîmple? Nimic! Dar de ce?
- Îndatã dupã ce ai plecat cu fraþii de la adunare au venit foarte furioºi - ºtii cine - sã te
caute aici, întrebînd peste tot unde eºti. Am spus cã ai plecat la autobuz. Au telefonat sã fii
prins la autobuz în Giurgiu. Acolo au luat pe altcineva, crezînd cã eºti fr. ta. Era un inginer
agronom care pînã a reuºit sã dovedeascã pentru cã n-avea actele la el, a avut de suferit ceva.
Îi ziceau: - Banditule, ai venit iarãºi pe aici sã face propagandã? Acum s-a terminat cu tine!...
- Ce bandit domnule, ce propagandã? Dv. pe cine cãutaþi? Drept cine mã luaþi?
- Pãi nu eºti tu Dorz?
- Nu domnule, eu sînt Ionescu, inginerul Ionescu de la...
- Scuzaþi tovarãºe inginer. Noi v-am confundat...
Dar pînã sã se lãmureascã greºeala cã era el ºi nu eram eu, bietul vinovat fãrã vinã a luat
cîteva palme ºi cîþiva pumni - pe cînd trenul meu pleca fãrã sã mi se întîmple nimic.
Cît de adevãrat era Cuvîntul ocrotirii lui Dumnezeu cã îngerii Lui tãbãrãsc în jurul alor
Lui ºi îi scapã de toþi vrãjmaºii lor! Cît de puternici fuseserã ºi de astã datã îngerii Domnului
cãrora le poruncise El sã ne pãzeascã... Dar oare cine dintre copiii lui Dumnezeu, dintre
ostaºii Domnului este ca sã nu aibã într-un fel ori altul astfel de frumoase experienþe cu
Domnul Isus?
Cãci faþã de fiecare din ai Sãi Domnul Îºi împlineºte ºi astãzi fãgãduinþele Sale, dupã cum
ªi le-a împlinit în Vechiul Testament, ori în Noul Testament ori în vieþile tuturor sfinþilor Sãi,
de-a lungul veacurilor fãrã nici o întrerupere ºi fãrã nici o deosebire cãci El este Acelaºi, Ieri,
Azi ºi în Veac. Numai dacã omul este dupã voia lui Hristos ºi încercare este din pricina
Numelui Sãu. Fiindcã numai în astfel de cazuri este fãgãduinþa ºi este necesarã minunea.
T-
Dar chiar dacã Dumnezeu face minuni pentru a-l salva pe cel cãzut în mîinile vrãjmaºilor
care îl urãsc din pricina Evangheliei, - totuºi aceasta nu scade întru nimic vinovãþia ºi crima
acelora care îl dau pe mîna chinuitorilor sãi. ªi nici vina celor care îl chinuiesc. Iudele ºi
iscoadele care urmãresc ºi pîrãsc pe Hristos ºi pe ai Lui îºi vor primi cu siguranþã ºi fiecare
din Mîna lui Dumnezeu pedeapsa pentru crima lor. Tot aºa ºi cei care i-au chinuit pe nedrept.
Nici unul dintre aceºtia n-a scãpat nici în trecut. ªi nu vor scãpa nici în viitor... Am mai spus
ºi am mai scris ºi altãdatã acest cutremurãtor lucru - nu cu bucurie ci cu durere, cã absolut
nici unii dintre chinuitorii noºtri n-au scãpat de pedeapsa lui Dumnezeu de un fel sau altul.
Chiar ºi familiile lor au ispãºit-o, ori o mai ispãºesc încã. ªi la fel este ºi cu cei ce ne-au dat
pe mîna lor, prin pîrã ºi vînzare...
T-
...La toate acestea m-am gîndit fulgerãtor - cum se întîmplã cîteodatã doar în cîteva
minute - în timpul scurt cît cei doi mã duceau de acasã cu maºina înapoi la Beiuº, luînd cu
ei doar cutia cu toate casetele pe care le aveam, pline cu multe lucruri de mare preþ, despre
începuturile Oastei - spuse de mulþi fraþi bãtrîni care au trãit aceste zile frumoase... Amintiri
despre pãrintele Iosif de la “unchiul Dodiþa”, cum îi spuneam noi celui mai mic dintre fraþii
de trup ai pãrintelui, Dionisie Trifa din Cîmpeni - Capsea, care mai trãise pînã nu demult...
De la Paraschiv Sîrghie, Costicã Iftimie, Tache Grãdinaru, Cerlinca Vasile, Nicolae Bucur,
pãrintele Vladimir - ºi alþii ºi alþii, care acum s-au dus... Îmi pare nespus de rãu dupã toate
acestea, fiindcã ºtiu cã ce apucã odatã în mîinile acestea este pierdut pe totdeauna. Ei n-au
nici un respect faþã de lucrurile lui Dumnezeu, fiindcã n-au nici o teamã de Numele Lui.
T-
Ajunºi la Beiuº a trebuit sã dau o lungã declaraþie despre toate cele ce s-au petrecut la
Poiana Braºovului, din cea dintîi clipã ºi pînã la cea din urmã a stãrii noastre acolo. Apoi mi
s-a dat drumul seara tîrziu, cu multe ameninþãri, insulte ºi avertismente.
Îndatã dupã aceea am aflat cã mai fuseserã în acelaºi timp cu mine luaþi mulþi fraþi, bãtuþi,
amendaþi, anchetaþi, pentru adunarea de la Poiana Braºovului la care fuseserã ºi ei prezenþi.
Aºa a fost cu fraþii Nicuºor ºi Niculiþã de la Vulcana, cu Petre ºi David de la Beiuº, cu
Neculai de la Pechea, cu David de la Comãneºti - ºi alþii... Iuda, cel cu pix roºu ca sîngele
legãmîntului sfînt pe care ºi-l cãlcase, roºu ca focul iadului în care se va duce dar cu inima
neagrã ca pãcatul pe care îl fãcea ºi ca întunericul în care s-a prãbuºit, - Iuda acesta ºi iudele
acestea care ne cunoºteau atît de bine cãci mîncaserã la masa dragostei noastre din pîinea
noastrã cea mai sfîntã, - ne cunoscuserã pe toþi ºi ne scriseserã pe lista vînzãrii pe fiecare la
rînd, cu numele ºi domiciliul nostru.
T-
Doamne Isuse, ai milã totuºi de ei înainte de a le veni ziua cînd sã li se umple mãsura ºi
plata celui mai cumplit pãcat dintre cîte sînt pe lume, pãcatul vînzãrii de fraþi, al vînzãrii de
Tine.
Amin.
Istoria - Vol. 4 - Cap. 4 - Anul urmãtor Pag. 55
Cap. 4
Anul urmãtor
“În lume veþi avea necazuri...
Ioan 16,33.
“Prin multe necazuri trebuie sã intrãm
în Împãrãþia lui Dumnezeu”
Fap. Ap. 14,22.
oatã iarna 1976-1977 am continuat sã merg la serviciu de acasã. A fost o iarnã grea.
T Cei 12 km. de drum îi fãceam de cele mai multe ori la dus ºi la întors pe jos, cu
picioarele mele bolnave, cu inima mea bolnavã, cu toatã fiinþa mea stoarsã ºi vlãguitã de orice
putere. Pe jos, din pricina zãpezii, a poleiului, ori a viscolelor, de multe ori am alunecat ºi
am cãzut lovindu-mã grav ºi cu urmãri grele la mîini, la picioare, la cap...
În 1964, îndatã dupã ieºirea mea din lungile închisori, într-un drum am fost lovit din
stînga de o motocicletã cu doi care veneau în vitezã ºi nu m-au putut feri. M-au lovit în
mijlocul bicicletei rupîndu-mi bicicleta în douã, iar pe mine aruncîndu-mã în nesimþire de
cealaltã parte a strãzii... Am avut atunci zdrobituri puternice peste tot corpul ºi rãni la cap.
Am fost operat fãcîndu-mi-se cusãturi la frunte, la ochi, la gît ºi dupã sãptãmîni de zãcere în
spital, m-am vindecat. Dar acum dupã eforturile ºi frigul acestei ierni grele am început sã simt
tot mai dureros amintirea tuturor celor prin care trecusem.
În cele scrise în aceste amintiri ale mele de prin anii aceia - n-am avut destul timp ºi parcã
nici destul îndemn sã le scriu mai cu de-amãnuntul cîte nenorociri ºi necazuri am avut din
partea vrãjmaºului vieþii mele care se þinea mereu dupã mine numai cu gîndul de a ucide.
Astfel în multe rînduri mi-a aranjat accidente care de fiecare datã ar fi putut fi mortale, cum
a fost cel povestit mai sus. Cei doi motocicliºti erau amîndoi profesori la un liceu. Au fost
aduºi la patul meu sã le cer ºi sã-mi plãteascã despãgubiri... I-am iertat luîndu-mi toatã vina
asupra mea ca sã scape ei... Eu ºi aºa eram rãnit ºi numai Dumnezeu mã salvase. Au plecat
- fãrã mãcar sã mulþumeascã ºi nu i-am mai vãzut de atunci. E bine ºi aºa.
Pag. 56 Istoria - Vol. 4 - Cap. 4 - Anul urmãtor
Un alt accident grav am avut printr-o cãdere tot curînd dupã cel din Beiuº. Alunecase o
scarã ºi cãzusem din vîrful ei jos de la o înãlþime de 7 metri într-o pivniþã cu apã, lovindu-mã
cu capul de o bordurã de ciment... Nu ºtiu cît am zãcut acolo în apã, pînã ce m-am trezit.
Capul mã durea puternic, apa era înroºitã de sînge - ºi eu îngheþat de frig. ªi altele ºi altele
þinîndu-se lanþ... Vrãjmaºul era pe urmele mele pas cu pas, cu toatã ura lui nimicitoare.
Atunci am scris psalmul de mai jos:
Doamne, fii mereu cu mine

în aceastã noapte grea
cînd vrãjmaºul Tãu se þine
pas cu pas pe urma mea.
Doamne, fii vieþii mele

pazã ºi-adãpost mereu
cînd primejdii tot mai grele
simt ºi vãd pe drumul meu.
Sufletul mi-e plin de groazã

cînd vãd locul cel cumplit
fii-mi Tu Pãstor ºi Pazã
ºi-Ajutor nedespãrþit.
Iatã ura-i înfocatã

ne-ncetat cît rãu îmi vrea
fãrã Tine dintr-o datã
mi-ar zdrobi viaþa mea.
Doamne-acopere-mi privirea
ºi auzu-nspãimîntat
nici sã-i vãd închipuirea
nici sã-l simt apropiat.
Þine-mã la Sînu-Þi dulce

apãrat de-acest vrãjmaº
pîn-atunci cînd mã vei duce
în Eternul Tãu Lãcaº...
T-
M-am tãmãduit acasã, cu rugãciune, cu rãbdare ºi cu ierburile de leac cu care mã mai
tãmãduise în copilãrie bunica mea - Dumnezeu s-o ierte ºi s-o odihneascã în Raiul Sãu cel
sfînt, - cãci de la ea am învãþat sã le cunosc ºi cum sã le folosesc aceste ierburi de leac cãci
de multe ori a tot trebuit sã le folosesc pe acestea, fiindcã iatã pe tot de-a lungul vieþii mele
în multe primejdii m-a aruncat vrãjmaºul numai cu gîndul uciderii. Dar în toate aceste
accidente, mi-au fost rupte numai carnea ºi pielea dar nici un os nu mi-a fost zdrobit, dupã
cuvîntul: “...nici unul din oasele lui nu-i va fi zdrobit” (Psalm 34,20) .
Acum, dupã cum am spus, drumurile lungi ºi grele în fiecare zi cu tot trupul acesta
însemnat cu rãni ºi vînãtãi, îmi îngreuia tot mai mult starea ºi îmi înþepenea în dureri tot mai
dese picioarele. Astfel cã în primãvara anului 1977 simþeam cã nu mai pot umbla aproape
deloc. Piciorul stîng mi se umpluse de varice mari ºi simþeam tot mai lungi ºi ascuþite
junghiurile care mi-l strãpungeau ca niºte cuþite de foc tot mai usturãtoare ºi mai aprinse de
sus ºi pînã jos.
Prin martie durerile au început sã-mi devinã atît de mari ºi de grele cã pãrea cã nu le voi
mai putea suporta - ºi m-am prãbuºit la pat, fãrã sã mai pot face absolut nici un fel de
miºcare. Totul se complicase devenind o tromboflebitã în starea cea mai gravã. Piciorul îmi
rãcise, începea sã negreascã ºi îmi amorþea de tot. Sufeream atît de greu încît tremuram din
tot trupul. Nu puteam sta decît culcat pe partea dreaptã ºi din aceastã poziþie puteam duce la
gurã puþina mîncare doar cu mîna stîngã. Mã chinuiam vãrsînd mîncarea peste tot fiindcã
mîna îmi tremura întruna. ªi renunþam ºi la mîncare. Ajunsesem la marginea puterilor ºi a
speranþei...
Am zãcut aºa luni de zile acasã pe pat pînã cînd piciorul amorþit ºi rece a început sã mi
se învineþeascã de tot iar unghiile înnegreau. În starea asta am fost dus la Cluj unde printr-un
prieten, om al lui Dumnezeu, am fost internat în clinica unde era el director. Specialistul sãu
de la chirurgie, vizitîndu-mã mi-a zis:
- Singura soluþie este operaþia. Vrei sã te operãm?
Trebuia sã mã decid - ºi încã nu ºtiam ce sã rãspund imediat, dacã sã accept sau nu.
În timpul acesta, din spatele chirurgului, una din asistentele sale îmi fãcea cu degetul,
uitîndu-se insistent în ochii mei, un semn care în toate limbile pãmîntului ºi în toate stãrile
grele înseamnã: NU!
- Vã rog domnule doctor, am rãspuns eu la îndemnul ei - mai daþi-mi un rãgaz de gîndire
pînã mîine!
- Bine! ªi se duserã la patul vecin.
Dupã vizitã, asistenta care îmi fãcuse semnul îmi zise:
- Vino dupã mine în salonul celãlalt. Vezi ce e acolo, apoi te decide dacã te operezi ori
nu.
În salonul celãlalt erau numai oameni operaþi la picioare. Unii aveau tãiate degetele, alþii
laba piciorului. Alþii din genunchi, alþii din ºold. Doi bolnavi erau cu pãrþi tãiate ºi din
celãlalt picior.
M-am decis. Nu mã voi opera. Decît în mîinile oamenilor, mai bine mã las în mîinile lui
Dumnezeu. Fie voia Lui!
A doua zi chirurgul îmi zise:
- Ei, te-ai decis? Te operezi sau nu?
- Domnule doctor, - nu mã operez!
- Dacã nu te operezi trebuie sã pleci din secþie. Noi nu facem aici altfel de tratamente
decît operaþia. Cine nu se opereazã pleacã.
- Domnule doctor, dar un altfel de tratament totuºi, în afarã de operaþie, nu existã pentru
cazul acesta? Dv. ce-mi recomandaþi?
- Du-te la Covasna. Acolo se trateazã astfel de boli. Dacã ai ºanse unu la sutã, poate
scapi.
M-am întors cu foarte mare greutate ºi dureri înapoi acasã la Beiuº. Am mai zãcut un timp
ºi dupã aceea am obþinut un bilet de trimitere pentru tratament la Staþiunea balnearã Covasna.
Am cãlãtorit cu maºina unui frate binevoitor douãsprezece ore întins ca pe o targã peste cele
douã scaune rãsturnate ale maºinii, însoþit de fratele Vasile care mi-a fost începînd de atunci,
ani de zile prin spitale, un mare ajutor. Domnul sã-i rãsplãteascã cu o binecuvîntare veºnicã,
tot ajutorul pe care zi ºi noapte mi l-a dat în toþi anii grei ai bolii mele.
Fãrã ajutorul lui n-aº fi putut sta nici o zi acolo, nefiind în stare nici sã merg ºi nici sã mã
þin pe picioarele mele.
În primul an nu s-a ameliorat decît foarte puþin starea mea. Fraþii din toatã þara auzind
despre boala mea gravã, au început sã vinã zi ºi noapte la mine în acest spital, ca la un
muribund. Camera mea era plinã mereu de tot felul de fraþi ºi surori veniþi la mine. De
rugãciunile ºi de lacrimile lor. Administraþia Staþiunii ca ºi tot personalul, avînd foarte multã
bunãvoinþã faþã de cazul meu, n-a produs nici un fel de greutãþi nici fraþilor care veneau la
mine ºi nici mie. Dumnezeul meu le va rãsplãti ºi lor pentru asta... ªi aºa s-a întins ºi
tratamentul meu din ºase în ºase luni, precum ºi vizitele fraþilor la Covasna ani ºi ani la
rînd...
Între timp, fraþi ºi prieteni din strãinãtate aflînd despre boala mea mi-au fãcut loc ºi mi-au
procurat forme legale pentru a pleca în tratament la douã clinici de specialitate din Republica
Federalã Germania ori Elveþia... Îndemnat de mai mulþi fraþi ca ºi de familia mea am acceptat
gîndul plecãrii. Astfel cã la una din vizitele pe care oamenii securitãþii mi le fãceau periodic
chiar ºi în starea de boalã în care eram, i-am întrebat dacã mi-ar aproba sã plec.
- Fã cerere, mi-au zis ei - ºi vei vedea.
Am fãcut cererea, am întocmit formularele ºi le-am înaintat - dar aprobarea n-am primit-o.
Cererea mea a fost respinsã.
Dupã aceasta am primit o altã chemare din partea altei clinici din R.F.G. Aceasta am fost
“sfãtuit binevoitor” din partea supraveghetorilor mei s-o înapoiez motivînd în scris cã “din
motive familiale” - nu mã pot deplasa. Cã le mulþumesc dar nu pot merge.
Cu o altã invitaþie din Yugoslavia am fost “sfãtuit” sã fac tot la fel... Era tocmai în
vremea cînd fusese tratat acolo ºi Tito, conducãtorul þãrii - ºi tot de boalã ca a mea ºi tot la
piciorul stîng... În scurt timp am ºi aflat apoi de moartea lui datoritã operaþiei care i se fãcuse.
- Dacã nici pe Tito nu l-au putut salva - am zis - atunci ce rost mai are sã mã duc eu sã
mor acolo! Mai bine stau aci sã mor acasã ºi aci între fraþii mei. ªi am renunþat definitiv la
orice plecare.
Dar chiar dacã n-aº fi murit, - faptul cã m-am dus la tratament într-o þarã strãinã, ºtiam
cã va fi interpretat ca o sfidare a medicinei noastre ºi ca o dovadã de ostilitate faþã de þarã,
lucru care ar fi avut urmãri dureroase pentru toatã Oastea Domnului. ªi decît aºa - mai bine
fãrã.
Din vremea marilor suferinþe pãstrez amintirea unor alþi psalmi:
T-
E-n trupul meu durerea
E-n trupul meu durerea ca un þepuº cumplit

ce-n oriºice miºcare se-nvîrte mai aprins
în fiecare clipã îl simt mai ascuþit
ca un cuptor de flãcãri de ºapte ori încins.
Ce-adînc ne-ndurãtoare eºti suferinþa mea

simt cum îmi arzi pe-ncetul tot ce-am avut frumos
chiar singura comoarã - iubirea, azi mi-e grea
ca auru-n pustie mi-o simt fãrã folos.
Nu-mi mai doresc pe lume, nimic, nimic, nimic

vreau numai uºurarea de-acest pãmînt prea greu
da, numai “uºurare!” e tot ce ºtiu sã zic
aceasta, Doamne numai e tot ce mai cer eu...
Zac Doamne, ca un vultur cãzut - sãgeatã - frînt

cu aripile rupte deodatã ºi de tot
- ori trage peste mine aici orice pãmînt
ori creºte-mi alte aripi, dar astfel nu mai pot.
Nu mã lãsa aicea cu inima dintîi

zdrobitã, dar rãmasã cu tot ce-odat-avea
ori mormînteaz-o Doamne s-o uit unde-o rãmîi
ori dã-mi o alta nouã sã-nceapã iar sã vrea.
Un strop de prietenie, e totuºi prea puþin

într-un noian de urã ºi-ntr-un pustiu amar
dezbracã-mi trupu-acesta ce mi-a fost dat spre chin
ºi-mbracã-mi-l pe-acela ce-mi va fi dat spre har...
T-
Cu anii, boala mea s-a mai uºurat puþin, durerile micºorîndu-se pînã la suportare. Mã
obiºnuisem cumva cu greul acestei cruci, dar Domnul a vrut sã mi-o ºi mai uºureze puþin spre
a mai putea face ºi altceva nu numai sã sufãr, sã tremur, sã mã zvîrcolesc.
Între timp terminasem de scris volumul 3 din Istoria aceasta. Cuprinsesem în acel volum
perioada de la sfîrºitului anului 1947 ºi pînã la mijlocul lui 1976. Aproape 30 de ani, cu toate
luptele, suferinþele ºi jertfele cumplite ale acestor grei ani descrise pe întinderea a 600 de
pagini mari bãtute la maºinã în cîteva exemplare...
Pãrîndu-mi-se cã sînt prea puþine exemplarele acestea pentru cîte trebuinþe erau, m-am
gîndit sã dau lucrarea asta cuiva s-o mai scrie într-o serie de exemplare tot la maºinã. Am ºi
dat-o îndatã la una dintre cele mai bune surori tinere care era ºi harnicã ºi curajoasã ºi
priceputã dar ºi plinã de rîvnã pentru Domnul, care s-a arãtat îndatã gata s-o lucreze.
N-a trecut însã decît foarte puþin timp ºi într-o noapte am auzit bãtînd stãruitor la geamul
meu cineva. Am ieºit în grabã sã deschid poarta, fãrã nici un gînd. În fiecare noapte veneau
aºa la mine fraþii, cãci ziua se fereau sã vinã pentru a nu avea neplãceri cu cei ce mã
supravegheau, ori cu oamenii lor puºi anume pentru a pîndi pe cei care vin la mine.
Cel care intrã acum în curte era un tînãr cam speriat. Venea foarte grãbit ºi tulburat ca
sã-mi aducã vestea cã ieri venise cineva pe neaºteptate în casã la sora lui care lucra la
transcrierea volumului care i-l dãdusem eu... Sora asta era profesoarã la o ºcoalã acolo în
judeþul Bacãu. Un rãufãcãtor care o spiona fãrã sã-l bãnuiascã, vãzînd cã ea lucreazã ceva la
maºina de scris, s-a dus îndatã ºi a pîrît-o. A urmat percheziþia care i-a confiscat totul, iar pe
ea o ridicase sub stare de arest pentru cercetãri. Fratele ei venea acum sã-mi comunice în
grabã toate acestea care se petrecuserã abia cu o zi în urmã.
Îndatã ce am aflat acest lucru, ºtiam cã peste o zi sau douã vor veni la mine ca sã-mi cearã
toate exemplarele din acel volum ºi cã vor urma iarãºi alt ºir lung ºi greu de alte necazuri.
Am strîns în grabã ºi celelalte exemplare ce mai erau din lucrarea confiscatã la Bacãu ºi
aºteptam sã vinã iarãºi uliul dupã toþi puii. Într-adevãr, dupã cîteva zile au ºi venit, furioºi
ºi grãbiþi:
- Unde-i volumul 3 din Istoria Oastei pe care ai scris-o?
- La dv.! - am rãspuns.
- De unde ºtii?
- Pentru cã mã întrebaþi. Dacã n-ar fi la dv. n-aþi ºti sã mã întrebaþi de el.
- Celelalte exemplare unde sînt?
- Iatã-le aici!
- În cîte exemplare le-ai scris la maºinã?
- În cinci. Celelalte patru iatã-le aici.
- Dar ciornele unde sînt?
- Nu le mai am demult. Soþia mea pe care o ºtiþi cã este bolnavã de nervi a dat peste ele
ºi le-a pus pe foc împreunã ºi cu altele pe care le-a mai aflat.
- Nu-i adevãrat.
- Vã rog sã mergeþi s-o întrebaþi. Dumnealui, - am arãtat pe unul care ºtia - a vãzut-o ºi
altã datã în ce stare este...
S-au dus toþi trei sã o întrebe. Dar s-au întors îndatã clãtinînd din cap.
- Dã o declaraþie. Pe propria ta rãspundere ºi sub luare la cunoºtinþã cã dacã nu va fi
adevãratã eºti pasibil de pedeapsã... De ce ai dat volumul acesta la multiplicat? Ce aveai de
gînd sã faci cu atîtea exemplare?
- Istorisirea asta este jurnalul meu, mãrturia mea, povestea vieþii mele, testamentul meu.
Voiam sã las cîte un exemplar fiecãruia din copiii mei. ªi cum acolo nu-i numai experienþã
ºi învãþãminte ci ºi istorie, literaturã, religie ºi educaþie, voiam sã dau cîte un exemplar ºi Sf.
Sinod al bisericii Ortodoxe, Departamentului Cultelor, Uniunii Scriitorilor, Academiei
Republicii... Copiilor mei voiam sã le dau nu numai pentru a cunoaºte ºi ei istoria vieþii
tatãlui lor, mai ales cã ºi ei au avut de la naºterea lor atît de suferit din pricina mea - ci ºi
spre a afla cauza adevãratã a suferinþelor mele ºi a lor, ca sã vadã ºi sã ºtie cine este
adevãratul vinovat ºi de suferinþele lor - ºi sã afle din toate astea mai ales învãþãmintele pe
care le-am desprins eu. Poate vor avea ºi ei de trecut prin stãri asemãnãtoare . Sã nu fie
surprinºi ca sã nu ºtie ce sã mai facã atunci.
- De ce ai dat lucrarea la fata asta ca s-o scrie?
- Singurã ea am crezut cã va fi în stare sã o scrie corect ºi sã nu mai spunã nimãnui despre
asta. Eu n-o mai puteam scrie încã o datã, fiind ºi bolnav.
- Unde mai ai vreun exemplar din ea?
- Nicãieri! Astea sînt toate!

- Fii atent aici! Dacã mai este undeva vreun exemplar, ºtii cã noi avem mijloace sã-l
aflãm. ªi dacã se întîmplã aºa sã ºtii cã ai încurcat-o rãu de tot. Deci dacã ºtii cã mai existã
pe undeva vreun exemplar mai bine sã-l dai acum. Mai tîrziu va fi cu mult mai rãu. Sã nu zici
cã nu þi-am spus. Scrie!
T-
Dupã lungi ceasuri de alte hãrþuieli ºi ameninþãri, controale ºi scotociri, au plecat luînd
tot ce mai gãsiserã la mine... Dupã aceea am aflat cã ºi cu sora noastrã procedaserã la fel. I-au
luat tot ce gãsiserã acasã la familia ei. Chiar ºi lucruri personale. Apoi urmãritã acasã ºi la
ºcoalã, avea tot felul de necazuri, chematã ºi bruscatã ba de un for ba de altul, supusã la tot
felul de presiuni ºi admonestãri. Totuºi ea a rãmas tare ºi hotãrîtã pentru Domnul... Viaþa ei
curatã în toate privinþele, felul ei frumos ºi excepþional de comportare, felul exemplar în care
îºi fãcea datoria la ºcoalã - au fost cele mai bune mãrturii pentru ea. Toate referinþele date
de cãtre cei întrebaþi asupra ei - au ajutat-o foarte mult în faþa tuturor celor ce se nãpustiserã
asupra ei gata s-o sfîºie. ªi astfel Domnul i-a dat ºi ei o mare biruinþã în aceste lupte care ºi
pentru ea au þinut ani de zile.
T-
Din cauza bolii mele, nemaiputînd face serviciul acolo unde lucrasem pînã atunci ºi
nemaifiind nici o speranþã sã mã vindec vreodatã ca sã mai pot face acest serviciu, Cancelaria
Protopopiatului mi-a pus în vedere sã-mi strîng adeverinþe de muncã de pe unde am mai lucrat
spre a mi se întocmi dosarul de pensionare.
Am pornit corespondenþa ºi drumurile pe unde lucrasem - în scurtele perioade ale vieþii
cînd fusesem liber spre a-mi strînge aceste adeverinþe de timpul lucrat. Dar unii nici nu mai
aveau evidenþa mea, alþii mi-au dat pe jumãtate ori pe sfert din cît am lucrat, alþii pierduserã
actele respective, - aºa cã n-am putut sã-mi strîng acte decît pentru vreo cinci ani. Abia
jumãtate din timpul necesar spre a avea drept la pensie. Nu aveam dreptul nici mãcar la un
ajutor social, la nimic.
- Dacã n-aveþi drept la pensie ºi dacã nu vã puteþi prezenta nici la serviciu - mi s-a spus
- atunci trebuie sã vã înaintaþi demisia.
- Bine, - am zis. Ca sã nu mai trebuiascã sã vin ºi altãdatã, iatã, mã aºez acum aci la masã
ºi mi-o scriu.
Am scris-o ºi am lãsat-o acolo.
Am încercat apoi la Cooperativa Agricolã din satul natal, unde muncisem tot timpul celor
zece ani cît fusesem sub interdicþie, - din 1964 pînã în 1974 ºi unde aveam evidenþã zilnicã
de munca mea la care mã prezentasem în rînd cu toþi ceilalþi membri ºi cu toatã familia mea.
Acum devenisem bolnav ºi aveam ºi eu drept la o pensie. Pensia era de 90 lei lunar. Puþin,
dar tot era ceva.
De la biroul Cooperativei m-au trimis la medic. Am adus actul medical de imposibilitate
de a mai presta munci agricole - dar am fost îndrumat sã prestez munci uºoare de care aº
putea fi în stare: la sapã, la coasã, la încãrcãturã... Pensia de 90 de lei nu mi se putea aproba.
Atunci am zis: niciodatã în viaþa mea eu nu voi mai merge la nici o uºã omeneascã sã-mi
mai cer vreun drept. Decît sã mai cerºesc o pensie de 90 de lei la uºa oamenilor, mai bine sã
mor de foame la uºa lui Dumnezeu, dacã mã va lãsa ºi El...
Au trecut aºa cam doi ani de zile - ºi într-o zi au venit la mine acasã consilierul episcopiei
ºi maiorul de la Oradea. Maiorul a rãmas afarã, consilierul a venit în casa unde zãceam pe pat
ºi mi-a zis:
- Domnule Dorz, conducãtorii noºtri au ajuns la concluzia cã dv. trebuie sã fiþi ajutat
cumva fiindcã sînteþi bolnav ºi bãtrîn. Cã nu aveþi nici o pensie nici ajutor social ºi nici un
alt mijloc de existenþã. Nu vã putem lãsa aºa. Trebuie sã vã ajutãm.
- Vã mulþumesc foarte mult, dar dacã eu nu am legal nici un drept nu pot sã primesc nici
ceva ilegal.
- Nu este ilegal. S-a ajuns la înþelegere între organele de stat ºi organele bisericeºti ºi s-a
convenit ca dv. sã fiþi reprimit în serviciu ºi sã încasaþi salariul pe care l-aþi avut.
- Dar eu nu pot sã mai merg nicidecum la serviciu. Vedeþi bine starea în care mã gãsesc
pe pat, de ani de zile.
- Nici nu-i nevoie sã mergeþi la serviciu. Veþi primi salariul fãrã condiþii.
- Nu mai înþeleg nimic. Cum sã primesc un salar fãrã sã fac serviciu? ªi cum sã fac
serviciu de pe pat? Un salar pentru care nu pot presta un serviciu este o pomanã. Nu pot sã-l
primesc.
- Va trebui sã-l primiþi. Este hotãrîrea autoritãþii. Iar dacã dv. vã împotriviþi s-ar putea sã
fie interpretat altfel. Înþelegeþi, nu? Aºa cã eu vã sfãtuiesc sã nu vã opuneþi. Este în interesul
dv. în ambele feluri. Ascultaþi-mã!
- Vã rog sã-mi daþi un timp de gîndire. Nu pot primi aºa.
- Trebuie sã primiþi, fãrã amînare.
- Sã întreb mãcar familia. Ce fac eu dacã peste o lunã-douã, ori peste un an-doi - sã zicem
- vine cineva ºi îmi spune: - Domnule, d-ta ai primit un salar pentru care n-ai muncit. Dã
imediat toþi banii înapoi! De unde sã scot eu atunci toþi banii sã-i dau înapoi, cãci ºtiþi cã nu
am nici o avere pe care sã o vînd ca sã pot da banii înapoi. Mai bine nu-mi daþi de la început
nimic, ca sã n-am nici o obligaþie faþã de nimeni ºi sã nu mã ºtiu permanent încurcat.
Lãsaþi-mã sã trãiesc cum am trãit ºi fãrã aceºti bani nemeritaþi. Dacã n-am nici un drept legal
la o pensie ºi nici la un ajutor social, atunci cu atît mai puþin nu am drept la un salar pentru
care nu pot presta nici un serviciu. Nu pot sã primesc o astfel de pomanã. Nu pot. Vã rog sã
mã înþelegeþi.
- Va trebui sã primiþi. Eu n-am venit de la mine aici. Dv. aþi fãcut pentru bisericã mai
mult decît o sutã de popi ºi ceea ce primiþi nu-i o pomanã ci-i un merit. Eu pentru asta am
venit la dv. Poftim hîrtia ºi scrieþi imediat cererea de reprimire în serviciu specificînd cã
deocamdatã nu puteþi presta nici o muncã pînã cînd vã veþi vindeca.
- Fac cu multã îndoialã aceastã cerere. Dar dv. vã rog sã þineþi seama de rugãmintea
aceasta: în momentul cînd se va ivi o obligaþie de vreun fel împotriva acestui lucru - sã sistaþi
imediat aceastã pomanã. Nu vreau sã-i parã cuiva rãu pentru acest lucru, nici sã mai primesc
un ban cînd cineva ar putea avea vreo supãrare din cauza asta.
Pãrintele consilier a luat cererea ºi a ieºit. Afarã ºi-a luat ºi însoþitorul care îl aºtepta -
ºi au plecat.
Lucrurile au durat aºa pînã la 2 noiembrie 1981 cînd am fost convocat în scris la
Protopopiat “pentru probleme urgente”. Protopopul mi-a pus în vedere din partea episcopului
cã ar trebui sã mã prezint de acum înainte mãcar o datã sau de douã ori pe sãptãmînã la
serviciu, pentru a justifica astfel salariul pe care îl primesc de la ei.
I-am amintit condiþiile în care mi s-a propus reprimirea mea în serviciu, precum ºi starea
neschimbatã faþã de atunci a bolii mele. Am spus din nou ºi hotãrît cã nu pot sã mã deplasez
nicidecum acei mulþi km. pînã la serviciu ºi înapoi. Pe jos nu pot, autobuz nu este, maºinã
personalã nu am. Aºa cã dacã din partea dv. sau a altcuiva a intervenit ceva nou în statutul
nostru de pînã acum, iatã eu sînt gata imediat sã renunþ la pomana care mi se dã ºi aºa pe
nedrept... De fapt am bãnuit eu de la început cã situaþia asta nu-i de duratã.
- Scrie rãspunsul acesta ºi la episcopie.
- Am înþeles pãrinte protopop.

Am scris chiar îndatã ºi la episcopie dupã cum rãspunsesem ºi protopopului, ºi dupã cum
se prezentau lucrurile.
Dupã cîteva zile am primit de la episcopie un plic cu un rãspuns fãrã numãr de
înregistrare, din partea pãrintelui consilier care mã lãmurise la început sã accept salariul fãrã
muncã. Acolo scria cã dupã ce s-au studiat toate posibilitãþile s-a revenit la dispoziþia de la
început care nu mã mai obligã sã mã mai prezint la muncã... Cîte “posibilitãþi” se vor fi
“studiat” numai Bunul Dumnezeu ºtie... Dar motivul adevãrat al rechemãrii mele la serviciu
cred cã era faptul cã episcopul auzise de pe undeva, ori i se pusese în vedere de cãtre cineva
cã eu mai plec de acasã pe la fraþi... ªi cum mã puteam duce pe la adunãri - ziceau ei - pot
sã merg ºi la serviciu.
Fusesem într-adevãr la vreo douã nunþi mari unde fraþii mã duseserã cu maºina lor. Dar
asta era cu totul altceva. Se încerca din nou sã fiu iarãºi legat la par ºi mai strîns. În zadar
însã. Destul fusesem þinut legat atîþia zeci de ani din viaþa mea. Era de-ajuns. Acum cãutau
sã mã împiedice ca sã nu mã duc nici pînã la o nuntã. Ce nedrept este omul cu semenul sãu,
chiar ºi cînd tocmai el are cel mai evident folos din partea celui pe care-l prigoneºte. Cum
are biserica din partea noastrã.
T-
Am continuat pe tot de-a lungul anilor acestora, cu toate cele ce mi se întîmplau, sã scriu
cît pot de mult. Sã scriu tot ce-mi inspira ºi îmi poruncea Duhul Domnului. Caietele cîntãrilor
nemuritoare sporeau. Am mai refãcut parte din ele ºi le-am regrupat cîte trei caiete într-un
volum, completînd zece volume mai vechi ºi mai noi, între cinci sute ºi ºapte sute de pagini
fiecare. Un volum alcãtuit din peste douã mii de cîntãri. Trei volume cu peste ºapte mii de
proverbe româneºti ºi strãine versificate ºi comentate. Multe meditaþii la Evanghelii, la
Psalmi ºi Apostole. Opt volume de “Cugetãri Nemuritoare” cuprinzînd fiecare volum 1.200
d e cu getãri. Alte trei vol um e “Îndrum ãri Nem uri t oare”. Alt e vol ume de “P o v es t i ri
Religioase”. Trei volume de “Petreceri Duhovniceºti”. Trei volume “Strîngeþi Fãrîmiturile”
- culegeri de predici alese. Un volum”Biblia Ilustratã ºi Versificatã”. Un volum “Tainã ºi
Minune” - imnuri, colinzi, cîntece ºi plîngeri cu Maica Domnului... ªi altele.
T-
Unele dintre poezii din colecþia “Cîntãri Nemuritoare” spre surprinderea noastrã fericitã
au î n ceput s ã ap a r ã î n vol um e frum os t i pãri t e î n s t rãi nãt ate pri n gri j a º i o s t en eal a
binecuvîntatã a unor suflete scumpe ºi alese Domnului, pe care nu le-am cunoscut personal
ºi cu care nu convenisem niciodatã asupra acestui lucru. Iniþiativa ºi inspiraþia pentru a se
tipãri aceste lucrãri a venit pe de-a-ntregul de la Domnul fiindcã eu nu aveam pe nimeni în
strãinãtate cãruia sã-i pot cere vreun sprijin efectiv pentru aceasta. Domnul a ales El Singur
oamenii de care S-a folosit pentru finanþarea ºi tipãrirea acestor Cîntãri, care erau de fapt în
întregime ale Lui.
Primele lucrãri au apãrut la noi ºi au ajuns numai întîmplãtor ºi la mine în toamna anului
1976, chiar în toiul necazurilor de dupã Poiana Braºovului, ca un dar al lui Dumnezeu pentru
îmbãrbãtarea noastrã. Era prima culegere de “Cîntãri Nemuritoare”, frumos tipãritã ºi bine
legatã în care erau selecþionate aproape 1.200 de poezii din primele caiete din seria asta. Nu
ºtiu dupã ce criterii au fost selecþionate deoarece au rãmas pe dinafarã din caietele incluse în
culegere, chiar unele dintre cele mai frumoase poezii conþinute în acele caiete. Am strîns cele
rãm as e as t fel º i am al cãt ui t di n e l e u n v o l u m º i m a i m a r e s ub t i t l ul : “Al t e C î n t ãri
Nemuritoare” pentru eventualizarea unei tipãriri.
Chiar din primele zile cartea aceasta a fost cãutatã aproape cu aceeaºi dragoste ca ºi
Biblia, de cãtre toate sufletele credincioase din toate cultele ºi bisericile creºtine. Gãsindu-se
în puþine exemplare oamenii ofereau preþuri necrezut de mari pentru a putea obþine un
exemplar. Dar ele fiind aduse ilegal în þarã, erau urmãrite cu necruþare de cãtre autoritãþi ºi
confiscate oriunde erau gãsite. De aceea, foarte curînd n-a mai putut fi aflat nici un exemplar.
Am auzit de oameni care au oferit pentru un exemplar mii de lei spunînd: bani mai aflu, dar
o astfel de carte nu. Dau pentru ea oricît.
Dar cine a pus mîna pe un astfel de volum nu-l mai dã.
Multe scene miºcãtoare am vãzut sau am aflat cînd mame sau taþi sãrutau cartea cu lacrimi
ºi strîngînd-o la piept spuneau: - Copilaºii mei, ce bucurie vã aduce acum mama vouã. Aºa
de rarã ºi de doritã este cartea bunã în þara noastrã acum... Copiii ºi tineretul creºtin au
început sã înveþe pe de rost mereu mai multe dintre poeziile acestea ºi sã le recite pe la
adunãri, prin biserici ºi la diferite alte împrejurãri... Cei ce compun melodii, le cîntã. Cei care
n-o aflã ºi-o copiazã. ªi astfel ea devenise aproape peste tot cartea comunã de declamãri ºi
de cîntãri prin toate adunãrile cultelor creºtine din þarã, nu numai ale Oastei Domnului.
Cînd a apãrut a doua carte “Osana, Osana”, conþinînd multe ºi variate poezii îndeosebi
pentru copii, mai îmbogãþitã ºi cu felurite ilustraþii colorate, nespus de frumoase, - ea a
devenit cartea dragã a tuturor copiilor. Mii de copii ai familiilor credincioase o strîngeau la
inimioara lor, o sãrutau ºi învãþau de 2-3 aniºori sã-ºi cunoascã ºi sã-ºi afle în carte care este
poezia sau cîntarea lor acolo. Copiii n-o mai lasã din mînã iar noaptea o ascund sub pernuþa
pe care dorm ca sã fie siguri cã nu le-o mai ia nimeni.
Mai tîrziu cînd vor mai apare ºi altele, cãutarea dupã ele va fi ºi mai mare.
În acelaºi timp a început pe la emisiunile religioase ale multor posturi de radio din
strãinãtate, difuzarea multora din poeziile ºi cîntãrile acestor cãrþi, fiind ºi rostite ºi ascultare
cu lacrimi. În felul acesta sãmînþa sfîntã a Cuvîntului lui Dumnezeu sub forma cîntãrii ºi a
poeziei strînsã atîþia ani de prin toate întunecimile locurilor amare prin care trecusem,
îndulcea acum ºi lumina, dusã de Vîntul Cel Ceresc, atîtea suflete ºi întinderi de pe faþa
pãmîntului. O, cît de minunat începea sã aducã roade aceastã sãmînþã pe care cu atîta sudoare
ºi lacrimã o udasem ºi o scãldasem prin atîtea nopþi ºi zile din anii de amar ºi de primejdii
zdrobite ºi zdrobitoare. Domnul ºi Dumnezeul Veºnicei rãsplãtiri sã le întoarcã însutit tuturor
celor ce au pus pentru tipãrirea ºi aducerea lor, osteneala, darul, jertfa, umãrul, genunchii,
lacrimile ºi riscul lor. Fie fericiþi, cãci aceastã roadã ºi operã binecuvîntatã, duce atîta
bucurie, mîngîiere ºi îmbãrbãtare pretutindeni în suflete... Din toate acestea mii de oameni
ºi de îngeri vor preamãri în veci Numele Preaiubit ºi dulce al lui Dumnezeu Tatãl ºi
Mîntuitorul nostru.
Mie îmi pare nespus de rãu cã nu am sã dau mãcar cîte un singur exemplar din vreuna din
aceste lucrãri, celor care vin de aproape ºi de departe sã-mi cearã, cu speranþa cã eu trebuie
sã am. Mulþi sînt pãrinþi cu mulþi copii. Mulþi sînt chiar din straturile cele mai de sus ale
societãþii dorind sã aibã pentru ei sau pentru ai lor astfel de lucrãri... Voi care le-aþi procurat
ºi le-aþi adus nici nu ºtiþi ce mare bucurie aþi fãcut ºi faceþi prin aceasta la mii ºi mii de
suflete care le citesc cu sete ºi cu lacrimi gustînd din ele trãiri cereºti, pline de înãlþare
sufleteascã.
Am auzit cã tipãrirea lor a fost urmarea unor minuni ºi îndemnuri directe de la Domnul.
O veste care a ajuns pînã la noi spre a ne bucura cu aflarea ei cã glasul Domnului Isus a spus
special într-o vedenie unor suflete sincere care L-au întrebat într-o clipã de extaz:
- Doamne Isuse, ce doreºti Tu mai mult sã facem noi acum pentru Tine? ªi El le-ar fi
rãspuns clar:
- Sã tipãriþi Cîntãrile Nemuritoare ale copilului meu Traian Dorz din România.
Au întrebat de ele, le-au gãsit - ºi în felul acesta a apãrut primul volum. ªi roadele acestui
fapt, dupã cum s-a vãzut ºi din cele de mai sus sînt o dovadã fericitã cã îndemnul ºi ajutorul
acesta a venit pe de-a-ntregul de la Domnul Isus - ºi cã El a binecuvîntat ºi binecuvînteazã
din plin roadele acestor lucrãri.
La tipãrirea volumului “Osana, Osana”, ni s-a spus tot aºa cã totul a fost pus la cale
printr-o înlãnþuire de întîmplãri minunate. Le scriu cum le-am aflat cã s-au petrecut, din gura
unui frate vrednic de încredere care le aflase chiar de la cei în cauzã:
- Cu cîþiva ani mai înainte de a se tipãri cartea, o sorã credincioasã, cu mare talent de a
desena, dintr-o þarã din Apus, tot într-o vedenie, a fost înºtiinþatã de Domnul Isus sã lucreze
un album de desene pentru o carte de poezii care trebuie sã aparã pentru copii... În vreo doi
ani, sub inspiraþia Duhului Sfînt, sora desenatoare a lucrat cu multã rîvnã ºi imaginaþie multe
ºi felurite scene din viaþa copiilor dupã cum îi da ei Duhul Sfînt îndemn sã facã... Dupã ce
a terminat de fãcut desenele - ea a aºteptat multã vreme sã vinã cineva sã i le cearã. Se gîndea
cã dacã Domnul i-a poruncit ei sã facã aceastã lucrare, trebuie sã vinã ºi altcineva trimis tot
de Domnul sã i-o cearã pentru acest scop. A aºteptat alþi ani fãrã sã ºtie cine va veni, dar fãrã
sã se îndoiascã nici o clipã de grija Domnului în privinþa asta.
Dar anii treceau - ºi nu se ivea nici un semn. Nu venea nimeni sã i le cearã. Într-o zi a
simþit un puternic îndemn sã ducã albumul ei cu desene la o editurã care tipãrea cãrþi biblice
- ºi le-a zis celor de acolo:
- Sînt 12 ani de cînd am primit din partea Domnului Isus porunca sã lucrez acest album
cu desene pentru o carte de poezii pentru copii care trebuie sã aparã undeva... Am lucrat
aceste desene dupã cum m-a inspirat Duhul Domnului dorind sã le termin cît mai repede. Dar
iatã cã sînt aproape zece ani de cînd le-am terminat aºteptînd în fiecare zi sã vinã cineva
trimis sã mi le cearã. Dar pînã astãzi n-a venit nimeni dupã ele. Acum nemaiºtiind ce sã fac,
Domnul mi-a trimis îndemnul sã vin sã vi le aduc aici. Faceþi dv. ce vã va spune Domnul sã
faceþi cu ele.
Tocmai în clipa aceea cei de la masa redacþiei aveau în mînã volumul manuscris de poezii
“Osana, Osana”, adus de cineva din þara noastrã. Cel care îl adusese era ºi el de faþã în clipa
aceea.
- Cînd ne-am uitat prin albumul cu desene - spune cel ce fusese de faþã - am rãmas uimiþi:
Desenele din album erau exact potrivite cu textele din caietul de poezii, poezie-desen,
poezie-desen... Nu mai era nevoie decît sã se alãture desenul care urma în album cu poezia
care urma în caiet, pentru a se îmbina fericit ºi minunat.
- Ne-am prãbuºit acolo în genunchi - spunea omul miºcat - ºi am preamãrit cu ochii plini
de lacrimi ºi cu feþele strãlucite de fericire Numele Cel Minunat al Domnului Isus - ºi
Lucrarea Lui cea atît de fericitã pentru noi. Ce mai puteam noi spune în faþa acestor lucruri
atît de uimitoare ºi de minunate! Cartea a fost datã chiar în aceeaºi zi sã se tipãreascã. Ea este
rodul vizibil al unei intervenþii directe a Domnului Isus. Atunci cum sã nu-L slãvim noi cu
toatã puterea noastrã, cu toatã dragostea noastrã ºi din toatã inima noastrã pe Minunatul
nostru Mîntuitor ºi Dumnezeu Isus Hristos!...
T-
Încã o rugãciune la care Domnul ºi Mîntuitorul nostru Iubit ne-a rãspuns în chip tot aºa
de minunat, a fost tipãrirea Cãrþii de Cîntãri.
O ceream de ani, de mulþi ani de zile Domnului fiindcã de peste 30 de ani noi nu mai
avem tipãritã o carte de cîntãri. Sutele de mii de fraþi ºi surori cîntau Domnului de prin caiete,
carneþele, foi volante scrise de mînã ºi unele cu multe greºeli. Era o atît de mare nevoie peste
tot de o carte de cîntãri cuprinzãtoare ºi cît mai frumoasã. Am rugat pe Domnul pentru ea ani
de zile, iar El ne-a dãruit-o tot printr-o minune. Cei ce s-au oferit sã jertfeascã pentru
tipãrirea ei ne cereau în schimb sã scriem o lucrare - mãrturie despre toatã viaþa noastrã în
slujba Domnului, despre experienþele noastre cu Domnul din toate întîmplãrile prin care am
trecut.
- Dv. aveþi o viaþã deosebitã - spuneau ei. ªi învãþãmintele din viaþa aceasta vor putea fi
de mare folos multora în viitor. Mai ales tineretului creºtin care se pregãteºte sã lupte ºi sã
sufere pentru Numele ºi pentru cauza Domnului nostru Isus Hristos. Trebuie sã le scrieþi
neapãrat, sã nu le duceþi în veºnicie cu dv. Avem aici noi toþi nevoie de ele. Vor avea ºi
urmaºii noºtri. Veniþi sã facem o înþelegere: noi vom depune toate eforturile ca sã vã tipãrim
Cartea de Cîntãri pentru Oastea Domnului cît mai completã ºi mai frumoasã. Iar dv. sã ne
scrieþi în schimb, cu orice eforturi, o mãrturie autobiograficã a vieþii ºi luptei dv. Tot aºa de
cuprinzãtoare ºi de frumoasã...
- Bine, - am zis - Slãvit sã fie Domnul. Cînd va fi gata ºi vom vedea cartea, voi începe
sã scriu Mãrturia mea despre Hristos, istoria vieþii mele, experienþele mele cu Hristos
Mîntuitorul meu ºi învãþãmintele cîte le voi avea la îndemînã. Sper cu ajutorul Domnului
nostru Isus pentru Numele ºi slava cãruia vrem sã facem totul atît noi cît ºi dv., cã El ne va
ajuta ºi unora ºi celorlalþi.
T-
Toatã desfãºurarea acestor douã mari lucrãri, atît alcãtuirea ºi trimiterea manuscrisului
cãrþii de cîntãri ºi tipãrirea ei acolo, cît ºi scrierea aici ºi trimiterea acolo a Mãrturiei s-a fãcut
desigur cu foarte mari greutãþi, riscuri ºi primejdii... ªi cu foarte mare încetinealã datoritã
condiþiilor neobiºnuit de grele ºi deosebite în care puteam lucra ºi coresponda cu fraþii cei cu
care colaboram...
În timpul cînd lucram la adunarea, la scrierea ºi transcrierea cîntãrilor cuprinse în carte,
în cîteva rînduri am fost cãutat de Securitate care venea la mine oricînd voia. La orice orã din
zi ºi noapte, cãutînd sã mã surprindã ºi sã-mi afle tot ce lucrez. De cîteva ori m-am pomenit
cu ei la cîþiva paºi de fereastra cãmãruþei Domnului în care lucram. ªi numai Domnul i-a
întors înapoi sã nu-mi dea peste maºina de scris , peste masa ºi patul plin de manuscrise,
peste lucrãrile multe gata pentru a fi trimise prin îngeri, peste munþi, peste ape, peste fiare,
peste flãcãri...
Dar Cartea de Cîntãri a ieºit o carte poate unicã în lume prin conþinutul ei neîntrecut,
chiar dacã forma ei dinafarã ºi materialul pus în ea, ar fi putut fi mai de bunã calitate, - noi
totuºi am mulþumit lui Dumnezeu pentru ea. E nu numai o carte de cîntãri ci ºi de rugãciuni,
de meditaþii, de poezii, cuprinzînd toate stãrile din care un suflet omenesc are nevoie sã cînte
ºi sã plîngã înaintea lui Dumnezeu... Desigur cã mai cu multã preocupare ºi poate cheltuialã
ar fi putut fi tipãritã pe o hîrtie mai finã, mai subþire ºi ar fi putut fi legatã mai bine, aºa cum
au putut face acolo pentru cei mai de ai lor... Dar noi încã o datã Îi mulþumim lui Dumnezeu
din tot sufletul nostru cã ne-a dat-o ºi aºa. ªi ne rugãm sã le rãsplãteascã celor ce s-au ostenit
pentru ea. ªi Domnul Isus care ºtie totul - le va rãsplãti în Ziua Lui.
T-
Dar chiar cu cîteva zile mai înainte de a primi eu primele exemplare ale Cãrþii de Cîntãri,
m-am pomenit în casã iarãºi cu oamenii securitãþii, care desigur aflaserã prin cineva despre
Carte.
- Acum ce carte mai aºtepþi din strãinãtate? - îmi ziserã privindu-mã în ochi ºi
iscodindu-mi faþa.
- Aºtept multe - le-am rãspuns liniºtit. Am trimis multe acolo. Nu ºtiu care va veni.
Voiam sã-i pregãtesc pentru orice ca sã afle de la mine, cã nu mã ascund - ºi cã nu mi-e
fricã.
- Prin cine le-ai trimis?
- Prin oricine a venit pe la mine sã-mi cearã ceva plecînd legal acolo. Cui mi-a cerut ce
am avut i-am dat totdeauna fãrã nici un gînd rãu.
Dar nu numai din strãinãtate aºtept ci ºi de la Bucureºti fiindcã ºi Uniunea Scriitorilor
mi-a cerut ºi le-am trimis vreo zece manuscrise de poezii, promiþîndu-mi cã le vor tipãri.
- Prin cine þi le-a cerut?
- Prin scriitorul I. Dumitriu Snagov, care a venit aci acasã pentru aceasta. Aºa cã ºi de
acolo aºtept, dar pînã acum n-am primit nimic nou nici de acolo.
- D-ta ºtii cã trimiþînd lucrãri în strãinãtate, ai încãlcat în felul acesta legea care interzice
orice tipãrire ºi difuzare de material fãrã aprobare ºi autorizaþie?
- Dar ce rãu aþi aflat în conþinutul acestor cãrþi?
- Noi nu spunem cã au un conþinut duºmãnos. Dar tipãrirea lor este ilegalã.
- Dacã sînt bune, de ce sînt ilegale? De ce nu se dã voie sã fie tipãrite în þarã?
- Noi nu discutãm legea ci o aplicãm. D-ta ai încãlcat legea!
- Cred cã o astfel de carte ar trebui sã fie consideratã ca o cinste pentru þara noastrã cu
atît mai mult cu cît se tipãreºte în strãinãtate. Oriunde ar apare ea este o dovadã de înaltã
apreciere pentru patria care are astfel de valori. Nu existã nicãieri prea multe astfel de lucrãri.
Dar dacã am încãlcat legea, iatã-mã, sînt aici.
- Trebuie sã dai o declaraþie scrisã cum ai trimis acolo Cartea de Cîntãri ºi celelalte. Cine
þi le-a tipãrit ºi cum au fost aduse?
- Cum le-am trimis v-am spus. Cine le-a tipãrit - nu ºtiu. Cîteva exemplare din Cartea de
Cîntãri mi-au fost aduse într-o searã de un necunoscut care mi le-a lãsat în poartã fãrã sã vrea
sã vinã în casã ºi fãrã sã-mi spunã numele ori locul de unde este. Atîta am de declarat.
- Scrie ºi semneazã... Îþi luãm ºi noi cîte douã exemplare. Aºa, pentru noi. Ne dai, nu? Am
vrea ºi din celelalte!
- Vi le dau bucuros. Vã scriu ºi autograf dacã vreþi.
- Nu, mulþumim.
Am scris ºi am semnat bucuros cã de data asta am scãpat numai cu atît.
- O sã mai venim noi pe la dv. sã ºtii, în curînd.
- Sã trãiþi!
T-
Aºa trãiesc de la sfîrºitul anului 1947 ºi pînã astãzi. La intervale mai nu prea lungi vin
pe neaºteptate ba unii ba alþii, cotrobãindu-mi prin toate cele dinãuntru ºi dinafarã, luînd ce
le place ºi pe ce pun mîna... În astfel de condiþii am scris, am lucrat, am trãit fiecare clipã din
zilele ºi nopþile tuturor acestor ani, chiar ºi cînd nu veneau. Numai puterea ºi dragostea lui
Dumnezeu mi-a salvat viaþa ºi munca, atîta cîtã mi-a mai rãmas dupã ce am pierdut atîta cîtã
am pierdut.
Totuºi, ce mare bucurie este pentru mine astãzi sã vãd cum a vegheat ºi a inspirat Duhul
lui Dumnezeu totul. Într-un rînd surprinzîndu-mi vraful de caiete mai noi ºi mai vechi, m-au
întrebat:
- Cum ai putut sã scrii atît de mult? Cînd ai avut vreme sã le compui ºi sã le scrii?
- Zi ºi noapte am tot scris. N-am fãcut aproape nimic altceva decît sã scriu, de cînd am
ieºit din închisoare pînã astãzi.
- Noi le avem pe astea?
- Le aveþi.
- Extraordinar!
T-
Nu era chiar atît de extraordinar, pentru cã de fapt nu aveam practic timpul sã scriu decît
noaptea de pe la ora unu pînã pe la ora 5-6 dimineaþa, cînd trebuia sã merg la muncã afarã pe
cîmp la colectiv. Acolo mi se repartizase teren mãsurat cît ºi celorlalþi colectiviºti de la rîndul
satului ºi trebuia sã-l muncesc ºi bine ºi la timp, fiindcã eram supravegheat ºi controlat de
miliþeanul satului care era mereu în urma mea, nu numai sã mã vadã acolo, ci mã controla ºi
cum lucrez, dacã fac destul de mult ºi destul de bine ce aveam de fãcut. Trebuia sã sap
porumbul de pe parcela repartizatã pentru sapã. Trebuia sã cosesc ºi sã fac clãi fînul de pe
parcela repartizatã pentru cosit. Trebuia sã secer grîul, sã strîng recolta de cartofi ori de
celelalte produse, în cele mai bune condiþii ca sã arat cã nu sînt “duºmanul poporului” cum
am fost... ªi nu aveam de ajutor decît pe mama ºi soþia, femei slabe ºi bolnave... Tatãl meu,
foarte bolnav ºi slãbit a ºi trecut la Domnul la puþinã vreme dupã eliberarea mea, în februarie
1967. Pînã atunci nici nu mã putuse ajuta cu nimic.
Dupã ce veneam seara de la muncã de pe cîmp, dormeam 3-4 ceasuri, apoi mã sculam -
ºi la lampa micã de petrol atîrnatã în perete jos la stînga mea, stînd în pat, cu o tãbliþã de
lemn pe care þineam caietul, scriam cîte 4-5 ceasuri pînã la ziuã. Mã obiºnuisem sã scriu stînd
în pat, gata sã sting lampa ºi sã mã acopãr peste tot îndatã ce aud zgomote de paºi trecînd pe
aproape de fereastra mea, ori oprindu-se vreo maºinã în stradã ori primprejur... În aceste
ceasuri de obicei dormea orice vietate ºi ºtiam cã dorm pînã ºi urmãritorii mei de peste zi de
la munca din cîmp... Cu geamul acoperit, cu lampa micã ºi cu poarta proptitã cu un par
zdravãn, mã simþeam mai liniºtit ºi scriam pînã uitam de toate ameninþãrile lumeºti... ºi
trãiam în lumea îngerilor, sub privirile fericite ºi sub Mîna Ocrotitoare a Domnului ºi
Mîntuitorului meu Iubit... Atunci în acei zece ani de interdicþie - din 1964 pînã în 1974 -
scrisesem cea mai mare parte din aceste caiete cu cîntãri, meditaþii, proverbe, cugetãri,
povestiri - care au mai rãmas ºi cele care mi-au fost gãsite ºi luate între timp, arse ori oprite
ºi cele care le ascunsesem pe unde nimerisem în grabã, din care multe le-au ros ºoarecii prin
paie ori le-a putrezit ploaia pe sub lemne ºi pietre... De multe ori pãrinþii, soþia, copiii
aflîndu-mã noaptea scriind îmi ziceau cu supãrare ºi neîncredere:
- De ce oare nu dormi? De ce te mai chinui ºi stai sã lucrezi aici toatã noaptea? Nu-þi
ajunge cã toatã ziua eºti la muncile astea grele? De ce lucrezi degeaba? Cine mai crezi tu cã
va mai tipãri vreodatã lucrãrile astea pe care te chinuieºti atîta sã le scrii în loc sã dormi? Nu
vezi tu ce vremuri trãim ºi cum se þin urmãritorii aceºtia dupã noi pas cu pas? Ne mai faci
ºi nouã griji cu astea - ºtii bine cît ne-am chinuit ºi noi pentru ele. Lasã-le ºi dormi. Nu lucra
degeaba!
- Acela care îmi porunceºte mie acum sã fac ceea ce fac, - le va porunci ºi altora mai
departe sã facã ceea ce eu nu pot face. Poate cã eu fac ceea ce nu poate altul, iar altul va face
ceea ce nu pot eu. Va avea grija asta Dumnezeu, dar eu nu pot altfel decît sã fac ceea ce-mi
porunceºte mie acum Dumnezeu... Înainte n-am putut - mai pe urmã poate cã iarãºi nu voi
putea. Acum nu vine nimeni la mine, iar eu nu pot sã merg nicãieri, - este cea mai liniºtitã
vreme cînd pot lucra. Vremea trece ºi cînd nu fac nimic. ªi nu-i tot una dacã fac acum ce
pot, - ori dacã nu fac nimic... ªi iatã cã nu m-am înºelat. Acum vãd cît de mare este puterea
ºi înþelepciunea iubitoare a lui Dumnezeu. Dacã n-aº fi scris atunci cînd toþi se fereau ºi
nimeni nu venea la mine din pricina urmãritorilor mei - ºi cît eram încã mai sãnãtos ºi mai
de puþini ani, - acum n-aº mai putea. Vin fraþi pe la mine atît ziua cît ºi noaptea, sînt bolnav,
sînt hãrþuit uneori peste puteri - ºi n-aº mai putea face nimic. Munca de creaþie îþi cere sã te
deconectezi, sã te rupi de orice alte griji ºi preocupãri de jos, obositoare ºi greoaie - ºi sã te
înalþi sus, cît mai sus în sferele înalte ale adevãrurilor cereºti. ªi în febra fericitã a inspiraþiei
divine sã-þi desluºeºti mesajul de har care þi se comunicã din Dumnezeu spre a-l putea
transmite semenilor tãi. Ori dacã n-ai timpul ºi liniºtea necesarã unei astfel de conectãri ºi
comunicãri cu i ns piraþ i a - î n z adar. Nu poþ i decî t s ã realiz ez i cu m unci istovitoare
subproducþii fãrã valoare ºi fãrã duratã. Decît aºa, într-adevãr mai bine sã dormi. Cãci decît
sã lucrezi degeaba, mai bine sã dormi degeaba. Eºti mai cîºtigat ºi tu ºi cei cãrora le-ai pierde
ºi lor vremea cu ele cum þi-ai pierdut-o tu...
Dar slavã Domnului nostru care a ºtiut despre toate acestea mult înainte de a le veni
vremea sã se întîmple - ºi mi-a poruncit sã fac acum ceea ce nici înainte n-aº fi putut. ªi
poate cã nici în urmã nu voi mai putea. Bunãtatea ºi grija Lui sã Se îndure ºi sã Se foloseascã
odatã frumos de toatã munca aceasta fãcutã cu atîta primejdie dar ºi cu atîta încredere ºi
dragoste pentru El ºi ai Lui.
T-
Dumnezeule Bun, cît de mare este ºi munca scrisului în mijlocul oamenilor ºi în Lucrarea
lui Dumnezeu! Fãrã cuvîntul scris nici nu s-ar fi putut rãspîndi ºi nici nu s-ar fi putut întreþine
atît de curatã ºi de frumoasã mãrturisirea Evangheliei lui Hristos pe pãmînt... Oastea
Domnului - dupã cum am mai spus - a pornit-o, s-a rãspîndit ºi s-a menþinut nu atît de mult
prin cuvîntul vorbit ci mai ales prin cuvîntul scris. Dar ºi cu alte lucrãri evanghelice a fost
la fel. Cîtã vreme s-a putut tipãri ºi rãspîndi cuvîntul scris, atîta vreme Lucrarea a trãit
mergînd într-un frumos suiº duhovnicesc ºi într-o armonioasã desfãºurare atît în cele vãzute
cît ºi în cele ce nu se vãd... Dar îndatã ce scrisul a fost înãbuºit ºi a încetat, - a încetat ºi
desfãºurarea dinafarã plinã de viaþã care se fãcea prin el. Rãmînea numai desfãºurarea
lãuntricã a Cuvîntului tainic din suflete, - care se face nevãzut ºi prin puterea Duhului Sfînt
acolo unde este. Unde n-a fost aceastã putere vie ºi adevãratã, - acolo împreunã cu încetarea
cuvîntului scris prin care se întreþine lucrarea aceea, - înceteazã de îndatã ºi ea. Iatã ca dovadã
cînd foile mitropolitului Bãlan au încetat sã mai aparã, a încetat ºi lucrarea lui sã mai trãiascã.
Cînd foile patriarhului Miron au încetat sã aparã, a încetat a mai trãi ºi Asociaþia” lui. ªi cu
“Glasul Monahilor” la fel. Cînd a amuþit scrisul, a amuþit ºi Dionisie ºi miºcarea lui. De fapt
aceste miºcãri muriserã de la început, numai cîtã vreme aveau un cuvînt scris - le mergea
numele cã trãiesc. Fãrã cuvîntul scris orice lucrare - mai curînd ori mai tîrziu, înceteazã, se
degradeazã ºi moare. Numai Lucrarea vie a lui Hristos va trãi mereu pentru cã ea are Cuvîntul
Lui scris nu numai pe hîrtie ºi cu condeiul - ci în inimi cu focul ºi cu aurul Duhului Sfînt.
T-
Noi sã mulþumim cu o veºnicã recunoºtinþã Marelui nostru Dumnezeu ºi Mîntuitor, cã nu

ne-a lãsat niciodatã, chiar ºi în cele mai grele vremuri de apãsare ºi de prigoniri, fãrã Cuvîntul
Sãu scris. Cînd n-am putut apare cu un cuvînt scris aici, am apãrut în altã parte. Cînd n-am
mai putut tipãri foi ºi reviste, am tipãrit cãrþi, broºuri, pliante, tractate. Cînd n-am mai putut
în þarã - s-au tipãrit peste hotare. Cînd n-am putut apare cu numele nostru am scris sub
numele altora. Cînd n-am putut scrie la tipar, am scris de mînã... Dar scrisul n-a încetat.
Aceasta a ajutat ca nici Lucrarea Oastei Domnului sã nu înceteze ºi sã nu se abatã de la calea
ºi învãþãtura ei sãnãtoasã. De la þinta ºi specificul ei, rînduite ei de Dumnezeu de la început
ºi pe totdeauna. Slãvit sã fie Domnul în vecii vecilor pentru aceasta.
T-
De aceea iatã ce mare ºi necesar dar al Domnului sînt pentru Lucrarea Evangheliei
oamenii care au talentul ºi chemarea scrisului sfînt. Cãci vorba lor oricît de puternicã ºi de
frumoasã ar fi ea, zboarã, se duce, se uitã. Dar scrisul lor rãmîne, trãieºte, vorbeºte, cheamã
ºi arde mereu pe masa, în mintea ºi în inima celui ce-l are. ªi cu cît scrisul este mai inspirat,
izvorît dintr-o viaþã mai aprinsã de Duhul Sfînt ºi dintr-o minte mai luminatã de El, - cu atît
acest scris este mai viu, mai lucrãtor, mai durabil, mai rodnic, mai încãrcat... ªi cu cît este
încãrcat mai profund cu mesajul adevãrului înalt, cu atîta este mai preþuit, mai cãutat, mai
dorit... Aceste comori n-au fost niciodatã prea multe ºi prea uºor de aflat pe pãmînt.
Sã ne rugãm mereu Dumnezeului Inspiraþiei ºi Darurilor, sã ne dãruiascã scriitori
credincioºi ºi sã nu lase Lucrarea Lui, nici credinþa noastrã, nici þara ºi biserica noastrã fãrã
ei.
Oricît de mulþi ºi de talentaþi ar fi fraþii vorbitori, - dacã nu avem scriitori talentaþi ºi
valoroºi, Lucrarea Domnului slãbeºte, descreºte, sãrãceºte. Dar ei o împrospãteazã, o înalþã,
o îmbogãþesc prin Duhul Sfînt cu hranã tot mai gustoasã, mai dulce ºi mai bogatã.
T-
Doamne ºi Dumnezeul nostru dãruieºte bisericii Tale, Evangheliei ºi Oastei Tale oameni
înzestraþi cu toate darurile Duhului Sfînt, învãþãtori înþelepþi, propovãduitori înflãcãraþi,
bãtrîni cucernici, îndrumãtori curaþi, ostenitori statornici... dar Te rugãm mai presus de orice
dã-ne scriitori, poeþi, compozitori plini de talent ºi de inspiraþie sfîntã, care realizîndu-se întîi
pe ei înºiºi la cea mai înaltã condiþie duhovniceascã, sã umple tot pãmîntul ºi tot cerul de
opere nemuritoare spre slava Ta ºi fericirea creaturilor Tale scumpe.
Amin.

Istoria - Vol. 4 - Cap. 5 - Necazuri ºi speranþe Pag. 75
Cap. 5
Necazuri ºi speranþe
“Dinafarã lupte, dinãuntru temeri...
Totuºi în toate acestea noi sîntem
mai mult decît biruitori,
prin Acela care ne-a iubit...”.
n vremea în care se întîmplau toate lucrurile povestite mai înainte a venit la mine din
Î nou Pop Alexandru. Mi s-a pãrut mult schimbat acum în bine faþã de cum îl ºtiam
altãdatã. Numai dacã ar fi adevãrat. M-aº mira ca de un caz cu totul ºi cu totul unic, cînd
oameni care au fãcut lucruri atît de grozave ºi pãcate atît de mari împotriva Lucrãrii lui
Dumnezeu, sã se mai întoarcã într-adevãr ºi sã facã o dovadã statornicã de pocãinþã sincerã.
Trebuie sã fim însã foarte atenþi faþã de acest om... Ce bine ar fi dacã într-adevãr în cazul lui
s-ar dovedi o întoarcere ºi o pocãinþã adevãratã. Nimeni n-ar fi mai fericit decît noi ºi ne-am
bucura ca de una dintre cele mai neaºteptate ºi mult dorite sãrbãtori. Dar mai degrabã trebuie
sã ne temem de o nouã tacticã a ºireteniei lui.
Acum dorea foarte mult sã mã vadã, sã-mi spunã cît a avut el de luptat dupã mãrturisirea
lui de pocãinþã ºi de îndreptare de la ªoimeni... Cei dezbinaþi între care fusese ºi el mai
înainte - zicea acum cã îl privesc ca pe un trãdãtor al cauzei lor, - ºi cã îl bîrfesc în toate
felurile, îl batjocoresc ºi îl ameninþã în fel ºi chip. Iar fraþii cei statornici între care el a venit
ºi vrea sã lucreze acum îl privesc cu neîncredere ºi sînt încã bãnuitori faþã de el. Cã numai
vreo cîþiva fraþi buni îl îmbãrbãteazã, îl acceptã ºi îl îndeamnã sã nu descurajeze...
Eu mã miram de neîncrederea fraþilor faþã de el. Dupã atîþia ani în care a fãcut atît de mult
rãu tuturor celor între care a ajuns ºi care l-au primit, - cine sã-l mai creadã cã s-a schimbat
cu adevãrat ºi s-a fãcut un alt om. Cînd un suflet aude pentru prima datã Cuvîntul lui
Dumnezeu ºi Îl primeºte în viaþa sa pe Domnul Isus, - atunci da. Atunci Duhul Sfînt îl curãþã
pe om ºi îl înnoieºte, pentru cã el fusese strãin de Dumnezeu ºi neºtiutor despre harul Lui...
Pag. 76 Istoria - Vol. 4 - Cap. 5 - Necazuri ºi speranþe
Dar cînd acest om dupã ce spune cã s-a întors la Dumnezeu ºi s-a nãscut din nou, el continuã
încã ºi mai vrãjmaº viaþa lui de rãufãcãtor împotriva fraþilor ºi împotriva Frãþietãþii, - acesta
nu mai este nici mãcar om, ci devine demon... fãcînd conºtient ºi calculat cel mai mare rãu.
Ei bine, cînd o astfel de fiinþã face un salt fericit spre pocãinþã, cum sã nu te bucuri? Dar
ºi cum sã nu fii bãnuitor ºi atent, ca nu cumva - toatã declaraþia de pocãinþã sã nu-i fie un nou
ºiretlic...
Dar pînã cînd ne vom convinge într-adevãr, e bine sã-i arãtãm cã-l credem ºi cã ne
bucurãm de el. Poate totuºi aceasta va întãri în inima lui gîndul cel bun, - sau dacã n-a fost
încã adevãrat, îl va putea face sã fie. Mai bine sã greºim nãdãjduind pentru bine, decît
deznãdãjduind. Dumnezeu ºi timpul vor arãta sigur adevãrul sau minciuna, pocãinþa ori
prefãcãtoria lui. De aceea am fãcut ºi de data asta tot ce am putut sã fac ca sã se încredinþeze
cu adevãrat de mãrimea rãului pe care îl fãcuse patruzeci de ani Lucrãrii Domnului, dar ºi de
mãrimea pocãinþei care i se cere pentru iertarea acestui rãu... Iertarea pe care desigur numai
nebãnuita milã ºi iubire a lui Dumnezeu i-o poate da, cãci aceasta întrece orice putere ºi
mãsurã omeneascã. Eu cred cã nici toþi fraþii, toatã mulþimea lor de sute de mii nu pot aduce
lui Dumnezeu o jertfã atît de mare pentru a-i putea ierta vina aceasta. Numai singur Sîngele
lui Hristos poate. Dar pentru o astfel de iertare trebuie nu numai rugãciunile ºi iertarea sutelor
de mii de fraþi - ci ºi pocãinþa ºi îndreptarea l ui pes t e ori ce m ãsurã de smeritã ºi de
adevãratã...
Vorbeam foarte miºcat, pentru cã îmi dam seama de tot adevãrul celor ce i le spuneam,
dar ºi pentru cã mã simþeam pe undeva puþin angajat ºi rãspunzãtor ºi eu, temîndu-mã ca nu
cumva sã-mi fi pus iarãºi cu prea multã uºurinþã mîinile peste el în faþa Domnului ºi a
fraþilor. Nu cumva sã mã ajungã din nou ºi pe mine ceva din urmãrile faptelor lui acoperite
cam prea grabnic ºi din partea mea. Primindu-l din nou în Lucrare mã angajam pe mine ca
garant - ºi ar urma sã plãtesc ºi eu dacã într-adevãr el va începe sã spargã ºi sã rupã iarãºi...
Tot ce fãcuse el se petrecuse în timp de zeci de ani de zile. Nu se putea uita ºi ºterge în cîteva
clipe. Trebuiau desigur alþi ani, în care sã se dovedeascã adevãrata îndreptare. Deci sã se
pregãteascã de rãbdare, de smerenie, de penitenþã sincerã ºi totalã...
Nu mult dupã nunta de la ªoimeni din septembrie 1981 cînd el fãcuse atît de zgomotos
actul lui de pocãinþã, avusese loc o altã nuntã pe la Tîrdeni, undeva prin judeþul Neamþ, - iar
el în loc sã dea dovadã de om care s-a mãrturisit ºi s-a pocãit cu o sãptãmînã înainte, - a sãrit
peste voia fraþilor care conduceau adunarea, - dupã obiceiul sãu vechi, ca sã ia iarãºi cuvîntul
lãudãros ºi arogant în faþa mulþimii frãþeºti. Fraþii l-au oprit, iar el s-a revoltat ºi a plecat
furios. Aflînd despre acest lucru eu i-am scris atunci urmãtoarea scrisoare:
T-
Iubite frate Pop Alexandru,
Domnul Isus sã-þi dãruiascã toatã lumina ºi tot ajutorul de care ai nevoie pentru a duce
pînã la bun sfîrºit începutul bun pe care l-ai fãcut la ªoimeni, - fãrã sã te laºi ispitit nici de
împotriviri, nici de îndoieli ºi nici de ambiþia care þi-a pricinuit, - dupã cum ºtii cã singur
ai spus - atîta rãu.
Am aflat despre cele întîmplate la Tîrdeni - cînd vechea fire þi s-a manifestat din plin faþã
de fraþi... S-au fãcut greºeli ºi de o parte ºi poate cã ºi de alta. Adicã era bine în primul rînd
fr. ta sã fi lucrat dupã cum se aºtepta de la un om îndreptat... iar apoi ºi ceilalþi ar fi avut
înþelegere cã vrei sã spui ceva ºi acolo în adunare, probabil dupã cum spuseºi ºi la ªoimeni.
Zic probabil, pentru cã acum încep iarãºi sã nu ºtiu ce sã mai cred despre fr. ta.
Nu trebuia sã te superi ºi sã pleci imediat niciodatã, chiar dacã în mod normal s-ar mai
întîmpla ºi altãdatã sã fii bãnuit ºi refuzat la cuvînt din partea fraþilor. Doar nu trebuie sã
uiþi aºa de uºor îndelungul trecut în care ai fãcut atîta rãu, cum însuþi ai mãrturisit... Dacã
bineînþeles chiar mãrturisirea aceasta þi-a fost sincerã. Refuzurile ºi bãnuielile fraþilor chiar
oricît de aspre ar fi nu sînt decît urmarea normalã a faptului cã fraþii nu pot uita uºor cît
necaz ºi pagubã ai produs Lucrãrii Domnului - ºi o dovadã cã încrederea lor nu se poate
cãpãta chiar atît de uºor. Nu uita cã ºi în trecut fr. ta ai mai fãcut multe declaraþii frumoase,
dar pe care tot aºa de bine ºtii cã nu le-ai þinut. Aºa cã gîndeºte-te bine cã cine s-a ars nu
numai o datã, este cu foarte multã grijã oricînd mai umblã cu focul... Fr. ta nu trebuie sã uiþi
nici o clipã ceea ce bine ºtii cã þi-am spus de repetate ori atît de clar, cã trebuie sã dai
dovadã statornicã ºi continuã cã într-adevãr ai întoarcerea realã ºi adevãratã, cãutînd sã
umbli, sã te porþi, sã vorbeºti în aºa fel ca fraþii sã vadã cu toþii cã nu-i vorba de o altã
pãcãlealã sau ºiretenie, ci de o hotãrîre adevãratã ºi serioasã... Dar dacã se repetã din nou
acelaºi fel de a proceda pripit ºi firesc este în primejdie de a se nãrui într-o nenorocire ºi
mai mare tot frumosul început de care ne-am bucurat sincer atunci, mulþumind cu lacrimi lui
Dumnezeu.
De altfel, þi-am scris ºi mai apãsat acest lucru ºi prin scrisoarea trimisã de acasã cu
poºta îndatã dupã întoarcerea de la ªoimeni. Cred cã ai primit-o ºi ai înþeles bucuria ºi
speranþa noastrã - dar ºi temerea de o nouã amãgire. Ne rugãm fierbinte Domnului ºi
Dumnezeului nostru ca El sã înlãture rãul ºi sã aducã în sfîrºit binele cãci ajunge într-adevãr
cîþi zeci de ani ne-am pierdut energia, ocaziile ºi nervii pentru luptele pe care singur þi le-ai
numit extraordinar de rele. Cred cã nu mai este cazul sã mai vorbeºti despre altceva decît
despre regretele în privinþa asta... Dar n-ar trebui uitat niciodatã nici marea rãspundere în
faþa lui Dumnezeu pentru tot ce nu se mai poate îndrepta ºi recupera din tot ce s-a fãcut rãu
ºi s-a aºternut pe totdeauna în aceºti rãzvrãtiþi ani. Nu numai pe plan personal (faþã de mine)
ci mai ales pe plan general întregii Lucrãri a Oastei Domnului... ºi îndeosebi pe plan special
împotriva acelora pe care i-ai fãcut sã-ºi piardã sufletele, datoritã felului prin care ai lucrat,
dupã cum am spus ºi atunci la ªoimeni cînd a fost vorba de aceste lucruri. Ce cumplit de
greu va fi dat rãspunsul pentru acestea!
Conºtiinþa uriaºei dimensiuni a rãului fãcut - ºi a ispãºirii pentru el - trebuie sã-þi facã
frate inima atît de smeritã încît sã poþi primi cu mulþumire orice mustrare sau reproº cît de
aspru ºi greu ar fi, socotind cã nu faci prin asta decît sã ispãºeºti aici pe pãmînt ceva din
ceea ce singur ai semãnat, pentru ca sã nu fie nevoie sã ispãºeºti totul sub pãmînt. Eu aºa
consider cã ai putea reveni treptat ºi cu anii - dacã Dumnezeu îþi va da ani de pocãinþã - la
ceea ce îþi doreºti, adicã la pacea cu fraþii. Dar sã nu o cauþi în primul rînd pacea asta, ci
în primul rînd pacea cu Dumnezeu, cu Cuvîntul Lui ºi cu conºtiinþa fr. tale. Cãci numai dupã
aceea te-ai putea integra real ºi adevãrat în armonia ºi unitatea colaborãrii frãþeºti.
Nu convocarea unor fraþi pe þarã pentru o discuþie în problema fr. tale este cel mai
important lucru acum, ci dovada îndreptãrii adevãrate ºi permanente, pe care o aºteaptã s-o
vadã toþi la fr. ta. Nu data cînd va avea loc aceastã consfãtuire ar trebui sã-þi fie lucrul cel
mai însemnat - ci felul cum te vei comporta pînã atunci. Cãci dacã într-adevãr se va dovedi
cã ai fãcut în ce priveºte purtarea ºi faptele cu adevãrat cotitura cea salvatoare, atunci cu
cît va avea loc mai tîrziu aceastã întîlnire frãþeascã, cu atît va fi mai uºor ºi mai fericit acest
moment. Atît pentru fr. ta cît ºi pentru toþi fraþii. Acum, nu graba este cel mai important
lucru, nici cel mai necesar. Ci tocmai întîrzierea care îþi va da posibilitatea sã-i convingi pe
fraþi de sinceritatea ºi temeinicia îndreptãrii fr. tale. Iar lor le va da încredinþarea cã fac un
lucru cu adevãrat bun ºi biblic, îmbrãþiºîndu-te ºi primindu-te fãrã rezerve în mijlocul ºi în
dragostea lor.
Încã o datã, trebuie sã înþelegi cã ceea ce ai stricat în zeci de ani nu se poate repara în
cîteva clipe ºi ºterge doar prin cîteva cuvinte ºi gesturi. În timp s-a fãcut rãul, - în timp se
va ºi putea îndrepta (cît se va mai putea!). Graba în privinþa asta ar strica cel mai mult ºi
ar ajuta cel mai puþin. De aceea fr. Pop Alexandru dorinþa ºi rugãciunea mea este ca Domnul
sã-þi ajute sã poþi dovedi sincer ºi statornic adevãrul îndreptãrii pe care ai mãrturisit-o la
ªoimeni. Numai în felul acesta fraþii se vor convinge cã de data asta atît cererea de iertare
pentru trecut cît ºi promisiunile de îndreptare pentru viitor sînt adevãrate ºi nu sînt doar o
manevrã de moment urmãrind o atragere a noastrã într-o altã cursã.
În ceea ce mã priveºte pe mine, eu iatã vreau sã cred sincer în sinceritatea mãrturisirii
pe care ai fãcut-o, dar cei mai mulþi fraþi nu pot sã te creadã aºa uºor ca mine - sã ºtii. Ei
aºteaptã aºa cum þi-am zis un timp cît mai lung pentru încredinþare. Domnul Isus sã-þi ajute
sã le dai nu numai lor ci mai ales Lui, dovada care sã-i convingã cîndva, pentru totdeauna.
La 30 octombrie 1981. Fr. Traian Dorz.

T-
Deci ºi acum astãzi cînd este lîngã mine, îi reamintesc din nou aceleaºi lucruri... A promis
grãbit ºi uºor, - cum faci de obicei cu promisiunile pe care încã de pe cînd le faci ºtii bine cã
nu ai sã le þii. Aºa a fãcut ºi el. Apoi a plecat.
Mã lupt sã pot nãdãjdui sincer pentru el. Bunãtatea Domnului este nemãrginitã, - dar mã
cutremur ºi de asprimea Dreptãþii Lui împotriva unor pãcate prea mari cu o pocãinþã prea
micã. Mi-a cerut stãruitor sã mã rog pentru el, cãci abia acum începe sã-ºi dea seama ce pãcat
grozav de mare a fãcut pãcatul lui ºi rãul pe care l-a fãcut. Nu ºtiu de ce nu pot fi convins de
aceste declaraþii. Nu ºtiu de ce mã îndoiesc de tot ce spune...
- Ce fericit aº fi fost - îmi zisese el - dacã ºi eu aº fi ajutat ºi nu aº fi împiedicat frumosul
ºi minunatul har care este acum peste toatã Lucrarea Oastei Domnului. Ce extraordinarã
muncã ºi jertfã ºi credinþã s-a cerut pentru ca Oastea sã ajungã la starea strãlucitã la care se
gãseºte acum. Ce putere ºi înþelepciune de la Dumnezeu pentru a i se da ºi pãstra fãgaºul ºi
echilibrul acesta atît faþã de Autoritatea de Stat cît ºi faþã de cea bisericeascã sau faþã chiar
ºi de celelalte culte creºtine din þarã ori miºcãri evanghelice, - ºi faþã de nici una sã nu se facã
vinovatã în nici un fel ºi sã nu ajungã în conflict direct ºi deschis cu nici una, decît cu
pãcatul...
Cînd mã gîndesc cã eu în loc sã ajut la toate acestea, am stricat. În loc sã fiu alãturi de fr. ta
ºi de ceilalþi fraþi, am fost împotrivã, - îmi pare cã aº merita sã se prãbuºeascã cerul peste
mine ºi sã se deschidã pãmîntul înaintea mea. Rugaþi-vã puternic lui Dumnezeu pentru mine
sã mã ierte ºi sã mã salveze.
- Într-adevãr numai puterea Domnului care este în mijlocul Oastei Sale, - i-am zis eu
mîngîindu-l ºi cãutînd sã-l ajut într-adevãr sã fie pe deplin convins de ceea ce spun. Iatã cã
deºi Oastea Domnului are atîþia duºmani înafara ei, dar chiar ºi înãuntru, dupã cum vezi cã
ai fost ºi fr. ta, totuºi nimeni nu o poate nimici. Ea creºte ºi înainteazã atît de frumos spre
împlinirea scopului ei divin. O, dacã ar putea sã vadã aceasta toþi fraþii noºtri dezbinaþi, aºa
cum spui cã vezi fr. ta acum...
În ce mã priveºte pe mine, aº dori ca problema lui Pop Alexandru sã o pot încheia aici.
Sã pun punctul dupã care sã nu mai iau un aliniat nou pentru alte întîmplãri neprevãzute cu
privire la el. Dar mã tem cã omul acesta bolnav psihic, cu toatã grija ºi înþelegerea iertãtoare
ºi atentã cu care ne purtãm faþã de el, prin nestatornicia ºi violenþa firii lui smucite, ne va mai
face mult rãu. De fiecare datã privim cu teamã ºi neliniºte la ce surprizã dureroasã ºi
neplãcutã ne va mai face. Poate îºi va þine de data aceasta ceva mai mult hotãrîrea lui, - poate
pe neaºteptate va rãsturna iarãºi violent totul. Dar oricum s-ar întîmpla, - aº dori sã nu mai
deschid niciodatã uºa discuþiilor de nici un fel cu el. Ar fi bine sã se liniºteascã în sfîrºit.
Sã-ºi vadã de familia lui nenorocitã... Fetele i-s divorþate sau necãsãtorite, cu copii nelegitimi.
Bãieþii i-s rãvãºiþi ºi rãtãciþi cine ºtie pe unde. Soþia bolnavã ºi neputincioasã. Socrul ºi
cumnaþii insultaþi de el ºi ameninþaþi, s-au depãrtat de el ca de o fiarã primejdioasã. Nici
mãcar în adunarea frãþeascã din Bacãu unde locuieºte - el n-are loc ºi n-are pe nimeni. Sãrman
suflet de care se feresc ºi se îngrozesc toþi - ºi de care nu se poate alipi nimeni. Ce nefericire
cumplitã poate fi asta! Eu aº dori sã rãmîn pînã la moarte la poziþia asta a iertãrii ºi a pãcii
în privinþa lui. Dacã l-am îmbrãþiºat odatã, sã nu-mi mai iau înapoi îmbrãþiºarea, fiindcã
doresc sã vãd Faþa Domnului meu Isus, împãcat pe deplin ºi în privinþa lui care numai
Dumnezeu ºtie cît m-au durut ºi m-au chinuit toate cele ce mi le-a fãcut el începînd din 22
iulie 1947 cînd l-am cunoscut cu ocazia scandalului din adunarea de la Sîncrai - ºi pînã în
septembrie 1981 la ªoimeni. Nu vreau sã-l mai am duºman niciodatã. Dar nu doresc sã-l am
nici prieten. Fiindcã ºi într-un fel ºi în altul un astfel de om este foarte primejdios. Duºman
- prin ura lui. Prieten prin nechibzuinþa ºi agasarea lui chinuitoare. N-aº vrea nici sã mai
deschid altã vorbã sau alt aliniat de nici un fel în privinþa lui. Mã rog lui Dumnezeu sã-l þinã
cît mai departe de toþi paºii mei ºi cãile mele, ca sã-mi pot pãstra ca acum mila ºi rugãciunile
mele înþelegãtoare - dar de la distanþã faþã de el.
T-
În aceºti doi ani: 1980 ºi 1981 am înmormîntat iarãºi douã fiinþe dintre cele mai scumpe
pe lume pentru mine. Întîi pe mama mea Maria care a trecut la Domnul în 22 noiembrie 1980,
iar apoi pe binefãcãtorul meu cel mai neuitat din lume dupã pãrintele Iosif. Pe fratele avocat
Pavel Maliþa de la Oradea...
Mama mea a avut Dumnezeu grijã de ea ca sã se poatã scula ºi vorbi de pe pat pînã în
ultimele zile ale vieþii ei. Domnul ºi Mîntuitorul meu Isus, a fãcut ca eu sã pot sta lîngã ea,
pînã ce i-am închis ochii cu mîinile ºi buzele mele. ªi cu mîinile mele i-am aºezat dulce ºi
înlãcrimat mîinile ei pe piept... O, cît de mult ne rugasem ºi dorisem amîndoi de la Domnul
nostru Isus, atît ea cît ºi eu ca sã fie aºa. ªi Domnul Dumnezeul nostru ne-a ascultat.
De cîte ori trebuia sã plec, ori eram iarãºi dus de acasã de lîngã ea, - venea dupã mine
pînã în poarta casei ºi se uita plîngînd ºi strigîndu-mi:
- Iarã te duci copilul meu, dragul mamei copil - ºi eu rãmîn. Poate vei rãmînea pe acolo
cine ºtie pe unde iar eu voi muri aici fãrã sã ajung sã te mai pot vedea niciodatã.
- Nu te teme mamã, mãicuþa mea, - îi rãspundeam eu grãbit sã nu izbucnesc în lacrimi.
Adu-þi aminte de cîte ori m-am mai dus eu, ori m-au dus alþii - ºi iarãºi am venit.
- Da, dar iarãºi te duci. ªi mã tem cã nu vei mai veni sã fii lîngã mine, sã te vãd în ceasul
morþii mele.
Binecuvîntat sã fii Tu Domnul ºi Dumnezeul nostru care iatã cum ai avut grijã de noi
amîndoi ca sã fiu lîngã patul ei pînã la sfîrºit. Cum avusese Domnul grijã de mine ºi în
privinþa tatãlui meu Constantin ca sã fiu lîngã patul morþii sale pînã a trecut ºi el în braþele
Domnului în februarie 1967. Cu 13 ani înaintea mamei.
În ultimele ei trei zile mama mea a avut nevoie sã fie ajutatã, întoarsã pe pat, spãlatã...
Voia sã fim mereu împreunã ºi era deplin liniºtitã cã sînt nedespãrþit de ea. M-a iubit nespus
de mult, - eram singurul ei copil. ªi copilul mamei este tot copil pentru ea chiar ºi cînd este
om bãtrîn cu pãrul albit. Mã strîngea la sînul ei, iar cînd nu se putea liniºti îi cuprindeam
capul ei lîngã inima mea - ºi aºa odihnea fericitã.
Astfel Dumnezeu mi-a dat harul sã pot ºi eu sã spãl trei zile dupã mama mea care a spãlat
atîþia ani dupã mine. Sã-i dau ºi eu cu mîna mea mîncare în gurã mamei mele care mi-a dat
ºi mie în gurã atîþia ani cu mîna ei tot ce a avut mai bun ºi mai dulce pe lumea asta... Sã
strîng ºi eu liniºtitor la inima mea pe mama mea dulce, care m-a strîns ocrotitor ºi fericit pe
mine atîþia ani la inima ei... O, dacã mi-aº fi putut plãti mãcar a mia parte din datoria de
dragoste ºi recunoºtinþã pe care o aveam faþã de mama mea ºi faþã de tatãl meu... O, dacã
Dumnezeul meu ºi pãrinþii mei s-ar îndura sã-mi ierte pe deplin toate durerile ºi neascultãrile
mele cu care i-am întristat ºi îndurerat atîþia ani în toatã viaþa lor zbuciumatã! M-am rugat
cu atîtea lacrimi fierbinþi pentru iertarea asta, cum mã rog ºi acum cînd scriu pe hîrtia asta,
aceste rînduri de foc ºi de sînge pentru mine. ªi mã voi ruga pînã cînd ºi mie mi se vor
închide pentru totdeauna pe pãmînt aceºti ochi cu care plîng acum aceste lacrimi. ªi mi se vor
aºeza pe piept pentru totdeauna pe lumea asta, aceste mîini cu care scriu acum aceste rînduri.
O minune s-a petrecut îndatã ce sufletul mamei a trecut la Domnul cît încã îºi þinea capul
ei pe umãrul meu stîng, cel cu inima: toatã faþa ei i s-a schimbat dintr-o datã devenind atît
de tînãrã ºi de frumoasã cum fusese numai în anii tinereþii ei cînd cred cã nu mai era nici una
mai frumoasã ca ea. Toþi cei ce priveau la ea se minunau. Toatã înfãþiºarea durerii ºi bãtrîneþii
dispãruse de pe faþa ei - ºi revenise tinereþea, seninãtatea, bucuria, care acum îi deveniserã
veºnice... Am fost încredinþat atunci cã Domnul ºi Mîntuitorul meu Isus Însuºi îi trecuse nu
numai sufletul ei în luminã ºi frumuseþe. Ci chiar ºi trupul.
La înmormîntare, în curtea casei noastre pãrinteºti s-au adunat atunci mulþimi din ºapte
sate pentru ultima ei petrecere... Slujbele de înmormîntare au fost scãldate în lacrimi. Eu fiind
în interdicþie ºi atunci n-am putut sã þin decît o rugãciune plinã de tristeþe ºi de nãdejde
pentru despãrþirea ºi pentru întîlnirea noastrã...
- Mamã, dulcea mea mamã, de atîtea ori am plecat eu ºi tu ai plîns petrecîndu-mã ºi
spunînd: te duci copilul meu ºi mã tem cã nu vei mai veni niciodatã. Dar eu þi-am zis: nu
plînge mamã, iarãºi am sã vin. ªi am venit mamã, de cîte ori m-am dus, eu am venit iarãºi.
ªi tu fericitã m-ai îmbrãþiºat din nou ºi din nou.
Acum te duci tu mamã - ºi rãmîn eu plîngînd... Dar prin credinþã te aud ºi pe tine
spunîndu-mi; nu plînge copilul meu cãci iarãºi am sã vin ºi eu... Tu ºtii, cãci mi-ai vorbit de
atîtea ori despre dulcea fãgãduinþã a Domnului care iarãºi va reveni împreunã cu toþi ai Lui,
între care voi fi ºi eu... Nu plînge - mîngîie-te ºi tu cum m-am mîngîiat ºi eu de atîþia ani cu
aceste cuvinte: Iarãºi voi veni.
Îþi spun ºi eu þie acum cum mi-ai spus tu mie atunci. ªi dupã aceea nu ne vom mai despãrþi
niciodatã. Vom fi pentru totdeauna cu Domnul.
Sau dacã nu veþi veni voi la mine dragii mei, voi veni în curînd ºi eu acolo unde mã
aºteptaþi voi împreunã cu toþi ceilalþi dragi, scumpi, neuitaþi ai sufletului meu ºi vã voi afla
aºteptîndu-mã acasã, de data aceasta la Acasa noastrã cea adevãratã de unde nu ne vor mai
despãrþi apoi într-adevãr niciodatã nici vrãjmaºii, nici suferinþele, nici moartea.
Doamne ºi Dumnezeul meu, cu genunchii plecaþi, cu mîinile împreunate ºi cu ochii
ºiroind de lacrimi spre Tine, Te rog primeºte cu bucurie în braþele Tale dulci ºi aºeazã în
odihna cea fericitã a celui mai frumos rai al Tãu, sufletul scumpei mele mame lîngã sufletul
lui tata, care a aºteptat-o acolo aproape patrusprezece ani...
T-
La cîteva luni dupã mama, a trecut la Domnul fratele Pavel Maliþa de la Oradea, un suflet
cu adevãrat mare în Hristos, pentru cã el s-a fãcut pe sine cît n-a fost cu putinþã mai mic. El
a fost binefãcãtorul meu neuitat din tinereþea mea zbuciumatã pentru care mã voi ruga veºnic
sã-i rãsplãteascã Dumnezeu cel mai mult. Cu tot ce a avut ºi a putut el a fãcut bine multora, -
dar mai ales mie, în chiar anii cei mai grei ai începutului meu. Cînd aveam cea mai mare
nevoie de o mînã sã mã ajute ºi de o inimã care sã mã încãlzeascã. Aceastã mînã ºi aceastã
inimã au fost ale lui. Sã le odihneascã Domnul Isus în Mîna Lui cea Bunã ºi lîngã Inima Lui
cea Dulce, cãci dacã Domnul nu ar fi îngrijit sã mã ajute prin el, drumul meu ar fi fost mult
mai anevoios ºi mai ocolit spre ceea ce tot aº fi ajuns - dacã aºa a fost voia ºi rînduiala Lui
sfîntã.
Cu cîtva timp înaintea morþii sale fusesem la el acasã împreunã cu fr. Petre din Sãucani,
bunul ºi dragul meu frate, datornic ºi el fratelui Pavel Maliþa tot ca ºi mine... El a fost acela
care ne-a adus pe amîndoi la Oradea în 1934, la Serbarea Oastei de la Teatrul Naþional, unde
vorbise fratele Petre la 15 ani, cu sumãniþã ºi opinci, - ca un înger al Domnului.
Acum, dupã mulþi ani mã hotãrîsem cu fr. Petre sã mergem sã-l vedem. Era bãtrîn ºi
bolnav - aproape de 85 de ani... Îi duceam cele douã cãrþi noi care apãruserã atunci: Cîntãri
Nemuritoare ºi Osana. Voiam sã-i fac o bucurie deosebitã în ultimele lui zile fiindcã ºtiam
ce mult iubea el cãrþile Domnului ºi mai ales poezia ºi cîntarea Oastei din care în anii
posibilitãþilor sale rãspîndise prin tot þinutul Bihorului mii ºi mii de seminþe cereºti...
S-a uitat peste ele cu ochii strãlucind de bucuria sfîntã cã cei pentru care s-a ostenit ºi el
cîndva atît de mult, lucreazã acum cu frumoasã hãrnicie ºi cu binecuvîntat spor. Apoi le-a
strîns, cãrþile ºi pe noi la pieptul sãu ºi cu lacrimi a spus: Doamne Isuse, Îþi mulþumesc cã
Lucrarea Ta creºte ºi biruieºte ºi cã aceºti copii ai Tãi lucreazã ºi luptã aºa de frumos pentru
slava Numelui Tãu...
Am avut atunci un ceas de fericite aduceri aminte, povestindu-ne atît de multe pe care
le-am petrecut împreunã. Mai ales din cãlãtoriile noastre misionare zile ºi nopþi, ierni ºi veri,
prin bucurii ºi primejdii în minunata Lucrare a Oastei Domnului în care el intrase mai înainte
de noi. ªi în care ne socotea pe amîndoi ca pe copiii lui duhovniceºti. Zeci de adunãri noi
s-au înfiinþat atunci ºi multe mii de suflete se întorceau fericite la Dumnezeu. Umplînd
bisericile înainte de masã ºi ºcolile dupã amiazã pe oriunde mergeam noi cu multã hãrnicie
atunci... Apostoleºte mergeam, pe jos, zeci de km., fãrã sã simþim nici obosealã, nici greutate
de nici un fel... El totdeauna avea buzunarele pline de dulciuri pentru copiii de prin satele pe
unde treceam. Prin copii aducea el astfel pe pãrinþi ºi pe vecinii lor la bisericã. Împãrþea
bomboane la copii ºi-i trimitea acasã sã-ºi aducã pe toþi ai lor la bisericã - ºi în curînd
biserica era plinã cu cei aduºi de copii... ªi astfel frumoasele noastre adunãri începeau
totdeauna cu bisericile ori ºcolile pline de ascultãtori fericiþi ºi evlavioºi.
În anii aceia, ºi el avea aceleaºi lupte în familia lui pe care le aveam ºi eu. Dar ne
înþelegeam din timp pentru duminicã ºi atunci dis de dimineaþã, cînd toþi ai noºtri încã
dormeau, ne strecuram ca niºte furi, ne întîlneam ºi o luam pe jos cîte 15-20 km., pînã în
satele depãrtate pe unde mergeam pentru adunare. Iar dupã adunare tîrziu, cu noapte, o luam
înapoi pe jos, acelaºi drum spre casã.
Nu stãtea sã mîncãm niciodatã nicãieri, oricît ar fi fost invitat. Ziua lui de adunare ºi de
misiune, ca ºi a mea atunci, era totdeauna ºi zi de post. ªtiind aceasta eu puneam încã de
acasã în buzunarul hainei cîte o felie de pîine goalã. Noaptea cînd ne întorceam înapoi, frînþi
de obosealã ºi de foame, împãrþeam în douã feliuþa de pîine goalã ºi o mîncam împreunã cu
inimile pline de bucurie ºi mulþumire cãtre Domnul.
De multe ori eram atît de obosiþi la întoarcere încît þinîndu-ne de mînã, aþipeam mergînd pe
drum unul lîngã altul. Ne obiºnuisem sã putem aþipi cîte o clipã mergînd pe picioare - ºi ne
simþeam cum am fi dormit în pat. Cine a mai pãþit aºa, ºtie cã se poate. În multe rînduri ne
prindea ploaia ori zãpada pe drum ºi ne uda pînã la piele. Atunci venind noaptea pe dealuri,
prin gropi, peste ºanþuri, cãdeam prin noroaie... ori trebuind sã trecem prin rîurile umflate de
ape tulburi, ne udam pînã la ochi... El ajungînd în halul acesta acasã în puterea nopþii, cînd
ai lui iarãºi dormeau, îºi arunca hainele toate în vana de baie ºi le spãla singur întinzîndu-le
apoi sã se usuce fãrã sã ºtie nevastã-sa.
Toate certurile ºi mustrãrile din casã el le primea numai pentru Domnul ºi pentru fraþi.
Dar le îndura cu tãcere ºi zîmbet. Nimic nu-l putea clinti din tãcerea lui sfîntã ºi din zîmbetul
lui blînd, înþelegãtor ºi senin.
- Nu þi-e ruºine - îi zicea nevastã-sa care era sorã cu prefectul judeþului - om eºti tu?
Intelectual eºti tu? Avocat eºti tu? Jurisconsult judeþean eºti tu? Cumnatul prefectului mã...
ªi umbli cu toþi opincarii ºi te rogi cu toate servitoarele pe la biserici. Cine mai face ca tine
mã: cine mai vine acasã noaptea încãrcat de noroi pe haine ca haimanalele aºa cum vii tu?
Cine îºi mai bate joc în halul acesta de numele lui, de casa lui ºi de serviciul lui aºa ca tine?...
ªi izbucnind în plîns, ieºea trîntind furioasã toate uºile.
Dar el tãcea... O privea cu blîndeþe, cu bunãtate ºi cu zîmbetul sãu calm, rugîndu-se în
ºoaptã cu milã pentru ea. Într-un tîrziu, dupã ce se potolea totul, el se apropia de ea cu cele
mai calde ºi mai pline de bunãtate cuvinte de pe lume liniºtind-o... Cu timpul s-a mai obiºnuit
ºi ea cu felul lui - ºi îºi mai mãsura cuvintele... Mai slãbise ºi el ºi nu mai putea merge decît
pe aproape.
Au avut ºi ei numai un singur copil, Mircea, dar el semãna cu mama ºi nu cu tatãl sãu...
Era cu zece ani mai mic ca mine ºi de multe ori în casa lor îl þineam între genunchii mei
învãþîndu-l poezii. Pãrea cã se apropie atunci - dar în curînd ºcoala ºi colegii l-au îndepãrtat
de orice preocupãri spre care dorea sã-l îndrepte tatãl sãu, apoi serviciul l-a rupt de tot ºi pe
totdeauna... Tatãl sãu care a fost un om atît de superior prin Hristos în toate privinþele... Tatãl
sãu care dorea sã-l creascã ºi pe el în dragostea ºi în Cuvîntul Domnului, - dar de la care el
n-a primit ºi n-a pãstrat decît numele ºi moºtenirea materialã... Ce bine ar fi fost sã fi
moºtenit în primul rînd avuþia cea sufleteascã...
În vara urmãtoare vizitei noastre s-a dus ºi fratele Pavel la Domnul, înmulþind ºi el astfel
numãrul pãrinþilor ºi fraþilor noºtri sfinþi care ne-au lãsat nouã cele mai neuitate amintiri, cele
mai luminoase pilde ºi ne-au fost nouã cei mai mari binefãcãtori. S-a dus ºi el la tatãl meu
Constantin cu care se nãscuse în acelaºi an, 1895, cu care fãcuse armata ºi rãzboiul cel mare
împreunã ºi apoi fãcuserã tot împreunã mulþi ani ostãºia Domnului Isus.
În anii refugiului cînd prefectura de la Oradea se mutase la Beiuº, aproape de noi, ei amîndoi
se luau de multe ori singuri pe jos ºi mergeau prin satele þinutului pînã departe unde nimeni
nu mai fusese cu Oastea Domnului. Fãceau adunãri, învãþau pe oam eni C uv întul lui
Dumnezeu, împãrþeau copiilor bomboane, iar oamenilor cãrþi ºi Biblii - ºi se întorceau uºuraþi
ºi fericiþi.
Acum Domnul Isus i-a întîlnit iarãºi în adunarea îngerilor ºi a sfinþilor Sãi. El sã-i
fericeascã pe veci în Raiul Lui cel mai bun.
T-
Acum, cu toate cã sînt destul de bolnav ºi mereu urmãrit, mai merg din cînd în cînd la cîte
una din marile adunãri frãþeºti care se fac mai ales cu prilejul nunþilor... Fraþii au învãþat sã
foloseascã nunþile din plin pentru a se bucura cît mai mult unii cu alþii, pentru cã acestea sînt
niºte prilejuri oarecum legale ºi pot folosi cel mai bun pretext pentru þinerea adunãrilor
noastre mai mari, care altfel ne sînt stric interzise ºi sever controlate.
Privesc de multe ori peste aceste corturi construite special pentru adãpostirea miilor de
fraþi care vin acum tot mai des ºi mai fericiþi la aceste nunþi... Aceste corturi mari, care
acopãr grãdini ºi curþi de sute de metri pãtraþi - acum pline cu mii de fraþi ºi surori. Care cu
tot felul de riscuri împing ºi lãrgesc ocolul îngrãdit în care nu ne puteam miºca pînã de
curînd. Iar acum iatã ce minuni face Dumnezeu!... Ne putem aduna ºi petrece nopþi ºi zile
întregi fãrã ca sã se nãpusteascã furioasã împotriva noastrã primejdia amenzilor, arestãrilor
ºi judecãþilor. De cînd mi s-a confiscat Vol. 3 din Istoria Oastei ºi prin acest volum care de
la Bacãu a ajuns direct la Bucureºti iar Autoritatea Superioarã a luat la cunoºtinþã în mod mai
direct ºi mai amãnunþit despre toate nedreptãþile care ni s-au fãcut de ani de zile fãrã sã fim
cu nimic vinovaþi faþã de cele de care eram acuzaþi - Domnul a fãcut ca toate acestea sã aibã
rãsunet în inimile lor ºi sã-ºi schimbe din ce în ce tot mai mult din rãu în bine atitudinea lor
faþã de noi.
Nu autoritatea bisericeascã ºi-a schimbat ura faþã de noi în bunãvoinþã ca sã punã un
cuvînt de apãrare pentru nevinovãþia noastrã ci Domnul a fãcut ca Autoritatea de Stat sã vadã
cît rãu ni s-a fãcut pe nedrept - ºi în cîtã mãsurã prigoanele împotriva noastrã fuseserã
inspirate chiar de la preoþime ºi nu de la miliþieni. Datoritã acestei griji a Tatãlui Ceresc au
pornit sã meargã în jos îndrumãri de toleranþã ºi chiar bunãvoinþã faþã de noi... Ne doare
inima vãzînd cã autoritatea clericalã ne-a rãmas mereu vrãjmaºã, în multe locuri fraþii
continuînd sã fie pîrîþi ºi daþi pe mîna miliþiei de cãtre preoþi... De multe ori miliþeanul se
dovedea om mai cu frica lui Dumnezeu ca pîrîºul preot. Cunoscîndu-i pe fraþi ca oameni
nevinovaþi, le vorbea blînd ºi respectuos, lãsîndu-i sã plece în pace.
T-
Prin diferite publicaþii bisericeºti continuã încã sã aparã, - ori de cîte ori li se iveºte
ocazia, - referiri duºmãnoase ºi rãuvoitoare la adresa Oastei Domnului înfãþiºîndu-ne ca pe
niºte eretici, nesupuºi ºi potrivnici bisericii, - deºi niciodatã ºi cu nimic cei ce ne învinuiau
n-au putut dovedi temeinicia acelor învinuiri. Totuºi mulþumim Domnului cã în unele locuri
tot a deschis unele minþi din fruntea ierarhiei noastre spre a se convinge de felul nedrept în
care am fost ºi mai sîntem încã priviþi. A început totuºi sã se vadã cã noi am rãmas
statornici în învãþãtura ºi credinþa bisericii noastre, fãrã sã ne abatem cu nimic, cu toate cã
am fost prigoniþi ºi chinuiþi pe nedrept atîþia zeci de ani ºi de cãtre ea.
T-
ªi iatã cã Domnul a adus acum vremea cînd toate adunãrile noastre pot decurge liniºtite
în cea mai mare parte a þãrii. Cum a ºtiut Domnul sã întoarcã spre binele nostru chiar ºi
necazul confiscãrii Vol. 3. Prigonirile ºi ameninþãrile asupra adunãrii Oastei au lucrat mai
degrabã la întãrirea sufletelor decît la descurajarea lor, chiar ºi rãutatea dezbinãtorilor a
ajutat, fãrã voia lor, la întãrirea ºi limpezirea mai grabnicã ºi mai puternicã a orientãrii
sãnãtoase a tuturor celor cu inima curatã.
Adunãrile cresc minunat. Multe suflete noi se alipesc puternic de Domnul cu legãmînt ºi
dragoste fierbinte. ªi peste 80% dintre cei care vin ºi rãmîn sînt tineri ºi tinere, suflete de cea
mai aleasã curãþie ºi smerenie. Þi se umple inima de bucurie vãzîndu-i cum pot sta ºi asculta
liniºtiþi ceasuri întregi, înghesuiþi ºi în picioare la marile adunãri cînd nu gãsesc decît aproape
jumãtate locuri de stat pe scaune.
Îi vezi pe cãlduri sau în frig, atenþi ºi rãpiþi, cu ochii strãlucind de lacrimi, de inteligenþã ºi
curãþie. Eu nu ºtiu cum sã mai dau slavã Domnului nostru Cel Atotputernic pentru minunea
aceasta care pare de necrezut. Vorbitorii se perindã pe la staþiile de amplificare fãrã de care
cuvintele nu s-ar mai auzi pînã la marginea adunãrii, dar aºa rãzbat pînã la marginile satului...
Cîntãreþii din instrumente cu toþi cei care îºi unesc vocile cu ale lor, umplu ºi pãmîntul ºi
cerul de laudele Domnului, iar poeziile ºi rugãciunile rostite de copii, rãsunã ca venind din
cerurile îngerilor. Trecãtorii se opresc ºi strãinii vin ºi nimeni nu mai pleacã ºi ascultã
cutremuraþi cuvintele cele minunate ale lui Dumnezeu de care n-au mai auzit - ºi de care sînt
miºcaþi pînã în inimã. Multe suflete noi depun legãmînt de predare în slujba Domnului ºi
Duhul Sfînt adaugã mereu la numãrul celor înscriºi în Oastea Lui Sfîntã pe toþi cei care sînt
rînduiþi la mîntuirea Lui. Într-adevãr iatã cum Dumnezeu primeºte ºi creºte numãrul aleºilor
Sãi prin care lucrînd mereu cu spor ºi putere, va grãbi mîntuirea sufleteascã a întregului
nostru popor ºi învierea evanghelicã a întregii noastre biserici.
Te rugãm Doamne, grãbeºte puternic în împlinirea acestei fericite nãdejdi. Fã hãrnicia
fraþilor noºtri mai stãruitoare ºi rugãciunea surorilor noastre mai fierbinte, pentru a ne apropia
cît mai repede ºi mai frumos de împlinirea acestui deziderat divin.
O, binecuvîntaþi ºi frumoºi tineri creºtini, voi fermenþii cei mai de nãdejde ai acestei
dospiri fericite, luptaþi ºi lucraþi cît mai harnici ºi mai înflãcãraþi pentru grãbirea venirii acelei
vremi fericite. Hristos este în fruntea Oastei noastre ºi în mijlocul ei fiindcã este Oastea Lui
ºi El o conduce spre Marea Biruinþã. Iar în mijlocul acestor lupte ºi alergãri, El vã va da chiar
satisfacþii fãrã alt seamãn pe pãmînt. Sus inima, sus privirile pline de luminã, de curaj ºi de
încredere în Mãreaþa Victorie Finalã a Lui - ºi a noastrã. Nu vã îndoiþi nici unul ºi nici o clipã
cã Isus Biruitorul va birui pe toþi potrivnicii Lui. Iar prin El ºi cu El vom fi ºi noi biruitori.
T-
Vremile pe care le trãim noi acum, sînt dupã cum ni s-a mai spus, vremile biblice, vremile
profeþite de Mîntuitorul nostru - ºi Venirea Lui este aproape.
Privesc în jurul meu ºi vãd acum a doua mare luptã aproape cîºtigatã.
Lupta cea dintîi, vã aduceþi aminte, era cea cu leul formalist. S-a încheiat demult cu
biruinþa lui Isus Biruitorul. Pãrintele nostru ºi profetul Domnului care ne-a prezis aceastã
mare biruinþã poate odihni liniºtit cu trupul în þãrîna mormîntului de la Sibiu, iar cu sufletul
în braþele Domnului Isus în ceruri, cãci toþi leii cei furioºi ºi potrivnici de cîndva, zac acum
cãzuþi ºi zdrobiþi la picioarele Mãreþului Miel Biruitor Isus.
Lupta cea de-a doua, cu balaurul politic - iarãºi vã aduceþi aminte - s-a încheiat ºi ea.
Puterile rele care sprijineau acest balaur s-au prãbuºit pe totdeauna învinse de puterea
nebiruitã a lui Isus Biruitorul. Toþi cei de care acel duh rãu se folosise ca de niºte unelte
perfide introduse de el printre crãpãturile gardurilor noastre - s-au risipit ºi s-au pierdut
pentru totdeauna. Nu mai pot face nici un rãu coloanelor Oastei înaintînd biruitoare spre
Canaanul ºi Ierusalimul cel Ceresc.
Lupta cea de-a treia, cu ursul diversionist - iarãºi vã aduceþi aminte din Cele Trei Zile ºi
Adevãruri - este ºi ea pe sfîrºite. Cele mai mari bãlãrii ºi cei mai îndãrãtnici dezbinãtori -
s-au încheiat. Toþi cei care din mijlocul nostru sprijineau cîndva pe acest urs viclean ºi
hrãpãreþ, ajutîndu-l sã fure stupii adunãrilor Domnului, - au fost înlãturaþi de urgia Domnului,
ori s-au înlãturat ei înºiºi prin izolarea lor. Faimosul doctor Banu a ajuns un uitat ºi strãin.
Lãudãrosul ºi încrezutul Moldoveanu s-a izolat singur ºi l-a mai izolat ºi Dumnezeu, pînã la
adevãrata dimensiune a minciunii ºi insuficienþei lui, ocolit de toþi pe mãsurã ce îi cunosc mai
bine ºiretenia în mijloacele de amãgire ºi scopurile lor haotice ºi bolnave. Partizanul lui de
la Nãmoloasa, Condruz, s-a prãpãdit. Tudose de la Galaþi este pe aceeaºi cale. Pop Gheorghe
ºi David Bocãnealã din Cluj sînt pe nicãieri, iar Diac, finul ºi ciracul lui de la Bucureºti a
ajuns un om compromis pentru toþi cei ce l-au cunoscut... Precum ceara de faþa focului se
topeºte ºi precum fumul se împrãºtie de vînt, aºa sînt risipiþi de Dumnezeu, care face astfel
sã-i ajungã odatã chiar ºi pe pãmînt plata pentru tot rãul care l-au fãcut - ºi chiar aºa cum au
ajuns, - tot mai cautã sã facã rãu Lucrãrii lui Dumnezeu.
Iar peste groapa ºi hoiturile tuturor acestora, Lucrarea salvatã ºi unitã a Oastei lui Hristos
Biruitorul, creºte, biruieºte ºi rodeºte tot mai frumos.
T-
Cineva mã întreba nu demult:
- Se tot cer statistici, se tot dau situaþii, se tot fac pronosticuri despre starea Oastei
Domnului, se tot întocmesc chestionare, - ºi nimeni nu ºtie adevãrul. Totuºi, spune cîþi sînteþi
frate? Mãcar aºa aproximativ.
- Nu ºtiu... Undeva între cîteva sute de mii ºi un milion. Poate mai mulþi, poate mai
puþini. Nimeni nu ºtie - ºi nici nu va ºti vreodatã. Noi nu avem registre de membri nici
evidenþã numericã. Din pricina condiþiilor prin care am trecut nu s-au putut þine nicãieri astfel
de socoteli. Ar fi fost atît de riscant - ºi apoi miºcãrile ºi fluctuaþiile de nume ºi de numere.
Unii se lepãdau ori dezertau din cauza prigonirilor - alþii tocmai din cauza aceasta se ataºau
de adunãrile Domnului. Numai Domnul cunoaºte pe cei care sînt ºi cîþi vor rãmîne ai Lui.
Acum cine spune nu ºtie - iar Cine ºtie nu spune. Situaþiile se cer preoþilor, iar preoþii cei
buni nu-i spun. Pe preoþii indiferenþi nu-i intereseazã, ei nu ºtiu dacã au fraþi în parohia lor
sau nu. Aºa cã raporteazã ºi aceºtia negativ. Preoþii rãi ºi vrãjmaºii nu-i cunosc decît pe unul
sau doi - ºi îi tot raporteazã ºi îi pîrãsc numai pe aceºtia. Aºa cã numai Domnul Isus ºtie
numãrul nostru cãci numai El Singur îi cunoaºte pe toþi cei ce sînt ai Lui. ªtii pe vremea
prorocului Ilie cîte mii mai avea Domnul în poporul lui Israel ºi totuºi sfîntul profet nici el
însuºi nu-i cunoºtea. Zicea: - Doamne, am rãmas numai eu singur... Dar Domnul îi rãspunde:
- O, Ilie, mai am ºapte mii aici toþi bãrbaþi credincioºi ºi viteji care nu ºi-au plecat genunchii
înaintea lui Baal... Tu nu-i cunoºti acum cã nu-i nevoie. Dar îi vei cunoaºte cînd va fi nevoie
de ei. Tu fii tare ºi nu te teme, cum spune cîntarea:
Sã nu te plîngi cînd pari cã singur

ai rãmas luptînd din toþi,
dac-ai vedea ai ºti cã-n luptã
ai mii ºi zeci de mii de soþi...
Adevãrul nu se va ºti decît atunci cînd vor veni condiþiile unei nemaitemute libertãþi, în
care sã se poatã vedea ºi spune cu bucurie cîþi sîntem ºi care sîntem...
T-
Din sînul minunat al Oastei Domnului ºi din tineretul ei frumos, Duhul Sfînt ridicã acum
tot mai evident, o generaþie binecuvîntatã de talente, mai ales poeþi, cîntãreþi ºi vorbitori...
Mai ales cîntãreþii... În locul unuia singur, care devenise îngîmfat ºi ros de gelozie, înlãturînd
pe toþi cei ce mai aveau ºi ei talent ºi doreau ºi ei sã-L laude pe Domnul în corul Oastei. În
loc sã se bucure ºi sã-i apropie Moldoveanu cãuta sã-i descurajeze ºi sã-i înlãture, pentru a
rãmîne numai el singur ºi a monopoliza totul numai pentru el.
Aºa i-a descurajat pe Iacob Alecu, camarad al lui, subofiþer la aceeaºi muzicã militarã unde
cîntau amîndoi. Apoi pe Niculiþã Cioran din Sibiu, care mai compusese chiar înaintea lui
Moldoveanu melodii nespus de frumoase cum sînt cele de la Doritã Patrie-a Iubirii, Cît ai
Tu mai mult ca alþii, Porumbel din stejarii depãrtaþi - ºi altele. ªi alþii.
Acum iatã, în locul lui care s-a prãbuºit, cît de mulþi ºi de minunaþi compozitori ºi
cîntãreþi ridicã Domnul Oastei Sale.
Totuºi acest om cu cît se vede mai înlãturat din circuitul sfînt ºi viu al Lucrãrii lui
Dumnezeu, cu atît mai mult se ambiþioneazã sã “creeze” chiar ºi acum cînd vede cã Duhul
Domnului S-a depãrtat de la el. Astfel compune chiar ºi poezii pline de imitaþii, plagiaturi ºi
cîrpeli luate cele mai multe din cele pe care le-am scris eu, adesea strofe întregi. Lucrãrile
lui sînt toate fãrã nici o originalitate ºi fãrã nici o valoare.
În afarã de “poezii” s-a apucat sã scrie ºi el “meditaþii”, imitîndu-mã ºi plagiindu-mã ºi
furînd fãrã nici o ruºine ºi fãrã nici o jenã, nu numai texte ci chiar ºi titlurile lucrãrilor,
dîndu-ºi-le ºi el la ale lui. Dacã am scris eu Meditaþii la Sf. Evanghelie dupã Ioan - s-a apucat
sã copieze, sã plagieze aceleaºi meditaþii, aproape idee cu idee ºi nume cu nume. Cu conþinut
ºi cu scop diversionist... Prin niºte dubioase manevre ale lui a ajuns sã le publice în
strãinãtate... dar n-a avut mãcar atîta curaj ºi cinste sã-ºi punã numele pe coperta acestor
lucrãri. Nu numai din frica de a nu avea vreun necaz cu autoritatea pentru aceste tipãrituri,
nici din vreo modestie sincerã, ci mai ales din planul de a crea diversiune ºi confuzie între
cititori. Aceste cãrþi erau destinate cu ºiretenie Oastei Domnului ºi cele cuprinse în ele erau
scrise cu o rãutãcioasã tendinþã de a semãna neghina în ogorul Domnului. ªtia cã fraþii citesc
meditaþiile de la Ioan ºtiind cã sînt ale mele. Chiar pentru aceasta din loc în loc el întrebuinþa
metoda criminalã de a strecura minciunã în adevãr ºi otravã în pîine. Foloseºte citate din
Sfinþii Pãrinþi bisericeºti: Ioan Gurã de Aur, Sf. Vasile, Sf. Grigore, etc... amestecate cu citate
din Luther, Calvin, Russe ºi alþii. Dîndu-le apoi tuturor acestora sensul voit de el spre a-ºi
susþine niºte idei nebuloase, o amestecãturã de teorii gãunoase ºi fãrã nici o noimã. Exact cum
este capul lui ºi inima sa.
Rãul cel mare este cã cititorii în mîna cãrora a cãzut ºi cade cartea asta, dacã nu-i semnatã
de el, o cred scrisã de mine. Astfel cã mulþi mi-au zis triºti ori indignaþi:
- Frate Dorz, dar cum ai putut fr. ta sã scrii în cartea asta asemenea lucruri despre Maica
Domnului, despre bisericã ºi despre Taine?
- Ce lucruri frate ºi în ce carte spui?

- Uite aici în Meditaþii la Evanghelia dupã Ioan. Nu d-ta ai scris meditaþii din Evanghelia
dupã Ioan?
- Ba da frate. Dar ce scriu eu, am curajul ºi datoria sã semnez cu numele meu. Astea nu
sînt semnate. Nu le-am scris eu! Ale mele încã nu s-au tipãrit. Cei ce trebuie sã facã binele
nu se grãbesc. Ei dorm... Seamãnã vrãjmaºul neghina.
- Dar cine a scris-o asta?
- Un vrãjmaº a scris-o. Zic ºi eu cum a zis Stãpînul cînd lucrãtorii þarinei cu grîu au zis:
Oare n-ai semãnat Tu sãmînþã bunã în þarina asta? De unde dar a ieºit neghina? Da, un
vrãjmaº a fãcut asta în ascuns... Acest anonim este un vrãjmaº. El face dar nu semneazã.
Seamãnã neghina dar nu se aratã sã-l vadã nimeni. “Anonimul” semãnãtor de neghinã îl ºtiu
acum toþi cã este diavolul. ªi “anonimul” plagiator ºi mistificator neruºinat al meditaþiilor
mele ºi poeziilor - sã-l ºtie toþi cã este el, Moldoveanu Nicolae din Sibiu, care tocmai prin
metoda ºi scopul pe care le foloseºte se aratã a fi un nenorocit slujitor al celui ce minte ºi
tace, care se ascunde, pentru ca sã nu i se vãdeascã faptele ºi intenþiile.
Dar nu vede oare Cel ce a fãcut ochiul? ªi nu ºtie oare Cel ce cunoaºte gîndurile? ªi nu
va smulge El oare odatã toatã neghina verbalã ºi scrisã pe care o seamãnã fiii întunericului
printre grîul curat al fiilor Luminii?
ªi ca ºi despre aceastã sãmînþã de neghinã - spun ºi despre toate celelalte lucrãri
împrãºtiate de acest plagiator ºi mistificator. Care nu se ruºineazã ºi nu se teme sã foloseascã
aceste furturi ºi metode murdare ºi josnice, osîndite nu numai de Legea lui Dumnezeu ci chiar
ºi de cele mai cunoscute legi omeneºti. Ce uºor ar putea fi dat în judecata omeneascã pentru
acest furt calificat ºi uzurpator de nume... Orice lege l-ar condamna.
Dar sã aibã Dumnezeu milã de el ºi sã-l ierte, cãci eu nici nu mai ºtiu ce sã cred despre
omul acesta. Cred cã nu-i chiar sãnãtos la cap nu numai la suflet. Mai degrabã cred cã trebuie
sã ne fie milã ºi sã ne rugãm pentru el decît sã ne supãrãm...
Mã tem însã cu strîngere de inimã pentru el ºi mã tem de ceea ce i se mai poate întîmpla.
Fiindcã astfel de pãcate, adãugate la celelalte, vor atîrna tot mai greu în cumpãna Judecãþii
Nepãrtinitoare... ªi cît de mult l-am înºtiinþat ºi l-am rugat sã nu mai facã rãul. ªi el tot îl
face ºi-l face...
T-
Sîntem spre sfîrºitul anului 1981 - ºi deci faþã de trecut condiþiile noastre dinafarã, ca ºi
dinãuntru s-au îmbunãtãþit mult. Totuºi ici ºi colo au mai avut loc ºi mai au încã loc amenzi
prin adunãri, percheziþii prin case ºi confiscãri de Biblii, cãrþi de cîntãri, scurte arestãri ºi
anchete chiar cu bãtãi ºi ameninþãri grave... Eu trebuie sã stau mereu sub presiunea vechilor
controale a vizitãrii neaºteptate, a luãrii de declaraþii asupra activitãþii mele, a vizitelor
frãþeºti ce mi se fac... ªi sînt sub ameninþarea permanentã a confiscãrii lucrãrilor mele scrise,
de care se intereseazã de fiecare datã.
- Acum la ce mai lucrezi? Ce ai mai scris? Ce þi se mai tipãreºte?...
Oare tot aºa va fi pînã voi închide ochii, pînã voi pleca la Domnul?
T-
Anul acesta am reuºit totuºi - printre toate necazurile - sã sfîrºim cu bine lucrarea crucii
de la mormîntul pãrintelui Iosif, pe care o aºezasem acolo în grabã, încã neterminatã din
cauza primejdiei în care ne gãseam cu lucrarea ei. Slãvit sã fie Domnul ºi pentru aceastã
izbîndã. Acum mormîntul lui nu mai este rece ºi mort ci este cald ºi viu... Pãrintele nostru
are acum un monument unic cu totul deosebit de al tuturor celorlalþi.
N-am reuºit noi sã-i ridicãm un monument pe mãsura geniului sãu nici în piaþa cea mai
frumoasã a Sibiului, nici în centrul Bucureºtiului, nici pe muntele Caraiman alãturi de crucea
înaltã de acolo, nici la intrarea în portul Constanþa de o mãrire materialã unicã, precum a fost
mãrimea lui spiritualã - spre a fi o falã unicã a þãrii ºi a bisericii noastre în faþa tuturor celor
mai apropiaþi ºi a celor mai depãrtaþi - care vin sã calce pe acest pãmînt, sã respire acest aer,
sã se lumineze de acest suflu divin ºi unic - revãrsat direct ºi tainic din cer prin acest profet,
geniu, martir ºi sfînt, peste pãmîntul, peste aerul, peste viitorul nostru românesc ºi creºtinesc.
Dar i-am ridicat acest gigantic monument în sufletele noastre, în structura noastrã, în
idealul nostru - ºi i-l împodobim necurmat cu tot ce poate rodi pentru Domnul nostru mai
frumos din odraslele mlãdiþelor noastre altoite de el.
ªi la dimensiunea posibilitãþilor ºi primejdiilor noastre, imaginea muritoare a lui celui
nemuritor. Cununile florilor care se veºtejesc, ofranda simþitã, duioasã ºi dulce a florilor
dragostei noastre faþã de el care nu se vor veºteji niciodatã.
Toatã ideea acestui monument unic ºi tot ajutorul pentru ridicarea lui, le-am avut numai
de la Domnul. Slavã Lui pentru toate. Acum pot sã meargã fraþii ºi surorile, copiii lui
duhovniceºti, oricînd ºi oricîþi acolo, fãrã sã întrebe pe nimeni. Îl vor afla cu uºurinþã. E un
mormînt viu ºi tînãr, care predicã neîncetat ºi tuturor celor care vin sau trec pe acolo.
T-
Spre sfîrºitul anului, trecînd prin Sibiu, împreunã cu niºte suflete scumpe, am inventat
pretextul unor tipãrituri pentru a intra în curtea consistoriului mitropolitan acolo unde se aflã
tipografia care a fost cîndva a Oastei Domnului, averea cîºtigatã cu sînge ºi sudoare, cu
lacrimi ºi rugãciune de cãtre pãrintele nostru Iosif Trifa, cu tot ce a putut el avea material ºi
spiritual. Doream s-o mai vãd o datã ºi s-o arat ºi dragilor mei, pe Mireasa Vîntului, frumoasa
tipografie cumpãratã ºi adusã de pãrintele Iosif din Germania, în anul 1929. Pentru a o pune
cu toatã dragostea ºi rîvna inimii lui în slujba Domnului ºi a sfintei Sale Lucrãri, Oastea Sa...
Dar a fost rãpitã dupã nici zece ani cu nedreptate ºi silnicie de cãtre mitropolitul Bãlan, care
îl strînsese de gît pe pãrintele nostru martir ºi sfînt... Dupã ce i-a luat totul, iar în urmã ºi
viaþa prin metodele nemiloasei schingiuiri, i-a furat printr-o judecatã sumarã, necinstitã ºi
hrãpãreaþã ºi aceastã unicã oiþã scumpã a sãracului lui Hristos...
...Am revãzut-o pe draga noastrã Mireasã - dupã 43 de ani de la despãrþirea noastrã din
aprilie 1938, cînd ne tipãrise ea ultimul nostru numãr din foaia Glasul Dreptãþii. Atunci
acelaºi hrãpãreþ ºi rãzbunãtor Bãlan, a sugrumat foaia, a confiscat tipografia - iar pe noi ne-a
izgonit, împrãºtiindu-ne pe toþi.
Lucra tot cu aceeaºi hãrnicie, chinuitã ºi apãsatã de robia aceasta atît de îndelungã la acest
acaparator nedrept. Am stat privind-o printre lacrimi cum trudea tãcutã ºi îndureratã... ªi
sufletul mi-l rãscoleau ºi mi-l rãvãºeau atîtea dureroase amintiri din tinereþea noastrã ºi a ei.
Ce fericitã muncea ea atunci în primii ei ani tineri ºi frumoºi, împreunã cu noi în slujba lui
Isus Biruitorul, apoi a Glasului Dreptãþii, cãrþile noastre, calendarele, poeziile, cîntãrile
dragostei noastre dintîi. Atunci cînta lucrînd - acum geme... Închid ochii ºi-i vãd pe toþi cei
ce lucrau atunci atît de harnici în jurul ei - iar eu un tinerel cu pãr bãlai ºi cu braþele pline de
corecturi ori cu primele exemplare - mergeam grãbit spre sanatoriul Wakemann sã le duc
pãrintelui care mã aºtepta...
T-
Acum cei ce ne-au rãpit-o o þin priponitã aici - ºi o muncesc fãrã milã. Nu mai au nici o
altã maºinã, iar de lucru au zi ºi noapte. Vechiturile lor cele de demult s-au prãpãdit ºi o datã
ce au luat-o pradã de rãzboi pe frumoasa ºi harnica noastrã maºinã tînãrã, nu s-au mai gîndit
sã-ºi cumpere alta. Au pus toate sarcinile lor pe umerii ei - ºi acum o silesc sã tragã întruna
la acest jug greu, fãrã nici o milã. Doar nu-i a lor, nu-i doare...
Mã uitam la cel ce o supraveghea acum încruntat ºi greoi - ºi mã gîndeam la maºinistul
nostru sprinten ºi atent de odinioarã - care o îngrijea ºi o pãzea cu atîta dragoste ºi tandreþe,
într-adevãr ca pe o mireasã dragã ºi scumpã.
T-
O, Doamne ºi Dumnezeul nostru, mã rog ºi eu ca psalmistul Tãu din psalmul 126...
O, Doamne adu înapoi pe prinºii noºtri de rãzboi, ca pe niºte rîuri din partea de miazãzi.
Fã Doamne ca cei ce au semãnat cu lacrimi, sã se întoarcã cu cîntãri de veselie. ªi cei ce
au umblat plîngînd atîþia ani - cînd ºi-au aruncat sãmînþa, sã se întoarcã cu veselie cînd îºi
vor strînge snopii.
ªi aceasta care munceºte de atîþia zeci de ani aici gemînd, sã se întoarcã la casa ºi
dragostea ei dintîi, cîntînd ºi plîngînd de bucuria unei întîlniri fãrã despãrþire ºi pentru o
libertate veºnicã, fãrã nici o robie.
Amin.
Istoria - Vol. 4 - Cap. 6 - Alte amare adevãruri Pag. 91
Cap. 6
Alte amare adevãruri

“O, Revelaþie Divinã
fã ochii orbi ºi mintea grea
ca Adevãrul nici prea tulbur
nici prea tîrziu
a Þi-l vedea”.
n tot cursul anului 1981 am avut multe necazuri ºi din pricina unor fraþi în inima cãrora
Î vrãjmaºul ºi ispititorul strecurase ispita geloziei ºi invidiei. Vorbirile lor de rãu
împotriva mea ajunseserã pînã la urechile stãpînirii lumeºti - urechi care în privinþa aceasta
sînt atît de lungi ºi de ascuþite. Iar oamenii aceºtia fiind atît de bãnuitori ºi de potrivnici
cãutau sã afle dacã nu cumva mi-ar putea face vreun rãu folosindu-se de slãbiciunea acestor
biete suflete chinuite.
În ziua de 3 martie eram acasã în patul meu bolnav ºi singur cînd iarãºi îmi intrarã în casã
doi... Totdeauna vin cel puþin doi. Unul îmi era bine cunoscut - era cãpitanul cel înalt ºi
cotrobãitor care mã chinuise tot timpul de cînd mã eliberasem în 1964. De multe ori veniserã
la mine tot ei cei doi: el ºi cu maiorul care îmi luase cutia de casete ºi de multe alte ori
caietele, corespondenþa, cãrþile... Mã obiºnuisem cu ei ºi mã gîndeam de fiecare datã sã le
vorbesc cît pot ºi lor despre Dumnezeu, despre voia Lui, despre conºtiinþã ºi despre Judecatã,
pe cînd ei mã înjurau, mã bruscau, mã ameninþau furioºi. Despre unele dintre aceste discuþii
ale mele cu ei cu ocazia diferitelor anchete ºi percheziþii am tot vorbit destul de mult, - poate
chiar ºi prea mult - în trecut. Dar cum sã fac sã nu spun dacã aºa a fost ºi dacã simþeam cã
aºa trebuie sã fac. De fiecare datã mã gîndeam cã poate fi ultima mea stare de vorbã cu ei -
ºi mã temeam de Domnul sã tac ºi sã nu le spun. ªi cã ne vom mai întîlni odatã în faþa
Judecãþii lui Dumnezeu. ªi doream sã nu fiu învinuit cã din frica lor sau din ruºinea de
Numele Domnului nu le-am spus.
Pag. 92 Istoria - Vol. 4 - Cap. 6 - Alte amare adevãruri
Aºa cã fie cã mã înjurã fie cã nu, eu le voi spune oricînd voi putea cîte un cuvînt potrivit.
ªi le-am spus. Odatã la ultima anchetã de la Beiuº i-am spus maiorului foarte hotãrît:
- Vã rog sã nu mai înjuraþi Numele Cel Sfînt al lui Dumnezeu, cã nu mai declar nimic.
- Da ce, te-am jignit?
- Pe mine puteþi sã mã jigniþi oricum vreþi dar sã nu mai înjuraþi Numele Cel Sfînt al lui
Dumnezeu...
- Dumnezeu, Dumnezeu - zise el scrîºnind nervos ºi pufãind pe nãri plin de furie. Numai
voi nebunii mai credeþi în Dumnezeu ºi în poveºtile astea prosteºti. Las-cã vine ea vremea
în curînd cã nimeni nu va mai crede în minciunile astea bisericeºti. Civilizaþia, cultura,
tehnica vor spulbera pe totdeauna superstiþiile astea!
- Da, - i-am rãspuns eu privindu-l în ochi liniºtit ºi semnificativ - pînã ce nu veþi putea
desfiinþa suferinþa, bãtrîneþea ºi moartea, oamenii vor avea totdeauna nevoie de Dumnezeu.
ªi dv. veþi avea odatã cum nici nu vã puteþi gîndi cea mai mare nevoie de Dumnezeu. Nu veþi
fi tot tînãr, tot tare, tot sus. Va veni vremea sã fiþi ºi bolnav ºi slab ºi jos. Veþi vedea atunci
cîtã nevoie o sã aveþi de Dumnezeu. La ce vã vor folosi atunci tehnica, distracþiile, aventurile,
filmele, cu ce vã vor uºura discuþiile ºi laudele acestora? Veþi vedea atunci cã nu veþi mai
suferi sã vi se spunã despre nimic... Veþi avea nevoie numai de Dumnezeu. Nu veþi dori nimic
altceva decît pe Dumnezeu.
- Prostii!
- Bine!...
T-
ªi vai cît de curînd a venit vremea aceea. Parcã i-am profeþit.
La cîtva timp dupã aceasta, cam un an - a mai venit la mine pentru ultima datã. Era tot
cu ajutorul sãu cãpitanul... Dupã ce mi s-a mai scotocit iarãºi printre lucruri, printre hîrtii ºi
a mai trebuit sã rãspund - dupã cum mã aºteptam de fiecare datã - la niºte întrebãri, s-a aºezat
pe scaunul din faþa patului pe care zãceam eu... Îl vãzusem de la început neobiºnuit de
îngîndurat ºi îl simþeam foarte apãsat de ceva. Acum din locul lui mã privea într-un fel ciudat
ºi insistent, - simþeam cã are ceva deosebit sã-mi spunã. Deodatã privindu-mã în ochi îmi
zise, parcã oftînd:
- Domnule Dorz, noi am învãþat multe de la dv.
- Numai dacã v-ar folosi, d-le maior.
- Sã ºtiþi cã ºi noi avem totuºi un Dumnezeu.
- Dacã nu-L aveþi acum, - i-am rãspuns adînc miºcat de cuvintele astea - Îl veþi avea.
Nimeni nu poate pînã la urmã sã trãiascã ºi mai ales sã moarã fãrã Dumnezeu...
Atunci s-a ridicat, a venit la mine ºi cum stãteam culcat se aplecã ºi mã îmbrãþiºã
sãrutîndu-mã pe amîndoi obrajii. Avea lacrimi în ochi... Eu plin de uimire nu ºtiam cum sã-mi
explic aceasta... Era ceva cu totul neobiºnuit din partea lui, - mai ales cã acum era de faþã ºi
celãlalt.
Dupã aceea zise celuilalt:
- Ghiþã, hai sã plecãm. ªi se îndreptarã spre uºã fãrã nici un alt cuvînt.
Eu fãcui un efort, mã ridicai de pe pat ºi sprijinindu-mã de cîrja mea, ieºii dupã ei pînã
la poartã. Erau ºi soþia ºi Florica venind dupã ei. Acolo în stradã în faþa tuturora maiorul m-a
mai îmbrãþiºat o datã, m-a sãrutat pe amîndoi obrajii iarãºi cu lacrimi ºi mi-a zis un dureros:
- Rãmas bun!...
Celãlalt îmi dete ºi el mîna - ºi suindu-se în maºinã plecarã.
A fost ultima datã cînd l-am vãzut. Mai tîrziu mi-am explicat eu toate acestea, dar acum
nu puteam înþelege nimic.
Peste cîteva luni cînd am mai fost cercetat, mi-a venit în casã numai cãpitanul singur, fãrã
el. De la început l-am întrebat cu un aer naiv ºi mirat:
- Unde-i domnul maior? Nu l-am mai vãzut demult!
- Nici n-ai sã-l mai vezi niciodatã - mi-a rãspuns pe un ton mîhnit ºi grav.
- De ce, a ieºit la pensie, s-a mutat, este cumva bolnav?
Nu mi-a mai rãspuns nimic. A întrebat altceva. A mai cerut niºte relaþii, am mai dat o
declaraþie - ºi a plecat.
La vreo douã sãptãmîni dupã aceasta am citit la rubrica “Decese” din ultima paginã a
ziarului local, anunþul morþii lui, tipãrit de ºase ori la rînd. Avea numai 47 de ani. Murise de
cancer...
Se sfîrºea aºadar încã unul ºi ca toþi ceilalþi care direct ne chinuiserã ºi ne ameninþaserã
ani de zile. Plecaserã ºi ei tot cam aºa. Unii ºi mai rãu. Am mai scris asta ºi altãdatã vorbind
despre alþii. Doamne, ce la rînd ºi ce repede s-au dus. Nici unii nu mai trãiesc.
Dar cînd am vãzut cã ºi sãrmanul maiorul acesta a murit ºi mi-am adus aminte de ultima
întîlnire cu el, m-am dat jos din pat, am îngenuncheat în faþa lui Dumnezeu ºi cu lacrimi
m-am rugat fierbinte ºi mult pentru iertarea ºi odihna sufletului sãu. Domnul sã nu-i þinã în
seamã pãcatele ºi pentru mãrturisirea pe care a fãcut-o în ultimele lui zile, sã-i mîntuiascã
sufletul ºi sã-l aºeze în Împãrãþia Sa. Cred cã în ziua ultimei noastre întîlniri, presimþindu-ºi
apropierea morþii, el a venit la mine numai pentru a-mi arãta în felul acesta cã el L-a primit
pe Domnul Isus ºi cã într-adevãr tot ce i-am spus de-a lungul anilor sau a citit în scrierile
mele, l-a ajutat sã-L afle ºi sã-L aibã ºi el acum pe Dumnezeu...
Iatã - mi-am zis eu - ce bine a fost cã am ascultat de îndemnul Domnului ºi n-am tãcut
cînd am fost în faþa lor. Unii dintre ei sînt sigur cã n-au dispreþuit chiar totul. Pe undeva le-a
rãmas ceva în suflet. Iar în clipa cea grea a morþii numai Domnul ºtie dacã nu s-au pocãit
sincer ca tîlharul de pe cruce. ªi nemãrginita milã a Mîntuitorului nostru i-a iertat ºi pe ei,
ca pe acest suflet al cãrui sfîrºit atît de tragic m-a miºcat atît de adînc... Pe care l-am iertat
din toatã inima mea ºi m-am rugat cu lacrimi lui Dumnezeu. De fapt acest lucru îl fãcusem
ºi alte dãþi pentru cei de dinaintea lui... Chiar ºi acum cînd scriu aici aceste lucruri mã rog
pentru sufletele tuturor chinuitorilor noºtri, care mãcar în clipa morþii îºi vor fi avut o adîncã
pãrere de rãu pentru cele ce le-au fãcut. Cãci mulþi au fãcut rãul din obligaþia serviciului
nefericit în care au ajuns pentru o pîine poate fãrã sã-ºi dea seama. Ori din convingerile
tendenþioase care li s-au infiltrat ºi pe care în neºtiinþa lor le-au urmat amãgiþi ºi siliþi tot aºa.
Iatã deci cã n-a fost în zadar toatã lupta mea ºi cu acest om de-a lungul celor
patrusprezece ani de cînd am cãlãtorit unul lîngã altul aceastã etapã din drumul atît de scurt
al vieþii de pe pãmînt. Într-adevãr iatã cã el a învãþat ceva - ºi i-a folosit. Dacã ºi alþii au
învãþat ºi ei ºi le-a folosit ºi lor, - atunci asta este tot ce meritã sã fie reþinut din toate. Ranele
s-au vindecat, usturimea s-a dus, suferinþele s-au uitat - viaþa a trecut - aºa cum a fost. Dar
bucuria iertãrii, acoperirea dragostei, blîndeþea uitãrii pentru tot ºi pentru toate, ne este ºi ne
va fi o mîngîiere veºnicã...
T-
De-a lungul experienþelor mele eu am învãþat acest mare adevãr ºi anume: cu oricare om
care vine în faþa mea... ori în faþa oricãrui om aº fi dus - eu sã-l privesc ºi sã-i vorbesc
conºtient de toatã greutatea importanþei veºnice a acestui moment. Nici o întîmplare nu este
întîmplãtoare. Dumnezeu îl aduce pe acest om la mine, ori mã duce pe mine la el, tocmai
pentru ca sã-i vorbesc despre sufletul sãu ºi despre Dumnezeul lui, cele douã singure valori
adevãrate ºi eterne... Poate cã data aceasta este ultima sau unica datã din viaþa mea ori din
a lui cînd ne mai vedem ºi cînd am ocazia sã-mi împlinesc datoria aceasta faþã de el.
ªi apoi ne vom mai întîlni - sigur! - numai o singurã datã în faþa Scaunului Judecãþii lui
Hristos. Sã pot privi atunci cu liniºte peste el în ochii lui Hristos. ªi cu liniºte pentru Hristos
în ochii lui. În faþa Domnului pentru cã i-am spus ce fusesem dator sã-i spun - ºi în faþa lui
pentru cã fãcusem ce puteam face pentru mîntuirea sa.
Odatã i-am mai spus ºi unui alt furios care venise sã-mi ia Biblia ºi sã mã insulte pentru
rîvna mea faþã de Dumnezeu!
- Domnule, dincolo de aceastã uniformã ai ºi d-ta un suflet cu care poate foarte curînd ai
sã mergi în faþa Acelui Dumnezeu pe care Îl înjuri ºi Îl batjocoreºti acum, ca sã dai socotealã
de toate acestea. Ce vei face atunci? Nu-L mai înjura!
ªi omul s-a domolit dintr-o datã, cãutînd încurcat dezvinovãþiri... cã el nu-i aºa de rãu.
Cã legea îl obligã, cã pîinea lui... I-am rãspuns liniºtit:
- Legea nu-l obligã pe nimeni sã fie fiarã, ci sã fie om. Dacã cel care aplicã legea este om,
el o aplicã omeneºte, iar dacã este fiarã o aplicã sãlbatic. Aºa cã nu legea este rea - ci omul
care o aplicã, fiindcã el o aplicã aºa cum este sufletul sãu. De aceea fiecare om trebuie sã
rãspundã odatã în faþa Judecãþii lui Dumnezeu de felul cum a judecat el însuºi, cînd a fost pus
în aceastã alternativã de a judeca pe altul... Nu va avea nici o dezvinovãþire acuzînd legea sau
regimul pentru sãlbãticia sa. Nu legea sau regimul l-a fãcut rãu. Ci diavolul l-a îndemnat sã
se facã rãu - ºi el s-a fãcut singur, fiindcã a vrut sã se facã aºa. Dacã n-ar fi vrut sã se facã
nu s-ar fi fãcut. Au fost destui ºi mai sînt chiar ºi în locuri ºi în funcþii de acestea, care sînt
ºi au rãmas totuºi oameni... Noi am cunoscut ºi de unii ºi de alþii - deºi erau toþi sub aceeaºi
lege...
T-
Acum, în acest 3 martie înlocuitorul maiorului venise la mine tot pe neaºteptate, însoþit
acum de un altul, unul nou, necunoscut.
Era un frig puternic atît înafarã cît ºi înãuntru în casã. Stãteam zgribulit ºi îmbrãcat,
acoperit cu toate þoalele pe care le aveam ºi tot în patul în care mã lãsaserã ultima datã.
- De ce stai în frigul ãsta fãrã foc? - mã întrebarã frecîndu-ºi mîinile miraþi amîndoi.
- N-am lemne!
- De ce n-ai?
- Pentru cã n-am pe ce sã cumpãr!
- Cum n-ai, nu-þi primeºti plata de la serviciu?
- Nu. Dacã n-am putut sã lucrez, mi-au cerut sã-mi dau demisia ºi mi-am dat-o! Nu am
nici un salar, nici pensie, nici mãcar un ajutor social... Stau aºa.
- Dar soþia?
- Ea are o pensie de la Colectivã de 140 de lei pe lunã.
- Trebuie sã ne dai iarãºi o declaraþie amãnunþitã în primul rînd despre activitatea pe care
ai depus-o în Oastea Domnului tot timpul trecut de cînd nu ne-am mai întîlnit ºi pînã azi:
unde ai fost, pe cine ai întîlnit, ce aþi vorbit, cine te-a mai vizitat - totul!
Al doilea: ce ai mai scris ºi ce cãrþi þi-au mai apãrut în strãinãtate dupã Osana.
Al treilea: ce mai fac dezidenþii din Oastea Domnului: Moldoveanu, Pop, Sergiu Grosu
ºi ceilalþi.
Al patrulea: relaþiile ºi corespondenþa cu strãinãtatea.
Al cincilea: ce planuri mai ai pentru viitor, drumuri, vizite, etc. Pe urmã mai vedem noi.
Dar repede ºi amãnunþit.
Am scris ºi de data asta un rãspuns la toate aceste întrebãri care îmi mai fuseserã puse de
sute de ori pînã acum... Cît mai pe scurt ºi cît mai în aºa fel încît nimeni în afarã de mine sã
nu mai fie implicat direct ºi sã aibã de suferit ceva din asta, cum nu avuseserã nici în trecut.
Apoi le-am predat declaraþia.
În tot timpul cît eu scriam, ei amîndoi îmi cotrobãiau iarãºi peste tot ca de obicei. Au
mers în mica mea cãmãruþã de alãturi sã vadã ce bogãþii am strîns acolo. Au gãsit douã
borcane cu murãturi ºi unul cu marmeladã. Atîta aveam. Dar deschizînd uºiþa îngustã ºi
împingînd-o prea tare, cum erau ei greoi ºi neobiºnuiþi cu de astea, uºiþa slabã s-a rupt iar
pragul putred s-a sfãrîmat sub picioarele lor.
S-au dus apoi iarãºi în cãmãruþa Domnului sã vadã ce-i ºi acolo ºi sã-l introducã pe cel
nou peste tot. Au mers singuri. Au luat ºi de acolo ce au gãsit, doar niºte cãrþi. Nu mai era
ce fusese atunci cînd cu perdeaua pe care o crezuserã perete. Acum era numai peretele gol
fãrã perdea. Apoi venind, cel nou, mã întrebã:
- ªtii ce vorbesc despre d-ta fraþii dumitale?... cutare ºi cutare, ºi îmi spuse numele foarte
cunoscute ale alor doi fraþi foarte cunoscuþi.
- ªtiu domnule, - i-am rãspuns eu cu amãrãciune - dar acum nu mã mai intereseazã nimic.
Dv. care vã interesaþi atît de mult de cinstea mea, de avuþia mea ºi de viaþa mea, care m-aþi
cercetat ºi mã cunoaºteþi mai bine chi ar º i de cum m ã cunosc eu însumi, aveþi toate
posibilitãþile sã verificaþi ce este adevãrat ºi ce nu din tot ce se spune... ªtiu cã se spune
despre mine cã am strîns nu ºtiu ce mari avuþii ºi sume de bani din scrierile mele, poftiþi ºi
uitaþi-vã! Vedeþi ce avuþii am ºi în ce condiþii trãiesc.
Eu scriu de peste 50 de ani domnule... Am tipãrit cãrþi, calendare, reviste poate în
milioane de exemplare ºi acestea s-au vîndut atît în þarã cît ºi în strãinãtate în multe þãri. Aº
fi putut sã-mi fac avuþii numai din drepturile legale de autor dupã muncã mea cinstitã ºi n-ar
fi de mirare sã am cele mai confortabile condiþii, - dacã asta aº fi urmãrit. Dar, dupã 50 de
ani de muncã ºi de sacrificii, priviþi în ce condiþii materiale trãiesc, acum la bãtrîneþe ºi boalã
atît eu cît ºi soþia mea... Stau într-un ºopru în loc de casã, cu un cearºaf în loc de uºã acum
în plinã iarnã, cu soba rece ºi cu cãmara goalã. Fãrã salar, fãrã pensie, fãrã nici un fel de
ajutor decît de la Dumnezeu. Ca sã vedeþi cîtã dreptate au cei pe care i-aþi numit ºi cele de
care mã învinuiesc ei ºi poate mulþi alþii. N-am spus asta ºi nu m-am plîns pentru toate
acestea nimãnui cã nu vreau sã fac paradã de sãrãcie ºi plîngeri de nedreptate nimãnui. Nu
v-aº fi spus-o nici dv. acum dacã nu m-aº vedea silit sã vã explic adevãrul stãrii mele ºi al
afirmaþiilor celor ce mã clevetesc, ºtiu ºi la dv., cu tot felul de vorbe rele. Ca sã nu mã mai
lãsaþi în pace nici acum dupã zeci de ani de zile, bãtrîn ºi bolnav, nici sã trãiesc ºi nici sã mor
în pace...
Cei doi, mai ruºinaþi ei decît mine de sãrãcia mea, fãcurã un gest de dezgust cu faþa ºi cu
mîna ca ºi cum ar fi zis:
- Pîrîtori mincinoºi ºi murdari... Apoi poate izgoniþi ºi de frigul din casã îºi fãcurã semn
de plecare:
- Hai sã mergem!
ªi au ieºit...
T-
Iatã - mi-am zis apoi singur - cît de mare rãu pot face în Lucrarea Domnului clevetitorii
ºi pîrîºii din gelozie ºi invidie. Cît de scîrbiþi de faptele acestora sînt chiar ºi aceºti oameni
lumeºti - care pînã la urmã ar fi puºi sã-þi facã rãu, - dar care cerceteazã totuºi întîi ºi în
cazuri de acestea se conving singuri de nemernicia celor care dau asemenea informaþii
rãuvoitoare numai cu gîndul de a se rãzbuna ori de a-ºi potoli ura lor vinovatã faþã de fraþii
lor. Cu atît mai mult cu cît pîrîºii se pretind ºi credincioºi, iar cei pîrîþi de ei sînt chiar dintre
cei mai apropiaþi fraþi ºi cunoscuþi ai lor.
O, cît de adevãratã ºi de tristã este înºtiinþarea Domnului: veþi fi daþi în mîinile lor chiar
de unii dintre fraþii ºi cei mai apropiaþi ai voºtri. Vai de acela însã prin care vine prilejul de
poticnire... Da Doamne, într-adevãr...
Nu ºtiu metodele acestora, cãci pentru a vîrî îndoiala ºi neîncrederea printre fraþi, spuneau
uneori lucruri rele unora pe care le-ar fi spus alþii despre ei. ªi celorlalþi la fel le spuneau
despre aceºtia... ªi nu aº fi crezut nici ce-mi spusese el despre cei doi fraþi, dacã nu aº fi aflat
asta chiar cu douã zile înainte în timp ce vorbeam cu un al treilea frate care mi-a spus cu
durere ce i-au zis lui aceºtia - ceea ce-mi spusese mie securistul acum. Încã fratele îmi
dezvãluia cã unul dintre aceºti fraþi l-a ºi avertizat: - Sã vezi ce-o sã i se întîmple lui Dorz
numai, peste cîteva zile... ªi într-adevãr iatã cum s-a ºi întîmplat.
T-
O, voi cei care vreþi sã mã ascultaþi, cutremuraþi-vã ºi feriþi-vã cu groazã de orice pãcat.
Dar mai ales feriþi-vã sã nu faceþi acest mare ºi veºnic pãcat al vînzãrii de fraþi. Nu lãsaþi sã
vã încolþeascã nici în mintea ºi nici în inima voastrã nici cel mai mic gînd de gelozie ori
pizmã împotriva nimãnui ºi pentru nimic. Cãci nu-i pãcat mai greu ºi mai de neiertat ca acela
de a urî ºi de a pîrî pe fraþi. Spune Cuvîntul Sfînt al lui Dumnezeu cã un astfel de om care
pãcãtuieºte împotriva dragostei de fraþi, chiar dacã ºi-ar da apoi trupul sãu sã fie ars de viu,
nu-i va mai folosi la nimic, ci va fi osîndit pe veci fãrã nici o cruþare ( 1 C o r . 1 3 , 1 - 7 ) .
Iar Sfinþii Pãrinþi tot aºa au spus: “Nici sîngele martiriului nu spalã de peste cineva pãcatul
vînzãrii de fraþi”.
Domnul nostru Isus Hristos, Marele ºi Milostivul Judecãtor sã Se îndure ºi sã aibã milã
de toate acele suflete nenorocite care s-au ºi lãsat otrãvite de satana cu acest pãcat de moarte.
Doamne Duhule Sfinte, trezeºte-le acestora mintea ºi zdrobeºte-le inima cu o pocãinþã
amarã ºi cu lacrimi fierbinþi pentru ceea ce fac, - pînã încã nu s-au prãbuºit pe veci în
flãcãrile iadului - mai roºii ca scrisul pixului lor ºi mai negre ca întunericul din sufletele lor.
T-
Totuºi ºi în vara acestui an Dumnezeu ne-a binecuvîntat din plin cu o mare mulþime de
nunþi frãþeºti în toatã þara. Precum ºi cu un timp oarecum mai liniºtit din partea stãpînirii
lumeºti. Astfel cã am avut cîteva bune prilejuri de întîlnire cu mulþi fraþi. ªi de lucru mai
apropiat cu tinerii care aveau de la Dumnezeu darul poeziei ºi al compunerii de melodii
frumoase pentru cîntãrile noastre.
Întîlnirile acestea cu tinerele talente erau atît de necesare ºi atît de fericite pentru noi toþi.
Pentru cã în felul acesta se apropiau sufletele, se conturau datoriile, se limpezea orientarea,
se zidea colaborarea sfîntã în Hristos. Se stimulau ºi se perfecþionau tinerele talente care vor
lucra ºi trebuiesc ajutate sã lucreze tot mai frumos pentru Domnul ºi pentru scopurile Lui.
Dar totdeauna cînd mai înceteazã necazurile dinafarã, încep sã creascã cele dinãuntru, cãci
satana nu doarme niciodatã. Iar acum avem nevoia cea mai mare de veghere ºi armonie, cãci
adunãrile Domnului cresc, iar nevoia de lucrãtori este din ce în ce mai mare. O mare mulþime
de suflete noi - ºi mai ales tinere - vin ºi se adaugã la poporul lui Dumnezeu. Îþi creºte inima
cît o pîine mare ºi rumenã în cuptor cînd vezi sutele ºi miile de suflete venind ºi ascultînd
cu nesaþ Cuvîntul Domnului, ori cîntîndu-I cîntãrile Lui cu ochii scãldaþi în lacrimi ºi cu
feþele scãldate în luminã.
Doamne ºi Dumnezeul nostru, cum sã Te slãvim noi pe Tine în chip mai strãlucit, cãci
sîntem nebuni de bucurie cînd vedem cum creºte numãrul ºi dragostea copiilor Tãi în poporul
nostru - ºi cum chiar în faþa potrivnicilor noºtri ne ungi capul cu atîta untdelemn ºi ne umpli
paharul de dã peste el!...
T-
Încã din primãvara anului 1981 cînd au fost în þarã raþionalizate principalele alimente,
cum sînt pîinea, carnea, zahãrul, uleiul, untul - Duhul Domnului ne-a pus în inimã gîndul cum
sã procedãm în viitor, mai ales la nunþile noastre sã rezolvãm problema hranei trupeºti,
problema celor douã mese care trebuiau gãtite pentru nuntaºi. Cea de sîmbãtã noaptea dupã
ce se termina prima parte a programului duhovnicesc. ªi cea de duminicã dupã venirea de la
slujba ºi cununia mirilor de la bisericã. Cãci nunþile noastre se desfãºurau acum cam dupã
programul urmãtor:
Toþi nuntaºii au grijã sã fie prezenþi la cortul nunþii de sîmbãtã seara. Corturile construite
din timp cu munca frãþeascã sînt largi ºi spaþioase de cîte 3-400 de metri pãtraþi ºi chiar mai
mari, acoperite cu prelate ºi prevãzute cu bãnci ºi mese din scînduri pe toatã lungimea
cortului. O scîndurã de bancã ºi una de masã. Ca sã se poatã ºi asculta ºi lua masa fãrã prea
multã miºcare. Totul este pregãtit în aºa fel încît sã încapã cam cîte sute ori mii de nuntaºi
se crede cã vor veni. În mijlocul cortului se aºeazã un loc mai înalt pentru masa la care vor
sta mirii ºi cei din anturajul lor. Jur-împrejurul pereþilor cortului sînt aºezate covoare ori
pãturi lucrate frumos, atît pentru adãpost cît ºi pentru decorul modest dar frumos al locului
de sãrbãtoare. La spatele mesei mirilor, ca ºi peste tot în cort sînt atîrnate icoane, tablouri
biblice ºi versete sfinte. La intrarea nunþii ºi în mijloc, cu litere mari stã totdeauna salutul
nostru scump ºi sfînt: Slãvit sã fie Domnul.
Prima parte a programului începe dupã cum am amintit de sîmbãtã seara cel mai tîrziu la
ora 8 pe orice anotimp, în felul dupã cum încep de fapt toate adunãrile noastre.
Se rosteºte cu glas rar, tare ºi profund miºcat rugãciunea ºi invocarea Duhului Sfînt
“Împãrate Ceresc”. Apoi se cîntã cu toþii Sfinte Dumnezeule (de trei ori) dupã felul cum se
cîntã la sfintele noastre slujbe bisericeºti. Apoi se rosteºte iarãºi cu aceeaºi voce Tatãl nostru,
care se continuã cu rugãciunea liberã de laudã ºi cerere pentru prezenþa ºi binecuvîntarea lui
Dumnezeu peste miri, peste nuntaºi, peste Cuvîntul mãrturisit, peste toþi ºi peste toate.
Urmeazã apoi o cîntare de rugãciune ori de mulþumire, dupã care se aºeazã cu toþii începînd
vorbirile, cîntãrile ºi toate cele pregãtite pentru desfãtarea sufleteascã. Toþi care se ridicã la
cuvînt ori pentru recitãri încep de fiecare datã fãcîndu-ºi cu respect ºi evlavie semnul Crucii.
Se aleg totdeauna vorbitorii cei mai buni, poeziile cele mai frumoase, cîntãrile cele mai
cunoscute pentru a putea cînta cu toþii... Lîngã masa mirilor, se aºeazã de obicei cîntãreþii din
instrumente ºi din voce care susþin cu înflãcãrare atmosfera de bucurie ºi de înãlþare
sufleteascã, înconjuraþi de mulþimea tinerilor fraþi ºi surori care ridicã cu cîntãrile lor în slavã
toate sufletele. De obicei se monteazã acolo o staþie de amplificare - ºi totul se aude pînã în
depãrtãri.
În jurul orei unu din noapte se face încheierea primei pãrþi a petrecerii duhovniceºti cu
o fierbinte rugãciune de mulþumire.
Urmeazã o pauzã cam de douã ore pentru o masã simplã - de obicei un singur fel de
mîncare scãzutã, dupã care cei mai obosiþi ºi mai slabi merg la culcare pentru o odihnã de 3-4
ore pînã dimineaþa pe la ora 7-8 cînd începe partea a doua a sãrbãtorii. Dar cei mai mulþi fraþi
fiind tineri ºi rezistenþi, nu se duc nicãieri ci rãmîn mai departe în cort unde se continuã
petrecerea numai cu cîntãri, poezii, scurte scenete, piese religioase ori diafilme biblice, - pînã
la adunarea tuturor din nou ºi la începerea programului duminical.
Acest program format tot ca ºi cel de sîmbãtã seara se continuã pînã la ora zece cînd se face
rugãciunea de mulþumire pentru plecarea la bisericã.
Dupã rugãciunea naºului ºi a naºei, urmeazã întîi rugãciunea mirelui, apoi a miresei, care
mulþumesc întîi Domnului pentru bucuria lor de astãzi, apoi pãrinþilor lor trupeºti ºi sufleteºti
precum ºi cererea binecuvîntãrii lui Dumnezeu peste taina nunþii lor ºi pentru toatã viaþa lor
de aici ºi din veºnicie.
În timpul unei cîntãri mirii ºi naºii împreunã cu însoþitorii lor se încoloneazã pentru
plecarea la cununie. Toatã nunta ori cea mai mare parte - îndeosebi tineretul - se încoloneazã
frumos în frunte cu cîntãreþii din instrumente în urma mirilor - ºi merg aºa în ordine ºi cîntînd
cele mai frumoase cîntãri pînã cînd intrã în bisericã. Acolo se ascultã Sf. Liturghie pînã la
sfîrºit, dupã care începe slujba cununiei, încheiatã iarãºi cu o cîntare frãþeascã, îndeosebi
cîntarea:
În slujba Ta Isuse
În slujba Ta Isuse, de tineri am pornit
îndreaptã-ne Tu paºii pe drumul Tãu slãvit
cu-a Ta putere umple Cuvîntul ce-L purtãm
luminã ºi iubire mereu sã semãnãm.
Sã spunem tuturora de harul Tãu bogat

sã vinã toþi sã afle iertarea de pãcat
sã ducem pîn-la moarte mãrturisirea Ta
în slujba mîntuirii învredniciþi de ea.
Cu-o dragoste fierbinte ºi-un suflet fericit

sã-Þi dãruim Isuse tot ce ne-ai dãruit
ca la sfîrºitul luptei mãreþ încununat
sã moºtenim rãsplata spre care-am alergat...
T-
Dupã aceea din bisericã se întorc din nou la locul nunþii unde se întîlnesc cu cei care fie
cã n-au mers la bisericã rãmînînd pentru continuarea petrecerii în cort, fie cã au mai venit
între timp.
La intrarea în cort ºi la aºezarea lor din nou în jurul mesei pentru un alt scurt program mai
ales de cîntare ºi mulþumire, toatã nunta în picioare, în modul cel mai solemn ºi într-un singur
glas cîntã cîntarea de sãrbãtoare ºi binecuvîntare a mirilor:
Mireasã ºi mire
Mireasã ºi mire fiþi bine veniþi
Hristos sã vã binecuvînte
noi nunta întreagã cîntînd fericiþi
cu drag vã ieºim înainte
Bine-aþi venit, bine-aþi venit

mireasã iubitã ºi mire iubit
de Domnul Iubirii, de nunta de fraþi
fiþi binecuvîntaþi, fiþi binecuvîntaþi.
Mireasã ºi mire plãcuþi ºi curaþi

azi harul ceresc vã-nveºmîntã
voi taina divinã acum ne-arãtaþi
Hristos ºi Biserica-I Sfîntã.
Cum Domnul iubeºte Biserica Lui

L-ascultã cu-o dragoste-aleasã
aºa tu mireasã la soþ sã-þi supui
voinþa mereu credincioasã.
Cum Domnul iubeºte Biserica Sa

ºi-alãturi ªi-o þine-n vecie
tu mire iubeºte-þi mireasa cãci ea
de Domnul þi-e datã soþie.
Iubirea eternã vã þinã legaþi

în cea mai curatã unire
prin oriºice lupte alãturi sã staþi
statornici în crez ºi-n iubire.
Acum o cununã v-aºeazã Hristos

ºi-o tainã cereascã vã leagã
aºa sã rãmîneþi pe-un drum luminos
cu Domnul viaþa întreagã.
Alãturi la bine ºi-alãturi la greu

sã duceþi lucrarea-mpreunã
aici o chemare vã dã Dumnezeu
ºi-n ceruri o sfîntã cununã...
T-
Dupã cîntarea aceasta se face o rugãciune puternicã de mulþumire ºi încã o datã o

stãruitoare cerere de binecuvîntare peste cei doi miri asupra cãrora Tatãl Ceresc ªi-a dat
binecuvîntarea iar biserica ºi comunitatea frãþeascã le-a însoþit taina nunþii cu dragoste ºi
rugãciune.
Apoi se aºeazã masa pentru cei care nu se grãbesc sã plece, pentru cã unii pleacã avînd
drum mai lung de fãcut.
În unele locuri, unde partea cea mai mare a nuntaºilor trebuie sã plece, nunta se încheie
aici. În alte locuri unde partea cea mai mare sînt din loc ori din apropiere, nunta începe din
nou cu alt program pînã seara...
Cînd petrecem la acest fel de nunþi ni se pare cã trãim într-o altã lume, undeva în zone
cereºti de vis ºi nu aici în lumea în care sîntem în realitate. Ce transformare ca de la cer la
pãmînt a fãcut Oastea Domnului ºi în felul cum se þineau nunþile înainte - ºi cum se þin acum.
Ca ºi în celelalte evenimente religioase din viaþa creºtinului: botezul, aniversarea ºi chiar
privegherile ºi parastasul, dar mai ales nunta era împreunatã ºi întinatã cu tot felul de beþii,
de jocuri, de obiceiuri ºi murdãrii pãgîneºti ºi destrãbãlate. Era o grozãvie numai sã vezi ºi
sã auzi ce se petrece pe la astfel de nunþi nu numai pînã la bisericã ori dupã ea ci înãuntrul
bisericii...
Iar acum iatã ce transformare cereascã s-a petrecut ºi aici. Nici un fel de bãuturi alcoolice,
nici un fel de petreceri ºi cuvinte desfrînate. Nici o nemulþumire sau ceartã. Totul de la
început ºi pînã la sfîrºit se desfãºoarã în cea mai fericitã ºi dulce pãrtãºie, în cea mai sfîntã
atmosferã, în cea mai binecuvîntatã ordine.
Nefãcîndu-se risipã de bani pentru bãuturi, distracþii ºi muzicã lumeascã, - nu se fac nici
cheltuieli ºi datorii decît pentru puþina mîncare, cu care toþi se mulþumesc oricum ar fi, cãci
nu pentru hrana aceasta trupeascã vin ei, - ci pentru hrana cealaltã, pentru cea sufleteascã.
Dacã aceasta este din belºug, nimeni nu întreabã sau cîrteºte de cealaltã. Ba unii fraþi ºi surori
considerã cã este mult mai folositor pentru ei sã se lipseascã de tot de grija lumeascã, pentru
a nu-ºi tulbura cu nimic atenþia ºi preocuparea de cealaltã. Mîncare ºi somn mai aflu eu ºi
acasã - zicea un frate - dar desfãtãri sufleteºti ca acestea sînt atît de rare. De ce sã le las pe
astea veºnice ºi sã mã ocup de cele trecãtoare? A rãbdat destul sufletul pentru trup, acum mai
rabdã puþin ºi trupul pentru suflet....
Frumoasã este ºi mãrturia datã de toatã coloana ºi cîntãrile minunate - atît la mergerea
nuntaºilor la bisericã pentru cununie, cît ºi la întoarcerea lor înapoi. În unele locuri nu ni s-a
dat voie sã cîntãm cu vocea, dar au cîntat instrumentele. ªi nu ni s-a dat voie sã vorbim la
bisericã, dar a vorbit tot timpul purtarea ordonatã ºi cuviincioasã a fraþilor ºi surorilor noastre
uimind pe toþi cei care nu mai vãzuserã niciodatã astfel de nunþi, decît din cele destrãbãlate
ºi nebuneºti care nu seamãnã a nimic creºtinesc ºi nici mãcar omenesc.
Domnul sã fie slãvit ºi pentru aceastã uriaºã schimbare petrecutã în viaþa poporului nostru
prin pãrintele Iosif Trifa ºi prin Oastea Domnului. Astfel de nunþi se petrec acum în numãr
tot mai mare pe toatã suprafaþa þãrii noastre influenþînd în bine ºi pe ale celorlalþi... Chiar ºi
pe ale celor din alte culte care în unele cazuri aproape cã nu se deosebeau de cele lumeºti.
Fiind ºi la acestea aproape numai glume, bancuri ºi povestiri cu înþeles îndoielnic, - ºi
aproape întotdeauna ºi bãuturi alcoolice... lucru care la nunþile noastre ostãºeºti nici nu se
poate pomeni.
Strîngerea darurilor pentru miri se face foarte discret ºi departe de orice publicitate
zgomotoasã, cu scopul urît ºi lacom a stoarcerii de cît mai mulþi bani. La ieºirea din cort ori
în clipa plecãrii se aºeazã un coº acoperit cu un ºtergar. În acest coº, la ieºire fiecare pune
cu mîna sa în tãcere ºi în ascuns atîta cît este puterea sa ºi cît a hotãrît în inimã sã dea pentru
cinstirea ºi ajutorarea mirilor ºi a familiei care se întemeiazã acum.
Cei care au dorinþa sã dea mai la vedere, ori sã le dea obiecte de bucãtãrie ºi altceva, le oferã
tot atunci pe masã ori sub masã. Înaintea mirilor care aºteaptã acolo pînã ce se încheie nunta
ºi pleacã toþi nuntaºii. Totul încheindu-se cu cîntarea “Cuvine-se cu adevãrat...” ºi “Fie
Numele Domnului binecuvîntat de acum ºi pînã-n veac...”
T-
Cam asta este, în mare, - felul în care se desfãºoarã nunþile noastre. La aceste nunþi se
obiºnuieºte sã ia parte tot mai mulþi fraþi - fiindcã de obicei nu se fac invitaþii speciale. Cînd
se aflã despre o nuntã undeva merg cu toþii, fãrã sã aºtepte nimenea invitaþie, ori sã se
îngrijoreze cã nu a fost invitat. Toþi care vin sînt primiþi cu o mare bucurie ºi ospãtaþi fãrã
nici o alegere. Stã fiecare unde gãseºte loc - ºi mãnîncã ce i se aduce înainte. Nunta fiind o
ocazie oficialã vin toþi, cãci la celelalte ocazii, neavînd autorizaþie sau încuviinþare legalã
sîntem totdeauna ameninþaþi de împrãºtiere, de amendã, ori chiar ºi de altceva mai rãu.
T-
Se înþelege deci cã pentru un atît de mare numãr de nuntaºi este nevoie ºi de o cheltuialã
destul de mare cu pregãtirea celor douã mese, chiar foarte simple, ca ºi de cele necesare:
veselã, spaþiu, materiale, bãtaie de cap. Dar pînã la urmã cu ceea ce se adunã totdeauna se
acopãr aceste cheltuieli ºi încã ºi mai rãmîne... Aºa cã niciodatã nu se ivesc nemulþumiri
pentru problemele astea.
Mai înainte însã se fãcea în unele locuri ºi abuz... mai ales acolo unde cei cu nunta nu
erau oameni destul de duhovniceºti. Din pricina unor porniri lãudãroase, ori pentru mofturile
unor rudenii, se fãcea uneori risipã de cîte 3-4 feluri de mîncare ºi alte pretenþii lumeºti... Dar
totdeauna unde s-a fãcut aºa au rãmas în urmã multe nemulþumiri. Ori mîncare aruncatã, ori
cheltuieli neacoperite, ori alte multe întîmplãri neplãcute ºi feþe nemulþumite... Astfel
încet-încet lucrurile au revenit la fãgaºul cel bun, la felul cel modest, la întîietatea celor
duhovniceºti - ºi nemulþumirile au cam dispãrut...
Desigur vor mai putea fi ispitiþi ºi în viitor unii care fie dintr-o slãbiciune fie din alta sã
se lase iarãºi amãgiþi de gînduri fireºti spre a da mai multã întîietate pentru “partea Martei”
cum se zicea mai înainte, decît pentru “partea Mariei” la nunþile noastre frãþeºti. Aceºtia n-au
învãþat nimic din pãþania celor care au mai fãcut aºa - ºi s-au ars rãu de tot... ºi vor face ºi
ei la fel... Dar toþi cei care vor face la fel, vor pãþi ºi în viitor tot la fel, fiindcã nu poþi face
rãul ca sã iasã binele din el. Nu poþi face ºi voia lumii ºi voia lui Dumnezeu. Mai bine numai
voia lui Dumnezeu. ªi dacã se supãrã lumea, sã se supere. Cãci ºi aºa pe voia ºi placul lumii
nu poþi sã faci niciodatã. Mai bine nici sã nu vrei de la început ºi întru nimic decît voia lui
Dumnezeu ºi plãcerea celor ce-L iubesc pe El...
T-
Revelioanele noastre, nopþile Domnului, de Anul Nou ori de sãrbãtorile cele mari, sînt
pentru noi iarãºi alte prilejuri fericite de o petrecere împreunã cu Domnul ºi cu fraþii. Pe la
începuturile Oastei ºi în primii ei ani, aceste nopþi ale Domnului se þineau de multe ori pe an
ºi de seara pînã dimineaþa în Cuvîntul Domnului, în cîntãri, rugãciuni ºi alte forme de
petrecere duhovniceascã. Cu aceste îndeletniciri sfinte treceam dintr-o sãrbãtoare în alta,
dintr-un an în altul, cu un bilanþ ºi cu un legãmînt împlinit frumos ºi fericit. Cu o mulþumire
pentru trecut ºi cu o promisiune pentru viitor...
Ce mare deosebire ºi schimbare a fãcut acum Oastea Domnului ºi în privinþa acestora!

T-
Dupã revelionul noului an 1982 n-am mai putut pleca de acasã nicãieri pînã în 12
februarie la Sibiu pentru adunarea de reculegere ºi rugãciune de la mormîntul pãrintelui
Iosif, - adunare care se þine dupã cum se ºtie totdeauna aici în amintirea zilei cînd el a trecut
la Domnul. Se împlineau 44 de ani din 12 februarie 1938.
În acest an de ziua asta era la Sibiu o zãpadã mare ºi un ger puternic. Cu toate acestea
ne-am aflat la mormînt foarte mulþi fraþi ºi surori veniþi aici din toate pãrþile þãrii. S-au rostit
aici de lîngã crucea neuitatã a mormîntului acestuia nemuritor, înlãcrimate rugãciuni de
mulþumire cãtre Dumnezeu pentru el, din partea tuturor celor prezenþi. ªi fierbinþi înnoiri de
legãminte pînã la moarte pe calea Domnului ºi în Lucrarea Oastei Lui, dupã pilda marelui
nostru pãrinte ºi înaintaº.
T-
Cu ocazia acelei adunãri, cineva din Sibiu mi-a spus cã la fr. Roºianu Vasile îmi sînt
aduse niºte cãrþi religioase. ªi sã merg acolo sã le ridic. M-am bucurat nespus de mult de
vestea aceasta pentru cã este atît de mare nevoie de aceastã hranã sufleteascã. Dar din cauza
frigului mare ºi a lipsei de mijloace cu care sã le pot duce, am amînat în ziua aceea ridicarea
cãrþilor mele, pentru o altã ocazie! Tot ce s-a putut face atunci, în afarã de cele mãrturisite
aici - fac parte din acele adevãruri cãrora nu le-a venit încã vremea sã fie spuse. Dar în ultima
sîmbãtã din acel februarie trebuind sã merg la Cluj pentru boala mea, am gãzduit la familia
fraþilor Sandu ºi Augustin Pop. Aceºti doi fraþi din Cluj tocmai îºi cumpãraserã o maºinã
personalã pe care îmi spuneau cã doresc sã o punã ºi în slujba Domnului. Cã dacã este cumva
nevoie de un drum pentru Domnul ºi Lucrarea Lui sã le spun, cãci ei doresc din toatã inima
sã-l facã.
M-am bucurat mult de aceastã promisiune a lor ºi le-am spus de Sibiu. I-am rugat sã vinã
pînã acolo, sã-mi ia cãrþile ºi sã le aducã pînã la ei acasã, de unde urma ca mai tîrziu, dupã
venirea mea de la tratamentul medical sã le duc acasã.
Am convenit astfel ca pe ziua de 6 martie sã ne întîlnim în Sibiu la mormîntul pãrintelui
Iosif. De acolo ei vor lua cãrþile ºi vor pleca spre Cluj, iar eu cu fr. Ghiþã, cumnatul lor care
va veni ºi el cu maºina lui tot atunci, mã va lua cu el spre Braºov pentru tratament la
Covasna.
Numai cã nu ºtiu cine ºi cum a aflat despre înþelegerea noastrã ºi ne-a urmãrit încã de la
întîlnirea din cimitir. Aºa cã dupã ce am luat cãrþile de la fr. Roºianu, ei au plecat spre Cluj
iar noi spre Braºov.
La trecerea prin Alba Iulia, pe strada Horea nr. 10, unde locuia fr. Lucian Rus ºi la care
ei au intrat pentru cîteva minute ca sã o vadã pe sora Victoria care era bolnavã, - miliþia care
îi urmãrise i-a oprit ºi i-a controlat. Li s-au luat cãrþile aflate ºi ei au fost duºi la miliþia
oraºului unde au fost anchetaþi aspru ºi li s-au luat declaraþii. Tot atunci i s-a fãcut o severã
percheziþie fr. Lucian ºi i s-au luat cele cîteva cãrþi cele vechi religioase pe care le avea,
precum ºi o maºinã de scris veche la care bãiatul lui Ovidiu de 16 ani învãþa sã scrie niºte
poezii pe care i le dasem eu.
La anchetã fraþii de la Cluj au declarat cum le spusesem eu cã dacã vor fi întrebaþi sã
spunã cã pachetele cu cãrþi erau ale mele ºi cã eu i-am rugat doar atît: sã mi le ducã pînã
acasã la ei de unde urma ca sã le iau eu mai tîrziu sã le duc la mine... E adevãrat cã fr. Sandu
încercase sã mã apere - dar a fost constrîns sã declare cum au vrut ei. A doua zi miliþia din
Alba Iulia i-a dus pe fraþi la Sibiu unde a urmat altã anchetã cu percheziþie ºi la fr. Roºianu
cãruia i-au aflat ºi lui cîteva cãrþi, arestîndu-l ºi anchetîndu-l ºi pe el.
Încã în aceeaºi noapte îi fãcuse percheziþie ºi fr. Ghiþã ºi Marta din Braºov, cel cu care
venisem eu de la Sibiu ºi la care lãsasem un pachet cu Osana ºi cu Biblii, pentru a le lua
ulterior. I-au fost confiscate cãrþile aflate în casã ºi ale lui ºi ale mele. Dimineaþa el a venit
repede pînã la mine la staþiune ºi mi-a spus tot ce se întîmplase.
Îndatã dupã aceste întîmplãri am fost cãutat la telefonul staþiunii de cãtre cineva de la
miliþia din Covasna ºi care mi-a pus foarte aspru în vedere ca imediat ce mi se terminã
tratamentul, sã mã prezint la miliþia municipiului Alba Iulia unde sînt obligat sã dau niºte
relaþii.
Am stat la Covasna pînã la terminarea tratamentului ºi numai dupã 2 sãptãmîni m-am dus.
În timpul acesta am terminat lucrul la Vol. 10 de Cîntãri Nemuritoare. Presimþeam puternic
cã trebuie sã mã grãbesc pentru a nu-mi rãmîne lucrul neterminat, dacã se întîmplã ceva cu
mine. Anul trecut tot aici profitînd de cele cîteva zile liniºtite am terminat al treilea caiet de
proverbe versificate Cãrãrile Înþelepciunii. Ce mult regret cã prea multe din lucrãrile mele
a trebuit sã le fac prea în grabã mare cînd dintr-un motiv cînd din altul, sub presiunea
timpului ori a ameninþãrilor, adesea fãrã a mai putea sã le revãd a doua oarã. Ce uºor se
observã aceastã grabã pãgubitoare asupra calitãþii lor. Îmi cer din toatã inima ºi cu durere
iertare întîi Domnului meu ºi semenilor mei pentru aceasta. ªi apoi lucrului meu însuºi pe
care l-am trimis aºa în cer ºi în lume. ªi care nu poate mãrturisi despre mine aºa frumos cum
aº fi dorit ºi cum ar fi trebuit sã poatã.
T-
Pe ziua de 30 martie seara eram la Alba Iulia, pregãtit ca a doua zi la ora 8 sã fiu la
miliþia oraºului pentru cercetãrile la care eram chemat. Am rãmas peste noapte la casa fr.
Lucian Rus, unde am aflat despre tot ce se întîmplase la confiscarea cãrþilor noastre ºi la
percheziþia din casa lui. Fraþii care participaserã la confiscarea cãrþilor povesteau cum în
prezenþa lor, atît cei ce luaserã cãrþile cît ºi alþii luau din cãrþi umplîndu-ºi buzunarele ori
genþile, ori ascunzînd-le pe sub haine pentru a le lua acasã. Am mulþumit sincer Domnului
pentru cã mãcar în felul acesta El le dã ºi acestor oameni prilejul ca sã afle Cuvîntul Sãu
mîntuitor. Cine ºtie cîþi dintre ei, ca ºi maiorul care mã îmbrãþiºase înainte de moartea sa vor
fi ºi ei binecuvîntaþi de Dumnezeu cu pocãinþã ºi iertare prin citirea acestor cãrþi. Slãvit sã
fie Domnul, dacã ºi acest necaz al nostru va fi spre osînda veºnicã a unora dintre cei ce ne-au
vîndut ori ne-au pedepsit nevinovaþi, - sã facã El ca sã fie ºi spre mîntuirea veºnicã a acelora
care folosindu-se tot de acest necaz al nostru, vor alege prin pocãinþã iertarea Acelui Hristos,
pentru Numele Cãruia eram noi daþi acum ºi în mîinile lor. Dacã ploaia ºi zãpada care cad pe
pãmînt ºi nu se întorc înapoi pînã ce îl fac sã rodeascã, nici sfintele cuvinte ale cãrþilor
noastre - ajunse la ei, sã nu rãmînã fãrã rost.
T-
Astfel în dimineaþa zilei de 31 martie la ora 8 eram iarãºi cu Domnul meu Isus Hristos,
prezent la miliþia oraºului Alba Iulia, spunînd ofiþerului de serviciu cine sînt ºi pentru ce am
venit.
Îndatã am fost chemat la un civil mai în vîrstã cu o înfãþiºare mai inteligentã ºi cu o
atitudine de pisicã blîndã. De altfel feþele acestea inteligente ºtiu sã aibã o astfel de atitudine
chiar ºi atunci cînd îþi pregãtesc cea mai nemiloasã cursã. Aºa cum vãd cã ni se pregãteºte
nouã acum. Mi-a spus cã este colonel ºi cã el se ocupã de problema noastrã.
Au urmat trei zile lungi de anchete ºi cercetãri - ca pentru cine ºtie ce crimã de uneltire
primejdioasã împotriva þãrii. Faþa la început pãrînd blîndã ºi binevoitoare ºtia sã se
transforme uneori în toate nuanþele asprimii ºi ameninþãrii. Mai ales în prima zi. Mai tîrziu
am aflat cã ºi faþã de ceilalþi fraþi ºtiuse sã fie ºi mult mai dur.
Dupã ce a obþinut ceea ce voia, adicã recunoaºterea mea liniºtitã cã toate cãrþile îmi
aparþin mie, cã eu le-am scris ºi le-am tipãrit, - a doua zi m-a dat în primire pentru cîteva
ceasuri la un ofiþer tînãr care doar trebuia sã-mi transcrie declaraþia mea la maºina de scris.
Acest ofiþeraº, instruit probabil mai dinainte, ori numai din caracterul sãu deformat de funcþie
ºi doctrinã - m-a luat tare de la început cu niºte cuvinte ºi expresii murdare pe care nici n-ar
trebui sã le poatã rosti un om nici faþã de niºte animale, - dar-mi-te faþã de un om bãtrîn care
îi declaram cu respect ºi sinceritate tot adevãrul de care nu-mi era nici ruºine ºi nici fricã...
lãsîndu-l ºi pe acest anchetator ca ºi pe cel din 1959 de la Cluj sã mã lege fãrã nici o
împotrivire cu cîte lanþuri voia...
Faþã de Sandu am aflat cã folosiserã nu numai cuvinte murdare ºi tari, ci ºi scaunele ºi
pumnii... Faþã de mine cred cã s-ar fi bucurat sã aibã numai un cît de mic motiv sã le
foloseascã la fel. Îngrozitor pînã la cel hal de înrãire pot fi fãcuþi sã ajungã oamenii, pretinºi
inteligenþi, manieraþi ºi culþi...
Mie nu-mi fãceau nici un rãu aceste mojici josnice, fiindcã eram pregãtit de la început sã
sufãr absolut orice comportare la care te poþi aºtepta din partea lor, înjurãturi, bãtaie, orice.
ªtiam de ce pot fi în stare. Voiam sã-mi iau în întregime partea mea de vinã ori de brutalitãþi
asupra mea fãrã sã doresc sã mi se scadã nimic din ea. Ba chiar sã-mi fie datã mie ºi partea
celorlalþi. De aceea declarasem cu seninãtate ºi cu liniºte tot adevãrul despre toate exact aºa
cum se petrecuserã... Dar aceºti oameni deveniþi astfel de creaturi nu ºtiau sã trateze diferit
pe om ºi om ci sadic ºi brutal ca ºi cum fiecare om care îi cade în pumni ar fi mai dinainte
cunoscut ºi condamnat pentru cele mai mari crime ºi nelegiuiri. De aceea ºi eu mã aºtept
acum la orice nu numai de la aceºti oameni ci ºi de la Calea pe care am pornit ºi pentru care
am fost rînduit.
Odatã cu încheierea declaraþiei, ar fi trebuit sã se termine totul pînã la decizia
procuraturii, dar nu s-a petrecut aºa. Venind superiorul m-a luat din nou la întrebãri. Voia
acum sã ºtie pe larg ºi amãnunþit despre toatã Istoria Oastei Domnului. Despre cauzele care
au determinat apariþia ei, despre începutul ºi desfãºurarea ulterioarã a activitãþii ei. Despre
toate evenimentele ei mai importante, - pînã astãzi.
- Despre toate acestea te rog sã-mi vorbeºti cît mai amãnunþit - zicea el - fiindcã este
nevoie sã le ºtiu pentru a-mi fixa problema dv. în contextul general al evenimentelor ºi
evoluþiei faptelor din Istoria Oastei Domnului.
Eu i-am zis:
- Mã bucur sincer de acest lucru indiferent cu ce gînd faceþi dv. ceea ce vreþi sã faceþi...
Totdeauna am dorit ca oricine se ocupã de noi sã cunoascã bine adevãrul nostru pentru ca
atitudinea ºi hotãrîrea care o va lua sã fie în deplinã cunoºtinþã faþã de adevãrul acesta. Cãci
numai astfel ºi responsabilitatea acelui om rãmîne veºnicã ºi întreagã.
De fiecare datã cînd am ajuns în faþa cuiva care se ocupã de cauza Domnului simt cã
trãiesc un moment de importanþã veºnicã atît eu cît ºi cel din faþa mea. Cum era cu Pilat în
faþa Mîntuitorului. Ori cu Cezarul în faþa sf. Pavel. Omul acesta poate niciodatã nu va mai
veni în faþa mea, ori eu în faþa lui decît la Judecata lui Hristos ºi pentru ca atunci sã nu fiu
gãsit vinovat nici faþã de Hristos nici faþã de el, caut sã mã port de pe acum în aºa fel încît
atunci sã fiu liniºtit ºi la Cel Dintîi ºi la cel din urmã... Ce bine ar face toþi cei care se
intereseazã despre adevãr, dacã ar face ca acest colonel care doreºte acum a cunoaºte limpede
Lucrarea Oastei Domnului, apoi a o judeca.
- Domnule Dorz, - îmi zise el, eu v-am cunoscut pe dv. mai demult, v-am citit poeziile
ºi unele lucrãri ºi doream mult sã stãm odatã de vorbã împreunã. Dar în alte condiþii nu în
astea...
- Nu-i nimic domnule colonel - i-am rãspuns eu - mã bucur cã dacã a trebuit sã se

întîmple ºi aºa, mãcar sã am a face cu cineva care ne cunoaºte nu cu un necunoscãtor al
nostru. Cum am avut de atîtea ori în lungile noastre încercãri de mai nainte cînd ne-au osîndit
pe nedrept cei care nu ne-au cunoscut ºi nici nu ne-au întrebat ca dv. ca sã ne cunoascã. Cei
care nu ne cunoºteau nu-i prea mare mirare cã ne-au judecat pe nedrept ori ne-au osîndit chiar
nejudecaþi. Acum cineva care ne cunoaºte credem cã ne va judeca cel puþin dupã dreptate.
- Pe mine mã preocupã de multã vreme problema Oastei Domnului, ºi adevãrul ei istoric.
Am dorit mult sã aflu acest adevãr dintr-o sursã competentã dar pînã acum n-am avut aceastã
ocazie. Acum mã bucur cã o am ºi vã rog sã-mi descrieþi cît mai detaliat totul dupã cum v-am
mai cerut. Cine a înfiinþat Oastea Domnului - ºi cînd? Ce rol au avut în ea preotul Iosif Trifa,
mitropolitul Bãlan, d-ta ºi alþii? ªtiu ºi de învãþãtorul Marini de la Sãsciori, dar el prin
moartea lui grabnicã n-a avut o prea mare importanþã. Cînd a murit preotul Iosif Trifa ºi cum
s-au desfãºurat apoi evenimentele mai importante? Ce cãrþi a scris el? Cîte reviste a scos? Ce
denumiri au avut? Cum a fost cu tipografia? Dar d-ta ce cãrþi ºi ce reviste ai tipãrit, înainte
de 1948? Dar dupã? Ce rol a avut Viorel Trifa în Oaste? Dar Wurmbrandt, dar Moldoveanu?
Cînd aþi cerut legalizarea Oastei ºi cu cine aþi stat de vorbã în problema asta? Cîtã închisoare
ai fãcut - ºi unde?...
T-
A trebuit sã-i fac mai întîi verbal foarte amãnunþit, - mai rãspunzînd pe parcurs ºi la alte
întrebãri privitoare la nelãmuririle care le mai avea. I-am vorbit foarte cinstit ºi sincer, cald
ºi deschis la toate. Iarãºi nu avea de ce sã-mi fie nici ruºine ºi nici fricã de nimeni ºi de
nimic. Faptele erau cunoscute iar eu umblam în lumina lui Dumnezeu ºi la lumina zilei cu
toate. Dimpotrivã, îmi fãcea o mare bucurie sã-i spun cît mai pe larg aceste adevãruri. Am
avut astfel un bun prilej sã-i vorbesc despre mesajul ceresc trimis de Dumnezeu poporului
nostru ºi fiecãruia din noi prin Lucrarea Oastei Domnului, în cel mai crucial moment al
poporului nostru ºi al bisericii noastre, imediat dupã cîºtigarea independenþei noastre
naþionale, precum ca odatã cu aceasta sã ni se dea ºi independenþa noastrã sufleteascã prin
dezrobirea de sub asuprirea duºmanilor dinãuntru - care erau pãcatele noastre naþionale ºi
personale: alcoolismul, sudalma, fumatul, analfabetismul ºi celelalte rele de orice fel... I-am
dovedit cum Oastea Domnului a început ºi a dus un necruþãtor rãzboi de dezrobire naþionalã
ºi personalã de sub tirania acestor asupritori. ªi cã în cea mai mare parte a reuºit atît de
minunat... Dar ce minunat ar fi astãzi acest rezultat mult mai mare, dacã n-ar fi fost
împiedicatã de atîta orbie ºi urã sã facã liniºtitã aceastã operã de mîntuire spre binele
poporului ºi al bisericii... Cãci ºi biserica noastrã se afla atunci dupã întregirea þãrii în faþa
unora dintre cele mai mari datorii ale ei... Ce mare ºi binecuvîntat folos ar fi putut avea ºi
naþiunea ºi credinþa noastrã prin puterea cereascã ºi înnoitoare a mesajului adus de Oastea
Domnului ºi prin ce salt uriaº ne-ar fi ridicat ea la nivelul celorlalte popoare vrednice ºi
luminate, mult mai repede chiar de cum s-au ridicat acestea... La vremea aceea multe capete
ºi multe condeie luminate au vãzut ºi au prevãzut aceasta ºi s-au exprimat curajos ºi
competent pentru acest adevãr... Pãcat cã a fost mai tare ºi mai activã împotrivirea. ªi s-a
schimbat astfel totul din bine în rãu împiedicîndu-ne pînã cine ºtie cînd realizarea acestei idei
atît de specifice structurii sufletului ºi credinþei noastre. Dar atît de puþin înþeleasã de cei care
aveau o rãspundere istoricã ºi sfîntã sã o primeascã. ªi sã o sprijineascã cu toatã graba ºi
bucuria.
Noi am avut însã cu toatã împotrivirea mai marilor noºtri, permanent în inimile noastre
neclintitã convingerea sfîntã cã va veni odatã o vreme ºi se va ridica odatã o conºtiinþã
cinstitã ºi competentã, care va gîndi cu simþ de înaltã rãspundere pentru soarta acestui popor
ºi acestei biserici - ºi acela va recunoaºte ºi va aprecia cît bine poate sã facã Dumnezeu
naþiunii noastre prin aceastã Lucrare... ªi aceastã convingere tot atît de puternicã o avem ºi
astãzi. Cu ea trãim ºi cu ea vom muri, încredinþaþi cã dacã mîntuirea neamului nostru ºi
salvarea bisericii noastre vor veni vreodatã, acestea vor putea veni numai prin Oastea
Domnului. Cã dacã nu vor veni prin ea, s-ar putea sã nu mai vinã niciodatã...
- Care a fost cel mai efectiv mijloc de propagandã al Oastei?
- Cartea, Cuvîntul scris în cãrþile ºi foile rãspîndite în cele mai largi pãturi ale poporului.
Cartea este luminã ºi eliberare. Oricine pune o carte bunã în mîna unui om sau a unui popor,
îi deschide aceluia ochii ºi îi aprinde o luminã în întuneric. Dar oricine ia unui om sau unui
popor din mînã o carte, acela îi stinge lumina ºi îi orbeºte ochii... De aceea Oastea Domnului
în decursul celor 60 de ani de existenþã a ei a depus niºte eforturi ºi jertfe extraordinar de
mari pentru a aprinde ºi rãspîndi în popor lumina cãrþii sufleteºti. S-au tipãrit ºi rãspîndit în
decursul acestor ani milioane de cãrþi ºi reviste, calendare ºi foi religioase, la preþul cel mai
scãzut posibil spre a fi la îndemîna tuturor. Acestea au adus un aport nebãnuit de mare la
moralizarea ºi culturalizarea maselor celor mai largi ale poporului nostru în unul dintre cele
mai critice vremuri ale istoriei noastre. Cãrþile Oastei au dat o nouã dimensiune credinþei ºi
o nouã moralã unor mari mulþimi. Au tãmãduit multe rane sociale ºi au culturalizat ºi
înnobilat sufleteºte mari mulþimi de cititori mai ales dintre muncitori ºi þãrani. Mulþi învãþau
carte numai din dragostea de a gusta scrisul acestor cãrþi. Va veni odatã vremea sã se
recunoascã ºi aceasta.
- Care a fost activitatea d-tale publicisticã înainte de 1948 ºi dupã?
- Încã din 1931-1932 deci de la vîrsta de 17-18 ani am început sã scriu ºi sã public lucrãri
religioase prin gazetele ºi cãrþile Oastei Domnului care îºi aveau sediul la Sibiu. Din 1934
am fost chemat acolo ºi am fãcut parte din redacþia preotului Iosif Trifa cel care înfiinþase
Oastea Domnului în 1923. Pînã în 1948 am tipãrit legal aproape 20 de titluri de cãrþi ºi
calendare în zeci de mii de exemplare, apoi reviste ºi foi cu tiraj foarte mare pentru vremea
aceea ºi cu rãspîndire nu numai în þarã ci ºi peste hotare în alte þãri ºi continente.
Dupã 1948 cînd fãrã voia noastrã am fost aruncaþi în ilegalitate noi totuºi am continuat
pe cît am putut sã lucrãm tot aºa convinºi fiind nu numai cã munca noastrã este tot aºa de
necesarã ca ºi înainte, dar ºi pentru cã eram mereu tot mai solicitaþi de mulþimea de cereri din
partea fraþilor din Oastea Domnului, dar ºi a altor cititori. Am scris ºi am rãspîndit cît am
putut de mult în tot timpul acesta lucrãri de acelaºi conþinut ºi de aceeaºi naturã cum fuseserã
ºi cele tipãrite legal.
- Dar acest lucru nu-þi era autorizat sã-l faci!
- Sîntem un popor de peste 20 de milioane de suflete de ortodocºi ºi totuºi aceste milioane
de suflete nu avem în þara noastrã acum nici mãcar o editurã care sã tipãreascã o carte
religioasã în tiraje de masã. Nu avem o gazetã religioasã în tiraj suficient. Nici mãcar
cãrticica de rugãciuni tipãritã de bisericã aºa cum este veche de sute de ani, nu se poate gãsi
decît de 3-4 la sutã dintre credincioºi... ªi preþul ei este nespus de ridicat. Nici mãcar
calendarul-foaie de perete nu se gãseºte în numãr suficient sã-l cumpere omul, o datã pe an,
deºi se vinde cu 10-15 lei... O simplã bucãþicã de hîrtie... ªi nevoile sînt atît de mari. Cum
atunci sã nu faci tot ce poþi pentru acoperirea acestor nevoi? Mai ales cã noi avem o tradiþie
de zeci de ani în privinþa literaturii religioase. ªi avem o mare masã de cititori formaþi.
- Cum, dar biserica nu tipãreºte cãrþi ºi gazete religioase? Telegraful Român de la Sibiu
ce-i?
- Biserica tipãreºte lunar sau trimestrial o serie de reviste teologice scrise de erudiþi ºi
pentru erudiþi, în tiraje minime ºi cu un conþinut savant istoric, dogmatic, folcloric,
social-politic, etc. de interes strict clerical ori oficial-informativ, dar fãrã absolut nici o
legãturã cu cele mai arzãtoare probleme ºi trebuinþe adînc sufleteºti ale oamenilor. Aceste
reviste ajung numai în biblioteci ºi pe cele mai multe nu le mai rãsfoieºte nimeni niciodatã.
Netãiate îngãlbenesc ºi pier acolo. Tot aºa se întîmplã ºi cu puþinele cãrþi de cult tipãrite în
tiraje totdeauna insuficiente ºi pe lîngã cã sînt foarte scumpe se tipãresc foarte rar ºi nici nu
ajung la masa credincioºilor. Iatã tot ce avem.
Ba mai mult, vã spun acum o realitate foarte tristã dar adevãratã: ºtiu un mare numãr de
credincioºi ortodocºi care pentru a citi o paginã de tîlcuiri biblice - chiar ºi numai din Vechiul
Testament, se aboneazã la revista Cultului Mozaic ºi cumpãrã cãrþile rabinului evreu Moses
Rosen. Aceste reviste ºi cãrþi se gãsesc în numãr oricît de mare ºi la un preþ destul de ieftin.
Oamenii în lipsã totalã de altceva, le citesc deºi în ele apar referiri jignitoare la adresa
credinþei noastre creºtine. Evreii sînt doar 30.000 de suflete în þara noastrã ºi ei totuºi au ºtiut
sã se organizeze atît de frumos ºi de bine cã au ºi reviste ºi cãrþi. Sã nu ne consideraþi
antisemiþi cãci noi iubim acest popor biblic ºi care este poporul lui Dumnezeu, cãruia noi
toate celelalte popoare le datorãm o dragoste ºi preþuire deosebitã, - dar nu putem sã nu
vedem cu durere de ce noi nu putem face aºa cum fac ei. ªi noi sîntem 20 de milioane ºi nu
avem aproape nimic. Pentru asta am lucrat.
- Ne cam iei în vîrful peniþei, d-le Dorz!
- Aceasta nu-i o glumã, domnule colonel. Este o tragedie ºi vorbesc despre ea cu toatã
durerea sufletului meu. Eu sînt un om simplu ca Badea Cîrþan, acel cioban de la Fãgãraº de
acum o sutã de ani care tot aºa vedea nevoia de carte a poporului ºi cu riscul vieþii sale a adus
cartea sufleteascã din Bucureºti peste munþi, peste graniþa cea nedreaptã de atunci în acest
Ardeal care a avut atît de mult de suferit din lipsa luminii ºi a libertãþii sufletului sãu. Dacã
nu era atunci nimeni care sã se ocupe de asta, era el un om simplu dar cu un suflet uriaº.
Acum tot aºa, dacã nimeni nu se aflã sã-l doarã de aceastã stare, iaca fac ºi eu ce pot ca el.
ªi tot cam cu acelaºi preþ.
Urmã o pauzã... Anchetatorul privea nu ºtiu unde...
(Aici deschid acum ºi eu o parantezã pentru a spune aparte cîteva cuvinte cititorilor mei
care nu ºtiu prea multe despre Badea Cîrþan. Acestea nu era nevoie sã le spun colonelului de
la Alba Iulia, fiindcã presupuneam cã el ºtia foarte bine povestea asta... Badea Cîrþan s-a
nãscut în satul Cîrþa din jud. Fãgãraº în anul 1849. A fost un cioban care nu a învãþat carte
decît de la vîrsta de 17-18 ani, dar a fost un om înzestrat de Dumnezeu cu o mare dragoste
de cãrþi ºi cu o chinuitoare grijã pentru luminarea sufleteascã a semenilor sãi. Cartea
româneascã nu se gãsea atunci decît foarte greu în Transilvania din cauza stãpînirii ungureºti
care robise de secole aceastã parte de þarã româneascã ºi nu dãdea voie sã se tipãreascã astfel
de cãrþi. Urmãrind cu asprime ºi pedepsind pe oricine ar aduce astfel de cãrþi româneºti de
peste graniþã, pentru a le da oamenilor. Dar Badea Cîrþan, acest om simplu ºi curajos trecea
în ascuns munþii Carpaþi peste Braºov ºi Predeal noaptea ca sã nu fie prins de grãnicerii
unguri ºi fãcea drumul pe jos pînã la Bucureºti. De acolo se întorcea cu desagii mari pe umãr,
plin de cãrþi, înapoi pînã în þinutul Fãgãraºului sãu, al Braºovului ºi al Sibiului învecinat.
Astfel a umplut el toate satele ºi oraºele din aceste pãrþi ale Ardealului cu mii de cãrþi aduse
de el în felul acesta pe spate ºi pe jos dintr-o þarã în alta.
Trecînd munþii prin mii de greutãþi ºi primejdii din partea grãnicerilor unguri, din partea
tîlharilor, a fiarelor, a frigului, a zãpezilor mari, a prãpãstiilor, a întunericului... De multe ori
a fost prins de grãniceri ºi închis ºi bãtut ºi judecat. De multe ori i s-au confiscat cãrþile.
Odatã dupã opt zile de percheziþii a jandarmilor unguri în locuinþa lui ºi în tot satul sãu pe
la rudenii ºi vecini au fost confiscate peste 75.000 de cãrþi. Patru cãruþe pline cu cãrþi au
ridicat atunci jandarmii de la el ºi pe toate le-au ars. ªi pe toate acestea le cãrase el, ani de
zile cu desagii ºi cu sacii pe spate de la Bucureºti, peste munþi, peste graniþã, peste pãduri,
pentru ºcolile ºi bisericile româneºti. Pentru sãtenii ºi semenii lui lipsiþi de cea mai necesarã
hranã sufleteascã. În multe ºcoli din Ardeal învãþau atunci copiii limba ºi istoria româneascã
din cãrþile aduse de el. ªi în multe biserici se citea în altare ºi se cînta în strane tot din cãrþile
pentru care el îºi punea în primejdie sãnãtatea ºi viaþa lui.
Odatã a alunecat într-o prãpastie ºi trei zile ºi trei nopþi a zãcut acolo în zãpadã ºi gheaþã
pînã a putut ieºi. Din cauza aceasta s-a îmbolnãvit grav ºi din boala asta i s-a tras ºi moartea.
A murit în 1911 în vîrstã de 62 de ani. Dar ºi dupã moartea lui ciobanii din munþi au mai
gãsit ascunse prin peºteri ºi adãposturi din pãdurile Braºovului saci întregi de cãrþi aduse de
el pînã acolo ca apoi sã le poatã duce mai tîrziu celor care le aºteptau ca pe pîinea caldã a
sufletului lor.
În vremea vieþii lui a suferit ºi el atît de mult pentru misiunea lui profeticã ºi pentru
binele semenilor lui. Dar astãzi ce nemãrginitã admiraþie ºi recunoºtinþã înconjoarã numele
ºi chipul lui simplu dar eroic. Statuile lui din centrele oraºelor Braºov, Fãgãraº, Sibiu, vor
vorbi totdeauna urmaºilor noºtri despre biruinþa pe care o dã Dumnezeu luminii ºi dragostei
jertfitoare pentru triumful adevãrului ºi pentru binele semenilor).
Cele spuse între paranteze nu le spun cui le ºtie, ci acelora care poate cã pînã acum nu
le-au ºtiut.
Revenindu-ºi mã întrebã:
- Cum ai trimis în strãinãtate lucrãrile d-tale care s-au tipãrit acolo? Scrise de mînã, ori
scrise la maºinã?
- Cele mai multe scrise de mînã!
- Pãcat. Cîndva lucrãrile d-tale vor constitui un patrimoniu naþional.
- O, domnule colonel, cine se mai gîndeºte astãzi la asta? (Drept sã-l spun, nu-l credeam.
Altfel s-ar fi purtat chiar ºi el altcumva). De aþi ºti dv. cîte din aceste lucrãri mi-au fost arse
de securitate, cîte mi-au ros ºoarecii ori mi-au putrezit pe unde le-am putut ascunde în grabã.
Dar acum oare nu se întîmplã tot aºa?
T-
În cele trei zile de anchete mergeam pe jos sã dorm peste noapte la familia fr. Rus Lucian,
iar dimineaþa fãceam drumul înapoi. Am petrecut astfel ceasuri neuitate în familia acestor
scumpe suflete. Nu mã puteam nici gîndi atunci cã dintre toate faptele noastre ºi dupã toate
aceste dramatice explicaþii ºi drepte justificãri “binevoitorul” nostru anchetator, care arãta
atîta interes ºi înþelegere pentru cauza noastrã, ne va pregãti în liniºte ºi fãrã nici o mustrare
de conºtiinþã un proces penal în care voi fi condamnat la maximum de pedeapsã nu numai eu
care - hai sã zicem! - eram vinovat de fãrãdelegea pe care o sãvîrºisem, dar ºi ceilalþi fraþi
chiar ºi fr. Lucian, care nu avea absolut nici o vinã. Nici cea pe care o aveam eu pentru cã am
scris ºi am adus în þarã astfel de cãrþi.
Dumnezeu îi dase ºi acestui om ocazia sã interpreteze ºi el o datã o lege omeneascã

omeneºte. ªi sã judece o faptã dreaptã dupã dreptate - iar el iatã cum a interpretat legea ºi
cum a aplicat dreptatea! Dumnezeul Cel Drept, care cunoaºte toate gîndurile ºi intenþiile
noastre ale tuturor sã nu-i þinã nici lui în seamã pãcatul acesta. ªi dacã nu i-a plãtit încã lui
ºi familiei lui dupã cum a plãtit ºi celorlalþi judecãtori ai noºtri - sã-l fereascã ºi pe viitor de
urmãrile unor fapte ca acestea...
Atît la plecare dimineaþa la miliþie cît ºi la întoarcere seara, mergînd totdeauna pe jos,
treceam atît la dus cît ºi la întors pe sub poarta cea mare a vechii cetãþi din Alba Iulia.
Deasupra porþii acesteia se gãseºte ºi azi celula îngrozitoare în care au fost închiºi înainte de
uciderea lor cumplitã, traºi pe roatã, cei trei martiri ai neamului nostru: Horea, Cloºca ºi
Criºan.
ªi aceºti martiri luptaserã la vremea lor acum 200 de ani cum luptase ºi Badea Cîrþan tot
în vremea lui acum 100 de ani, tot pentru mîntuirea acestui neam românesc. De cîte ori
treceam în sus ori în jos pe sub aceastã poartã cumplitã, urcam treptele înguste ºi reci ºi
mergeam pînã la acea fioroasã celulã unde zãcuserã ºi aºteptînd cumplita “dreptate”. Urcam
singur ºi îndurerat aceleaºi scãri grele, acelaºi drum al calvarului pe care acum 200 de ani
trebuie sã fi urcat ei, abia tîrîndu-ºi groaznicele lanþuri cu grele cãtuºe þintuite cu ciocanul
pe nicovalã la mîini ºi la picioare. Împinºi ºi împunºi pe la spate, ori traºi ºi smuciþi din faþã
cu scrîºnete ºi ghioage, de cãtre chinuitorii lor.
ªi mi se pãrea cã retrãiesc ºi eu tot acest cumplit drum al calvarului pe care tot suie ºi
suie de secole ºi secole, toþi aceºti martiri ai acestui neam martir. Mereu alþii ºi alþii ºi alþii
de sute ºi sute ºi sute de ani, fãrã ca aceste trepte reci ºi aceste celule fioroase spre care îi duc
ele sã mai fi sfîrºit nici azi.
Acolo sus, coborînd cele douã praguri pînã la uºa grea cu ferestruica zãbrelitã a celulei
îngrozitoare îmi propteam fruntea arzînd de gratiile înguste ºi reci, privind înãuntru la locul
fioros unde zãcuserã ºi pãtimiserã ei. ªi mã rugam cu lacrimi fierbinþi pentru odihna
sufletului lor ºi pentru zbuciumul sufletului nostru. ªi nu încetam sã mã întreb amar de ce
oare lumina acestui neam trebuie sã vinã spre el prin atîtea întunecimi îngrozitoare? Iar
purtãtorii acestei lumini sã ispãºeascã aceastã Dumnezeiascã vinã prin atîtea celule, pe atîtea
cruci ºi sub atîtea roþi? La ce le-au folosit chinuitorilor asupritori aceste jertfe? Cît s-a putut
bucura nedreptatea lor de acele avantaje rãscumpãrate pentru cîteva clipe mizerabile, cu un
preþ atît de osînditor ºi veºnic?
T-
Nu pe mine mã compar cu aceastã nesfîrºitã coloanã de martiri care urcã ºi urcã acest
drum al Durerii, ci în cazul de acum, însãºi Lucrarea Oastei Domnului, acest nou martir al
lui Hristos care prin fiii ei cei mai buni ºi mai curaþi s-a jertfit ºi se jertfeºte în iubire ºi în
lacrimi pentru acelaºi ideal nobil ºi sfînt al luminãrii ºi mîntuirii neamului acestuia. Toþi
aceºti modeºti ºi tãcuþi mucenici n-au fost - cu toþii laolaltã - o jertfã nici mai micã ºi nici
mai uºoarã decît a acestor nemuritori eroi ºi martiri ai istoriei ºi ai gliei noastre strãmoºeºti.
Va veni odatã ºi ziua cînd ºi acest adevãr al nostru de astãzi va strãluci tot atît de minunat
în faþa lumii întregi cum strãluceºte astãzi al lor.
T-
În tot timpul anchetei l-am rugat mereu pe colonelul anchetator sã þinã seama cã nici unul
dintre ceilalþi fraþi implicaþi cu mine în aceastã problemã, nu sînt vinovaþi absolut cu nimic
faþã de lege. Legea aceasta a presei o încãlcasem numai eu care scrisesem ºi difuzasem
materiale religioase neautorizate.
Ei nu scriseserã ºi nici nu difuzaserã nimic. Prin urmare sã fiu judecat ºi dacã este acesta
un rãu într-adevãr, sã fiu pedepsit numai eu iar ei sã fie scoºi de sub orice învinuire.
- D-ta, îmi zise el atunci - eºti ca pãrintele care cautã sã-ºi scape cu orice preþ copiii lui,
dar nu se poate. ªi ei au partea lor de vinã. Legea nu iartã pe nimeni.
Nu legea, ci cel care o aplica, nu ierta.
T- A treia zi la despãrþire “binevoitorul” anchetator îmi zise:
- Va fi totuºi un proces penal. Însã poate cã nu vor fi decît ceva amenzi, sã nu vã speriaþi.
Ori ceva cu suspendare. Nu ºtiu. Nu depinde numai de mine. Mai sînt ºi alþii care hotãrãsc...
Judecata va decide.
- Nu va fi ultima judecatã, domnule colonel. Va mai fi una: a Istoriei ºi a lui Dumnezeu.
- Mda!
- Cam peste cît timp totuºi sã ne aºteptãm sã fim chemaþi?
- Pregãtirea procesului dureazã obiºnuit aproximativ o lunã. Dar mai întîi veþi fi chemaþi
la Procuraturã, pentru încadrare. Apoi se va fixa data procesului. Veþi fi înºtiinþaþi atunci din
timp. Dar veþi fi judecaþi în stare de libertate.
Ce bine le ºtia pe toate. Cum se vedea cã el singur le pregãtise dupã inima lui.
- Vã mulþumesc. Sã trãiþi.
Îl chema Buda... Ce nume predestinat!
T-
Nu-mi pãsa nici acum absolut deloc de toate aceste ameninþãri ale lui. O putere necrezut
de mare îmi dãruise mai dinainte Dumnezeu pentru a le primi cu liniºte ºi chiar cu nepãsare
toate. Cît de adevãrat este cã încã înainte de a veni ispita sau încercarea primeºti puterea de
a o birui ºi a o rãbda.
Îndatã dupã terminarea acestei anchete am fãcut un drum pînã la Sibiu pentru a-l vedea
pe fratele Roºianu Vasile ºi a-l îmbãrbãta. Fiindcã îl ºtiam fãrã nici o experienþã în privinþa
asta, frãmîntat ºi îngrijorat.
T-
- Nimeni nu va fi în stare frate Vasile - i-am zis eu - sã ne facã nimic din ceea ce nu este
îngãduit de puterea ºi dragostea Domnului nostru. Iar ceea ce v-a îngãdui El va fi numai spre
binele nostru ºi spre slava Lui. În ceea ce mã priveºte pe mine am o puternicã încredinþare
cã aºa cum mã încredinþeazã Domnul acum n-ar fi ei în stare sã-mi facã nimic din ceea ce
simt cã n-aº putea sã rabd acum. Nu ºtiu cum va fi mai tîrziu, dar acum este aºa.
Am mai simþit aceastã putere ºi acest adevãr ºi alte dãþi, cînd mi se pregãteau mai grele
încercãri ºi trebuia sã trec prin mai mari primejdii. O pace plinã de liniºte îmi umplea inima
ºi mã fãcea sã socotesc ca o nimica orice rãu care mi s-ar putea face. Eram pregãtit ca
puternicul apostol Petru sã sar chiar afarã din corabie fãrã sã-mi pese de noaptea furtunoasã
ºi de marea agitatã, - convins fiind cã voi putea merge peste valuri numai sã împlinesc
Cuvîntul Domnului ºi Mîntuitorului meu. Totul îmi pãrea atît de uºor de biruit încît parcã
doream sã vinã mai repede. Aflasem din nou dulcele adevãr cã o putere nespus mai mare decît
jertfa care ni se va cere, ne susþine în lupta spre care mergem. ªi cã aceastã putere biruitoare
este de fapt puterea lui Dumnezeu Hristos, care ne asigurã cã ne va da biruinþa. Ce dovadã
strãlucitã despre acest adevãr ºi putere ne sînt toþi martirii ºi sfinþii care înaintea noastrã au
trecut cu miile prin suferinþele mult mai mari ca noi, dar cu o liniºte ºi o putere ca a lui
Hristos... Deºi erau ºi ei tot oameni ca ºi noi, totuºi ce strãluciþi au trecut prin cuptoarele de
flãcãri, prin arenele de fiare, prin rãstignirile arzînd...
Sã fie siguri ºi în viitor toþi fraþii ºi surorile noastre pe care Domnul nostru Isus îi va mai
alege pentru harul de a pãtimi pentru El, cã la vremea potrivitã, chiar înainte de ceasul acela,
El îi va trece cu o biruinþã strãlucitã ºi pe ei prin orice suferinþã pînã la slava Lui. Acum cred
puternic aceasta.
T-
Totuºi mulþumesc lui Dumnezeu, gîndindu-mã cã nu ne-au gãsit de alte dãþi cînd duceam
cu noi comori mult mai multe ºi de mai mare preþ. Iatã ºi aceasta este o dovadã cã dacã
trebuie sã trecem vreodatã prin vreo încercare ºi de acest fel, Domnul nostru Cel Viu ºi
Puternic în mîinile Cãruia sînt toate, întocmeºte toate condiþiile în aºa fel încît sã putem trece
cît mai uºor ºi cît mai repede prin ele. Dacã trebuie sã trecem prin Dunãrea revãrsatã, nu lasã
apele sã creascã pentru a ne îneca - ci le face sã fie numai atîta cît sã le putem trece fãrã prea
mari pagube. Domnul nostru a fãcut ºi de data aceasta ca pierderile noastre sã fie cele mai
mici iar primejdia sã nu ne ameninþe prea greu.
La drept vorbind toate faptele sãvîrºite de noi nici n-ar fi trebuit sã constituie un motiv
de proces. Religia este liberã, recunoscutã de Constituþia þãrii, iar conþinutul cãrþilor noastre
era exact acelaºi ca cel recunoscut de stat. Deci nimic ilegal sau diferit. În afarã de aceasta
cei implicaþi cu mine nu fãcuserã nimic incriminat de lege. Iar cãrþile bune pe care le aveam
departe de a fi un rãu, erau tocmai un bine pentru moralizarea ºi îndreptarea atîtor rãufãcãtori
care dau atît de mult de furcã autoritãþilor. Deci un alt bine tocmai în folosul þãrii ºi
societãþii. Pe lîngã asta vina mea dacã chiar ar fi o vinã, nu este o infracþiune de drept comun
pentru a fi bãgat acolo. Infracþiuni politice nu sînt, în afarã de asta, eu sînt acum un om bãtrîn
de 70 de ani - orice lege ar trebui sã scuteascã de penalizarea cu închisoarea pe un om bãtrîn
ºi bolnav. De asemenea se ºtie bine cîþi ani mai suferisem nejudecat, pe nedrept ºi abuziv
chiar de aceastã autoritate...
Luînd toate acestea în consideraþie ai zice desigur cã nici o instanþã fie ea cît de abuzivã,
n-ar putea rosti împotriva noastrã o sentinþã de condamnare obiºnuitã... Dar multe iluzii ne
fãceam noi cei ce nu cunoºteam nici oamenii, nici atitudinea legilor lor care nu se schimbã
numai de la an la an, ci ºi de la caz la caz ºi de la om la om. Nu cunoaºtem nici rãutatea nici
viclenia lor în mijloacele de luptã contra lui Dumnezeu împotriva Cãruia Singur sînt
îndreptate toate loviturile lor. Dar folosind toate ºireteniile urii ºi a minciunii pentru ca sã
poatã prinde cît mai uºor ºi mai sigur în cursã pe cei nevinovaþi care nici nu bãnuiesc
metodele lor ºi nu ºtiu cum sã se apere sã nu cadã în ele.
Trecuserã 23 de ani de la ultima noastrã judecatã din noiembrie 1959 ºi credeam cã
trebuie sã se fi schimbat mult spre bine de atunci ºi pînã acum tot felul dupã care se judecã
astfel de pricini. Dar încã o datã ºi cu consternatã surprindere am constatat ce mult s-au
schimbat într-adevãr toate, - dar înspre rãu.
Mulþi fraþi ºi credincioºi nu numai din Oastea Domnului cînd au aflat despre necazul în
care am ajuns din cauza Evangheliei, îngrijoraþi fiind de bãtrîneþea ºi de boala mea, cã nu voi
putea suporta închisoarea ori cã nu voi avea cu ce plãti amenda, s-au oferit cu o sfîntã ºi
înduioºãtoare generozitate, sã plãteascã ei amenda ori chiar sã facã ei închisoarea în locul
meu. M-a miºcat nespus de mult aceastã dragoste frãþeascã. ªi am mulþumit cu multe lacrimi
Domnului meu Isus Hristos, cãci încã mai ard atît de curate credinþa ºi dragostea în mijlocul
Lucrãrii ºi bisericii Sale vii. Aceste oferte s-au dovedit cã nu erau numai vorbe ci chiar cele
mai frumoase fapte. Dupã ce am fost arestaþi ºi închiºi, cîþiva fraþi s-au dus în audienþe pînã
sus de tot la conducerea instanþelor superioare fãcînd cereri scrise pentru a li se admite sã mã
înlocuiascã ei, oricare, în închisoare, întrucît eu bãtrîn ºi bolnav n-am sã rezist la regimul de
acolo.
Dar li s-a rãspuns atît verbal la unii cît ºi în scris la alþii cã legea nu admite aºa ceva ºi cã
fiecare om trebuie sã-ºi poarte ºi sã-ºi ispãºeascã vina lui însuºi.
Dumnezeul dragostei veºnice sã le rãsplãteascã - ºi El le va ºi rãsplãti dragostea lor care
mergea pînã la cea mai mare jertfã pentru alþii. Gestul lor, chiar dacã nu a fost îndeplinit, va
rãmîne totuºi plin de o frumuseþe veºnicã înaintea lui Dumnezeu... Ba chiar ºi înaintea
vrãjmaºilor noºtri, care ne-au condamnat. Au putut astfel constata ei înºiºi ce poate face
dragostea lui Hristos pe care ei Îl tãgãduiesc. Oare pentru cine dintre dînºii ar fi în stare
cineva chiar dintre cei care îi tot laudã ºi îi linguºesc, sã cearã de bunãvoie sã fie închiºi în
locul lor, numai ºi numai din dragoste ºi recunoºtinþã? Dar iatã cît de frumos face aceasta
dragostea lui Hristos. Sã fie binecuvîntaþi între aceºtia fraþi ca Sandu de la Jucu, Petriþa din
Hãlmagiu ºi ceilalþi pe care îi ºtie Dumnezeu...
T-
Eu desigur nu pot fi scutit nici acum ºi nu voi putea fi nici în viitor, de ceea ce eu însumi
trebuie sã plãtesc, dupã un plan mai dinainte ºi mai înþelept rînduit prin care trebuie fãcutã
ºi o nouã experienþã ºi gãsite ºi alte noi adevãruri, care fãrã aceastã suferinþã ar fi rãmas
necunoscute pentru totdeauna. ªi dacã Dumnezeu S-a îndurat sã mã facã un mijloc de
încercare ºi un sol al Lui prin aceste lupte ºi necazuri, binecuvîntat sã fie El. El sã Se îndure
ºi de mine ºi de cei pe care i-a mai hotãrît El sã treacã prin acest nou tunel întunecos - sã
trecem curaþi prin întuneric. ªi sã ieºim frumos dincolo în lumina de la capãtul lui. Dacã
aceasta este voia Ta ca sã se descopere acolo gîndurile negre ale multora - care fãrã aceasta
ar fi rãmas acoperite. ªi ca sã se arate ºi faptele frumoase ale altora... Dar mai ales marea ta
purtare de grijã salvatoare.
T-
Slavã veºnicã Marelui Tãu Nume Minunat Isuse Doamne, care Te descoperi astfel cu atît
mai Puternic ºi Înþelept cu cît îi îngãdui celui rãu sã facã tot ce-i în stare, pentru a-ºi arãta
nu numai rãutatea sa, ci ºi mãrimea pedepsei pe care o meritã. ªi totuºi veghind în fiecare
clipã asupra alor Tãi, nu le îngãdui nici o încercare peste puterile lor, îi izbãveºti tocmai în
clipa cînd vrãjmaºul se fericea cã i-a nimicit.
Te slãvim din tot sufletul Doamne ºi pentru ceea ce lucrezi acum, mai dinainte
încredinþaþi de izbãvirea Ta minunatã, exact la timpul potrivit.
Amin.

Istoria - Vol. 4 - Cap. 7 - Aºa ne-au judecat Pag. 113
Cap. 7
Aºa ne-au judecat

“Cãci cu ce judecatã veþi judeca,
cu aceea veþi fi judecaþi”.
e la terminarea anchetei trecuserã aproape trei luni, iar noi nu mai primiserãm nici
D o înºtiinþare de nici un fel de nicãieri.
Toþi eram de pãrere cã procesul a fost clasat. Ziceam ºi noi cã desigur cercetîndu-se
cãrþile noastre ºi negãsindu-se în ele nici un cuvînt duºmãnos pe temeiul cãruia sã fim
condamnaþi, ci numai adevãruri de credinþã care sînt recunoscute de Constituþia þãrii, ºi
cuprinse în învãþãtura bisericii ortodoxe ca ºi a tuturor celorlalte culte aprobate, - ar fi nu
numai o nedreptate ci chiar o ruºine sã ni se facã nouã un proces pentru asta. De ce sã se
condamne la noi ceea ce este un drept recunoscut altora. Cãrþile noastre, oriunde ar fi fost
tipãrite - nu conþineau nimic dãunãtor nici contra intereselor statului, nici a bisericii oficiale
ºi nici altor culte ori persoane care ar fi fost lezate de conþinutul în întregime, ori în parte,
din aceste cãrþi. Mai circulau prin þarã ºi atîtea alte cãrþi tipãrite în strãinãtate cu un conþinut
poate mai dãunãtor cuiva, fãrã ca nimeni sã se sesizeze în vreun fel de acest fapt. ªi chiar
cãrþi la fel cu ale noastre mai erau destule prin þarã iar autoritãþile ºtiau, dar nicãieri nimeni
nu avuseserã pînã acum nici un necaz deosebit pentru asta. Prin urmare, de ce sã fie urmãrite
ºi condamnate tocmai - ºi numai - ale noastre? Nici nu mã puteam gîndi atunci cã de multã
vreme se cãuta un pretext, un prilej, sã fiu prins cumva cu orice spre a mi se face rãul cel mai
mare. Rãbdarea cuiva se sfîrºise ºi eu trebuia sã dispar cumva. Fusesem în cîteva rînduri
înºtiinþat mai pe faþã mai în ascuns sã fiu foarte atent cã ceva trebuie sã mi se întîmple
neapãrat. Ce anume, - nu ºtiu. Dar sã fiu atent de exemplu sã nu prea umblu singur pe jos ºi
prin locuri mai circulate, cã s-ar putea sã mã calce vreo maºinã. Sã nu mã las tratat de orice
medic cã s-ar putea vreo injecþie sã fie greºitã. Sã nu mãnînc pe oriunde ºi orice, cã s-ar putea
ca vreo mîncare sã fie alteratã...
Pag. 114 Istoria - Vol. 4 - Cap. 7 - Aºa ne-au judecat
Sã am grijã la urcarea sau coborîrea din tren ori autobuz cã s-ar putea cumva sã alunec ori
în vreo aglomeraþie sã ajung cumva sub roþi... ºi altele.
Eu am zis la toate acestea cã viaþa mea este în mîinile Domnului ºi cã ºi cei ce mi-ar
putea face vreun rãu de orice fel - ºi ei sînt tot în mîinile Domnului. Iar Domnul va avea grijã
atît de mine cît ºi de ei. Nu mã gîndeam cã prilejul cãutat va veni totuºi, dar cu totul în alt
fel de cum, într-adevãr, fãrã sã mã tem, aºteptam sã vinã.
Prin 25 iunie tãcerea s-a spart dintr-o datã. Am primit acasã citaþia sã mã prezint pe data
de 29 iunie la ora 8 la Judecãtoria din Alba Iulia.
Am crezut cã este vorba de acea înfãþiºare formalã la Procuraturã, dupã cum ne spusese
anchetatorul, poate pentru o clasare, poate pentru amendã, poate pentru încadrare. Dar nici
nu bãnuisem cã pentru judecare, fiindcã prea simplu, prea în ascuns, prea cumva pe
nepregãtite se întîmplau lucrurile. Nu ne gîndisem cã aceasta era de fapt o tacticã pentru ca
sã nu bãnuim nimic, sã fim luaþi prin surprindere, sã nu ne pregãtim deloc pentru o apãrare.
T-
În dimineaþa zilei de 29 iunie, ziua cînd în toatã biserica creºtinã se sãrbãtorea amintirea
sfinþilor apostoli Petru ºi Pavel ºi rãsunau clopotele pe la toate bisericile din Alba Iulia, ne
prezent am º i noi l a j udecatã. Tot pentru aceeaºi vinã pentru care au fost judecaþi ºi
condamnaþi într-o zi ca asta ºi cei doi mari apostoli ai bisericii ºi credinþei noastre, Petru ºi
Pavel. Ce prevestire - ºi ce cinste pentru noi!
Mã aºteptam sã fiu numai eu. Cînd colo iatã-l ºi pe fr. Rus Lucian din Alba Iulia, Roºianu
Vasile din Sibiu, Sandu ºi Gusti cu Pop din Cluj... ªi iatã ºi apãrînd o mulþime de fraþi ºi din
alte pãrþi: din Hunedoara, Suceava, Bacãu, Maramureº, Sibiu... În curtea judecãtoriei ne
întîlneam astfel cu aceºti fraþi care aflaserã ºi ei în grabã ºi numai din întîmplare despre
chemarea noastrã aici - ºi veniserã ºi ei doar aºa ca sã afle ce se va întîmpla cu noi.
Ne-am dus sã ne uitãm dacã nu cumva sîntem înscriºi în lista afiºatã pe uºa judecãtoriei
pentru proces... Într-adevãr eram. Nu ne aºteptam la proces - ºi într-adevãr iatã-l. Nici nu ne
mai gîndim ce ne mai poate aºtepta. Dar nu ne îngrijoram deloc... ca ºi cum nimic din acestea
nu ne-ar privi direct pe noi. Totuºi pe lista cu numele celor afiºaþi pentru azi 29 iunie 1982
cu procese penale, eram doi. Primul era al unui învinuit pentru crimã, iar al doilea Dorz
Traian pentru cãrþi religioase. Cãrþile religioase sînt puse alãturi de crimã... Restul procese
civile: insulte, certuri, bãtãi, înºelãciuni, etc.
Deci vom fi judecaþi. Deci ni s-a fãcut proces. Grabnic, în ascuns, pe neºtiute.
Frumoasã înscenare. Frumos fel de a judeca. Aºa, desigur ºi sentinþa ne era datã, înainte
chiar de a fi judecaþi... S-a fãcut totul cred numai din cauza mea, pentru a mã lega numai pe
mine. Cu ceilalþi desigur cã n-au nimic ci i-a adus numai ca umpluturã, numai spre a nu pãrea
cã totul este aranjat doar pentru mine. Dacã n-aº fi fost eu ºi dacã n-ar avea ce au cu viaþa
mea, atunci desigur cã de ei nici nu s-ar fi ocupat nimeni ºi întru nimic niciodatã. Sãrmani
fraþi, total nevinovaþi, cãzuþi numai ca sã mã poatã avea pe mine sigur în mînã. Dumnezeule
al izbãvirii, izbãveºte-i pe bieþii fraþi - iar pe mine ajutã-mã sã-i apãr ºi sã-i vãd scãpaþi.
Eram foarte curios sã vãd totuºi ce fel de judecatã se va face fãrã nici o înºtiinþare mai
dinainte la Procuraturã, fãrã nici o apãrare - mãcar din oficiu. Fãrã nici o înºtiinþare de
adevãrat proces. Se vede limpede cã totul fusese judecat de mai înainte altundeva mai sus.
Azi aici se va face numai un teatru, un paravan simplu ºi strãveziu, o înscenare. ªi vom vedea
uºor îndatã tot ce s-a petrecut - ºi mai ales scopul care se urmãreºte...
Am luat ºi noi loc printre ceilalþi pe bãnci în sala de judecatã aºteptînd sã vedem ce se
va întîmpla. Întorc privirea înapoi ºi vãd în salã între cei din urmã ºi pe Moldoveanu de la
Sibiu. Venise deci ºi el sã vadã ce se va întîmpla cu mine, dar venise în aºa fel încît sã nu mã
întîlneascã faþã în faþã. ªi tot aºa a ºi plecat îndatã ce piesa s-a terminat. Nu vedem în salã
nici pe fr. Ghiþã nici pe sora Marta de la Braºov, deºi fuseserã ºi ei cu noi în 6 martie. ªi asta
ne-a fãcut sã gîndim cã dacã ar fi cu adevãrat procesul propriu-zis, ar fi trebuit neapãrat sã
fie prezenþi ºi ei. Dar iatã nu-s!
Toatã sala se ridicã în picioare: intrã pe rînd ºi iau loc la masã actorii principali, douã
doamne în robe, preºedinta ºi asesoarea desigur ºi un domn, desigur procurorul. Mai la o parte
altã doamnã: grefiera.
Dupã strigarea unor nume absente s-a trecut repede peste procesul de crimã dinaintea
noastrã. Nici unii nu i-au arãtat absolut nici un interes. I-au fixat o amînare, ca sã se ajungã
repede-repede la noi. Se vedea cã acesta era cel mai important lucru pentru astãzi: elementul
surprizã sã-ºi facã efectul total asupra noastrã. Noi care se ºtia bine cã eram total neobiºnuiþi
cu judecãþile, trebuie sã fim luaþi cu mare grabã pentru ca nu cumva sã ne dezmeticim înainte
de a fi condamnaþi. Spre a nu se crea vreun neajuns în aranjamentele lor. Era clar cã totul
fusese mai dinainte pregãtit ca noi sã fim luaþi ca ni º t e oi din þarc. Cele douã femei
judecãtoare ºi bãrbatul procuror s-au purtat de la început cu o vãditã prefãcãtorie spre a nu
ne da nouã de bãnuit ci a ne lãsa impresia cã au o foarte mare bunãvoinþã ºi chiar o deosebitã
simpatie pentru noi. Arãtau chiar dezinteres pentru amãnunte. La sora Marta care fusese citatã
ca martorã s-a renunþat în fugã “ca sã nu mai amînãm procesul spre a nu vã mai purta pe
drumuri” - a explicat “binevoitoare” preºedinta. Despre “apãrarea” care trebuia normal sã
aparã la un proces nici n-a fost vorba... Nici mãcar cea mai elementarã conºtiinþã a împlinirii
unei datorii atît de cutremurãtoare pentru care pusese un jurãmînt... Sau un simþ uman de
dreptate ºi respect faþã de cauza unor semeni. Ori respectul minim faþã de adevãr... Nimic,
dar absolut nimic. Ce îngrozitor îl poate denatura º i falsi fi ca pe om o do ct rinã fãrã
Dumnezeu. Cum îi poate anula orice personalitate ºi îi poate întuneca, orbi chiar, tot ce ar
avea mai de valoare ºi mai nobil în el, un om!
T-
Am fost chemat primul - ºi preºedinta mã întrebã:
- Îþi mai menþii declaraþia de la anchetã?
- Da - am rãspuns eu.
- Ai cunoscut legea cã nu ai voie sã multiplici ºi sã difuzezi materiale religioase
neautorizate?
- Da. Dar tot ceea ce am scris ºi am difuzat nu conþine absolut nimic rãu ºi duºmãnos nici
contra statului nici contra bisericii. Dimpotrivã, conþinutul cãrþilor noastre este întru totul pe
linia simþirii neamului nostru ºi a învãþãturii bisericii noastre, folositoare ºi necesare tuturor.
- Aþi ºtiut cã secta Oastea Domnului este interzisã. De ce nu aþi trecut la o altã sectã
autorizatã de stat?
La întrebarea aceasta am crezut cã nu meritã sã-i rãspund nici un cuvînt. Dar am privit-o
drept în ochi, cu toatã durerea sufletului meu jignit ºi cu toatã conºtiinþa mea ofensatã de
totalul dispreþ pe care îl arãta. ªi de totala inconºtienþã cu care vorbea nu atît despre noi cît
despre cele mai sfinte valori ale neamului ºi ale credinþei pãrinþilor noºtri, care erau ºi ale
pãrinþilor ei - ºi poate ºi ale sufletului ei cîndva... Am clãtinat mustrãtor din cap, continuînd
s-o privesc drept în ochi, fãrã sã-i rãspund nimic. Aceasta trebuia s-o facã sã înþeleagã mai
mult decît i-ar fi putut spune orice rãspuns. Nu ºtiu, poate cã a înþeles ceva sau poate cã n-a
putut sã înþeleagã nimic. A privit spre procuror:
- Tovarãºul procuror dacã are ceva!

- Da. Sã rãspundã inculpatul de ce a scris ºi a difuzat aceste materiale, dacã ºtia cã nu este
voie?
- Pentru cã necesitatea lor n-a încetat ci a crescut. Am explicat ºi anchetei.
- De ce nu v-aþi mulþumit cu activitatea bisericii? Dacã ziceþi cã faceþi parte din Biserica
Ortodoxã.
- Pentru cã activitatea bisericii este insuficientã.
- Ai mai fost condamnat ºi în trecut la 16 ani muncã silnicã tot pentru aºa ceva. Statul
nostru prin graþiere ºi amnistie þi-a arãtat bunãvoinþã. De ce n-ai încetat?...
- Eu activez de 50 de ani în domeniul scrisului religios ºi ºtiu cîtã nevoie este mai ales
acum de acesta. Repet: n-am scris nimic rãu ci numai ceva ce era necesar pentru popor ºi
credinþã... ªi...
- Destul! Din cele declarate reiese clar vinovãþia inculpatului Dorz Traian ºi a celorlalþi
i ncu l paþ i . C er apl i carea a r t . 9 4 d i n Le gea 3/ 1974 cu art . 75 l i t . a di n C od u l P en al .
Condamnarea lor. Confiscarea tuturor materialelor aflate la ei. ªi plata cheltuielilor de
judecatã.
ªi se aºezã pe scaun.
- Ai primit vreo sumã de bani ca drepturi de autor pentru aceste cãrþi? - mã întrebã
preºedinta.
- Nu, nimic de la nimeni.
- Cine þi le-a tipãrit ºi unde?
- Nu ºtiu.
- Mai ai ceva de adãugat? Da! Vã rog sã-i scoateþi de sub orice învinuire pe ceilalþi,
fiindcã ei nu sînt vinovaþi cu nimic. Eu i-am rugat iar ei m-au servit. Ei nici nu au scris ºi nici
nu au difuzat absolut nimic. Vã rog...
- Destul! - mã refuzã preºedinta cu aroganþã ºi duritate. Semneazã declaraþia! Urmãtorul:
Roºianu Vasile!
Fratele Roºianu a recunoscut ºi el grãbit tot ce se petrecuse ºi ceea ce declarase de fapt
de la început. Era chiar ºi mai sincer ºi mai amãnunþit decît i se cerea. Le tot explica pe larg
cu niºte amãnunte care pe ei se vedea bine cã nu-i mai intereseazã. Cum într-o searã din luna
ianuarie un cetãþean strãin venit cu o maºinã la poarta lui i-a oferit niºte cãrþi religioase. Cum
fratele Traian îi spusese lui mai dinainte cã dacã va veni cineva sã-i ofere astfel de cãrþi sã
le primeascã fiindcã sînt ale mele, - el amintindu-ºi de aceasta, le-a primit. Apoi m-a anunþat
pe mine sã mã duc sã le iau. Eu am mers iar el mi le-a dat. Asta fusese totul.
- Cîþi saci sau pachete cu cãrþi ai primit?
- Patru sau cinci.
- ªi inculpatul Dorz Traian le-a luat pe toate?
- Da!
- Bine. Dar ºi dupã aceea s-au mai gãsit ºi alte cãrþi la d-ta. Pe acestea de unde le-ai avut?
- Tot fratele Dorz mi le-a dat altãdatã.
- D-ta n-ai difuzat nici o astfel de carte la nimeni?
- Nu, nici una.
- D-ta ºtii sã se fi primit de la cineva ceva bani cu drepturi de autor pentru aceste cãrþi?
- Nu, nici cincizeci de bani.
- ªi d-ta faci parte din Oastea Domnului ca Dorz Traian?
- Da, din 1935.
- De cînd îl cunoºti pe Dorz Traian?
- De 50 de ani. Eram tineri la Sibiu atunci.

- Bine. semneazã! Urmãtorul: Pop Alexandru.
T-
- D-ta, Pop Alexandru ai fost împreunã cu inculpatul Dorz Traian în seara de 6 martie
anul acesta la Roºianu Vasile din Sibiu de unde ai luat niºte cãrþi?
- Da!
- Cîte pachete ori zeci de cãrþi aþi ridicat?
- Cinci.
- Pe care declaraþie datã la anchetã o menþii?
- Pe ultima.
- ªi ce þi-a spus inculpatul Dorz Traian sã faci cu aceste cãrþi?
- Sã le duc la mine acasã unde sã le pãstrez pînã va veni dînsul sã le ia.
- Dar d-ta n-ai dat nimãnui vreo astfel de carte?
- Nu!
- ªi d-ta faci parte din Oastea Domnului?
- Da!
- Bine. Semneazã! Urmãtorul: Pop Augustin.
T-
- D-ta Pop Augustin ai fost cu maºina personalã în seara de 6 martie anul acesta împreunã
cu inculpatul Dorz Traian ºi cu fratele d-tale Pop Alexandru în Sibiu la Roºianu Vasile, ca
sã luaþi niºte cãrþi?
- Da!
- Ai fost ºi d-ta în casa lui Roºianu Vasile dupã acele cãrþi?
- Nu!
- Dar unde ai fost d-ta atunci?
- Aºteptam în maºina pe care o parcasem în stradã ceva mai departe fiindcã în faþa casei
nu era loc.
- Cîte pachete aþi luat?
- Cinci.
- ªi unde le-aþi pus, în portbagaj sau în maºinã?
- În maºinã.
- Ce trebuia sã faceþi cu aceste cãrþi?
- Sã le þinem acasã pînã va veni fratele Traian ca sã le ia.
- D-ta n-ai difuzat nimãnui vreuna din aceste cãrþi?
- Nu, nici una.
- Da!
- Bine. Semneazã. Urmãtorul: Rus Lucian!
T-
- D-ta Rus Lucian, nu ai fost cu ei, dar la d-ta s-au gãsit niºte materiale: o maºinã de scris,
niºte lucrãri scrise cu ea, precum ºi alte cãrþi religioase. De unde ai avut maºina de scris?
- Am cumpãrat-o acum vreo 7 ani de la un vecin evreu care pleca în Israel ºi care mi-a
oferit-o spre cumpãrare împreunã ºi cu alte lucruri. Eu nu voiam atunci s-o iau dar el a
insistat de mine ca s-o iau spunînd cã am copii ºi cã le va folosi lor.
ªi am cumpãrat-o pentru copii. Eu sînt croitor, nu aveam ce sã fac cu ea. Pentru copii am
luat-o.
- Þi-a dat ºi d-tale ceva cãrþi inculpatul Dorz Traian?

- Nu. Ci numai mi-a împrumutat caietul cu Cîntãri Nemuritoare Vol. 8 din care copia
bãiatul meu de 16 ani, pentru a învãþa sã scrie la maºinã.
- De ce le scria în patru exemplare?
- Ca sã aibã cîte unul ºi pentru ceilalþi frãþiori ai lui.
- De unde aveai cãrþile care s-au gãsit la d-ta?
- Le-am primit de la alþii, mai demult.
- D-ta ai mai dat cuiva astfel de cãrþi?
- Nu aveam de unde sã dau. Nu am avut decît cîte un singur exemplar pentru mine.
- De ce nu-i înveþi pe copii altceva, nu lucruri de astea?
- Ei merg cu toþii la ºcoalã. Învaþã ei acolo ce trebuie sã ºtie.
- În altã parte nu merg?
- Mai merg la bisericã fiindcã le place muzica. Toþi cîntã în cor!
- Da, din copilãria mea.
- Bine. Semneazã! Urmãtorul: martora Pop Firuþa.
T-
- D-ta martora Pop Firuþa, trebuie sã depui jurãmînt cã vei spune tot adevãrul ºi numai
adevãrul. Altfel vei fi pedepsitã.
- Da!
- D-ta ºtii cã soþul d-tale Pop Augustin, împreunã cu fratele sãu Pop Alexandru ºi cu
inculpatul Dorz Traian au transportat din Sibiu de la Roºianu Vasile, niºte cãrþi în seara de
6 martie anul acesta?
- Da!
- Erai acolo în maºinã cînd au fost gãsite aceste cãrþi?
- Da!
- D-ta ai fost împreunã cu ei cînd au luat cãrþile?
- Nu!
- ªtii de la cine le-au luat?
- Nu. Cînd au mers dupã ele, pe mine m-au lãsat jos, undeva în oraº.
- ªi d-ta eºti din Oastea Domnului?
- Da!
- Bine. Semneazã declaraþia.
T-
Apoi privindu-ne pe rînd ºi ridicîndu-se cu toþii sã plece, preºedinta ne spuse:
- Rezultatul îl veþi putea afla mîine dupã ora zece la grefã.
ªi atîta a fost.
Dar noi cu toþii, chiar ºi atunci eram ºi mai convinºi cã dupã felul sumar ºi superficial în
care ne judecaserã, dupã declaraþiile clare ºi scurte, dupã ce nu avuseserãm nici un apãrãtor,
nici nu fusesem mãcar întrebaþi dacã avem, - ºi mai ales dupã nevinovãþia noastrã totalã ºi
evidentã, mãcar a celor patru fraþi cel puþin, pe care nici nu-i numiserã “inculpaþi”, - mãcar
ei vor fi sigur achitaþi de orice penalizare. De mine, am spus, nu-mi pãsa deloc. De fapt numai
pe mine singurul mã numiserã “inculpatul”...
T-
Pentru ziua urmãtoare, am hotãrît cu fr. Roºianu ca noi doi sã rãmînem la Alba Iulia
pentru ca mîine la ora zece, dupã cum spusese preºedinta care nu putea sã mintã - ziceam noi
- sã mergem la grefa judecãtoriei - sã aflãm rezultatul.
- Nu se dau astãzi nici un fel de rezultate - ne spuse femeia de la grefã, cînd am întrebat-o
în ziua urmãtoare. Judecãtorii sînt ocupaþi acum cu altceva. Veniþi mîine, ori poimîine, ori
mai tîrziu. Dacã nu veþi avea unde sã staþi aici în oraº, mergeþi acasã - ºi vi se va comunica
acolo sentinþa.
Oare nu ºtia asta preºedinta? Atunci de ce ne-a minþit?
T-
Am plecat fiecare spre casã rãmînînd sã aºteptãm. Dacã fraþii din Alba Iulia vor afla ceva
mai repede rezultatul, ne vor comunica ei la fiecare.
Într-adevãr, peste cîteva zile sora Victoria, soþia fratelui Lucian ne aducea urmãtoarea
notã copiatã dupã Registrul Proceselor Penale ale Judecãtoriei Alba Iulia: HOTÃRÎRE: au
fost condamnaþi inculpaþii: Dorz Traian la doi ani închisoare - pedeapsa maximã. Roºianu
Vasile la un an ºi douã luni închisoare. Pop Alexandru ºi Pop Augustin la cîte un an
închisoare. Rus Lucian la un an ºi douã luni închisoare. Pentru sãvîrºirea infracþiunii
prevãzute de art. 94 din Legea 3/1974 cu art. 75 lit. a C.F. (Legea Presei, pentru scriere,
înregistrare ºi difuzare de materiale neautorizate. De la 3 luni la 2 ani închisoare ori amendã).
T-
Am vãzut-o pe sora Victoria foarte întristatã. Era ºi bolnavã destul de grav cu inima, iar
cei patru copii ai lor erau încã mici. Se îngrijora ce vor face ei fãrã fratele. Dacã el va fi luat
ºi dus atîta vreme de acasã. Ei nu aveau alt mijloc de trai decît cîºtigul lui dupã munca sa de
croitor particular.
- Anii sînt în Mîna Domnului sorã Victoria - i-am zis eu liniºtit. Nu te îngrijora. Dacã noi
nu-L lãsãm pe Domnul, fii deplin încredinþatã cã El nu ne va lãsa pe noi... (O, de cîte ori mai
spusesem aceste cuvinte ºi adevãruri atîtor suflete îngrozite de-a lungul zecilor de ani grei
prin care trecusem ºi cu alþii!) Nu trebuie sã fim nici miraþi ºi nici zdrobiþi de toate acestea.
Doar ºtim Cuvîntul Domnului Isus care ne spune cã în lume vom avea necazuri ºi cã pentru
El la suferinþe sîntem rînduiþi. Dar suferinþele trec pe cînd rãsplata lor rãmîne veºnic.
Alegerea noastrã pentru a suferi împreunã cu Domnul este dovada cã am fost aleºi sã ºi
împãrãþim odatã împreunã cu El. Nu ne va ajunge nici o încercare care sã nu fi fost potrivitã
cu puterea noastrã. Vei vedea. Domnul nostru Isus Hristos va fi cu noi ºi ne va ajuta ca s-o
putem rãbda ºi s-o putem birui. El nu ne va lãsa pe noi ºi nici pe ai noºtri, ci ne va ajuta ºi
vom trece prin toate biruitori. Suferinþa pentru Domnul este un mare har care nu-i dat oricui.
Dacã nouã ne-a fost dat, atunci sã-I mulþumim Domnului Isus pentru aceasta ºi sã ne arãtãm
vrednici de El...
De altfel încã nu se ºtia nimica - am încheiat eu - pînã ce vom primi comunicarea scrisã
a sentinþei lor. Abia atunci vom ºti sigur ºi vom vedea ºi ce avem de fãcut. Trebuie sã ni se
dea timp ºi îndrumare sã ne angajãm un apãrãtor. În toate procesele se procedeazã aºa. Atunci
cine va vrea va putea sã se apere, apoi sã facã recurs împotriva sentinþei cãci obiºnuit se dã
termen pentru asta vreo 10-15 zile de la primirea sentinþei scrise. Aºa este drept, aºa se face
în toate cazurile... Dar eu, în ce mã priveºte pe mine, sînt hotãrît sã nu fac nici un recurs, sã
nu-mi angajez nici un avocat. Las totul în grija ºi judecata lui Dumnezeu...
Dupã aceasta, am aºteptat acasã liniºtit ºi pregãtit pentru orice îmi va veni din partea
Domnului ºi din partea oamenilor. Fie voia Domnului - eu sînt gata sã primesc orice
sentinþã... Desigur nu mai sînt acum la anii tinereþii din 1947, cînd aveam doar 33 de ani.
Acu m am aproape 70 de ani , dar vi aþ a m ea nu m ai es t e a m ea, c i a C e l u i care m i -a
rãscumpãrat-o ºi Cãruia i-am predat-o demult. Facã-se voia Lui cu mine, fie cã voi trãi fie cã
voi muri, eu sînt al Lui ºi vreau sã-I fiu un martor credincios ºi adevãrat pînã la sfîrºit...
traista mea de drum este gata ºi aºteaptã aci lîngã mine încã din 1947 de la primul meu
surghiun... traista mea cu care am dormit alãturi, obraz lîngã obraz, ca un copil cu o doicã
bunã...
Ca un soþ cu o soþie dragã ºi cu adevãrat credincioasã ºi mereu nedespãrþitã. Traista mea

cãreia i-am împãrtãºit toate destãinuirile nopþilor mele îndepãrtate ºi cu care mi-am ºters toate
lacrimile în cei peste 17 ani în care ea m-a însoþit peste tot unde am fost dus... care mi-a
primit în ea toate descãrcãrile poverilor sufletului meu, care mi-a ºtiut ºi mi-a ascuns toate
tainele ºi ºoaptele mele fãrã sã mi le spunã nimãnui, oricît mi-a fost cãlcatã în picioare ºi
aruncatã prin noroaie ori tîrîtã prin praf. Traista aceasta mã aºteaptã ºi acum, ea tovarãºa
patului de fier, perna singurãtãþilor mele, însoþitoarea suferinþelor mele pentru dragostea ºi
mãrturia Mîntuitorului meu Scump. Traista aceasta care a intrat cu mine în 1947 ºi a ieºit cu
mine în 1964 - iatã este gata ºi acum fãrã sã cîrteascã deloc ºi mã roagã sã n-o las, sã nu merg
fãrã ea, oriunde ar mai trebui sã fiu tras ori împins... Ce bine ne-am învãþat sã ne înþelegem
ºi sã fim împreunã amîndoi. O aud cum îmi spune: nu mã lãsa. Ia-mã cu tine. Nimeni pe
lumea asta nu te-a mai iubit cum te-am iubit eu. Pe nimeni n-am mai iubit nici eu atît de mult
ºi de nimeni n-am mai fost atît de nedespãrþitã. Nu te voi lãsa niciodatã ci te voi însoþi
oriunde vei merge. Voi fi totdeauna alãturi de tine. Pe inima mea poþi sã te odihneºti oricînd.
La sînul meu poþi sã-þi descarci totdeauna povara ta pe care nu þi-o mai poþi descãrca nimãnui.
Te voi iubi pe totdeauna... Vei vedea peste un an, peste zece, peste o sutã, vei vedea în
veºnicie cît de mult te-am iubit ºi cît de credincioasã m-am strãduit sã-þi fiu þie, legãmintelor
noastre înlãcrimate pe care ni le-am rostit unul altuia în dragostea ºi slujba lui Hristos pentru
care ne-a unit ºi ne-a binecuvîntat Dumnezeu cu cele patru semne ale Crucii...
Mulþumesc Domnului ºi Dumnezeului nostru cãci cîtã vreme El este dispreþuit ºi alungat
ne-a ajutat ºi pe noi sã-I împãrtãºim soarta ºi suferinþa Lui. Nu doresc nimic mai mult pe
lumea aceasta decît unit deplin cu El, sã am ºi eu parte cu vrednicie de aceleaºi prigoniri ºi
ocãri din partea vrãjmaºilor Lui, cum are El. Iar dacã este aºa, atunci traista mea - soþia mea,
mama mea, sora mea, tovarãºa mea - singura mea tovarãºã nedespãrþitã, trebuie sã-mi fie
mereu gata. Cînd mi se va spune: hai, - eu sã fiu gata, ea sã fie gata. Eu doar s-o iau la braþ
ºi sã plecãm.
Acum o privesc cu drag, nici nu ºtiþi cu cîtã dragoste recunoscãtoare de soþ, de fiu, de
frate, de prieten nedespãrþit. ªi o întreb în felul tainic ºi dulce în care se întreabã ºi îºi
rãspund numai cei doi ce se iubesc cu o dragoste veºnicã ºi care nu s-au înºelat niciodatã unul
pe altul:
- Eºti gata scumpa mea?
- Da. ªtii cã totdeauna am fost gata cînd ai avut nevoie de mine.
O mîngîi cu o duioºie sfîºietoare ºi îi ºoptesc cu lacrimi, cele mai iubitoare simþãminte,
cãci se vede cã eu n-am sã mã despart de ea tot drumul vieþii mele pentru Hristos, pînã în
clipa cînd ne va lua Mîntuitorul nostru Acolo Sus la rãsplãtirea Lui, în Casa noastrã cea de
Aur unde vom avea oprire ºi odihnã fericitã ºi veºnicã. Acolo ºi tu cea care mi-ai fost
credincioasã ºi nedespãrþitã în toate încercãrile prin lume, vei primi o veºnicã strãlucire ºi un
chip nou ºi fericit pe care nu-l pot nici bãnui acum. Pentru ca dupã cum am suferit împreunã
aici - sã ne ºi bucurãm împreunã Acolo, unde nici nu ne putem gîndi acum ce formã strãlucitã
pot lua toate cele de azi.
T-
Acum mã aºez lîngã ea liniºtit în genunchi ºi plin de pacea lui Dumnezeu ne încredinþez
în Mîinile ºi grija Lui pe amîndoi, taina noastrã, soarta noastrã ºi a celor preaiubiþi nouã
pentru tot ce va veni. Ai Tãi sîntem Doamne, facã-se cu noi voia Ta. Amin.
T-
A trecut apoi toatã luna iulie, fãrã sã mai urmeze nimic, dupã procesul nostru din ziua
martiriului celor doi apostoli, Petru ºi Pavel.
Între timp am luat parte la niºte frumoase nunþi frãþeºti la care fusesem invitat mai
stãruitor. Dintre aceste nunþi douã au fost mai deosebite: una în jud. Timiº, iar alta la sfîrºitul
lunii în jud. Caraº-Severin. La fiecare din aceste nunþi participaserã cam cîte douã mii de fraþi
ºi surori ºi se petrecuserã niºte lucruri destul de însemnate la care se cerea neapãrat sã fiu de
faþã... Tot acolo ºi atunci am auzit cã începuserã sã fie arestaþi ºi unii dintre fraþii care
fuseserã judecaþi în acelaºi proces cu mine. Întîi fr. Roºianu din Sibiu, apoi fr. Lucian din
Alba Iulia.
Dupã ce am ajuns acasã de la ultima dintre nunþi, în dimineaþa zilei de 3 august cînd mã
aºteptam sã vinã ºi arestarea mea, iatã cã într-adevãr miliþeanul comunei intrã în curte. Venea
cu mandatul meu de arestare. Da. Era adevãrat. Eram condamnat la doi ani închisoare ºi el
venea acum sã mã ridice. Totul se petrecuse deci pînã la capãt acoperit, ºiret, viclean ºi
nelegiuit prin surprindere, pe neaºteptate, fãrã nici un fel de termen, de lãmurire, de
clasificare - spre a fi luaþi prin totalã surprindere, ca sã nu avem nici un fel de posibilitate de
a ne lua vreo mãsurã salvatoare. Eram deci condamnaþi, fãrã nici un drept de recurs, fãrã nici
o posibilitate de apãrare.
Trebuia deci sã-mi iau traista ºi sã plec imediat cu el.
Pînã ce eu am intrat în casã ca sã-mi iau rãmas bun - ºi pe cea care trebuia sã vinã cu
mine, miliþeanul ieºise în stradã ºtergîndu-ºi ochii de lacrimi - vãdit îndurerat ºi jenat ºi el
de ceea ce trebuia sã facã. Omul acesta, ca ºi ceilalþi din jurul meu pînã departe, mã
cunoºteau destul de bine ºi de mulþi ani ºi vedeau ºi ei cu uimire ºi consternare ce nedreptate
se face împotriva mea chiar ºi acum bãtrîn dupã ce ºtiau ce mi se fãcuse în atîþia zeci de ani
cînd, mãcar, eram tînãr. Vecinii se uitau ºi ei miraþi ºi neîncrezãtori de dupã garduri ºi din
curþi ºi clãtinau îndureraþi din cap vãzîndu-mã iarãºi dus la închisoare la anii aceºtia bãtrîn
ºi bolnav cu traista ºi cu cîrja ca un fãcãtor de rele. Chiar bietul miliþean care mergea ºi el
cu capul în jos ruºinat de prezenþa lui lîngã mine se simþea ca un vinovat de urîciunea
misiunii pe care trebuie s-o împlineascã. Voia sã-mi ia traista ºi sã mi-o ducã el ºi mã
sprijinea vãzînd cã eu de-abia merg ºchiopãtînd.
Pe drum am aflat de la el cã mandatul meu de arestare trebuia sã soseascã mai devreme
cu zece zile, dar fiind întocmit cu o greºealã de nume, fusese înapoiat pentru corectare acolo
de unde pornise, la Tribunalul Alba Iulia. Domnul Isus fãcuse asta pentru cã altfel n-aº fi
putut lua parte la cele douã ocazii frãþeºti unde era neapãrat nevoie. Încã o dovadã cã tot ce
trebuie sã ni se întîmple nu vine decît prin voia ºi rînduirea Domnului, nu prin voia oamenilor
ºi cînd ar vrea ei sã fie, ci prin controlul Voii lui Dumnezeu ºi cînd hotãrãºte El.
Doamne Isuse, dacã arestarea mea n-ai lãsat-o cînd au hotãrît oamenii, nu lãsa ca nici
liberarea mea sã fie cînd au hotãrît ei. Chiar dacã numai cu trei zile ar fi mai devreme vreau
s-o primesc din Mîna Ta, Dragul, Dulcele, Scumpul meu Mîntuitor, - ºi nu din mîna lor. Sã
fie tot ce mi se întîmplã numai de la Tine ºi nu de la ei.
Dupã niºte formalitãþi de vreo douã ceasuri la Beiuº, am fost suit într-o maºinã ºi dus mai
departe la miliþia din Oradea. Aici am fost predat miliþienilor de serviciu, care îndatã mi-au
luat tot ce aveam asupra mea, apoi m-au predat la ºeful arestului cãruia i-au spus:
- Du-l ºi bagã-l la 18.
- Vã rog sã-mi lãsaþi bãþul - am zis eu - nu pot umbla fãrã el.
- Cînd vei merge mai departe þi-l vom da. Acum rãmîne aici. Mergi rezemîndu-te de
pereþi.
Cel care mã luase în primire mã împinse pe o uºã din dos în coridorul îngust ºi întunecos
al arestului, trîntind în urma mea cu zgomot uºa grea de fier împingîndu-i zãvorul fioros...
Doamne ce familiar ºi cunoscut îmi deveni dintr-o datã acest zgomot fioros, cu rezonanþe atît
de adînci ºi de blestemate în inima mea, în urechile mele, în toatã fiinþa mea încrîncenatã pe
care mi-au chinuit-o în atîþia ani. Adormise totul în mine în 1964 - dar nu murise.
Iar acum dupã 18 ani iatã ce viu ºi puternic se trezea din nou, cînd pãtrunsesem iarãºi în
împãrãþia lui de întuneric, de groazã, de miasme rîncede ºi otrãvitoare. Ce cunoscut îmi
deveni dintr-o datã ºi acest aer greu, stãtut ºi mucegãit, care mã izbi ca un duh rãu peste faþã.
ªi oamenii aceºtia cu uniformele lor ca a lui Zoli baci, ale lui Nehez baci, ale lui Tapirul, de
care parcã abia ieri mã despãrþisem ºi nu acum 35 sau 18 ani.
Cel care mã ducea pe la spate împingîndu-mã se opri în faþa unei uºi ºi deschizînd-o îmi
zise:
- Intrã aici!
Mã înspãimîntai! Din întunericul coridorului unde mã gãseam îmi apãru ca o peºterã
nespus mai întunecoasã, ceva ca o intrare în iad... Un nor de fum negru ºi otrãvit de þigãri din
ziare arse nãvãli înspre mine ºi vreo patru umbre de oameni negri vedeam grãmãdindu-se ºi
privindu-mã fioros din acel întuneric ºi fum. Numai ochii ºi dinþii rînjind le erau albi.
Mã dãdui înapoi un pas:
- Vã rog foarte mult, nu mã bãgaþi aici... Nu voi putea suporta fumul acesta nici mãcar
un ceas - ºi va trebui sã mã scoateþi ori la infirmerie ori la morgã. Sînt foarte bolnav cu inima
ºi nu pot rezista. Duceþi-mã oriunde numai nu în fumul acesta.
- Du-l la 8 - zise altul care se apropie la spatele meu. Acolo nu-i nimeni.
- Vã mulþumesc mult, - le zisei ºi mã grãbii sã mã depãrtez de aici sprijinindu-mã de
pereþi ºi gîndind: Doamne Isuse, numai Þie trebuie sã-Þi mulþumesc cã ºi aici eºti cu mine
ca sã nu mã laºi cu totul la bunul lor plac, - ci ca sã-mi izbãveºti viaþa...
Celula 8 era tot la fel de micã ºi întunecoasã, dar era goalã. Avea pe peretele din dreapta
douã paturi de fier suprapuse pe lîngã care abia te puteai strecura înghesuindu-te pe lîngã
peretele celãlalt pînã la fereastra micã cu gratii groase ºi cu plasã de sîrmã groasã ºi deasã
peste gratii, prin care venea atît de puþinã luminã chiar ºi acum în plinã zi încît de-abia se
putea desluºi ce este înãuntru. Nici aer nu putea veni aproape deloc.
Înainte de a se închide uºa, le-am cerut voie ca sã pot sta pe pat. Mã simþeam foarte rãu.
Tot trupul îmi tremura de dureri ºi de obosealã.
N-au rãspuns nimic, au trîntit uºa. Iarãºi zgomotul acela fioros care te loveºte ca o rangã.
Îndatã ce am fost singur m-am rugat Domnului ºi Dumnezeului meu, mulþumindu-I cu
lacrimi pentru cã din nou m-a învrednicit sã am parte de suferinþa asta pentru El ºi pentru
Cuvîntul Lui. Dar parcã totuºi nu-mi venea sã cred cã s-a putut proceda chiar aºa, în felul
acesta faþã de mine. Trecuserã 23 de ani din 1959 cînd fusesem judecat ºi închis ultima datã.
Mã aºteptam, dupã atîta vreme sã se fi schimbat ºi aici totul spre bine, de atunci ºi pînã azi.
Dar ce surprins vãd cã ºi aici ca dincolo de zidurile astea cît de mult s-a schimbat totul spre
rãu.
Atunci fusesem condamnat politic, bãgat între oameni politici, oameni culþi, - acum sînt
un condamnat de drept comun, bãgat în acest bîrlog de tîlhari, cu cei mai înapoiaþi, mai
înrãiþi, mai dezordonaþi, mai îndobitociþi dintre toþi oamenii.
Atunci nu era admis fumatul nici mãcar a unei singure þigãri în celule... Era aerul ºi
lumina puþinã cît se dãdea, dar oarecum asiguratã într-o cantitate suportabilã. Acum aceºti
oameni sînt înghesuiþi unii peste alþii în celule atît de strîmte, fãrã luminã, fãrã aer ºi mai sînt
lãsaþi sã aducã cu ei cîte þigãri doresc ºi neavînd nimic ce sã facã altceva, aprind þigarã de la
þigarã, ba încã fumînd ºi cu pipe, otrãvindu-se cu toþii ºi grãbindu-ºi pieirea cît mai sigurã,
mai grabnicã ºi mai groaznicã... Fumatul acesta, care afarã - cel puþin formal este stric
reglementat ori oprit peste tot unde este o aglomeraþie de oameni, aici nu este nici oprit ºi nici
reglementat de nimeni ºi de nimic. Parcã s-ar zice: lasã-i sã fumeze, sã se otrãveascã, sã se
ucidã ºi sã se sinucidã toþi...
Un om bãtrîn ºi bolnav, care anume a fost adus ºi bãgat aici ºi care se ºtie bine cã este
imposibil sã reziste la astfel de condiþii, cu cît moare mai repede, cu atît mai bine. Doar
pentru asta a ºi fost adus aici. Se va vedea sigur cã el a murit de bunãvoie nu cã noi l-am
asasinat prin metoda asta... Puþini ºtiu cã o condamnare la acest regim chiar ºi numai de
cîteva zile nu de cîþiva ani, pentru un om ca mine înseamnã sigur o condamnare la moarte.
Prin urmare, asta era condamnarea mea. Se gãsise timpul ºi prilejul cãutat cum nici nu se
sperase de uºor ºi de cumplit...
Nu-mi fãceam pãreri prea înalte despre numele ºi importanþa pe care o am în þara asta,
însã la cei aproape 70 de ani pe care îi am - ºi dupã activitatea mea îndelungatã printre
oameni, eram totuºi un nume cunoscut ºi respectat atît în þarã cît ºi în strãinãtate. ªi era de
aºteptat sã se procedeze totuºi-totuºi altfel faþã de mine decît în acest mod josnic ºi nedrept.
Cel puþin din considerente umane pentru viaþa ºi boala mea, dacã nu pentru altceva. Dar
aceasta se vede cã este aºa, pentru ca sã mi se prãbuºeascã orice iluzii atît ale mele care am
fost ºi am rãmas un mare naiv ºi încrezãtor în oameni cu toate amarele ºi multele mele
experienþe cu ei, - cît ºi a oricãror fraþi ai mei - cu privire la oamenii în care mai speram...
ªi sã-mi dau seama cît de adînc ºi de vertiginos se prãbuºeºte în haos ºi în pierzare lumea
aceasta în care trãim. Doamne Isuse, ajutã-mi ºi ajutã-ne ca sã putem suporta totul pînã la
capãtul care nu-l lãsa prea departe.
T-
A doua zi uºa se deschise brusc ºi îmi apãru în celulã un tovarãº tînãr ºi infirm de un
picior. Îmi spuse cã vine din penitenciarul de la Satu Mare unde executã o pedeapsã de trei
ani pentru o faptã ruºinoasã. Era de loc de aici din Oradea ºi i se aprobase sã vinã pentru
confecþionarea unei proteze la piciorul bolnav. De la el am aflat cã închisoarea de aici de la
Oradea unde eu mã aºteptam sã fiu depus, s-a desfiinþat ºi cã cei din judeþul Bihor care sînt
condamnaþi sînt trimiºi sã-ºi execute pedepsele la închisoarea din Satu Mare. Din cauzã de
economii se desfiinþaserã închisorile din unele judeþe ºi îngrãmãdiserã pe condamnaþii din
acele închisori în altele din judeþele vecine peste cei care erau ºi aºa prea înghesuiþi în
închisorile de acolo... Din cauza asta - zicea el - toate închisorile din þarã sînt
supraaglomerate. ªi se tot aglomereazã mereu fãcînd tot mai grele condiþiile de hranã, de
cazare, de tratament medical, de curãþenie... El era tare descurajat, - dar eu mã încredinþam
puternic în grija Domnului ºi nu mai aveam nici o teamã de viitorul meu. Fie ce va fi.
- Dacã eºti condamnat - îmi zicea el - nu vei mai sta aici decît cel mult trei zile. Se fac
curse de 2 sau 3 ori pe sãptãmînã spre Satu Mare. Te vor duce acolo.
Într-adevãr, a doua zi mi s-au luat datele personale pe un dosar, apoi amprentele digitale
ºi ale palmelor ºi în urmã am fost fotografiat din faþã ºi din profil, cu un mare numãr penal
agãþat pe umãr ca unul dintre cei mai înrãiþi borfaºi. Astfel intram ºi eu din nou în numãrul
celor fãrãdelege unde voi fi tratat ca ºi ei fãrã nici o deosebire formalã, dar mult mai rãu în
realitate decît pe oricare dintre ei, pentru cã pe mine spre deosebire de ei mã mai însoþea un
dosar mult mai grav cu o categorisire tainicã, în care sînt încadraþi numai acei care trebuie
sã nu mai iasã de acolo, decît într-un plic conþinînd un act de deces, pentru a fi descãrcat la
o poziþie dintr-un registru de stare civilã de la domiciliul sucombatului...
T-
A treia zi dimineaþa eram scos cu traista mea în curte unde aºtepta trasã în faþa arestului
o dubã micã. Un plutonier gras (toþi sînt graºi!) îi aºeza dupã dosarele lor pe douã rînduri pe
alþi 22 arestaþi cãrora le punea cãtuºa la mîini, legîndu-i doi cîte doi. Toþi erau tineri, pletoºi,
foarte bruneþi, vorbind între ei ºi rîzînd zgomotos pe þigãneºte, ungureºte, româneºte, parcã
nici nu le pãsa de cãtuºe, de dubã, de miliþieni.
Mulþi dintre ei glumeau familiar cu miliþienii. Erau deci foarte cunoscuþi în lumea asta a lor.
Cu cãtuºele la mîini îºi scoteau þigãrile din buzunar, le aprindeau ºi fumau ca ºi cum n-ar fi
aici ºi în situaþia în care erau. Mã uitam la toate acestea uimit ºi îndurerat pînã în fundul
inimii mele.
Cînd au fost gata, au fost împinºi ºi urcaþi cu þigãrile aprinse în dubiþa care se umplu
plinã, înghesuitã cu ei stînd în picioare, fiindcã nu se vedea acolo nici un scaun.
Eu rãmãsesem singur la urmã ºi mã gîndeam cum voi mai încape ºi eu peste ei toþi acolo.
- Pe bãtrînul ãsta nu-l mai înghesui cu ei cã moare acolo - zise unul dintre miliþieni,
plutonierul cel gras cu dosarele, - ºi nu mai ajunge nici pînã acolo. Lasã-l lîngã tine în boxa
de lîngã uºã!
- Eu cred cã ãsta, acolo îºi dã obºtescul sfîrºit - rãspunse celãlalt rîzînd. În plic vine el
înapoi. Îi va fi mãcar mai uºor.
- Acest sfîrºit îl vom avea odatã fiecare, domnule plutonier, - zisei eu, privindu-l în ochi.
Numai cã nici unul dintre noi nu ne ºtim cînd ºi cui ºi unde ne vine rîndul mai întîi...
Din nou am mulþumit Domnului ºi Dumnezeului meu pentru îngãduinþa care mi-o dãdea...
El nu îngãduia ceea ce mi-ar fi fost cu neputinþã de suportat nici de data asta. E uºor de
bãnuit cum aº fi ajuns eu pînã la Satu Mare, cãlãtorind 3 ceasuri înghesuit ºi cãlcat în picioare
de cei 12 din duba plinã de brute, de fum, de înjurãturi, de urlete ºi de izbituri, cum trebuia
sã merg de fapt, dupã regulamentul lor, dacã totuºi n-ar fi fost cu mine mila ºi Mîna
Domnului Isus... ºi acest om care încãlcînd regulamentul inuman - s-a dovedit a fi om.
Plutonierul de lîngã mine care pãzea duba din boxa de la spate, mã aºezã pe scaunul din
faþa lui ºi mã privea puþin indiferent ca un om obiºnuit cu drumurile astea, dar ºi sigur cã
poate fi liniºtit din cauza mea. Era destul de bãtrîn ºi el ºi desigur fãcea cursa asta de ani de
zile de cîte douã ori pe sãptãmînã dus ºi întors.
Am încercat pe drum cîteva cuvinte cu el. Poate n-am sã-l mai vãd nici pe acesta niciodatã
ºi trebuie sã-i spun ºi lui mãcar ceva despre moarte, despre Judecata ºi rãsplata veºnicã a
fiecãruia dupã faptele sale. Despre nevoia de a ne gîndi fiecare la asta, mai ales noi care nu
mai sîntem acum tineri nici unul...
Omul nu se împotrivea. Vãzuse ºi el destule în viaþa lui ºi simþea cã am dreptate... De fapt
astfel de cuvinte mai spusesem ºi ieri ºi alaltãieri la toþi cei cu care mai putusem vorbi. Poate
vreunuia îi vor folosi. Ascultaserã toþi ca ºi acesta fãrã sã spunã nimic, nici da, nici nu. Ce
oameni obosiþi, plictisiþi, nepãsãtori, absenþi...
De la acest plutonier am aflat prima datã cã bãtrînii cei trecuþi peste 60 de ani nu fac decît
un sfert din pedeapsa la care sînt condamnaþi.
- D-ta, îmi zise el, n-ai sã faci decît ºase luni din cei doi ani. Existã scris în regulament
acest lucru. Statul s-a gîndit cu omenie ca sã se vadã ce drepte sînt legile noastre ºi cum s-au
fãcut ele cu gîndul la om.
- Mda, - am rãspuns eu. ªi nu i-am mai zis nimic despre cît de amar am aflat eu dreptatea
ºi omenia asta cu gîndul la om, din tot felul cum s-au purtat faþã de mine nu legile scrise cãci
nimeni nu judecã ºi nu se poartã dupã acestea, - ci legile nescrise, care mã urmãresc
pretutindeni. Din starea în care eram ºi dupã tot ce vãzusem ºi pãtimisem pînã acum eu ºi
alþii, ºtiam cît sã cred din toate acestea. Însã eu eram plin de încredere în Mîna ºi Lucrarea
Voii lui Dumnezeu cu mine, pãrea cã nici nu-l aud. Nici nu mã interesa ce spunea fiindcã
ºtiam cã totul este minciunã. ªi învãþasem sã nu mai cred nimic din tot ce vorbea.
Cîtã dreptate am avut sã nu-l cred atunci, - am aflat ceva mai tîrziu, cînd a venit vremea
sã se împlineascã ºi mai dureros faþã de noi condiþia aceasta umanã... Fratele Roºianu Vasile
care avea o pedeapsã mai micã, a constatat-o primul. El care era tot aºa de bãtrîn ºi de bolnav
ca ºi mine, trebuia sã se elibereze dupã regulamentul acesta în luna noiembrie, dar cînd a fost
în faþa comisiei de eliberare condiþionatã i s-a spus:
- E adevãrat cã d-ta ai avut o comportare tot timpul ordonatã, respectuoasã ºi supusã, -
dar d-ta nu poþi fi eliberat fiindcã nu eºti îndeajuns de reeducat. Mai stai trei luni... ªi dupã
aceste trei luni desigur alte trei luni ºi tot aºa pînã la sfîrºitul pedepsei, sau mai degrabã al
vieþii... Fãrã îndoialã cã faþã de mine s-ar fi procedat î ncã º i m ai dur, dacã Domnul
Dumnezeul meu m-ar fi lãsat în mîinile lor. Dar slãvit sã fie Domnul care într-adevãr nu ne-a
lãsat pe nici unul nici o clipã di n M î ini l e Lui ocrot i toare. Dom nul Is us În s u ºi sã le
rãsplãteascã cu o dãruire veºnicã tuturor celor care au lucrat ºi s-au rugat pentru izbãvirea
noastrã zi de zi, cãci fãrã aceasta, cine ºtie cînd ºi cum ar fi venit aceastã izbãvire.
T-
Ajunºi la Satu Mare am fost imediat luaþi în primire, înscriºi în registre ºi apoi bãgaþi în
sala de duºuri, tunºi la zero peste tot ºi îmbrãcaþi în hainele de ocarã ale penitenciarului,
avînd peste tot înscrise pe ele cu litere mari ºi murdare de tuº negru noua noastrã denumire:
DEÞINUT.
Eram gata sã fim împrãºtiaþi prin celulele de carantinã, cînd intrã în sala de baie unde
eram un plutonier strigînd aspru:
- Drepþi! Vine cetãþeanul comandant!
T-
Intrã un civil gras ºi dur însoþit de altul în uniformã de ofiþer care stãtea înapoia lui.
Veneau probabil sã-ºi vadã noii sosiþi - ori poate numai pe unul dintre ei - ºi sã-ºi facã o
pãrere sau un plan.
La început am crezut cã aºa este regula de fiecare datã. Dar pe urmã am aflat cã cinstea
aceasta nu li se face deþinuþilor decît atunci cînd între ei era cineva asupra cãruia fuseserã
înºtiinþaþi de mai nainte. De fapt nici nu avea rost sã fie de faþã comandantul de fiecare datã
fiindcã totalitatea celor aduºi aici de fiecare datã erau cam de acelaºi soi. Canalele colectoare
care vãrsau aici zilnic în aceastã hazna toate scursurile societãþii, nu-i mai interesa decît pe
îmblînzitorii care supravegheau sã nu le rupã zãgazurile.
Comandantul, mîndru ºi autoritar, se uitã crunt peste toþi, pînã la mine cel din urmã. ªi
începu sã întrebe cu ºiretenie, ca din obiºnuinþã dar precaut întîi pe cei mai de aproape:
- Cum te cheamã? De unde eºti? Pentru ce ºi cît eºti condamnat?
Cînd ajunse la mine - fiindcã se vedea cã asta ºi dorise pentru cã nu-l interesa deloc
rãspunsurile celorlalþi, - îmi zise privindu-mã foarte atent de sus ºi pînã jos:
- D-ta cum te numeºti? Pentru ce ai fost condamnat?
- Mã numesc Dorz Traian, rãspund eu - ºi am fost condamnat la doi ani închisoare pentru
scriere ºi difuzare de cãrþi religioase.
- Eºti iehovist?
- Sînt ortodox din Oastea Domnului.
- Aha, - ºi ce ai scris?
- Poezii, meditaþii, proverbe...
- De ce n-ai scris amintiri din copilãrie - rîse el batjocoritor - ca Ion Creangã.
- Am scris ºi amintiri din copilãrie, dar nu ca Ion Creangã.
- Bine!
Apoi privind peste toþi întrebã grãbindu-se spre ieºire:
- Aveþi cineva ceva de raportat?
- Am eu d-le comandant - am zis eu îndemnat dintr-o datã de un gînd:
- Spune!
- Vã rog foarte mult sã dispuneþi sã fiu repartizat la o camerã cu mai puþini fumãtori. Aici
se fumeazã foarte mult iar eu sînt bãtrîn ºi bolnav cu inima, nu pot suporta fumul de þigarã.
- Asta depinde de cei care sînteþi în camerã, - zise el nepãsãtor ieºind. Înþelegeþi-vã acolo
ca sã se fumeze mai puþin.
Am înþeles atunci cît de adînc sînt condamnat cã rãspunsul acesta nu era decît o bãtaie
de joc. El ºtia bine cît de puþin îi intereseazã acolo pe niºte fumãtori înrãiþi ºi pãtimaºi,
crescuþi în ura de om ºi în dispreþul oricãrui respect faþã de semenul suferind. Dacã îºi
dispreþuiesc propria lor viaþã, ce respect mai pot avea aceºti oameni de viaþa altora?
Dar tot atîta îl interesa ºi pe el. Aici nimeni n-are voie sã facã nimãnui nici un bine -
începînd bineînþeles cu el cel dintîi, dar poate oricine oricînd sã facã oricui orice rãu,
indiferent dacã are motiv sau nu... Ce îngrozitoare prãbuºire a oricãror relaþii dintre om ºi om.
T-
Am fost repartizaþi - pãrea - fiecare pe unde s-a nimerit sã mai fie locuri goale, la cîte o
celulã de carantinã unde va trebui sã stãm - dupã cum se spune - 21 de zile sub observaþie
medicalã ºi educativã. Mai mult educativã deoarece penitenciarul nici nu are în realitate un
medic ci numai un oficiant sanitar, un subofiþer care ºi acesta vine din oraº destul de rar la
cabinetul medical. Toatã sarcina medicalã a acestor o mie ºi cîteva sute de deþinuþi o
împlineºte un amãrît de sanitar improvizat dintre deþinuþi destul de bolnav el însuºi ºi care
face ce poate între toþi aceºti nefericiþi închiºi aici.
La reeducarea noastrã despre medicinã se vorbea foarte rar, dar despre educaþie întruna.
Aveam în camerã broºuri cu tot felul de reguli obligatorii pentru deþinuþi pe care trebuia sã
le învãþãm pe de rost. De cîteva ori pe sãptãmînã eram scoºi la clubul penitenciarului unde
ni se arãtau diafilme, programe de televiziune, conferinþe ºi altele, toate cu conþinut de
propagandã ºi educaþie politicã. E bine totuºi cã se fac ºi aceste lucruri aici, dar cred cã ar
fi mult mai bine dacã s-ar face pentru aceºti oameni o educaþie înainte de a veni aici. Acum
pentru cei mai mulþi acestea nu mai folosesc la nimic. Nu numai pentru cã cei mai mulþi au
condamnãri atît de mari încît cine ºtie dacã vor mai ajunge sã iasã vreodatã de aici, dar ºi
pentru cã majoritatea acestor nenorociþi sînt þigani total inculþi ºi unguri total neºtiutori ai
limbii române. Apoi ºi pentru cã felul de viaþã pe care ei l-au dus înainte ºi de care absolut
nimeni nu s-a preocupat, i-a înrãit atît de mult încît urãsc ºi dispreþuiesc totul. Singura lor
preocupare este mîncarea ºi þigara. Pentru asta ei fac totul.
Sãrmanii oameni, numai educaþia lui Hristos i-ar mai fi putut ajuta cu ceva. Dar cine sã
le-o facã afarã - ºi cu atît mai mult aici? Aºa au sã piarã ºi trupeºte ºi sufleteºte. Pãcat cã nu-i
cine ºi nu-i ce sã se mai poatã face pentru ei...
T-
La cea dintîi înfãþiºare din sala clubului eram prezenþi vreo 40 de deþinuþi - cei veniþi în
ultimele zile. Ne aºezasem în bãnci aºa cum stau copiii la ºcoala primarã. Cãpitanul-educator
care se ocupa de noi voia sã ne cunoascã pe fiecare în parte. Dupã ce ne vãzuse dosarele, voia
acum sã ne vadã ºi feþele - ca ºi comandantul. Cred cã dupã comandant, cel mai important
cadru din penitenciar era educatorul, fiindcã misiunea lui era multiplã. Acum stãtea la masã
în faþa noastrã ºi ne fixa pe rînd cu ochii, apoi ne fãcea semn cu mîna sã ne ridicãm fiecare
în picioare ºi sã raportãm:
- Sã trãiþi cetãþene cãpitan, sînt deþinutul... condamnat la... pentru...
Dupã ce a ascultat vreo 14-15, cu toþii tineri, cu pedepse mari, pentru crime, tîlhãrii,
spargeri, bãtãi ºi alte asemenea fapte - se fixã asupra mea ºi îmi zise:
- D-ta bãtrîne, pentru ce ai venit aici?
Am spus formula de prezentare ºi am raportat motivul ºi condamnarea cum îi raportasem
ºi comandantului la venirea mea în penitenciar.
Toþi ceilalþi se uitau miraþi ºi neîncrezãtori la mine. Eram nu numai singurul bãtrîn cu
pãrul alb dintre toþi, dar nici nu-ºi puteau închipui nici unii cã pentru scrierea de cãrþi
religioase mai poate fi condamnat cineva acum în þara noastrã, cînd sînt atîtea tîlhãrii, crime,
spargeri ºi grozãvii care nu pot fi combãtute cu nimic decît cu o acþiune de întoarcere la
Dumnezeu, în care cartea religioasã are o importanþã atît de mare. Nici unii nu mai auziserã
de aºa ceva. Începuserã sã murmure între ei.
- Legea este lege - rãspunse cãpitanul - vãdit încurcat de situaþia asta ºi neºtiind cum sã
iasã altfel din ea. Oricine o încalcã trebuie sã-i suporte pedeapsa. Apoi reluã ºirul întrebãrilor
pentru alþii... Trebui sã audã alte nume, alte crime, alte tîlhãrii, alte spargeri...
- Ei pãrinte, ce zici de toate astea? - îmi zise din nou mie, dupã ce le auzisem pe toate.
Vezi cã are dreptate legea sã fie asprã? Auzi ce-au sãvîrºit aceºtia? Mã ridicai în picioare
îndurerat ºi îngrozit ºi de situaþia în care eu mã aflam între toþi aceºtia dar ºi de starea lor
nefericitã ºi rãspunsei:
- Sînt foarte întristat de tot ce aud cetãþene cãpitan. Într-adevãr faptele acestea trebuiesc
condamnate. Poate cã ar fi trebuit sã se facã ceva pentru ei înainte de a ajunge la astfel de
fapte... Aº fi vrut sã adaug: ... dar oamenii aceºtia ar fi trebuit sã fie salvaþi. Ca ºi cum mi-ar
fi citit gîndul, cãpitanul rãspunse:
- Nu numai faptele ci ºi fãptaºii trebuiesc condamnaþi, fiindcã fapta nu poate fi separatã
de fãptaº...
Am tãcut. Nu era cazul sã mai continui. Diferenþa dintre mine ºi el nu-mi mai permitea
sã discut, dar aº mai fi zis bucuros: E uºor sã-i condamnãm, dar ce face sau ce a fãcut
societatea pentru ei sã nu ajungã sã sãvîrºeascã astfel de fapte îngrozitoare?
Da, numai Dumnezeul Cel Bun ºi Legea Lui cea mîntuitoare osîndeºte doar pãcatul dar
are milã de pãcãtosul care se pocãieºte ºi se îndreaptã, pentru cã Sîngele Lui Hristos, Fiul
Tatãlui a ispãºit pentru el ºi în locul lui. Legile omeneºti nu pot ierta ºi nu pot salva pe
nimeni, fiindcã nimeni în afarã de Hristos nu primeºte ºi nu poate primi sã moarã ºi sã
ispãºeascã în locul celui vinovat.
T-
Faptul cã atunci cãpitanul mi-a zis în faþa tuturor pãrinte, m-a aruncat dintr-o datã în afara
categoriei lor. S-au uitat cu toþii ºi mai miraþi la mine cînd au auzit cum îmi vorbise
educatorul ºi cum vorbisem eu cu el - ºi din ceasul acela au început cu toþii sã-mi zicã
pãrinte, crezîndu-mã cã sînt preot, mai ales ºi dupã vîrsta mea care se deosebea de toþi. Le-am
explicat multora cã nu sînt preot, cã existã o mare diferenþã între teologia mea de scriitor
religios ºi între ce a unui preot slujitor la altar. Dar pentru ei diferenþa aceasta nu exista, iar
eu am rãmas sã port ºi sã suport numele acesta pînã la sfîrºit cu tot binele ºi rãul care îl
însoþea în inima ºi în aprecierea fiecãruia. Unii mã batjocoreau obraznici, iar alþii mã priveau
cu respect, ascultînd cuvintele mele despre Dumnezeu, despre suflet ºi despre mîntuire,
socotind cã este ceva normal ca un preot sã vorbeascã oriunde ºi oricui numai despre astfel
de lucruri.
Îndatã dupã aceea am fost mutat într-o camerã pedepsitã peste care era pus ca ºef unul
dintre cei mai înrãiþi ºi mai ticãloºi dintre rãufãcãtorii condamnaþi. Camera aceasta era mai
mare ºi avea vreo 40 de deþinuþi, total strãini pentru mine. Nici o faþã cunoscutã ori
binevoitoare...
Iatã încã unul dintre marile necazuri pe care le am de data aceasta pe aici: nu mai sîntem nici
doi fraþi împreunã. Pe fiecare dintre noi ne-au aruncat în alte închisori ca sã nu mai putem
fi nici doi la un loc cum am fost înainte cînd eram ºi cîte zece ºi mai mulþi fraþi împreunã,
fiind aceasta pentru noi o mare mîngîiere ºi uºurinþã prin acele locuri de chinuri. O, dacã
mãcar doi am fi fost împreunã, ne-ar fi fost mult mai uºor. Dar s-au studiat toate posibilitãþile
ºi s-au luat mai dinainte toate mãsurile cele mai vrãjmaºe împotriva noastrã ca sã nu ne fie
îngãduitã nici o posibilitate de a rezista la condiþiile acestei închisori - mai ales eu. Trebuia
sã mor, nu sã trãiesc.
T-
La nivelul stãrii noastre sufleteºti, condiþiile acestei detenþiuni noi le suportam de o sutã
de ori mai greu decît restul celorlalþi. Pentru cã fiecare suferã nu numai potrivit sensibilitãþii
sale sufleteºti - ci ºi datoritã privaþiunilor mai numeroase ce ni se impuneau.
Unora nu le pãsa dacã îi loveau cu parul, iar noi sufeream de moarte chiar ºi numai pentru
un cuvînt jignitor. Ceilalþi bãteau în uºã de o sutã de ori ca sã cearã ori sã reclame ceva. Noi
nu ne-am fi apropiat de uºã sã batem ca sã cerem ceva oricît de chinuiþi sau de lipsiþi am fi
fost. De aceea pentru noi este nespus mai greu decît pentru toþi ceilalþi de lîngã noi. Ceea ce
pentru mulþimea celorlalþi este un lucru obiºnuit, pentru noi este o suferinþã cumplitã ºi
permanentã.
Bandi þiganul zicea rîzînd: pentru mine, închisoarea asta este casa mea. Eu am fãcut 21
de ani de puºcãrie. Primãvara ies, iar toamna fac cîte ceva ca sã fiu din nou închis pentru
iarna. Aici am ce sã mãnînc, am pat, am îmbrãcãminte, medicamente, regim... Eu fur de la
toþi: vara de la particulari, iarna de la stat. Niciodatã nu voi munci: nu sînt prost sã muncesc.
ªi nici nu vreau o altfel de viaþã decît aceasta. Cînd vreau sã nu mã prindã ºtiu sã fur lucruri
mari. Cînd vreau sã mã prindã, fur cîte-o gãinã. Ehe, nu-i prost Bandi!...
ªi cam aºa erau 90-95%. Foarte puþini erau cei care nu fãceau ºi nu gîndeau aºa.
T-
Cînd eºti mutat în închisoare dintr-o camerã în alta, trebuie sã te prezinþi acolo imediat
la ºeful de camerã, pentru cã fiecare camerã are un ºef ales dintre deþinuþii din ea. Acest ºef
este de obicei numit de cãtre cadrele închisorii, miliþienii de pazã pe secþii. Aceºtia desigur
aleg pe cel mai slugarnic, mai linguºitor, mai lichea ºi mai pîrîtor dintre toþi. ªeful acesta este
omul stãpînirii dintre deþinuþii din camerã. De el trebuie sã asculte fiecare ºi fãrã ºtirea ori
învoirea lui nu se întîmplã nimic.
El repartizeazã paturile, el numeºte plantoanele, el are grijã sã fie curãþenie, ordine ºi

supunere necondiþionatã. La apelul de seara ori dimineaþa el raporteazã efectivul camerei sau
reclamã pe cel care a creat un eveniment în camerã, ori ridicã probleme, ori vrea el sã-i facã
vreun rãu fiindcã nu se supune orbeºte dispoziþiilor ori pretenþiilor lui. Iar conducerea ia
imediat mãsuri împotriva celor pîrîþi de el. Cînd vreo camerã este pedepsitã pentru ceva -
ºeful devine un adevãrat zbir. Poate sã batã, sã înjure, sã pedepseascã pe supuºii lui cum
vrea...
M-am prezentat deci ºi eu în faþa ºefului, îndatã ce am fost bãgat în aceastã nouã camerã.
Mã aºteptam sã fie un om foarte rãu cãci cu cît o camerã este mai mare ºi cuprinde mai mulþi
deþinuþi cu atîta este mai greu în ea ºi cu atîta ºeful ei este un om mai rãu.
Privesc la ºeful acesta - ºi uºor îl recunosc, fiindcã stã mîndru ºi încruntat undeva pe un
pat central de unde îi poate scruta cu priviri de oþel pe fiecare ºi permanent. E un om foarte
negru cu o faþã ca de piatrã, cu niºte ochi ca de cearã ºi cu o gurã ca de lup.
- Cum te cheamã bãtrîne? - mã strãpunse el cu ochii ºi cu cuvintele ca niºte sãgeþi
aprinse... Am simþit dintr-o datã duhoarea ameninþãtoare a vrãjmaºului duh, cu care iarãºi mã
întîlnesc faþã cãtre faþã.
Diavolul are nu numai o înfãþiºare respingãtoare ºi niºte cuvinte fioroase ci ºi un miros
grozav de greu.
- La mine, - zise el poruncitor - trebuie sã te prezinþi regulamentar ca la un cadru. ªeful
camerei este pentru camerã un cadru, un dumnezeu...
- Sînt deþinutul Dorz Traian, de 68 de ani, condamnat la doi ani închisoare pentru scriere
ºi difuzare de cãrþi religioase - îi rãspunsei eu, ca ºi comandantului, ca ºi educatorului, ca ºi
majorului de secþie, hotãrît fiind ca sã-mi îndur umilirea pînã la capãt ºi convins cã am în faþa
mea pe un vrãjmaº ºi un rãufãcãtor de la care mã pot aºtepta absolut la orice rãu. Dar ºi
hotãrît sã sufãr totul fãrã sã provoc pe nimeni ºi pe nimic.
- Eºti iehovist?
- Sînt creºtin.
- Vom vedea noi asta! Unde ai fãcut serviciul?
- În cadrul episcopiei ortodoxe Oradea.
- Ahaaa, adicã eºti popã! Bandit de popã, care înºeli lumea cu poveºti despre Dumnezeu
furînd bãnuþul sãracilor ca tu sã bei ºi sã mãnînci ca un trîntor. Lasã cã am sã te învãþ eu
regulamentul popiei. Aici þi s-a înfundat cu Dumnezeu. Acuma eu þi-s popã ºi dumnezeu - sã
ºtii. Eu sînt þigan mãi popo, dar un þigan deºtept nu prost mã! ªtii proverbul: vai de þara unde
ajunge þiganul împãrat. În camera asta eu sînt împãratul mã ºi am sã te învãþ eu ºi pe tine ca
ºi pe ceilalþi cum sã facã închisoare dupã regulament. Eu pentru asta sînt pus aici ºi tu pentru
asta ai venit aici. Vai de cine miºcã în front cînd strig eu “drepþi” - ai înþeles?
Acum te vei duce acolo la patul cela din fund cã vãd cã eºti bolnav, - ori numai te prefaci
- vom vedea noi ºi asta. Îþi pui sarsanaua acolo (“sarsanaua” acolo se cheamã în limbaj
þigãnesc traista deþinutului) - apoi sã vii iarãºi aici în faþa mea ca sã facem cunoºtinþã mai de
aproape în faþa tuturor...
Vorbea ºuierãtor, trufaº, sadic ºi crud, ca sã vadã ºi ceilalþi cu toþii “nivelul” lui politic
dobîndit de-a lungul anilor prin instituþiile astea - ºi felul cum ºtie el, datoritã acestui nivel
- sã-ºi batã joc de popi ºi de Dumnezeu, ca un adevãrat fiu al acestei educaþii...
- Dar mai întîi mai stai. Nu pleca încã. ªtii sã cînþi popo? Trebuie sã ºtii. Toþi popii
trebuie sã ºtie cînta. ªi dacã ºtii sã cînþi, trebuie sã ºtii ºi sã joci. Toþi popii joacã. La noi cînd
popii se îmbãtau pe la nunþi jucau ºi mai grozav decît noi þiganii. Aici vei cînta tu popeºte
ºi vom juca noi þigãneºte. Ori dacã nu vrei, vom cînta noi þigãneºte ºi vei juca tu popeºte...
ªi rînjea larg ºi satanic - zicînd cã rîde. Îl însoþeau ºi cei trei care se þineau slugarnic în
preajma lui. Complici cu el ºi neruºinaþi cu mine.
M-am simþit dintr-o datã cum aº fi ajuns chiar în faþa diavolului care stã pe un tron în iad
între ai lui. Niciodatã pînã acum în viaþa mea de cînd îl cunoºteam nu fusese atît de obraznic
cu mine. Dar acum simþeam ºi eu ºi el cã sîntem chiar în sala tronului sãu ºi în ceasul puterii
sale. Dar tocmai pentru asta aveam ºi simþeam în mine o putere nu numai nespus de mare ci
ºi o dorinþã uriaºã de a suferi totul sfidîndu-l cu o rãbdare totalã pînã la sfîrºit. Primeam
liniºtit lupta cu el ºi parcã simþeam o plãcere sã mã umileascã oricît îi va fi îngãduit.
M-am întors liniºtit ºi fãrã nici un cuvînt din faþa lui ºi m-am dus sã-mi pun traista în
locul unde îmi arãtase. Toþi cei din camerã stãteau nemiºcaþi ºi priveau înmãrmuriþi ºi ei cum
eram bãtaia lui de joc. Îngrozitor, ce fricã ºi spaimã au bãgat aceºti demoni în sufletele
tuturor oamenilor. Ei nu puteau înþelege de ce totuºi se poartã el chiar atît de rãu cu mine.
Eram, iatã un om bãtrîn ºi nu mã cunoºtea ca pe un fãcãtor de rele, eram nou aici ºi s-ar fi
cãzut sã spunã cineva mãcar un cuvînt în apãrarea mea. Dar nici unul nu avu curajul sã zicã
nimic. Toþi se temeau de el ºi nu-i convenea nimãnui sã ºi-l scoale în cap de dragul meu.
Poate cã în sufletul lor se distrau ºi ei în cîtva pe socoteala mea.
Mulþi erau croiþi cam din aceeaºi stofã ca el. Apoi era ceva nou pentru toþi. Dupã aceea i-am
vãzut cã nu numai din fricã nu-mi luaserã nici unul apãrarea ci pentru cã toþi erau niºte
lepãdãturi omeneºti ca ºi el.
Dar îndatã ºeful mã chemã din nou în faþa lui din mijlocul camerei, de unde îi privea
încruntat ºi ameninþãtor pe toþi. Stãtea tot aºa ca un tiran pe tronul lui de fier ºi-l vedeam
strãduindu-se cu toatã neruºinarea sã-ºi batã joc de mine într-un mod ºi mai sadic. Cred cã
fãcuse ºi în viaþa lui de afarã cele mai mari ticãloºii, - avea toate însuºirile rele pentru
aceasta.
Am mers în faþa lui, pregãtit dupã cum am spus, sã îndur orice. Voiam sã vãd totuºi pînã
unde va merge diavolul din el în înjosirea mea, acum cînd mã vede dat în mîinile lui. Dar
voiam sã fac ºi unele experienþe în privinþa aceasta, pe care nu le fãcusem încã pînã astãzi.
Stãtea cu mîinile ca niºte labe de leu pe genunchi - ºi mã aºtepta.
Cînd am ajuns în faþa lui îºi dezgoli amîndouã braþele suflecîndu-ºi mînecile pînã la
umeri, apoi fãcu palmele pumn încordîndu-ºi-le spre piept. Credeam cã va începe sã mã
loveascã. Eram pregãtit ºi pentru asta. Dar nu lovi ci îmi zise:
- Vezi tu popo mîinile astea? Uitã-te bine la ele cîte cicatrice ºi vînãtãi am! Pe mîinile
acestea au fost obezi mã, nituite cu ciocanul pe nicovalã. Nouã luni am stat odatã aºa. Habar
n-ai tu popo cîte biserici am spart eu, cîte potire ºi cruci ºi cãdelniþe de aur am furat. Cîte
Evanghelii aurite, cîte icoane fãcãtoare de minuni, cîte picturi ºi lucruri sfinte am dus fãrã
sã mã prindã nimeni, în cîte familii de popi am intrat ºi m-am amestecat... He-he, cîte legãturi
ascunse am avut... Vezi tu mîinile acestea? Habar n-ai tu cîte isprãvi am fãcut cu ele, cã n-am
avut nici fricã nici respect prostesc faþã de nimic. Cine s-a pus contra cu mine sau m-a supãrat
cu ceva, gata a fost cu el. Ehe, la cîþi bãrbaþi le-am rãsucit eu gîtul ºi la cîte femei le-am sucit
capul. Cînd m-am supãrat pe una cu care trãiam, am împuns-o pe tot corpul cu o sutã ºi
ºaptesprezece lovituri de cuþit. Am numãrat: una, douã, trei ºi aºa... pînã la atîtea cît nu mai
aveau loc. Apoi am bãgat-o în vana de baie ºi am pus în apã sare ºi oþet, ca sã se înveþe
minte.
Dar sã vezi de aci încolo, dacã aº mai ieºi afarã. Atunci sã auzi despre Reismuveº Aurel
din Inand...
T-
Mi se încrîncenase pielea pe tot corpul de scîrbã ºi mã cutremuram de grozãviile pe care
mi le auzeau urechile. Se lãuda oare acest nenorocit cum fac toþi hoþii de obicei, - ori
într-adevãr chiar aºa ºi era? Îl puteam ºi crede fiindcã era în stare de orice.
N-am mai putut sta sã-l ascult. Orice clipã de rãmînere a mea în faþa lui i-ar mai fi dat
prilejul sã-ºi verse alte mîrºãvii din gurã. I-am întors spatele ºi am mers spre patul meu urmat
de rîsul lui satanic ºi ameninþãtor:
- Hã, hã, hã, - ce-i popo, te-ai îngrozit? Ha-ha-ha, încã stai ºi sã mai vezi ºi sã auzi ºi
altele. Vino înapoi sã mai stãm de vorbã ºi despre altceva ce n-ai mai auzit tu niciodatã.
Într-adevãr aºa ceva nu mai auzisem, dar nici nu puteam sã mai aud.
Nu i-am mai rãspuns nimic, nici nu mi-am mai întors faþa spre el. Mã aºezasem în
picioare cu faþa la peretele dintre paturile din fundul camerei ºi stãteam îndurerat ºi zdrobit
de tot plîngînd înaintea lui Dumnezeu. Doamne Isuse, în ce iad m-ai aruncat. ªi în ce stare
pot putrezi aici aceste suflete îndrãcite!
Mã aºteptam sã vinã dupã mine sã mã smuceascã de acolo, sã mã trînteascã pe jos, sã mã
tîrascã, sã mã loveascã, sã-mi facã orice, din starea în care era. Dar nu-mi pãsa de nimic. Îl
mai vãzusem între timp, pãlmuindu-l, aºa din senin ºi pe altul slab ºi bolnav - înaintea tuturor
- fãrã sã se sinchiseascã de nimeni. ªi fãrã sã îndrãzneascã nimeni sã-i zicã ceva.
Dar n-a mai venit... Un cineva dintr-un colþ îndrãznise sã spunã ceva în apãrarea mea,
apoi altul ºi încã vreunul - ºi el le rãspundea obraznic ºi josnic la toþi... ªi lucrurile s-au
sfîrºit aici fiindcã pe salã începuse sã sune clopoþelul vestind pregãtirea pentru apelul de
searã.
Am fost lãsat în pace toatã seara aceea ca ºi cum ar fi uitat de tot de mine. Dar încã cîteva
zile - pînã cînd pe neaºteptate a fost mutat, - am mai avut multe de suferit din cauza lui. Deºi
cabinetul medical îmi aprobase dreptul sã stau la pat din cauza bolii mele, el nu-mi permitea
ci mã obliga cu tot felul de vorbe urîte ºi ocãri murdare sã stau toatã ziua în picioare ori pe
banca de scîndurã din mijlocul camerei. De la deºteptarea de la ora 5 dimineaþa ºi pînã la
stingerea de la ora zece seara - timp de 17 ore, mai ales duminica eram chinuit astfel.
Adeseori mi-a venit rãu ºi mã stropeau cu apã rece.
Dar cînd totul ajunsese aproape de nemaisuportat, Dumnezeu m-a izbãvit de acest vrãjmaº
direct. Pe neaºteptate a fost scos din camerã ºi dus nu ºtiu unde. ªi niciodatã nu l-am mai
vãzut. Acestui om n-am putut sã-i spun chiar nici un cuvînt despre Dumnezeu. Cred cã nici
nu era cazul. Astfel de creaturi nu mai sînt întru nimic oameni. Au devenit cu totul demoni,
care nu pot suferi nici sã audã nimic despre Dumnezeu. În curînd voi vedea altele ºi mai mari.
Încã o datã, ce bine este sã-þi încredinþezi total soarta în Mîinile lui Dumnezeu suferind
cu rãbdare orice stare grea pentru cã totul îþi este dat ori îngãduit de sus, ca sã-þi foloseascã
pînã la urmã numai spre bine. Iar cînd lucrarea pentru care þi-a fost dat ori þi-a fost îngãduit
rãul acesta s-a împlinit, - clipa încercãrii trece, vrãjmaºul pleacã, starea se schimbã. Domnul
Isus Însuºi vegheazã ca nimic sã nu dureze nici o clipã mai mult. ªi sã nu fie nici un strop
mai greu decît a hotãrît El ºi de cît este puterea care þi s-a dat mai dinainte ca sã-l poþi suferi.
În lucrarea cea tainicã a lui Dumnezeu, în locurile grele, noi nu sîntem singuratici ori
pãrãsiþi ci uniþi unii cu alþii, ca niºte mãdulare în trup ºi ca niºte mlãdiþe în viþã, dupã cum
este scris: El este Viþa, iar noi mlãdiþele. El este Trupul iar noi mãdularele... ºi mãdulare unii
altora. ªi dupã cum în trup este un echilibru fãrã de care n-ar fi cu putinþã viaþa, tot aºa în
tainicul Trup al lui Hristos care este Biserica Lui cea vie, este nevoie sã se pãstreze mereu
un echilibru. Dacã unele mãdulare sînt mai slabe, altele neapãrat trebuie sã fie mai tari. Dacã
unele sînt mai bolnave, trebuie neapãrat ca altele sã fie mai sãnãtoase. Dacã unele sînt mai
uºurate, trebuie ca altele sã fie mai împovãrate. Cînd un umãr nu vrea sã poarte nici o sarcinã,
trebuie ca celãlalt umãr sã poarte douã. Dacã unii pãcãtuiesc, trebuie ca alþii sã ispãºeascã.
Spune sf. ap. Pavel: altul cade!... ºi eu ard... de ce sã arzi tu sfinte Pavele ºi sã nu ardã
acela care cade? Pentru cã lui nu-i pasã, el nu ºtie. Ard eu fiindcã mie îmi pasã de pãcat, mã
doare de el ºi eu ºtiu cã este pãcat. Îmi este mãdular ºi mie, dacã eu sînt din Trupul în care
este El. Duhul Sfînt care vegheazã asupra întregului Trup, care este seva, sîngele care circulã
în noi, trebuie sã restabileascã acest echilibru, altfel s-ar prãbuºi totul. Dacã n-ar fi aºa, trupul
bolnav rãmas fãrã anticorpii care se luptã cu microbii bolii pãtrunse în el, ar fi cuprins total
de moartea ºi putrefacþia pãcatului. Cînd nu mai este un Avraam care sã mijloceascã la
Dumnezeu ºi un Lot care sã sufere într-o cetate, atunci Sodoma arde ºi Gomora piere. Cînd
nu mai este nimeni care sã se roage ºi sã sufere pentru iertarea ºi mîntuirea celorlalþi, atunci
prãpãdul se prãbuºeºte peste toþi, dupã cum spune cîntarea aceasta de jale:
Pînã cînd rãmîn pãrinþii credincioºi cu suflet tare

e-o nãdejde ºi de fiii cei cãzuþi în neascultare
- dar cînd ºi pãrinþii cautã cãile deºertãciunii
învoind nelegiuirea, - nu-i nãdejde de nici unii.
Pînã soþul bun rãmîne credincios ºi-n suferinþã

e-o nãdejde ºi de soþul cel cãzut în necredinþã
- dar cînd soþul bun slãbeºte întinîndu-se-mpreunã
pentru amîndoi se pierde oriºice nãdejde bunã.
Pînã cînd mai este unul credincios într-o cetate

e-o nãdejde cã pedeapsa de la toþi se va abate
- dar cînd nu mai este nimeni mîinile spre cer sã þinã
cine-i mai opreºte focul ºi blestemul sã nu vinã?
T-
De aceea trebuie sã fie suferinþã în unii, pentru cã sînt pãcate în alþii. Cînd pe o parte a
cîntarului se pune o greutate, atunci neapãrat ºi pe cealaltã parte trebuie sã se punã o
contragreutate ca s-o echilibreze. Cînd unii prea rîd, trebuie ca alþii sã prea plîngã. Cînd unii
se îmbuibã cu mîncare ºi bãuturã, trebuie ca alþii sã posteascã, sã rabde, sã flãmînzeascã. Cînd
unii nu se roagã nici ziua, trebuie ca alþii sã se roage ºi noaptea. Cînd unii nu vreau sã facã
nimic pentru Domnul trebuie ca alþii sã facã totul. Cînd unii nu se înfrîneazã de la nimic,
trebuie ca alþii sã se înfrîneze de la toate.
O, dacã fiecare mãdular din Biserica lui Hristos ºi-ar face datoria sa, cu cît le-ar fi mai
uºor acelora care trebuie sã o facã ºi pe-a altora, purtînd prea greu ºi plîngînd prea mult. ªi
pînã cînd va mai putea fi o speranþã pentru toþi, - aceasta va fi felul de lucru al Harului lui
Dumnezeu în lume. Ci în ziua cînd harul lui Dumnezeu va renunþa la un trup decãzut de tot,
doar atunci cei nevinovaþi vor fi luaþi la cer spre a nu mai tot suferi pentru cei ticãloºi. ªi cei
neprihãniþi ca sã nu se mai tot chinuiascã pentru cei blestemaþi.
Cred cã ceasul acela va fi ultimul din viaþa lumii ºi din a bisericii. Dupã aceasta nu va mai
fi nici o nãdejde de mîntuire pentru cei rãmaºi. Ca pentru Sodoma dupã plecarea lui Lot... Ca
pentru fecioarele nebune dupã despãrþirea de cele înþelepte.
Vai la ce fenomen înfricoºãtor asistãm astãzi, vãzînd împuþinarea celor neprihãniþi din
bisericã ºi din lume. ªi înmulþirea pãcatului în ele. Cum sã nu te temi gîndindu-te cã aceºti
puþini buni care se tot jertfesc pentru cei care tot pãcãtuiesc, vor fi luaþi dintr-o datã - dupã
cum este scris - iar trupul infectat prea adînc de pãcat sã fie lãsat pe veci pradã pierzãrii ºi
morþii? Cum sã nu te temi de clipa cînd Dumnezeul Cel Drept nu-i va mai lãsa pe cei drepþi
ai Lui sã tot sufere pentru cei nedrepþi? ªi pe cei sfinþi pentru cei stricaþi? Are ºi bunãtatea
o mãsurã. ªi are ºi neascultarea o limitã. Cînd acestea vor fi atinse, atunci cînd cerul se va
prãbuºi, harul va fi luat, sfîrºitul se va produce. Poate sã nu fie luatã atunci Biblia, dacã a fost
luatã înþelegerea ei mîntuitoare ºi clarã, nimeni nu va mai afla în ea unitatea ci numai
dezbinarea. Nu va mai afla pacea, ci numai certurile. Nu va mai afla mîntuirea ci numai
osînda. Poate sã nu se ia atunci adunarea ºi sã nu se închidã bisericile, dacã s-a luat viaþa
Duhului Sfînt, vor rãmîne cojile fãrã miez, formele fãrã viaþã, candelele fãrã luminã,
omenirea fãrã Hristos. Ca sã bîjbîie apoi veºnic blestematã cãutînd dupã harul pe care l-au
batjocorit cînd l-au avut. Se vor ruga apoi de munþi ori de morminte sã-i scape dacã n-au vrut
sã se roage de Hristos, la vremea mîntuirii Lui. T-
...Dupã puþin timp am fost strînºi de pe toatã secþia de la etajul nostru doi: bãtrînii, inapþii
ºi criminalii ca sã fim bãgaþi cu toþii într-o singurã camerã. Mi s-a pregãtit astfel condiþia
morþii mele sigure ºi grabnice. Eram vreo 25 de oameni la 18 paturi. ªase rînduri suprapuse
pe trei rînduri înghesuite cã abia aveai loc sã te strecori cu un umãr printre ele. În mijlocul
camerei o masã îngustã dintr-o scîndurã ºi o singurã bancã pe care abia puteam sta înghesuiþi
vreo 5-6 ºezînd. Era o înghesuialã de aproape doi oameni pe metru pãtrat. Adevãratul calvar
pentru mine ºi condiþia morþii aici mi se pregãtea... Toatã înghesuiala asta era clar cã numai
pentru mine s-a pregãtit spre a-mi crea cu adevãrat o condiþie de moarte sigurã.
Eram bãgat aici ca într-o cuºcã fioroasã cu cei mai primejdioºi ºi mai nefericiþi oameni.
Unii erau epileptici, alþii nebuni, alþii schilozi. ªaptesprezece erau dintre cei mai primejdioºi
ucigaºi, alþii spãrgãtori ºi tîlhari, aproape toþi þigani ºi unguri. Doar trei eram români, - ºi
vinovaþi de pãcate mai mici.
Þiganii cred cã sînt neamul cel mai nenorocit dintre toate popoarele pãmîntului. Trãind
ca niºte sãlbatici printre celelalte neamuri ei nu se pot integra nicãieri. Nimeni nu se ocupã
organizat de ei - ºi astfel sînt lãsaþi sã trãiascã pe spinarea celorlalþi oameni, ca niºte paraziþi
obraznici ºi chinuitori, fãrã o muncã cinstitã pentru care n-au nici o educaþie ºi n-au nici
plãcere. Trãind dezordonaþi numai din înºelãciuni ºi furturi într-o lene ºi destrãbãlare fioroasã
ei sînt cei ce se înmulþesc cel mai alarmant ºi se dedau la cele mai îngrozitoare nelegiuiri,
umplînd astfel din ce în ce mai mult închisorile, spitalele, casele de nebuni, - unde iarãºi sînt
cea mai m are nenoroci re pent ru cei l al þ i oam eni c a r e s î n t n e v o i þ i s ã t r ãi as cã cu ei .
Înmulþindu-se fãrã nici un control, fãrã nici o moralã, fãrã nici o educaþie ºi fiind astfel în
stare de orice fãrãdelege, þiganii au ºi început sã devinã o problemã naþionalã ºi pentru þara
noastrã prin crimele, tîlhãriile, imoralitãþile ºi toate celelalte rãutãþi de care sînt în stare ºi
care se vor înmulþi din ce în ce, proporþional cu creºterea vertiginoasã a natalitãþii lor. Iar
problema lor va deveni cu atît mai greu de rezolvat, cu cît întîrzie mai mult cine ar trebui ºi
ar putea sã se ocupe cu simþul de rãspundere cerut faþã de ea.
T-
Din primul moment al ajungerii în aceastã camerã, au început certurile, înjurãturile,

urletele ºi încãierãrile nebuneºti, pe þigãneºte, pe româneºte, dar mai ales pe ungureºte, -
fiindcã aºa ºtiau cu toþii. Întîi pentru ºefia camerei, fiecare se considera cel mai în stare de
aceastã funcþie ºi fiecare dorea s-o obþinã, pentru cã avea ºi asta avantajele ei de supliment
de mîncare, de parvenire la gardian, de întîietate la toate mizerabilele potlogãrii pe spinarea
celorlalþi...
Apoi s-au înteþit luptele pentru paturi, care sã ia un loc mai convenabil. Pentru pãturi, care
s-o ia pe cea mai puþin gãuritã. Pentru saltele, pentru þigãri, pentru castroane, pentru orice.
Loviturile, þipetele, atacurile cu pumnii, cu genunchii, cu galenþii, cu bocancii, cu dinþii, cu
ghearele, care unde putea ºi pe cine nimerea - era ceva înspãimîntãtor. Se strîngeau de gît,
se muºcau de nas, de obraz, se zgîriau pe ochi ºi se ameninþau rînjind fioros cu moartea, se
învãlmãºeau cîte 5-6 cu o cruzime ºi o sãlbãticie de fiare turbate. Se þineau lanþ, grãmadã
învãlmãºindu-se ºi împingîndu-se, împiedicîndu-se, rostogolindu-se cînd ici cînd colo, cînd
într-o parte cînd în alta printre paturi, peste masã, peste banca rãsturnatã...
Paznicul de pe salã se fãcea cã nu aude. Era obiºnuit cu astfel de scene ºi ºtia bine cã ºi
aºa nu rezolvã nimic. Îi cunoºtea pe toþi aceºti criminali ºi scandalagii nebuni, cã doar erau
de ani de zile pe aici ºi el ºi ei ºi avuserã de sute de ori necazuri cu ei prin toate camerele pe
unde fuseserã pînã acum ºi de pe unde fuseserã aduºi acum aici. Dar înainte cînd fuseserã
împrãºtiaþi fiecare prin cîte o camerã, unul între mai mulþi, nu putuserã face chiar atît de mult
rãu. Cei mai puþini nebuni, îl þineau mai sub control, - acum însã aici, cu toþii fiind aºa - cine
i-ar mai fi putut reþine?... Sã se batã pînã ori se vor sãtura, ori se vor omorî - spunea
gardianul.
Cu cît vor muri mai repede, cu atîta va fi mai bine. Nu-i nici o pagubã. Sînt destui...
Cînd administraþia a fãcut acest plan de a-i aduce pe toþi cei mai nebuni ºi mai fioroºi aici
într-o singurã camerã, ºtiau bine ce fac. ªtiau bine cã bãgîndu-mã pe mine ºi închizîndu-mã
între ei, în starea aceasta în cîteva zile voi muri sigur. Nimeni chiar sãnãtos fiind n-ar fi fost
în stare sã reziste ceva mai mult în aceste condiþii fãrã sã înnebuneascã ori sã moarã... Ce
plan monstruos ºi ucigaº, cu nimic mai uman decît cel din vremea marilor ucigaºi ai
creºtinilor cînd îi aruncau la fiarele sãlbatice, ori îi schingiuiau pînã la moarte. Dar planul
acesta era mai gîndit, mai ºiret ºi mai murdar.
Nimeni n-avea nici o grijã cã cei ce se sfîºiau aici vor muri unul, doi, zece ºi chiar toþi...
Principalul era sã moarã cel unul pentru care se aranjase toatã cuºca asta ºi se umpluse cu
fiare. Cei morþi vor fi scoºi apoi pe salã ºi duºi morþi la morgã ori la spital pentru a li se
întocmi acolo un act de deces. Cauzele doar pot fi gãsite oricare din cîte pot fi. Mortul ºi aºa
nu mai poate spune nimic.
Eu stãteam privindu-i îngrozit. Mã înghesuisem în colþul cel mai ferit sub geam,
fãcîndu-mã cît mai mic ºi strîngîndu-mã cît mai în perete ca sã nu mã calce în picioare ºi sã
nu se prãbuºeascã peste mine cei 4-5 încãieraþi grãmadã... Am pãþit-o ºi pe asta în cîteva
rînduri prãbuºindu-se grãmada lor peste mine, cu toatã spaima ºi greutatea lor. Tremuram din
tot corpul, tot timpul de frig ºi de teamã sub geamul deschis ºi lipit de peretele rece sfîrºit
de foame, de obosealã ºi de boalã... Cãci cu obrãznicie ºi cu un cinism nebunesc îmi luau
mîncarea din faþa mea, mi-o furau ori mi-o ascundeau într-o clipitã. Durerile mi se agravau
din lipsa medicamentelor ºi din starea îngrozitoare în care eram þinut. Era din ce în ce mai
frig. Hainele mi le luase la magazie cînd am venit aici - ºi nu mi se mai dãdeau. Tremuram
ºi de foame cãci porþia ºi aºa nespus de micã aproape totdeauna îmi era înjumãtãþitã ori
furatã.
Tremuram de durere ºi de scîrbã chinuit de tot ce vedeam ºi auzeam aici neîntrerupt 17 ore
pe zi - ºi aproape totdeauna ºi noaptea. Inima îmi slãbise de tot, aveam sufocãri, ameþeli,
palpitaþii din ce în ce mai mari. Nervii îmi erau întinºi pînã la plesnire ºi zbuciumaþi, rãsuciþi,
storºi, mãcinaþi permanent ca în niºte huruitoare ºi uriaºe pietre de moarã care urlau din ce
în ce tot mai asurzitor, prin gurile groaznice ale celor 20 de nebuni fioroºi. Acum eram
convins pe deplin cã am fost conºtient ºi calculat aruncat de viu aici în acest iad cu scopul
clar sã nu mai ies. Vedeam pe satana vrãjmaºul meu nu numai în duh, ci real, fizic întrupat
multiplicat în figurile acestea, pe feþele lor, în ochii lor, în rînjetele lor ºi expresiile lor,
fioroase ºi îngrozitoare.
T-
Ce constatare teribilã ºi ce adevãr cumplit aflam acum. Niciodatã în cei 17 ani de
închisori din trecut nu ajunsesem ºi nu mai vãzusem aºa ceva. Nici nu-mi puteam închipui
sã existe undeva pe lumea aceasta niºte condiþii atît de oribile ºi niºte fiinþe omeneºti
decãzute pînã-ntr-aºa hal... Aceºti bieþi oameni bolnavi ºi nebuni care fuseserã înghesuiþi cu
toþii în bîrlogul acesta, trãiserã pînã acum, cum am spus, prin alte camere, unde ceilalþi mai
avuseserã un gram de înþelegere pentru starea lor ºi-i mai menajaserã în mijlocul lor. Nu erau
atît de periculoºi ori de nenorociþi cãci ceilalþi îi mai calmau, îi mai temperau, îi mai suportau
sau chiar îi mai înfricau. Dar aici, strînºi la un loc, nici unul nu mai putea suporta altuia
nimic. Nu putea înþelege pe nimeni, nu putea renunþa nici ierta, nici rãbda nimic. Din orice
fleac li se aprindeau nervii, li se întunecau ochii, li se tulbura mintea, li se rînjeau dinþii, li
se crispau feþele, li se ascuþeau ghearele, apoi sãreau aºa ca fiarele cu setea de a se ucide unul
pe altul, ori de a se cãlca în picioare.
T-
Pe cît de adevãrat este cã sufletele unite cu Hristos, înainteazã ºi cresc frumos din bine
în mai bine pînã cînd ajung pãrtaºi firii Dumnezeieºti - tot aºa de adevãrat este ºi cã oricine
se uneºte cu satana cade mereu din jos în mai jos pînã cînd ajunge pãrtaº firii diavoleºti. Fie
în bine fie în rãu, nu existã o stare pe loc, ci o înaintare permanentã. Pe cel bun, faptele bune
de ieri îl fac sã fie mai bun astãzi. Iar pe cel rãu pãcatele lui de astãzi îl vor face sã fie ºi mai
rãu mîine.
Astfel în curînd omul lui Dumnezeu ajunge sã aibã chipul lui Hristos nu numai pe fãptura
lui sufleteascã ci chiar ºi pe fãptura lui trupeascã. Iar omul pãcatului ajunge sã aibã nu numai
în sufletul sãu duhul lui satana, ci chiar ºi fizic pe faþa sa chipul hidos ºi respingãtor al
diavolului.
Te înspãimînþi privind aici unde sînt adunaþi la un loc toþi acei oameni vinovaþi de cele
mai mari pãcate, ce monstruos chip pot avea. Ce ochi sticloºi, ce feþe crispate, ce gheare
hrãpãreþe, ce cuvinte murdare, ce rînjete sãlbatice. Dupã ce crizele dezlãnþuite în boalã sau
în bãtãi li se domolesc, îi vezi retrãgîndu-se gîfîind ºi aºezîndu-se pe pîndã, gata iarãºi sã sarã
din nou.
Priveam cu spaimã la uºa dublã de fier masiv zãvorîtã pe dinafarã. Apoi priveam la
geamul mic ºi zãbrelit. Între acestea - cei patru pereþi grei ºi groºi ºi murdari... Apoi tavanul
negru de deasupra ºi cimentul negru dedesubt. Toate acestea mi se pãreau cã se tot strîng, cã
se îngusteazã, cã se îngroaºã ºi se apropie rînjind de mine strîngîndu-mã ca un cleºte fioros
ºi negru pînã la sufocarea întregii fiinþe.
Lipsa totalã de aer, lipsa de hranã, lipsa de curãþenie, fãcuserã sã aparã pãduchii. Fumul
continuu gros de þigãri rãsucite cu hîrtie ruptã din ziarele sau cãrþile aduse în camerã,
zgomotul infernal care îl fãceau continuu strigãtele lor necontenite fiindcã vorbeau cu toþii
ºi nu se puteau auzi decît dacã urlau unii spre alþii din toate puterile ºi din toate colþurile, mai
ales ungureºte ºi þigãneºte... ºi mai ales cele mai murdare expresii, apoi tensiunea continuã
gata de explozie a acestei mulþimi agitate. Apoi ameninþarea continuã a primejdiei care putea
veni din partea oricãruia din cine ºtie ce i se putea nãzãri cã i-au fãcut, cã i-au zis, - îmi
deveniserã trupeºte de nemaisuportat. Un val cald mi se urca tot mai des din stomac ºi inimã
spre creier. Sudori reci îmi inundau fruntea, o beþie învîrtea dintr-o datã toatã casa cu mine.
ªi totul mã prãbuºea într-o ameþealã ºi într-un întuneric total, ca o noapte veºnicã.
În ultimul timp mi se pãrea cã aºa voi muri. Capul îmi vuia continuu ºi în urechi îmi
creºtea din ce în ce mai asurzitor un þiuit metalic ca o sutã de sirene de fabricã, strivindu-mi
creierul, nervii, sufletul. Chiar dupã ora zece seara cînd în afarã înceta zgomotul groaznic al
zilei, acest zgomot din creier îmi continua, vuindu-mi ºi sfîºiindu-mi capul, inima, totul. Îmi
strîngeam tîmplele, urechile, fruntea cît puteam. Îmi înfundam cît puteam degetele în urechi,
în ochi, încercam sã mã retrag în mine interiorizîndu-mã ca în anii de mai demult pentru a
mã sustrage acestui mediu ºi zgomot nimicitor, dar în zadar. Nu mai aveam nervii ca altãdatã.
Acum simþeam cã încã puþin ºi ceva trebuie neapãrat sã plesneascã: creierul, nervii, inima,
ori toate deodatã. Sufletul îmi era tare dar trupul nu mai putea.
T-
Într-o zi s-a anunþat la uºã cã se þine raportul comandantului ºi cã oricine are ceva de
raportat sã se înscrie.
M-am înscris ºi eu. O fãceam asta pentru prima datã în toþi anii închisorilor mele. Din
totdeauna m-am obiºnuit chiar ºi afarã - dar cu atît mai mult aici - sã nu cer nimãnui nimic
pentru mine. Sã mã mulþumesc întotdeauna cu ceea ce am, ori cu ceea ce mi se dã. ªi sã mã
învãþ a rãbda cît nu am al meu pînã ce voi avea. Sã renunþ la tot ce nu am dreptul, ori nu am
puterea sã mi-l procur singur. Sã cer cît mai puþin chiar ºi din ceea ce mi se cuvine cînd altul
este mai lipsit ºi nu-i ajunge al lui. Sau mai lacom ºi rîvneºte ºi la al meu.
Pentru a fi cruþat de ruºinea refuzului ori a jignirii, renunþam sã cer chiar ºi la ai mei.
Acuma aceasta cu atît mai mult la aceºti strãini ºi vrãjmaºi, unde nimeni nu este pus sau
dispus sã-þi facã nici un bine ºi sã-þi dea ce ai dreptul - ci fiecare cautã sã þi-l împuþineze cu
ceva. Ori chiar de tot. Nu ca sã-þi cruþe viaþa ci ca sã þi-o chinuiascã ºi sã þi-o piardã cît mai
repede ºi cît mai nemilos. Îngrozitor i-a înrãit aceastã doctrinã din care este scos tot ce-i
uman ºi bun.
T-
Dar acum ajunsese pentru mine totul la capãtul puterii ºi al rezistenþei. Simþind cã nu voi
mai putea s-o mai duc aºa nici cîteva zile - mi-am zis: hai totuºi sã-ncerc pentru a nu pãcãtui
cumva nici împotriva mea însumi. ªi pentru a mã încredinþa într-adevãr dacã este sau nu pus
la cale un plan ucigaº împotriva mea. Spre a nu pãcãtui nici împotriva lor cu o bãnuialã pe
care nu sînt încã sigur dacã este întemeiatã sau nu, - deºi pînã acum multe îmi dovediserã cã
da. Dar sã mai vãd totuºi...
Am întrebat inima mea ºi prin duhul meu pe Domnul meu Isus, dacã sã merg sã cer ceva
la raportul acesta, ori sã nu merg. Din partea Lui mi s-a pãrut întîi cã primesc un rãspuns sã
merg, - dar apoi ºi-o mustrare ca ºi cum mi-ar fi spus: du-te, încearcã. Roagã-te ºi la oameni
dacã ai obosit sã te rogi mai mult de Dumnezeu. Dacã nu eºti mulþumit cu ceea ce ai primit
pînã acum - ºi nu eºti încrezãtor în ceea ce þi s-a promis - du-te. Cautã acum sã primeºti de
la oamenii pe care vrei sã-i cunoºti ºi mai bine - ºi sã vezi ce vei primi...
T-
Doream neapãrat sã ies din camera asta. În felul acesta vedeam singura mea salvare. Între
oamenii aceºtia simþeam cã nu mai pot supravieþui. Încã nu eram total convins cã tocmai
pentru mine s-a aranjat totul aici ºi pentru a grãbi clipa cînd într-adevãr sã nu mai pot. ªi
observam pe toþi supraveghetorii mei uitîndu-se foarte atenþi la mine ºi interesîndu-se ºi
direct ºi indirect de starea în care sînt. Se cãutase în toate privinþele sã mi se grãbeascã
sfîrºitul. La dreptul de alimente cumpãrate pentru o sutã de lei lunar, pentru ameliorarea
hranei, - mie nu mi se aproba sub motiv cã nu am bani la grefã.
Scutirea de a face planton sau corvoadã în camerã de care se bucurau cei bãtrîni ºi
bolnavi, mie nu mi s-a recunoscut.
Dreptul la pat ºi la douã pãturi în sezonul friguros, - la fel.
Patul în care dormeam trebuia sã-l împart cu un alt bãtrîn, un þigan învinuit de crimã ºi
era jos sub geam. Eu trebuia sã dorm cu spatele la perete înghesuit de þiganul care mã
împingea cu spatele în þeava de apã care trecea în afara peretelui în lungul patului meu, rece
ca un sloi de gheaþã ºi de care stãteam lipit cu spatele ºi nu mã puteam feri nicidecum. Nu
îndrãzneam sã-i spun nimic þiganului, tovarãºului meu de pat, fiindcã îndatã mã înjura ºi mã
izbea. Aºa cã durerile reumatice de la þeava rece mi s-au întins în toate oasele de la picioare
prin ºira spinãrii pînã la creºtetul capului...
Ziceam cã în altã camerã, în oricare alta, aº fi putut supravieþui mai uºor ºi aº fi rezistat
mai mult. Dar nu ºtiam cã ºi Dumnezeu ºi oamenii hotãrîserã sã stau aici.
T-
În ziua apelului, am ajuns ultimul în faþa mesei dincolo de care stãteau alãturi tînãrul
cãpitan, ajutorul comandantului împreunã cu grefierul civil al penitenciarului. Amîndoi m-au
privit cu trufie ºi dispreþ. Grefierul conºtient, tinerelul ofiþer, cred cã inconºtient.
Am rostit din umilitoarea poziþie de drepþi în faþa lor stupida formulã de prezentare, apoi
le-am înfãþiºat în modul cel mai reglementar ºi mai clar cu putinþã neînsemnata mea
rugãminte de mutare în altã camerã mai liniºtitã, cu mai mult aer ºi mai puþin fum, mai
suportabilã pentru boala ºi bãtrîneþea mea.
- Dumneata vãd cã ai mai fost închis mulþi ani în trecut, zise cãpitanul.
- Da, înainte de 1964.
- Acum vei executa doar 6 luni din cei doi ani, - da?
- Aºa ºtiu cã scrie regulamentul.
- Dînsul este un caz special - zise grefierul civil - aplecîndu-se spre urechea cãpitanului
ºi arãtîndu-i ceva scris în dosarul meu pe care îl luase în mînã ºi îndoit i-l arãta ferindu-se.
- Da... - zise cãpitanul privind scrisul arãtat de grefier ºi apoi uitîndu-se nervos la mine,
se rãsti:
- Þi-am notat cererea. Cînd vom avea o camerã mai potrivitã pentru tine te vom muta
acolo. Pînã atunci stai unde eºti. Poþi sã pleci...
Aºa se întîmpla la începutul lunii noiembrie.
În ianuarie eram tot acolo. De acolo m-am eliberat în ziua de 7 ianuarie 1983, - ziua altui
sfînt martir: Ioan Botezãtorul. Cîtã dreptate avea Cel cã mã îndemnase sã nu le cer nimic
acestor oameni. Probabil cã acea camerã mai potrivitã la care se gîndea pentru mine
cãpitanul, - era morga. Dar Domnul m-a eliberat El, mai înainte de a ajunge acolo, pentru cã
El avea alt plan pentru mine.
Poate cã a fost totuºi ºi un bine cã le-am cerut ceva... Pentru ca sã mã încredinþez încã
odatã de dreptatea acelui adevãr cãruia mã hotãrîsem demult sã-i fiu credincios... ºi de planul
celor care mã condamnaserã mai dinainte conºtienþi nu la doi ani închisoare, ci la moarte. ªi
mai de încã ceva: cã ºi aceºti doi oameni în faþa cãrora fusesem cînd ne vom mai vedea la
Judecata lui Hristos sã n-aibã nici o dezvinovãþire spunînd cã n-au ºtiut de condiþiile în care
eram pus - ºi cã nu s-au unit în complicitate cu toþi ceilalþi care uneltiserã moartea mea, de
la anchetatori la judecãtori ºi pînã aici la ei.
Doar atîta cerusem tuturor celor care îmi provocaserã aceastã ucigaºã nedreptate: sã-mi
uºureze cît de puþin din ultimele chinuri de pe crucea mea. Dar nici atîta n-au vrut. Mi-am
adus atunci aminte de ultimele cuvinte ale Mîntuitorului meu Isus, de pe Crucea Lui cînd a
strigat: Mi-e sete! ªi El le cerea cãlãilor Sãi atunci doar ceea ce nu-i costa nimic, - un strop
de apã. Dar nici atîta nu i-au dat nici Lui.
Se vede cã mereu drumul este acelaºi.
T-
În noaptea de 23 noiembrie între unele din cele mai grele încercãri, Domnul m-a înºtiinþat
într-o scurtã vedenie cã înainte de 11 ianuarie voi fi acasã. M-a mîngîiat ºi m-a întãrit nespus
de mult aceastã tainicã ºi duioasã înºtiinþare, dupã cum fãcusem ºi în Sãptãmîna Patimilor din
1960 din beciul Securitãþii din Cluj, cînd mai fusesem într-o astfel de stare... Dar eram
încredinþat ºi acum ca ºi atunci, cã aceastã casã, va fi Casa mea cea de Sus. ªi mã pregãteam
în liniºte cu lacrimi ºi cu dor sã merg la Acasa aceasta.
Zi ºi noapte mã frãmîntam cum sã-mi împlinesc cel mai bine în acest timp scurt datoria
ce-o mai simþeam de trimis al Domnului aici în mijlocul acestor nenorociþi. Fãceam tot ce
omeneºte îmi era cu putinþã în acele condiþii, dar cu groazã constatam cã în afarã de cei
condamnaþi pentru pãcate mici care se hotãrîserã pentru Domnul în lungile mele stãri de vorbã
cu ei, - toþi ceilalþi vinovaþi de pãcate mari, erau cãzuþi atît de adînc în stãpînirea diavolului,
încît nu numai cã nu simþeau nici un fel de mustrare de conºtiinþã pentru pãcatele lor ºi nici
o dorinþã dupã iertarea lui Dumnezeu, - dar îºi manifestau o urã atît de violentã ºi turbatã faþã
de Hristos ºi Numele Sãu Sfînt încît nu te suportau nici sã le pomeneºti de El. Izbucneau în
blesteme ºi în ocãri fioroase îndatã ce mã apropiam de ei cu vreun îndemn spre Dumnezeu.
Nu puteau nici înþelege ºi nici suferi, mãcar sã le pomeneºti despre mîntuirea ºi întoarcerea
l or l a Dum nez eu. Înj urau at î t de urî t pe orice cuvînt numai Numele Cel Sfî nt al l u i
Dumnezeu, atît ungureºte ºi þigãneºte cît ºi româneºte, încît am renunþat sã mã mai ºi apropii
de ei... În suferinþã starea celui vinovat devine ºi mai rea, dupã cum tot în suferinþã, starea
celui nevinovat devine ºi mai bunã.
Într-o sîmbãtã din acelaºi noiembrie, bãtrînul meu tovarãº de pat, cam de aceeaºi vîrstã
cu mine, a murit. Vorbisem mult ºi cu el despre mîntuirea lui ºi cu trei zile înainte de moartea
lui s-a fãcut mare schimbare ºi în viaþa lui... Se ruga, se ruga întruna. Se retrãgea în locul cel
mai îngust ºi mai greu, singurul în care putea sã se roage ºi el liniºtit ºi se ruga cu glas tare
tot timpul româneºte, ungureºte, þigãneºte, - cum ºtia... Dar mereu cu lacrimi ºiroindu-i pe
obrajii negri ºi uscaþi. Ceilalþi îl luau în batjocuri tot timpul, dar lui nu-i mai pãsa de nimeni
ºi de nimic. Se ruga, pînã n-a mai putut cu glas tare, atunci se ruga în ºoaptã pînã n-a mai
putut nici ºoptit. Atunci s-a întins pe pat, s-a acoperit cu pãtura pe cap... a mai spus cã-l doare
tare capul... ºi n-a mai suflat deloc.
Ce uºor se moare aici unde se trãieºte atît de greu.

În dimineaþa zilei în care a murit ºi-a mîncat ºi el ciricul lui de 100 grame de pîine neagrã
care era raþia noastrã zilnicã de pîine, apoi a fost cu noi la baie. Sîmbãtã dimineaþa, aproape
totdeauna eram duºi cu toatã camera la sala de duºuri. Primeam o bucãþicã de sãpun, cît o
bucãþicã de zahãr ºi cu aceasta ne spãlam 5-8 minute tot corpul - ºi dacã mai aveam timp, un
prosop ori o cãmaºã, fiindcã abia acolo aveam puþinã apã caldã. Dupã baie, moºul Iuhasz, cã
aºa îl chema, a mers iarãºi cu noi cam 10 minute la plimbare într-un colþ de curte printre niºte
hîrdaie mari de varzã... Mergeam la rînd cîte unul sau cîte doi, cum ne puteam strecura printre
butoaie, distanþa de 10 metri ºi iar ne întorceam înapoi învîrtindu-ne printre butoaie cum
puteam... ºi asta se chema plimbarea noastrã de cînd ºi cînd... Sub ochiul necruþãtor ºi sub
pipa unuia care semãna cu Nehez baci de acum 30 de ani de la Oradea.
Moºul Iuhasz mergea ºi aici rugîndu-se ºi clãtinîndu-se, se izbea cînd de un butoi cînd de
altul, dar se ruga întruna cum ºtia el... L-am luat de braþ ºi am mers cum am putut.
La urcarea pe scãri însã i s-a fãcut rãu, iar în camerã l-am aºezat pe pat... A stat un timp
aºa, apoi ºi-a tras pãtura pe cap spunînd încet cã tare îl doare capul. Dupã aceea nu l-a mai
durut nimic.
A fost scos pe coridor, apoi dus la spital, aºa mort, ca acolo sã i se facã actul de deces.
La spital, nu la închisoare.
Chinurile ºi lipsurile de aici îþi storc clipã de clipã toatã puterea ºi viaþa din fiecare celulã
a fiinþei în aºa fel cã moartea vine atît de normal ca stingerea unui fitil cînd uleiul s-a
terminat. Ce uºoarã este moartea celui cu viaþã grea. ªi ce grea trebuie sã fie moartea celui
cu viaþã uºoarã.
T-
Foamea este totuºi cea mai grea de suportat aici unde mîncarea nu-i ajunge nimãnui
niciodatã. Hrana este puþinã, slabã ºi mai totdeauna aceeaºi. E cu neputinþã ca un om sã poatã
trãi un timp mai lung numai cu raþia care se dã legal aici. Pentru cei care muncesc se mai
adaugã ºi de acasã prin dreptul la un pachet lunar. Ceilalþi ori furã cum pot, ori mor curînd.
Cei care muncesc au dreptul lunar la 5 kg. alimente de acasã. Cei ce nu muncesc nu au
acest drept decît condiþionat la 3 sau 5 luni, ori chiar la un an un pachet.
Mai exista un drept, dacã ai bani la grefã, trimiºi de acasã, sã-þi cumperi lunar de la un
chioºc alimentar improvizat, de o sutã de lei, cîteva pacheþele de biscuiþi, o conservã, douã
de peºte, ori un borcan, douã de compot.
Era atît de puþin, - o mînã de sare într-o apã mare, - dar era ceva totuºi. În lungile pauze
dintre slabele mese, mai rodeai un biscuit ºi îþi înºelai foamea. În primele douã luni mi s-a
acordat ºi mie acest drept, dar dupã aceea totdeauna cînd se fãcea tabelul cu cei care aveau
acest drept eram refuzat spunîndu-mi-se: nu mai ai bani la grefã. Mã miram, fiindcã ºtiam cã
am avut, iar în cele douã luni cînd mi s-a permis vorbitor cu familia ºi fuseserã la mine copiii
mei, îmi spuseserã cã mi-au mai trimis bani la grefã ca sã am pentru eventualele cheltuieli...
Totuºi nici acest drept nu mi s-a mai dat. Nu mi s-a mai dat nici un alt drept decît raþia de
penitenciar - din care cum am spus mi se lua ºi fura cea mai mare parte... Cînd am ieºit din
închisoare, toþi banii trimiºi de acasã mi-au fost restituiþi de la grefã. Abia atunci vãzusem
cã ºi în privinþa asta se procedase atît de nedrept faþã de mine, anume spre a-mi grãbi ºi prin
foame moartea...
T-
Cei mai mulþi de aici n-au pe nimeni acasã ca sã le trimitã un pachet nici cînd ar avea
drept a-l primi. De aceea este bãtaie la uºã aproape totdeauna cînd se mai dã cîte un pic
supliment din ciorba ori mãmãliga rãmasã, fiecare înghesuindu-se la vizetã ca sã ia el, fiindcã
niciodatã nu se ajunge ca sã ia toþi. E o priveliºte sfîºietoare sã-i vezi pe aceºti îndobitociþi
de foame, cum dupã ce îºi înfulecã aproape nemestecatã porþia lor, se aºezau 3-4 în faþa ta
privind cu lãcomie lupeascã în castronul tãu ori la mînã ta în care mai era ceva, înghiþind în
sec încît le pîrîia gîtul ºi le curgea saliva pe barbã, - ca sã le-o dai lor...
Ce mai poþi sã faci? ªi aºa nu mai pot sã înghit. Le-o dau lor. Cîte o lingurã, cîte o
bucãþicã, la unul, la doi, la trei cîþi se ajunge. Astfel zilnic îmi înjumãtãþesc porþia de zeamã
ºi mãmãligã, dupã ce am împãrþit la fel tot ce avusesem: alimente, medicamente, sãpun, haine.
Am înþeles astfel ºi mai bine adevãrul cã singurul mijloc prin care îmi pot dovedi în faþa
lor credinþa mea, nu poate fi decît acesta. Nu pot sã-mi fac un drum la inimile lor decît dacã
le dau tot ce-mi vãd ei cã am. Numai dupã ce au vãzut la mine zilnic luni de zile aceastã
purtare atît de neobiºnuitã acolo, abia apoi au început sã se apropie unul cîte unul ºi puþin cîte
puþin sã asculte ceva de la mine despre Dumnezeu... Aºa s-au apropiat ºi cei care s-au hotãrît
acolo pentru Dumnezeu... Dar ceilalþi n-au vrut nici aºa. Erau ca niºte fiare care veneau numai
ca sã le dai mîncarea, dar dupã aceea se îndepãrtau imediat devenind tot aºa de împotrivitori
ca ºi înainte de a le da. Vãd bine aceasta dar acum nu mai pot face altfel. La majoritatea lor
fiind strãini de neamul nostru ºi de credinþa noastrã, nu era numai ostilitatea faþã de credinþa
mea ci ºi dispreþul pentru neamul meu. Era o ruºine pentru ei sã primeascã de la unul ca mine.
Numai foamea cumplitã îi obliga. Dar aceastã dãrnicie faþã de ei nu-i fãcea sã-ºi schimbe
inima. De aceea rãmîneau tot vrãjmaºi.
Cu toate acestea, acum nu pot da înapoi. Trebuie sã fiu aºa pînã la capãt. ªi aºa tot nu mai
poate fi mult pînã la capãtul de un fel. Poate cã totuºi voi putea sã ajut pe vreunul sã se
mîntuiascã, iar dacã nu, fie. Cel puþin voi putea muri eu liniºtit ºtiind cã mi-am fãcut datoria
faþã de sufletul meu, faþã de Dumnezeul meu, faþã de sufletele lor pînã la sfîrºit...
T-
Simþeam tot mai mult cã toatã puterea mi se scurge din toate mãdularele ºi din fiecare
pãrticicã a trupului, ca apa dintr-un vas crãpat. Toþi dinþii mi se clãtinau în gurã. Mi-am ºi
scos doi din faþã cu mîna într-o dimineaþã. Noaptea nu mai puteam dormi din pricina prostatei
care mã scula de cîte zece ori în ºapte ceasuri cu dureri ascuþite care îmi sãgetau tot trupul.
Dormeam doar seara un ceas, apoi toatã cealaltã vreme mã învîrteam. Era un frig îngrozitor
în patul de jos, sub fereastra deschisã ºi ziua ºi noaptea ºi cu conducta de fier rece ca gheaþa
la spate. Dormeam cu spinarea, cu rinichii lipit de ea. Pãtura era o reformã ruptã de 20 de
ani...
Celãlalt care dormea cu mine pe acest pat lat de 80 de cm. nu voia sã doarmã la perete - ºi
tot timpul mã împingea dezvelindu-mã spre peretele îngheþat cu spatele gol. E uºor de
închipuit ºi în privinþa aceasta cum eram. Din cauza rãcelii care se infiltrase în tot trupul
starea mea se înrãutãþea vertiginos...
Sufletul mi-l simþeam mereu tare. Niciodatã nu l-am simþit slab, dar trupul simþeam cum
se sfîrºeºte grãbit. Unii vãzîndu-mã în starea asta îmi ziceau compãtimitor:
- Te duci ºi d-ta ca moº Iuhasz... noi sîntem vinovaþi pãrinte ºi cum spui d-ta meritãm sã
fim închiºi. Dar pe d-ta de ce te-a lãsat Dumnezeu sã ajungi aici, sã fii închis nevinovat dacã
eºti credincios? ªi-i blestemau pe cei ce m-au bãgat pe mine în închisoare.
- Nu blestemaþi, le-am rãspuns. Dumnezeu a avut sã ajung ºi eu aici. Nu se întîmplã nimic
fãrã voia lui Dumnezeu.
- Pentru ce a vrut Dumnezeu sã vii d-ta în închisoare?

- Uite chiar pentru d-ta dragã Feri, - i-am zis unuia dintre ei cãruia tocmai îi dãdusem
cãmaºa mea cea groasã fiindcã plîngea ºi tremura cel mai tare de frig. ªi mîncarea mea pentru
cã posteam în ziua aceea iar el era unul dintre cei mai flãmînzi totdeauna.
- Da, zise el, plecîndu-ºi ochii care se umplurã de lacrimi. Pentru mine, da! Fiindcã de
mine n-a fost nimeni pînã acum sã aibã milã, decît d-ta. Eu sînt singur pe lume. Nu mai am
pe nimeni... Pe cine am avut a murit... Poate ºi din cauza mea...
- Acum sã-L primeºti pe Domnul Isus în inima ta dragã Feri, - i-am zis cu dragoste, ca
sã nu mai fii singur niciodatã. El rãmîne pe totdeauna cu noi ºi ne poate ajuta oricînd.
Domnul Isus îþi va mîntui sufletul din pãcate ºi din iad, iar apoi îþi va scãpa ºi trupul din
închisoarea asta.
- Sã ºtii cã acum începe sã se facã luminã ºi în sufletul meu.
- Dumnezeu sã-þi ajute, - m-am rugat eu oftînd. ªi cînd vei ajunge acasã la Carei sã te
duci la biserica ta sã-I mulþumeºti lui Dumnezeu pentru toate.
T-
Într-adevãr, încã o datã, nu existã un alt mod mai bun pentru a te putea apropia de
sufletele oamenilor spre a-i putea apropia de Dumnezeu decît dragostea jertfitoare a propriei
tale vieþi. Dacã poþi sã te laºi flãmînd pe tine ca sã le dai porþia ta de mîncare... Dacã poþi sã
te laºi pe tine sã tremuri de frig ca sã le dai lor îmbrãcãmintea ta. Dacã poþi sã suferi tu
durerea ca sã le dai lor medicamentul tãu...
Dacã poþi sã umbli nespãlat ca sã le dai lor bucãþica ta de sãpun. Atunci da. Altfel nu.
Eu pot sã postesc, pot sã tremur, pot sã sufãr, - dar ei nu pot. Eu am pentru Cine ºi pentru
ce sã fac aceasta, - dar ei sãrmanii nu au. Atîta este toatã averea pe care o mai am acum ºi
aici... - ºi atîta le-o dau liniºtit în numele dragostei Mîntuitorului meu Isus - ºi pentru mila
de viaþa lor. Primesc eu moartea pe care mi-o vãd venind grãbitã spre mine, dar numai aºa
pot fi liniºtit acum privind în ochii lor. Iar mîine voi putea privi în pace Faþa Domnului meu
tot aºa. Nu am acum nici o dorinþã ºi nici o mîngîiere mai mare ca aceasta.
În mijlocul suferinþelor lor oamenii n-au nevoie în primul rînd de predicile noastre ci de
pîinea, de cãmaºa, de lacrima ºi mîngîierea caldã a inimii ºi mîinii noastre. Adicã de jertfa
noastrã. Cele sufleteºti vin numai în urma celor trupeºti - în privinþa asta. Pînã cînd omul
devine un suflet altoit în Hristos. Dupã aceea ordinea se schimbã total. Dar pînã atunci, aºa
este. Ce puþini credincioºi ºtiu acest adevãr. Înainte de a ajunge aici între oameni ca bietul
Feri. Vai de cei ce nu-l ºtiu nici dupã aceasta.
T-
O, Doamne Isuse, care ai fost cu ai Tãi prin toate cuptoarele ºi prin toate grotele acestea, -
rãmîi ºi cu mine pînã ce va veni ºi izbãvirea mea, ori pe pãmînt, ori sub el.
Amin.

Istoria - Vol. 4 - Cap. 8 - ªi laþul s-a rupt Pag. 147
Cap. 8
ªi laþul s-a rupt

“Binecuvîntat sã fie Domnul care nu
ne-a dat pradã dinþilor lor.
Sufletul ne-a scãpat ca pasãrea din
laþul pãsãrarului,
Laþul s-a rupt ºi noi am scãpat ”.
Psalm 124, 1-8.
e apropiau Sãrbãtorile noastre sfinte de Naºterea Domnului Isus, Anul Nou,

S Boboteaza. Cu sufletele pe care le salvase Domnul din laþul pãcatului prin întunericul
acestor locuri, ne rugam împreunã atît la apelul de dimineaþã cît ºi la cel de searã, cãci atunci
erau niºte momente mai liniºtite, în aºteptarea venirii schimbului de secþie. Atunci stam în
picioare spre mijlocul camerei, lipiþi de paturi, cãci trebuia prin mijloc sã fie loc gol, sã
treacã gardianul cu lungul lui ciocan de lemn cu care lovea de fiecare datã toate zãbrelele
groase de fier, ca nu cumva noi sã le fi rupt sau tãiat cu ceva peste zi ori peste noapte. Era
o muncã stupidã, întîi pentru cã era imposibil sã fie tãiate cu ceva. Iar a doua pentru cã, chiar
dacã ar fi putut vreun Samson sã smulgã aceºti drugi de fier din peretele acesta gros de un
metru, tot n-ar fi putut sãri de la etajul acesta de la o înãlþime de zece metri. Dar chiar dacã
ar fi ºi putut sãri, cãdea în curtea îngustã, la 5 metri de marele zid, deasupra cãruia stãtea
paznicul cu puºca mitralierã...
Ce zadarnicã formalitate! Niºte zãbrele de fier atît de groase, niºte pereþi atît de groºi, iar
noi niºte fãpturi lipsite de orice putere ºi de orice mijloc de salvare. În afarã de asta de aici
ºi pînã afarã sînt trei porþi ºi trei ziduri înalte de 5 metri ºi cu sîrme ghimpate, nenumãraþi
strãjeri înarmaþi pe ziduri iar în curte cinci cîini uriaºi, care urlau toatã noaptea umplînd totul
de groazã...
Pag. 148 Istoria - Vol. 4 - Cap. 8 - ªi laþul s-a rupt
Dar aºa era regulamentul. De cum suna clopoþelul pentru pregãtirea de apel - ºi pînã ce
venea cel cu marele ciocan la gratii ºi cel cu tabla pentru numãr, mai era uneori timp destul
cînd în general se potolea larma ºi cînd se putea concentra gîndul ºi inima la rugãciune. Noi
cei patru ne aranjasem aºa ºi cu paturile ºi cu locurile la numãr ºi la mîncare cam împreunã.
Dumnezeul marilor îndurãri m-a ajutat totuºi sã aflu ºi acolo aceste cîteva suflete care pînã
la urmã dãdeau o frumoasã dovadã despre schimbarea lor. Vorbeam cu ei în ºoapte din
Cuvîntul Sfînt al Domnului. Învãþam cîntãri, meditam ºi ne rugam oricînd gãseam un timp
potrivit. Iatã cum se poate rezolva fericit ºi problema fraþilor. Dacã nu pot merge cu tine de
afarã, þi-i poþi afla acolo. Harul lui Dumnezeu ne ajutã totdeauna sã-i aflãm, dacã îi cãutãm
din toatã inima pentru El.
Cineva m-a pîrît cã am ceva ascuns la pat ºi în cîteva rînduri la percheziþia sãptãmînalã
mi-au fost rãscolite toate lucrurile, descusute peticele, desfãcut brîul de cîrpe. Nu mi s-a aflat
nimic pentru cã nu avea ce sã mi se afle. Dar asta m-a fãcut sã privesc mai atent la cei din
jurul meu care primiserã sarcina sã mã pîndeascã. Noaptea cînd mã rugam ori scoteam iconiþa
cu Domnul meu Isus spre a-I privi Faþa ºi a-I sãruta ranele, aruncînd pe neaºteptate ochii spre
paturile unora, le surprindeam privirile viclene pîndindu-mã... Ce ocupaþie satanicã - ºi erau
unii dintre cei mai nefericiþi pe care îi ajutam cel mai mult cu mîncarea mea. T-
Se apropia nu ºtiu ce eveniment politic ºi mulþi puneau mari speranþe într-un decret de
graþiere care - spuneau ei - trebuie sã vinã neapãrat. Aici în cea mai mare parte a timpului nu
se discutã ºi nu se sperã decît asta. Dar unii, dimpotrivã, nu credeau ºi nu sperau nimic.
Eu aveam o neclintitã încredere în Domnul meu Isus ºi în promisiunile Lui cu înainte de
11 ianuarie. Eram sigur cã ori vine un decret ori nu vine, înainte de aceastã datã - eu voi fi
acasã. Spuneam celor de lîngã mine cã fãgãduinþele Domnului nu m-au înºelat pe mine
niciodatã, - ºi nu mã vor înºela nici acum.
În camerã ni se aduceau ziare, iar la bibliotecã puteam lua cãrþi de citit. Puteam ºi
cumpãra cãrþi, cei care aveau bani la grefã, fiindcã lunar se organiza în club cîte o expoziþie
de cãrþi cu vînzare. Cînd îmi dãduserã bani în primele douã luni, îmi cumpãrasem ºi eu cîteva
cãrþi pe care se punea pe loc o ºtampilã cu inscripþia “Proprietate personalã” - ºi pe care la
eliberare puteai sã le iei acasã, ori la vorbitor sã le dai familiei.
Din ziarele sosite la sfîrºitul lui decembrie am aflat cã într-adevãr s-a dat un decret de
graþiere pentru niºte infracþiuni între care intra ºi-a noastrã. Slãvit sã fie Domnul, iatã cã ºi
de data aceasta anii au fost în Mîinile Lui, nu în mîinile vrãjmaºilor noºtri. ªi eliberarea
noastrã nu se va întîmpla cum au voit ei ºi nici cînd plãnuiserã cei ne urzeau moartea.
La difuzorul camerei unde se auzea tot ce se comunica din partea administraþiei pentru
deþinuþi - ºi se auzea probabil ºi ce se discuta în camerã printre noi, s-a anunþat oficial despre
prevederile decretului. Eram sfãtuiþi sã fim cu rãbdare cã grefa lucreazã ºi întocmeºte fiºele
de eliberare. Toatã operaþia trebuie sã se termine în opt zile - ºi pînã atunci vor fi eliberaþi
toþi cei ce beneficiazã de prevederile decretului.
Eu ºtiam cã voi fi printre cei din urmã care vor fi scoºi, dar am rãbdare ºi slãvesc pe
Dumnezeu pentru grija Lui cea minunatã ºi pentru fãgãduinþa Lui din 23 noiembrie, care iatã
cum se împlineºte întocmai.
Într-adevãr aºa a fost, cînd în sfîrºit în ziua cea din urmã ºi printre cei din urmã s-a rupt
ºi laþul meu. M-au strigat pe nume ºi m-au scos la grefã. Am rãmas surprins cînd mi-au dat
o mie cinci sute de lei pe care îi aveam sosiþi ºi depuºi acolo de familie ºi de fraþi, pentru
cumpãrãturile legale de hranã.
- Vedeþi - am zis - cînd duceam foame ºi lipsã în camerã ºi aº fi putut cumpãra ceva de
mîncare din aceºti bani, mi s-a spus cã nu mai am nici un leu la grefã. De ce s-a putut proceda
totuºi aºa faþã de mine?
- Eu nu ºtiu. Raporteazã la ºefu...
- Este Cine sã raporteze - am gîndit eu ºi este Cine sã judece.
T-
M-am dus spre cel care ne elibera fiºele, fiindcã mã strigase, era rîndul meu. Era grefierul
cel de la raportul din noiembrie.
- Ai avut mare noroc - îmi zise el privindu-mã întunecat ºi arãtîndu-mi unde sã semnez.
Vezi sã nu mai faci alte prostii ca sã vii din nou aici. Cã atunci nu mai scapi, fii sigur.
Nu i-am rãspuns nimic.
T-
Ce bine totuºi cã n-am cheltuit banii. Iatã cã acum am pe ce sã-mi cumpãr bilete de tren
ºi am sã dau ºi unora care erau cu mine ºi n-aveau nici un ban de drum...
Cînd am ieºit pe poartã mã aºteptau mulþi fraþi. Aflaserã din comunicatele de la radio, dar
mai ales de la emisiunile din strãinãtate care anunþaserã de cîteva zile eliberarea noastrã
mulþumind Domnului ºi preamãrind Numele Lui.
Într-adevãr cît de mare ºi de puternic este Domnul peste tot pãmîntul ºi cu cîtã
credincioºie se împlinesc fãgãduinþele Lui. Binecuvîntat sã fie Domnul care nu ne-a dat în
mîinile lor ci ne-a þinut tot timpul numai în Mîinile Lui. Cînd vremea eliberãrii noastre a
sosit, - atunci a sosit ºi liberarea aceasta. Laþul lor s-a rupt. L-a rupt Dumnezeul nostru, iar
noi am scãpat. Cîtã dreptate am avut încrezîndu-mã în Domnul ºi nãdãjduind în izbãvirea Lui.
Domnul Dumnezeul nostru sã vã rãsplãteascã vouã tuturor fraþilor ºi surorilor noastre,
care v-aþi rugat pentru noi, care aþi alergat ºi aþi lucrat ca libertatea noastrã sã nu depindã de
cei ce ne-au judecat ºi ne-au condamnat (în ascuns) la moarte. Ci aþi lucrat prin Domnul ca
sã fie aºa cum a fost izbãvirea noastrã.
T-
Îndatã dupã ce am ajuns acasã am aflat multe lucruri uimitoare ºi minunate. Printre cei
dintîi care au venit la mine ca sã mã vadã era ºi un frate preot din apropiere, care printre alte
lucruri ce credea el cã mã intereseazã, îmi spunea foarte bucuros cã s-au mai înfiinþat în þarã
încã douã episcopii noi, cã s-au pictat frumos cîteva biserici, cã s-au þinut nu ºtiu ce
conferinþe confesionale, cã s-au petrecut nu ºtiu ce festivitãþi...
- O, e frumos ºi asta, i-am zis eu cu tristeþe. Dar dacã Hristos Cel din închisori ºi Hristos
Cel din orfelinate ºi Hristos Cel din casele de nebuni, din azilurile de bãtrîni, din colibele de
la periferiile oraºelor, ori din corturile de þigani, ori din suferinþele milioanelor de analfabeþi
ai Evangheliei, dacã Hristosul Acesta rãmîne tot flãmînd, tot gol, tot bolnav, tot neglijat ºi
nemîngîiat, - la ce folos sînt toate laudele, parada, fastul ºi faþada noastrã? La Judecata Lui
Cea Înfricoºatã, Hristos Cel Drept nu ne va întreba în primul rînd cîte episcopii am înfiinþat,
cîte case parohiale am z i di t , cî t e bi s eri ci am pictat, cîte conferinþe ºi festivitãþi am
organizat, - ci cîtã suferinþã fizicã ºi sufleteascã a semenilor noºtri am alinat-o!
Iatã numai niºte exemple: E plinã lumea de la marginile oraºelor ºi satelor de þigani care
trãiesc în cea mai crudã mizerie sufleteascã. Sînt pline spitalele, închisorile, orfelinatele,
azilurile ºi ospiciile de mii ºi mii de nenorociþi care nu au pe nimeni, care trãiesc ºi mor în
cele mai cumplite condiþii de mizerie ºi promiscuitate. Cîte patriarhii, cîte mitropolii, ori
episcopii, ori protopopiate, ori parohii se duc sã ia oficial legãturã cu conducerea acestor
instituþii ale durerii sã propunã vreo sumã de bani din marile lor venituri, ori vreun ajutor de
hranã, de îmbrãcãminte ori de cazare pentru uºurarea condiþiilor de viaþã a acestor nefericiþi.
E adevãrat cã ordinele strînse ºi stricte de îngrãdire a oricãror binefaceri sînt aspre ºi interzic
orice facere de bine, dar a riscat oare cineva ceva pentru o astfel de iniþiativã, chiar dacã asta
este acum ceva atît de neobiºnuit? N-a riscat nimeni. Dar dacã ar fi încercat cred cã s-ar fi
putut face m ul t ... Dar nu s e duce acolo nimeni sã ofere mãcar o carte din veniturile
episcopiei, ori a comunitãþii lor evanghelice, fãcînd aceasta în numele ºi în dragostea
Evangheliei lui Hristos, de pe urma cãreia îºi strîng atîtea venituri ºi îºi asigurã cea mai
comodã existenþã dintre cîte sînt pe lume.
ªi sã ne mai mirãm apoi de înfricoºata osîndã unde vor merge toþi aceºtia cînd se va
încheia actul de la Matei cap. 25.
T-
Dar la întoarcerea mea printre alte lucruri de mirare am mai putut afla ºi despre acele
douã care în zilele cînd s-au petrecut, mulþi le-au pus într-o strînsã legãturã una cu alta ºi
anume:
1 - Cînd instanþa de judecatã de la Alba Iulia care mã condamnase a cerut episcopiei ºi
protopopiatului ca în cazul condamnãrii sã admitã ca sã execut pedeapsa la locul de muncã
pe care îl aveam la ei - deºi aceasta era doar o formulã care ºi aºa nu avea sã se împlineascã
în cazul meu, - totuºi aceºtia au rãspuns: NU. Apoi îndatã au hotãrît ºi desfiinþarea postului
meu ca sã nu-mi mai plãteascã niciodatã nimic. Asta era între iulie ºi august 1982. În timpul
cînd avusese loc judecata ºi arestarea mea.
2 - Chiar în zilele acelea cînd împotriva mea se luau acele mãsuri, în biserica din satul
meu, la începutul slujbei din duminica aceea s-a prãbuºit dintr-o datã marele candelabru de
cristal cu toate lumînãrile aprinse, sfãrîmîndu-se de duºumea. Abia plecase de sub el
cîntãreþul care citise apostolul cînd cablul gros de oþel care atîrna din tavan, s-a rupt ca o aþã
putredã ºi greul candelabru a cãzut îngrozind pe toþi cei din bisericã. Toþi au vãzut în aceasta
un semn ceresc prevestitor de rãu.
La cîteva zile dupã aceasta s-a stîrnit o furtunã atît de puternicã încît a smuls din rãdãcini
sute de copaci groºi, a prãbuºit mulþi stîlpi de beton cu firele electrice de înaltã tensiune ºi
a rupt în douã turnul de zidãrie ºi de grinzi prinse cu ºuruburi puternice ale celor douã
biserici mai mari; una din piaþa Beiuºului unde slujeau de obicei episcopul ºi protopopul ºi
cea din satul meu natal, care fusese clãditã de cãtre mitropolitul Miron Romanul acum
aproape o sutã de ani, cînd acesta de loc de aici, fusese mitropolit la Sibiu.
La scurt timp, într-o altã duminicã, dupã miezul nopþii, nimeni nu ºtia din ce cauzã, în
altarul bisericii noastre cu turnul rupt, a izbucnit un foc mistuitor. Trei zile ºi trei nopþi a ars
acolo acest foc fãrã sã-l poatã stinge nici ploaia care se vãrsa de sus tocmai atunci - ºi nici
apa vãrsatã de peste tot de cãtre satul venit sã-l stingã pînã ce a ars tot ce mai rãmãsese de
la furtunã. Focul a fost atît de puternic încît s-au topit ºi cele trei clopote din turn, curgînd
ca o apã pe zidurile înnegrite în jos. N-a mai rãmas decît o ruinã afumatã ºi înspãimîntãtoare,
din frumoasa bisericã ziditã în 1887.
Eu nu spun nici acum cã toate acestea au fost în vreo legãturã cu cele ce ni s-au fãcut nouã.
Dar nu spun nici cã nu. Singur Bunul Dumnezeu ºtie adevãrul deplin ºi legãtura dintre ceea
ce se vede ºi cele ce nu se vãd. Dar cei care au fost martori atît la una cît ºi la alta le-au pus
într-o strînsã legãturã zicînd cã prea s-au petrecut ciudat ºi prea în acelaºi timp. Eu le
amintesc aici doar ca pe niºte întîmplãri neobiºnuite - ºi felul cum le-am aflat atunci vãzute
ºi vorbite de oameni, ca niºte învãþãminte de care este bine sã þinã cineva seama ºi sã nu le
nesocoteascã.
Ce dulce mîngîiere ne dã gîndul cã în timp ce noi ne topeam acolo în cuptorul încercãrii
ºi în slujba Domnului, afarã fraþii ºi surorile din lumea întreagã, aflînd despre noi stãteau în
rugãciune ºi în post cerînd cu lacrimi Domnului pentru noi ºi pentru toþi cei care mai sufereau
ca noi pentru Evanghelie - ajutorul Sãu ºi izbãvirea Sa.
Aceasta nu era pentru noi numai un prilej de mare mîngîiere ci ºi unul de mare bucurie
înaintea lui Dumnezeu.
În multe privinþe sînt dezbinaþi astãzi copiii lui Dumnezeu din lume, dar dacã rugãciunea
pentru cei închiºi i-a unit, - atunci suferinþa noastrã a fost ºi în privinþa aceasta un mare har.
Slãvit sã fie Domnul dacã prin suferinþa noastrã, rugãciunea i-a unit pe toþi. ªi Tatãl Ceresc
a avut bucuria de a-i vedea pe ai Lui din toatã lumea uniþi în aceastã rugãciune. Iatã cã
rugãciunea ºi lacrimile ne pot uni pe toþi. Cînd poþi sã te rogi, sã plîngi ori sã cînþi cu fratele
tãu pentru acelaºi scop sfînt, înseamnã cã ºi poþi sã lucrezi cu el ºi sã simþi la fel. Cine îºi
poate apropia genunchii de ai fratelui sãu îºi poate apropia ºi inima de a sa ºi credinþa ºi
dragostea de ale lui. O, dacã am folosi cu toþii mai mult rugãciunea ºi cîntarea împreunã, ce
repede s-ar putea ajunge ºi la pãrtãºia armonioasã cu ei.
T-
Scumpii noºtri fraþi ºi surori în Domnul Isus din toate adunãrile, din toate limbile ºi din
toate þãrile care ºtim cã aþi luat parte la rugãciunile, la ostenelile ºi jertfele pentru eliberarea
noastrã, - vã mulþumim în Numele Domnului nostru Isus Hristos. Prin rugãciunile ºi jertfele
voastre Dumnezeul nostru ne-a ajutat mai puternic ºi ne-a izbãvit mai curînd. Sã ºtiþi ºi voi
ºi sã simþiþi o mare mulþumire cã prin acele rugãciuni voi nu numai ne-aþi ajutat pe noi, dar
aþi bucurat pe Dumnezeu Tatãl nostru. Sîntem pe deplin încredinþaþi cã aºa este. Cel puþin eu
cel bãtrîn ºi bolnav, fãrã ajutorul rugãciunii n-aº fi putut rezista, pentru cã totul era aranjat
ca sã nu pot. Am vãzut-o ºi mai bine asta cînd laþul mi s-a rupt... am vãzut-o în regretul
neputincios al celor de la care scãpasem cît de ciudã le era cã planul lor nu le reuºise. ªi în
ameninþarea lor cã “data viitoare” nu voi mai scãpa. O, dacã va mai veni, dacã va mai trebui
sã mai vinã încã o “datã viitoare” - va fi ºi aceea tot în Mîinile Puternice ale lui Dumnezeu.
În aceste Mîini sînteþi ºi voi ºi vor fi ºi acei care vor crede ca ºi voi cã sîntem în mîinile
voastre... Mîinile Lui au nimicit pe mulþi dintre voi care eraþi atît de puternici, în timp ce noi
care eram atît de slabi, am scãpat. Aceste Mîini vor avea grijã ºi în Viitor de noi. Dar vor
avea grijã ºi de prigonitorii noºtri.
Dar pe voi scumpii noºtri care v-aþi rugat pentru noi, Dumnezeu vã va binecuvînta. El
ne-a înfrãþit prin harul Sãu ºi El nu va lãsat ca sã staþi liniºtiþi în casele voastre ori în casele
Domnului, cînd noi eram chinuiþi în casele durerii. Ci Domnul ne-a unit în aceeaºi pãrtãºie
la suferinþele Lui, pe unii într-un fel pe alþii în altul. ªi Cuvîntul Lui spune cã dacã am suferit
împreunã vom ºi împãrãþi împreunã. Conºtiinþa unitãþii noastre sã ne facã astfel sã fim în
viitor ºi mai solidari. Ca astfel sã ne putem împãrtãºi fericiþi tot împreunã, de toate
fãgãduinþele Domnului nostru ºi ale Sfîntului Sãu Cuvînt, în Împãrãþia Lui sfîntã ºi eternã.
Poate cã este ceva cam îngust ºi cam firesc în o altã bucurie din experienþele celor fãcute
d e n o i î n vrem ea aces tui m are necaz . ªi anum e bucuri a cã num el e fam i l i ei n o as t re
duhovniceºti, numele Oastei Domnului din þara noastrã, numele acesta care pînã acum era atît
de dispreþuit sau necunoscut, - acum ajuns cunoscut în lumea întreagã printre toþi credincioºii
lui Dumnezeu, din pricina suferinþelor noastre pentru Evanghelie. Oastea Domnului a ajuns
sã fie privitã acum de cãtre mulþimea mondialã a creºtinilor ca o Lucrare vie ºi rodnicã care
dã nu numai niºte creaþii pline de mare putere ºi inspiraþie traduse ºi rãspîndite în multe limbi
ale lumii, ci iatã poate aduce ºi niºte jertfe curajoase ºi devotate pentru Cauza ºi Numele lui
Dumnezeu. Bucuria aceasta a noastrã este în întregime recunoscãtoare Domnului cã dacã
numele acestei Lucrãri a fost atît de mult hulit pe nedrept în trecut, pentru faptele nedemne
ale unora din ea, acum Domnul a fãcut ca ea sã fie cinstitã prin faptele altora.
ªi Îi mulþumim ºi mai mult Domnului nostru Isus Biruitorul pentru cã El face astfel
dreptate memoriei pãrintelui nostru sufletesc Iosif Trifa, care ne-a nãscut pe noi din nou prin
Evanghelie ºi ne-a format în aceastã învãþãturã ºi credinþã, pentru o astfel de atitudine demnã
ºi curajoasã în credinþa noastrã bunã ºi strãbunã.
T-
Decretul de graþiere care a fost publicat la sfîrºitul anului 1982 ºi în care eram cuprinºi
ºi noi, era numai mijlocul vãzut prin care se aducea la îndeplinire hotãrîrea cea nevãzutã, datã
mai dinainte de cãtre voia Dumnezeului nostru. Pentru noi ºi pentru cei care mai fuseserã
rînduiþi de aceastã Voie înþeleaptã sã fie izbãviþi împreunã cu noi. Desigur Domnul ne-ar fi
putut izbãvi ºi fãrã de acest decret, dar aºa lucreazã minunile Sale încît ele par niºte acte
normale venite prin voia oamenilor ºi a întîmplãrilor. Numai ochii credinþei vãd minunea cã
Dumnezeu a vrut ca împreunã cu noi sã iasã ºi alþii dupã cum la Învierea Domnului, mulþi au
mai ieºit din morminte din cauza Lui (Matei 2 7 , 5 2 - 5 3 ) . Binecuvîntat sã fie Domnul
care face ca marile bucurii sã nu fie numai a unor puþini ci sã le poatã gusta cît mai mulþi.
T-
Dar eu ieºisem din închisoarea asta, cum s-ar zice, cu un ochi rîzînd ºi cu unul plîngînd.
Mã bucuram de cei ce se liberau, dar plîngeam cu durere de mila celor mult mai mulþi care
rãmîneau acolo ºi pentru care acest decret nu adusese chiar nici o razã de bucurie. Nu ierta
nimic celor recidiviºti ºi celor cu condamnãri mari - care erau cei mai mulþi. Ce bine ar fi fost
dacã s-ar fi prevãzut mãcar o cît de micã reducere ºi pentru ei. Sã vadã ºi ei cã nu sînt
lepãdaþi ºi dispreþuiþi chiar definitiv, ca niºte zdrenþe netrebnice ºi irecuperabile. Poate
aceasta ar fi înviat în mulþi partea cea bunã care nu se poate sã fi pierit de tot ºi chiar în toþi.
I-ar fi ajutat sã aibã putere ºi dorinþã sã se mai ridice vreodatã din noroiul lor... Dar aºa cum
vor mai fi ei faþã de societatea aceasta care i-a lepãdat total, chiar dacã vreodatã vor mai ieºi
de aici vreunii dintre ei?
Aceasta ar fi însemnat sã condamni fapta, dar sã cauþi sã salvezi fãptaºul, omul.
Adevãrul acesta m-a dus cu gîndul la celãlalt adevãr, la soarta celor care vor rãmîne în
întunericul veºnic dupã prima Înviere de care vor avea parte numai cei fericiþi ºi sfinþi
( A p o c . 2 0 , 7 ) - dupã ce eliberaþii lui Hri s t os vor m erge î n sl ava veºnicã, iar cei
condamnaþi definitiv, recidiviºtii pãcatului, ucigaºii credinþei, spãrgãtorii dragostei, vor merge
ºi mai adînc în osînda uitãrii veºnice.
Ce despãrþiri sfîºietoare vor fi atunci! Ce plîns amar, ce vaiete ºi þipete deznãdãjduite, ce

scrîºniri de dinþi ºi topiri de ochi, ce sfîºieri de inimi ºi urlete de dureri... O, Dumnezeule al
Îndurãrii Veºnice, mai îngãduie o vreme de har ºi mai trimite un duh de pocãinþã peste
omenirea aceasta. Pentru ca nici aceastã generaþie necredincioasã sã nu piarã de tot ci sã vinã
toatã ºi ea la mîntuirea Ta cea fericitã. ªi numai dupã aceea sã vinã Sfîrºitul ºi osînda veºnicã
doar pentru diavolul singur, cãci el este izvorul cel blestemat al întregului rãu.
T-
Îndatã dupã liberare Domnul Isus mi-a fãcut bucuria sã-i vãd ºi pe ceilalþi fraþi care
fuseserã ºi ei condamnaþi odatã cu mine. Toþi mãrturiseau cu lacrimi de bucurie cît de
minunat le purtase de grijã ºi lor acolo Domnul nostru Preaiubit ºi Bun. Înºtiinþarea pe care
ne-o fãcuse Domnul se împlinea deci în ziua altui martir ºi sfînt al lui Hristos: Ioan,
Botezãtorul Domnului. Fusesem condamnaþi împreunã cu sfinþii apostoli Petru ºi Pavel, dar
fusesem izbãviþi în ziua triumfului sfîntului proroc Ioan Botezãtorul. Da, seara vine plînsul
iar dimineaþa bucuria, pentru cã mînia Domnului þine o clipã, dar Îndurarea Lui þine veºnic.
Cum una are vremea ei ºi-o are pe a ei ºi cealaltã. Binecuvîntat sã fii Tu Marele nostru
Dumnezeu ºi Mîntuitor care le þii toate sub grija ºi controlul Tãu puternic.
Fraþii noºtri iubiþi ºi scumpele noastre surori care prin înþeleapta orînduire ºi îngãduinþã
a lui Dumnezeu veþi mai ajunge odatã voi sau ai voºtri în astfel de stãri ºi veþi avea parte de
harul de a suferi pentru Domnul, vã rugãm ºi vã adeverim sã nu vã temeþi niciodatã de nimic
ºi de nimeni, ci bizuiþi-vã puternic ºi nemãrginit pe Dulcele ºi Puternicul nostru Mîntuitor
Isus Cel Viu ºi Adevãrat, priviþi în liniºte ºi pace la toate. Nu vã temeþi nici de tirani nici de
sentinþele lor nici de foame nici de moarte, cãci Domnul Isus nu vã va lãsa nici pe voi cum
nu ne-a lãsat nici pe noi în puterea ºi în voia acestora. ªi vã va ocroti cu Mîna Lui ºi vã va
þine cu viaþã în mijlocul tuturora, pînã în ziua ºi în clipa cînd El a hotãrît izbãvirea voastrã.
Atunci laþul se va rupe ºi voi veþi scãpa. Cãci Puternic este Cel ce-a fãcut fãgãduinþa ºi
adevãrate sînt toate cuvintele fãgãduinþelor Lui... Acela care a hotãrît data intrãrii, a hotãrît
chiar atunci împreunã cu ea ºi data ieºirii. Dar pe aceasta nu ne-o aratã atunci, - deºi uneori
ne-a arãtat-o, dupã cum v-am dovedit - pentru ca sã ne bizuim mai departe nu pe ºtiinþa
noastrã. Nici pe promisiunile ori ameninþãrile vrãjmaºului. Ci pe puterea ºi iubirea Lui. Dacã
aþi ajuns arestarea cu rãbdare, veþi ajunge ºi eliberarea cu bucurie, fiþi siguri de asta.
Dar ºi pînã atunci, în toate zilele ºi nopþile grele de acolo Domnul va fi în cuptorul vostru
de foc cu voi, mîngîindu-vã cu înºtiinþãrile Lui de mai înainte despre binefacerile Lui de mai
din urmã. Ca rod ºi ca rãsplatã a rãbdãrii voastre împreunã cu El ºi pentru El. Încã o datã deci
nu vã temeþi. Fãgãduinþa Dulcelui Isus ne spune: Iatã Eu cu voi Sînt ca sã vã scap
(Ier. 1,8; Matei 28,20) . Aceasta este pe deplin adevãratã ºi se împlineºte întocmai
aºa cum a fost spusã.
T-
Cei de acasã ne-au spus ºi ei cu bucurie ºi cu lacrimi cum Domnul le purtase ºi lor de
grijã în chip minunat. Dragostea Lui ºi dragostea acelora care pentru Numele Lui s-au gîndit
la noi, - le-a ajutat cu o bucatã de pîine ºi o hainã ca sã nu rabde de foame ºi sã nu tremure
de frig. Dumnezeul binefacerilor veºnice sã vã rãsplãteascã ºi vouã dragi fraþi ºi surori
binefãcãtorii alor noºtri. Noi vã vom fi veºnic recunoscãtori cu atît mai mult cu cît trupeºte
nu ne-aþi cunoscut. Cel ce vede în ascuns vã va rãsplãti la arãtare.
T-
La mai puþin de o lunã dupã eliberarea noastrã, primeam alte veºti rele din diferite pãrþi
ale þãrii. Se înteþeau iarãºi prigonirile ºi ameninþãrile împotriva noastrã. Unor fraþi li se fãceau
percheziþii domiciliare luîndu-li-se tot ce se afla la ei: cãrþile de cîntãri, caietele, carnetele,
casetofoanele, benzi înregistrate, unelte de scris. Alþii gãsiþi la adunare erau amendaþi la rînd
ºi fãrã nici o excepþie, cu sume mari ºi foarte mari. Chiar ºi cei care erau gãsiþi 2-4 dintr-o
casã, pãrinþi-copii, soþi-fraþi erau amendaþi fiecare în parte, cum a fost cazul la Bogdãneºti,
la Podoleni, la Ighiel - ºi tot ce s-a putut afla la ei era confiscat: Biblii, carnete de mînã, tot.
Alþii erau chemaþi la autoritãþi ºi puºi sã dea declaraþie scrisã cã nu se vor mai aduna ca sã
se roage - cum a fost la Rediu, la Malul Alb... Sau în alte locuri unii fraþi au fost bãtuþi - cum
au fost la Ogeºti, Cîrpeºti, Sãucani...
T-
Pe ziua de 3 februarie 1983 ziarul central din Bucureºti “Scînteia Tineretului” - unul
dintre cele trei mai mari ºi mai importante ziare din þarã, publica împotriva noastrã cel mai
fioros ºi mai neadevãrat dintre articolele lor anticreºtine, din campania pe care o duceau
împotriva lui Dumnezeu. Mai publicaserã înainte ºi altele - dar acesta ieºea din comun. Redau
mai jos în întregime acest articol pentru a rãmîne în istorie ca încã o dovadã a urii cu care
sîntem priviþi din partea lumii ºi a stãpînitorilor ei. ªi cu cîtã nedreptate ºi minciunã se luptã
împotriva noastrã. Cuvîntul acestui ziar este inspirat de conducerea centralã ºi din el se vede
limpede cã noi Oastea Domnului sîntem priviþi cu o urã mai mare decît toþi ceilalþi credincioºi
din þarã, împotriva cãrora mai scriseserã ºi alte ziare. Dar faþã de nici unii nu s-au exprimat
în termeni chiar atît de veninoºi, ca faþã de noi.
Iatã textul apãrut în “Scînteia Tineretului” din 3 februarie 1983:
T-
Mercenarii fanatismului - procesul întunericului...
Nu demult un post de radio occidental, cu pretenþii de seriozitate ºi respect faþã de

calitatea informaþiei, a fãcut mare tapaj de chestia “persecuþiei religioase din România”, la
care este supus un oarecare Traian Dorz, cunoscut preot (probabil poet! n.n.) religios care -
vezi Doamne, este maltratat de autoritãþi împreunã cu alþi membri ai grupãrii (ºic) Oastea
Domnului. La rîndul ei publicaþia “Service Ortodoxe de Presse” îºi informa în luna noiembrie
1982 cititorii cã - auziþi! - “credincioºii români membri ai miºcãrii evanghelice ortodoxe
Oastea Domnului (?!?) au fost arestaþi ºi condamnaþi”. Normal, de ambele dãþi nu s-a ezitat
sã se citeze cu surle ºi tobe “încãlcarea drepturilor ºi libertãþilor de credinþã de cãtre organele
de la Bucureºti...” Ceea ce au fost însã sã recunoascã ambele surse, au fost motivele pentru
care Traian Dorz, împreunã cu alþi ciraci ai sãi au fost chipurile “persecutaþi” ºi anume pentru
distribuire de literaturã religioasã în scopuri diversioniste, literaturã care face apologia
ideologiei fasciste, înscriindu-se într-o strategie mai amplã a unor cercuri ultrareacþionare
capitaliste de infiltraþie ºi de propagare ºi în þara noastrã a unor orientãri politice ºi sociale
antiumaniste ºi antisocialiste. În fine sursele menþionate “uitã” sã facã o precizare de fond,
anume cã prin trecutul ei jalnic Oastea Domnului s-a scos singurã în afara legilor noastre ºi
cã ea calcã în mod flagrant principiile fundamentale care reglementeazã libertatea de credinþã
în România socialistã.
Dar pentru a fi mai bine înþeleºi va trebui sã precizãm de la bun început care este istoria,
care sînt obiectivele, care sînt tendinþele acestei miºcãri autointitulate ca religioasã, dar care
nu are nimic comun cu pretinsa cuvioºie, cumpãtare ºi cinste pe care le proclamã zgomotos.
E bine astfel de ºtiut - sau de reamintit faptul cã Oastea Domnului a fost înfiinþatã în anul
1923 în Transilvania, de preotul ortodox Viorel (alias Valerian) Iosif Trifa, expulzat din
S.U.A. în 1982 deoarece a ascuns autoritãþilor de acolo trecutul sãu fascist infamant, (de unde
se vede cã aºchia nu sare niciodatã departe de... ochi!). Intenþia iniþialã a fost propagarea
înnoirilor religioase în aceastã parte a þãrii. Curînd însã miºcarea s-a îndepãrtat de la
scopurile sale iniþiale ºi a intrat în conflict deschis cu ierarhia ortodoxã românã. Însuºi unul
dintre întemeietorii grupãrii, fostul mitropolit al Sibiului Nicolae Bãlan, se simte obligat sã
demaºte tendinþele anarhiste ºi fanatice ale Oastei Domnului ºi astfel are loc o sciziune de
pe urma cãreia Iosif Trifa ºi adepþii sãi se îndreaptã fãþiº spre legionarism, aspect reflectat
în primul rînd prin practicile de cult tot mai evident obscurantiste ºi antiumaniste. Ulterior,
dupã 1944 cînd Iosif Trifa era deja mort ºi Traian Dorz îºi asumase sarcina de a fi mentor
spiritual al grupãrii ideologice legionariste, i se adaugã un anticomunism virulent iar Traian
Dorz împreunã cu alþi fanatici precum Nicolae Moldoveanu, Al. Pop ºi alþii încearcã sã dea
o nouã orientare unor teze de doctrinã religioasã ortodoxã, ceea ce face ca prin Decizia nr.
98/1949 Biserica Ortodoxã Românã sã scoatã Oastea Domnului în afara legilor canonice ºi
sã interzicã preoþilor ortodocºi sã oblãduiascã în biserici activitãþi specifice acestei grupãri.
În urma acestei mãsuri ºi datoritã faptului cã Legea Cultelor nu aprobase lucrãrii statut legal
de fiinþare, adepþii fanatici ai Oastei Domnului au cãutat sã-ºi continue în mod clandestin
activitatea nocivã, secta devenind în acelaºi timp un loc de refugiu pentru tot felul de
elemente declasate.
Iatã deci cã Traian Dorz ºi acoliþii lui sînt departe de a fi niºte victime nevinovate, aºa
cu m p ret i nd ofi ci i l e de propagandã duºmãnoasã menþ i onat e, î nt reaga l or act i v i t at e
recomandîndu-i ca pe niºte mercenari în slujba unor cauze compromise deplin ºi definitiv...
Pentru a înlãtura eventualele dubii sau observaþia cã ne referim la vremuri revolute, sã
vedem cum se prezintã în vremea noastrã cei care cu emfazã ºi insolenþã se proclamã “ostaºii
Domnului”.
Sã notãm mai întîi cã în încercãrile lor fãþiºe tot mai insistente în ultimul timp de a
produce o diversiune politico-ideologicã în þãrile socialiste, cercurile ultrareacþionare din
Occident, mizeazã tocmai pe existenþa unor elemente cu profil moral descompus de teapa
“ostaºii Domnului” pe care se strãduiesc sã le angajeze în activitãþi îndreptate împotriva
autoritãþii Statului ºi a legilor. La rîndul lor, astfel de elemente se vãd încurajate într-un mod
nesperat de atenþia rãu intenþionatã ce li se acordã în strãinãtate ºi încearcã sã urmeze
sfaturile ce li se dau mai ales prin intermediul unui anumit post de radio folosindu-se de
sprijinul moral ºi material pe care îl primesc în acest scop.
Nutrind visuri deºarte, Traian Dorz ºi alþi fanatici din Oastea Domnului s-au angajat în
jocul perfid pus la cale de oficine specializate în diversiune din strãinãtate. În timpul unei
vizite în strãinãtate Traian Dorz stabileºte legãturi cu un oarecare Sergiu Grosu, un fascist
fanatic pripãºit în Franþa unde trãieºte din calomniile ºi invectivele la adresa þãrii noastre pe
care le vinde cu toptanul celor interesaþi - legãturi care ulterior s-au permanentizat. Mai mult,
vizitat fiind în þarã de finul sãu Gheorghe Barbu zis Gheþi, individ fãrã cãpãtîi pripãºit prin
R.F.G. ca ºi Cornel Iavlev, alt transfug, Traian Dorz a organizat contactul acestora cu
elemente din cadrul Oastei Domnului, cu care prilej s-au dat directive clare cãtre emisarii
occidentului asupra modului în care sã se intensifice acþiunile sectei, punîndu-li-se la
dispoziþie literaturã misticã, benzi magnetice, casetofoane care sã serveascã îndeosebi
activitãþii de prozelitism, mai ales printre tineri ºi copii. La plecare, emisarii din R.F.G. au
scos în mod ilegal manuscrise care conþineau “opera” celui care îºi aroga fãrã pic de jenã
titlul pompos de conducãtor al Oastei Domnului.
Sã fie o simplã întîmplare faptul cã în R.F.G. a fost tipãritã în douã volume imunda
producþie a lui Dorz “Istoria Oastei Domnului”, subintitulatã pompos ºi insolent “Istoria unei
Jertfe”? Sigur cã nu, de vreme ce cheltuielile de tipãrire au aparþinut nici mai mult nici mai
puþin decît vechii noastre cunoºtinþe Moricz Richard Wurmbrandt. De altfel Dorz ºi-a
manifestat deschis în repetate rînduri simpatia ºi admiraþia faþã de acest individ fãrã pic de
scrupule, asupra cãruia ne-am oprit atenþia în numerele trecute. Ce sã mai spunem: cine se
aseamãnã se adunã.
Nu-i mai puþin adevãrat cã Dorz a avut legãturi sistematice într-o perioadã ºi cu
pseudo-pastorul baptist Iosif Þon, actualmente pripãºit ºi el pe meleaguri strãine unde s-a
fãcut cunoscut pentru acþiunile duºmãnoase la adresa patriei ºi poporului nostru (vezi art.
“Între amvon ºi un anume microfon” apãrut în ziarul “Scînteia” din 6-VII-1982).
Ca sã fim însã sinceri pîn-la capãt, nici soarta lui Dorz nu-i acum la anii bãtrîneþii prea
seninã. Uite nu mai departe decît “fratele” Nicolae Moldoveanu aspirã ºi unelteºte ca sã-i ia
locul, deºi pãtruns brusc de un fior al adevãrului ºi cinstei pe care nu le-ai putea bãnui la
prima vedere “fratele” Dorz spune cã-i supãrat pe N.M. cã se pretinde un iluminat (titlu pe
care numai Dorz ºi-l poate aroga) ºi cã are nesãbuite pretenþii sã întemeieze... o doctrinã
universalistã (ceea ce iarãºi i s-ar putea întîmpla numai lui T.D.).
Mã rog, zarvã mare acum între “oºtenii” de peste graniþã, alertã, alergie, lacrimi ºi
ameninþãri, sudãlmi ºi blasfemii, adicã toatã recuzita care nu reuºeºte sã ascundã adevãrul
limpede ca lumina zilei ºi anume cã Oastea Domnului e pur ºi simplu o adunãturã de
mercenari ai întunericului care nu mai au demult nici obraz, nici caracter, nici ruºine ºi nici
þarã. Mercenari în slujba intereselor unor cercuri neofasciste ultrareacþionare - care ºi-au
pierdut demult ºi deplin calitatea de om.
Paginã realizatã de ªerban Cionof.

T-
Am rãmas cu toþii adînc îndureraþi ºi uimiþi de ura cu care se minþea despre noi atît de
îndrãzneþ, de neruºinat, de cinic. Fãrã a se dovedi concret nimic din cele scrise, iatã cã sîntem
scoºi în afara legii, tãgãduindu-ni-se pînã ºi calitatea de om. Prin urmare nici oameni nu mai
sîntem consideraþi a fi. Atunci ce sîntem? Fiare, animale, - ce? Putem fi deci scoºi afarã din
cetate ºi uciºi cu pietre de cãtre oricine fãrã sã li se întîmple nimic, ba încã sã aibã satisfacþia
cã au ucis pe niºte rãufãcãtori, dupã cum ºi spune Evanghelia cã va veni o astfel de vreme ca
aceºti asasini sã creadã cã-n felul acesta ei au adus o slujbã lui Dumnezeu - dumnezeului lor
(Ioan 16,2) .
Totuºi ce necontrolatã instigare oficialã la orice crimã împotriva noastrã. ªi asta se scrie
în vãzul lumii întregi, în secolul culturii ºi al civilizaþiei ºi în numele umanismului socialist
ºi într-o þarã care se laudã cã are un popor vestit în lumea întreagã pentru omenia lui. ªi
într-un ziar central care este purtãtorul de cuvînt autorizat al conducerii acestui popor de
omenie.
Dar slãvit sã fie Domnul ºi pentru aceasta, cãci iatã ce cutremurãtor se adevereºte ºi aici
cuvîntul Evangheliei de la Ioan 16,2.
De fapt de cîþiva ani se tot scriu tot felul de cãrþi, de broºuri ºi articole de veninoase
atacuri împotriva credinþei ºi a credincioºilor din þara noastrã, dar un ton atît de violent ºi de
murdar încã n-a mai fost folosit împotriva nimãnui. Tocmai pentru aceasta toþi cei care l-au
citit, - chiar ºi acei strãini de Oastea Domnului ºi care nu cunosc bine cine sîntem ºi cine am
fost (pentru cã Lucrarea Oastei Domnului este atît de cunoscutã de tot poporul nostru) - au
putut vedea ºi judeca limpede, cît de nedrepte sînt acuzele ºi cît de mincinoase sînt invenþiile
bietului inconºtient care le scrie ºi le semneazã cu atîta lipsã de respect faþã chiar de propriul
sãu scris...
Dumnezeule al adevãrului ºi al dreptãþii, Te rog ai milã de acela care a putut scrie
calomnii ºi de acei care l-au inspirat ori l-au obligat sã le scrie, ca sã-ºi poatã cîºtiga ºi el ºi
ei o bucatã de pîine pentru ei ºi familia lor - dacã o au - în alt mod, nu în felul acesta murdar
care le va preface odatã pîinea aceasta în fierea cea mai amarã ºi-n blestemul cel mai arzãtor.
Întoarce-i la Tine Doamne cu o pocãinþã atît de adîncã ºi de largã cît le-a fost ºi pãcatul.
Pentru a mai putea avea o nãdejde sã se mîntuiascã de sub propriul blestem pe ei ºi pe copiii
lor. Iar nouã sã ne ajuþi sã-i putem înþelege, ierta ºi iubi chiar pînã la sfîrºit pe toþi, cum i-ai
iertat Tu Dragul nostru Isus de pe Cruce pe ai Tãi, rugîndu-Te pentru ei.
T-
Un singur lucru ne-a bucurat din tot ce a scris acest amãrît acolo ºi anume cã cineva a
tipãrit undeva primele douã volume din Istoria Oastei Domnului. Mã tem însã cã o minte ºi
pe aceasta ca ºi pe toate celelalte. Dar dacã într-adevãr s-a fãcut, atunci slãvit sã fie Domnul,
aceasta este o mare biruinþã.
Deci dacã aceastã Istorie a apãrut, ea tot va ajunge odatã ºi odatã ºi la cei care doresc
sincer sã cunoascã adevãrul despre aceastã Lucrare sfîntã. ªi în cuprinsul ei dovedit cu acte
ºi cu documente se vor putea convinge cu toþii despre adevãrul Oastei Domnului ca ºi despre
minciunile celor ce ne urãsc.
Eu îi doresc din toatã inima atît scriitorului acestui articol cît ºi inspiratorilor sãi, sã
citeascã ºi el ºi ei - dacã n-au citit încã - aceastã istorie spre a se convinge mãcar acum la
urmã ce adevãr au batjocorit. ªi ce jertfã sfîntã au cãlcat în picioare. Sînt convins cã dacã
le-ar fi cunoscut mai dinainte - oricît de înrãit ar fi fost sufletul lui, ºi-ar fi tãiat mai degrabã
mîna dreaptã decît sã fi fãcut cu ea pãcatul acesta de a scrie ce a scris.
În ce mã priveºte pe mine, de acum pot sã trãiesc ºi sã mor liniºtit oriunde ºi oricînd cãci
apãrarea cauzei Oastei Domnului ºi a Lucrãrii lui Hristos pentru care am trãit ºi am suferit
ºi eu de cînd mã ºtiu în ea, - este astãzi cunoscutã pe deplin ºi puternic în lumea întreagã.
Sînt fericit cã mi-am putut împlini legãmîntul pe care l-am pus înaintea Domnului ºi
Dumnezeului nostru în ziua naºterii mele duhovniceºti. ªi înaintea pãrintelui meu sufletesc
Iosif Trifa în ziua morþii sale trupeºti. Cauza ºi adevãrul Oastei Domnului se gãsesc temeinic
încredinþate în Mîinile Puternice ºi Iubitoare ale Marelui ei Conducãtor ºi Împãrat Isus
Biruitorul. Numele Lui Cel Sfînt Îl poartã ºi ea în numele ei. ªi din pricina Acestui Nume
Sfînt al Lui care este peste ea, El o va ocroti ºi o va îndruma cu putere ºi mãreþie ºi mai
departe cum a dus-o ºi a condus-o ºi pînã acum, - pînã la biruinþa finalã a Lui ºi a ei.
Slavã veºnicã Þie Marele nostru Dumnezeu ºi Mîntuitor Isus Hristos, care eºti Acelaºi
Ieri, Azi ºi în Veci.
Amin.
Istoria - Vol. 4 - Cap. 9 - Adevãrurile mormîntului nemuritor Pag. 159
Cap. 9
Adevãrurile mormîntului nemuritor

“Oriunde-aº fi de-orice Rusalii
sã vin în trup, ori duh ori vis
sã-mbrãþiºez cu flori ºi lacrimi
mormîntul sfînt, - cum i-am promis
ºi-aici, - un suflet cu-nfrãþirea
sã-mi reînnoiesc cu foc ºi dor
un legãmînt pînã la moarte
lîng-un mormînt nemuritor...”.
e trei ori pînã acum mã hotãrîsem sã pun punctul final acestei istorisiri cînd ici cînd
D colo, - dar de fiecare datã, altceva nou ºi puternic a intervenit pentru a mã sili
sã-ncep iarãºi. Starea grea a sãnãtãþii mele, ca ºi vitregia anilor la care am ajuns pãrea cã azi,
cã mîine va pune capãtul aºteptat al lacrimilor ºi al condeiului meu... Apropierea grabnicã a
sfîrºitului pe care mi-l simþeam undeva pe foarte aproape credeam cã nu-mi va mai aduce nici
un eveniment vrednic sã-l mai consemnez aici. Cã nu am a mai aºtepta de acum decît sfîrºitul
acestei vieþi, sfîrºit care începe sã-mi parã cã prea întîrzie neobiºnuit de mult. Iatã am acum
aproape ºaptezeci de ani - ºi mai cã nici nu-mi dau seama cum au trecut aºa de repede tocmai
aceºti din urmã patruzeci de ani - cei mai grei.
Dar evenimentele vin din ce în ce tot mai noi ºi mai încãrcate de conþinut împingînd tot
mai puternic înainte desfãºurarea luptei noastre sfinte, mereu tot mai frumoase ºi mai
angajate.
Acum numai Singur Domnul ºtie ce ne mai aºteaptã chiar în viitorul cel mai apropiat ºi
ce întorsãturi vor mai lua lucrurile cu privire la noi. Niciodatã pînã acum parcã n-am fost atît
de conºtient ºi de puternic angajaþi în lupta cu forþele potrivnice lui Dumnezeu. Potrivnicul
nostru satana parcã n-a fost nici el niciodatã atît de puternic concentrat ºi de atent numai
asupra noastrã ca acum. Dar nici Domnul nostru Isus n-a lucrat parcã ca acum atît de vizibil
ºi de direct pentru noi.
Pag. 160 Istoria - Vol. 4 - Cap. 9 - Adevãrurile mormîntului nemuritor
Fraþii sînt þinuþi peste tot, foarte îndeaproape sub observaþia autoritãþilor. Convorbirile
noastre telefonice, corespondenþa poºtalã, deplasãrile fraþilor lucrãtori ni le simþim sever ºi
permanent controlate. Au loc din timp în timp amenzi, anchete, ameninþãri. Au fost din nou
confiscate alte Biblii, cãrþi ºi caiete cu cîntãri, casete ºi benzi cu meditaþii, vorbiri, rugãciuni
ºi cîntãri frãþeºti, corespondenþa ºi orice alt material religios ce putea fi gãsit. Mai ales cele
în legãturã cu mine ºi cu lucrãrile mele. Sînt cãutate toate cãrþile ºi manuscrisele mele ºi
oriunde sînt gãsite sînt confiscate, iar cei la care s-au aflat sînt cercetaþi îndeaproape despre
tot ce ºtiu în legãturã cu mine. Toþi fraþii sînt convinºi ºi se îngrijoreazã cã din nou mi se
pregãteºte iarãºi un proces.
Dar în acelaºi timp, în mare Lucrarea Domnului merge înainte. Nunþile nu se mai fac cu
chemãri ºi vestiri publice ca înainte tocmai pentru a nu se afla prea repede despre toate de
cãtre cei ce ne urmãresc, dar ºi pentru a nu se aduna mulþimi prea mari de fraþi ºi de surori,
ca sã nu le dãm prilej sã ne facã iarãºi alte necazuri, sã ne acuze de provocãri sau sã
bruscheze pe fraþi.
Toate prilejurile de adunãri pentru botezuri, nunþi, aniversãri ºi chiar înmormîntãri ºi
parastase care înainte erau folosite din plin pentru mari strîngeri frãþeºti - am început iarãºi
sã le facem mai restrînse, pe zone mici, pentru a evita marile aglomerãri ºi amenzi. Dar fraþii
s-au înmulþit aºa încît chiar în mod restrîns se adunã îngrijorãtor de mulþi. Mai ales tineret.
Lucrul acesta este cu atît mai îmbucurãtor pentru Domnul cu cît este mai îngrijorãtor pentru
potrivnicul Lui.
Din cauzã cã se vede clar cã este o tot mai puternicã participare a tineretului la adunãrile
Oastei Domnului, atacurile împotriva noastrã prin presã se înmulþesc ºi în numãr ºi în
intensitate, crescînd în urã ºi în vrãjmãºie. Sînt inventate împotriva noastrã tot felul de
învinuiri mincinoase ºi grave, fãrã ca nimeni sã se simtã obligat sã dovedeascã mãcar cît de
puþin cu fapte concrete acuzele care ni se aduc. Ori sã ni se dea nouã posibilitatea a ne apãra
în coloanele aceleaºi prese de aceste învinuiri. Nu numai ziarele centrale ci chiar ºi cele
judeþene publicã tot felul de hule, jigniri ºi calomnii împotriva noastrã.
Diferitele cãrþi ºi publicaþii ale bisericii oficiale, publicã ºi ele la fel cu celelalte diferite
ºi grave denaturãri ºi invective despre noi. Oameni total neinformaþi sau rãu informaþi, fac
fãrã nici un respect faþã de adevãr sau fricã de Dumnezeu, tot felul de afirmaþii stupide ºi
tendenþioase despre noi. În privinþa asta mulþi din cele douã autoritãþi ale celor douã instituþii
din care ne tragem ca niºte copii din pãrinþii lor, se întrec care mai de care în a se purta cît
mai rãu cu noi. Parcã n-am fi copilul nãscut din coapsele acestui popor ºi din sînul acestei
biserici!...
Se vorbeºte de tot felul de mãsuri aspre împotriva unor fraþi ºi a unor adunãri pe plan
local ca ºi împotriva Oastei Domnului în întregime - ºi a mea în special. Sînt sfãtuit din nou
în tainã ºi cu teamã de cãtre cei ce se îngrijorau de soarta mea sã nu mã deplasez pe orice
drum singur... Sã nu mã duc la orice medic, sã nu iau masa oriunde ºi cu oricine...
Ziarul “Scînteia Tineretului” îndeosebi, departe de a înceta atacurile lui împotriva
noastrã, - le ºi mai înteþeºte. În afarã de acesta, cum am mai spus - ºi poate îndemnat de
exemplul lui, sar ºi altele mai mici din diferite pãrþi sã ne muºte cu colþi tot mai ascuþiþi,
luîndu-se adeseori la întrecere. Mai ales revistele ºi publicaþiile tineretului. E de la sine
înþeles cã toatã aceastã campanie de discreditare dezlãnþuitã împotriva noastrã este tocmai din
pricina marii afluenþe a tineretului, a studenþilor ºi a elevilor în general spre Dumnezeu ºi
spre adunãrile Oastei Domnului pentru a-i îndepãrta pe aceºtia de Hristos - ºi spre a-i
împiedica pe alþii sã nu vinã la El. Ne aºteptam mereu ºi la altceva mai direct ºi mult mai dur.
Îndeosebi eu personal eram fãcut foarte serios atent chiar ºi în siguranþa vieþii mele.
Numai Dumnezeu ºtie cît de adevãrate erau toate aceste avertismente.

Deºi în adunãrile noastre nu s-a spus niciodatã nici un cuvînt sau vreo aluzie vãtãmãtoare
nici împotriva stãpînirii pãmînteºti nici împotriva autoritãþii bisericeºti ci dimpotrivã, am
repetat mereu nu numai în rugãciunile ci ºi în vorbirile noastre sã cerem binecuvîntarea lui
Dumnezeu ºi supunerea oamenilor faþã de acestea. Totuºi nimeni în afarã de Dumnezeu ºi
fraþi n-a þinut seama de acest lucru bun.
Deºi am îndemnat de fiecare datã, repetînd poruncile Evangheliei la munca cinstitã, la
viaþa cumpãtatã, la hãrnicie, la economie, la supunere ºi respect faþã de legile ºi conducãtorii
statului ºi bisericii, - iatã cã totuºi sîntem învinuiþi de apartenenþe ºi activitãþi politice strãine
ºi antisociale. Pe care niciodatã nu numai cã nu le-am avut nici unii dintre noi, dar le-am
condamnat cu glas tare ºi sincer, la toþi cei care ar putea sã le aibã. Mai ales eu, cel mai direct
învinuit, - de la începutul meu în Oastea Domnului ºi de la începutul vieþii mele am fost total
strãin de astfel de lucruri ºi împotriva mea. În toate rugãciunile noastre chiar ºi de acasã nu
numai din adunãri ori din biserici, noi mijlocim cu sinceritate înaintea lui Dumnezeu
totdeauna, pentru mai marii þãrii noastre ºi ai bisericii noastre, pentru cã aºa ne învaþã ºi ne
porunceºte Sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu, pe care noi cu teamã sfîntã dorim sã-L ascultãm.
ªi totuºi iatã cã sîntem mereu socotiþi ca “niºte rãufãcãtori, ca o grupare anarhicã de
indivizi fãrã cãpãtîi ºi fãrã conºtiinþã care ºi-au pierdut pînã ºi calitatea de om” - lucruri total
neadevãrate ºi imposibil de dovedit.
De pildã, dupã o serie de alte articole calomnioase, cu referire directã ºi insultãtoare la
adresa Oastei Domnului cît ºi a mea personal acelaºi ziar “Scînteia Tineretului” ne-a închinat
o întreagã paginã sîmbãtã 25 iunie 1983 (chiar sîmbãta Rusaliilor) publicînd în pagina
“Sensul Vieþii” urmãtoarele articole de alte grave calomnii ºi rãstãlmãciri la adresa noastrã.
Le reproducem pentru acelaºi motiv pentru care l-am reprodus ºi pe celãlalt dinainte. Iatã-le:
“Cui foloseºte?”
Este bine cunoscut prestigiul de care se bucurã în lume literatura, arta, într-un cuvînt
cultura româneascã, fapt ce contribuie în mod deosebit la mai buna cunoaºtere ºi apropiere
a poporului român de alte popoare. Temeiurile sînt multiple dar un rol deosebit îl joacã faptul
cã valoarea artei ºi culturii noastre clasice ºi contemporane rezidã în capacitatea lor de a
ridica la dimensiunile universalului datele esenþiale ale fiinþei noastre naþionale, esenþa însãºi
a spiritualitãþii româneºti, impresionanta facultate de a aduce “peste codri, peste punþi / peste
ape peste munþi” mesajul de omenie, adevãr, dreptate, libertate ºi pace al acestui neam. Iatã
însã cã din pãcate se mai întîmplã cã pe anumite meridiane, din raþiuni mai mult sau mai
puþin obscure, anumite cercuri interesate în diversiuni net reacþionare sã ignore valorile reale
ale culturii noastre naþionale ºi într-o flagrantã ºi falsã opoziþie cu acestea, încearcã sã
acrediteze niºte aºa-zise “valori”, de fapt obscure fãrã nici o valoare, emanînd de la indivizi
de cea mai joasã ºi dubioasã calitate moralã ºi intelectualã, care în schimbul unui blid de linte
sînt dispuºi sã se punã în slujba unor oficine din Occident devenind niºte lamentabile unelte
în activitatea de diversiune politico-ideologicã îndreptate împotriva þãrilor socialiste, - în
cazul de faþã împotriva þãrii noastre.
De pildã, nu demult, dintr-o þarã vesticã a bãtrînului continent ne-a venit ºtirea cã “poetul
român” Traian Dorz (?!?) ar fi primit un premiu din partea unei aºa-zise “fundaþii particulare”
- propus fiind - sã vezi ºi sã nu crezi - de cãtre “admiratorii sãi creºtini” pentru (aþi ghicit?)
“un înalt grad de curaj” sau mai exact spus “curajul ºi lupta sa în cadrul miºcãrii religioase
“Oastea Domnului”.
ªi ca sã nu existe nici un dubiu, numit-am “expunere de motive” specificã expres (citãm!)
Traian Dorz ºi-a dedicat întreaga viaþã criticãrii în mod deschis (s.n.) a regimului comunist
din România...
Aºadar asta era! Lãsînd la o parte inexistenta “valoare a operei poetice a lui T.D. (în
aceastã paginã conf. univ. dr. Petre Bieltz o radiografiazã cu maximã atenþie ºi precizie)
cîteva precizãri sînt necesare:
În primul rînd Oastea Domnului nu este nicidecum o simplã grupare religioasã ci mai
degrabã o veche grupare anarhicã de indivizi fãrã cãpãtîi ºi fãrã conºtiinþã care în trecut au
servit cu fidelitate la hotarele legionare, iar acum acþioneazã cu scopuri declarat antisocialiste
ºi antipatriotice, motiv pentru care ea nici nu este recunoscutã de legile statului nostru.
În al doilea rînd T.D. aºa intitulat “ºef spiritual” al Oastei Domnului, este un veritabil
mercenar al fanatismului cu un trecut legionar notoriu ºi cu o la fel de notorie activitate
anticomunistã (pentru mai multe amãnunte facem trimitere la art. “Mercenarii fanatismului”
apãrut în “Scînteia Tineretului” din 3 februarie 1983 pag. a 2-a).
Probabil cã acesta a ºi fost adevãratul motiv pentru care T.D. este recompensat.
Aºadar nici tu poezie, nici tu poet. Nu ºtiu în ce constã valoarea propriu-zisã a premiului,
dar ºtim cã în loc sã acrediteze o realitate care de fapt nici nu existã, el reuºeºte în mod
strãlucit sã discrediteze, dacã mai era nevoie, un ins de mult compromis, cu o activitate care
nu poate trezi fiecãrui om cinstit ºi de bunã credinþã decît dispreþ ºi oprobiu.
Aºa încît stai ºi te întrebi: cui folosesc asemenea jalnice tertipuri? Fiindcã este limpede,
literaturii, artei ºi culturii adevãrate, cauzei pãcii ºi prieteniei între popoare, libertãþii ºi
demnitãþii omului, în nici un caz.
T-
Vechi minciuni pentru noi credincioºi
Pescuitori în apele tulburi ale diversiunii
Mi s-a întîmplat un lucru cu totul aparte. Am întîlnit o carte de aproape cinci sute de
pagini cu titlul “Osana-Osana”, - trebuie sã o recunoaºteþi cel puþin deosebit. Spun aºa ceva
cã, dupã cum majoritatea cititorilor o ºtiu, Osana (la plural “Osanale”) reprezintã un cuvînt
de exageratã preamãrire, utilizat de regulã în scrieri religioase cu sensul de mãrire, laudã,
slavã.
Surprizele sau mai degrabã ciudãþeniile pe care ni le oferã aceastã carte nu se reduc nici
pe departe la atîta. Ca dovadã iatã cîteva aspecte care cred cã nu ar putea fi neglijate tocmai
pentru cã ele probeazã fãrã nici o putinþã de tãgadã, nu numai sensul profund nociv al textului
în sine dar ºi intenþiile neîndoielnic perfide ale lui Traian Dorz, autorul acestei cãrþi care
cuprinde în totalitate versuri cu un conþinut mistic explicit. Un prim aspect în mãsurã a ne
dezveli adevãratul sens al intenþiilor autorului relevã chiar subtitlul pe care îl poartã cartea:
“Cîntãri ºi poezii pentru cei mai buni copii”.
Folosind un asemenea subtitlu - dedicaþie, mai ales prin selecþia pe care o face acest subtitlu
(nu pentru orice copii ci doar pentru cei mai buni) Traian Dorz îºi dezvãluie de la început
intenþiile sale nemijlocit persuative, adicã dorinþa sa de a crea, de a construi prin intermediul
celor scrise în paginile cãrþii convingeri, atitudini, dorinþa sa de a modela conºtiinþa într-un
fel bine determinat ºi amãnunþit premeditat. Privitã în perspectivã fiecãreia din paginile cãrþii,
ca un argument suplimentar pentru caracterul profund dãunãtor al intenþiilor ascunse ale lui
Traian Dorz, citãm alte douã particularitãþi ale cãrþii aflate în discuþie, esenþiale pentru a
înþelege exact de ce naturã sînt scopurile urmãrite de autor mai ales prin corelarea acestor
particularitãþi, cu aspecte mai sus evidenþiate. Pe de o parte avem aici condiþiile grafice, deloc
de ignorat în care cartea ni se prezintã ºi cînd afirmãm aceasta nu ne gîndim doar la titlu de
literã ºi la aranjarea textului în paginã, la calitatea deosebitã a hîrtiei, la culorile folosite la
ilustraþiile care însoþesc fiecare poezie în parte, ci ne referim mai ales la conþinutul
mistico-pastorist al acestei ilustraþii.
Pe de altã parte cartea lui Traian Dorz are ºi o altã caracteristicã mai rar întîlnitã: nu se
precizeazã nicãieri editura, anul apariþiei, ºi tot nicãieri nu apare nici mãcar într-o formã
codificatã specificarea cã drepturile de reproducere a textului sînt rezervate. Asemenea
omisiuni par de-a dreptul surprinzãtoare în primul rînd cã este evident cã aceastã carte a vãzut
lumina tiparului într-o þarã strãinã.
La o privire cît de cît atentã însã omisiunile semnalate nu sînt deloc surprinzãtoare, ci
de-a dreptul fireºti. Neîndoielnic cã dacã nu s-a pus deloc problema recuperãrii fondurilor,
necesitatea pentru tipãrirea cãrþii, s-a scontat pe faptul cã aceste fonduri vor fi compensate
p r i n i n f l u e n þ a n e ga t i v ã p e c a r e c a r t e a l u i T r a i a n D o r z o v a a v e a p r i n d e f o r m a r e a
convingerilor, a conºtiinþei, a cît mai mulþi copii, a cît mai mulþi tineri din þara noastrã. Avem
aici încã o probã pentru faptul cã în contextul actualelor confruntãri ideologice, propaganda
reacþionarã nu face nici un fel de rabat, atunci cînd se urmãreºte subminarea eforturilor de
formare a unei conºtiinþe socialiste revoluþionare, eliberatã de orice formã de misticism,
caracterizatã de o viziune realist-ºtiinþificã despre lume ºi viaþã.
Alãturi de sensul real pe care îl poartã sub forma unei provocãri aruncatã retoric, sub titlul
cãrþii lui Traian Dorz alãturi de condiþiile grafice în care a apãrut aceastã carte “omisiunile”
la care ne-am referit sînt încã o dovadã destul de clarã cã numai bune intenþiile lui Traian
Dorz nu sînt. Mai mult dacã ne gîndim ºi la faptul cã odatã tipãritã cartea, s-a încercat de
cãtre cetãþenii strãini introducerea ei în þarã pe cãi nelegale, rezultã cu necesitate cã prin
conþinutul ei cartea lui Traian Dorz ascunde ºi alte scopuri decît cele religioase. Nu este un
secret pentru nimeni cã în þara noastrã pot fi tipãrite în condiþiuni absolut normale cãrþi
creºtine ºi cã existã magazine speciale în care oricine dacã doreºte poate cumpãra literaturã
cu conþinut religios, ca ºi diferite alte obiecte de cult. Este aici o dovadã grãitoare cã statul
nostru garanteazã în fapt libertatea credinþei pentru oricare din cetãþenii sãi. Iatã de ce ni se
par cu totul fireºti întrebãrile: oare pentru ce motiv cartea lui Traian Dorz a trebuit sã fie
tipãritã undeva în afara graniþelor þãrii ºi ce anume a fãcut ca pentru aducerea ei în þarã ca ºi
pentru difuzarea ei sã fie aleasã o cale ascunsã?
Rãspunsul la aceste întrebãri vine de la sine, iar analiza cît de cît atentã a conþinutului
real purtat de poezioarele din cartea lui Traian Dorz, nu mai lasã nici un fel de îndoialã
asupra scopurilor pe care le serveºte în mod deliberat T.D. împreunã cu toþi aceia care stau
în spatele sãu. Ei bine, sînt suficiente ºi cîteva exemple de idei specifice cãrþii lui Traian
Dorz, desprinse din poezii alese la întîmplare, pentru a ne risipi ºi cea mai micã umbrã de
îndoialã cã, în cartea aceasta religiozitatea explicitã a textului este doar un mijloc pentru a
strecura idei care servesc nu omului în sine ci unor cercuri burgheze reacþionare care în
înverºunarea lor anticomunistã nu se sfiesc sã recurgã la o serie de mijloace, inclusiv la
diversiunea ideologicã sub masca credinþei.
Astfel nu puþine sînt poeziile în care Traian Dorz încearcã sã strecoare în mintea copiilor
o teamã nedefinitã, menitã sã-i deruteze, sã le slãbeascã rezistenþa spiritualã în scopul de a-i
captura mai uºor ºi cît mai temeinic posibil în plasa unei credinþe oarbe. În acest sens Traian
Dorz aruncã celor mai mici diferite ameninþãri cum ar fi de pildã vechea ameninþare cu iadul
pentru cei necredincioºi dar nu direct ci cu o oarecare dibãcie retoricã. Astfel T.D. încearcã
sã transforme viaþa copilului ce nu s-a lãsat convins de spusele sale într-un permanent coºmar
(scapã sau nu de iad? - s-ar întreba cel mic). Ar putea sã fie evitat un asemenea coºmar? Da,
o spune T.D. dar numai cu o anumitã condiþie: credinþa oarbã: “Pe Isus dacã Îl ai - spune el
copilului - scapi de iad ºi vii în rai...”
Nu este deloc lipsit de înþeles sã vedem ce este iadul în viziunea lui T.D. Adîncind
comparaþia, textul a douã poezii în discuþie mi se pare edificator. În prima din ele spune:
“Cerul vrea copii cuminþi / însã lumea vrea ºi morþi / Domnul vrea sã fii în rai / iar satan sã
fii murdar” (N.n. citate voit greºite ºi fãrã înþeles). Iatã deci cã li se atrage atenþia celor mici
cã lumea realã este asemenea cu iadul. Pentru a ne convinge cã lumea în care muncim ºi trãim
este prezentatã copiilor de cãtre T.D. drept iad, drept sursã a pãcatului, vom cita din a doua
poezie cîteva versuri care iau forma unei invocãri: “Apãrã Isus Iubit / tineretul Tãu supus /
cã-ndîrjite vin ispitele (iar greºit n.n. ) pregãtite a-l lovi” - ºi continuã T.D.: “Þine-n lumea
de pãcat / tineretul Tãu curat”. Domnul T.D. nu ne spune de unde vin “ispitele îndîrjite” ºi
nici de cine ºi în ce fel sînt “pregãtite”, dar din context reiese clar cã strãduinþa sa întru
sucirea minþilor tinere se petrece pe fondul unui atac perfid ºi duºmãnos, la adresa þãrii în
care trãim ºi muncim.
Acelor copii ºi acestor tineri le mai spune T.D. cã existã locuri pe glob în care trãiesc
copii chinuiþi, lipsiþi de cele mai elementare condiþii de trai. Dar sã nu credeþi cã T.D. se
gîndeºte la cãi ºi mijloace pentru lichidarea subdezvoltãrii care agraveazã viaþa a milioane
de copii din numeroase þãri aflate pînã mai ieri sub jugul colonial. Nu. T.D. adoptã o cu totul
altã atitudine. El gãseºte de cuviinþã sã ne informeze cã “Dumnezeu este Fiinþa celor chinuiþi”
ºi ca atare ajunge la concluzia dupã care “suferind cu dînºii (adicã cu cei chinuiþi sîntem
fericiþi!?!”
Care va sã zicã nu luptele pentru înlãturarea gravelor inegalitãþi de tot felul, în primul
rînd a exploatãrii celor sãraci de cãtre cei bogaþi care reprezintã cauza realã a suferinþelor,
a foametei care bîntuie ca un groaznic flagel întinse teritorii ale globului ºi care curmã viaþa
a milioane de copii din þãrile sãrace ci îndemnul “suferiþi ºi voi cu aceºti copii”, dar cum
altfel decît psihologic, prin autosugestie?
De ce cere aceasta Traian Dorz? Simplu. Pentru cã dacã suferiþi, atunci nu atingeþi în nici
un fel interesele cercurilor capitaliste care au promovat sistematic ºi continuã sã promoveze
exploatarea þãrilor subdezvoltate, a celor sãrace, iar T.D. nu vrea ca tocmai interesele acestor
cercuri sã le lezeze din moment ce el însuºi se aflã în slujba acestor cercuri.
Dincolo de acestea cartea lui T.D. conþine ºi alte inerþii. Aºa de pildã, dupã ce într-un loc
ni-L prezintã pe Dumnezeu ca pe un neputincios, el scrie textual: “Aceluia ce nu ascultã / nici
Dumnezeu n-are ce-i face” ºi care sub forma unui manifest “mai tare, mai tare luptaþi / trãiþi
pentru Domnul, muriþi pentru El...” va sã zicã T.D. nu neagã orice luptã. Dacã atunci cînd
este vorba de nedreptãþi el ne cere doar sã suferim, ne pretinde totuºi sã luptãm pentru o
himerã, pentru un personaj ireal, rod al speculaþiei mistice ºi al obscurantismului. Pînã însã
a ne cere sã ºi murim pentru acest personaj despre care am mai spus cum s-a putut vedea cã
nu e chiar a toate putincios. Apoi ce Dumnezeu poate fi acela în numele cãruia trebuie sã
sacrifici viaþa, bunul cel mai de preþ?
Iatã cum ajunge T.D. sã se încurce zilnic în propriile sale iþe. Cartea lui T.D. nu e deci
nici pe departe o carte creºtinã, ci o încercare clarã de a perverti conºtiinþele tinere, de a crea
o diversiune ideologicã în rîndurile tineretului, fãcutã în serviciul cercurilor burgheze
reacþionare, anticomuniste ºi antiumaniste din Occident pentru a oferi reprezentanþilor acestor
cercuri o eventualã posibilitate de a pescui în ape tulburi...”
Conf. univ. dr.
PETRE BIELTZ.
Nu ºtiu cît este de adevãrat ºi cît este minciunã din cele scrise cu privire la premiul care
mi s-ar fi acordat “de cãtre o fundaþie particularã din strãinãtate” pentru cartea mea
“Osana-Osana” - despre care am scris altãdatã cum s-a tipãrit. Eu personal, pînã astãzi n-am
primit nimic. ªi nu am aflat de nicãieri ceva despre aceasta. Dar cum sînt obiºnuit cu tot felul
de minciuni ºi invenþii din partea lor, n-ar fi de mirare sã fie ºi asta tot o invenþie, ca sã mã
poatã batjocori ºi acuza din nou. Dar chiar dacã ar fi un adevãr acest premiu, eu cred cã faptul
cînd cineva din strãinãtate apreciazã atît de mult pe unul din neamul tãu pentru lucrãri pe care
nu oameni dintr-o þarã din lumea a treia, din Africa ori din Asia ci din una din cele mai
avansate þãri ºi culturi, le considerã opere de valoare deosebitã, - chiar acest fapt ar trebui sã-l
bucure pe orice fiu al acestui neam. Fiindcã cinstea aceasta se rãsfrînge asupra tuturor... Poate
însã cã atît Cionof cît ºi Bieltz a cãror nume nu prea sunã româneºte n-au de ce sã se bucure
prea tare de acest adevãr.
Totuºi cît de multã rea-credinþã dovedesc aceºti doi oameni dacã dintr-o carte cu 400 de
pagini nu pot gãsi decît 2-3 versuri reproduse ºi acestea trunchiat ºi greºit - pretabile la
interpretarea tendenþioasã ºi cãutatã, spre a le justifica injuriile neputincioase ºi rurale.
Dar ura neputincioasã îl împiedicã pe nenorocitul care o are de la orice bucurie sincerã
ºi curatã. O, dacã s-ar trezi din aceastã beþie a urii chinuitoare nenorocitul care o are - cîte
bucurii minunate ºi frumoase ar fi putut afla în acea minunatã carte atît de îndrãgitã de toþi
copiii ºi pãrinþii sãnãtoºi. Poate însã cã cei care au cãlcat-o în picioare n-au nici unul copii.
ªi atunci sînt ºi mai de înþeles, dar ºi mai de plîns.
Interesant însã cã exact în acelaºi ziar pe cealaltã paginã a aceleaºi foi din mijlocul
ziarului pe care se publicau aceste atacuri împotriva mea pentru premiul pe care l-aº fi primit
din Occident era un reportaj cu fotografie în care se fãcea o altfel de apreciere pentru o altfel
de premiere datã dintr-o þarã din Asia unui alt fiu al patriei noastre. Dar despre aceastã
distincþie era scris în modul cel mai elogios... Acela era cel mai mare, pe cînd eu eram cel
mai mic... De ce oare? - mã întrebam ºi eu. Cui foloseºte aceastã urã ºi nedreaptã pãrtinire
cu care se poate scrie aºa urît despre una ºi aºa frumos despre cealaltã.
Iatã cît de îngust ºi de necinstit poate judeca un om pe Dumnezeu, chiar ºi în cele mai
evidente ºi mai clare lucruri. ªi cum respinge ura chiar ºi cele mai frumoase adevãruri,
mãcinîndu-se singurã pe sine ca oþetul acru care îºi macinã vasul în care este pus.
Mulþi fraþi mi-au cerut voie sã le rãspundã ei în locul meu celor de la acest ziar ºi de la
altele care au mai scris astfel de lucruri batjocoritoare. Unora le-am spus: scrieþi-le. Altora
le-am zis: mai bine sã vã rugaþi ºi voi cu mine pentru iertarea ºi mîntuirea lor ca nu cumva
acest cumplit pãcat sã se rãzbune pe copiii lor, pe familia ºi urmaºii acestora, cum s-a mai
întîmplat ºi cu alþii, cãci Dumnezeu nu doarme nici nu uitã. ªi de cele mai multe ori nu
plãteºte numai pãrintele vinovat, ci copilaºul lui cel nevinovat. Ca sã vadã pãrintele pãcãtos
cît de mult suferã ºi Dumnezeu cînd este chinuit un copilaº nevinovat al Lui.
Cred cã mulþi le-au scris, dar ºi mulþi s-au rugat, mai ales pentru copiii nevinovaþi ai celor
rãufãcãtori. Cãci spune Cartea Veºnicã un adevãr greu: Pãrinþii mãnîncã aguridã, iar copiilor
li se strepezesc dinþii ( I e r . 3 1 , 2 9 ) . O, de s-ar îngrozi de asta toþi cei ce lovesc cu
neruºinare nebuneascã în Dumnezeu ºi în tot ce este al Lui.
Chiar a doua zi dupã apariþia acestui articol reprodus mai sus, Dumnezeul nostru Puternic
ºi Fericit ne arãta, lîngã mormîntul nemuritor al marelui nostru pãrinte ºi înaintaº Iosif Trifa
de la Sibiu, una dintre cele mai puternice, minuni ºi binecuvîntãri a Lui. O bucurie negrãitã
ºi strãlucitã avem la aceste Rusalii neuitate ale anului 1983. Cum avea de grijã Domnul
sfidînd pe batjocoritorii Lui ºi ai noºtri, sã ne dea tocmai în ziua de Rusalii, cînd aceºti
prigonitori ieºeau în lume cu batjocurile lor, - nouã Duhul Sfînt ne revãrsa niºte bucurii
cereºti.
Dupã cum se ºtie, la mormîntul pãrintelui nostru pelerinaje în cimitirul de la Sibiu, se fac
anual douã mari adunãri frãþeºti. Unul în ziua de 12 februarie (ori în duminica cea mai
apropiatã de aceastã datã) cînd comemorãm ziua trecerii sale la Domnul. Iar al doilea
pelerinaj de sãrbãtoarea Rusaliilor, în ziua Pogorîrii Duhului Sfînt, Zi care a fost decretatã
de pãrintele Iosif ca Praznic al Oastei Domnului, cãci - zicea el - Oastea Domnului este
rãsadul Duhului Sfînt. De aceea el a lãsat ca un testament spiritual ca-n ziua aceasta în fiecare
an sã vinã fraþii la mormîntul sãu pentru reculegere ºi îmbãrbãtare.
De Ziua acestor Rusalii care în acest an se sãrbãtorea în 26 iunie hotãrîsem cu cîþiva fraþi
ºi surori un parastas cu daruri, colãcei ºi lumînãri la mormîntul pãrintelui. Dupã bunul ºi
strãbunul nostru obicei. Era ºi o datorie a noastrã creºtineascã faþã de memoria pãrintelui
nostru ºi a celor din familia lui ºi a noastrã, dar ºi respectarea unui procedeu frumos ºi biblic
dupã cum spune la Matei 10, 42 ºi la Marcu 9, 41.
Am hotãrît deci cu aceºti fraþi ºi cu familia trupeascã - urmaºii pãrintelui Iosif, Jenica,
vãduva lui Titus ºi Cristina ºi Iulia, fiicele ei, sã ne pregãtim pentru o rugãciune deosebitã
chemînd ºi pe pãrintele locului, care împreunã cu alþi fraþi preoþi din Oastea Domnului, sã
facã o slujbã obiºnuitã de rugãciune la mormînt - la încheierea programului adunãrii frãþeºti.
Cam dupã ora 12. La aceastã slujbã noi toþi cei prezenþi vom însoþi cîntãrile preoþeºti cu
glasurile ºi cu lacrimile noastre.
Se obiºnuieºte, cum am spus, ca în aceste ocazii sã se dea celor prezenþi în numele omului
neprihãnit în memoria cãruia se face rugãciunea aceasta, cîte o pîiniºoarã ºi o lumînare care
se aprinde în timpul slujbei, ca un simbol al participãrii noastre la rugãciunea ºi reculegerea
aceasta.
Toate acestea le-am pregãtit din timp. Dar socotind dupã toþi anii de pînã acum cînd
participaserã cel mult pînã la 200 de fraþi - ne-am sfãtuit ca de data aceasta sã ne pregãtim
cam pentru 300 de fraþi... Mai bine sã rãmînã ceva, decît sã nu ajungã - am zis noi. ªi aºa am
fãcut.
Dar cînd în dimineaþa de Rusalii noi am mers la mormînt, dupã cum ne pregãtisem, acolo
am aflat sosiþi de seara, de noaptea, de acum de dimineaþa, o mare mulþime de fraþi ºi surori.
Erau cel puþin 1.000 de suflete ºi încã mai veneau, mai veneau grupuri-grupuri, pe jos, cu
maºini, cu autobuze. Era ºi un timp frumos, cu cerul întreg senin, cu un aer sãrbãtoresc ºi
unic.
O, ce mari minuni face Domnul Dumnezeul nostru pentru Lucrarea Sa ºi pentru alesul
Sãu. Ni se umpleau sufletele de luminã ºi de putere cum trebuie sã fi fost numai sufletele
sfinþilor apostoli în Ziua celei dintîi Cincizecime creºtine. Era un vuiet ca atunci. ªi
mormîntul acesta nemuritor, care este atît de proaspãt ºi vorbeºte atît de puternic, este
acoperit cu flori ºi lacrimi, ca-n prima lui zi.
Florile ºi lacrimile nu se usucã ºi nu se vor usca niciodatã de pe acest mormînt. Ce
deosebire între mormîntul pãrintelui Iosif ºi între cele ale marilor lui prigonitori. Ale acelora
sînt acoperite de uitare ori de bãlãrii, fãrã sã le mai caute cu dragoste nimeni niciodatã, pe
cînd al pãrintelui, iatã aproape dupã 50 de ani, ce de feþe strãlucitoare are în jur, ce ochi
înlãcrimaþi, cîte mîini þinînd fiecare cîte un mãnunchi de flori, pentru acest mare profet al lui
Dumnezeu care ne-a fãcut fiecãruia din noi binele cel mai mare ºi mai de neuitat. Ce
minunate sînt adevãrurile ºi învãþãmintele acestui mormînt nemuritor.
Iarãºi, peste 80% dintre cei prezenþi sînt tineri în jur de 20 de ani. Tineret frumos,
sãnãtos, entuziast ºi fericit, dar mai ales curat în toatã înfãþiºarea ºi fiinþele lor pline de
prezenþa lui Hristos. O ce viitor fericit pregãteºte Dumnezeu prin acest tineret curat ºi nobil
neamului nostru ºi familiei noastre duhovniceºti.
Tinerii noºtri fraþi inteligenþi ºi pricepuþi, au pregãtit îndatã o staþie de amplificare fãrã
care vorbirile n-ar fi putut fi auzite nici de un sfert din ascultãtori, marginile adunãrii fiind
departe. ªi astfel de la ora 7 dimineaþa cînd a început programul cu rugãciune ºi cîntare - ºi
pînã dupã ora 12 s-au perindat prin faþa microfonului pe lîngã crucea pãrintelui nostru mulþi
vorbitori, declamatori ºi cîntãreþi, însufleþind mãreaþa adunare peste care Duhul Sfînt turna
din belºug puterea ºi harul Sãu prin cele mai înflãcãrate ºi frumoase poezii, cuvîntãri ºi
imnuri sfinte. Programul acesta transmis de puternica staþie se auzea pînã departe - ºi o
mulþime de strãini atraºi din toate pãrþile umpluserã cimitirul pînã departe, ascultînd cu
evlavie ºi cutremur minunatele cuvinte ale lui Dumnezeu.
Am vãzut aici fraþi ºi surori veniþi acum din toate judeþele þãrii, - dupã mulþi-mulþi ani în
care venisem aici doar cîte 2-3 suflete - ºi acestea cu atît de mari riscuri ºi primejdii, pentru
cîteva minute. Iar azi, Dumnezeul nostru, ce mulþi sîntem! Niciodatã de la 16 februarie 1938
cînd a fost înmormîntat aici acest sfînt al lui Hristos, - n-am mai vãzut aici un atît de mare
numãr de suflete. Nici n-am petrecut un atît de îndelungat timp ºi sub atît de mari revãrsãri
ale Harului de Sus ca acum.
M-am uitat la cei prezenþi pînã unde i-am putut vedea ºi recunoaºte ºi în afarã de 4 sau
5 care mai fuseserã aici ºi în 1938 - pãrintele Vladimir, fr. Opriº, fr. Leon Andronic, fr.
Bucur, - toþi ceilalþi, dar absolut toþi erau noi ºi tineri.
Erau alte feþe, dar pe ele aceeaºi luminã. Alte inimi, dar în ele acelaºi foc. Alþi ochi, dar în
ei aceleaºi lacrimi. Alte trupuri, dar în toþi acelaºi duh. Alte voci, dar aceeaºi cîntare. Alte
glasuri, dar acelaºi Cuvînt.
Slavã veºnicã Þie Marele nostru Dumnezeu ºi Mîntuitor cã toate acestea sînt aceleaºi ºi
sînt aºa numai pentru cã Tu eºti Acelaºi ºi binecuvîntarea prezenþei Tale este aceeaºi. O, cum
ºtii Tu sã lucrezi de minunat ºi cum ºtii Tu sã rãspunzi de cutremurãtor fãcînd dreptate celor
batjocoriþi, chiar în faþa batjocoritorilor lor, care iatã nu le mai pot face nimic, cu toatã ura
lor. Cum ºtii Tu sã dovedeºti chiar îndatã în faþa tuturor celor ce mai au ochi de vãzut ºi
minte de înþeles, care este adevãrul cel binecuvîntat de Tine ºi care este rãspunsul pe care îl
dai Tu la toþi. ªi celor ce prigonesc, - ºi celor prigoniþi de ei.
Dupã toate revãrsãrile cereºti prin cuvîntãrile, declamãrile ºi cîntãrile inspirate puternic
de Duhul Sfînt care au rãsunat aici timp de atîtea ceasuri prin aceste voci tinere, înaripate ºi
puternice, a urmat rugãciunea de încheiere a acestei prime pãrþi din frumosul program
desfãºurat în memoria vie ºi sfîntã a înaintaºului nostru în Hristos... A fost o rugãciune de
puternicã reînnoire a legãmîntului nostru, ca al celor ce au pus primul lor legãmînt aici acum
45 de ani, cînd marii copaci de astãzi erau doar niºte tufari... În afarã de aceºti copaci mari
ºi de aceste morminte multe care nu erau atunci, - totul este ºi acum tot atît de viu ºi de
proaspãt cum era în acel neuitat februarie. Cît de adevãrat este cã dragostea lui Hristos este
nemuritoare ºi cã legãmîntul adevãrat rãmîne statornic pe vecie. Iatã aici alte suflete astãzi,
dar acelaºi ideal divin ca de atunci. Alte vremuri, dar acelaºi adevãr. Alþi fraþi, dar aceeaºi
lucrare înflãcãratã ºi vie spre trezirea mîntuitoare a neamului acestuia - ºi poate a multor
altora. Spre mîntuirea sufletelor noastre ºi a multor altora, care vor crede. Este limpede cã
dacã vreodatã va veni mîntuirea acestui întreg popor ºi renaºterea acestei întregi biserici ele
nu vor putea veni decît prin Lucrarea aceasta a Oastei Domnului, aºa cum a revelat-o
Dumnezeu prin acest profet al timpului nostru ºi al neamului nostru, care a fost acest pãrinte
nemuritor... Dacã nu vor veni în felul acesta, - încã ºi încã o datã! - s-ar putea sã nu mai vinã
niciodatã. Cã aºa stau lucrurile în privinþa asta, iatã cît de limpede ºi de puternic se vede
acum ºi aici!...
T-
Preotul chemat pentru slujirea rugãciunii a venit tocmai la timp, cînd se încheiase frumos
programul bogat al sãrbãtorii noastre împreunã cu pãrintele nostru în Hristos. Acest slujitor
era unul dintr-o generaþie mai nouã de preoþi ai Sibiului, care nu-l cunoscuse pe pãrintele
Iosif, dar cãruia desigur i se spusese de cãtre ceilalþi cu totul altfel decît adevãrul despre toate
cele petrecute în urmã cu aproape 50 de ani aici în Sibiu cu acest om ºi cu aceastã Lucrare.
Iar acum el vede ºi dimensiunile viziunii acestui profet. A rãmas de-a dreptul uimit vãzînd
ºi auzind aici ceea ce vedea ºi auzea pentru prima datã în viaþa lui. Înflãcãrat de focul
Duhului Sfînt care îl aprinsese ºi pe el, ca pe toþi cei ce erau aici a rostit ºi el un cuvînt
inspirat spre slava lui Dumnezeu ºi zidirea sufletelor. A vorbit adînc miºcat ºi puternic
pãtruns de lumina Rusaliilor, în numele bisericii pe care o reprezenta, înãlþînd neobiºnuit de
frumos numele ºi meritele istorice ale pãrintelui Iosif, neobiºnuit de sus ºi neobiºnuit de clar.
În rugãciunile sale împreunã cu numele pãrintelui Iosif a pomenit ºi numele mitropolitului
Bãlan care îl prigonise în ultimii ani ai vieþii trupeºti... Dar aceasta a fost însã o sfîntã dovadã
evanghelicã despre adevãratele noastre simþãminte ascultãtoare ºi iertãtoare, dupã Cuvîntul
Sfînt: rugaþi-vã pentru cei ce vã prigonesc ºi vã asupresc. Acum cînd totul a trecut demult ºi
cînd Domnul învie atît de frumos totul în aceastã fericitã ºi tînãrã primãvarã duhovniceascã,
uitãm frigul ºi noaptea ºi acoperim totul cu flori ºi cu iubire.
T-
Am aflat cã în vremea aceea, pe furiº ºi pe margini strecurîndu-se ca niºte stafii, au fost

pe acolo ºi cele douã umbre de tristã amintire din noaptea chinuitoare a trecutului Oastei
Domnului. Una mai veche a lui Secaº ºi una mai nouã a lui Moldoveanu. Amîndoi la vremea
puterii lor, batjocoriserã, fiecare în felul sãu, unul viaþa, altul mormîntul acestui sfînt a cãrui
luminã în loc sã-i înalþe i-a prãbuºit. Acum auzind despre puternica miºcare ce zguduise
Sibiul, se strecuraserã, fiecare pe altã parte sã vadã ce se petrece aici, pentru cã vestea
umpluse oraºul ca un vuiet.
Sãrmanii de ei, dacã ar fi cunoscut ºi ei adevãrul ºi dacã ar fi înþeles ºi ei ce însemna asta
pentru propria lor mîntuire - ce viitor binecuvîntat ar fi putut avea. Ce aproape erau de foc
- dar în loc sã se încãlzeascã, lovind în el s-au ars. ªi astfel îºi vor chinui mai departe
neputinþa urii lor jalnice, în insulte ºi în batjocuri cum s-au obiºnuit. Pînã în Ziua cînd vor
fi osîndiþi pe veci de insulta ºi batjocura îndreptãþitã a Judecãþii lui Hristos.
Un frate spunea cã Moldoveanu, apropiindu-se pe la margini i-ar fi zis dispreþuitor:
- De cînd parastas la mormînt?
- De cînd sîntem creºtini, - i-a rãspuns bine fratele. De cînd sîntem în Oastea Domnului.
ªi i-a întors spatele.
- V-aþi fãcut un idol din mormîntul acesta, - a murmurat el depãrtîndu-se, cum mai zisese
ºi altãdatã unor alþi fraþi. Sãrmanul - cîtã urã meschinã ºi neputincioasã se zvîrcolea în
sufletul lui nefericit, îngust ºi nerecunoscãtor. Acest cuvînt îl mai învãþaserã de la el ºi alþi
bieþi sibieni ºi l-au ºi spus - atunci cînd trãiau dominaþi ºi ei de orbia lui.
T-
Acum Domnul sã-i ierte pe toþi. Dar ce trist este cã în suflete ca acestea ura ºi diversiunea
au nimicit chiar tot ce mai putea fi ºi bun în ei cîndva, dacã într-adevãr a fost ceva. Cãci te
gîndeºti cã din felul cum este în stare un om sã-ºi împlineascã datoria de recunoºtinþã faþã de
binefãcãtorul sãu, se vede cel mai bine ce nivel duhovnicesc poate avea omul acela. Noi am
început sã mãsurãm gradul de cinste frãþeascã, de sinceritate ostãºeascã a cuiva ºi dupã felul
de purtare a lui faþã de memoria pãrintelui nostru. ªi de respectul ºi interesul arãtat faþã de
cercetarea mormîntului sãu... Ce ostaº al Domnului poate fi acela care este strãin de aceste
sfinte datorii? ªi care nu cautã cu evlavie cînd poate, o datã pe an, ori o datã pe viaþã - sã
meargã ºi el sã punã o floare ºi sã verse o lacrimã la mormîntul acestui mare binefãcãtor nu
numai al neamului nostru ci ºi al fiecãruia dintre noi!
T-
La desfãºurarea slujbei religioase rãspunsurile au fost date de cãtre toatã mulþimea fraþilor
prezenþi, avînd cu toþii lumînãrile aprinse în mîini - ºi dintr-o stare de profundã evlavie. Ce
priveliºte unicã ºi înãlþãtoare era sã vezi acest moment solemn. Ce adevãr unic ºi minunat ne
grãieºte nouã tuturor aici Duhul Sfînt despre memoria ºi însemnãtatea acestui mare profet al
Sãu ºi despre mesajul adus prin el, veºnic viu ºi veºnic actual. În toþi ochii aceºtia, pe toate
feþele acestea vezi strãlucind lumina înþelegerii acestora. ªi în toate inimile acestea simþi
arzînd voinþa împlinirii lor.
T-
La încheierea de la ora 3 dupã masã, fraþii s-au despãrþit dupã aproape 8 ore de
binecuvîntate bucurii duhovniceºti. Toþi se îmbrãþiºau fericiþi sãrutîndu-se pe lacrimile care
ºiroiau pe feþele lor. Cît de mult Îi mulþumim Domnului nostru pentru minunea neobiºnuitã
a Sãrbãtorii ºi a Adevãrului pe care le trãim. Cine se mai gîndeºte acum la negura ºi furtuna
prin care abia ieri ºi pînã ieri, trecusem cu toþii atît de ameninþaþi. Slãvit sã fie Domnul care
ne-a adus bucuria. ªi ce bucurie negrãitã ºi strãlucitã. Ziua de azi rãmîne un hotar de la care
începe un ºir cine ºtie cît de lung de astfel de Sãrbãtori. Cînd rãmîi cu Dumnezeu în scurtele
Sale încercãri, El îþi deschide dupã aceea luminosul drum al unor lungi bucurii.
T-
Preaiubit pãrinte Iosif ºi voi toþi sfinþii noºtri înaintaºi, bucuraþi-vã ºi fiþi fericiþi acum
acolo în slava Domnului Isus ºi lîngã El cu toþi cei care cîntã din harfa de aur, pe marea de
cristal a Noului Ierusalim. Bucuraþi-vã ºi voi acolo ca ºi noi aici în aceastã Sãrbãtoare de
Rusalii cereºti - ºi lãudaþi-L pe Domnul ºi Mîntuitorul nostru al tuturor, pe Isus Biruitorul,
pentru biruinþa pe care a dat-o El ºi astãzi Oastei Sale ºi jertfelor noastre. Acesta ce s-a vãzut
astãzi aici a fost rãspunsul Lui la toate ocãrile ºi împotrivirile faþã de noi a vrãjmaºilor Sãi
care ne prigonesc ºi pe noi pentru El, cum L-au prigonit ºi pe El pentru noi. ªi cu cît ne vor
blestema vrãjmaºii mai mult, cu atît voi sfinþii noºtri înaintaºi, rugaþi-vã Domnului nostru
pentru noi, ca Dumnezeu cu atît mai mult sã ne binecuvînteze. Întorcînd spre slava Sa ºi spre
binele nostru tot rãul care ni-l fac ei ºi care plãnuiesc sã ni-l mai facã.
T-
O, Marele nostru Dumnezeu ºi Mîntuitor Isus Hristos, fii slãvit ºi slãvit în veci ºi în veci.
Eu închei acest capitol aici la picioarele Tale ºi la cãpãtîiul scumpului meu pãrinte, profetul
ºi martirul Tãu, azi în ziua cînd împlinesc 53 de ani din clipa cînd am pus primul ºi veºnicul
meu legãmînt cu Tine.
Te slãvesc ºi mã închin Þie cu o mulþumire ºi o recunoºtinþã veºnicã pentru starea în care
am retrãit astãzi revãrsarea Duhului Sfînt dupã urcuºul greu al atîtor ani pe urmele Tale pînã
pe acest Tabor Ceresc unde astãzi, împreunã cu toþi fraþii mei Te-am putut privi atît de
transfigurat, cum Te-ai arãtat cîndva ucenicilor Tãi, la fel de transfiguraþi ºi ei ºi noi.
Pe tot drumul sfînt ºi greu pe care poate îl mai avem de parcurs pînã la intrarea pe Marile
Porþi în Strãlucita Cetate, Te rugãm sã ne întãreºti pe toþi fraþii ºi surorile, ostaºii Tãi, pe toþi
tinerii ºi copiii noºtri, pe toþi cei mai vechi ºi pe toþi cei mai noi, - sã putem înainta mereu
mai hotãrîþi ºi mai vrednici pe urmele Tale ºi pe urmele marilor ºi sfinþilor noºtri înaintaºi.
Sã mãrturisim cu curaj tot mai demn ºi mai sfînt de fiecare datã ºi în faþa oricui dragostea
noastrã faþã de Tine. ªi statornicia noastrã neclintitã faþã de legãmîntul unic pe care Þi l-am
pus.
Ca sã vedem atunci cu bucurie Faþa ta ºi feþele alor Tãi, iar Tu sã ne primeºti în braþele
Tale ºi în bucuria Ta împreunã cu toþi înaintaºii ºi urmaºii noºtri cuprinºi de fericirea aceleaºi
bucurii eterne, a Tatãlui ºi a Fiului ºi a Sfîntului Duh.
Amin.

Istoria - Vol. 4 - Cap. 10 - Cel mai necesar ºi cel mai dificil Pag. 171
Cap. 10
Cel mai necesar ºi cel mai dificil

colaborator
“Eu sînt pentru pace... dar de îndatã
ce vorbesc eu, - ei sînt pentru rãzboi”.
(Psalm 120,)
e la începutul Oastei Domnului, speranþa cu care s-a pornit la drum a fost cã tot clerul
D bisericii noastre va fi fericit de apariþia acestei revelaþii divine, atît de necesare
bisericii ºi poporului nostru. Speranþa acestora era atît de îndreptãþitã ºi normalã încît
pãrintele Iosif se mira cum de nu izbucneºte într-o explozie de bucurie cereascã toatã
preoþimea chiar din prima zi a apariþiei ei... Desigur mai erau ºi alþii care simþeau cît de
adîncã era pãgînizarea vieþii, cît de îngrozitoare era decãderea obiceiurilor ºi practicilor în
sînul creºtinãtãþii ºi în ce întuneric se prãbuºea societatea noastrã în toate privinþele, - dar
nimeni nu putuse pînã la el sã prãvãleascã muntele acesta murdar ºi ucigãtor, aducînd în locul
lui soarele ºi primãvara mîntuitoare.
Dar în locul acestei explozii de bucurie, un fenomen dureros se ivi chiar de la început ºi
anume: manifestarea unei neprietenoase reþineri din partea tuturor mai marilor bisericii,
precum ºi a unei mari mulþimi din partea preoþilor simpli.
Desigur au fost mulþi ºi dintre clericii care au îmbrãþiºat din primul an ideea acestei
Lucrãri înnoitoare... dar aceºtia erau numai acei preoþi care ei înºiºi fiind oameni duhovniceºti
vãzuserã ºi încercaserã dar cu prea puþin folos o astfel de înviere ºi transformare sufleteascã.
Acum însã vãzînd un început promiþãtor ºi un om nu numai deosebit de capabil, dar ºi total
hotãrît în fruntea acestei acþiuni, sãrirã rînd pe rînd în ajutorul acestui profet atît de aºteptat
în biserica ºi poporul nostru.
Ceilalþi, marea majoritate a preoþimii, fiind oameni fireºti de la atitudinea de nepãsare ºi
neîncredere de la început, - mai vãzuserã ei aºa ceva! - cînd rãsãrirã primele roade noi ºi
vãzurã bine cã lucrul este promiþãtor, - începurã sã se alarmeze cu urã ºi împotrivire ºi sã
organizeze la luptã împotriva ei.
Pag. 172 Istoria - Vol. 4 - Cap. 10 - Cel mai necesar ºi cel mai dificil
Apariþia Oastei Domnului a descoperit astfel chiar de la început ceea ce nu se observase

pînã atunci: existenþa acestor douã feluri de preoþi în slujba aceleiaºi biserici: preoþi fireºti,
care iubesc lumea ºi urãsc lucrarea vie a Duhului Sfînt ºi preoþi duhovniceºti care se ataºeazã
cu bucurie ºi unii cu mare curaj în lucrarea de evanghelizare, integrîndu-se total în fluxul ei
înnoitor. Lucrarea Oastei Domnului ºi viaþa ei puternic înnoitoare, le-a adus pe aceste douã
tabere faþã în faþã ºi i-a pus într-o puternicã înfruntare în multe pãrþi.
În decursul primelor zece ani ai Oastei Domnului, lupta dintre aceste douã tabere preoþeºti
s-a adîncit ºi s-a conturat tot mai clar pînã cînd mitropolitul Bãlan a declarat deschis
conflictul împotriva pãrintelui Iosif Trifa ºi a ideii evanghelic înnoitoare adusã de el în viaþa
bisericii noastre. Frumoasele gînduri cu care pornise ºi el în tinereþea lui, la începutul
misiunii sale de mitropolit al Ardealului, le preluase practic ºi le realiza acum nespus mai
frumos pãrintele Iosif. O vreme l-a bucurat ºi pe mitropolit acest lucru, dar îndatã ce s-a izbit
de conservatorismul ºi inerþia, de interesele ºi comoditatea materialistã a marii majoritãþi din
olimpul clerical, a cedat ºi el însuºindu-ºi grãbit punctul lor de vedere dupã care orice înnoire
spiritualã, orice ieºire din tradiþia conservatoristã ºi comodã a pãcatului este primejdioasã ºi
incomodã, trebuind zdrobitã de la început. ªi astfel, în loc sã ºi-o însuºeascã de la început
vãzînd enormele binefaceri pentru salvarea poporului ºi strãlucirea bisericii, punîndu-se în
fruntea ei, sprijinind-o ºi îndrumîndu-o fericit, - ei au ales ura ºi exterminarea ei.
Vãzînd marea mulþime a taberei vrãjmaºe ºi ura nimicitoare cu care mai marii oficialitãþii
clericale antrenatã chiar de mitropolitul Bãlan sprijinit de întreg Sinodul bisericii împotriva
pãrintelui Iosif ºi a acþiunii sale Oastea Domnului, - preoþii simpli ºi binevoitori care îl
sprijineau, începurã sã se retragã rînd pe rînd. Cei care îndrãzneau sã-l sprijineascã erau
ameninþaþi drastic ºi pedepsiþi exemplar prin oficiul clerical imediat superior... Împotriva
intelectualilor care mai sprijiniserã un timp acþiunea ºi dreptatea Oastei Domnului ºi a
iniþiatorului ei, - se luau tot felul de mãsuri de constrîngere directe sau indirecte, folosindu-se
minciuna cã Oastea Domnului ºi preotul Trifa face o schismã, este o erezie ºi a devenit o
sectã împotriva bisericii. Cei mai mulþi dintre oameni necunoscînd adevãrul, ori dînd crezare
oficialitãþii mincinoase, oricît vãzuserã de bine Lucrarea Oastei la început, - se lãsarã ºi ei
cu durere de ea ºi cãzurã în cursa pierzãtoare a celor ispititori.
Toate aceste fãrãdelegi au durat zece ani. ªi deºi nici una dintre aceste minciuni ºi
presupuneri vrãjmaºe împotriva Oastei Domnului ºi a pãrintelui Iosif nu s-au adeverit, -
totuºi, împotriva celui mai sfînt adevãr, aceste minciuni ºi presupuneri oficiale continuã ºi
astãzi, ca o dovadã a primejdiei pe care satana ºi oamenii lui o vãd în Lucrarea Oastei
Domnului, împotriva iadului ºi a pãcatelor.
T-
Cînd în 1956-1958 am pornit acþiunea pentru normalizarea ºi legalizarea acþiunii Oastei
Domnului, - acþiunea aceasta cu gînd ºi scop atît de minunat, - a fost torpilatã tocmai de cãtre
o contra-acþiune pornitã împotriva ei chiar din sînul Sinodului bisericii. Dupã cum am spus
pe larg despre acest lucru la vremea sa, niºte vrãjmaºi din afara Oastei, cu ajutorul unor
vrãjmaºi din lãuntrul ei (Moldoveanu, Banu, etc.) care primiserã sã se facã unelte ale celor
ce ne pregãteau rãul, au reuºit sã împiedice acest lucru bun chiar în clipa cînd era pe cale sã
se realizeze. În urma acestei nereuºite, patriarhul de atunci, regretatul Justinian Marina, -
singurul om dovedit sincer ºi bine interesat atunci, - a avut el însuºi de suferit din pricina
sprijinului pe care ni-l dãduse. La încheierea acelei nefaste ºedinþe a Sinodului, cînd m-a
primit în cabinetul sãu mi-a zis îmbrãþiºîndu-mã cu durere:
- “Am fost torpilaþi frate Dorz. De data aceasta ocazia s-a pierdut. Dacã vreodatã va mai
veni pentru Oastea Domnului vreo astfel de ocazie, dv., trebuie sã luaþi mult mai din vreme
legãtura cu episcopii bisericii, pentru ca acel ce va mai pune problema Oastei Domnului în
Sinod, sã nu se pomeneascã singur cum m-am pomenit eu acum, datoritã unei lucrãturi
necinstite a unora dintre dv. ...”
T-
De atunci gîndul de a întreþine ºi adînci cît mai mult legãtura dintre noi ºi episcopii de
care ne puteam apropia, a fost cît se poate de curat ºi de statornic urmãrit de noi. Clerul ca
instituþia cîrmuitoare în bisericã, desigur cã este cel dintîi chemat ºi dator sã simtã toatã
greutatea rãspunderii Dumnezeieºti pentru mîntuirea sufletelor ºi pentru mãrturisirea
Evangheliei. De aceea noi laicii voluntari ai lui Hristos, am dorit sã ne asociem cu toatã
dragostea ºi sinceritatea inimilor noastre acestei munci, simþindu-ne ºi noi, prin virtutea
legãmîntului nostru sfînt cu Dumnezeu, în aproape aceeaºi mãsurã datori cu clerul sã facem
aceastã muncã. Atît Cuvîntul Sfînt al lui Hristos cît ºi Învãþãturile Sfinþilor Pãrinþi bisericeºti,
nu numai cã ne îndreptãþesc dar ne ºi obligã la aceasta. Þinînd seama de acest mare ºi sfînt
adevãr, opoziþia, dispreþul ºi chiar vrãjmãºia pe care o întîmpinãm obiºnuit în privinþa asta
din partea întregii oficialitãþi ºi a celor mai mulþi preoþi, este desigur nu numai nedreaptã dar
ºi ruºinos de abuzivã ºi necreºtineascã...
T-
Convins fiind pe deplin ºi pe totdeauna cã Oastea Domnului este în prezent ºi va rãmîne
poate ºi pentru viitor singura Lucrare duhovniceascã trimisã de Dumnezeu poporului nostru
ºi bisericii noastre pentru mîntuirea din pãcat ºi ridicarea în luminã, - am fost ºi rãmîn de
pãrerea cã Oastea Domnului este ºi rãmîne asociatul cel mai de nãdejde ºi colaboratorul cel
mai necesar al clerului în aceastã misiune divinã. Noi, Oastea Domnului ne-am îndeplinit,
de-a lungul celor aproape ºaptezeci de ani de existenþã, cu toatã curãþia, sinceritatea ºi
smerenia devotamentului nostru aceastã misiune pînã astãzi. Pãrintele nostru sufletesc Iosif
Trifa, atît prin exemplul vieþii sale personale cît ºi prin toate scrierile lui ne-a dat în privinþa
asta cea mai luminoasã pildã ºi îndemn. Cu toate cã a fost atît de pe nedrept bruscat ºi lovit
pînã la moarte - ºi chiar dupã moarte în cel mai ruºinos ºi abuziv fel, - el totuºi nu numai cã
nu s-a ridicat niciodatã cu acuze ºi cu jigniri împotriva învãþãturii ºi nici chiar împotriva
purtãrii samavolnice a autoritãþii, - ci a respectat-o ºi a îndemnat ºi pe ascultãtorii sãi sã o
respecte. A suportat totul, aºteptînd sã-i facã dreptate Istoria ºi Dumnezeu. ªi iatã cã i-o fac.
ªi tot la fel ne-a îndemnat el ºi pe noi, ca oricîte nedreptãþi i se fac lui ºi ni se vor mai
face ºi nouã, nici el ºi nici noi sã nu ne împotrivim nici învãþãturii ºi nici autoritãþii
bisericeºti. Sã lãsãm ºi noi ca ºi el totul numai în seama dreptãþii lui Dumnezeu ºi a voii Lui.
Potrivit acestei convingeri deci, am cãutat de-a lungul zecilor de ani, de la despãrþirea de
regretatul ºi cinstitul patriarh Justinian, sã-i ascultãm sfatul. Pe cît ne-a stat în putinþã am
cãutat prin corespondenþã ori vizite sã þinem legãtura cu episcopii noºtri. Unde nu s-a putut
asta fie dintr-o cauzã, fie din alta, am cãutat ca faptele noastre ºi purtarea noastrã cu preoþii
de care depindem ºi în bisericile unde eram sã fie cît mai frumoase totdeauna, pentru ca
atunci cînd vor fi întrebaþi - ºi erau foarte des - ei sã nu poatã spune decît bine despre noi.
Sau în orice caz sã nu aibã dreptate sã spunã nimic de rãu.
Eu personal am fãcut dese vizite pe un motiv ori pe altul nu numai la Episcopia Oradea
de care þineam, ci ºi la Mitropolia Banatului, la Arhiepiscopia Clujului, Rîmnicu-Vîlcea,
Arad, precum ºi la alte episcopii. Prin aceste contacte doream sã încredinþez conducerea
oficialã a episcopiilor noastre de ataºamentul nostru statornic faþã de învãþãtura ºi credinþa
bisericii noastre.
Dar ºi a le ajuta acestora pe baza faptelor ºi a cuvintelor noastre sã-ºi schimbe felul duºmãnos
ºi nedrept cu care ne privesc fãrã motiv de atîþia zeci de ani. Contactul acesta l-am întrerupt
doar în anii cînd fiind întemniþat, n-aveam cum sã-mi împlinesc aceastã dorinþã. Dar îndatã
ce ajungeam în condiþia s-o pot face, am fãcut-o din nou, indiferent de atitudinea adoptatã de
ei faþã de noi.
Pe linia acestor gînduri ºi încredinþãri am pãstrat o preþioasã prietenie de-a lungul a zeci
de ani, îndeosebi cu mitropolitul Nicolae Corneanu al Timiºoarei, cu arhiepiscopul Teofil al
Clujului, ori cu episcopul Vasile al Oradei. Aceºti ierarhi mi-au inspirat încã de la prima
vedere un mare respect ºi o desãvîrºitã încredere ºi preþuire. Am putut adeseori sã le
împãrtãºim multe din durerile noastre ºi sã le solicitãm înþelegere pentru situaþia noastrã în
general ºi a Oastei din Timiºoara, Cluj, Bihor, etc. în special. ªi totdeauna mi s-a pãrut cã ne
înþeleg ºi cã ne ajutã. Din astfel de discuþii aflam ºi felul în care ne mai vãd autoritãþile
oficiale ºi atitudinea pe care o mai menþin acestea faþã de noi. Acest lucru ne era atît de
necesar, deoarece însemna atît de mult pentru orientarea sãnãtoasã a noastrã prin evenimente.
T-
Între timp trecuserã mulþi ani, vreme în care mie mi se tipãriserã o serie de cãrþi în
strãinãtate. Ce mult aº fi dorit sã mi se tipãreascã aceste cãrþi aici în þarã, nu numai ca sã
poatã fi la îndemîna tuturor ºi a evita orice neajuns ivit cu autoritatea ori legea pe chestiunea
asta, dar ºi pentru cã eram gelos de ce sã facã alþii acest lucru atît de bun ºi nu mai degrabã
ai noºtri, aici în þara ºi biserica noastrã, avînd cîºtig atît de un fel cît ºi de altul.
Alcãtuisem la îndemnul personal al cunoscutului poet Nichita Stãnescu, un volum selectiv
din poeziile mele pentru a apare în una dintre editurile de stat ori bisericeºti. Am solicitat cîte
un cuvînt de prezentare pentru acest volum atît pãrintelui profesor dr. Dumitru Stãniloaie cît
ºi poetului Ioan Alexandru care împreunã cu Nichita Stãnescu mi-au dat ºi acest cuvînt.
Cu gîndul de a oferi acest volum spre tipãrire la Editura Mitropoliei Banatului, am fãcut
o vizitã în luna noiembrie 1983 la I.P.S. Mitropolit Nicolae Corneanu. Profitam de acest prilej
ºi pentru a mai vedea opinia dînsului ºi dacã nu s-a mai modificat cumva spre bine atitudinea
oficialitãþii clericale faþã de noi. Trecuse atît de multã vreme ºi avusese destul de multe ocazii
sã se convingã de adevãr.
Deºi mi se spusese la început cã este foarte ocupat cu o conferinþã preoþeascã ce tocmai
avea loc la mitropolie, - totuºi pãrintele mitropolit ºi-a fãcut îndatã vreme sã mã primeascã.
A venit dînsul în camera unde aºteptam ºi încã cu un preot vicar a stat aproape douã ceasuri
de vorbã cu mine. Adicã am vorbit numai dînsul ºi eu, fiindcã al treilea n-a scos nici un
cuvînt, tot timpul doar a ascultat la noi.
T-
I-am spus de la început marea mea bucurie cã dupã atîþia ani am iarãºi prilejul acesta -
ºi i-am mulþumit pentru bunãvoinþa pe care totdeauna ne-a arãtat-o. I-am cerut iertare pentru
eventualele supãrãri avute din partea fraþilor din Banat ºi mai ales din Timiºoara - ºi l-am
asigurat de tot devotamentul ºi credincioºia noastrã a tuturor, chiar ºi a celor ce fãrã sã-ºi dea
seama, greºesc nu cu voia, ci din neºtiinþã. Avem atîtea lipsuri pentru care cerem binevoitoare
înþelegere ºi un urgent ajutor pãrintesc.
- Printre aceste nevoi - am zis eu - una din cea mai mare urgenþã este cartea religioasã,
Cuvîntul sfînt scris - pentru popor. Nu avem nici mãcar în tiraj suficient o carte de rugãciuni,
sau chiar calendarul foaie de perete anual. Avem atîta tineret, atîþia copii - ºi nu avem o carte
de poezii religioase, o carte de cîntãri creºtine pentru ei... Douãzeci ºi douã de milioane de
ortodocºi, de zeci de ani fãrã Biblie, fãrã o carte religioasã, fãrã un calendar religios - în tiraj
de masã...
- Dv. aþi fãcut un mare rãu - îmi rãspunse dînsul - cã aþi tipãrit cãrþile dv. în strãinãtate!
- Dar ce este rãu în conþinutul acestor cãrþi?
- Nu-i nimic rãu. Sînt lucruri frumoase, - dar tipãrirea lor acolo are un aspect politic.
- Aceste cãrþi mi-au fost solicitate de ani de zile ºi de mii ºi mii de cititori. Eu le-am
oferit spre publicare de atîtea ori multor edituri din þarã - ºi acceptam orice corectare
îndreptãþitã a textului, - dar totdeauna am fost refuzat. Nu s-au tipãrit nici ale mele, nici ale
altora, ca acei care cautã o carte de asta - sã poatã afla mãcar una. A trebuit ca aceastã mare
luptã sã o vadã cineva din afara þãrii. Nu este asta o mare durere?
- N-ar fi trebuit sã le tipãreºti acolo!
- Nu le-am tipãrit eu. Nici mãcar nu ºtiu cine le-a tipãrit ºi unde. Nimeni nu mi-a cerut
nici o învoire pentru aceasta. Dar acum iatã am adus aici o nouã carte spre a vã ruga sã
acceptaþi sã se tipãreascã în editura mitropoliei Banatului.
- Nu putem promite nimic deocamdatã. D-ta faci parte din Oastea Domnului iar asta
pentru bisericã a fost desfiinþatã în 1948 ºi nu mai existã.
- Cum nu mai existã pãrinte mitropolit? Asta este cum aþi zice cã blocul acela cu 6 etaje
care se vede pe fereastra asta nu existã, pentru cã eu îmi închid ochii ºi nu vreau sã-l vãd.
- Existã, dar în sens negativ.
- De ce negativ pãrinte mitropolit? Oastea Domnului existã din 1923 ca un factor pozitiv
ºi constructiv în biserica ºi þara noastrã. De atunci se tot spune cã Oastea asta va deveni o
sectã, o sciziune, o erezie, - ºi iatã cã sînt peste 60 de ani de cînd ea trãieºte ºi lucreazã
frumos în biserica ºi în þara noastrã. ªi nici o învinuire de aceasta nu s-a adeverit. Oastea
Domnului a rãmas ºi astãzi ºi vã rãmîne pînã la sfîrºit tot aºa de statornicã ºi credincioasã
lucrînd pentru Hristos în biserica asta, dupã cum a fost de la început. Atunci cu ce drept ºi
pe ce temei sîntem învinuiþi, suspectaþi, condamnaþi?
În anii înainte de 1964 am fost arestaþi ºi condamnaþi sute de fraþi ostaºi în total la mii
de ani de temniþã învinuiþi pentru crima de uneltire contra ordinei sociale. Eram noi vinovaþi
de o astfel de crimã pãrinte mitropolit? Mulþi fraþi de ai noºtri au murit atunci în închisori,
ori îndatã dupã ce au fost eliberaþi, ca urmare a chinurilor de acolo. Ce a fãcut biserica atunci
pentru noi? Mai marii bisericii noastre ºtiau bine cã noi sîntem fiii bisericii ºi cã nu fãcusem
nimic vrednic de osîndã, ºi totuºi nici unul n-a ridicat nici mãcar un glas de apãrare pentru
nevinovãþia noastrã... Dacã nu cumva ei înºiºi ne-au dat pe mîna tribunalelor... Dar chiar ºi
acum, dupã toate acestea, în cãrþile ºi revistele bisericeºti cînd se scrie despre noi se scriu
numai lucruri rele. Chiar ºi în Îndrumãtorul Bisericesc scris ºi anul acesta de mitropolia
Banatului, se scriu numai astfel de aprecieri rele... N-am fãcut noi oare chiar nimic ºi bun în
biserica ºi în þara noastrã pãrinte mitropolit? Ce rãu am fãcut ºi facem? Am vrea fapte
concrete - nu numai calomnii. Oare nici un bine nu facem? De ce se spune numai rãu ºi de
cãtre toþi clericii contra noastrã?
- Ei mai sînt ºi exagerãri.
- Îmi pare nespus de rãu pãrinte mitropolit ºi vã cer cu toatã smerenia iertare pentru cã
nu-mi pot stãpîni durerea ºi trebuia sã vorbesc în felul acesta. Dar de ce nu este nimeni care
sã vadã acest adevãr ºi sã ia o iniþiativã bunã pentru îndreptarea lucrurilor? E atîta nevoie de
o frînã în calea prãbuºirii sociale ºi de un mijloc de oprire a rãtãcirilor de la credinþa noastrã
spre credinþele greºite. ªi singurã Oastea Domnului ar putea constitui aceastã frînã ºi acest
mijloc. De ce nu-i nimeni sã vadã? ªi dacã totuºi este cineva care vede, de ce nu zice nimic?
Pînã cînd se aºteaptã? Nu-i deja prea tîrziu chiar ºi acum?
- Lasã, este cine sã se ocupe de asta.
- Dar oare noi n-avem nici o datorie faþã de un bine care vedem cã este nevoie ºi-l putem
face - dar nu-l facem? Ce ziceþi pãrinte mitropolit de lipsa totalã a cãrþilor religioase printre
semenii noºtri?
- Avem destule cãrþi. ªi se vor mai tipãri. Sînt în plan sã aparã o serie de cãrþi de
rugãciuni...
- Bine, dar cãrþile pentru masele largi de cititori, literaturã, poezie, cîntãri religioase?
- E adevãrat cã de acestea nu prea sînt. Dar sînt unele preocupãri în direcþia asta... ªi se
sculã sã plece.
Mã ridicai ºi eu. Dar încercai din nou:
- Pãrinte mitropolit, nu vã gîndiþi cã totuºi s-ar putea sã tipãriþi o carte de poezii? Sînt
alese dintre cele mai frumoase ºi sînt revãzute pentru a nu greºi cu nimic împotriva nimãnui.
- Nu depinde numai de mine. Am sã propun aceasta cu prima ocazie unde este nevoie. ªi
dacã se va pune problema te voi anunþa. ªi îmbrãþiºîndu-mã mi-a zis: Mergi sãnãtos!
I-am sãrutat respectuos dreapta mulþumindu-i pentru bunãvoinþã ºi cerîndu-i iertare pentru
deranj.
Pãrintele vicar m-a condus pînã la ieºire asigurîndu-mã ºi dînsul de toatã bunãvoinþa
înaltului ierarh, care dacã a promis ceva va face întocmai.
T-
Au trecut de atunci aproape doi ani, - ºi nici un semn de amintirea promisiunii aceleia.
De fapt încã de la începutul convorbirii noastre m-a impresionat neplãcut vocea nefiresc de
subþiatã, cuvintele supãrãtor de sîcîite, de prelungite, de modulate, de cãutate ºi atît de vãdit
prefãcute, cum niciodatã nu le mai surprinsesem înainte, încît mã miram cum nici atîta spirit
de autocontrol nu poate avea încît sã observe cît de nesuferit se face atîta mod izbitor de
falsitate. Nu-l cunoscusem aºa, cu zece ani în urmã, cînd fusesem la el ultima datã. Atunci
se comportase ºi vorbise cu totul altfel. Felul acesta în care l-am vãzut m-a convins de la
început cã o mare transformare negativã se produsese în viaþa acestui om sincer, binevoitor,
înþelept ºi conºtient mai mult ca alþii de marea rãspundere pe care o cere locul ce-l ocupa. În
acest spirit a ºi cãutat atunci sã punã toate problemele legate de viaþa spiritualã a pãstorilor
d e s ub grija sa duhovniceascã. At unci avea soluþ ii î nþel egãt oare, at ent e, i u b i t o are,
responsabile. Am gãsit împreunã atunci o atmosferã plinã de cãldurã sufleteascã, de înþelegere
ºi comuniune... Ce bun ºi nevinovat suflet l-am gãsit atunci. ªi ce sincere îi erau toate
cuvintele sale...
Cum oare s-a putut transforma chiar atît de profund? Pierzînd acum total acel mod fericit
de a fi ºi devenind acum atît de strãin, de nesuferit ºi chiar ameninþãtor. Sã-l fi influenþat oare
atît de mult episcopul sãu vicar pe care nu-l cunoºteam personal dar despre care auzisem de
la toþi numai ºtiri care îl înfãþiºau cam în felul în care devenise acum acest mitropolit despre
care pînã azi aveam atît de înalte pãreri? Sau sã-l fi schimbat relaþiile cu lumea în care se
miºca ºi faþã de care era nevoit mereu sã se prefacã? Ori compromisurile cu propria sa
conºtiinþã la care îl obliga ºi pe el funcþia în care voia sã se menþinã cu orice preþ într-o
vreme cînd aceste compromisuri nu erau nici mici ºi nici puþine. Nu ºtiu care dintre acestea
- ori toate, ori altceva mai ascuns... În orice caz era pe undeva o cauzã întunecatã ºi grea. Am
presimþit atunci cã aceastã cauzã îi va aduce nenorocirea, dacã va persista în ea, fãrã revenire.
Am regretat nespus de mult aceastã nenorocire pentru cã aveam mari speranþe cã omul acesta
prin rolul pe care îl avea în ierarhia bisericii, prin poziþia sa din Sfîntul Sinod ºi prin trecerea
pe care i-o ºtiam la mai marii poporului ar fi putut ajuta, într-un timp favorabil, foarte mult
la înþelegerea ºi rezolvarea problemei pentru care luptase Oastea Domnului... Acum iatã ce
jalnic se prãbuºise totul.
Mi-am dat îndatã seama cã nu numai orice speranþã în vreun ajutor din partea lui s-a
pierdut în privinþa asta dar ºi cã omeneºte starea lui pare cã numai o minune a lui Dumnezeu
ar mai putea-o ajuta. Ce tristã constatare fãceam - ºi ce paralelã amarã trãgeam între el ºi un
altul de care mã despãrþisem la fel cu douã luni în urmã... Era vorba de episcopul vicar de la
Cluj, Justinian, pe care la fel îl ºtiam de cu zeci de ani în urmã pe cînd era stareþ la mînãstirea
Rohia din Maramureº. Ce om al lui Dumnezeu era ºi acesta atunci. Cît ajutase el prin locul
acela adunãrile Oastei Domnului care se fãceau regulat acolo, mai ales la sãrbãtorile mari
cînd începuserã sã vinã fraþi ºi surori în tot mai mare numãr ºi de la tot mai mari depãrtãri.
Fuseserã atunci vremuri grele ºi fraþii erau din toate pãrþile urmãriþi ºi ameninþaþi de mari ºi
mulþi potrivnici. Dar el i-a apãrat ºi i-a adãpostit cu o sincerã bunãtate pãrinteascã,
sprijinindu-i ºi încurajîndu-i zeci de ani. Eu însumi, dupã lungile perioade de întemniþãri,
cînd mergeam acolo eram primit cu cea mai sincerã ºi caldã dragoste în Hristos. Cînd nu cu
mulþi ani în urmã a fost înãlþat în scaunul de episcop vicar la Cluj, noi toþi fraþii care îl
cunoºteam ne-am bucurat sincer sperînd cã de acum avînd acel loc înalt acolo de unde
Lucrarea Domnului putea fi ajutatã nespus de mult, el va face lucrãri mai mari ºi mai
frumoase decît în trecut. Îndatã ce am aflat despre numirea sa în aceastã funcþie i-am scris o
scrisoare plinã de cele mai curate ºi calde bucurii. Bucuria noastrã în clipa asta - îi scriam
atunci printre altele - este cea a prietenilor unui invitat ales cãruia Stãpînul îi spune cu o mare
preþuire:
- Prietene, mutã-te mai sus ( L u c a 1 4 , 10) . Îl ºtiam un prieten adevãrat al Oastei
Domnului, încercat ani de zile prin toate greutãþile unui trecut zbuciumat ºi aveam o
neclintitã încredere cã în viitor va face nespus mai mult ca în trecut, pentru ca aceastã Lucrare
sfîntã sã fie ajutatã ºi în viitor pentru a cîºtiga încrederea tuturor mai marilor bisericii pentru
rolul ei sfînt. Cu atît mai grabnic ºi mai deplin cu cît atît relele din afarã cît ºi cele dinãuntrul
bisericii creºteau tot mai mari ºi mai alarmante.
Cu prima trecere prin Cluj, m-am grãbit atunci sã-l întîlnesc ºi ca un bun ºi vechi
cunoscut sã-i exprim sincer ºi verbal marea noastrã bucurie pentru avansarea lui. Era într-o
searã, ieºisem din catedralã ºi coboram spre reºedinþa episcopalã cînd l-am întîlnit suind spre
intrarea catedralei. Era înconjurat de mai mulþi teologi ºi cînd m-a vãzut s-a repezit plin de
bucurie sã mã îmbrãþiºeze spunîndu-mi pe un ton care pentru prima datã mi-a pãrut puþin
forþat:
- Lasã-mã sã te ating ca sã mã sfinþesc!...
Desigur fãcea aluzie la mulþii ani de suferinþã pentru Dumnezeu... dar pe mine m-a mîhnit
expresia asta. Nu mi s-a pãrut potrivitã deloc.
N-a mai trecut prea multã vreme pînã cînd unul din candidaþii la preoþie din ultima
promoþie de la Curtea de Argeº care era un tînãr frate din Oastea Domnului, venind de la
seminar, mi-a spus cu durere cã pãrintele episcop vicar Justinian de la Cluj a fost ºi el acolo
la încheierea anului ºi cã le-a þinut o vorbire ca unor tineri preoþi care mergînd în parohii le
dãdea sfaturi cum sã se comporte ajungînd acolo... “Unul dintre cele mai mari griji pe care
trebuie s-o aveþi, - le spunea el - este sã luptaþi contra sectelor care se infiltreazã printre
credincioºii bisericii noastre fãcînd dezbinãri ºi tulburare. Toate sectele sînt primejdioase -
afirmase el - prin lucrarea lor negativã, dar una din cele mai primejdioase este Oastea
Domnului. Cãci ea lucreazã nu din afara bisericii ci dinãuntrul ei...”
- Am fost atît de lovit ºi zdrobit în suflet de aceste vorbe - spunea tînãrul frate preot, încît
nu mi-am revenit nici acum.
Cum poate fi cu putinþã ca acest om pe care îl ºtiam plin de dragoste faþã de Oastea
Domnului, fiindcã luase parte ani de zile la adunãrile Oastei Domnului de la mînãstirea lui, -
iar acum sã se fi schimbat dintr-o datã atît de rãu! Ce sã zicã atunci despre noi alþii care nu
cunosc Oastea, cînd acesta care ne cunoaºte atît de bine vorbeºte totuºi despre noi atît de rãu!
Aproape cã nu-mi venea sã cred cele ce le auzeam cu urechile mele de la acest tînãr. Dar
cunoscîndu-l bine mi-am dat seama cã nu spune neadevãruri - ºi cu prima ocazie trecînd prin
Cluj am fãcut totul sã-l pot întîlni pe episcop ºi sã-l întreb dacã a putut el sã spunã asta unei
întregi preoþimi de tineri. ªi dacã a spus-o, ce l-a determinat s-o facã.
Ocazia mi s-a ivit nu peste mutã vreme cînd am cãutat anume sã-l aflu trecînd prin Cluj.
Am constatat un lucru pe care nu mi l-am putut explica ºi anume cã acest om este foarte
greu de gãsit. Pe cît era de uºor sã-l întîlnesc atunci cînd era mic, pe atît de greu este sã-l pot
întîlni acum cînd a ajuns mare... Dar nu m-am lãsat totuºi pînã ce am ajuns la el.
- Cum aþi putut totuºi spune pãrinte episcop - i-am zis eu cu mîhnire privindu-l în ochi
- la Curtea de Argeº tinerilor preoþi cã Oastea Domnului este cea mai primejdioasã dintre
secte? Nu cunoaºteþi oare prea sfinþia voastrã de zeci de ani Lucrarea aceasta destul de bine?
Nu ne cunoaºteþi lupta ºi statornicia prin toate suferinþele ºi încercãrile noastre pentru a ne
pãstra curatã conºtiinþa ºi umblarea noastrã faþã de învãþãtura bisericii noastre? De ce totuºi
aþi putut vorbi astfel?
S-a îngãlbenit dintr-o datã ºi încurcîndu-se a încercat sã se apere:
- Eram pîndit de... nu ºtiu cine. ªi fiindcã se ºtia cã eu iubesc Oastea Domnului ºi cã am
apãrat-o totdeauna, ca s-o pot apãra în ascuns a trebuit sã spun pe faþã despre ea aceste lucruri
pentru a-mi acoperi dragostea pe care i-o port. ªi pentru ca s-o pot ajuta în viitor.
Mãrturisesc cã chiar la atîta nu mã aºteptasem. Sã facem oare rãul, ca sã iasã binele din
el?
- Dar dacã ºtiaþi cã nu acela era adevãrul, - de ce l-aþi spus? Nimeni nu vã putea obliga
sã spuneþi o minciunã atît de grea, cu atît mai mult cu cît ºtiaþi ce mare pãcat este acesta!
Puteaþi sã tãceþi, sã nu fi spus nimic, dacã nu puteaþi spune acestor tineri preoþi un adevãr
frumos despre aceastã Lucrare a lui Dumnezeu, pe care o cunoaºteþi destul de bine. Sã nu
spuneþi o hulã atît de mare, - doar ºtiaþi adevãrul.
Nu mi-a mai rãspuns nimic. ªi s-a aºezat între noi o tãcere plinã de mîhnire.
I-am mai zis nu ºtiu ce, pentru a acoperi cumva aceastã tristã prãpastie, apoi am plecat.
De atunci la cîþiva ani l-am mai cãutat o datã, - dar nu l-am mai gãsit. Nu ºtiu ce sã spun, dar
în sufletul meu a rãmas de atunci un gust amar pe care nu mai reuºesc sã-l îndepãrtez ºi o
întrebare la care nu pot ºi nu pot sã gãsesc rãspuns. De ce oare sînt atît de mulþi preoþi simpli
care pot înþelege acest luminos ºi limpede adevãr, ataºîndu-se de el cu toatã fiinþa lor ºi
slujindu-l cu orice risc, - dar nici unii dintre cei mai mari nu-l pot înþelege ºi primi deloc?
ªi de ce chiar acest preot pînã era simplu ºi mic era devotat cauzei lui Dumnezeu ºi sprijinea
cu toatã puterea Lucrarea Lui Vie, iar dupã ce a fost avansat la o slujbã mai înaltã s-a
transformat de nerecunoscut în rãu? Cãci îndatã ce ajunge în slujba aceasta chiar cel mai bun
ºi mai cinstit om se schimbã de nerecunoscut. Bunul Dumnezeu sã ne ierte dacã greºim. Dar
nu mai ºtim cum sã ne rãspundem singuri la aceste întrebãri ºi fapte pe care în atîtea cazuri
le-am constatat.
Iatã de pildã cazul altui episcop, a celui de la Rîmnicu Vîlcea, Iosif Gafton, pe care îl
cunoscusem de prin 1934-1935, de pe cînd era preot simplu în judeþul Vîlcea în una dintre
cele mai mari parohii de acolo. Am mai povestit despre el ºi în volumul 3 din aceastã Istorie
cum în 1975 l-am vizitat o datã, dupã 40 de ani, la reºedinþa episcopalã din Rîmnicu Vîlcea.
Cum mi-a povestit cu lacrimi, aproape douã ceasuri în ziua aceea de noiembrie 1975, ce
biruinþe ºi isprãvi sfinte avusese el în parohia lui atunci cu Oastea Domnului, în urmã cu acei
40 de ani. Cînd lucra acolo cu Oastea el avea atunci în parohie în fiecare zi din sãptãmînã
adunãri de sute de suflete în bisericã, ori în ºcoalã, ori în cãminul cultural. Luni seara de
exemplu, aveau alfabetizarea biblicã. Oamenii învãþau sã citeascã ºi sã scrie din Biblie ºi
pentru a putea sã citeascã ei personal Cuvîntul lui Dumnezeu. Marþi seara aveam searã de
cîntãri. Miercuri seara ºcoalã biblicã pentru cunoaºterea ºi aprofundarea Scripturilor. Joi seara
citirea Bibliei în comun. Vineri seara ora de rugãciune. Sîmbãtã seara ora tineretului, iar
duminicã adunarea de evanghelizare la care lua parte tot satul ºi mulþi de prin satele vecine
pînã departe. Ajunsesem cã în toatã parohia mea nu mai aveam nici o cîrciumã. Toþi cei trei
cîrciumari îºi închiseserã cîrciumile ºi veneau la adunarea Oastei. Nu se mai þineau nici jocuri
în sat. Tot tineretul venea la adunãrile Oastei ºi la bisericã. Nu mai erau procese, scandaluri
ºi nici un fel de tulburãri în toatã parohia mea. Toþi oamenii veneau la adunãrile Oastei ºi la
bisericã. Era o viaþã ca în altã lume. Ceva de nerecunoscut faþã de viaþa de dinainte.
Comandasem Biblii ºi cãrþi de la pãrintele Trifa din Sibiu - zicea el - ºi organizasem
echipe de tineri prin care le rãspîndeam prin tot judeþul umplînd satele cu cãrþile sfinte ºi
realizînd în felul acesta ºi însemnate beneficii bãneºti din rabatul de 20-25% primit la
vînzarea lor. Cînd s-a adunat o mare sumã de bani am chemat pe tinerii desfãcãtori de cãrþi
ºi le-am zis:
- Iatã aici o mulþime de bani, cîºtigul drept al muncii voastre, dupã vînzarea cãrþilor ºi a
Bibliilor. Am sã-i împart dupã munca lui fiecãruia.
- Pãrinte, - mi-au zis ei toþi cu lacrimi în ochi, noi nu am fãcut munca aceasta pentru bani
ci am fãcut-o din dragoste pentru Domnul. Nu primim nici o platã pentru ce am fãcut!
- Atunci ce sã facem cu banii aceºtia?
- Faceþi ce ºtiþi, ei nu sînt ai noºtri.
Pînã la urmã am convenit sã-i împãrþim ca zestre de cãsãtorie la tinerele noastre surori
din familii mai numeroase, cu fraþi mai mulþi ºi pãrinþi mai sãraci. Am fãcut astfel zestre cîte
o vacã ºi cîte o ladã cu haine ºi lucruri casnice la ºapte dintre fetele mai credincioase ºi mai
sãrace dintre surorile noastre.
ªi cîte ºi mai cîte alte binecuvîntãri am avut noi atunci mulþi ani la rînd în parohia mea,
una dintre cele mai mari din judeþ. ªi pînã departe ºi în alte parohii prin tot judeþul datoritã
Oastei Domnului...
La unele momente ºi întîmplãri mai miºcãtoare din decursul povestirii, bãtrînul episcop
nu-ºi mai putea stãpîni plînsul. ªiroaie de lacrimi îi curgeau pe faþã pe firele de barbã albe,
pe marginea hainei - ºi n-avea nici batistã sã ºi le ºteargã. ªi le ºtergea cu mîinile. Îmi era atît
de drag - ºi mã impresionase ºi pe mine atît de mult...
Dupã ce a fãcut o pauzã mai lungã i-am zis:
- Ce minunat a fost totul atunci prea sfinþite. Dar eu mã întreb de ce oare acum nu numai
cã nu se mai face nimic bun în privinþa Oastei Domnului, dar se face atîta de mult rãu acestei
Lucrãri? Am fost ºi sîntem de zeci de ani þinta atîtor atacuri nedrepte ºi victimele atîtor
mãsuri necruþãtoare. Sute de fraþ i au fos t condamnaþi la mii de ani închisoare, total
nevinovaþi, învinuiþi de crima de uneltire contra ordinei sociale, de instigare ºi tulburãri,
numai cã doream sã-L iubim ºi sã-L slujim pe Dumnezeu. Atît de mulþi dintre noi au murit
în închisori, au fost bãtuþi, înfometaþi, ameninþaþi. Unii au murit acolo, alþii abia ajunºi acasã,
cei mai mulþi sufãr ºi azi, iar biserica noastrã, mai marii ei, deºi ºtiau bine de aceastã
nedreptate, nu s-au ridicat nici unii nici atunci ºi nu se ridicã nici azi în apãrarea noastrã ºi
în îndreptarea acestor stãri nedrepte.
- S-a exagerat, s-a exagerat mult faþã de voi, într-adevãr!

- Bine, dar prea Sfinþia Voastrã care aþi spus aici atîtea lucruri bune despre Oastea
Domnului din trecut, de ce nu faceþi acum chiar nimic pentru remedierea acestei situaþii
anacronice? Au încetat oare din mijlocul poporului acele cauze care au fãcut atunci atît de
necesarã activitatea Oastei Domnului? Nu mai sînt oare beþivi, scandaluri, decãdere, corupþie,
crime, divorþuri, nelegiuiri? Nu cresc oare rãtãcirile, dezbinãrile, ereziile ºi mai mult acum
chiar decît atunci? De ce nu puneþi un cuvînt? De ce nu luaþi o iniþiativã pentru reluarea unei
activitãþi atît de necesare a Oastei Domnului pentru îndreptarea acestor lucruri în popor ºi în
bisericã?
Sînteþi de aici din Oltenia din partea cum s-ar zice a conducãtorului þãrii noastre. Nu
demult i-aþi înmormîntat cu mare pompã pe tatãl sãu. De ce nu staþi de vorbã cu dînsul
spunîndu-i despre starea grea a tuturor treburilor sufleteºti ale oamenilor? De ce nu puneþi
un cuvînt pentru legalizarea activitãþii Oastei Domnului, cînd vedeþi cît de necesarã este
aceastã activitate? Cînd aveþi atîtea experienþe minunate din propria viaþã în privinþa asta,
cînd activitatea ei este acum mai necesarã decît oricînd!
Nu mi-a mai rãspuns absolut nici un cuvînt.
Vãzînd cã atmosfera a devenit incomodã ºi grea, m-am ridicat spunînd:
- Prea sfinþite, - sîntem acum bãtrîni. Stãm cu un picior în mormînt. Mîine ne vom duce
ºi ne vom înfãþiºa înaintea Judecãþii lui Dumnezeu ca sã dãm seama de tot ce am putut face
astãzi - ºi n-am fãcut. Vã mulþumesc mult pentru bunãvoinþa pe care mi-aþi arãtat-o ºi îmi cer
din inimã iertare dacã v-am putut întrista sau indispune cu ceva. Vã sãrutãm Dreapta.
M-a îmbrãþiºat, m-a binecuvîntat ºi m-a petrecut pînã la ieºire. ªi asta a fost totul.
De atunci nu l-am mai vãzut. Dupã cîþiva ani am auzit cã a murit. Cum va rãspunde el
acum în faþa lui Hristos Judecãtorul nostru Veºnic, nu ºtiu. Cum se va dezvinovãþi cã deºi era
aproape de 80 de ani atunci ºi nu i s-ar mai fi putut întîmpla nici un rãu, chiar dacã ar fi avut
curajul sã apere aceastã cauzã dreaptã ºi n-a apãrat-o? Nu ºtiu. Dar ce mult ar mai avea de
învãþat din toate acestea alþii, pentru care n-a ajuns încã prea tîrziu, cum este acum pentru el.
T-
Iatã ºi un alt caz cu un alt episcop. Am mai scris ºi despre Antim Nica. Acesta era în 1958
ªeful Permanenþei Sfîntului Sinod, pe atunci cu sediul la mînãstirea Antim din Bucureºti.
Umblam cu memoriul pentru legalizarea Oastei Domnului de la o instituþie la alta. Cînd la
Interne, cînd la Culte, cînd la Patriarhie, cînd la Sinod. Doi ani am umblat astfel de 20 de ori
de la Cluj unde locuiam atunci ºi pînã la Bucureºti, de fiecare datã mai trebuind cînd una cînd
alta. Ajunseserã lucrurile pînã la ultima formalitate: Patriarhul de atunci Justinian un om al
lui Dumnezeu foarte binevoitor faþã de noi, mã trimisese pentru urgentarea formalitãþii sã
merg personal pentru înregistrarea memoriului nostru la Cancelaria Sfîntului Sinod, apoi sã
aduc în mînã acest memoriu pentru a i-l preda patriarhului care trebuia în ziua urmãtoare sã
prezinte cauza noastrã în faþa membrilor Sfîntului Sinod care urma sã se întîlneascã pentru
alegerea unui nou episcop la Roman, unde scaunul era vacant.
Nu mai spun despre toate peripeþiile prin care am trecut de la secretarele care acopereau
sfintele icoane din birourile Sfîntului Sinod cu fumul de þigãri. Nici de întîlnirea cu pãrintele
ªerpe (ce nume fatal!) care era înregistratorul, pînã am ajuns la pãrintele episcop Antim Nica,
ªeful Permanenþei Sfîntului Sinod, dar nu voi putea uita niciodatã fioroasa privire cu care m-a
întîmpinat nici dialogul insultãtor la care m-a supus. Se înfuriase pentru cã îl deranjasem,
dupã o lungã ºi chinuitoare aºteptare în care mã þinuse în picioare fãrã sã-mi rãspundã nici
mãcar la salut. ªi nici sã mã întrebe ce cãutam în cancelaria lui. Discuta foarte aprins la
telefon cu gara C.F.R.
Iaºi care trebuia sã punã imediat la dispoziþie douã vagoane de dormit la trenul de noapte care
urma sã aducã la Bucureºti delegaþia Mitropoliei Iaºului pentru ºedinþa Sfîntului Sinod. Era
nevoie ºi de un mare stoc de alimente, de bãuturi ºi anexe, pentru numeroasa ºi cucernica
delegaþie.
- Ce vrei domnule? - m-a întrebat în sfîrºit cu o înfãþiºare furioasã ºi cu o privire furioasã.
- Vã rog sã aprobaþi înregistrarea acestui memoriu acum, pentru a-l putea lua cu mine sã-l
duc la prea fericitul patriarh care îl aºteaptã.
- Ce memoriu?
- Pentru legalizarea Oastei Domnului!
- Oastea Domnului ha? Oastea Domnului ai zis? Faþa i se crispase, ochii i se înroºiserã,
barba îi tremura. Izbucni din nou ºi mai furios:
- Omule, d-ta n-ai nici o meserie? N-ai de lucru nimic? Umbli haimana ºi cauþi cai verzi
pe pereþi? N-am avut noi destul necaz cu problema asta pînã am scãpat de ea? Acum vrei sã
ne-o aduci iarãºi pe cap? Nu vezi domnule ce probleme mari am eu acum? Vii sã-mi mãnînci
timpul ºi nervii cu nebuniile d-tale? Du-te d-le acasã ºi ocupã-te de o treabã cinstitã, nu
pierde vremea lui Dumnezeu degeaba pe aici. Nu avem vreme de fleacuri. Pleacã ºi lasã-ne
în pace... ªi luã iarãºi receptorul telefonului... Alo, alo, gara Iaºi...
L-am salutat respectuos - ºi am ieºit lãmurit.
Mergînd pe coridoarele astea, ieºind ºi intrînd în atmosfera asta am compus cîntarea Ce
duºmãnit eºti Tu acum. O redau mai jos:
T-
Ce duºmãnit eºti Tu acum

Ce duºmãnit eºti Tu acum
pe unde mergi cu mine
vrãjmaºii Tãi m-ar rupe-n drum
de-ar ºti cã merg cu Tine.
Cînd la ospãþul lor m-ar vrea

las mesele lor pline
ºi dezlegînd merindea mea
mãnînc ce pot cu Tine.
Cînd mã îmbiu spre-un aºternut

ca cald ºi moale-ar þine
eu merg în colþul meu tãcut
ºi-adorm lipit de Tine.
Cînd ei mã vreau cu ei s-alerg

la patimi ºi ruºine
rãmîn napoi de toþi - ºi merg
pe calea mea cu Tine.
Cînd ei mã vreau sã stau rîzînd

cu ei de tot ce-i bine
eu mã retrag ºi-ascuns plîngînd
mã rog un duh cu Tine.
Cînd ei mã-ndeamnã sã îmbrac

podoabele lor fine
privesc veºmîntul Tãu sãrac
ºi-l iau sã fiu ca Tine.
Cînd sînt chemat spre-un loc dintîi

ºtiu gîndul lor prea bine
mã trag spre urmã ºi rãmîi
nedespãrþit de Tine.
O, iartã-mã cînd nu-s aºa

de-al Tãu cît se cuvine
cînd Te ascund spre-a nu vedea
vrãjmaºii cã-s cu Tine...
T-
Au trecut acum de atunci aproape 30 de ani ºi deºi acum are ºi el 80 de ani totuºi încã nu
s-a schimbat întru nimic. A ajuns episcop la Galaþi. O fi fãcut ºi el bine poate, dar ura lui faþã
de Oastea Domnului este în stare sã sãvîrºeascã orice fel de nedreptate. Iatã numai cazul unui
preot ostaº care fãrã nici o exagerare este un sfînt în toatã comportarea ºi viaþa lui. Dar pentru
cã a îndrãznit sã cunune doi tineri ostaºi care îl chemaserã ca naº la cununia lor - ºi pentru
cã mai luase parte ºi la o altã nuntã ostãºeas cã a fos t dat î n j udecata Consistoriului
episcopesc. Actul de acuzare era întocmit chiar de cãtre episcop ºi era plin de tot felul de
exagerãri, de interpretãri tendenþioase, de acuze nedrepte. Au fost puºi 8 preoþi ca martori ai
acuzãrii. Nu i s-a permis nici un cuvînt de apãrare ºi nu i s-a dat voie la nici un martor.
Totuºi la prima instanþã, martorii acuzãrii l-au apãrat - ºi astfel nu i s-a putut da nici o
sentinþã de pedepsire.
Înfuriat de acest eºec, episcopul a amînat procesul, iar la a doua înfãþiºare a pregãtit el
totul, pentru ca sfîntul sã fie condamnat.
A ºi fost condamnat la trei luni penitenþã la o mînãstire din Delta Dunãrii unde sînt trimiºi
de obicei cei mai vinovaþi dintre preoþi. Nici un considerent mãcar uman pentru faptul cã
preotul era slãbit ºi bol nav, cã era un t at ã cu copi i m i ci º i s oþia bolnavã. Ori vreun
considerent duhovnicesc cã preotul acesta era de o cinste ºi o moralitate sfîntã. Nimic n-a
contat.
Peste alþi ani în iunie 1986 cînd voi avea ocazia dupã peste 30 de ani sã-l mai revãd încã
o datã tot în legãturã cu normalizarea situaþiei Oastei Domnului - va vorbi altfel. Trecuse
printr-o sfîntã transformare. Era unicul caz. La vremea sa vom vorbi mai pe larg ºi despre
discuþia din 1986.
T-
Un alt caz dar de data asta altfel al unui alt mare cleric este cel al arhiepiscopului de la
Cluj, Teofil Herinsanul. Îl cunosc pe acest om bun încã dinainte de 1940, cînd tînãr absolvent
teolog de la Roma venise preot în Panticeu, apoi la Cluj. Pe vremea aceea eram la Cluj,
redactam cu fr. Marini gazeta Viaþa Creºtinã în strînsã colaborare cu pãrintele Vasile
Chindriº de la biserica Iris. Dupã ce a ajuns episcop la Cluj am fost adesea în vizitã la dînsul
cu diferite motive - ºi totdeauna am avut cîteva clipe ºi ceasuri de discuþii împreunã. De-a
lungul anilor s-au ivit multe situaþii în care a trebuit sã-l vizitez la episcopie fie pentru a-i
solicita ajutorul pentru un candidat la preoþie ori la Seminar, care îmi ceruserã sã intervin
pentru ei la episcop. Fie pentru rezolvarea unor probleme a fraþilor din Cluj, ori a altor
adunãri frãþeºti din cuprinsul acestei eparhii, în anii noºtri grei, fie pentru sprijinirea de cãtre
el a legalizãrii noastre la Sf. Sinod.
- Pentru susþinerea cauzei Oastei Domnului la Sf. Sinod? - mi-a zis într-o zi, cînd insistam
la el pentru asta.
- De ce prea sfinþite, - doar sînteþi membru al Sf. Sinod?
- Eu sînt eu. Cuvîntul meu nu are prea multã greutate în privinþa asta. Iatã, îþi plãtesc
drumul pînã la Bucureºti. Du-te d-ta ºi pune problema asta acolo. Te asigur cã vei avea mult
mai mult succes decît mine. ªtiu eu ce spun. Mã voi ruga pentru reuºita oricãrui lucru bun.
ªi oricît am insistat în privinþa asta, n-a fost chip sã-l conving. Atunci m-am încredinþat
cã nici unul dintre aceºti mai mari, cît de bun ar fi, nu vrea sau nu poate sã riºte nimic pentru
Dumnezeu. Nu vrea sã miºte nici un deget ºi nu-i intereseazã deloc cauza lui Hristos. Ei sînt
fericiþi cã au ajuns la aceste poziþii comode, la aceste scaune moi ºi nu-i mai preocupã nimic
altceva decît sã ºi le pãstreze cu orice preþ, evitînd ºi cel mai mic risc care le-ar putea pune
în primejdie. Nimic altceva nu-i intereseazã. Nu doresc ºi nu se tem de nimic decît sã nu aibã
nici o problemã. Sã fie lãsaþi în pace sã-ºi mestece hreanul lor amar în care s-au aciuit - ºi
care acum le pare atît de dulce. Ce Judecatã? Ce Rai? Ce iad?
- Aici este totul real. Restul este vis, bun pentru naivii ca noi care umblãm cu Oastea
Domnului ºi cu mîntuirea neamului acestuia, deranjînd problemele lor cele mari cu vagoanele
de dormit, cu butoaiele de bãuturi ºi cu oalele de carne. O, cîtã deosebire între aceºti slujitori
din vremea noastrã, care nu sînt în stare de nici un risc pentru Hristos - ºi acel adevãrat
slujitor al Lui care a spus: noi nu dãm nimãnui nici un prilej de poticnire pentru ca slujba
noastrã pentru Hristos sã nu fie defãimatã, ci în toate privinþele arãtãm cã sîntem niºte
vrednici slujitori al lui Hristos Dumnezeu, prin multã rãbdare în necazuri, în nevoi, în
strîmtorãri, în bãtãi, în temniþã, prin rãscoale, în osteneli, în vegheri, în posturi prin curãþie,
prin înþelepciune, prin îndelungã rãbdare, prin bunãtate, prin Duhul Sfînt, printr-o dragoste
neprefãcutã, prin Cuvîntul Adevãrului, prin puterea lui Dumnezeu ( 2 C o r . 6 , 3 - 1 0 ) .
Da, noi sîntem în primejdie în orice clipã. În fiecare zi eu sînt în primejdie de moarte. Atît
este de adevãrat acest lucru cît este de adevãrat cã am cu ce sã mã laud cu voi în Hristos Isus
Domnul nostru
(1 Cor. 15, 30-31) .
O, Dumnezeule Bun, ce fel de fãpturi au pus stãpînire pe scaunul lui Moise, pe slujba lui
Pavel, pe amvonul lui Ioan Gurã de Aur!
ªi la ce adevãruri triste sînt silit sã meditez acum:
T-
O, cum sã-ntîrzie pedeapsa...
...O, cum sã-ntîrzie pedeapsa acestui secol blestemat
cînd orice gurã e-o gheenã, cînd orice ins e-un apostat
cînd orice ochi sticleºte ura - ºi-n hãul cel mai fioros
religia-i fãrã credinþã, creºtinii fãrã de Hristos!
O, cum sã-ntîrzie sfîrºitul acestui veac de urã plin

în care jumãtate-i leprã ºi jumãtate e venin
în care tremurã dreptatea printre iscoade ºi cãlãi
ºi nu ºtii care-þi mai sînt fraþii - ºi care sînt vrãjmaºii tãi!...
Primejdia de-a fi-ntre oameni e-ades mai mare ca-ntre lupi

la orice pas se cere ochii ºi sufletul sã þi-l astupi
curajul care þi se cere ca sã trãieºti, e-adeseori
mai mare chiar decît acela ce þi se cere ca sã mori.
...O, cum sã-ntîrzie rãsplata acestui secol împietrit

cînd tot ce-i vrednic de-nchinare e lepãdat ºi murdãrit
cînd ºi pe ce-i mai sfînt în lume satana-ºi pune-al lui stigmat
ce-ar mai putea opri osînda acestui secol blestemat?
T-
Rememorez în gînd toatã lupta sfinþilor pãrinþi din urma sfinþilor apostoli, din Istoria
Bisericii. Apoi ca o continuare a acestora, toate ostenelile, toate luptele ºi sacrificiile celor
mai noi urmaºi ai acestora, în ce ne priveºte pe noi, martirii ºi mucenicii Istoriei Oastei
Domnului din cartea sfinþilor noºtri înaintaºi. Ce fir roºu ºi ce lanþ de aur leagã istoria aceasta
a noastrã de cea strãlucitã a lor!
Dar precum avem parte din belºug de binecuvîntãrile revãrsate de Dumnezeu - atunci
peste ei iar astãzi peste noi - tot aºa avem parte din partea lumii de batjocurile ºi nedreptãþile
aruncate atunci peste ei, iar astãzi peste noi, dupã cum este scris: dacã pe Mine M-au urît ºi
pe voi vã vor urî. Din pricina Numelui Meu veþi fi urîþi de toþi oamenii (Matei 10, 22) .
Iatã, de exemplu, cîteva din cele scrise de cîteva din revistele ºi publicaþiile bisericeºti,
care din întîmplare mi-au cãzut în mînã de curînd:
În Îndrumãtorul Bisericesc pe anul 1983 al Mitropoliei Timiºoarei, episcopul vicar
Timotei Lugojanul scrie un întreg articol pornind de la ideea cã biserica este un singur trup
ºi un singur Duh, spunînd îndatã de la început cã nu arareori biserica a fost convulsionatã de
tendinþele centrifuge ale unora dintre membrii ei, care au dus la desprinderi iremediabile sub
forma ereziilor, schismelor, sectelor, etc. Drept aceea a fost atentã de la început chiar la cele
mai sensibile manifestãri de acest fel, nelãsînd în sînul ei încropirea de grupãri ce cu timpul
puteau duce la ruperea unitãþii... ªi dupã ce aratã numele unor astfel de grupãri iniþiate dupã
primul rãzboi mondial în sînul bisericii, le osîndeºte global pe toate spunînd cã tot ce au fãcut
acestea era rãu. Cã în bisericã nu trebuie îngãduitã nici o abatere de la vadul comun, de la
mersul gloatei, de la felul de viaþã al grãmezii în care trebuie sã se afunde cu toþii fãrã
abatere. Oricine doreºte o viaþã mai aparte decît mulþimea, care trãieºte ºi cu pãcatul ºi cu
biserica, devine primejdios, devine sectar, devine eretic. ªi prin urmare trebuie îngrãdit fãrã
cruþare.
Toatã aceastã introducere se face pentru a spune apoi numai despre Oastea Domnului
(împotriva cãreia era de fapt scris tot acest articol), cã aceasta cultivã o religiozitate
necontrolatã ascunzînd primejdia dezintegrãrii parohiei. Cã parte dintre foºtii membri ai
Oastei Domnului (deºi a fost desfiinþatã prin Decizia Patriarhalã nr. 98 din 24 oct. 1949) au
continuat ºi continuã a acþiona uneori în detrimentul bisericii mame, prin apropierea de
manifestãrile specifice altor culte, cu trîmbiþarea de poezii, cîntece, piese noi, în plus cu
predici rostite de oricine. ªi aceasta cu toate cã primul responsabil al acestei lucrãri Iosif
Trifa îndemna pe patul de moarte pe discipolii sãi cu cuvintele: rãmîneþi în bisericã, iubiþi-vã
þara, fiþi oameni de omenie... gruparea a prezentat nu la mult timp de funcþionare (1935)
tendinþa de dezlipire treptatã de trunchiul comun. În mod practic deci, unii membrii au ieºit
din bisericã înainte ca aceasta sã ia o hotãrîre expresã... Ostaºii aceºtia care se numesc aºa
numai cu numele, sînt ostaºi pãrãsind practica tradiþionalã a bisericii lui Hristos... aceºtia sînt
mai degrabã dezertori ºi nelãmuriþi de credinþã, care aduc pagube bisericii ºi þãrii neascultînd
de autoritate (a se vedea arh. Cleopa Ilie “Despre Credinþa Ortodoxã” Buc. 1981 pg. 270-272)
- Îndrum. Bis. a Mitr. Timiºoara pe 1983 pg. 34-37.
Citatul la care trimite episcopul vicar al Timiºoarei în articolul sãu din care am desprins
afirmaþiile de mai sus, se gãseºte într-adevãr în cartea acelui arhimandrit Cleopa Ilie. El scrie
acolo textual acele pasaje reproduse de episcopul vicar Timotei. Prin faptul cã le reproduce,
dovedeºte cã le împãrtãºeºte întru totul ºi dînsul.
Acestea sînt numai douã extrase mai noi din publicaþiile bisericeºti, dar ele exprimã pe
deplin punctul de vedere al întregii autoritãþi clericale din biserica noastrã. Citate de acest gen
ar putea fi aduse aici cu sutele atît de prin afirmaþiile în scris cît ºi verbale ale multor
exponenþi oficiali bisericeºti. O totalã rea credinþã, necunoaºtere, tãgãduire ºi mistificare
voitã ºi condamnabilã a adevãrului privitor la Oastea Domnului, la înfiinþarea, la scopul ºi
la manifestãrile ei domneºte ºi se propagã voit tendenþios printre toate cadrele bisericii.
Toate afirmaþiile de mai sus ºi sute ca ele, se difuzeazã continuu ºi oficial fãrã nici un respect
faþã de adevãr, fãrã nici o teamã de pãcat, fãrã nici o fricã de Dumnezeu, întreþinîndu-se astfel
o atmosferã de permanentã urã ºi ostilitate faþã de aceastã curatã ºi sãnãtoasã Lucrare de trãire
în Duhul curat al dragostei ºi învãþãturii evanghelice a adevãratei bisericii vii ºi ascultãtoare
de voia lui Dumnezeu.
Atît acuzele episcopului Timotei cît ºi cele ale arhimandritului Cleopa Ilie nu aduc
absolut nici un fapt concret cu care sã-ºi dovedeascã învinuirile rãu intenþionate. Cît de
necinstiþi sînt în felul lor de a judeca aceºtia, - ºi cei ce le susþin calomniile lor - se vede ºi
din faptul cã în decursul celor aproape 70 de ani de existenþã, nu numai cã nu s-a abãtut cu
nimic de la adevãrata învãþãturã ºi trãire în duhul bisericii lui Hristos, - dar Oastea Domnului
a adus multe sute ºi mii de rãtãciþi ºi pierduþi la trãirea cea curatã ºi sfîntã a acestei
învãþãturi. E plinã istoria acestei sfinte Lucrãri evanghelice în ortodoxia noastrã de fapte
mãreþe ºi luminate de salvare a sufletelor, de construire de biserici, de închideri de localuri
pãcãtoase, de întoarcere a unei mari mulþimi de suflete rãtãcite. ªi de salvare a ºi mai mari
mulþimi de la primejdia acestei rãtãciri de la credinþa cea bunã ºi strãbunã.
Împotriva curentelor dezbinãtoare ale crezurilor strãine ºi împotriva acþiunile destructive
ale acestora, biserica oficialã nu are nimic cu care sã se poatã opune practic ºi realist contra
infiltraþiei lor. Toate acestea vin împotriva bisericii cu cele mai moderne arme de luptã
spiritualã: misionarismul laic, cîntarea religioasã laicã, rugãciunea liberã, literatura feluritã
ºi abundentã - pe cînd biserica nu are absolut nimic din acestea cu care sã li se opunã... Ci
numai tragica ºi deplorabila corupþie a celor mai mulþi dintre slujitorii ei - care dau ºi mai
mult cîºtig de cauzã celor ce ºtiu foarte bine sã exploateze în paguba bisericii, aceste
slãbiciuni. Biserica luptã - cînd mai ºi luptã! - doar cu vechile ºi uzatele argumente care nu
mai pot rezista astãzi. Care nu mai pot nici convinge, nici întoarce pe nimeni din cei care
însetînd dupã o mai adîncã ºi mai vie trãire în Hristos - nu se pot mulþumi numai cu
argumente ºi predici depãºite demult.
Singurã Oastea Domnului are în biserica noastrã aceste mijloace binecuvîntare, dar nespus
mai înalte, mai adevãrate, mai convingãtoare decît toate ale celor din afara bisericii noastre.
Oastea Domnului are misionarismul laic, voluntariatul duhovnicesc, vibraþia dragostei frãþeºti,
cîntarea religioasã, dulcea rugãciune înlãcrimatã, cuvîntul miºcãtor, adunãrile înflãcãrate,
dreptarul învãþãturii sãnãtoase ºi dovada puternicã a prezenþei Dumnezeieºti în toate acþiunile
ei. Orice cuget curat ºi orice minte sãnãtoasã, apropiindu-se de ea ºi cercetînd-o cu sinceritate
se convinge curînd de toate acestea. ªi se ataºeazã îndatã ºi pe deplin de scopul ºi misiunea
ei. Iatã de exemplu doar un singur caz din cele multe-multe, de afirmare a acestor adevãruri:
de Rusaliile anului acestuia a participat printre miile de fraþi veniþi din toatã þara pentru o
reculegere la mormîntul pãrintelui nostru Iosif Trifa de la Sibiu, - a participat zic - ºi o
personalitate deosebitã. Era un om de ºtiinþã de talie universalã, profesor la filozofia istorie,
un savant de materie care a participat la multe simpozioane internaþionale, susþinînd multe
º i in teresant e com uni cãri . Afl î nd din timp despre aceastã adunare comemorativã ºi
interesîndu-se din punctul sãu de vedere profesional despre caracterul ºi scopurile Oastei
Domnului, a þinut ºi el sã ia odatã parte la una din manifestãrile ei pentru a se convinge la
faþa locului, mai ales cã lucra într-un colectiv foarte select la elaborarea unei cãrþi de mare
interes documentar ºi internaþional, vizînd cele trei mari aspecte ale Istoriei Omenirii: cel
politic, cel juridic ºi cel filozofic. El ocupîndu-se de aspectul filozofic în care intra ºi religia
ºi interesîndu-l cum era ºi firesc acest aspect propriu neamului ºi confesiunii noastre, a ajuns
la fenomenul Oastei Domnului. Auzind multe pãreri contradictorii, a venit omul sã se
încredinþeze personal despre adevãr. Aºa a ajuns în dimineaþa de Rusalii pe la ora 8 ºi a stat
acolo pînã la ora 3 dupã masã cînd s-a încheiat totul.
Vãzînd acolo masa de mii de fraþi, în majoritatea lor tineri ºi auzind înflãcãratele vorbiri
pline de curaj, de sinceritate ºi de purtare sfîntã a multor vorbitori ocazionali, în majoritatea
lor ºi ei tineri muncitori ºi intelectuali, cîntãrile, declamãrile ºi rugãciunile lor, - mintea lui
inteligentã ºi sufletul sãu nobil a sesizat pe deplin adevãrul ºi a aflat revelaþia. Cu sufletul
vibrînd de bucurie ºi cu ochii strãlucind de lacrimi a izbucnit:
- Acum îmi însuºesc pe deplin punctul dv. de vedere cã Oastea Domnului este un miracol
ºi cã ea este trimisã de Providenþã special pentru salvarea poporului nostru ºi pentru învierea
din inerþie a bisericii noastre. Cã dacã aceste douã minuni nu se vor produce prin Oastea
Domnului, atunci este posibil sã nu se mai producã niciodatã. Dar eu merg ºi mai departe -
ºi ca om de ºtiinþã, care am discutat ºi discut cu colegii mei din cele mai înalte cercuri
ºtiinþifice cînd ne preocupãm de direcþiile prin care s-ar putea ieºi spre salvarea din uriaºul
ºi nimicitorul impas la care a ajuns Omenirea astãzi, - declar cã acum mi s-a luminat cea mai
fericitã rezolvare a acestei complicate probleme de a fi sau de a nu mai fi, pe care ne-o pune
era atomicã. Gîndirea Oastei Domnului, sinteza gîndirii ºi a practicii ei religioase, realizatã
în România, o ridicã la nivelul de fenomen religios universal, supraconfesional ºi comun
tuturor religiilor. Ceea ce Oastea Domnului dovedeºte cã a realizat ºi cã se poate realiza în
þara ºi în biserica noastrã, e tot aºa de simplu ºi de posibil de aplicat la orice popor ºi la orice
confesiune.
Eu plec acum la o sesiune de comunicãri ºtiinþifice în strãinãtate tocmai pe aceastã
problemã ºi voi face cunoscut atît acolo cît ºi oriunde mi se va mai ivi ocazia acest adevãr.
ªi voi susþine cu tãrie ºi convingere lucrul acesta, încredinþat fiind cã el va trezi nu numai
interesul ci ºi adeziunea tuturor oamenilor de bunã credinþã ºi intenþie. Mã mir cã pînã acum
în þara noastrã nu s-a ivit nimeni care sã fie frapat de acest miracol. Intenþionez sã scriu o
carte ºtiinþificã pe aceastã temã vizînd soluþionarea paºnicã ºi fericitã a tuturor diferendelor
confesionale din creºtinism prin acest exemplu. ªi ridicarea pe treapta cea mai înaltã a
întregului fel de convieþuire dintre oameni. Oastea Domnului este o revelaþie divinã. În curînd
se va vedea de cãtre tot mai mulþi acest adevãr...
T-
Noi mulþumim din tot sufletul nostru lui Dumnezeu care face din ce în ce tot mai frumos
ºi mai înalt dreptate profetului Sãu ºi Oastei Sale. Mãrturii ca ºi cea de mai sus auzim tot mai
des - ºi nu numai din þara noastrã ci ºi de la oamenii de bine din alte þãri. Unii au venit ºi
ne-au rugat sã le dãm ºi lor Istoria Oastei pentru a studia atît din scris cît ºi din realitate
fenomenul acesta, care în vremea de acum pare singurul activ în lumea întreagã. Toate
celelalte lucrãri evanghelice au devenit ca niºte vulcani stinºi. O rãcealã ºi o gheaþã spiritualã
s-a întins peste tot. A ajuns aproape totul numai un formalism searbãd ºi mort. Dar Oastea
Domnului este un vulcan în plinã erupþie. Un organism viu. Un fenomen. Un miracol.
Cîntãrile voastre, literatura voastrã, manifestãrile voastre sînt ceva unic. Noi ne uimim ce
uriaºe dimensiuni spirituale se cuprind în ele. - Cum am putea sã ne aprindem ºi noi de acest
foc sfînt? - exclamau ei. Cum am putea sã ducem ºi în þara noastrã ºi în viaþa noastrã acest
foc viu? Care este secretul dv.?
- Secretul Evangheliei, - taina naºterii din nou ºi a trãirii în Hristos într-un voluntariat
sfînt ºi cu un legãmînt ceresc, sfinþit ºi dus pînã la jertfã ºi pînã la moarte, fãrã formalism ºi
fãrã schemã... doar în duhul ºi în exemplul viu al lui Hristos, al primilor creºtini... Vine cine
vrea, dar rãmîne cine poate. Vine cine vrea sã devinã un om nou pentru Hristos - ºi rãmîne
cine poate sã se menþinã ºi sã creascã în aceastã fãpturã nouã din Hristos ºi în Hristos. Cînd
nu mai vrea, sau nu mai poate, pleacã singur. Astfel rîndurile sînt totdeauna vii, primenite,
active.
Aºa a fost din totdeauna în Biserica cea Vie, în Evanghelia cea adevãratã ºi în turma cea
sfîntã a lui Hristos.
Numai cã punctul de vedere biblic ºi evanghelic al bisericii vii diferã de la cer la pãmînt
faþã de cel al oficialitãþii clericale în mai toate timpurile. A trebuit ca Evanghelia ºi oamenii
sã se lupte mereu pînã la moarte ºi sã se dãruiascã pînã la jertfã pentru a sparge aceste tavane
joase ºi înguste sub care sufocã ele orice iniþiativã de viaþã ºi trãire vie în Hristos.
Aºa a fãcut vechiul cler iudeu cu credinþa cea nouã ºi nesuferitã pentru ei adusã de Hristos
ºi propovãduitã de ucenicii Lui. Orice curent viu ºi înnoitor îi îngrozeºte pe aceºti paznici ai
zidurilor ºi ai anchilozãrii - ºi nu permit nici o înnoire, nici o iniþiativã chiar în aceeaºi
confesiune, ca sã nu se spargã vechea coajã a literei, a formalismului, a comoditãþii... Trebuie,
pentru ei, sã rãmînã toate aºa, pînã la sfîrºitul lumii. Sã nu li se clatine socotelile ºi
comoditatea. E aºa de dulce acum sã dormi, sã mãnînci ºi sã te tolãneºti pe aºternutul moale,
pînã ce vine dreptul cosaº - moartea, - care nu cruþã pe nimeni. ªi care îl aruncã pe despotul
cucerniciei direct în cazanul gheenei.
Dar pînã ce despotul acesta care a acaparat prin vicleºug ºi nedreptate scaunul lui Moise
ºi cheile lui Petru ajunge în foc - pînã atunci el mai pierde încã pe atît de mulþi. ªi mai
batjocoreºte atît de murdar cauza lui Dumnezeu.
O, ce minunat ar fi dacã toþi cei din aceste locuri cereºti ar fi cu adevãrat niºte slujitori
ai cerului. Ce minuni mari s-au realizat acolo ºi atunci, cînd pe scaunul patriarhal stãteau
oameni sfinþi ca Ioan Gurã de Aur, ca sf. Vasile, ca sf. Grigore. Tezaurul frumoaselor vieþi,
rugãciuni ori cîntãri ori meditaþii nu a fost rînduit sã se petrifice ºi sã îngheþe undeva la
nivelul secolului al patrulea. Izvorul frumoaselor ºi sfintelor inspiraþii trebuie lãsat sã curgã
mereu pînã la sfîrºitul veacurilor.
Desigur cã nu tot ce s-ar fi produs ar fi rãmas pe veºnicie. Viaþa însãºi ar fi fãcut ºi ar
face ea selecþia valorilor ºi s-ar fi pãstrat numai ceea ce ar fi fost inspirat de Duhul Sfînt în
cel mai frumos ºi adevãrat fel. Ce opere nemuritoare ar fi rãmas ºi s-ar fi mai adãugat mereu
la acest tezaur ceresc, - dacã n-ar fi fost cãluºul oficial care le-a sugrumat prin veacuri... Dar
în inchiziþia asta, prin gîtuirea a tot ce este nou ºi creator în Evanghelie, în viaþa bisericii s-a
petrificat ºi s-a zãdãrnicit totul. ªi iatã cã atunci cînd un episcop susþine îngheþul în locul
dezmorþirii ºi uscarea în locul vieþii, nu numai cã nu se ridicã nimeni în apãrarea principiului
ºi primenirii evanghelice ºi vii - ci îl aprobã toþi ºi îl susþin, unindu-se la condamnarea ºi la
uciderea oricãrei iviri de viaþã ºi primãvarã rodnicã ºi sãnãtoasã.
De aici a început conflictul Oastei Domnului cu oficialitatea clericalã. Aici este toatã
explicaþia luptelor dintre aceste douã tendinþe, dintre aceste douã tabere, pe care dragostea
vie faþã de Hristos ºi mentalitatea învechitã faþã de formalism - le împing mereu opunîndu-se
faþã în faþã într-o luptã pe viaþã ºi pe moarte una împotriva celeilalte...
ªi o, ce frumos ar putea aceste douã uriaºe forþe sã colaboreze împreunã. Ce fericit ar fi
un cler sfînt urmat de o oaste sfîntã. ªi o Oaste sfîntã îndrumatã de un cler sfînt! Doar aceste
douã forþe tocmai pentru aceasta au ºi fost create, ca sã colaboreze ca ºi Moise ºi Aaron,
profetul cu preotul, cît mai fericit împreunã. În marile ºi rarele vremuri cînd au colaborat
ascultînd de Hristos, atît una cît ºi cealaltã, ce opere nemuritoare ºi ce minuni mari au fost
în stare sã realizeze...
Pentru Oastea Domnului acesta a fost de la început idealul ºi gîndul cel frumos: sã
ajungem la o deplinã încredere ºi colaborare cu preoþia bisericii noastre, pentru împlinirea
grabnicã ºi fericitã a Voii lui Dumnezeu ºi a marii noastre datorii: mîntuirea neamului nostru
ºi desãvîrºirea bisericii lui Hristos.
Ce fericit s-a pornit aceastã colaborare în primii ani ai Oastei Domnului ºi ce frumos se
realiza planul lui Dumnezeu prin ea atunci! Sau chiar ºi acum, acolo unde mai sînt ºi preoþi
ostaºi ori colaboratori cu Oastea, ce minunate roade se pot vedea ºi azi. Acolo adunãrile
Oastei au loc în bisericã, cu participarea unor mari mulþimi ºi cu niºte petreceri duhovniceºti
pline de cea mai mare binecuvîntare pentru toþi.
Pentru vremea cînd aceste binecuvîntãri se vor întinde peste toatã þara noastrã ºi în toate
bisericile noastre, noi trebuie sã lucrãm mereu ºi sã ne rugãm mereu. Oricîte greutãþi ni se vor
ivi în cale ºi oricîte dezamãgiri am avea în aceastã luptã ºi în acest scop, noi nu trebuie sã
descurajãm niciodatã, ci sã reluãm din nou totul iarãºi ºi iarãºi, pînã ce odatã vom ajunge la
acest dorit ºi sfînt þel.
O, dacã toþi preoþii bisericilor noastre a fi oameni duhovniceºti, iar nu fireºti - ºi mai ales
dacã toþi episcopii bisericii noastre ar fi sfinþi cu adevãrat în tot felul lor de a gîndi ºi a lucra
- ce grabnic ar putea veni acel fericit timp al harului ºi al mîntuirii fericite ºi strãlucite cu
adevãrat.
Dar ce trist cã doar o micã parte din marea mulþime a preoþilor sînt credincioºi. ªi cea mai
mare parte nu. Dar ºi mai dureros este faptul cã pe cînd între preoþii cei mici tot mai sînt
totuºi cîþiva ºi credincioºi, - între cei mari parcã nu mai este nici unul.
T-
O Doamne ºi Dumnezeul nostru Cel Atotputernic ºi Sfînt, numai la Tine este singura
noastrã nãdejde. ªi Þie Singur Îþi mai este cu putinþã sã mai faci minunea trezirii ºi a
însufleþirii preoþimii noastre pentru Tine ºi Evanghelia Ta în mijlocul poporului nostru.
Pe Tine Doamne Duhule Sfinte Te rugãm vino din cele patru zãri ºi suflã puternic peste
þara ºi pustia aceasta, înviind ºi însufleþind aceste oase moarte ºi aceste suflete leneºe, pentru
a le ridica pline de un elan sfînt la marea ºi frumoasa Ta luptã pentru salvarea acestui neam
din pãcat, din întuneric ºi din nepãsare, pentru Evanghelia Ta ºi Împãrãþia Ta cea fericitã ºi
veºnicã.
Amin.

Pag. 194 Istoria - Vol. 4 - Cap. 11 - Ce minunat lucreazã Dumnezeu
Cap. 11
Ce minunat lucreazã Dumnezeu

“Mare este Domnul Dumnezeul nostru ºi puternic
prin tãria Lui. Înþelepciunea Lui este nemãrginitã...
Domnul sprijineºte pe cei blînzi, - ºi doboarã pe cei rãi”.
Psalm 147, 5-6).
nul 1983, îndeosebi dupã Rusalii, a fost foarte bogat în evenimente. Am avut nespus
A de mari bucurii, dar ºi adînci frãmîntãri ºi încercãri. Prin toate însã sprijinul
Domnului ºi Dumnezeului nostru a fost necontenit ºi îndeaproape în ajutorul nostru.
Adunãrile mari ºi nunþile puternice au continuat înmulþindu-se ºi lãrgindu-se peste tot
cuprinsul þãrii, în afarã de cele trei provincii din sud, Muntenia, Oltenia ºi Dobrogea peste
care apasã ºi se întinde parcã un blestem ca peste Marea Moartã. Cît ne-am ostenit sã se miºte
ceva ºi aici, sã învie vreun suflet, sã se trezeascã vreo adunare - ºi nu s-a putut. De ani de zile
se zbate aici cîte un suflet lucrãtor în cîte un judeþ - ºi parcã se zbate într-o mlaºtinã. Cu cît
luptã mai mult parcã se scufundã mai adînc. Erau ºi pe aici, înainte de rãzboi, sute de adunãri
ºi mii de suflete vii ºi calde pentru Dumnezeu... Cîndva Oastea Domnului fãcea ºi pe aici ca
peste tot o puternicã lucrare. Dar dupã rãzboi, parcã a trecut peste toatã partea aceasta cel mai
pustiitor pîrjol - cã n-a mai rãmas aproape nimic viu ºi verde.
În cîteva rînduri am mai încercat - prin anii 1966-1970 - dar o prigoanã pustiitoare
urmãrea orice pas ºi orice gînd al nostru al celor care voiam sã trecem aceastã barierã
neagrã... Au mai mers ºi alþii cîþiva fraþi sã se stabileascã prin acele pãrþi, dar cum au ajuns
a c o l o parcã s -au petri ficat º i ei cu cei l alþi care fuseserã º i ei vi i cî ndva, d a r a c u m
încremeniserã cu toþii.
Una dintre cauze cred cã este ºi cã pe acolo sînt unele dintre cele mai potrivnice autoritãþi
civile cît ºi clericale.
Istoria - Vol. 4 - Cap. 11 - Ce minunat lucreazã Dumnezeu Pag. 195
O mentalitate atît de crudã, o stare atît de înapoiatã ºi o urã atît de mare împotriva a tot
ce este evanghelic domneºte acolo încît orice început cît de timid ºi mic s-ar ivi - este zdrobit
de îndatã ºi fãrã nici o cruþare de cãtre toþi împreunã. Superstiþia ºi formalismul feroce ºi
ucigãtor de orice înnoire, stãpîneºte peste tot cu atîta furie ºi cruzime încît este mai greu de
pãtruns acolo decît în cea mai întunecatã zonã pãgînã din lume. Despotismul conservatorist
troneazã vigilent sã nu permitã absolut nici un vîntiºor de primenire spirituale nicãieri.
Într-o zi cînd vreo patru fraþi din Ardeal am încercat sã mergem într-o misiune
duhovniceascã prin Oltenia, încã de la gara Craiova ne-am vãzut încercuiþi de vreo 10 inºi cu
înfãþiºãri pline de ameninþare þinîndu-se necurmat dupã noi. Unul dintre ascultãtorii
primejdioºi care miºunau pretutindeni, trãsese cu urechea la vorbele noastre ºi
descoperindu-ne cã sîntem credincioºi ºi-a sesizat tovarãºii - ºi îndatã am vãzut cã sîntem
ameninþaþi sã fim luaþi ºi duºi, înainte de a putea face ceva... A trebuit sã folosim un mijloc
de a ne strecura dintr-un tren cu o direcþie în altul cu alta, pentru a scãpa din ameninþarea
lor... Astfel am scãpat noi printr-o minune, dar cei la care aflaserã ei cã vom merge ºi care
ne aºteptau, au avut mult de pãtimit: bãtãi, ameninþãri, percheziþii, confiscãri. Acestea toate
ne-ar fi aºteptat ºi pe noi chiar din prima clipã, dacã Domnul nu ne înºtiinþa din timp ºi nu
ne-ar fi ajutat sã le scãpãm printre degete. Atît preoþii cît ºi orice autoritate micã ºi mare,
lucrau strîns împreunã spre a nu permite absolut nici o scînteie cereascã acolo.
De atunci trecuserã acum cîþiva ani. În toate celelalte pãrþi de þarã peste tot avuseserã loc
mari transformãri spre bine în privinþa evanghelizãrii Oastei Domnului, - numai în aceste
pãrþi din sudul þãrii, în tot cursul acestor ani nu s-a mai îndreptat nimic. Frica ºi spaima care
au intrat în oameni în anii cei mai grei, n-a mai dispãrut, nici nu s-a micºorat. Apoi
obiºnuinþa cu lenea duhovniceascã ºi alergarea dupã cele ale firii pãmînteºti din ce în ce tot
mai greu de gãsit, i-a paralizat pe toþi într-o nemiºcare totalã.
Între timp, mulþi dintre fraþii lucrãtori au murit, alþii s-au mutat cu familiile ori cu
serviciul, alþii s-au lepãdat de Hristos, întorcîndu-se la pãcate. Tineretul a devenit lumesc.
Cuvîntul strãin, dragostea rece, credinþa moartã. Din cauza urii ºi prigonirii necruþãtoare
suflete noi nu s-au mai hotãrît pentru Domnul - ºi astfel pãcatul ºi moartea întind tot mai
fioros peste tot pustiul ºi gheaþa... ªi cine, în afarã de mila lui Dumnezeu mai poate ºti, cînd
va mai rãsãri un soare viu ºi cald peste acest întunecat gheþar de urã ºi vrãjmãºie faþã de
Hristos care a cuprins aceste trei nefericite ºi înapoiate regiuni? ªi cine poate sã ºtie ce
blestem, din vina cui ºi pînã cînd va mai rãmîne ca o lespede de gheaþã peste aceste suflete
ºi peste aceste locuri? O Doamne Dumnezeule, dacã Te-ai îndura mai curînd... Cãci nimeni
în afarã de Tine nu mai poate face nimic aici.
Totuºi în toate celelalte pãrþi ale þãrii o frumoasã lucrare misionarã se desfãºoarã, - deºi
ici colo se mai iau mãsuri locale de înfricare a fraþilor prin percheziþii, confiscãri, amenzi,
anchete. Îndeosebi asupra tineretului. Mulþi tineri mai activi au fost retrogradaþi în serviciu
din cauza credinþei lor, ori mutaþi, ori avertizaþi aspru. În unele locuri se întocmesc fiºe
speciale pe baza unor chestionare amãnunþite ºi abile, asupra unora dintre cei mai cunoscuþi
ca suflete active pentru Domnul. Surorilor tinere de la mai multe întreprinderi li s-a interzis
sã mai poarte pe cap baticul cuviincios, la care ele nu renunþau din cauza Cuvîntului Sfînt de
la 1 Cor. 11, 6. Pentru aceasta foarte multe surori au avut ºi mai au încã multe de suferit.
Unora dintre ele cum a fost cazul la niºte cooperative de covoare din regiunea Galaþi, li s-a
desfãcut chiar ºi contractul de muncã, fiind date afarã de rãutatea celor otrãviþi cu ura contra
lui Hristos.
Dar suferinþa pentru Domnul ne întãreºte pe toþi tot mai mult fãcîndu-ne rugãciunea mai
fierbinte, pãrtãºia mai scumpã ºi credinþa mai puternicã.
Mai avem încã unele întristãri cu rãmãºiþele învãþãturilor dezbinãtoare pe care le mai aduc
unii oameni îndãrãtnici încurajaþi de bietul Moldoveanu. Aceºtia, pe unde mai pot mai tulburã
adunãrile frãþeºti cu vorbiri aþîþãtoare ºi cu discuþii potrivnice lovind în învãþãtura bisericii
ºi batjocorind lucrurile sfinte, Crucea, Maica Domnului, ceremoniile, etc. Dupã pilda
învãþãtorului lor rãzvrãtit. Aceºtia deºi vãd cã toatã Lucrarea Domnului din þarã a ajuns sã
înainteze unitã, ca niºte oºti puternice sub steagurile lor ºi ca apele unite ale unui fluviu
puternic, - ei nu numai cã nu vor sã se ataºeze frumos celorlalþi, dar cautã sã se împotriveascã
tuturor. Nu vãd cã au ajuns ei cît ºi bietul Moldoveanu ca niºte buturugi uscate pe care mersul
puternic al apelor le înlãturã tot mai la margine, pînã cînd sînt acoperite de mîl ºi uitare... Ce
soartã nefericitã ºi-au ales - ºi totuºi ambiþia fireascã nu-i lasã nici sã vadã, nici sã se salveze
din starea aceasta...
Am fãcut anul acesta douã mari încercãri spre a-i apropia de dragostea frãþeascã ºi de
realitatea sãnãtoasã a Lucrãrii Oastei Domnului. Una pentru cei vreo 3-4 care mai sînt la
Corocãieºti lîngã Suceava. ªi alta cu Tudose Constantin de la Galaþi. Ne pare atît de rãu de
starea de izolare ºi împotrivire în care zac... Dar încercãrile noastre care pãreau la început
pline de speranþã, s-au dovedit pînã la urmã tot zadarnice ca ºi cele de pînã acum cu ceilalþi.
Aceºti oameni robiþi total ºi orbiþi de duhul mîndriei ºi al prefãcãtoriei, au dovedit cã nu se
mai pot corecta, oricîte încercãri s-ar face cu ei. Dupã zeci de astfel de încercãri, i-am
încredinþat total judecãþii lui Dumnezeu al Cãruia Cuvînt Îl falsificã ºi a Cãrui Lucrare o
dezbinã.
În acest an s-a stins din viaþã într-un mod tragic ºi dureros bietul Gheorghe Condruz de
la Nãmoloasa, cel care fusese un frate bun cîndva, - dar cãzînd mai tîrziu în cursa rãtãcirii
lui Moldoveanu, a ajuns ºi el o pricinã de multã clãtinare din cap, pentru cei care îl vedeau
fãcînd ºi spunînd lucruri ºi vorbe de om pierdut, - cînd intra cu cãciula pe cap în bisericã,
cînd vorbind cu crucile de prin cimitire, cînd mergînd cu spatele înainte spre oameni. S-a
sfîrºit ºi acesta - spre nefericirea lui ºi alor cui l-au adus în starea aceasta, ca sub pedeapsa
lui Dumnezeu încã de pe pãmînt. Dupã cum se mai sfîrºiserã ºi alþii, ca ºi el ºi o luaserã ºi
ei pe aceeaºi cale a rãtãcirii - cum fuseserã Zaiþã Ion, Silvestru Barbã ºi ceilalþi cîþiva pe care
nu-i mai rãbdase Dumnezeu - ºi despre care am scris la vremea lor, ca despre niºte pilde
cutremurãtoare despre cum sfîrºesc cei neascultãtori. Mai sînt însã vreo 3 încã în viaþã:
Moldoveanu, Tudose, Iordache... dr. Banu, cel atît de viteaz cîndva, acum alungat ºi de a doua
nevastã, pãrãsit ºi de cei doi fii ai sãi, îºi aºteaptã moartea uitat de toþi ºi pãrãsit într-un azil
de bãtrîni. Iscoadele de la Cluj care ne vînduserã dupã Poiana Braºovului în 1976 zac într-o
stare nefericitã, în aceeaºi izolare ºi pãrãsire a tuturor, - dupã cum este scris: pãcatele unor
oameni sînt cunoscute ºi merg înainte la judecatã - acestea se plãtesc chiar ºi începînd de aici.
Ale altora merg pe urmã, - acestea vor fi plãtite toate acolo ( 1 T i m . 5 , 2 4 ) . Ce
cutremurãtor este adevãrul acesta ºi ce pildã amarã trebuie sã ne fie ºi moartea celor ce tot
nu voiesc sã þinã seama de nici o înºtiinþare bunã!...
Nunþile, în general, au început sã se încadreze în noul fel statornicit printre fraþi, încã din
iarna trecutã, cu cît mai mult loc pentru “partea Mariei” ºi cu cît mai puþin pentru “a Martei”.
Totuºi au mai fost vreo douã care au ieºit din acest bun ºi chibzuit fel de a lucra, dar ºi-au
primit plata chiar pe loc pentru neascultarea lor.
Începînd din luna ianuarie a acestui an s-a cãutat o mai strînsã lucrare cu tinerii fraþi ºi
surori înzestraþi de Domnul cu darul compunerii de melodii pentru cîntãrile Oastei Domnului.
Pînã la Moldoveanu mai fuseserã ºi alþi fraþi ºi surori cu darul acesta, dar cînd a apãrut
el ºi s-a infiltrat în frunte, pe lîngã el n-a mai încãput nimeni. Rînd pe rînd i-a înlãturat
într-un fel sau altul pe toþi. Aºa era pe vremea aceea Iacob Alecu, un coleg de al lui de la
muzica militarã din Sibiu.
Acest Iacob compunea ºi el melodii frumoase, dar în curînd Moldoveanu l-a înlãturat, iar
bietul Iacob amãrît a trecut la o lucrare strãinã unde s-a cãsãtorit, apoi a ºi plecat din þarã.
Alþi cîntãreþi erau fr. Niculiþã Cioran ºi surorile lui din Cãrpiniºul Sibiului. Ce melodii
frumoase compuneau ºi aceºtia. Doritã Patrie-a Iubirii, Porumbel din stejarii depãrtaþi, De
dorul Tãu Isus Iubit - ºi multe multe altele de pe vremea aceea, de ei au fost cîntate întîi...
Dar tot din cauza lui Moldoveanu s-au oprit a mai cînta. E adevãrat cã ºi Moldoveanu a
compus la început melodii frumoase cît a stat ºi el sub dulcea revãrsare a Duhului Sfînt din
frumoasa pãrtãºie frãþeascã a Oastei Domnului. Atunci nu el (nu noi) ci Duhul curat al
frãþietãþii primea aceste melodii cereºti. Îndatã însã ce el a rupt-o cu Duhul acesta, izvorul
inspiraþiei lui a încetat, puterea i s-a dus ºi dulcea vibraþie i s-a stins. Nemaivoind sã se
îndrepte a cãutat sã se ambiþioneze ºi sã se forþeze sã mai scoatã încã acele acorduri de
demult, dar n-a reuºit sã scoatã decît niºte subproduse forþate, care nu mai spun nimic.
Textele lui, ca ºi melodiile compuse din ambiþie ºi nu din har nu mai au nici o valoare. Dupã
ce le auzi o datã, nu le mai doreºti în veci. Ce faliment nefericit a avut acest om din cauza
mîndriei lui încãpãþînate - ºi ce frumos viitor putea ºi el avea ºi pe pãmînt ºi în cer. Acum
tot din acelaºi duh de ambiþie continuã “sã scrie meditaþii” copiindu-mã ºi rãstãlmãcindu-mã
într-un mod scandalos ºi neruºinat. Dar nu semneazã nimic, întîi pentru ca sã nu sufere nimic
din cauza scrisului sãu, pe care nu ºtiu ce bogãtaº din strãinãtate, orb ca ºi el, le publicã în
niºte nefericite de broºuri, unele mai sucite decît altele. Apoi pentru ca cei de care nu ºtiu,
sã creadã cã le-am scris eu, fiindcã întrebuinþeazã printre rînduri cînd numele pãrintelui Iosif,
cînd al sfinþilor Pãrinþi, cînd salutul nostru de Slãvit sã fie Domnul, într-un fel exagerat,
amestecîndu-le cu alte nume strãine ºi opuse, ca zãpãceala ºi confuzia sã fie depline.
Ce metode dezgustãtoare, ce procedeu nelegiuit, ce lucrare ruºinoasã... ce om nenorocit.
Domnul sã aibã milã de el ºi de familia lui.
Dar în locul unuia care s-a dovedit nevrednic, iatã Domnul a ridicat deodatã zece tineri
cu harfe de aur care încep sã cînte tot mai înflãcãrat. Duhul care fusese cîndva peste
Moldoveanu cînd crease acele melodii nemuritoare, s-a întors acum ºi mai frumos înzecit
peste aceºti noi cîntãreþi smeriþi ºi curaþi.
În seara de 31 ianuarie 1982 am avut prima consfãtuire cu ei dorind împreunã sã lucrãm
cît mai ordonat. Am hotãrît sã compunã melodii pentru textele din noua Carte de Cîntãri care
nu aveau melodii. Astfel ºi-au ales pe rînd, fiecare dupã îndemnul Duhului, textele cãrora sã
le compunã melodii, pentru a se evita mai multe melodii la acelaºi text. ªi pentru a se crea
o atmosferã de dulce colaborare între ei, pentru o cît mai inspiratã ºi frumoasã reuºitã a
lucrului sfînt. S-au repartizat atunci primele 500 de texte pentru a li se gãsi cele mai frumoase
melodii. Iatã o frumoasã lucrare la care pornim cu o nouã rugãciune ºi cu un fierbinte
entuziasm. Credeam atunci cã Dumnezeu va binecuvînta cu mult har începutul acesta fericit.
ªi slãvit sã fie Domnul cã într-adevãr aºa a ºi fost. Nu mult mai tîrziu aveam sã vedem
minuni la care nici nu putuserãm gîndi, la acel modest început din 31 ianuarie 1982... Vom
scrie ºi despre ele la vremea lor.
Cînd aceste prime 500 de texte vor fi primit toate melodii vom merge mai departe cu alte
500! ªi aºa pînã cînd toatã Cartea noastrã de peste 2.000 de cîntãri îºi va avea fiecare text
melodia lui. Atunci le vom nota ºi ediþia urmãtoare din Cartea noastrã de cîntãri va fi ºi cu
note. Ce frumos va fi atunci!... Domnul ne va ajuta fiindcã dorinþa noastrã este frumoasã,
inima curatã ºi sufletul tînãr.
O altã iniþiativã frumoasã dupã cîntãreþi, am luat-o cu poeþii.
Încã mulþi ani înainte se manifestase printre fraþi un viu suflu poetic. Se adunaserã la mine
zeci de caiete cu poezii, unele cuprinzînd frumoase ºi talentate scrieri. Îndatã ce am prins
puþin rãgaz liniºtit am luat la rînd aceste caiete ºi descoperind în ele viguroase promisiuni,
am ales zece dintre cei mai tineri ºi mai talentaþi de la care am selectat cîte o seamã de poezii
din cele mai reuºite ºi revãzîndu-le cîte puþin le-am grupat sub titlul puþin cam pretenþios, dar
îndreptãþit Prima antologie a tinerei noastre poezii religioase, Vol. 1, cuprinzînd pe primii
zece poeþi mai talentaþi din Oastea Domnului. I-am aºezat în ordinea alfabeticã, cu o scurtã
biografie ºi fotografia fiecãruia, urmate de cele cîteva zeci de poezii alese din creaþia lui. În
cuvîntul introductiv cu titlu Frumoasa noastrã poezie tînãrã, scriam printre altele:
“Slãvit sã fie Domnul ºi pentru aceastã nouã izbîndã ºi mare bucurie pe care ne-o dã El
astãzi Lucrãrii Sale frumoase Oastea Domnului. Pe lîngã multe alte daruri ºi biruinþe pe care
le-a dat Domnul Oastei Sale, iatã cã poezia ºi cîntarea religioasã, începute cu adevãrat în þara
noastrã doar prin Oastea Domnului, dã acum un alt nou ºi frumos rod: prima antologie de
poezie religioasã româneascã.
De la începutul ei ºi de-a lungul celor 60 de ani de existenþã, Oastea Domnului a iniþiat
ºi a cultivat cu deosebitã stãruinþã poezia ºi cîntarea duhovniceascã. Sute ºi sute de glasuri
ºi condeie modeste dar curate s-au ivit de atunci încercînd în versuri din ce în ce mai reuºite
sã-I aducã lui Dumnezeu jertfa dragostei lor recunoscãtoare pentru cunoaºterea Lui. Aceastã
cunoaºtere ºi iubire pentru Hristos care stãtea adormitã în sufletul poporului nostru de sute
ºi sute de ani, s-a deºteptat abia cu apariþia miºcãrii duhovniceºti Oastea Domnului. Abia
Oastea Domnului a trezit poezia ºi cîntarea religioasã, aceste “douã frumoase adormite” ale
sufletului ºi credinþei noastre. Ele s-au trezit abia acum cînd Soarele Evangheliei acesteia vii
ºi dulci ºi-a strãlucit razele sale calde ale rãsãritului sãu peste feþele lor.
Oastea Domnului a adus în viaþa poporului nostru Biblia, Sfîntul ºi Viul Cuvînt al lui
Dumnezeu, - ºi odatã cu ea naºterea din nou. Iar deodatã cu aceasta, cîte minuni au apãrut:
m i s i o nari s m ul l ai c, di n vrem ea creº t i ni s m ul ui p r i m a r , v o l u n t a r i at ul duh o v n i cesc,
evanghelizarea dinamicã ºi înnoitoare, cuvîntul înaripat, cîntarea înlãcrimatã, poezia inspiratã,
rugãciunea cutremurãtoare, viaþa rodnicã ºi activã în Hristos.
Pe lîngã unele nume mai vechi ºi mai cunoscute ale poeziei ºi cîntãrii noastre creºtine,
iatã acum grupate aici într-o primã antologie a tinerei noastre poezii religioase, alte zeci de
nume noi ºi tinere care s-au impus pe tãrîmul poeziei, mai harnice ºi mai talentate în aceºti
ani. Pînã la ei au mai fost puþini, - dar dupã ei vor mai fi încã mulþi. Ei înºiºi mai au multe
lucrãri ºi vor mai da încã ºi mai multe.
Fiecare dintre aceºti zece inspiraþi ai Domnului îºi are specificul sãu, particularitatea sa.
ªi pentru cã au talent ºi voinþã, Duhul Sfînt îi va mai inspira desãvîrºindu-l pe fiecare, în
felul sãu, dar formîndu-i ºi unindu-i în înalta atmosferã a colaborãrii ºi pãrtãºiei frãþeºti pe
acelaºi specific unic ºi frumos al Oastei, care îi va uni contopindu-i ca pe niºte stele mai
multe într-un singur foc. Ca pe niºte sfere mai mici într-o singurã sferã uriaºã.
Încãrcaþi de dragoste ºi de talent ei sînt acum încã în formare ºi devenire. Poate cã nu toþi
vor putea aduce lucrãri numai de nota zece, dar cei mai mulþi ºi cele mai multe, - da! Din
mijlocul lor desigur Dumnezeu va alege mari talente care vor da în viitor opere nemuritoare.
Acest început îi va ajuta în primul rînd pe cei zece, dar apoi ºi pe alþii sã înflãcãreze darul
lui Dumnezeu care este cu ei. ªi pornind de la nivelul acesta sã-ºi dea toate silinþele sã
realizeze viitoarele lor lucrãri la un nivel calitativ tot mai frumos. În nici un caz mai jos, ci
mereu mai înalt.
Acesta trebuie sã fie þelul fiecãruia, fiindcã nici în dragostea Domnului faþã de noi nici
în a noastrã faþã de El spirala nu trebuie sã scadã, ci sã creascã. Nu trebuie sã fie nici o limitã
în mãrime ori în frumuseþe.
Sîntem fericiþi ºi recunoscãtori lui Dumnezeu cã ne-a ajutat sã facem ºi acest început care
dorim sã continue mereu mai frumos. Mai avem la rînd multe alte caiete ale multor alþi poeþi.
Vor mai apare alte volume cu cele mai bune lucrãri, pînã cînd cei mai ostenitori ºi mai
talentaþi se vor putea detaºa de grup, prezentîndu-se cu lucrãri personale, complete ºi
viguroase.
ªi tot aºa ºi cu cîntãreþii.
ªi sîntem hotãrîþi ºi rugãm pe Domnul sã ne ajute sã putem realiza ºi în privinþa asta,
culegînd din cele mai frumoase cîntãri, melodii ºi texte pe note ale acelor tot pe atîþia tineri
compozitori de muzicã religioasã din Oastea Domnului. Vor fi din acestea multe volume la
rînd. Ce lucrare minunatã va fi ºi aceasta.
Vor apare apoi la rînd desenatorii, graficienii noºtri tineri, dintre care au ºi realizat niºte
lucrãri de o inspiraþie ºi o frumuseþe unicã.
Apoi interpreþii muzicii ºi cîntãrii duhovniceºti. Sînt în Lucrarea Oastei atîtea voci de o
frumuseþe ºi claritate divinã, care îþi leagãnã sufletul ca pe o candelã sfîntã, între cele ºapte
ceruri ale muzicii îngereºti cînd îºi topesc în cîntare inima ºi lacrimile lor cu ale noastre.
Aceste voci trebuiesc culese pentru a rãmîne printre noi pe totdeauna. ªi noi printre ele.
ªi mai cîte alte binecuvîntãri ne mai pregãteºte încã Dumnezeu prin Lucrarea asta. Nu
uitãm teatrul religios, piesele potrivite oricãror momente sãrbãtoreºti, ori aniversare, cu actori
talentaþi ºi vrednici, din care iarãºi avem un numãr frumos. Vor apare ºi acestea în serii la
rîndul lor.
Doamne ºi Dumnezeul nostru Te rugãm binecuvînteazã toate acestea ºi multe altele încã,
spre slava Ta ºi mîntuirea tuturor semenilor noºtri.
Acest prim volum a ºi apãrut în cursul anului 1984.
T-
Tot în acest an - 1983 am lucrat la alte trei scrieri: Dreptarul Învãþãturii Sãnãtoase, care
doream sã fie un scurt ghid în orientarea ºi cunoaºterea învãþãturii noastre, pe temeiul Sfintei
Scripturi, a sfinþilor pãrinþi bisericeºti ºi a pãrintelui Iosif Trifa. Am ales toate principiile
noastre de credinþã ºi apoi am stãruit asupra fiecãruia în parte, cercetînd cum învaþã despre
el întîi Sfînta Scripturã, apoi Sfinþii Pãrinþi, adicã biserica, iar apoi ce ne învaþã pãrintele
nostru Iosif. De încheiere urma îndrumarea cum trebuie sã facem noi, ca datori faþã de cele
trei porunci.
Acest Îndrumãtor cu toatã graba ºi scãderile lui, a umplut un mare gol ajutînd pe foarte
mulþi sã se orienteze deplin ºi frumos pe linia învãþãturii noastre adevãrate, lucru de neapãratã
trebuinþã, spre a ne feri de învãþãturile strãine ºi de a ne zidi pe deplin pe temelia învãþãturii
noastre. Dacã l-am fi avut mai demult, am fi avut mai puþine necazuri cu amãgirile de la
credinþã. Acest dreptar a devenit ghidul nostru cãlãuzitor în ºcolile noastre biblice ºi în
meditaþiile noastre.
A doua lucrare este: Trei zile ºi adevãruri istorice din viaþa Oastei Domnului. E vorba
despre 12 septembrie 1937 ºi despre adevãrul statornicit atunci cu privire la atitudinea Oastei
Domnului faþã de bisericã. Apoi despre ziua de 12-16 februarie 1938, ziua morþii ºi
înmormîntãrii pãrintelui Iosif ºi despre legãmîntul frãþesc depus atunci lîngã sicriul lui.
Adevãrul statornicit atunci a fixat pentru totdeauna atitudinea Oastei Domnului faþã de ea
însãºi, de ideea ei, de scopul sãu ºi despre misiunea sa.
În al treilea rînd este vorba despre ziua de 7 noiembrie 1976, cînd la Consfãtuirea pe þarã de
la Poiana Braºovului s-a statornicit adevãrul ºi atitudinea Oastei Domnului faþã de toate
celelalte confesiuni ºi culte din þarã.
ªi aceastã lucrare foarte necesarã a fost ºi va fi de mare folos pentru orientarea multora
ºi mai ales va restabili adevãrul istoric asupra rostului Oastei Domnului în þara ºi în biserica
noastrã. ªi asupra unora dintre cele mai însemnate evenimente din viaþa ei, pe care mulþi
neºtiutori ori rãu intenþionaþi le-au denaturat total.
A treia lucrare este Sfinþii noºtri Înaintaºi. Lucrarea aceasta este rezultatul unor munci
grele ºi îndelungate de strîngere a datelor asupra vieþii ºi activitãþii celor mai cunoscuþi
înaintaºi ai noºtri din cîmpul de lucru evanghelic al Oastei Domnului, din primii ºi cei mai
grei ani ai începutului ei. Începînd cu pãrintele Iosif ºi continuînd cu cei mai buni apropiaþi
colaboratori ai sãi, de aproape ºi de departe pentru rãspîndirea ºi biruinþele Oastei Domnului.
Lucrarea cuprinde sute de nume ºi bibliografii ale celor dintîi ostaºi, trecuþi la Domnul
biruitori ºi credincioºi. Vieþile ºi pildele lor de curaj ºi hãrnicie pentru Domnul, sînt ºi vor
fi pe totdeauna exemple vrednice de urmat pentru toþi cei prezenþi ºi viitori. Munca ºi jertfa
lor nu trebuie uitate niciodatã, fiindcã datoritã lor noi ne putem bucura astãzi de un atît de
mare har ºi binecuvîntare, pe drumul nostru ºi în þara noastrã.
T-
Tot în acest an prietenul scriitor ªtefan Doncea mi-a adus în mai multe rînduri niºte scurte
scrisori de la poetul Nichita Stãnescu, unul dintre cei mai înzestraþi poeþi (de acum) ai þãrii
noastre. Nichita Stãnescu era grav bolnav ºi cineva îi dusese cartea noastrã de poezii Cîntãri
Nemuritoare - ºi se vede cã citindu-le a fost foarte miºcat, cã mi-a scris dictînd soþiei sale o
scrisoare de mulþumire încheind cu cuvintele: “în ceasurile de înãlþare sufleteascã nu uita nici
de zbuciumul sufletului meu...”
Mi-a mai trimis cîteva din cãrþile sale, cu autograf ºi de-asemenea unele reviste cu
poeziile ºi fotografiile sale. I-am mulþumit adînc miºcat sufleteºte, atît în scris cît ºi verbal
prin ªtefan Doncea, care era un apropiat admirator al lui.
Tot prin ªtefan Doncea mi-a sugerat Nichita Stãnescu în 1983 ideea unei selecþii din
poeziile mele care sã poatã apãrea la o editurã de stat de aici din þarã. Însufleþit de acest gînd
mi-a ºi trimis un cuvînt de prezentare pentru viitorul volum, pe care spunea el - nu ºtiu dacã
eu îl voi mai apuca, dar vreau sã-l întîmpin cu o “inscripþie pe un pridvor”. El a dictat aceastã
inscripþie lui ªtefan Doncea ºi a semnat-o doar cu cîteva zile înainte de moartea lui “Azi 7
decembrie 1983”. O pãstrez ºi azi în original.
Despre aceastã idee mi-a vorbit ºi pãrintele profesor Dumitru Stãniloaie din Bucureºti,
scriind ºi dînsul cu întîmpinare, cîteva rînduri pe frontispiciul ei. ªi tot aºa ºi prietenul meu
poetul Ioan Alexandru. Le pãstrez ºi pe acestea ambele - în original. Dar cartea care poartã
pe frontispiciul ei semnãturile acestor trei mari luceferi pe cerul scrisului nostru contemporan,
n-a mai putut apare nici azi. Ea cuprinde 500 din poeziile pe care le-am crezut eu cã ar fi
dintre cele mai alese pe care le-am scris. ªi aºteaptã o zi prielnicã sã-ºi poatã lua zborul spre
zãrile sufletelor care o aºteaptã.
- Ce facultate ai fãcut? Ce ºcoalã ai? - m-au întrebat în cîteva rînduri mulþi dintre cei care
mi-au citit cãrþile, ori au discutat cu mine.
- Ce sã vã spun? - le rãspundeam simplu ºi apoi tãceam. Într-adevãr ce sã le spun, cînd
ºcoala mea era cu totul alta de cum credeau ei ºi de cum puteam sã le spun eu. Unora le-am
zis:
- Aceea care se vede ºi se aude la mine.
Altora le-am spus cu ochii plini de lacrimi:
- Am patru facultãþi: a muncii, a rugãciunii, a iubirii ºi a suferinþei. Cea mai adîncã este
cea a lacrimilor din iubire ºi suferinþã. La acestea am învãþat ºi din ele am adus tot ce mi-a
mai rãmas dupã ce m-au prãdat de tot mai întîi vrãjmaºii, apoi prietenii, trecînd aproape cu
toþii la fel de necruþãtor peste hotarul meu.
- Dar copii cîþi ai avut?
- Trupeºti ori sufleteºti? Trupeºti cinci, din care mai trãiesc trei. Sufleteºti nu ºtiu cîþi am
avut, nici cîþi mai trãiesc din ei. Dar unii dintre cei sufleteºti îmi fac atît de mari bucurii încît
uit toate necazurile care mi le-ar fi fãcut ºi o sutã dintre cei trupeºti.
- Despre copiii cei trupeºti de ce nu ai scris nimic?
- Acestea fac parte dintre adevãrurile despre care va vorbi numai Hristos la Venirea Lui.
- Mai faci poezii ºi cîntãri ºi cãrþi?
- Acum mã strãduiesc sã fac poeþi nu poezii. Cîntãreþi nu cîntãri. Scriitori nu cãrþi. Cînd
munceºti sã faci o poezie frumoasã, este ceva. Dar cînd reuºeºti sã faci un poet frumos trebuie
sã recunoºti cã este de o mie de ori mai mult. Aºa este ºi cu cîntãrile ºi cu cãrþile.
- Într-adevãr!
- Care este Istoria Oastei Domnului?
- Existã scrisã în trei volume pînã acum. A început în 1923 printr-o revelaþie divinã. A
fost iniþiatã de preot ul Ios i f Tri fa î n cadrul bi s eri ci i ortodoxe române ca o miºcare
evanghelicã de trezire ºi trãire în Hristos. Ea merge progresiv cu etape mai grele ori mai
uºoare. N-a fost legalizatã niciodatã nici sprijinitã oficial. Trãieºte numai prin puterea vie a
Duhului Sfînt. Are douã caracteristici: misionarismul laic ºi voluntariatul duhovnicesc.
- Cine sînt conducãtorii Oastei Domnului?
- Cei dovediþi de Duhul Sfînt printr-o trãire mai frumoasã, printr-o activitate mai devotatã
ºi printr-un spirit de sacrificiu mai fierbinte.
- Cît de mare este Oastea Domnului?
- Mãrimea ºi numãrul ei nu-l ºtie cu adevãrat decît Domnul. Nu s-a putut þinea niciodatã
o evidenþã clarã din cauza prigoanelor atît clericale cît ºi de stat. Cu aproximaþie numãrul ar
fluctua între cîteva sute de mii ºi un milion de suflete. Poate mai mult, poate mai puþin.
- Din care congregaþie ºi grup social vin membrii Oastei Domnului?
- În special dintre ortodocºi ºi foºti greco-catolici. Þãrani ºi muncitori, dar ºi intelectuali.
Îndeosebi tineret. Mai mult români dar ºi alte naþionalitãþi.
- Ce structurã are Oastea Domnului?
- Structura bisericii primare!
- Care sînt doctrinele în teorie ºi în practicã ale Oastei Domnului?
- Doctrina bisericii ortodoxe române, atît în teorie cît ºi în practicã, cu marele accent pe
trãirea personalã a pãrþii evanghelice a doctrinei.
- Face Oastea Domnului evanghelizare? Cum?
- Da! Evanghelizarea se face în special de la om la om ºi prin adunãri de trei feluri: de

ªcoalã Biblicã, de Rugãciune ºi de Evanghelizare. ªcoala Biblicã miercuri seara. De
Rugãciune vineri seara. ªi de Evanghelizare duminicã dupã masã. Adunãrile se þin în case
particulare, în aer liber ºi mai rar prin biserici, unde preoþii sînt membrii ai Oastei Domnului,
ori binevoitori.
- Cum pot deveni oamenii membri ai Oastei Domnului? Care sînt regulile de urmat?
- Membrii devin prin naºterea din nou, predarea în slujba Domnului Isus, cu legãmînt
personal ºi individual în mijlocul adunãrii ori în alte locuri.
- Creºte Oastea Domnului? Unde? Cum?
- În unele locuri creºte, în altele scade. Unii vin, alþii se duc, dupã împrejurimi. Dar în
general creºte.
- Cît de ortodoxã este Oastea Domnului?
- Atît cît pretinde ºi cît permite Evanghelia!
- Sînt ceva probleme cu autoritatea de ordine lumeascã în Lucrarea Oastei Domnului?
- Aceste probleme au fost de la început ºi ele vor continua mereu, pînã cînd Dumnezeu
ne va despãrþi pe totdeauna. Cum lupul ºi mielul. Oare nu aºa este scris? ( L u c a 1 0 , 3 ) .
Dar noi ne-am strãduit sã nu avem conflict deschis niciodatã ºi cu nimeni. Am iubit, am tãcut,
am rãbdat, ne-am rugat ºi am aºteptat.
- Au fost arestãri înainte dintre membrii Oastei? Dar acum?
- Înainte au fost multe. Sute ºi sute. Depinde de perioade. Acum, momentan nu sînt. Dar
pare cã sînt în curs de pregãtire. Campania ostilã susþinutã prin presã contra noastrã plinã de
cele mai grele calomnii ºi acuze, asta înseamnã. Dacã Dumnezeu va permite.
- Ce aspect politic are Oastea Domnului?
- Nici un aspect politic. Absolut nici unul, în afarã de cel poruncit de Evanghelie sau
insinuat de prigonitori.
- Cît sînt de gata membrii Oastei Domnului sã mãrturiseascã apartenenþa lor la Oastea
Domnului?
A - În bisericã.
B - între prieteni
C - la serviciu
D - la autoritãþi.
- Majoritatea fac permanent acest lucru cu orice risc, curaj ºi cu demnitate oricînd ºi
oriunde. În primul rînd trãirea personalã, apoi ºi prin cuvînt.
- Care este cel mai bun mod pentru strãini sã ajute O. D. ?
- Prin rugãciune, apoi prin literatura necesarã ºi specificã O. D. !
- Este mare nevoie de literaturã? Unde în þarã?
- Da. În toate pãrþile fiindcã nu avem literaturã religioasã deloc.
- Care este cea mai mare nevoie pe care o au membrii Oastei Domnului?
- Rugãciunea ºi literatura. Amin.
T-
Doamne ºi Dumnezeul nostru Te rugãm binecuvînteazã munca noastrã pentru Tine, de
orice fel ar fi ea. ªi priveºte ºi primeºte roadele ei tot mai minunate ºi mai multe.
Amin.
Pag. 204 Istoria - Vol. 4 - Cap. 12 - Toate lucreazã spre bine
Cap. 12
Toate lucreazã spre bine

“Domnul mi-a zis: Nu zice: - sînt un copil, cãci te vei
duce la toþi aceia la care te voi trimite ºi vei
spune tot ce îþi voi porunci. Nu te teme de ei, cãci Eu
sînt cu tine ca sã te scap - zice Domnul”.
(Ier. 1, 7-8) .
ot timpul anului 1983 au apãrut în mai multe rînduri ºi în mai multe ziare atît centrale
T cî t º i judeþ ene di n þ arã, m ul t e ar t i col e cupri nz înd m at eri al e cal o m n i o as e ºi
batjocoritoare împotriva Lucrãrii Oastei Domnului, în general. ªi împotriva unor fraþi ºi
surori în special. Astfel de materiale injurioase au apãrut mai întîi în cãrþile ºi broºurile de
propagandã, iar dupã aceea ºi în reviste ºi ziare, în forme din ce în ce mai grave ºi mai
duºmãnoase.
Spicuiesc mai jos ceva din cele care numai cu totul întîmplãtor mi-au cãzut în mînã ºi
le-am mai pãstrat cãci pe cele mai multe nu le-am mai nici cãutat, pe altele le-am lãsat acolo
unde le-am aflat, fãrã sã mai þin seama de ele.
Iatã una din ele:
“Ateism ºi religie” de Simion Asandei.
Scrie despre Oastea Domnului aºa: - “Derivã din cultul creºtin-ortodox. A fost înfiinþatã
de cãtre preotul Iosif Trifa la iniþiativa fostului mitropolit al Ardealului Nicolae Bãlan. A fost
interzisã de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române. Principiile ei dogmatice au fost preluate din
religia creºtinã însã sînt însoþite de practici ºi ritualuri religioase, prelungite prin predici,
cîntãri ºi rugãciuni. Practicã un bigotism excesiv, urmãrind sã dezvolte fanatismul mistic la
adepþii sãi, sã-i pregãteascã pentru Împãrãþia Veºnicã. Secta îndeamnã pe credincioºi la
izolare socialã, la îndepãrtarea de problemele curente ale vieþii noastre cotidiene...”
Istoria - Vol. 4 - Cap. 12 - Toate lucreazã spre bine Pag. 205
În broºura de mai sus sîntem trecuþi în rîndul celor mai periculoase dintre secte ºi se cere
luarea de mãsuri severe împotriva noastrã.
Iatã o alta ºi anume:
“Feþele reale ale sectelor religioase” - de P. Hladchi - Bucovineanu.
ªi el scrie despre Oastea Domnului numãrînd-o la fel printre cele mai primejdioase secte...
“Asociaþia religioasã Oastea Domnului a fost constituitã dupã primul rãzboi mondial în cadrul
Bisericii Ortodoxe Române cu scopul de a contracara activitatea sectelor religioase ºi pentru
a preveni recrutarea enoriaºilor acestei biserici de cãtre alte grupãri. Era cunoscutã ca o
asociaþie în care se acþiona pentru trãiri religioase intense, cu cîntãri ºi mult fast. Ulterior a
devenit o grupare anarhicã, chiar în cadrul bisericii ortodoxe punîndu-se înainte de al doilea
rãzboi mondial la dispoziþia organizaþiei fasciste Garda de Fier. Mai tîrziu s-a dovedit a fi un
instrument de acþiune subversivã al acestei organizaþii acþionînd împotriva libertãþii
democratice acordate de statul nostru...”
Ce falsuri ºi calomnii grosolane. Ce totalã necunoaºtere a adevãrului acestei sfinte Lucrãri!
Un alt calomniator al Oastei Domnului a fost prof. Petru Berar, originar din Chelmac, jud.
Timiº, descendent dintr-o familie de foºti ostaºi ai Domnului, apoi trecuþi la alte culte. El era
într-un loc înalt cînd a batjocorit Lucrarea Domnului, dar îndatã dupã aceea a murit de o
moarte violentã, - mergînd sã dea seamã Veºnicului Judecãtor, de vorbele ºi de faptele sale
împotriva lui Dumnezeu.
Ziarele locale de la Arad, de la Zalãu, de la Satu Mare ºi reviste din Bucureºti ºi din alte
pãrþi, au scris de asemenea lucruri de batjocurã ºi învinuire împotriva noastrã, - dar cele mai
multe învinuiri ºi calomnii au apãrut de-a lungul anunþului în coloane ale ziarului Scînteia
ºi Scînteia Tineretului din Bucureºti.
Dar cea mai gravã dintre toate care a culminat cu cele mai îndrãzneþe calomnii a fost
Scînteia Tineretului din 1 februarie 1984 care la pagina Sensul Vieþii pentru dezbaterea
organizaþiilor U.T.C. scria urmãtoarele:
T-
“Procesul întunericului” - împotriva sectelor, dincolo de fardul credinþei...
Împlinindu-se trei ani de cînd aceastã paginã îºi propune sã punã în dezbaterea
organizaþiilor U.T.C., a colectivelor de tineret principalele probleme teoretice, metodologice
ºi practice pe care le ridicã educaþia materialist-ºtiinþificã ºi umanist-revoluþionarã a tinerei
generaþii, în mod concret arsenalul de minciuni ieftine ºi utopiste cu care bigoþii ºi ºarlatanii
aciuiþi în primul rînd printre fervenþii propagandiºti ºi stimulatori ai activitãþii grupãrilor
religioase interzise de statul nostru, acþioneazã pentru a mutila conºtiinþa ºi a debulosa
existenþa unor tineri, am socotit iatã necesar sã acordãm spaþiul acestei rubrici pentru a
rãspunde întrebãrilor tot mai dese ale unui mare numãr de cititori care doresc precizãri în
legãturã cu modul în care, contrar aparenþelor, se prezintã tehnicile de racolare ºi manipulare
ale conºtiinþelor tinere în cadrul sectei.
(Ce efort grozav trebuie sã fi fãcut acest gazetar scriind o frazã record, ca aceasta formatã
din 124 de cuvinte fãrã sã punã pînã aici nici un punct... ªi dupã ce enumerã ca exemplu de
mincinoºi pe unii membri ai sectei Martorii lui Iehova ºi adventiºtilor reformaþi - scrie mai
departe textual:)
...De altfel trebuie sã precizãm aºa cum am fãcut-o de-a lungul anchetelor publicate în
aceastã paginã, cã în dese ocazii întîlnim fãcînd parte din rîndul acestor secte, dar mai ales
din al Martorilor lui Iehova ºi a Oastei Domnului, elemente declasate care în perioada dintre
cele douã rãzboaie mondiale li s-au aflat în slujba cercurilor conducãtoare din Germania
Fascistã ºi au luat parte activã la acþiunile legionarilor, iar ulterior în anii noºtri, în loc sã
înþeleagã sensul istoriei adevãrate a poporului, s-au dedat la uneltiri ºi calomnii la adresa
orînduirii noastre. Cazul cel mai semnificativ ºi reprezentativ este cel al lui Traian Dorz,
actualul ºef al grupãrii ilegale Oastea Domnului care nici acum în anii senectuþii nu înþelege
sã-ºi respecte þara ºi poporul, cu un deloc neglijabil sprijin material ºi moral al cãror cercuri
duºmãnoase din strãinãtate, împroaºcã cu noroi în tot ce avem mai scump ºi mai drag, fiind
desigur prezentat de cercuri specializate în asemenea propagandã mincinoasã drept o victimã
a persecuþiilor religioase.
Cu aceasta revenim la o temã foarte dragã sufletului unor asemenea trãdãtori, - aceea de
a poza peste ocean în persecutaþi, în victime ale credinþei. Nici vorbã. În cazul în care
asemenea inºi - inclusiv Traian Dorz, care au avut de a face cu justiþia, faptul s-a datorat
numai ºi numai împrejurãrii cã au încãlcat cu bunã ºtiinþã legile statului, comiþînd acþiuni
contrare intereselor colectivitãþii noastre. Cã în nesãbuita lor dorinþã de aventurã ºi crezînd
în mod stupid cã peste graniþele þãrii noastre s-ar putea realiza, (deºi aici în þarã sînt pur ºi
simplu niºte oameni de nimic) - unii dintre aceºti inºi fãrã cãpãtîi sînt cuprinºi brusc în
extazul misticoid ºi intrã în grupãri religioase care le promit marea cu sarea ºi înainte de orice
faptul cã îi vor sprijini sã plece definitiv în þãri strãine, etc.
(ªi dedesubtul acestei pagini se iscãlea autorul acestei învinuiri, anume ªerban Cionof).
T-
Calomniile directe despre mine ºi Lucrarea Oastei Domnului precum ºi minciunile
deosebit de periculoase mi s-au pãrut de data aceasta ieºite cu totul din comun. Am întrezãrit
mai departe în intenþia acestui calomniator deosebit de primejdios, planul de a învinui toatã
sfînta Lucrare a lui Dumnezeu, - de tot felul de acuze nelegiuite, pentru a o arunca apoi în
mîinile necruþãtoare ale legii, cu o acuzã de crimã contra orînduirii sociale, cum am mai fost
aruncaþi ºi acum 25 de ani, în 1959. Din felul cum începuse fãrã nici un frîu la pornirea lui
ucigaºã, cam asta o pregãtea.
Vãzînd aceasta, a trebuit sã i-o iau înainte, sã încerc în Numele Domnului sã-i zãdãrnicesc
planul. ªtiam ce putere mare are un astfel de Goliat care este în slujba celei mai înalte
stãpîniri lumeºti ºi are cele mai puternice arme la îndemîna sa. ªtiam de asemenea ºi ce mic
ºi dispreþuit sînt eu, încãrcat cu un trecut atît de greu de lanþuri ºi învinuiri. Dar conºtiinþa
nevinovãþiei mele ºi a Lucrãrii lui Dumnezeu - ºi evidenta nedreptate a celui ce ne batjocorea,
nu puteau sã nu strige dupã dreptate la Dumnezeu.
Am fãcut prima datã urmãtoarea scrisoare cãtre calomniatorul meu din ziar, precum
urmeazã:
T-
Mult stimate domnule ªerban Cionof,
De la cel dintîi cuvînt, vã doresc din toatã inima numai sãnãtate ºi bucurie, atît dv.
personal cît ºi familiei pe care probabil o aveþi.
ªi vã cer iertare pentru cã n-am avut mai demult posibilitatea sã vã scriu aceste rînduri.
Dar sper cã nici acum nu este totuºi prea tîrziu. Vã rog deci urmãtoarele: doresc foarte mult
sã vã întîlnesc personal. Dv. sînteþi un om care iubiþi foarte mult dreptatea ºi pacea. Cã iubiþi
la fel patria noastrã ºi cã vã cinstiþi profesiunea care este o misiune de cea mai mare
însemnãtate în slujba apãrãrii acestor nobile valori.
Poate cã ºi eu le iubesc pe acestea tot atît de mult ca ºi dv. numai cã din cauzã cã nu ne
cunoaºtem încã atît de bine cît ar trebui, dv. v-aþi format despre mine niºte pãreri ºi
prejudecãþi atît de rele pe care le scrieþi.
Totuºi, în aceste vremuri cînd peste tot este tendinþa sã se caute cele mai bune cãi pentru
reglementarea paºnicã a tuturor diferendelor prin dialog, prin negocieri binevoitoare ºi
constructive, cred cã ºi pentru dv. ºi pentru scopul pe care îl serviþi, era demult necesar sã
cãutaþi sã ne întîlniþi înainte de a scrie despre noi. Sã cãutaþi sã vedeþi dacã nu este totuºi o
cale de rezolvare sau clarificare paºnicã ºi nu rãzboinicã a diferendelor pe care le vedeþi dv.
între noi. Ce bunã ar fi fost aceastã cale, ce necesarã ºi înþeleaptã ar fi ea pentru toþi ºi acum.
Vã rog deci respectuos gîndiþi-vã sã-mi faceþi o vizitã acasã. Eu am 70 de ani - ºi ce ani!
- ºi sînt foarte bolnav. Îmi este imposibil sã vin la dv., deºi aº face-o cu mare plãcere dacã
aº putea.
Vã invit deci pe dv. respectuos, presupunînd cã sînteþi mult mai tînãr ºi mai sãnãtos ca
mine, - ºi vã invit cu toatã omenia ºi iubirea sufletului nostru românesc. Ar fi ºi în interesul
misiunii dv. care pretinde în primul rînd de la slujitorii ei datoria de a fi documentaþi deplin
ºi cinstit, mai înainte de a scrie ceva despre o problemã ºi despre un om. Adevãrul acesta este
atît de sfînt ºi atît de elementar.
Vã aºtept deci oricînd cu poarta ºi cu inima deschisã. Vã rog numai sã fiþi bun ºi sã mã
anunþaþi cu cîteva zile mai înainte de venirea dv. ca sã fiu acasã întrucît uneori mai sînt silit
sã lipsesc pentru tratamentul neputinþelor mele trupeºti. ªi mi-ar pãrea nespus de rãu dacã
m-aþi cãuta ºi nu ne-am întîlni. Acasã în lipsa mea este numai soþia mea care este ºi mai
bãtrînã ºi mai bolnavã decît mine. Ea stã permanent cu poarta închisã ºi nu poate primi pe
nimeni... Mã puteþi gãsi în satul Livada Beiuºului Nr. 9 - aproape, numai vreo 4 km de la gara
Beiuº, spre rãsãrit. Cu trenul pînã la Beiuº, iar de acolo cu un alt mijloc, ori pe jos. Nu este
departe. ªi e frumos. Vã notez aici adresa mea clarã pe care vã rog sã-mi scrieþi ºi la care vã
aºtept.
Salutîndu-vã cu cel mai deosebit respect ºi aºteptîndu-vã cu cele mai bune gînduri. Vã
urez tot binele. ªi numai binele.
Livada Beiuºului al D-voastrã

15 februarie 1984 Traian Dorz
3610 Livada Beiuºului - Nr. 9 - Jud. Bihor.
Onor. redacþia “Scînteia Tineretului” pag. Sensul Vieþii,
personal tov. ªerban Cionof - Bucureºti”.
T-
Dar dupã ce am expediat aceastã scrisoare m-am gîndit cã nu-i de-ajuns sã-i scriu numai
acestui redactor cãci scrisul lui angajeazã poate într-o ºi mai mare mãsurã direcþiunea ziarului
care ºtie - ori poate nu ºtie de faptele salariatului sãu.
Va trebui deci sã scriu ºi mai pe larg o scrisoare direcþiunii ziarului, care desigur are cea
dintîi ºi cea mai mare rãspundere pentru cele publicate în coloanele acestui ziar.
Astfel am conceput ºi am scris ºi a doua scrisoare pe adresa redacþiei ziarului, dupã cum
urmeazã:
T-
“Mult stimate tov. director al ziarului “Scînteia Tineretului” - Bucureºti

T-
Subsemnatul Traian Dorz de 70 de ani domiciliat în satul Livada Beiuºului, nr.9, jud.
Bihor, cu cel mai deosebit respect vã aduc la cunoºtinþã urmãtoarele:
Începînd din luna februarie anul trecut (1983) în ziarul dv. au apãrut în mai multe rînduri
prin pagina Sensul Vieþii (resp. tov. ªerban Cionof) repetate afirmaþii jignitoare la adresa mea.
Toate aceste afirmaþii, fiind tendenþioase, absolut neadevãrate ºi imposibil de dovedit, - eu
le consider calomnii ºi protestez împotriva lor. Numai în ziarul de sîmbãtã 11 februarie a.c.
au apãrut cel mai recent cîteva din acestea. Citez textual:
“...elemente declasate care în perioada dintre cele douã rãzboaie mondiale s-au aflat în
slujba cercurilor conducãtoare din Germania Fascistã ºi au luat parte activã la acþiunile
legionarilor, iar ulterior în anii noºtri în loc sã înþeleagã sensul istoriei adevãrate a poporului,
s-au dedat la uneltiri ºi calomnii la adresa orînduirii noastre... Cazul cel mai semnificativ ºi
mai reprezentativ este al lui Traian Dorz, actualul ºef al grupãrii ilegale Oastea Domnului,
care nici acum la anii senectuþii, nu înþelege sã-ºi respecte þara ºi poporul. ªi cu un deloc
neglijabil ºi dezinteresat sprijin moral ºi material al unor cercuri duºmãnoase din strãinãtate,
împroaºcã cu noroi în tot ce avem mai scump ºi mai drag, etc., etc. ...”
Aceste afirmaþii fiind foarte grave, eu vã rog tocmai pentru stabilirea adevãrului, lucru
absolut necesar, - sã-l obligaþi pe tov. ªerban Cionof sã prezinte dovezi concrete, documente
scrise, martori oculari, mãrturii demne de încredere ºi serioase care sã ateste clar ºi concret
urmãtoarele:
1. Cînd ºi cum am slujit eu personal cercurile conducãtoare din Germania Fascistã?
2. Cînd ºi cum ºi unde am participat eu personal la acþiunile legionarilor?
3. Cînd ºi la cel fel de uneltiri ºi calomnii m-am dedat eu personal la adresa orînduirii
noastre?
4. Cînd ºi ce fel de ajutor ºi sprijin material am primit eu personal ºi din partea cãror
cercuri duºmãnoase din strãinãtate?
5. Cînd ºi cum am împroºcat eu cu noroi în tot ce avem mai scump ºi mai drag?
Aceste documente autentice ºi mãrturii adevãrate rog sã se publice, dacã vor putea fi
aduse, exact în acelaºi loc în care au apãrut afirmaþiile de mai sus, ca sã vadã toþi cititorii cã
acele acuze nu sînt numai niºte rãutãcioase calomnii, ci au un temei real. Dar dacã cel obligat
nu va putea prezenta nimic cu adevãrat valabil ºi documentat, fiindcã de fapt aºa ceva nici
nu existã, - atunci vã rog sã dispuneþi sã se publice exact în acelaºi loc în pagina respectivã
o dezminþire (sau rectificare, cum vreþi) în acest sens, eventual cea anexatã:
Rectificare
În trecut ziarul nostru, la pag. “Sensul Vieþii” au apãrut atît anul trecut cît ºi anul acesta
repetate afirmaþii jignitoare la adresa ºi activitatea din trecut ºi din prezent a tov. Traian
Dorz.
Regretãm cã scriitorii acelor afirmaþii au fost informaþi greºit, neavînd în susþinerea
acestora nici un temei adevãrat, cel învinuit nu este vinovat de nici una din aceste acuze.
Facem cuvenita rectificare cerîndu-ne scuze atît tov. Traian Dorz cît ºi cititorilor noºtri.
Redacþia.
Stimate tov. director, - am acum ºi eu 70 de ani. Din copilãria mea m-am strãduit sã mã
feresc de tot ce am vãzut cã este rãu ºi sã fiu cinstit din adîncul sufletului meu atît faþã de
poporul nostru cît ºi faþã de credinþa pãrinþilor noºtri. ªi am cãutat sã le slujesc pe aceste
unice valori cu toatã puterea ºi priceperea pe care am avut-o. Se poate cã uneori aceasta sã
fi pãrut depãºitã, dar a fost totdeauna sincerã în intenþiile ei.
Dv. aveþi toate posibilitãþile sã vã informaþi asupra acestui lucru.
Împrejurãrile vieþii m-au dus la situaþia sã slujesc aceste idealuri ºi cu cuvîntul tipãrit, în
niºte ani ºi în niºte condiþii cînd acestea, aºa cum erau, împlineau niºte goluri ºi acopereau
niºte nevoi de cea mai mare însemnãtate pentru viaþa unei mari pãrþi din poporul nostru, în
epoca respectivã. Va veni odatã vremea cînd se va vedea bine acest adevãr.
Dar ºi acum în þara noastrã mai sînt multe mii de oameni cinstiþi, care cunosc numele meu
ºi ºtiu bine despre activitatea mea. Toþi aceºtia ºtiu de asemenea tot atît de bine ºi cît de
neadevãrate ºi de nedrepte sînt afirmaþiile publicate despre mine în ziarul dv. la pagina
menþionatã. Ar fi pãcat ºi ar fi nedrept ca toþi aceºtia sã-ºi facã pãrerea cã întreagã conducerea
ziarului se face vinovatã de un neadevãr atît de evident ºi de un procedeu atît de contrar eticii
ºi echitãþii societãþii noastre.
Întreg anul trecut am tot aºteptat cu speranþa cã cineva competent se va sesiza ºi va lua
niºte mãsuri, pentru a se cerceta serios lucrurile ºi a se stabili adevãrul. Dar vãd cã se merge
tot mai spre agravarea acestora. Se vede cã tãcerea ºi aºteptarea nu numai cã nu rezolvã
nimic, dar întãreºte ºi pãrerea cã dacã cel vinovat tace, înseamnã cã se ºtie vinovat. Iatã de
ce protestez ºi cer sã se facã luminã. Dacã sînt vinovat, sã se dovedeascã concret cã sînt
vinovat. Dar dacã nu este nimic adevãrat din tot ce se spune împotriva mea, atunci vã rog ca
lucrul acesta sã se spunã în auzul tuturor celor care au vãzut cele scrise de cei care m-au
acuzat. Dacã strada ºi Justiþia dau dreptul la apãrare oricãrui învinuit în ele, cred cã presa ar
trebui sã dea acest drept cu atît mai mult cu cît învinuirile ei nu le aud numai niºte vecini sau
numai o salã ci o þarã, o lume întreagã.
Consider deci cã ziarul dv. care face o educaþie atît de frumoasã ºi de competentã în
principal acelor care alcãtuiesc viitorul patriei noastre, trebuie sã se ridice ºi cel mai hotãrît
împotriva oricui încalcã adevãrul, indiferent cine ar fi acela. ªi pentru apãrarea celui
nedreptãþit, oricine ar fi el. Toþi sîntem fiii acestui pãmînt. Fiecare îl iubim ºi am dat un preþ
de muncã ori de sacrificii pentru el. De aceea o nedreptate toleratã unuia aruncã o umbrã
asupra tuturor. Procedeul nu trebuie încurajat, fiindcã nu se ºtie cine poate fi mîine
urmãtoarea victimã. Frumuseþea muncii dv. trebuie sã rãmînã totdeauna mai presus de orice
umbrã ºi îndoieli.
Am scris ieri personal ºi tov. ªerban Cionof, invitîndu-l respectuos sã-mi facã o vizitã
acasã, tocmai pentru a se documenta asupra tuturor acestor lucruri. Sper cã o va face, dar vã
rog respectuos ºi pe dv. sã binevoiþi a-l îndemna la aceasta. Vã anexez alãturat ºi dv. o copie
a scrisorii adresate dînsului.
Cerîndu-vã din inimã iertare pentru tot acest deranj, sper cã veþi lua cele mai potrivite ºi
înþelepte mãsuri pentru rezolvarea acestei sesizãri.
T-
Livada Beiuºului Cu cel mai deosebit respect ºi
la 18 februarie 1984 consideraþiune
Traian Dorz
Domniei Sale Tov. Director al ziarului
“Scînteia Tineretului”
Bucureºti.
T- Am scris la maºinã mai multe copii dupã aceste douã scrisori ºi le-am pregãtit sã le mai
pot da ºi la cine va mai fi nevoie.
A doua zi dupã expedierea scrisorilor originale mi-au venit în casã pe neaºteptate doi de
la Securitatea Judeþeanã pentru vizitele lor obiºnuite la mine. Cum problema era personalã
ºi proaspãtã, le-am arãtat ziarul cu pricina ºi le-am zis:
- Aþi citit dv. ziarul acesta, aþi vãzut cumva ce scriu aceºti oameni despre mine?
Ei au privit ºi s-au prefãcut miraþi. Nu ºtiu dacã îl citiserã acasã ori la birou, - aceºtia nu
au voie sã spunã niciodatã adevãrul.
- Nu, - mi-au rãspuns ei - nu l-am citit. Ia sã vedem ce scrie.
Dupã ce l-au terminat de citit le-am zis:
- Dacã eu fac aici tot ce scrie ziarul acesta, iar dv. nu ºtiþi nimic, înseamnã cã pe undeva
sînteþi învinuiþi ºi dv.
- Sã ºtii cã aºa este!
- Eu am fãcut aici o contestaþie scrisã cãtre direcþiunea ziarului. Iatã o copie ºi pentru dv.,
pentru ca sã ºtiþi ce se petrece. Oare cum este posibil sã se scrie niºte neadevãruri chiar atît
de necontrolate? Nu-i nimeni sã vadã asta?
- Noi vom sesiza pe superiorii noºtri ºi vom cere o anchetã. Sã vedem ce va fi.
Asta se petrecea în ziua de 23 februarie. Din ziua aceea n-a mai apãrut absolut nici o
referire nici la numele Oastei Domnului ºi nici la al meu în paginile acestui ziar. ªi n-am mai
vãzut, cît am putut eu afla - nici în paginile vreunui alt ziar sau revistã care mai publicã
referiri calomnioase la credincioºi în general. De vreo douã ori a mai apãrut pagina “Sensul
Vieþii” a numitului ziarist ªerban Cionof dar nici o aluzie la cazul meu.
Pe urmã n-a mai apãrut nici pagina lui.
Am urmãrit un timp sã vãd dacã vor publica vreo urmã de document compromiþãtor ticluit
în vreun fel, dar nimic. N-a publicat nici rectificarea mea. O tãcere totalã s-a lãsat peste toatã
problema ridicatã ºi nimeni n-a mai amintit despre ea ca ºi cînd nici n-ar fi fost.
Slavã veºnicã Þie Marele nostru Dumnezeu ºi Mîntuitor care eºti atît de credincios ºi
puternic, împlinindu-Þi cu atîta dragoste fãgãduinþele Tale fãcute nevinovaþilor Tãi
nedreptãþiþi ºi batjocoriþi pentru Numele Tãu, de fiii cei mincinoºi ºi potrivnici ai lumii.
O cît de minunat este Dumnezeu Apãrãtorul nostru! Cine s-ar fi gîndit cã un uriaº ca acel
batjocoritor, care tocmai atunci îºi sãrbãtorise trei ani de izbînzi prin pagina lui împotriva lui
Hristos ºi a copiilor Lui, va fi doborît dintr-o datã ºi pe neaºteptate, tocmai cînd era în culmea
sãrbãtorii lui?!
Încã o datã deci - ºi oare a cîta oarã! - noi putem binecuvînta pe Dumnezeul nostru pentru
încã o biruinþã, pentru încã o minune pe care o fãcuse Iubirea Lui pentru noi - potrivit
fãgãduinþei din Cuvîntul Lui Cel Sfînt: nu te teme, iatã Eu sînt cu tine - ca sã te scap.
Într-adevãr tocmai prin asta s-a arãtat atît de strãlucitã lucrarea puterii Tale Doamne, cu cît
eu eram nu numai cel mai slab, dar ºi cel mai dispreþuit - ºi socotit ca o lepãdãturã, iar
Lucrarea Oastei ca un gunoi în faþa lor.
Într-un timp parcã îmi era ºi milã de acel nenorocit de Goliat care ne sfidase plin de trufie
ºi de dispreþ cînd se credea în toatã puterea lui, - dar care acum se vede bine cã fusese
prãbuºit. Cã Dumnezeu Apãrãtorul nostru îi trimisese o piatrã în frunte ºi îl trîntise undeva.
Mã gîndeam la înfrîngerea ºi înlãturarea lui din fruntea bucatelor unde se desfãta. ªi poate
cã avea copii. ªi poate cã avea conºtiinþã. ªi poate cã avea suflet.
Dumnezeu sã aibã milã de copiii lui. ªi de conºtiinþa ºi sufletul sãu.
N-am mai aflat nimic despre el pînã în toamnã cînd venind din nou cei de la Oradea la
mine ºi aducînd ca din întîmplare vorba despre el în legãturã cu un alt caz unde altcineva din
partea puterii fãcuse un abuz faþã de niºte fraþi, iar eu îi zisesem îndurerat din nou:
- Cum e cu putinþã sã se meargã chiar pînã acolo? (Era vorba de stricarea cortului nunþii
de la Iveºti, chiar în ceasul cînd trebuia sã înceapã nunta).
- Cine a fãcut aceasta? - îmi ziserã ei.
- Organul puterii locale.
- Pe ce motiv?
- Ceva fãrã nici un temei. O invenþie.
- Acesta este un abuz - îmi ziserã indignaþi. Trebuie semnalat organelor superioare. Nu-i
permis aºa ceva. Orice abuz trebuie pedepsit. ªi se pedepseºte dacã este semnalat. Legea este
lege pentru toþi. Ai vãzut ce s-a întîmplat ºi cu ziaristul cel din februarie?
- Ce s-a întîmplat?
- A fost o anchetã acolo, venitã din ordin superior. S-a dovedit cã nu avea dreptate în ce
a scris ºi a fost sancþionat. Dar d-ta sã nu aºtepþi sã þi se cearã scuze sau sã se recunoascã
public. Înþelegi cã...
- Nici n-am aºteptat sã mi se cearã scuze. Înþeleg totul. Am vrut numai sã se vadã cã nu
avea dreptate. ªi sã se punã capãt acelor calomnii. ªi sînt mulþumit cã asta s-a fãcut.
În martie 1984 am cãzut din nou grav bolnav fiind iarãºi internat pentru douã sãptãmîni
în spital la Cluj, iar de aici trimis pentru alte douã sãptãmîni de tratament la Covasna. M-am
întors de acolo ceva mai refãcut. Era ºi nevoie întrucît începuse iarãºi sezonul fericit al
nunþilor frãþeºti - ºi îndatã ce au simþit cã mã refãcusem puþin, fraþii stãruiau din toate pãrþile
sã fiu în mijlocul lor.
Astfel începînd din luna iulie în care au avut loc trei nunþi mari, la Pechea - Galaþi, la
Cluj în oraº ºi la Iveºti - Tecuci. La fiecare dintre aceste nunþi au luat parte între 2 ºi 4 mii
de fraþi. Cuvîntul Domnului s-a mãrturisit puternic zile ºi nopþi întregi în faþa a mii de suflete,
în mare parte strãini veniþi sã asculte programul nunþii format din cîntãri, rugãciuni, cuvîntãri
ºi declamãri de poezii pline de putere ºi de lacrimi. O mare lucrare de trezire sufleteascã se
producea pretutindeni. În august s-au mai adãugat tot de aceeaºi amploare ºi alte nunþi la
Rogoz, Buciumi, Suceava... În septembrie la fel la Petrileni, Cãlan, Liebling. A fost anul cu
cele mai multe nunþi mari din ºirul tuturor anilor de pînã acum. Binecuvîntãrile mari primite
succesiv cu aceste ocazii peste toate zonele mari ale þãrii au umplut de o mare bucurie toate
sufletele ºi de un mare avînt Lucrarea Domnului, iar noi am mulþumit cu lacrimi Domnului
ºi Dumnezeului nostru pentru aceste mari biruinþe ºi bucurii.
Lucrarea Domnului se bucura de un timp de pace ºi mîna stãpînirii nu apãsa cu atîta
putere peste noi ca în anii de pînã acum. Aºa cã ne-am strãduit sã folosim cît mai bine ºi mai
din plin vremea ºi harul pe care ni-l dãruia Dumnezeu.
Praznicul Rusaliilor la mormîntul pãrintelui nostru Iosif de la Sibiu s-a desfãºurat ºi el
cu mai multã putere ºi cu mai mari mulþimi decît în toþi anii de pînã acum. Programul a þinut
de la ora 6 dimineaþa ºi a continuat fãrã întrerupere pînã la ora 12 cînd s-a fãcut o pauzã în
care s-au împãrþit darurile pregãtite în numele ºi în memoria pãrintelui nostru iubit. Apoi
venind preotul chemat, au urmat rugãciunile obiºnuite, însoþite de noi toþi fraþii ºi surorile,
cu lumînãrile aprinse în mîini ºi cu lacrimi în ochi.
Aici la acest mormînt sfînt este singurul loc unde ne întîlnim cu toþii, venind din toatã
þara. Mai puþini la 12 februarie ºi mai mulþi la Rusalii. S-a statornicit de acum un pelerinaj
la care de fiecare datã vin suflete din toate pãrþile þãrii - ºi chiar de peste hotare, ca la un loc
de mare putere ºi o deosebitã sfinþenie, pentru a se reculege ºi a se întãri duhovniceºte.
Pentru cei din Oastea Domnului de fiecare datã este un nou prilej de înnoire a legãmîntului
º i de o pri m enire sufleteascã. Pentru mulþi alþii nou veniþi, este un pril ej d e l u are a
legãmîntului de predare ºi slujire lui Dumnezeu.
Mulþumim Domnului ºi Dumnezeului nostru cã nu ne-a conturbat nimeni ºi cu nimic nici
de data asta frumosul nostru praznic. Ne-am rugat ºi ne rugãm de fiecare datã pentru þara
noastrã ºi pentru mai marii noºtri care ne conduc, aºa cum ne învaþã Cuvîntul lui Dumnezeu
ºi pentru ca sã nu ni se tulbure cu nimic bucuriile ºi sãrbãtorile noastre.
T-
În toamna anului 1984 la 8 noiembrie am primit o nouã telegramã trimisã de la Lia,
nepoata pãrintelui Iosif din Sibiu, fiica lui Titus care în urmã cu 9 ani, în 1975, tot prin aceste
zile de noiembrie mã anunþase despre moartea tatãlui ei Titus. Acum îmi spunea tot aºa:
“mama a murit. Înmormîntarea poimîine...”
ªtirea m-a îndurerat adînc. Se ducea acum ºi sora Jenica cea cu care ne cunoscusem de
copii din casa ºi din adunarea pãrintelui Iosif, prin anii 1933 - ºi de mai tîrziu pînã azi. Se
cãsãtorise dupã moartea pãrintelui cu fiul sãu Titus, avînd împreunã douã fete, pe Cristina ºi
Iulia. Fusese adînc credincioasã soþului ºi copiilor ei, prin toate necazurile lor ºi ºi-a pãstrat
curat ºi credinþa ei faþã de Domnul ºi faþã de Oastea Sa pînã la moarte. Am regretat-o mult,
fiindcã ea ne-a fost de un mare sprijin totdeauna ºi în tot ce am avut de lucru, mai ales la
cimitir pentru aranjarea lucrãrilor necesare la mormîntul pãrintelui Iosif. A iubit din toatã
inima ei pe fraþi ºi i-a primit de fiecare datã cu toatã dragostea, în casa ei ospãtînd cu bucurie
pe cei ce treceau pe acolo, nu numai de Rusalii ori de 12 februarie, ci oricînd avea acest
prilej.
La sosirea mea atunci în gara Sibiu, m-am regãsit tot numai cu fr. Moise de la Arad,
singurul care ca ºi acum 9 ani, a fost gata ºi de data asta sã vinã la înmormîntarea sorei
Jenica, dupã cum fusese gata ºi atunci la înmormîntarea fr. Titus, - sã lase totul ºi sã vinã spre
a fi aici în ceasul acesta greu, pentru aceastã încercatã ºi neuitatã familie.
Am însoþit toatã procesiunea înmormîntãrii pînã la cimitirul Sibiului. Dar ea nu dorise sã
fie îngropatã în acelaºi mormînt cu pãrintele Iosif ºi cu soþul ei Titus, fiindcã - zicea ea - eu
nu sînt vrednicã sã stau acolo. Ci pe mine sã mã înmormîntaþi lîngã pãrinþii mei, ceva mai
departe de mormîntul pãrintelui ºi mai spre dreapta.
Acolo am ºi dus-o, încredinþînd pãmîntului trecãtor trupul ei trecãtor - ºi cerului veºnic
sufletul ei cel veºnic.
Dormi în pace scumpã sorã Jenica pînã în clipa marii Învieri cînd Glasul Domnului nostru
Isus ºi trîmbiþa arhanghelului Sãu ne va trezi ºi ne va ridica din morþi, spre viaþa ºi fericirea
veºnicã, pentru care ne-am predat Domnului în Oastea Lui ºi am luptat ºi am suferit împreunã
cu El ºi cu ai Lui. Atunci vom întîmpina pe Domnul în vãzduh, ne vom duce împreunã cu El
ºi vom fi pe veci împreunã, în Împãrãþia Lui ºi a noastrã. Amin.
T-
În toamna aceasta Domnul Isus ne-a mai ajutat sã-mi pot îndeplini încã una din marile
datorii pe care le aveam faþã de pãrinþii mei ºi faþã de copiii mei trecuþi în veºnicie - ºi care
erau înmormîntaþi în fundul cimitirului de lîngã biserica noastrã din Mizieº. Vechile cruci de
lemn aºezate acolo putreziserã demult. Era de datoria mea sã caut sã le aºez ºi la capãtul lor
un semn recunoscãtor al dragostei mele. Eu sînt dator nu numai faþã de cei vii, ci ºi faþã de
cei morþi.
Vorbisem mai demult cu un alt prieten al meu sculptor în piatrã, pentru o placã memorialã
la mormîntul celor iubiþi ai mei, cum vorbisem cîndva pentru cele trei cruci de mai demult
a fratelui Ioan Marini, a fr. Eftimiu Florea ºi a pãr. Iosif, cu bãdiþa Dani Andriþoiu - care le
lucrase atît de frumos. Acum se dusese ºi el la odihnã sub crucea lui lucratã de altul.
Cînd placa a fost gata eu cu un frate lîngã mine am lucrat o sãptãmînã întreagã cu mîinile
n o as t re, cu l acrimile mele ºi cu genunchii mei pînã cînd Domnul mi-a aju t at s ã v ãd
îndeplinitã ºi datoria asta, - una dintre ultimele mele datorii pe care þineam neapãrat sã mi-o
împlinesc înainte de a mã duce ºi eu acolo unde mã aºteaptã ei.
Sub numele celor patru pãrinþi ai mei ºi al celor doi fii - am scris urmãtoarele:
Dormiþi pãrinþi ºi fii iubiþi

la Sînul Mîngîierii,
pînã cînd toþi veþi fi treziþi
de Trîmbiþa-nvierii.
Atunci ne va chema Isus

la Marea-I Bucurie,
ºi-apoi vom fi-mpreunã Sus
cu El pe veºnicie...
Nu poate fi deplin liniºtit sufletul nostru decît atunci cînd simte cã ºi-a fãcut întreaga
datorie ºi în chipul cel mai frumos.
Te rugãm Doamne ºi Dumnezeul nostru ajutã-ne sã nu rãmînem datori niciodatã ºi întru
nimic, nici celor vii nici celor morþi, nici celor binefãcãtori nici celor rãufãcãtori faþã de noi
cãci Tu faci pînã la urmã ca toate sã lucreze împreunã spre binele celor ce Te iubesc pe Tine
ºi cautã sã facã voia Ta.
Amin.
Istoria - Vol. 4 - Cap. 13 - Pe urmele profetului Pag. 215
Cap. 13
Pe urmele profetului
“Aduceþi-vã aminte de mai marii voºtri
care v-au vestit vouã Cuvîntul lui Dumnezeu,
uitaþi-vã cu bãgare de seamã la sfîrºitul felului
lor de vieþuire - ºi urmaþi-le credinþa ”.
Evrei 13, 7).
pre sfîrºitul lui octombrie era un timp nespus de frumos. O toamnã minunatã pusese
S mii de culori ºi de lumini peste toate pãdurile lumii. De multã vreme doream o toamnã
ca asta pentru un drum memorial prin Munþii Apuseni, prin locurile ºi pe urmele pãrintelui
Iosif, profetul vremurilor ºi neamului nostru. Nu mai fusesem prin aceste locuri din
1934-1935 cînd participasem la marile adunãri ale Oastei Domnului de pe Muntele Gãina ºi
de la fosta casã a pãrintelui Iosif din Vidra de Sus, - cu ocazia marilor întîlniri numite “Tîrgul
de Fete”. ªi unde se întîlneau hotarele a cinci judeþe din Ardeal: Bihor, Cluj, Turda, Arad ºi
Hunedoara...
Trecuserã aproape 50 de ani de atunci cînd tînãr fiind venisem aici de la Sibiu, cu toþi cei
ce eram ca de aceeaºi vîrstã atunci de la redacþia foii ºi din adunarea Sibiului, - ºi din care
mai rãmãsesem astãzi aproape numai eu singur. Doream sã mai revãd odatã aceste locuri
grele, de amintiri neuitate, pentru noi, atît ca români, cît ºi ca ostaºi ai Domnului. Ca români,
fiindcã pe aici au lãsat urme adînci cei mai grei oameni ai istoriei noastre. ªi a lãsat urme de
aur cel mai mare profet al credinþei noastre.
Cei mai grei: Horea ºi Iancu. ªi cel mai strãlucit: pãrintele ºi profetul Iosif Trifa.
Am pornit în dimineaþa de 24 octombrie sã strîngem într-un film documentar cîte urme
sfinte vom putea de pe unde au trecut paºii marelui nostru profet. Am început cu sfîrºitul
fiindcã eram aici în Sibiu, urmînd ca odatã adunat totul sã aºezãm apoi în liniºte, an cu an
ºi urmã cu urmã dupã cum se depãnase totul.
Pag. 216 Istoria - Vol. 4 - Cap. 13 - Pe urmele profetului
Dincolo de calea feratã în Sibiu este cartierul Lazaret unde într-una din cãsuþele mici ºi
înghesuite, pe o stradã lãturalnicã, locuia în toamna anului 1921, acea familie a sorei
cucernice, care l-a primit pe pãrintele Iosif cu fiul sãu Tit, care sosise abia atunci în Sibiu -
ca sã locuiascã un timp la ei, fiindcã în cele 40 de case ºi clãdiri mari ale mitropoliei, nu se
gãsise un locuºor ºi pentru ei.
Eu venisem împreunã cu trei tineri talentaþi, fiecare în felul sãu - Ionatan, Gicu ºi Daniel,
fraþi de totalã ºi curajoasã încredere. La fiecare loc trebuia filmat, fratele Gicu mergea înainte,
eu cu Ionatan ceva mai în urmã, iar Daniel venea în urmã lucrînd unde îi arãtam.
Am cutreierat astfel aproape tot Sibiul, poposind pentru lucru ºi culegînd pentru nemurire
locuri ºi amintiri care dispar, dar pe care nu vrem sã le pierdem niciodatã - ci vrem sã ne
rãmînã pe totdeauna.
De la casa din Lazaret am mers la catedralã unde slujise un timp, la timpul cetei lui ca
Zaharia la Templul din Ierusalim, - apoi pe la fosta Academie Teologicã unde fusese un timp
împlinind misiunea de duhovnic al teologilor. Apoi la clãdirea Consistoriului Mitropolitan,
unde fusese instalatã la începutul anului 1922 redacþia foii Lumina Satelor, prima foaie
r e d a c t a t ã c h i a r d e l a î n c e p u t d e p ã r . Io s i f . A i c i î n c u r t e e r a i n s t a l a t ã t i p o g r a f i a
Arhidiecezanã...
Acum munceºte aici captivã, îndurerata ºi rãpita noastrã tipografie Mireasa Vîntului, -
tipografia Oastei Domnului pe care acum 55 de ani, în 1929 o cumpãrase din Germania pe
banii sãi ºi a adus-o în þarã pãrintele Iosif, pentru a fi pusã cu tot ul num ai î n slujba
Evangheliei...
Dar aici am avut un destul de mare necaz cu unul dintre iscoadele fariseilor care ne
urmãrea cu ºi ret eni e ºi ne-a dat pe mîna unor aprozi ca sã ne facã rãu. Dar Domnul
Dumnezeul nostru pînã la urmã ne-a izbãvit cu bine din mîinile lor.
De aici am mers în Piaþa Lemnelor spre clãdirea în care era cîndva Orfelinatul Ortodox
ºi la care fusese numit ca director în anul 1922 pãr. Iosif. Dupã numirea aceasta primise ºi
el acolo o micã locuinþã în care s-a adãpostit cu fiul sãu Tit. În camera aceasta cu geam spre
piaþã s-a petrecut cu el minunea din noaptea Anului Nou 1923, cînd a venit de Sus revelaþia
Oastei Domnului ºi s-a nãscut ea.
În aceastã camerã am zãcut ºi eu bolnav douã sãptãmîni în toamna anului 1934, cînd m-a
înfiat ºi pe mine definitiv aici pãrintele meu sufletesc. ªi unde m-a unit ºi pe mine Dumnezeu
cu el pentru totdeauna. De aici am trecut în str. Avram Iancu unde se aºezase prima datã
librãria ºi compactoria Oastea Domnului, la nr. 5. Acum era acolo o prãvãlie de blãnuri. La
poartã mai este încã piatra din colþ pe care am tremurat eu o noapte întreagã în ianuarie 1932
cînd am venit pentru prima datã aici la Sibiu, aºteptînd ora deschiderii librãriei ºi a întîlnirii
cu aceºti supraoameni cum îi consideram eu faþã de mine pe atunci.
Am trecut apoi pe aceeaºi stradã la nr. 9 unde locuia în 1937 avocatul Stoichiþã, care ne-a
cedat pentru cîteva luni, - la insistenþa pãrintelui Iosif - în una din cele mai grele perioade din
istoria noastrã, dreptul de a scoate foaia noastrã Glasul Dreptãþii sub numele ºi autorizaþia
lui. Îi vom pomeni totdeauna cu recunoºtinþã ºi numele sãu alãturi de cel al altui om de
omenie Octavian Metea din Fãgãraº, care ºi el fãcuse altã datã acelaºi mãrinimos gest faþã de
noi cu gazeta lui Ecoul - cu un an mai înainte - riscînd ºi el pericolul suspendãrii gazetei sale.
Cum a riscat apoi acest pericol ºi domnul Stoichiþã, - ceea ce li s-a întîmplat din pricina
noastrã. Cel ce ne urmãrea pe noi, i-a lovit necruþãtor ºi pe ei. Dumnezeule al Dreptãþii, la
care ajunge ecoul oricãrei fapte bune, rãsplãteºte-le ºi lor în veºnicie binele pe care ni l-au
fãcut ºi nouã ºi Þie, aceºti oameni, în necazurile noastre ºi ale Tale.
De aici am trecut doar pe la poarta unde era atunci nr. 16 casa unui doctor anume Samson.
În curtea casei acesteia fusese instalatã ºi lucrase primii ei zece ani frumoºi tipografia Oastea
Domnului pînã ce a rãpit-o prin cea mai nedreaptã sentinþã de furt ºi miºelie mitropolitul
Bãlan, cu ajutorul Justiþiei de atunci din Sibiu, coruptã de el.
Ce neuitate rãmîn în faþa Istoriei ºi a lui Dumnezeu - crescînd mereu în gravitate ºi
adunîndu-ºi mereu osînda - pãcatele strigãtoare la cer ºi la iad, fãcute împotriva lui Hristos
ºi a celor ce sînt pentru El ca lumina ochilor Sãi. Nu numai cît rãu au fãcut cu faptele lor
aceºti mari sabotori ai lui Dumnezeu, ci ºi cît bine au împiedicat ei sã se facã. Vor avea ei
de plãtit veºnic ºi veºnic, trecînd din adînc în mai adînc. ªi din iad în mai iad.
Am trecut apoi în Strada Turnului unde era nr. 33. Clãdirea cu cele trei etaje, atunci
proprietatea Oaºea, un alt om de omenie care cunoscînd pe pãrintele Iosif, i-a cedat toatã
partea de jos a clãdirii, cu o chirie mult mai ieftinã ca alþii. Aici în prima parte era librãria
Oastei, apoi sala de adunare, iar în spate era compactoria. Redacþia nu avea o încãpere a ei,
nici n-a avut propriu-zis, niciodatã. Redacþia era acolo unde era pãrintele - ºi noi cei unul-doi,
care lucram împreunã cu el, pe genunchi, pe pat, pe iarbã sau pe bãnci.
În sala aceasta mare de adunare, ºi în compactorie aduceam noi de la tipografie cu o
cãroaie mare cu douã roate care se încadrau bine pe linia tramvaiului ºi mergea uºor, -
aduceam toate foile ºi cãrþile care trebuiau împãturite, împachetate, adresate ºi expediate
fraþilor ºi abonaþilor din þarã ºi de peste hotare. Era o muncã frumoasã, dar grea - ºi în zilele
de expediþie se prelungea peste noapte pînã dimineaþa. Spre sfîrºit nu mai rãmînea aproape
nimeni fiind cu toþii obosiþi ºi pãrãsind lucrul unul cîte unul.
De cîte ori am împins ºi eu, rãmas numai singur, cãroaia plinã ºi grea ca de aur, cu foile
ºi cãrþile lui Isus Biruitorul, de la compactorie ºi pînã la garã, cale de 2-3 ceasuri dus ºi
întors, ca foile sã plece cu ambulanþele de dimineaþa. Eram obosit frînt ºi eu dupã atîta
muncã... dar eu eram atunci la cei mai fericiþi douãzeci de ani - ºi nu-mi pãsa.
Aici în capãtul din spate al clãdirii erau scãrile cu cele 80 de trepte pe care trebuia sã-l
suim pe pãrintele bolnav cu cele ºapte operaþii, pînã la etajul de sus unde era camera de 3 pe
3 metri destinatã paznicului. Aici a fost silit sã stea cîteva luni pãrintele Iosif ieºit din
sanatoriu din cauza lipsei de bani pentru spitalizare ºi din cauza celorlalte multe alte lipsuri
prin care treceam atunci. Însã ce clipe cereºti am petrecut cu el în lunile acelea de varã a
anului 1935, ce amintiri neuitate am eu ºi din cãmãruþa asta... ªi de cîte ori l-am suit ºi l-am
coborît eu pe braþele mele, pe aceste 80 de trepte de sus pînã jos - ºi apoi de jos pînã sus. De
cîte ori ºi-a odihnit capul obosit pe umãrul meu. Parcã îi vãd ºi acum firele de pãr rare ºi moi
cãzînd obosite pe fruntea asudatã de slãbie. Fruntea lui albã ºi înaltã, ca un cer frumos dar
obosit.
De aici am trecut apoi prin parcul Cetãþii, cãlcînd pe aleile pe unde mergeam povestind
împreunã ori de la sanatoriu la tipografie, ori înapoi... Cãdeau ºi acum peste noi parcã
aceleaºi frunze galbene ca atunci, din aceeaºi platani înalþi.
Iatã ºi locul unde era atunci banca aceea pe care pãrintele mi-a spus odatã cã stãtea el cînd
a scris cîntarea lui Mai lîngã Domnul meu, mai lîngã El. Iatã ºi iarba prin care - spunea el -
m-am tãvãlit de bucurie cînd dupã cãutãri chinuitoare am gãsit în sfîrºit rima cea mai fericitã:
“singurel...”
Am trecut apoi pe strada care atunci se chema “Stînca Pãcii” - ce nume profetic! Aici este
casa care atunci era sanatoriul doctorului Wakemann, un medic neamþ foarte priceput, care
l-a tratat pe pãrintele nostru ca pe pãrintele sãu, ani de zile. Iatã în camera care are aceastã
fereastrã cu trei aripi, în partea dinspre stradã ºi curte, era patul pãrintelui.
Aici l-am întîlnit eu pentru prima datã, adus de Titus, - dupã ce mã chemase sã vin definitiv
aici, în toamna anului 1934. Parcã ºi acum vãd patul alb, fruntea albã, mîinile albe ºi perna
albã pe care mi-am aplecat obrazul meu înlãcrimat, lîngã al lui, în cea mai sfîntã ºi mai
neuitatã îmbrãþiºare din toatã viaþa mea din lumea asta. Era totul atît de divin ºi de ireal, cã
parcã nici n-am trãit-o eu aceastã clipã veºnicã... Cred cã numai îmbrãþiºarea Mîntuitorului
meu, cînd mã voi întîlni cu El - dacã voi fi vrednic - o voi simþi mai dulce de cum am simþit-o
atunci pe aceea a pãrintelui meu.
T-
Ultima etapã a fost în Aleea Filozofilor nr. 18 la casa unde a suferit ultimele sale chinuri
de pe lumea asta - ºi de unde a trecut în braþele Domnului, pãrintele nostru.
Iatã sus, la fereastra asta dinspre curte ºi stradã, camera pãrintelui. Alãturi la cealaltã
fereastrã, era camera unde dormeam eu ºi fratele Marini. Înãuntru, în hol, era patul lui Titus.
Iar coborînd cele 18 scãri interioare, ajungeam în camera mare a redacþiei. În spate era
bucãtãria unde muncea pentru noi sora Liþa, iar jos la subsol era librãria unde lucrau fraþii
Popovici ºi Fulea la administraþie ºi împachetãri. Iar dincolo era compactoria unde lucra
Tompeº ºi Viorel ucenicul sãu... O, cîte amintiri ne sînt legate ºi de acest loc, pãcat cã nu
putem intra. Casa asta este stãpînitã acum de 3 familii strãine, una mai neprimitoare ca alta.
Curtea asta largã atunci, în care era un mesteacãn înalt ºi alb - este acum plinã de tot felul
de cocioabe ºi magazii, de gunoaie ºi mizerie. Dar atunci ce largã ºi curatã era.
Aici s-a þinut în 12 septembrie 1937 Consfãtuirea pe þarã a celor peste 500 de fraþi
delegaþi ai Oastei Domnului, la care împreunã cu pãrintele Iosif s-a stabilit pentru totdeauna,
atitudinea Oastei Domnului faþã de bisericã ºi Moþiunea adoptatã în acest sens de cãtre toþi
atunci... Aici în curtea asta a fost scos atunci sicriul lui din sala redacþiei - ºi i-a fost oficiatã
de cãtre protopopul Cioran (tatãl lui Emil Cioran) scurta slujbã de înmormîntare îngãduitã de
mitropolitul Bãlan doar a patra zi dupã moarte - ºi numai dupã ce i se scosese ruptã de pe
corpul mort, reverenda preoþeascã pe care i-o îmbrãcasem noi, - dar pe care i-a dezbrãcat-o
mitropolitul, spunînd cu cinism rãzbunãtor cã nu-i vrednic s-o poarte nici mort.
De aici a fost dus apoi pe braþe ºi însoþit de miile de fraþi în cel mai trist cortegiu de
înmormîntare care trecuse vreodatã prin Sibiu, în ziua de 15 februarie 1938, pînã la cimitirul
din afara oraºului.
Iatã-ne acum în acest cimitir la mormîntul acesta viu ºi nemuritor, care predicã ºi azi,
dupã aproape cincizeci de ani, cu un glas ceresc, tuturor celor care trec pe acolo.
Aici în acest mormînt de pe care niciodatã nu se uscã florile ºi lacrimile frãþeºti, odihneºte
pînã la Învierea cea Mare trupul acoperit de dragoste ºi de nemuritor nimb al acelui sfînt al
lui Dumnezeu prin care nenumãrate sute de mii de suflete au aflat viaþa veºnicã.
Recunoºtinþa noastrã va veni mereu aici într-un nesfîrºit ºi sfînt pelerinaj, pentru a ne
împlini un act de conºtiinþã ºi pentru a primi de fiecare datã de aici un har unic.
Sã fie acesta ºi sã rãmînã un testament - ºi un har tot mai înalt ºi mai sfînt, din veac în
veac ºi din generaþie în generaþie, pentru noi ºi pentru toþi cei care vor mai veni dupã noi,
pînã la Venirea lui Hristos, pentru noua ºi veºnica aºezare a tuturor lucrurilor.
T-
Dupã Sibiu, a doua zi, am pornit spre Munþii Apuseni, spre locurile unde au început ºirul
tuturor acestor lucrãri minunate ºi de unde a rãsãrit omul minunat prin care Dumnezeu le-a
lucrat toate acestea. Dupã cum am mai spus cîndva, cam la începutul primelor istorisiri despre
Lucrarea Oastei Domnului, totdeauna cînd înþelepciunea lui Dumnezeu vrea sã facã o lucrare,
El pregãteºte mai întîi omul, adicã unealta sfîntã prin care va face lucrarea aceasta.
Cînd voinþa omului ales se uneºte deplin cu voia lui Dumnezeu ºi cînd lucrarea omului Sãu
se întrepãtrunde fericit cu Lucrarea Sa - atunci Dumnezeu realizeazã totul fericit. Nici o epocã
din viaþa omenirii n-a fost mai fericitã ca aceea în care unealta a slujit cel mai bine voia
Stãpînului. ªi alesul lui Dumnezeu a împlinit cel mai ascultãtor porunca Celui ce l-a chemat
ºi trimis. Aºa a fost cu Avraam, cu Moise, cu David ºi cu Ioan Botezãtorul. ªi cu Fiul,
Trimisul Tatãlui. ªi cu toþi trimiºii Fiului, pînã astãzi, pînã la ultimul Sãu trimis, la poporul
ºi biserica noastrã pãrintele Iosif Trifa, profetul prin care Duhul Sfînt a nãscut Oastea
Domnului. Aceastã Lucrare de salvare unicã - datã vremurilor noastre ºi locurilor noastre...
Haideþi sã pornim deci spre începuturile lui!
ªtiam cã s-a nãscut în 3 martie 1888 în satul Certege de lîngã Cîmpeni-Bistra, din pãrinþii
Dumitru ºi Ana nãscutã Bota. Va trebui deci - sã începem de acolo. Sã aflãm întîi satul
Certege, apoi casa în care s-a nãscut, cu locurile prin care ºi-a trãit anii copilãriei, cu
cimitirul în care i-a fost înmormîntatã dulcea mamã, cînd el n-avea încã decît 7 ani... Biserica
din sat - ºi tot ce mai putea afla despre toate aceste locuri, pînã ce le-a pãrãsit plecînd spre
crucea ºi jertfa lui profeticã...
Am aflat de la Cîmpeni drumul de cîteva ceasuri de mers pe o vale în sus ºi tot în sus,
pînã ce se deschide o poianã, unde pe o costiºã dulce, înconjuratã de jur-împrejur pînã departe
cît vezi cu ochii numai de dealuri ºi dealuri, ducînd spre munþii de dupã care nu mai vezi
nimic decît cerul înalt ºi frumos - cum parcã nu-i alt cer altundeva.
Din loc în loc pîlcuri de pomi, cãpiþe de fîn, vaci ºi oi care pasc, pãzite de femei, ori de
copii ºi fete, cum trebuie sã fi fost pe aceste locuri de la facerea lumii, pe aceste vãi care
spumegã de ceþuri, pe mãguri ºi arbori ale cãror frunze de la un galben ruginiu ºi pînã la un
roz aprins, umplu totul de frumuseþe, de culoare ºi tainã.
Dupã un urcuº destul de lung ºi greu, iatã satul Certege ºi iatã casa pãrinteascã în care s-a
nãscut copilul minunat ºi chinuit al lui Dumnezeu ºi al unei mame sfinte care l-a nãscut ºi l-a
crescut pentru Hristos ºi Evanghelia Sa.
Cei care au rãmas în casa asta dupã moartea tatãlui, au vîndut casa ºi au împãrþit banii ºi
s-au dus care încotro prin þarã. Acum locuiesc acolo niºte strãini, care totuºi sînt binevoitori
cu cei care trec pe acolo ºi întreabã despre urmele profetului.
Ceva mai departe, iatã bisericuþa din sat unde a fost botezat pruncul iubit ºi unde a primit
el un nume biblic ºi o chemare la fel ca ºi a celor doi, unul din Vechiul ºi altul din Noul
Testament, cu acelaºi nume ca el.
Nu departe de bisericuþa asta în care de multe ori trebuie sã fi mers ºi el cînd era copil
cu o cãmãºuþã albã ºi cojocel frumos cîntînd în duminici ºi sãrbãtori la stranã cu ceilalþi copii
ºi învãþãtorul lor, frumoasele ºi neuitatele tropare ºi pricesne. Aici, stînd afarã cu faþa spre
intrarea în bisericã în partea stîngã, aproape de bisericã, o cruce de piatrã, una singurã cu cîte
trei creste la fiecare dintre cele trei capete ale ei... E crucea pe care este, sãpat cu o daltã
subþire, cu urme înnegrite de vremuri ºi de muºchi uscat, un înscris semãnînd a necropolã,
a cronicã, a sanctuar:
ANUÞA TRIFA
BOTA
nãscutã 1857
mãritatã 1874
rãposatã 10 noiembrie 1895...
O, crucea asta, de cîte ori nu va fi mers orfanul Domnului ºi al mamei s-o îmbrãþiºeze
plîngînd ºi sã-i spunã acele cuvinte care nu le mai poþi spune decît unei singure fiinþe pe
lumea asta. Aceea care dupã Dumnezeu are cel mai sfînt nume pe pãmînt - Mama...
Aici aºteaptã Învierea ºi rãsplata lui Dumnezeu una dintre mamele care au nãscut cei mai
sfinþi, mai chinuiþi ºi mai strãluciþi slujitori ai lui Hristos ºi Luptãtori ai Lui pe pãmîntul
acesta... Ea va fi pomenitã odatã împreunã cu mamele marilor sfinþi ºi profeþi ai lui
Dumnezeu. ªi va merita, fiindcã a avut de la Dumnezeu un har asemenea acelora.
Sã ne plecãm ºi noi aici genunchii ºi capetele noastre recunoscãtoare înaintea lui
Dumnezeu, pentru odihna ºi rãsplata ei veºnicã, fiindcã ºi noi ne-am împãrtãºit atît de mult
de lacrimile ºi suferinþele investite de ea în creºterea ºi formarea fiului ei, pãrintele care ne-a
nãscut pe noi din nou în Hristos.
De aici am coborît în Vidra de Sus, satul lui Avram Iancu, marele ºi nefericitul erou al
luptelor pentru dreptatea noastrã din 1848.
Am cãutat fosta casã parohialã unde s-a iniþiat ca preot în 1911 pãrintele Iosif, proaspãt
cãsãtorit atunci cu Iuliana nãscutã Iancu, una din nepoatele de frate ale marelui erou. Mai
trãieºte ºi astãzi casa de atunci, iar în faþa casei pe malul rîului Arieº care trece pe acolo, se
vede încã locul care acum este acoperit cu arini ºi rãchite, dar atunci era viran. Acolo sub
coviltirile de cãruþe moþeºti ºi pe scaune lungi de scînduri de brad, s-a desfãºurat nunta
tinerilor miri Iosif ºi Iuliana. Ce cadru solemn pentru o nuntã neuitatã era acela, ca în baladã:
Nunii munþii mari

codri lãutari
soarele ºi luna
le-au þinut cununa,
brazi ºi pãltinaºi
rude ºi nuntaºi...
T-
Sau ca în frumoasa ºi cereasca noastrã cîntare, ca la nunta cosmicã:
Ce cununie strãlucitã
Ce cununie strãlucitã
a fost a noastrã Mire Drag
pe nici o casã însoritã
n-a fost nãlþat mai dulce steag.
Pe nici o frunte luminatã

n-a fost un mai divin sãrut
ºi nimãnui n-ai dat vreodatã
ce dar mai scump Þi s-a pãrut.
Ce mîini mi-au aºezat cununa

ce martori am vãzut cîntînd,
priveau ºi soarele ºi luna
ce nu vãzuserã nicicînd.
Roiau în jurul nostru stele

ºi îngerii mi-erau nuntaºi,
stãteau în jurul mesei mele
cei mai frumoºi înaintaºi.
Ce cor ceresc ºi ce cîntare

în ºapte ceruri rãsunînd
cîntau cînd sfînta-Þi sãrutare
mi-ai dat-o binecuvîntînd.
ªi cînd cereºtile inele

mi le-ai schimbat cu Mîna Ta
o, nunta veºniciei mele
în veci sã nu te pot uita!
T-
Am cercetat fraþi ºi surori, azi cei mai bãtrîni ai satului, dar pe atunci ºi ei copii,
contemporani cu acele sfinte evenimente. Cu ce lacrimi povesteau ei ºi acum despre duioasele
lor amintiri, despre cuvîntul plin de har, despre chipul plin de bunãtate ºi despre viaþa plinã
de sfinþenie pe care le-a avut printre ei în cei 10 ani neuitaþi pe care i-a trãit cu atîta putere
în mijlocul lor acest mare profet al lui Hristos. Urmele paºilor sãi adînci ºi luminoºi se mai
vãd puternic ºi azi pe acolo. O atmosferã de solemnitate ºi sfinþenie înfãºoarã ºi acum toate
am i n t i ri l e des p r e e l . P a r c ã s i m þ i p e s t e t o t p r e z e n þ a u n e i p u t e ri di vi ne, a u n u i d u h
sãrbãtoresc, - ca dupã Vinerea Mare, ca dupã o Sãptãmînã a Patimilor
Ne-am apropiat cutremuraþi cu evlavie de bisericuþa din deal unde a ars ºi s-a topit
luminînd el, una dintre cele mai strãlucite torþe ale Evangheliei lui Hristos. Pe uºa bisericii,
printre numele altor preoþi care au slujit aici, numele pãrintelui Iosif a rãmas cel mai strãlucit.
O, dacã ar mai fi avut seamãn. Sau dacã ar mai avea mãcar în viitor.
Lîngã bisericã, dacã stai cu faþa spre intrarea bisericii, în dreapta, o cruce înaltã, cu trei
umbre de cruci micuþe, culcate la picioarele ei pe lespedea de pe mormîntul ei... ªi o tablã
în josul crucii aratã cã aici este înmormîntatã Iuliana Trifa nãscutã Iancu ºi rãposatã în 1919,
cu cei trei copii micuþi ai ei. Cele trei umbre de cruciþe culcate pe veci pe placa mormîntului
mamei, ca peste sînul sfînt al mãicuþei lor scumpe, sînt însemnarea mai rãmasã dupã moartea
celor trei copilaºi, morþi fiecare în primul an de viaþã, despre care pãrintele lor într-un fel -
ºi al nostru în alt fel, - scria atît de zguduitor în cartea Mai lîngã Domnul meu, mai lîngã El,
cã au murit pe braþele lui, spunîndu-i: tãticule dragã...
Ne-am aplecat cu adîncã ºi înlãcrimatã rugãciune aici lîngã gãrduþul de fier ºi lîngã crucea
aceasta, lîngã care se vor fi prelins atîtea lacrimi din inima celui care ºi-a înmormîntat aici
jumãtatea cea mai sfîºietoare a fiinþei sale pãmînteºti. ªi poate ºi mai mult.
Mai jos, cam la mijlocul cimitirului din jurul bisericii, o mare cruce de piatrã albã, cea
mai mare dintre toate dar cu ni ci un num e s cri s pe ea. C ineva ne spune cã aici zace
înmormîntat tatãl eroului Avram Iancu. Poate. Sã zicem ºi noi cu evlavie: Dumnezeu sã-i ierte
ºi sã-i odihneascã pe toþi.
Dupã ce am trecut pe la casa unde s-a nãscut ºi a copilãrit eroul Avram Iancu, ºi am mai
cutreierat încã o datã cu privirile ºi cu sufletul aceste locuri peste care pluteºte una dintre cele
mai grele ºi mai strãlucite pagini ale istoriei noastre, - ne-am luat rãmas bun cu ochii plini
de lacrimi ºi cu inima plinã de cutremur de la toate sufletele mari ºi de la toate vremile lor
mari a cãror luminã pluteºte încã atît de puternic ºi de caldã din cerul acesta ºi pînã în acest
pãmînt. Ce pline sînt toate aici de toate aceste prezenþe eroice ºi sfinte.
Am crezut cã le lãsãm toate acestea acolo, între aceºti munþi de la Albac, la Vidra ºi
Certege, peste aceste vãi ºi creste pline de luminã, de raze, de culori, de cruci, de tãcere ºi
de lacrimi, - dar nu le-am putut. Ele au venit cu noi pentru cã erau în noi, le moºtenim ca pe
o parte adînc înnãscutã în fiinþa noastrã, ca sîngele, ca lacrima, ca dragostea ºi sudoarea
noastrã, care nu se pot nici schimba, nici pierde, nici uita pînã la moarte.
ªi aºa ne-am dus de-a lungul tuturor suiºurilor ºi coborîºurilor prin aceºti munþi ºi peste
aceste vãi, plini de singurãtate, de poezie, de t ragedii, de dragoste - de Istorie ºi de
Dumnezeu. De-a lungul acestor pãduri zugrãvite în mii de culori ºi nuanþe de soarele ºi de
mãiestria toamnei acesteia divine, - am fãcut popasuri, însemnãri, imagini.
Am recitat aici gînduri nemuritoare, am cîntat, ne-am rugat, am plîns ºi am trãit momente
cereºti, cu ochii scãldaþi în culori, cu faþa scãldatã în lacrimi, cu sufletul scãldat în amintiri
ºi în adoraþii... Nimic n-a murit din tot ce a fost pe aici. Nici unul dintre cei care au strãlucit
ºi au iubit trecînd peste aceste plaiuri veºnice, n-au murit... Ei numai s-au dus, ca dupã o
cotiturã de drum la o poianã de munte la care noi încã n-am ajuns dar vom ajunge ºi noi în
curînd...
Ce fericiþi îi vom afla la Izvorul de sub Plai, aºteptîndu-ne cu masa întinsã, privind la
calea noastrã ºi rugîndu-se sã ajungem cu bine ºi noi la ei...
T-
Am avut apoi de lucru luni de zile pînã ce am putut pune cap la cap fiecare idee, fiecare
imagine, fiecare pas, - spre a întregi un drum, drumul profetului, prin istorie, prin întîmplãri
ºi prin adevãruri, spre a putea da ºi pãstra urmaºilor noºtri, aceste comori nepieritoare.
O, cu cîtã ardoare ºi rîvnã am pornit ºi am bãtãtorit pas cu pas ºi clipã de clipã fiecare
loc, fiecare moment ºi fiecare înþeles al drumului acestuia, de la început ºi pînã la sfîrºit.
Regretãm însã din toatã inima cã mijloacele noastre ºi condiþiile pe care le-am avut nu ne-au
îngãduit sã putem realiza în faptã ceea ce am avut de frumos în gîndul ºi în intenþia noastrã.
Dar chiar ºi aºa, credem cã va rãmîne un document de mare preþ în faþa celor ce vor dori sã
ºtie ceva despre aceste comori care dispar. ªi a cãror martori n-au murit, - dar s-au dus.
T-
O Doamne ºi Dumnezeul nostru, care numeri paºii noºtri ºi strîngi lacrimile noastre, Te
rugãm binecuvînteazã paºii profetului Tãu trimes în þara noastrã ºi în biserica noastrã ºi în
vremile noastre de mari rãscruci ale istoriei noastre. Te rugãm fã Doamne ca strãlucita
Lucrare pe care ai fãcut-o Tu prin el sã devinã un mijloc de trezire, de reorientare ºi de
mîntuire pentru tot neamul nostru ºi pentru toate neamurile lumii. Pentru toatã biserica
noastrã ºi pentru toate bisericile pãmîntului.
Amin.

Istoria - Vol. 4 - Cap. 14 - Un an adînc roditor Pag. 225
Cap. 14
Un an adînc roditor
“Încredinþeazã-þi soarta în Mîna Domnului,
încrede-te în El - ºi El va lucra
El va face sã strãluceascã dreptatea ta ca lumina
- ºi dreptul tãu ca soarele al amiazã”.
oamna anului 1984 a fost tot aºa de plinã de binecuvîntãri duhovniceºti pentru noi,
T ca ºi primãvara ºi vara lui.
Nunþile frãþeºti au continuat din plin cu mulþimi frãþeºti între douã ºi patru mii de fraþi
ºi surori de aproape ºi de departe. Fiecare dintre aceste nunþi a avut ceva specific al ei. Alte
adevãruri frumoase s-au mãrturisit. Alte suflete chemate au pus legãmînt. Alte fapte neuitate
au îmbogãþit sufletele ºi experienþele noastre cu Dumnezeu. E adevãrat ºi cã la unele din ele
au avut loc înainte - la altele dupã - multe ºi diferite necazuri, ameninþãri, interogatorii,
amenzi, retrogradãri de serviciu ºi altele, din pricina unor autoritãþi locale. Dar prin toate
acestea atît fiii cît ºi pãrinþii lor, ori fraþii care au fost cercetaþi, au trecut cu biruinþã prin
toate. Insultele au fost suportate cu rãbdare, amenzile plãtite, pagubele acoperite ºi Numele
Domnului a fost slãvit prin toate. Întristãrile au trecut, dar bucuriile au rãmas.
Nimeni nu s-a zãdãrnicit din ce era al Domnului ºi nimeni n-a renunþat la împlinirea unui
lucru bun.
Sub diferite forme, cu diferite ocazii oarecum legale ca parastase, aniversãri, botezuri, -
au avut loc dese întîlniri foarte necesare de consfãtuire cu fraþii lucrãtori pe diferite regiuni
ºi judeþe, aici fiind felurite probleme privind bunul mers al Lucrãrii Domnului. Am avut
fericite stãri de vorbã din Cuvîntul Sfînt. Am avut din comunicãrile unora, experienþele de
lucru ale altora, inspiraþiile ºi îndemnurile Duhului Sfînt, venite pentru îmbunãtãþirea muncii
sfinte, prin toþi cei ce luau parte cu tot sufletul la aceste întîlniri frãþeºti de înviorare ºi ne-am
îmbogãþit cu toþii de fiecare datã, cãci fiecare aducea ce avea mai bun ºi împãrtãºea tuturor,
îmbogãþindu-ne sufletele cu toþii în acelaºi timp.
Pag. 226 Istoria - Vol. 4 - Cap. 14 - Un an adînc roditor
O, cît har ºi cîte binecuvîntãri dã Domnul totdeauna acolo unde fraþii se adunã în Numele
Lui, cu gîndul Lui ºi spre slava Sa!
Ce mare har avem noi de la Domnul prin pãrtãºia cu fraþii noºtri, lucrãtorii Domnului!
Luat în parte, fiecare dintre noi putem greºi într-o privinþã ori în alta, fie dintr-un motiv fie
din altul, - dar toþi împreunã, în acelaºi timp nu putem greºi. Oricît de credincios i s-ar pãrea
oricãruia dintre noi cã este, totuºi el oricînd este în primejdie sã cadã în vreo greºealã ori de
un fel ori de altul, dacã se îngîmfã s-o ia înainte ºi sã nu þinã seama de fraþi, sau sã nu întrebe
de pãrerea lor. Noi avem experienþe foarte dureroase de acest fel cu unii dintre cei mai buni
fraþi ai noºtri... Dar cînd toþi împreunã iau o hotãrîre - ºi fiecare se supune hotãrîrii luate de
cãtre toþi, atunci aceastã ispitã nu mai poate lovi pe nimeni...
Unul dintre bunii noºtri fraþi a început la un moment dat sã propovãduiascã chiar despre
o zi fixatã anume cînd va fi Venirea Domnului. Cu un aer profund profetic ºi cu un glas plin
de îngîmfatã siguranþã, el susþinea morþiº ºi fãrã nici o umbrã de jenã cã data Venirii
Domnului va fi anul cutare, luna cutare, ziua cutare ºi chiar ora cutare.
- Ce vã mai munciþi? Ce mai mergeþi la serviciu? Ce vã mai cultivaþi ogorul, ce vã mai
cumpãraþi vacã? Vine Domnul, este chiar la uºi - zicea el multora. Dimpotrivã: vindeþi vaca,
lãsaþi serviciul, nu vã mai preocupaþi de nimic lumesc. Pregãtiþi-vã cu post, cu rugãciune, cu
înfrînare ºi pocãinþã. Fiþi gata cãci El va veni negreºit atunci...
ªi sã nu vã miraþi cã s-au gãsit oameni care l-au crezut ºi l-au urmat, fãcînd ori una ori
alta din cele sfãtuite de el.
Fratele fusese altfel înainte. Un om de o foarte mare evlavie ºi credinþã, deºi mai avusese
ºi în trecut unele abateri. Faptul acesta a stîrnit nu numai o mare întristare printre toþi
lucrãtorii Domnului care s-au grãbit sã-l înfrunte ºi sã-l mustre cu Cuvîntul Sfînt care spune
clar “despre ziua aceea ºi ceasul acela nu ºtie nimeni”... ºi cã nu-i treaba noastrã sã fixãm
astfel de date ºi soroace. Dar lucrul acesta i-a mai aþîþat ºi pe unii mai mari dintre autoritãþi,
care au început sã judece ºi sã osîndeascã toatã Lucrarea Domnului din pricina asta. A fost
bine cã totuºi nu l-au crezut ºi nu l-au urmat decît unul-doi fraþi. Mãsura luatã de cãtre ceilalþi
fraþi hotãrîþi împotriva acestei prorocii l-a izolat pe acest frate ºi a acoperit glasul lui.
- Totuºi frate, - l-am întrebat cu prima ocazie cînd l-am întîlnit, - cum þi-ai permis sã faci
astfel de profeþii împotriva Cuvîntului Sfînt al lui Dumnezeu care opreºte clar ºi categoric
astfel de lucruri?
- Am avut un vis frate - mi-a zis el - în care mi s-a spus clar acest lucru, cu un glas care
l-am crezut sfînt.
- ªi nu te-ai gîndit cã glasul acela care spunea un lucru contrar Voii lui Dumnezeu, este
un glas mincinos ºi satanic?
- Nu. Fiindcã mai înainte de acest vis am mai avut douã visuri care mã înºtiinþaserã despre
niºte întîmplãri mai intime ale mele strict personale ºi care se realizaserã.
- Bine, dar una este importanþa unui vis mãrunt cu privire la un lucru personal care poate
sã aibã vreo însemnãtate ori poate sã nu aibã chiar nici una. ªi alta este importanþa unui vis
care priveºte un adevãr atît de mare cum este cel despre Venirea Domnului. ªi în care se
vorbeºte tocmai împotriva Cuvîntului Sfînt al lui Dumnezeu. Nu þi-ai putut da seama cã
tocmai aici lucrase puterea ºi viclenia diavolului? Pe baza celor douã visuri neînsemnate care
þi se împliniserã, satana a venit cu ispita unui vis care era cu totul ºi cu totul de cea mai mare
însemnãtate. ªi te-a fãcut sã-l crezi pe el ºi visul lui, trecînd peste Sfîntul Cuvînt al lui
Dumnezeu care oprea tocmai ceea ce prorocea el. Ai lepãdat adevãrul lui Dumnezeu - ºi ai
crezut minciuna diavolului.
Bineînþeles cã data prezisã de el a trecut demult fãrã sã se întîmple nimic ºi profeþia

naivului nostru frate s-a dovedit mincinoasã, dupã cum în decursul veacurilor s-au mai
dovedit tot atît de mincinoase ºi alte profeþii de felul acesta - puse la cale tot de acelaºi diavol
mincinos ºi prefãcut în înger de luminã.
Dar bietul nostru frate tot nu era încredinþat nici acum pe deplin cã n-a fost întru totul
neadevãrat visul lui.
- Poate cã n-am reþinut eu tocmai clarã data care mi s-a spus - zicea el ºi mai tîrziu. Vom
vedea!
Iatã un semn ºi o dovadã cît de adînc îl poate afecta pe un suflet de om o ispitã a lui
satana, cînd ea vine folosindu-se în chip viclean de unele minuni ºi unele profeþii fãrã
importanþã biblicã. De aceea Mîntuitorul nostru Sfînt a þinut sã ne lege inima ºi credinþã
noastrã nu de minuni ci de adevãr. ªi a osîndit totdeauna umblarea numai dupã minuni - ºi
nu dupã adevãr. Mulþi dintre cei care au alergat dupã semne ºi minuni ºi le-au întreþinut doar
pe acestea, vor fi osîndiþi în Ziua Judecãþii dupã cum este scris: “Doamne, Doamne, n-am
prorocit noi în Numele Tãu ºi n-am fãcut noi multe minuni în Numele Tãu? - Dar Eu le voi
spune curat: niciodatã nu v-am cunoscut. Depãrtaþi-vã de la Mine voi toþi care lucraþi
fãrãdelegea”
(Matei 7, 22-23) .
Dar ºi cu alþii s-au mai petrecut astfel de nenorociri cã au luat-o razna cu anumite pãreri
pe care ei le numeau revelaþii, descoperiri nemaipomenite, vorbiri directe cu Dumnezeu,
comunicãri divine fãcute lor personal - ºi numai lor... Ce înºelãciune satanicã este aceasta!
ªi la cîte nenorociri i-a adus aceastã ºoaptã vicleanã pe mulþi ambiþioºi, îngîmfaþi ºi încrezuþi,
care pun la îndoialã ºi ispitesc voia ºi Planul cel sfînt al lui Dumnezeu. Iar cei care nu
primesc ºi nu au primit o îndrumare ori mustrare de la fraþi pentru aceste lucruri, au fost ºi
vor fi pierduþi pentru totdeauna, fiindcã îngîmfarea în care i-a prãbuºit satana ca ei sã se
creadã niºte apostoli nespus de aleºi, nu i-a mai lãsat sã primeascã nici o corectare ºi astfel
s-au prãbuºit pe veci.
Iatã deci cît de mare este datoria ºi trebuinþa noastrã de a ne consfãtui totdeauna cu fraþii
noºtri ºi de a ne împãrtãºi unii altora pãrerile ºi experienþele noastre. Dar mai ales de a ne
supune fraþilor noºtri cînd este vorba de pãreri la care noi avem altfel de descoperiri decît
mulþimea lor. Totdeauna diferitele noastre încredinþãri, sau îndemnuri, sau descoperiri
personale, cînd ele nu fac în chip neîndoios parte din învãþãtura ºi credinþa noastrã limpede
ºi unanimã... cînd vreun duh sau vreo fiinþã ne inspirã nouã vreo învãþãturã, un îndemn ori
o încredinþare mai altfel de cum sînt ale fraþilor noºtri, sã le cerem ºi sã le primim pãrerea lor
în privinþa asta. O, cîte nenorociri ºi dezbinãri s-ar fi evitat dacã totdeauna s-ar fi fãcut aºa.
Ce frumos a lucrat în privinþa asta sf. ap. Pavel care spune: “Dupã patrusprezece ani m-am
suit din nou la Ierusalim împreunã cu Barnaba, luînd cu mine ºi pe Tit, m-am suit în urma
unei descoperiri ºi le-am arãtat Evanghelia pe care o propovãduiesc eu între neamuri,
îndeosebi celor mai cu vazã dintre apostoli, ca nu cumva sã alerg - sau sã fi alergat în zadar”
(Gal. 2, 1-4) .
Deºi el spune cã Evanghelia propovãduitã de el nu este de obîrºie omeneascã fiindcã nu
o primeºte de la nici un om, ci direct de la Hristos, totuºi el nu se îngîmfã, nici nu se pretinde
singurul deþinãtor al Revelaþiei, ci se duce ºi se supune ºi întreabã ºi primeºte pãrerea celor
care erau apostoli înainte de el. Ferice de oricine lucreazã aºa. Duhul Domnului ºi pãrtãºia
celorlalþi fraþi îl încredinþeazã ºi-l mîngîie totdeauna pe deplin pe un astfel de lucrãtor ºi
apostol al Domnului, fiindcã Domnul Însuºi a spus:
Eu voi fi totdeauna unde sînt doi-trei (adi cã m ai m ul þ i ) adunaþ i î n Num el e M eu . ª i

de-asemenea Duhul Sfînt totdeauna S-a pogorît cu lumina ºi cãldura Sa acolo unde erau mai
mulþi adunaþi în Numele Domnului, nu unde este numai unul singur ºi izolat de fraþi.
Ce adevãr mare ºi însemnat este acesta. El trebuie sã rãmînã totdeauna luminos ºi ascultat
pentru toþi lucrãtorii Domnului.
Fraþii mei, vã rog în Numele Domnului, nu luaþi niciodatã hotãrîri de unul singur fãrã a
mai întreba ºi pe alþi fraþi. Nu vã însuºiþi niciodatã încredinþãri grabnice pe care apoi sã le
susþineþi puternic ºi exclusiv, orice duh sau orice fiinþã vi le-ar inspira. Ci oricît de bune vi
s-ar pãrea vouã cã sînt, duceþi-vã cu ele la fraþi. Puneþi-le înaintea lor. Staþi cu rugãciune ºi
cu rãbdare de vorbã cu ei asupra lor. ªi Duhul Domnului vã va încredinþa împreunã dacã sînt
adevãrate ºi bune, ori nu.
Iar dacã toþi fraþii vor fi de o pãrere, iar tu de alta, nu te încãpãþîna ca sã nu-i asculþi,
oricine ai fi tu, pretinzînd cã tu singur ai dreptate ºi toþi ceilalþi nu. Cãci dacã adevãrul este
de partea lor, cedeazã ºi tu - ºi Dumnezeu te va binecuvînta. Cautã dragostea tuturor ºi nu
dreptatea ta singur. Cãci ºi Hristos ne-a mîntuit pe noi prin dragoste ºi nu prin dreptate.
T-
În timpul acesta a apãrut undeva printre fraþi o carte care la prima vedere, dupã înfãþiºare,
m-a bucurat. Dupã titlu m-a ºocat puþin, dar îndatã ce i-am privit conþinutul m-a îndurerat ºi
m-a indispus grav. Era o carte care purta titlul Noul Testament pe înþelesul tuturor. ªi se
pretindea cea mai perfectã traducere a Cuvîntului Sfînt al lui Dumnezeu. Am început sã-l
citesc, ºi de la primele cuvinte m-a izbit felul total necuviincios cu care se scria ºi se vorbea
despre Numele Cel Sfînt al lui Dumnezeu ºi despre al evangheliºtilor Lui. Cu cîtã lipsã de
cel mai elementar respect de evlavie, de teamã ºi de dragoste de Dumnezeu se vorbea despre
El în cartea aceasta, atît în forma cît ºi în conþinutul ei, pe nedrept numitã astfel. Te
îngrozeºti cu cîtã îndrãznealã îºi permit astfel de oameni, ca cei care au scris-o ºi au tipãrit-o,
sã schimbe ºi sã denatureze Înfricoºatul Cuvînt Dumnezeiesc. N-am putut sã citesc nici douã
Evanghelii complet. Convingerea care mi s-a întãrit de nezdruncinat este cã toatã aceastã
lucrare este înadins fãcutã ca sã strice Cuvîntul lui Dumnezeu, sã-L amestece, sã-L falsifice,
sã-L încurce în aºa fel încît sã se prãbuºeascã orice încredere în El, orice înþelegere curatã a
Lui ºi sã se prãbuºeascã astfel toatã credinþa în unitatea ºi temeinicia Lui pe totdeauna.
Noi avem traducerea cunoscutã a Bibliei ºi a Noului Testament, cea curatã, sãnãtoasã ºi
încetãþenitã între fraþi. De aceasta ducem atît de mare lipsã ºi o dorim peste tot. Cu aceasta
sîntem obiºnuiþi de zeci de ani de zile toþi cei ce iubim ºi propovãduim Cuvîntul lui
Dumnezeu în limba noastrã. De ce nu ni s-a adus ºi de ce nu ni se dã aceastã Biblie, acest
Nou Testament? De ce ni se dã alta? Cine a încuviinþat tipãrirea acestei cãrþi? Cine are nevoie
de ea?
Pãrerea mea este cã un vrãjmaº a fãcut asta, un vrãjmaº al adevãrului ºi al armoniei
creºtine. Fiindcã în urma rãspîndirii acestei cãrþi printre creºtini se vor ivi alte rãstãlmãciri
ºi interpretãri tendenþioase ºi dezbinãtoare printre noi. ªi vor ieºi alte certuri, alte dezbinãri,
alte rupturi ºi duºmãnii printre fraþi. Lucru pe care numai diavolul îl face, cãci singurul cîºtig
din toate acestea este numai al lui, cãci de la satan a pornit ideea asta ºi de la niºte oameni
ai lui care conºtienþi sau inconºtienþi au fãcut aceastã lucrare, pornitã chiar de la ideea de a
o face.
Noi fraþii din Oastea Domnului am hotãrît toþi într-un gînd sã respingem aceastã carte
primejdioasã. ªi îl sfãtuim pe orice creºtin care iubeºte curãþia ºi adevãrul Cuvîntului lui
Dumnezeu sã respingã ºi sã condamne aceastã vicleanã metodã de subminare ºi de otrãvire
a Sfintei Scripturi. Orice om de bunã credinþã care va cerceta cu grijã ºi atenþie aceastã
lucrare se va convinge de adevãrul cel de mai sus. T-
Astfel se apropia Sãrbãtoarea Naºterii Domnului. Împlineam ºi eu în acest 25 decembrie

1984 vîrsta biblicã pe care o spune psalmul 90 versetul 10: “anii vieþii noastre se ridicã la 70
de ani...”
Încep sã mã gîndesc mai stãruitor la acest adevãr... Ce iute trec într-adevãr anii vieþii
noastre. Cînd îi avem înainte, ni se pare cã vin atît de încet, cã nu mai sosesc odatã anii cei
mulþi ºi doriþi ºi aºteptaþi. Cã nu mai trec odatã anii cei prea grei ºi chinuitori... Iar dupã ce
s-au dus, dupã ce îi avem în urmã, ni se pare cã au fost un vis. Ni se pare cã nici n-au fost...
Iatã acum la 70 de ani parcã nici nu ºtiu cum au trecut aceºti 40 de ani ai mei din urmã. Iau
condeiul ºi scriu:
T-
Ce mult îmi pare
Ce mult îmi pare c-am trãit... cîþi ani se adunarã

de ani tot sui ºi sui ºi sui - cu-aceastã grea povarã,
- pãrintele meu sfînt e mult mai tînãr ca ºi mine
ºi l-a rãpit un car ceresc - ºi carul nu mai vine.
Toþi fraþii mei mai mari s-au dus pe rînd în veºnicie

întreagã munca mi-au lãsat, ºi-ntreg calvarul mie
ogorul lor lucrat frumos ºi-a împlinit belºugul
al meu e tot ne-nsãmînþat, nici n-am sfîrºit cu plugul.
Ce greu îmi pare-acum cã-mi trec uscaþi ºi aspri anii

de cînd tot stau ºi-asud ºi plîng ºi gem în Gheþimanii,
- dorm tot mai mulþi în jurul meu ºi miºunã de iude
iar Cerul e-nnorat ºi-nchis de nu mã mai aude...
Iubirea mea s-a strîns de frig, ºi-a adormit departe

prin suflet ºi prin trup îmi trec fiori de chin ºi moarte,
ºi mii de duhuri rele vin luptînd sã mã zdrobeascã
iar dragul înger nu-l mai vãd venind sã mã-ntãreascã.
Sudori de sînge-mi cad în praf - ºi cupa e amarã

ce singur sînt - ºi cîþi vrãjmaºi puternici mã-nconjoarã,
o, vino înger preaiubit întîrziat departe
dã-mi braþul tãu ca fericit sã merg frumos spre moarte.
T-
Dar aceste gînduri au fost doar o umbrã rece, care a trecut peste una din clipele mele. Mai
am uneori ºi astfel de clipe. Cine oare nu le-a avut odatã sau altãdatã în viaþa lui? Dar
rugãciunea triumfã ºi dragostea biruie.
T-
Vino Vîntule Ceresc

Vino Vîntule Ceresc
ºi-mi adie dulce
crinii care-i pregãtesc
Domnului, a-i duce
doi cu doi împreunaþi
sã-mi uneascã harul
sã-i primeascã sãrutaþi
crucea ºi altarul
Adu-mi Vîntule Divin

dulcile ecouri
a nuntaºilor ce vin
cãtre noi pe nouri,
ca ºi noi care suim
cãtre ei cît zarea
sã grãbim sã ne-ntîlnim
sã unim cîntarea.
Vino Vînt Ceresc ºi-mi du

luntrea mîntuirii
pîn-la Þãrmul unde Tu
mi-ai pus loc iubirii,
ºi-Acolo-nfãºoarã-mi drag
Steag de cununie,
Nunta mea de dupã Prag
nimeni s-o mai ºtie...
T-
E duminicã, 23 decembrie. Sãrbãtoarea cu douã însemnãri roºii în calendarul vieþii mele
va fi abia peste douã zile. Preocupat fiind de multe alte gînduri, nici nu mã puteam gîndi ce
surprizã mã aºteaptã încã de azi. La ceasul amiezii m-am pomenit umplîndu-mi-se cãsuþa cu
unele din cele mai scumpe suflete ºi sunete. Mi s-a pãrut dintr-o datã cã un cer ºi un cor de
îngeri au nãvãlit în jurul meu ºi m-au luat cu ei. Douã miresme una cu nume de mãr ºi alta
de floare înviorau totul. Pe masa mea apãru un coº înalt plin cu 70 de garoafe roºii ºi albe,
apoi alte ºi alte buchete, cu fel de fel de flori, - acum în plinã iarnã, - cele mai rare ºi mai
scumpe dintre semnele dragostei fierbinþi ºi curate. Roºii ºi albe, ca flacãra ºi ca zãpada.
Roºii ca Jertfa ºi albe ca sfinþenia tuturor celor ce sînt în Hristos, - dupã cum se spune ºi
despre El: Preaiubitul meu este rumen ºi alb... El Însuºi se aseamãnã în Cuvîntul Sãu Sfînt
cu o floare roºie ºi cu una albã... Cu trandafirul din Saron ºi cu crinul din vãi...
(Cînt. Cînt. 2, 1) .
Ce dragi îmi sînt aceste flori, ce dragi îmi sînt culorile roºu ºi alb, culorile Preaiubitului
meu. Ce dragi îmi sînteþi voi suflete atît de roºii ºi atît de albe, ca niºte garoafe ale lui
Hristos. Roºul Sîngelui Sãu v-a dat albul neprihãnirii voastre.
Un ceas, în formã de harfã, cu o inscripþie auritã însemnînd 70, numãrul anilor care se
împlineau pentru ziua vieþii mele atunci, o medalie tot în chip de harfã însoþea acest ceas,
vrînd sã însemne gîndul unei încununãri pentru vegherea lîngã leagãnul cîntãrilor nemuritoare
a atîtor nopþi pînã în ziua asta. A atîtor seri pînã în dimineaþa asta. A atîtor lacrimi pînã la
cîntarea asta.
Apoi “Harfa” cu cel din urmã numãr al ei scris de un tînãr apostol Ioan într-un dulce
Patmos cu miresme de meri Ionatani ºi cu parfumul de flori de violete.
Ce cîntãri cereºti au rãsunat apoi de aici ºi pînã nu ºtiu unde. Ce cuvinte înaripate au
zburat, ce rugãciuni înãlþãtoare scãldate îmbelºugat de la început ºi pînã la sfîrºit în dragostea
ºi lacrimile acestei mari zile!...
Valurile s-au scurs, dar rîul a rãmas, aducînd cu fiecare zi alte flori roºii ºi albe, alte
miresme ºi alte lacrimi. Cît de adevãrat este cã ceea ce seamãnã omul, aceea culege! - Dar
eu culeg în aceste zile nespus mai mult decît am semãnat în cei 70 de ani! O, de-aº fi semãnat
eu mãcar într-o micã mãsurã atîta frumuseþe ºi iubire pe cît culeg acum!...
O, cît de darnic ºi de Bun eºti Tu cu mine Doamne Dumnezeul meu. Ajutã-mi Te rog sã
rãscumpãr mai rodnic mãcar în ceea ce-mi vei mai rîndui ca dar de zile a bunãtãþii Tale, peste
aceastã limitã, care ºi pînã aici a fost tot un dar nemeritat al acestei mile ºi bunãtãþi. Cãci nu
ºtiu Doamne cum sã-mi tãlmãcesc pentru mine altfel, tãlmãcirea vieþii cu atît de mulþi ani
peste a tuturor celorlalþi tovarãºi ai mei de muncã ºi de Jertfã în Lucrarea Ta... O, dacã ar fi
fost aceasta o dovadã cã Þi-a plãcut munca mea - ºi cã doreºti sã Þi-o mai fac încã. O, dacã
n-ar fi ca o milã faþã de lenevia mea cãreia îi mai dai timp sã mai lucreze pentru a nu veni
la Tine cu mîinile goale ºi cu lucrul Tãu neterminat... Cãci numai Tu ºtii în care este adevãrul
- în cea dintîi sau în cea de a doua! Dar oricum, îndurã-Te ºi ajutã-mi ca sã-mi pot sfîrºi cu
bine lucrul care mi l-ai rînduit mie ca sã Þi-l fac.
T-
De pe acest munte al celor 70 de ani, care îmi poate fi ultimul ce mi-a mai fost îngãduit
sã-l sui, privesc acum cu duioºie în urmã, peste vãile ºi dealurile parcurse pînã aici. Cîte
prãbuºiri - ºi cîte ridicãri! Cîte legãminte ºi cîte lepãdãri. Cîte veniri ºi cîte plecãri - am
întîlnit ºi am petrecut de atunci ºi pînã azi! Cîþi fraþi care mi s-au fãcut vrãjmaºi. ªi cîþi
vrãjmaºi care mi s-au fãcut fraþi! Cîþi înãlþaþi care s-au prãbuºit - ºi cîþi prãbuºiþi care s-au
înãlþat. Cîþi dintre cei ce erau în frunte au ajuns în urmã - ºi cîþi dintre cei ce erau în urmã, -
au ajuns în frunte. Dumnezeu înalþã ºi tot El coboarã, pe fiecare dintre cele douã criterii ale
Lui, - smerenia ºi sinceritatea... Celor smeriþi le dã harul Sãu, iar celor îngîmfaþi li-l ia. Celor
cu inima curatã li se aratã Dumnezeu, iar celor cu inima prefãcutã li se ascunde. Cîtã vreme
ai pãrtãºie cu frãþietatea te bucuri de pãrtãºia ºi inspiraþia Duhului Sfînt. Cînd nu mai ai
pãrtãºie cu fraþii - nu mai ai nici cu El.
T-
Sfînt înger
Sfînt înger al Recunoºtinþei
înalþã-o cruce pîn-la cer
cu numele ºi jertfa celor
biruitori ce-n veci nu pier,
sã fie-n veci la toþi urmaºii
îndemn înalt ºi luminos
cum se trãieºte ºi se moare
în slujba cauzei lui Hristos...
Dar du-te, îngerul Uitãrii

adu un munte de pãmînt
ºi pune-n veci pe cei nevrednici
un nemaiînviat mormînt,
cei rupþi ºi morþi duhovniceºte
sã moarã ºi-n uitare-apoi
nici urme-n veci, nici amintire
sã nu mai aibã printre noi...
...O, fii ºi strãnepoþi urmaþi-i

pe cei biruitori mereu,
eroic sã vã pomeneascã
Istoria ºi Dumnezeu,
dar scîrbã sã vã fie veºnic
de trãdãtori ºi de miºei
- mai bine morþi decît s-ajungeþi
vreunii dintre voi ca ei.
Amin. Slãvit sã fie Domnul.

Pag. 234 Istoria - Vol. 4 - Cap. 15 - Un An Nou Fericit
Cap. 15
Un An Nou Fericit
Tinere pãduri de brad
de stejari ºi ulmi
creºteþi drepte din rãsad
pînã sus pe culmi
faceþi munþii-nmiresmaþi
cîntec ºi rãcoare
ºi cîmpiilor redaþi
rod ºi sãrbãtoare.
Viþe dragi cu chip frumos

rod ceres v-aplece
creºteþi drept pentru Hristos
într-un an, ca-n zece,
cãtre zãri mai largi nãlþaþi
dulcea-vã cîntare
steagul sfînt care-l purtaþi
ardã ca un soare.
Daþi-I roduri tot mai mari

slavã tot mai multã
îngeri mii privesc la voi
ºi Hristos v-ascultã.
Mîine-n stãri sãrbãtoreºti
pe Cerescul Munte
veþi sta-n coruri îngereºti
cu Hristos în frunte...
Istoria - Vol. 4 - Cap. 15 - Un An Nou Fericit Pag. 235
n nopþile Domnului, adunãrile noastre de Revelion au fost totdeauna încãrcate cu

Î binecuvîntãri. La adãpostul obiceiului de a se petrece peste tot în aceste nopþi, cu toatã
lumea în miºcare, - ne-am folosit ºi noi din plin de timpul acesta deosebit, pentru a-l petrece
în cel mai fericit ºi mai binecuvîntat fel...
Adunãrile noastre cu ocazia Revelionului au fost în acest an mai frumoase ºi multe ca în
toþi ceilalþi ani de multã vreme pînã acum. Slãvit sã fie Domnul nostru care ne-a dat în timpul
acesta o fericitã pace ºi o destul de liniºtitã muncã duhovniceascã. În afarã de unele mici ºi
rare neplãceri ale unora sau altora dintre fraþi cu micile autoritãþi locale, - în general în þarã
n-am avut necazuri mai mari. Acum nu mai au loc prigoniri ca în anii dinainte. Au fost totuºi
amendaþi în cîteva locuri cîteva zeci de fraþi cu cîteva zeci de mii de lei, - dar ce sînt acestea
pe lîngã ce fusese altã datã! Însã chiar ºi acolo unde s-au produs acestea, s-a vãzut clar cã era
un abuz ºi o nedreptate - acte de rãzbunare ºi de urã. Chiar ºi aºa fiind fraþii s-au supus în
toate cazurile. Rãbdãtori ºi fãrã sã facã nici o contestaþie au plãtit ceea ce li s-a cerut.
În multe locuri revelioanele noastre frãþeºti þin toatã noaptea, fraþii ºi surorile
despãrþindu-se numai în zorii zilei de Anul Nou. Cuvîntãrile, poeziile ºi cîntãrile Domnului
sînt în astfel de nopþi binecuvîntate o petrecere ºi o hranã frãþeascã. Împrejurarea deosebitã
pe care o oferã noaptea aceasta în care se unesc ºi se despart doi ani unul cu altul, este trãitã
puternic de cãtre toate sufletele, ca o noapte de bilanþ, de cercetare, de adînc cutremur
sufletesc. Ce rugãciuni zguduitoare cuprinde ceasul trecerii din anul vechi în cel nou... Ce
mulþumiri pentru ajutorul din trecut, ce pãreri de rãu pentru pãcatul ºi lenevia din el. ªi ce
legãminte, promisiuni ºi cereri pentru cel viitor... Cîte legãminte noi ºi zguduitoare pun cei
ce nu le aveau - ºi cîte înnoiri fierbinþi pentru cei ce slãbiserã legãmîntul lor de mai demult.
To t d eauna dupã o as t fel de baie sufleteascã i eºi di ntr-un an obosi t , adî nc p rim en i t
duhovniceºte. ªi intri într-un an înviorat, întinerit ca ºi cum ai fi trecut printr-o scãldãtoare
cereascã.
T-
Dar dupã noaptea de Revelion, ne aºtepta pentru noi o zi, un început ºi mai minunat de
An Nou Fericit. Cred cã aceastã zi ºi noapte care a urmat-o a fost un început pentru Mulþi Ani
Fericiþi. Este vorba de prima Sãrbãtoare Literarã a tineretului creator din Oastea Domnului.
Am mai spus cîte ceva ºi anul trecut despre începutul unor adunãri mai intime ºi mai
aprofundate cu partea cea mai rãsãritã a tineretului nostru... Cu cei mai talentaþi, mai devotaþi,
mai rîvnitori dintre tinerii ºi tinerele Domnului. Începusem cu cei care compuneau melodii,
apoi am cuprins ºi pe cei ce compuneau poezii... Pe mãsurã ce aceste adunãri ale noastre s-au
înmulþit ºi s-au aprofundat pe teme de trãire ºi de creaþie tot mai frumoasã pentru Hristos,
rîndurile noastre au început sã creascã, iar preocupãrile sã cuprindã adevãruri tot mai noi ºi
mai frumoase... În acest fel, fãrã sã ne dãm seama, se fãcea la noi un început de o însemnãtate
ºi de o valoare nebãnuitã. Planul cel minunat al Domnului prindea contururi ce nici nu le
bãnuisem înainte. Se nãºtea în curînd, un fenomen poate unic, în universul credinþei
contemporane: o miºcare de creaþie vie ºi evanghelicã a unui tineret duhovnicesc, înflãcãrat
de o dragoste fierbinte pentru Hristos. E fenomenul ce se petrece acum cu acest tineret creator
al Oastei Domnului.
De fapt s-a fãcut mai moderat ºi mai local pe la Simeria ºi Arad cam din 1982, cu
organizarea unor seri de poezie ºi cîntãri, din timp în timp, ºi mai ales cu sãrbãtoarea
strugurilor din toamnele de la Sîmbãteni. Organizarea acestor sãrbãtori se putea face atunci
cu destule riscuri, mai ales preocuparea cu tineretul era foarte urmãritã din cauzã cã stãpînirea
lumeascã suprima necruþãtor orice lucrare de a-i aduce pe tineri la Hristos, ori de a-L aduce
pe Hristos la ei. Dar odatã ce am acceptat riscul, nimic nu mai era imposibil. Am început deci
sã lãrgim ºi sã adîncim preocupãrile noastre cu tinerii ºi sã stimulãm rîvna creaþiei între ei.
ªi de la serile de poezii ºi cîntãri, am trecut la lucruri tot mai adînci ºi mai angajate pentru
Hristos... Încrederea tot mai puternicã ºi mai clarã cã Oastea Domnului este aluatul ceresc
prin care trebuie dospitã evanghelic toatã þara ºi biserica noastrã, ajunge sã fie împãrtãºitã de
tot mai largi cercuri frãþeºti. Bineînþeles cã în fruntea coloanelor luptãtoare ale fermenþilor
acestui aluat sfînt, este ºi trebuie sã fie tineretul. Iar în fruntea tineretului trebuie sã fie
elementele cele mai alese din rîndurile sale. Adicã cei ce dovedesc talentul cel mai frumos
ºi rîvna cea mai aprinsã pentru Dumnezeu. Pe lîngã talentul cîntãrii ºi a compunerii de poezii
din ce în ce mai inspirate ºi mai frumoase care îl dovediserã ºi pînã aci cîþiva, - se impuneau
ºi talente de poeþi din ce în ce mai harnici - dupã cum am mai scris despre problema aceasta
ºi în alt capitol de mai înainte. De fapt preocuparea poeticã nu era nouã în Oastea Domnului.
Mai fuseserã multe astfel de încercãri ºi în trecut. Dar pe cînd cele de mai înainte fuseserã
doar niºte dibuiri trecãtoare, acum aceastã preocupare se arãta vãdit puternic promiþãtoare la
mulþi.
Am pornit deci sã strîng noi caiete atît de la cei publicaþi în vol. 1 din Antologie - ºi care
fãcuserã un vãdit salt înainte, cît ºi de la alþii noi rãsãriþi anul acesta. Astfel cã am pregãtit
pentru apariþie vol. 2 din aceastã Antologie. ªi desigur cã va veni în curînd vol. 3. Apoi cine
ºtie cîte încã sînt în pregãtire fiindcã Izvorul este puternic ºi terenul sãnãtos.
Am hotãrît deci din timp o consfãtuire mai largã cu tot acest tineret care lucreazã ºi care
se mai adaugã mereu. Am chemat ºi cîþiva fraþi mai bãtrîni din diferitele pãrþi ale þãrii ca sã
constate ºi ei cum se lucreazã, sã se bucure ºi sã contribuie ºi ei cu pãreri ºi îndemnuri,
necesare unui mai bun mers al lucrului sfînt. Noi ºi în privinþa aceasta, ca ºi în celelalte,
mergeam mereu pe un teren tot mai virgin. Sîntem tot mai în faza de pionierat, de începãtori.
Noi în toate aceste minunate ºi creatoare iniþiative vii, nu am avut înaintaºi. Trebuie ca în
toate sã desfundãm primele cãi ºi sã desþelenim primele brazde, pe un teren plin de bãlãrii ºi
spini, pe care încã n-a mai îndrãznit nimeni sã-l desfunde pînã la noi. Tot ce am moºtenit de
veacuri era în privinþa evangheliei ori un formalism gol ori un pãgînism plin. ªi una ºi alta
deveniserã “tradiþie” ºi conservatorism leneº ºi se încetãþeniserã atît de crîncen încît
ajunseserã peste sufletul acestui nefericit popor ca o crustã de noroi uscat peste pielea de
mistreþ, respingînd orice sãgeatã de pãtrundere prin ea, la sufletul oamenilor.
Ce luptã grea ºi crîncenã a trebuit dusã numai pentru îndepãrtarea alcoolismului ori a
vorbelor murdare, a înjurãturilor ºi obiceiurilor scîrboase care pãtrunseserã atît de adînc în
toate practicile noastre religioase, sau ceremoniile de la botezuri, nunþi, aniversãri ºi chiar
privegheri, parastase, înmormîntãri... ªi apoi a introduce în toate acestea un mod creºtinesc,
evanghelic, duhovnicesc... ªtim cu toþii cã nu poþi îndepãrta ceva rãu pînã nu poþi pune în
locul lui altceva nespus mai bun. Astfel acest nou nespus mai bun l-a introdus acum pe scarã
tot mai largã ºi îl introduce Oastea Domnului pe oriunde pãtrunde ea... ªi poporul acesta
trezit ca dintr-o noapte de iad la lumina acestui nou rãsãrit ceresc, nu mai înceteazã sã aducã
laude lui Dumnezeu care le-a adus lumina aceasta. Se umpluse þara de felurite cenacluri ºi
manifestãri literare. Reviste, instituþii, întreprinderi chiar stimulau puternic ºi subvenþionau
gras tot felul de creaþii literare ºi muzicale pentru preamãrirea omului ºi pentru lauda lumii
ºi a realizãrilor ei. Atunci noi ne-am zis: de ce sã nu facem ºi noi aºa pentru preamãrirea lui
Dumnezeu ºi slava realizãrilor Lui pentru noi? Dar pe cînd lumea e mulþumitã sã faci fãrã sã
fii, Domnul ne cere nouã întîi SÃ FIM ºi apoi SÃ FACEM. Întîi sã devenim oameni noi în
Hristos, realizîndu-ne în primul rînd duhovniceºte la un nivel tot mai înalt, dupã Chipul ºi
pilda lui Hristos, iar apoi sã încercãm din starea aceasta sã creãm lucrãri de duratã ºi de
valoare spre slava Lui ºi fericirea semenilor noºtri.
Cînd Hristos Domnul ºi Mîntuitorul nostru face o lucrare de adevãratã înnoire în viaþa
cuiva, El îl face pe acela destoinic pentru orice lucrare bunã. Îl face priceput ºi apt în orice
domeniu în aºa fel cã orice însãrcinare ar primi ori ºi-ar asuma, el va fi în stare sau va cãuta
s-o împlineascã în cel mai frumos ºi onorabil fel. De aceea fie cã vorbim despre poezie, fie
despre cuvînt, fie mai ales despre cîntare, ori de altã ramurã de creaþie, noi avem în vedere
în primul rînd omul. În primul rînd saltul lui calitativ duhovnicesc. În primul rînd sã fim, apoi
sã facem. Întîi sã fim niºte oameni noi, realizaþi în Hristos, apoi sã ne ocupãm de a crea ceva
demn ºi frumos pentru El.
Cu aceste gînduri ne-am întîlnit deci la Sibiu în dupã-masa zilei de Anul Nou 1985, în
casa primitoare a unui frate cu o familie binecuvîntatã. Cele douã camere ale casei s-au
umplut pînã la înghesuire cu mulþimea tinerilor creatori sosiþi cu o mare bucurie ºi un mare
dor aici. Adunarea noastrã a început cu o rugãciune solemnã ºi înlãcrimatã, pentru prezenþa
Domnului Isus ºi pentru lumina cãlãuzitoare a Duhului Sfînt. Dupã un cuvînt de meditaþie ºi
îndrumare asupra scopului ºi rostului ºi chemãrii activitãþii noastre de creaþie în Lucrarea lui
Dumnezeu, - trebuia sã-i vinã rîndul contribuþiei fiecãruia cu ceva original, la aceastã
întrunire. Iatã pe scurt cum a decurs totul, din seara de 1 Ianuarie pînã în dimineaþa zilei
urmãtoare:
- un psalm, o rugãciune fierbinte, o cîntare
- un cuvînt introductiv
- un an nou, un început nou, cu o binecuvîntare nouã de la Domnul ºi Dumnezeul nostru
pentru El ºi pentru Lucrarea Lui.
Binefacerile acestor strîngeri vor fi mari. Roadele lor vor fi din ce în ce mai minunate, -
veþi vedea!
Hristos e Mare, Evanghelia Lui este strãlucitã, þara noastrã este întinsã - ºi cea mai mare
nevoie a þãrii noastre astãzi este nevoia de Hristos. Noi sîntem mulþi. ªi tinerii noºtri cu toþii,
au fiecare cîte un dar, ori mai multe. Aici sîntem adunaþi numai suflete talentate. Fiecare are
de la Dumnezeu unul sau mai mulþi talanþi. Unii ºi-au descoperit darul pe care îl au de la
Domnul - ºi au început sã lucreze frumos cu el înflãcãrîndu-ºi acest dar, precum sfîntul
Timotei la îndemnul marelui sãu îndrumãtor ºi pãrinte sf. Pavel (2 Tim. 1,6) .
Alþii încã nu ºi l-au descoperit, ori n-au început încã sã lucreze cu el. Pentru cã lucrul e
mult ºi nevoie este urgentã, Dumnezeul nostru Cel Sfînt ne-a rînduit un prilej ca acesta pentru
ca de aici sã începem nu numai un an nou, ci mai ales o iniþiativã nouã, viguroasã, durabilã,
ascendentã, nespus de necesarã pentru Domnul nostru, pentru þara noastrã, pentru biserica
noastrã cea vie ºi luptãtoare.
Au început multe talente sã lucreze în diferite regiuni ale þãrii ºi Lucrãrii Oastei
Domnului, dar specificul fiecãrei regiuni care la început influenþeazã orice talent, creeazã
uneori distanþe - ºi produce cîteodatã deosebiri. Datoria noastrã este sã înlãturãm cît mai
repede ºi cît mai deplin aceste necazuri inerente ale începutului.
Ne întîlnim acum aici - ºi ne vom mai întîlni cu ajutorul Domnului ori de cîte ori vom
putea, pentru a ne apropia, a ne cunoaºte mai bine unii cu alþii, pentru a ne suda sufleteºte tot
mai deplin, pînã ce se va statornici între noi toþi o atît de adîncã atmosferã de colaborare ºi
întrepãtrundere duhovniceascã, încît sã ne contopim cu toþii în specificul general al Lucrãrii
Oastei Domnului, fiindcã numai atunci creaþiile noastre vor realiza unitatea deplinã a
sufletelor ºi muncii noastre. ªi vom aduce folosul ºi bucuria cea mai mare lui Dumnezeu ºi
Evangheliei Sale. Specificul Oastei trebuie sã ne asimileze pe toþi în felul cel mai fericit,
dîndu-ne fiecãruia - ºi tuturor - acelaºi unic ºi armonios fel de a fi ºi de a crea.
Poezia ºi cîntarea sînt douã arte - surori nemuritoare, eterne, divine. Dumnezeu le-a lãsat
numai spre slava Lui ºi fericirea creaturilor ºi creaþiunii Sale. Pentru strãlucirea a tot ce e
frumos, nobil, curat ºi ceresc. Poezia ºi cîntarea sînt adorare, rugãciune, laudã, înãlþare,
dragoste, fericire în cel mai ceresc fel. Toate acestea sînt numai din Dumnezeu ºi numai
pentru El. Oricine le adreseazã altcuiva, le profaneazã.
Prin veacuri Dumnezeu a ridicat în lume mai mari oameni ai Sãi, care au cultivat profund
aceste douã arte frumoase: poezia ºi cîntarea. Biblia conþine nenumãrate opere alese de
cîntare ºi poezie. În Biblie, prima poezie-cîntare scrisã pe larg este cea de la Exod 15 -
Cîntarea Izbãvirii. O cîntare de laudã pentru Dumnezeul Izbãvirilor, dupã cum începe primul
verset: Vom cînta Domnului care ªi-a arãtat Slava...
Desigur cã ºi ceilalþi oameni ai lui Dumnezeu au cîntat ºi înainte de Moise. Dar cîntarea
scrisã a început cu el care a trãit în cel mai înalt grad, experienþele cu Dumnezeu. Ca o
dovadã eternã cã adevãratele cîntãri pot fi create numai prin aceste experienþe. ªi pot fi
inspirate numai celor care au gustat cu adevãrat izbãvirile lui Dumnezeu. Noi nu ºtim ºi
melodia acestei minunate poezii alcãtuitã de Moise... probabil cã tot el îi va fi alcãtuit ºi
melodia, apoi va fi învãþat-o ºi pe sora lui Maria ca s-o cînte, fiindcã ea probabil avea ºi o
voce frumoasã... Clipa cea mare a acelei nemaipomenite minuni a fost un puternic simbol
pentru toþi sã laude Numele Domnului Izbãvitor, într-un fel unic ºi nemuritor.
Frumoasele cîntãri alcãtuite de-a lungul veacurilor de cãtre marii inspiraþi ai lui
Dumnezeu, au mers apoi mereu crescînd atît în frumuseþe cît ºi în valoare, culminînd cu
Psalmii, cu Cîntarea Cîntãrilor, cu ale celorlalþi profeþi poeþi, pînã la Cîntãrile alese ale
Noului Testament ºi ale Apocalipsei.
Despre valoarea cea mare a Psalmilor ºi a celorlalte cîntãri Biblice, s-au scris nenumãrate
comentarii ºi elogii de-a lungul veacurilor, de cînd ele au umplut pãmîntul ºi cerul. Psalmii
au fost cîntaþi ºi de Însuºi Mîntuitorul nostru Isus Hristos - ºi de ucenicii Sãi
(Marcu 14, 26) . Cîntarea lui Moise se cîntã ºi în cer (Apoc. 11, 3) .
Lumea a fost creatã numai pentru poezie ºi cîntare, cãci acestea sînt fiicele dragostei
creatoare. Dumnezeu va aduce timpul lor de aur care încã n-a venit dar va veni cu siguranþã.
Noi sã-l grãbim, lucrînd pentru el ºi pentru ele. Dar noi chiar ºi acum gustãm ce minunatã
este lumea poeziei ºi a cîntãrii în care trãim noi cei ce le cultivãm pe aceste flori din grãdina
lui Dumnezeu în grãdina inimii ºi a lucrãrii noastre. Cînd trãim în ele, noi gustãm adevãrata
viaþã ºi fericire cereascã. Ne dãm seama cã fãrã acestea viaþa n-ar putea fi trãitã. Tot ce este
dincolo de ele este deºertãciune ºi goanã dupã vînt. Viitorul va fi cel al Cîntãrii ºi al Poeziei.
Toate fãgãduinþele ºi descoperirile despre viaþa viitoare vorbesc despre Iubire, despre Poezie
ºi despre Cîntare. Noi trãim pentru ele chiar de acum. Noi poeþii ºi cîntãreþii lui Hristos avem
chiar cea mai minunatã misiune pe pãmînt: sã creãm ceea ce lipseºte cel mai mult semenilor
noºtri. ªi facem ca fraþii ºi surorile noastre, pãrinþii ºi copiii noºtri, toþi oamenii de pe pãmînt,
sã aibã în viaþa lor cît mai multã poezie ºi cîntare de dragoste cu care sã-ºi facã tot mai
fericitã viaþa, sã-ºi procure tot mai multe clipe, ceasuri, zile ºi ani fericiþi. Proza mai
provoacã ºi dezbinãri ºi partide între oameni, dar poezia ºi cîntarea nu aduc decît armonie,
unitate, înãlþare, desfãtare ºi pace. Numai poezia ºi cîntarea dragostei face lumea fericitã ºi
apropie inimã de inimã, popor de popor ºi om de om.
Ce înþelept ºi fericit a întocmit Duhul Sfînt ordinea celor trei cãrþi de poeme ale Bibliei,
aºezînd întîi Proverbele ºi Eclesiastul care se încheie cu strigãtul amar: deºertãciunea
deºertãciunilor, toate sînt deºertãciune, - ºi numai apoi a pus Cîntarea Cîntãrilor care înalþã,
fericeºte, întinereºte ºi bucurã. Pentru ca omul sã nu rãmînã cu gustul amar al zãdãrniciei
vieþii, - ci cu elanul fericit al dragostei, al poeziei ºi al cîntãrii Dumnezeieºti, pentru care se
meritã trãitã viaþa ºi dãruitã jertfa.
Poporul nostru este un popor al poeziei ºi al cîntãrii. Cred cã ºi aceasta l-a ajutat mult sã
supravieþuiascã tuturor cutremurelor istoriei prin care a trecut. Lucrarea Oastei Domnului este
ºi mai mult, o familie a poeziei, o grãdinã a cîntãrilor, o patrie a dragostei ºi lacrimilor. Cred
cã nimeni pe lumea asta nu mai are o poezie atît de frumoasã ºi o cîntare atît de dulce ca noi.
Acestea ne fac fericiþi nu numai pe noi ci ºi pe alþii. E un fenomen, un miracol recunoscut de
cãtre toþi cei ce au gustat acestea. Ceea ce s-a realizat ºi se realizeazã cu noi în ceea ce
priveºte poezia ºi cîntarea nouã, mereu nouã de laudã ºi de dragoste pentru Dumnezeu, este
un prilej de uimire pentru toþi cei ce nu mai gãsesc nicãieri ceva asemãnãtor.
Lacrimile ºi dragostea au fãcut poezia ºi cîntarea noastrã sã fie aºa. Lacrimile din iubire
ºi din suferinþã - ºi iubirea din lacrimi ºi jertfã. De aceea nu vã ruºinaþi de lacrimi - ºi nu
fugiþi de suferinþã. Iubiþi-le ºi lãsaþi-le sã vã ungã dragostea, cîntecul, poezia, rugãciunea cu
untdelemnul lor ceresc.
Acum sã-i dãm frîu liber dragostei din poezia ºi cîntarea noastrã. Fraþii noºtri mai în
vîrstã au fost invitaþi aici tocmai pentru a trãi ºi ei cîteva ceasuri fericiþi printre noi - ºi apoi
sã-ºi exprime pãrerea despre felul cum creeazã ºi începe sã creeze tineretul nostru minunat.
Noi vom þine seama de tot ce ne vor spune ºi din partea Domnului, cãci numai atunci lucrul
nostru va fi binecuvîntat cu adevãrat cînd vor consimþi la el din toatã inima ºi pãrinþii noºtri
duhovniceºti. Iar noi abia atunci vom fi fericiþi cînd vom asculta ºi vom urma pe deplin ºi
bunele îndrumãri ale înaintaºilor noºtri.
Acum haideþi sã ne urmãm ordinea noastrã hotãrîtã, începînd de la cei din urmã de acolo
din colþul cel mai îndepãrtat, fiecare va trebui sã recite o poezie, sau sã ne cînte o cîntare
nouã, ori un eseu, ori o meditaþie, ori un scurt cuvînt, o idee, ceva original ºi frumos, pregãtit
pentru prilejul acesta. Dar fiecare numai o singurã producþie, ca sã avem timp suficient pentru
toþi... Rar, tare ºi din toatã inima...
T-
Aºa s-a ºi întîmplat. Nu ne ajunge aici timpul ºi locul spre a înfãþiºa ce minunate au fost
toate producþiile recitate, cîntate ori rostite, în picioare, solemn, corect, înãlþãtor. De
asemenea ºi consideraþiile cu care s-a încheiat dimineaþa totul... Dar despre tot conþinutul
minunat al acestei Sãrbãtori Literare a tineretului creator din Oastea Domnului, o sã se
întocmeascã un album festiv, conþinînd atît creaþia fiecãruia cît ºi fotografia sa. Va fi un
document de o foarte plãcutã petrecere ºi amintire sfîntã. ªi la fel se va proceda de fiecare
datã începînd de acum - ºi pînã cînd vom mai putea avea astfel de Sãrbãtori Fericite.
S-a hotãrît ca aceste întîlniri sã continue cît mai des va fi cu putinþã, pe regiuni ºi la date
care sã se comunice din timp, pentru ca viitoarele sãrbãtori sã fie ºi mai frumoase, prin
contribuþii cît mai noi, ºi a cîtor mai mulþi.
O, ce frumoasã ºi cutremurãtoare a fost rugãciunea de mulþumire de dupã aceastã noapte
atît de îmbelºugatã, a Noului An, care începea atît de promiþãtor. Sã binecuvînteze Domnul
totul cu cel mai fericit har. Amin.
T-
Îndatã dupã Anul Nou a început un ger deosebit de puternic. O zãpadã mare s-a aºezat
peste tot ºi nu s-a mai luat douã luni de zile.
T-
Pentru 19 ianuarie aveam hotãrîtã în jurul Haþegului o adunare de consfãtuire cu fraþii
lucrãtori. Adunarea fusese hotãrîtã încã înainte de Anul Nou, cînd timpul era moale ºi plãcut.
Acuma trebuia totuºi sã plec orice timp ar fi fost, pentru ca fraþii sã nu aºtepte în zadar ºi sã
se întristeze gîndind altceva despre lipsa aceasta. Am plecat deci de acasã la un drum greu
ºi singur, pe jos, prin zãpada mare, pe un vînt puternic ºi pe un frig de peste -35E. Vîntul
bãtea puternic din faþã, înaintam din ce în ce mai greu prin zãpada mare ºi pe jos, cãci nici
un alt mijloc de a merge nu era. Pe tot drumul nu mai era nimeni altcineva decît eu bolnav
ºi slãbit. Rãsuflarea mi se oprea de ger, hainele îmi îngheþaserã ºi în jurul feþei mi se aduna
promoroacã ºi pe tot capul la fel. Nici nu mai puteam clipi cu ochii, pleoapele mi se lipiserã
una de alta. Un frig ucigaº îmi moleºise toate mãdularele, de abia putînd sã mi le mai miºc.
Aºa am ajuns cu foarte mare greutate la Beiuº, la casa familiei cunoscute, unde cu greu m-am
dezgheþat.
Dar îndatã ce am putut am plecat iarãºi la alt drum pe jos la un frate iubit, greu bolnav,
apoi pe la o instituþie unde trebuia mers, iar apoi la garã pentru cãlãtoria cu trenul. Cãlãtoria
aceasta cu trenul a trebuit s-o fac într-un fel tot aºa de greu. Un singur tren la 24 de ore era
înghesuit peste mãsurã de tot felul de oameni grãbiþi ºi încãrcaþi ºi friguroºi. Fãrã cãldurã,
cu toate uºile deschise, cãlcat în picioare, am cãlãtorit pînã seara, pînã noaptea, pînã a doua
zi.
Ajuns la primul popas, m-am prãbuºit. Boala mea care îmi fusese amelioratã în ultimele
luni, a reizbucnit dintr-o datã în modul cel mai violent. Piciorul stîng bolnav de opt ani, acum
mi se paralizase de tot. Amorþit, înnegrit, rece, mã durea atît de îngrozitor cã nu mai puteam
închide ochii zi ºi noapte. Îl þineam permanent sus, tremuram de dureri ºi mi se oprea
rãsuflarea cu gemete în gît. Capul îmi vîjîia ºi nervii îmi erau gata sã plesneascã. Mîinile îmi
tremurau cã nici nu-mi puteam duce bucãþica la gurã. Tot trupul îmi era þeapãn, iar prostata
mã obliga mereu sã mã chinui ºi mai dureros. Nici nu ºtiam ce sã mai fac de dureri. Cei de
lîngã mine nu ºtiau nici ei ce sã mai facã, ºi unde sã mã mai interneze.
Ne-am hotãrît sã merg la Cluj unde cunoºteam pe un medic bun, directorul unui spital,
care mã mai ajutase ºi altã datã. Cu greu am aflat o maºinã de salvare care sã mã ducã pînã
la tren. Pe braþe m-au ridicat doi fraþi de pe pat ºi pe sus m-au dus cu foarte mare greutate
pînã al tren ºi de la tren la spital.
Durerile îmi erau peste mãsurã de mari ºi nu-mi încetau nici o clipã, ori în care poziþie
mi-aº fi mutat piciorul, ci doar cînd îl þineam drept în sus se uºura pe o clipã, apoi iarãºi
începea... La spital am ajuns dupã o noapte de drum în care credeam cã mor din clipã în
clipã...
Singurul pat gol din tot spitalul parcã era pãstrat tocmai pentru mine. Am mulþumit în
gînd ºi cu lacrimi Domnului meu pentru grija pe care o avusese din timp în vederea internãrii
mele. Patul acesta aºtepta de trei zile acolo gol. Lîngã patul meu era un frate tînãr, Sãnducu,
destul de bolnav ºi el. M-am mîngîiat mult aflîndu-l acolo fiindcã aici nu gãseºti pe nimeni
sã-þi facã nici cel mai mic serviciu dacã nu te cunoaºte. Personalul spitalului este redus pînã
la limitã. Iar femeile care mai vin rar ºi cu treabã prin saloane sînt atît de ursuze, de aspre ºi
de certãreþe încît nimeni nu îndrãzneºte sã le solicite absolut nimic. Dacã n-ai pe nimeni
binevoitor, aproape cã poþi muri acolo fãrã sã-i pese nimãnui... Ce diferenþã uriaºã faþã de ce
era aici prin spitale în vremea cînd bolnavii erau îngrijiþi de surori cãlugãriþe...
Ce îndurerat fac iarãºi constatarea grozavã cã ºi aici la spital este pentru mine aproape
tot atît de greu ca la închisoare. Dacã n-ar fi fratele Sãnducu, ºi el sãrmanul atît de slab ºi
bolnav, nu ºtiu ce aº face.

E adevãrat cã mai vin pe la mine cînd pot fratele Victoraº ºi sora Marta, dar ºi ei sînt nu
numai ocupaþi, ci ºi opriþi sã vinã la mine, încît eu pentru a nu le crea riscuri ºi greutãþi, le
spun cã nu am nevoie de nimic.
Salonul în care sînt internat este împãrþit în douã, nu cu ziduri ci cu paturi. O parte de
paturi împreunã cu al meu - sînt ale directorului. O alta, a unui coleg al lui cu funcþie mare
la partid. Constat cã acesta îl urãºte pe director ºi îi suspecteazã pe bolnavii lui, - mai ales
pe mine. Fiindcã ceilalþi sînt niºte oameni simpli, necunoscuþi, dar cred cã asupra mea i s-a
atras o atenþie deosebitã încã de la internarea mea aici, cînd m-au vizitat aºa ca din curiozitate
douã persoane uºor de recunoscut cine erau ºi de unde veneau. Din ceasul acela directorul
care trebuia îndeaproape sã se intereseze de starea mea, deºi eram într-o situaþie nespus de
gravã, - n-a mai venit nici el pe la mine.
Pe fratele Sãnducu cel care mã ajutase sã merg pînã la spãlãtor tîrîndu-mã cum puteam,
drept pedeapsã l-au evacuat din spital imediat, aºa bolnav cum era, ca sã nu mai fie nici el
sã mã ajute. Neputînd merge la sala de mese cu ceilalþi, rãmîneam mereu fãrã mîncare.
Medicamentele care mi se dãdeau, nu-mi ajutau cu nimic ºi era permanent o gãlãgie
asurzitoare care îmi zdrobea nervii ca niºte bolovani.
Îndatã dupã mine au fost internaþi acolo în paturile celorlalþi trei vlãjgani tineri care toatã
ziua jucau cãrþi, fumau ºi discutau rîzînd cu hohote ºi povestind bancuri porcoase în gura
mare, privind uneori pe furiº spre patul meu ºi fãcîndu-ºi semne dispreþuitoare... Dupã trei
zile n-am mai putut suporta starea asta. În seara acelei zile a venit la mine prin bunãvoinþa
unui paznic care mã cunoºtea un cunoscut din Cluj. Dar medicul celãlalt venind ca din
întîmplare pe acolo, deºi mai erau ºi alþi vizitatori pe la ceilalþi bolnavi, s-a legat numai de
cel care venise la mine, i-a spus niºte cuvinte destul de aspre ºi necuviincioase - ºi l-a scos
afarã ameninþîndu-mã pe mine în tot felul cã n-am voie sã primesc pe nimeni, în afarã de
orele de vizitã sãptãmînalã. Portarul care îi dãduse drumul celui ce venise la mine a fost
ameninþat cã dacã încã o datã mai lasã pe cineva sã vinã sã mã viziteze, i se va tãia pe loc din
salar.
Aºa stînd lucrurile, mi-am zis cã este imposibil sã mai rãmîn încã o clipã acolo.
Directorul care mã internase era ameninþat, portarul pedepsit, fraþii daþi afarã, iar mie nu mi
se fãcea absolut nici un tratament cu toate chinurile groaznice pe care mã vedeau cu toþii cã
le îndur zi ºi noapte. Mã vedeam iarãºi condamnat la moarte ºi aici la Cluj, cum fusesem ºi
la Satu Mare. Cum altfel sã pot interpreta cele ce mi se fãceau?
Am trimis vorbã bãiatului meu Viorel care locuia acolo în Cluj sã vinã ºi sã mã ducã de
aici la el acasã. Aºa a ºi fãcut ºi din ziua aceea am zãcut ºase sãptãmîni pe pat în casa lor
fiind îngrijit de ei, cum puteau.
Aici au putut apoi în sfîrºit sã mã cerceteze unii dintre fraþi care mai aflaserã de soarta
mea. M-am bucurat nespus de mult ºi am mulþumit lui Dumnezeu pentru ei ºi cu ei. Ce mult
m-au mîngîiat cuvintele ºi dragostea lor.
Dar ºi mai mult m-au chinuit aici certurile celor de la Cluj, îndeosebi a celor trei dintre
bãtrîni, care erau împotriva celorlalþi. Mai ales împotriva tinerilor care se adunau la cort ºi
încercau ºi ei sã refacã aici în acest mare oraº o lucrare de proporþie ºi de importanþa care se
cerea aici, mai ales cã erau multe suflete noi ºi tinere care s-ar fi adãugat Lucrãrii Domnului.
ªi mai ales cã în acest mare oraº alte culte aveau adunãri atît de mari ºi erau atît de bine
organizate, pe cînd ai noºtri erau ºi puþini - ºi pe lîngã aceasta se iviserã în fruntea adunãrii
niºte oameni atît de neputincioºi în toate privinþele...
De aproape 20 de ani ne strãduisem aici sã-i facem sã înþeleagã cele mai simple ºi sfinte
porunci ale iubirii, smereniei, unitãþii ºi armoniei frãþeºti, dar dupã zile ºi nopþi de lãmuriri
ºi stãruinþe înlãcrimate între ei, - cînd ajunseserã în sfîrºit sã-ºi cearã unii altora iertare, sã
punã noi legãminte cã nu-ºi vor mai greºi unii altora, - la cîteva zile constatam iarãºi ºi iarãºi
cã nu s-au þinut de cuvînt nici unii, ºi cã dezbinãrile ºi certurile au reînceput iarãºi încã ºi mai
rãu...
Acum cînd veniserã la patul meu atît unii cît ºi alþii, iarãºi ceasuri întregi stãruiam, mai
ales de cei bãtrîni, pe cît de simpli pe atît de ambiþioºi... ºi pe cît de slabi duhovniceºte, pe
atît de îndãrãtnici fireºte. Într-un oraº universitar cum era Clujul, ei se pretindeau conducãtori
necontestaþi ai Oastei Domnului, deºi nu erau în stare sã scrie corect nici mãcar o carte
poºtalã... I-am sfãtuit în atîtea rînduri, i-am rugat sã-ºi dea seama cã ei nu pot reprezenta
Lucrarea lui Dumnezeu aici unde vin sã asculte Cuvîntul Sfînt atîtea suflete, ºi unde se cere
totuºi din partea celor care Îl propovãduiesc, nu numai un orizont duhovnicesc - ci ºi unul
cultural... ªi ei nu-l aveau nici pe cel dintîi mãcar. La cort, tinerii care se angajaserã frumos,
erau nu numai foarte rîvnitori ºi credincioºi, ci ºi mulþi între ei cu studii universitare... ªi mai
ales asta îi deranja pe ceilalþi, care se vedeau în inferioritate în toate privinþele, dar orbia lor
fireascã nu-i lãsa sã recunoascã asta. ªi în loc sã se bucure de acel tineret curajos ºi harnic,
se împotriveau lor, cu toatã vrãjmãºia pe care o dã ignoranþa ºi întunecarea sufleteascã de care
erau stãpîniþi.
I-am rugat în cîteva rînduri, dupã lungi discuþii în care, cu sufletul chinuit ºi cu ochii
înlãcrimaþi, cãut am s ã le arãt toate argumentele Evangheliei pentru pace, unitate ºi
colaborare, - zicîndu-le:
- Fraþilor, în Numele Cel Sfînt al Domnului, vã rog sã ascultaþi. Împãcaþi-vã cu fraþii ºi
mergeþi cu ei, nu dezbinaþi adunarea Domnului.
- În Numele Domnului, - nu mergem... mi se rãspundea obraznic ºi pe un ton dur ºi aspru.
- Mãcar pentru acest pãr alb ºi pentru aceºti ani grei, dacã nu pentru alte merite în
Lucrarea asta pentru care am suferit ºi am muncit încã din 1930, cînd dv. nici nu eraþi nicãieri
ºi atunci aici în Cluj era o adunare nespus mai mare ca acum, - vã rog ascultaþi-mã!
- În privinþa asta nu ascultãm!... Nu putem!...
- Atunci vã rog, uite aºa, cu mîinile împreunate ca spre cer, veniþi sã ne rugãm pentru ca
Duhul lui Dumnezeu sã vã ajute sã puteþi. Sã ne rugãm aici toþi aceºti 3-4 cîþi sîntem... Era
ora zece seara ºi îi rugam de pe patul meu de boalã.
- Nu ne rugãm! - mi-au zis. ªi au ieºit afarã spunîndu-mi doar douã vorbe: - Noapte bunã!
Cu astfel de oameni aveam de-a face atunci la Cluj... Mai tîrziu am început sã am alte
necazuri ºi cu cei tineri de la cort, pe care îi apãrasem pãrtinindu-i faþã de ceilalþi... Dar pînã
la urmã nu voi avea altã putere decît sã-i încredinþez pe toþi în Mîna lui Dumnezeu sã-i cearnã
El pînã îi va alege care sînt ºi cîþi sînt ai Lui... Pentru cã în felul care se lucreazã acum acolo
e nespus de greu sã-i poþi înþelege ºi ajuta. Mã tem cã vom mai avea multe necazuri din partea
lor - ºi încã mult de lucru pentru îndreptarea stãrilor de aici.
ªase sãptãmîni au trecut astfel. Sosise luna martie. Ajunsesem sã nu mai pot sta nici în
casa asta. Atunci s-a oferit fr. Viorel de la Suceava sã mã însoþeascã ajutîndu-mã sã ajung
pentru tratament la Covasna, unde mã mai refãcusem ºi altã datã tot în astfel de stãri.
Am scris cu o sãptãmînã înainte la doi fraþi din Braºov sã mã aºtepte la garã cãci soseam
noaptea ºi era încã frig ºi zãpadã mare, ca sã nu stãm întreagã noaptea în gara îngheþatã. Dar
nu ne-a aºteptat nimeni - ºi am stat acolo pînã am avut trenul dimineaþa spre staþiune.
Scrisorile noastre le-au fost predate în urmã cu trei zile desfãcute - ºi fãrã ºtampilã de sosire
la poºtã. Ce întristaþi erau fraþii cînd mi le-au arãtat, ºi ne-au explicat de ce nu ºtiuserã sã ne
aºtepte. Aºa primeau toate scrisorile - care le mai primeau.
Cît de nemilos este urmãritorul nostru - ºi cu cîtã rãzbunare cautã el acum în toate felurile
sã ne facã oricît de mult ºi de mare rãu cît îi îngãduie Dumnezeul nostru sã ne mai poatã face.
Am ajuns în duminica de 3 martie la Covasna. Am stat tot timpul singur; fratele Vasile
cu care de ºapte ani vin periodic aici, ºi care m-a ajutat ca un înger al lui Dumnezeu cu
rãbdare ºi dragoste - de data asta n-a putut veni la timp. Toatã noaptea de 3 spre 4 am avut
mari crize de inimã ºi mari dureri în toatã fiinþa mea. Cîteva ceasuri pe la mijlocul nopþii
m-am chinuit între moarte ºi viaþã. Am crezut cã mor, ºi mã rugam Domnului sã-mi mai
îngãduie puþinã putere pentru a-mi scrie testamentul prin care doream cu limbã de moarte sã
las ultima mea dorinþã celor ce rãmîneau dupã mine. ªi ultimele lucruri pe care le aveam în
grijã. Nu lucrurile mele personale în primul rînd, cãci de acestea nu aveam. Ci bunurile
Domnului pe care le adunasem cu mari greutãþi de-a lungul anilor, cîte le mai putusem afla
ºi aduna, ºi pe care le putusem pãstra cu ºi mai mare greutate, salvîndu-le pînã astãzi de la
cîte pîrjoale ºi cutremure trecuserã peste mine ºi peste ele. Era vorba de tot ce strînsesem ºi
pãstrasem - vã aduceþi aminte! - în cãmãruþa Domnului. Lucruri rãmase de la pãrintele nostru
plecat de aproape o jumãtate de secol la Domnul - ºi care erau un patrimoniu sfînt al Lucrãrii:
masa lui de lucru, scaunul lui, noptierele de la patul sãu din 12 februarie, lada cu care
cãlãtorise la Ierusalim, oglinda din casã, crucea veche de la mormîntul lui, obiecte aduse de
el de la Ierusalim, dulapul ºi raftul foste în redacþia Oastei Domnului din Sibiu, cãrþi, colecþii,
documente, albume ºi tot ce mai putusem pãstra de la foc ºi de la gunoi, dupã atîþia ani.
Am scris acest testament în cinci exemplare, încredinþîndu-l Domnului ºi celor care le
lãsam în grijã ºi pãstrare aceste lucruri ale Domnului, pînã cînd Lucrarea Oastei Domnului
va cãpãta cîndva dreptul ºi autorizaþia de a lucra în libertate - ºi va avea un centru al ei.
Atunci toate aceste bunuri ºi amintiri sfinte vor trebui duse acolo, aºezate într-o încãpere
memorialã, pentru cercetarea ºi documentarea celor care vor veni dupã noi în Lucrarea Lui,
pentru a afla ºi ei nu numai frumuseþea Lucrãrii în care au ajuns, ci ºi luptele ºi greutãþile
avute de aceastã Lucrare Sfîntã în viaþa ºi istoria ei pînã azi.
La vremea sa, acest testament în cinci exemplare scris de mîna mea, va fi fãcut cunoscut
de cãtre cei trei fraþi încredinþaþi pentru acest lucru ºi de cei doi martori care le ºtiu toate
acestea. Domnul Dumnezeul nostru a Cãruia este Lucrarea Oastei Sale ºi ai Cãruia sîntem ºi
noi sã binecuvînteze toatã moºtenirea Lui ºi a noastrã. ªi pe toþi cei cãrora El a încredinþat
ºi va mai încredinþa aceastã moºtenire în vederea viitorului pentru ca atît pe ea cît ºi pe ei sã-i
pãzeascã ºi sã-i foloseascã fericit spre slava Numelui Sãu ºi spre izbînda Oastei Sale. Amin.
T-
Tratamentul ºi odihna de la Covasna, dar mai ales rugãciunile fraþilor ºi surorilor, mi-au
ajutat foarte mult. Vremea se mai încãlzise ºi t oat e m ãdul arel e m el e începeau sã se
dezmorþeascã, numai piciorul bolnav rãmînea mereu amorþit, deºi ºi el nu mã mai durea în
acel fel de nesuportat, cum mã chinuise de trei luni.
Pentru ziua cînd îmi voi încheia tratamentul la Covasna, - tineretul adunat de Anul Nou,
hotãrîse o altã sãrbãtoare de acest fel la Comãneºti. Eu urma sã mã opresc ºi sã petrec ºi acolo
iarãºi o noapte binecuvîntatã cu ei. Ce searã ºi ce noapte scurtã ºi fericitã a fost din nou ºi
aceastã noapte de 23 martie!... Peste o sutã de tineri frumoºi ºi entuziaºti sosiserã aici din
toate pãrþile þãrii pentru seara ºi noaptea asta literarã - însetaþi ºi dornici dupã luminã,
colaborare ºi lucru pentru Hristos.
În afarã de ei, mulþi fraþi ºi surori din loc ºi din împrejurimi, care cu tot secretul care
fusese pãstrat în jurul acestei întîlniri, - veniserã ºi ei umplînd trei camere mari. Am procedat
ºi aici ca la Sibiu, dar totul a fost mult mai cursiv ºi mai ordonat. Experienþele noastre din
trecut ne sînt atît de folositoare în viitor, fiindcã noi învãþãm mereu numai din munca noastrã.
Noi n-am avut de unde sã învãþãm niciodatã de la nimeni, fiindcã iatã mergem mereu pe un
drum pe unde n-am mai fost. De fiecare datã noi trebuie sã cãutãm cãi ºi metode prin care sã
lucrãm ºi sã putem lucra tot mai bine. ªi de fiecare datã noi sã trãim nu numai munca ci ºi
bucuria unor descoperitori. Pãºim numai pe terenuri duhovniceºti virgine, ºi desþelenim
ogoare pe unde n-a mai trecut rãscolitor niciodatã plugul evanghelic. Nici o lucrare din lume
cred cã nu este nici atît de grea, dar nici atît de frumoasã ca asta de pionierat biblic. Cine o
trãieºte cu adevãrat, numai acela înþelege ce pionierat divin este acesta! O, Doamne
Dumnezeule, Tu care ºtii cu cît tremur ºi cutremur facem acest lucru fericit ºi crîncen, Te
rugãm binecuvînteazã-l cu bucuria ºi rãsplata din psalmul Tãu, care ne promite ºi ne asigurã
cã “cei ce seamãnã cu lacrimi, vor secera cu cîntãri de veselie, ºi cel ce umblã plîngînd cînd
îºi aruncã sãmînþa, se va întoarce cu veselie cînd îºi va strînge snopii” ( P s a l m 1 2 6 ,
5-6) .
Dupã rugãciunea ºi cîntarea de început, fierbinte ºi înlãcrimatã, iarãºi am urmat rînduiala
bunã:
T-
1. Cuvîntul de consideraþii generale.
2. O producþie originalã nouã, de la fiecare, - contribuþie obligatorie pentru oricare tînãr
participant: poezie, cîntare, scurt cuvînt de meditaþie evanghelicã, eseuri, recitãri, etc.
Frumos, clar, scurt ºi o singurã datã ca sã aibã loc toþi...
3. Discuþii, observaþii, critici ºi sugestii. Toate pe temele urmãtoare: întîi ridicarea
nivelului duhovnicesc personal. ªi apoi ridicarea nivelului duhovnicesc al creaþiei originale.
T-
Dupã un larg cuvînt evanghelizator pornind de la Predica de pe Munte, de la Matei cap.
5 - s-a spus cum Mîntuitorul nostru ªi-a început Evanghelia Sa, întîi pregãtindu-ªi ucenicii
cu care avea sã lucreze - ºi numai apoi trimiþîndu-i la lucru. Tot aºa este nevoie ca ºi noi sã
învãþãm înainte de toate SÃ FIM! Cum sã fim. Ce sã fim. Cît sã fim. ªi apoi CUM SÃ
FACEM. Ce sã facem ºi cît sã facem.
A fost un cuvînt adînc necesar ºi folositor fiecãruia dintre noi - dar mai ales tinerilor
creatori, chemaþi sã fie ucenici ai lui Hristos ºi trimeºi în mijlocul lumii pentru a-L aduce pe
Hristos la oameni. ªi pe oameni la Hristos.
Aceasta a fost pentru toþi cei prezenþi - cam o sutã de creatori - ºi cam de douã ori pe
atîþia de ceilalþi... Dupã aceasta au urmat oarecum mai la obiect consideraþii generale, care
s-au axat pe urmãtoarele gînduri scrise aici în rezumat, - dar acolo dezvoltate mult mai pe
larg:
- Conºtiinþa personalã a apartenenþei noastre la Lucrarea lui Dumnezeu - în cazul nostru
la Oastea Domnului. Aceasta este o conºtiinþã care nu se formeazã uºor, ci greu. ªi la puþini,
nu la mulþi. Dar cei în care Duhul Sfînt a format-o trebuie sã ºi-o asculte ºi sã ºi-o însuºeascã
înalt, prin acte ºi fapte de înalt patriotism evanghelic, ºi de o muncã ºi luptã eroicã pentru
Patria sa duhovniceascã. Împãrãþia lui Hristos ºi cauza cãreia l-a destinat Dumnezeu. Sã luãm
exemplu de la marii noºtri înaintaºi, în ce priveºte conºtiinþa noastrã naþionalã, cît de puþini
ºi rari au fost cei cãrora li s-a trezit aceastã conºtiinþã ºi cît au trebuit ei sã lupte pînã cînd
în timp îndelungat au reuºit sã facã sã se trezeascã aceasta pe scara mare ºi în mod înalt ºi
la cei mulþi! Cîþi dintre aceºti vizionari ºi eroi au trebuit sã trãiascã ºi sã moarã pentru acest
ideal strãlucit, fãrã sã ajungã ei înºiºi sã mai vadã pe pãmînt împlinirea lui!...
Dar noi, urmaºii lor, ce fericiþi îl cunoaºtem acum! Noi da, - dar ei înainte cu sute ºi sute de
ani, nu erau decît puþini ºi singuri.
Tot aºa este ºi azi cu conºtiinþa noastrã duhovniceascã creºtinã ºi evanghelicã, - dupã cum
era la începutul ei cu conºtiinþa noastrã naþionalã. Oricît de puþini sîntem acum noi cei în care
ni s-a trezit aceastã conºtiinþã ºi care luptãm sã ne-o formãm tot mai înaltã ºi responsabilã, -
nu trebuie sã deznãdãjduim nici noi acum ca ºi ei atunci, ci sã ne-o îmbãrbãtãm tot mai mult,
fericiþi fiindcã Dumnezeu a adus vremea sã se trezeascã ºi aceastã conºtiinþã dupã atîtea
secole de somn evanghelic peste locurile noastre... E tot aºa cum sute de ani Principatele
noastre româneºti se luptaserã între ele nimicindu-se fraþi pe fraþi, fãrã sã se gîndeascã nici
unii cã ei sînt ºi trebuie sã fie o singurã naþiune ºi unii ºi alþii. Cîte veacuri ºi cîte jertfe au
trebuit pînã cînd în sfîrºit a venit vremea ca tot mai mulþi - ºi apoi cu toþii - sã vadã acest
adevãr ºi sã-l cucereascã.
Va veni odatã vremea cînd ºi conºtiinþa evanghelicã se va trezi în toþi cei ce nu o au
acum. Ce fericiþi se vor îmbrãþiºa atunci toþi fraþii în Hristos, peste graniþele prãbuºite dintre
ei, cum s-au îmbrãþiºat cei doi fraþi munteni ºi moldoveni, peste Milcovul lor din 1859, cînd
au vãzut în sfîrºit cã hotarul acela artificial nu-i desparte, ci-i uneºte.
Avem ºi noi ºi trebuie sã avem o conºtiinþã a apartenenþei noastre la Lucrarea Oastei
Domnului în care ne-am nãscut din nou prin Cuvîntul ºi Duhul Sfînt. ªi trebuie ca fiecare
dintre noi sã-ºi desãvîrºeascã aceastã conºtiinþã ºi sã se comporte în totul în funcþie de ea, în
cuvinte, în atitudine, în creaþiile noastre.
- Aceastã conºtiinþã a colectivitãþii noastre spirituale sã determine apoi toatã orientarea
ºi activitatea noastrã. Sã depãºim - cum s-ar zice - stadiul proprietãþii individuale ºi egoiste,
trecînd la nivelul înalt, altruist ºi superior al pãrtãºiei duhovniceºti, al proprietãþii noastre
frãþeºti, cu specificul ºi unitatea intereselor întregii Lucrãri în care ne-a încadrat Dumnezeu.
- Noile vremuri ºi noul nivel duhovnicesc din ce în ce tot mai înalt ºi mai larg, trebuie
sã ne impunã conºtiinþa misiunii noastre împreunate cu convingerea cã marile noastre
obligaþii faþã de Dumnezeu ºi de mîntuirea lumii, - în cazul nostru: al þãrii noastre ºi al
bisericii noastre, - ne impune o muncã mai grea ºi mai frumoasã. ªi numai prin asocierea ºi
unificarea tuturor eforturilor ºi creaþiilor inspiraþiei noastre, vom putea face faþã în chip
vrednic ºi folositor acestei obligaþii.
De aceea frumoasa conºtiinþã de grup, de colectiv creator, este acum de cea mai mare
însemnãtate pentru noi, pentru fiecare în parte ºi pentru toþi împreunã. Marele ideal ne cere
ºi ne obligã la asta. El ne va ferici dacã vom face aºa. Ori ne va osîndi dacã nu vom face.
- Trebuie ca noi sã depãºim biruitori ºi hotãrîþi stadiul ºi ispita oricãror interese ºi lupte
egoiste, interne ºi mãrunte, care bîntuie toate celelalte asocieri ºi întovãrãºiri lumeºti. Stadiul
acelora este nivelul cel mai de jos ºi cel mai josnic. Mîncãtoria ºi gelozia sînt lepra ºi rugina
care îi macinã ºi îi otrãvesc atît pe cei lumeºti cît ºi toate înjghebãrile ºi planurile lor. Chiar
ºi a celor mai talentaþi ºi mai capabili. Ce lupte sînt între scriitori, între artiºti, între oamenii
de ºtiinþã ºi între toþi cei înãlþaþi în scaunele lumeºti! Ce urã ºi ce rivalitate ºi ce vrãjmãºie
este aproape totdeauna ºi aproape între toþi. Nici un ideal lumesc nu-i în mãsurã sã-i uneascã
cu adevãrat mãcar pe doi inºi ºi sã-i facã sã colaboreze sincer, dezinteresat ºi definitiv. N-au
fost nici mãcar doi oameni de geniu, scriitori ºi artiºti, ori altfel de creatori, care sã-ºi fi unit
definitiv ºi total eforturile lor spre a crea astfel împreunã mult mai mult ºi mai bine de cum
au creat separat fiecare.
Dacã “unde sînt doi, puterea creºte” - tot aºa ar fi fost ºi cu inspiraþia. Numai Hristos,
Domnul ºi Mîntuitorul nostru a putut ºi poate face ca noi doi sã se contopeascã într-unul,
fiecare cãutînd mai întîi folosul lui Dumnezeu, în al doilea rînd folosul celuilalt - ºi numai
în urmã - sau nici în urmã - folosul sãu personal.
- Trebuie sã ne ferim de orice influenþã strãinã care ar diminua ºi ar deterioriza specificul
curat ºi sãnãtos al limbii ºi simþirii noastre duhovniceºti. Cînd ne este treazã ºi formatã
conºtiinþa specificului nostru, atunci îndatã vedem ºi cunoaºtem nu numai ceea ce este curat
ºi sãnãtos al nostru, - ci ºi ceea ce este îndoielnic ºi strãin, pãgubitor ºi chiar primejdios
pentru noi.
- Conºtiinþa! - repetãm conºtiinþa! Sã ni se formeze aceastã conºtiinþã a specificului nostru
în Hristos, fãrã de care nu vom putea crea nimic cu adevãrat de valoare ºi de duratã.
- Sã fim, - apoi sã facem! Aceasta este prima condiþie pusã de Hristos Domnul nostru,
fiecãruia dintre cei ce L-au urmat, ori voiesc sã-L urmeze, de la cel dintîi pas. Dacã sîntem
preocupaþi de a face, înainte de a fi, ajungem niºte îngîmfaþi, mincinoºi, prefãcuþi ºi
rãufãcãtori ai Lucrãrii lui Dumnezeu cum au fost atît de mulþi, de-a lungul istoriei ei.
- Dacã vrem într-adevãr sã creãm ceva de valoare ºi de duratã în slujba lui Dumnezeu ºi
a semenilor noºtri, ni se cer neapãrat patru - ºi chiar cinci condiþii: sã muncim cel mai mult,
sã ne rugãm cel mai mult, sã iubim cel mai mult ºi sã suferim cel mai mult, - adicã sã
plîngem cel mai mult. Toþi marii creatori ºi toate marile creaþii le-au cunoscut aceste
condiþii... ªi pe cele din urmã poate cã în primul rînd... ªi noi la fel, în mãsura în care le vom
cunoaºte ºi le vom experimenta, vom putea crea ceva vrednic ºi durabil! Oricine fuge de
acestea, va fi un mic, sau un nimic în tot ce doreºte sã facã fãrã ele, oricît de mare s-ar crede.
ªi oricît de multe le-ar avea pe celelalte. Hristos aºa a creat. El Cel Dintîi, apoi dupã El toþi
ai Lui.
- Cei ce scriu poezii ori meditaþii, ori altceva, trebuie sã citeascã mult, mai ales în
domeniul în care sînt inspiraþi sã scrie. Dar nu pentru a imita sau plagia pe alþii, ci pentru a-ºi
forma un vocabular cît mai cuprinzãtor, ºi o tehnicã de lucru cît mai desãvîrºitã. De la marii
creatori totdeauna avem ºi vom avea de învãþat, fiecare dintre noi.
- Cîntãreþii noºtri trebuie sã se fereascã de influenþele muzicii lumeºti. Trebuie sã folosim
elementele muzicii bisericeºti ºi evanghelice. Nici chiar folclorul popular lumesc, ci acel
religios de prin frumoasele noastre colinde vechi. Sã-l ºtim alege ºi folosi bine, pentru
trãinicia ºi frumuseþea creaþiilor noastre. Din muzica cultã avem atîtea motive de inspiraþie,
fiindcã marii compozitori au fost ºi oameni profund credincioºi - ei înºiºi pãtrunºi de
inspiraþia divinã. Cele mai mari opere ale lor sînt cele religioase, inspirate de credinþa ºi
adoraþia lui Hristos. Dar singurã conºtiinþa noastrã formatã pe dimensiunile specificului
nostru spiritual, ne dã mãsura corectã ºi ne înseamnã limita pînã unde sã mergem - ºi de unde
nu mai avem voie în privinþa asta.
- Cîntarea este o trãsãturã, o parte importantã a vieþii noastre spirituale. Nu este totuºi
singura. Viaþa cu Hristos mai are o mulþime de cerinþe ºi trãsãturi. Toate acestea ni le îndrumã
ºi ni le alege conºtiinþa. Numai ea ºtie alege ºi poate îndruma bine. Ea, luminatã de Duhul lui
Hristos ºi de specificul frãþesc.
- Se creeazã melodii paralele, adicã douã sau trei melodii la acelaºi text. Nu-i un rãu prea
mare, fiindcã pînã la urmã se va impune melodia cea mai frumoasã. Sau se folosesc toate, una
ici, una colo, în altã parte a þãrii. Totuºi pentru uniformizarea ºi pentru evitarea de confuzii
ori încurcãturi neplãcute, este bine sã evitãm cît se poate situaþiile care nu sînt clare ºi care
pot provoca neplãceri. Gusturile sînt diferite, - unora le place una, altora alta, - dar este bine
ca ºi gusturile noastre sã ni le supunem gusturilor frãþeºti, ºi sã ni le formãm potrivit acestora,
spre a fi una chiar ºi în asta cu ei toþi.
Sã le cîntãm ºi noi la fel cu mulþimea fraþilor, ca bucuria tuturor sã fie deplinã. Cîntarea
trebuie sã-i bucure în primul rînd pe cei mai mulþi. Noi cei mai puþini, sã cîntãm dupã ei ºi
cu ei. Toate sînt frumoase cînd sînt din inimã.
- Regionalismul ori rivalismul, trebuie sã disparã pe veci dintre noi. Acestea sînt douã
prãpãstii de care trebuie sã ne ferim fiecare, ca de prãpastia Gheenei. Iar dacã am alunecat
cumva într-acolo - sã ne salvãm cît mai repede ºi sã fugim cît mai departe de ele. Orice
conºtiinþã curatã ºi treazã se îngrozeºte de aceste prãpãstii, ºi le urãºte cu toatã puterea,
luptînd neîncetat împotriva lor, pentru cã prima face discriminare între fraþi, iar a doua
striveºte orice dragoste ºi colaborare cu ceilalþi împreunã lucrãtori cu noi pentru Hristos.
- Trebuie sã formãm indivizi desãvîrºiþi, credincioºi ºi creatori desãvîrºiþi, individual
fiecare cît mai înzestrat, cît mai competent, cît mai felurit dezvoltat pentru lucrul Domnului.
Dar aceasta încã nu-i de-ajuns. ªi lumea are aºa ceva. Noi trebuie sã ajungem la aºa stare încît
între creatorii familiei noastre sã se formeze în toþi, ºi sã stãpîneascã totdeauna o conºtiinþã
de grup, o contopire a conºtiinþelor individuale într-o conºtiinþã mare ºi cereascã de grup
sfînt. Aceastã conºtiinþã cînd ajunge sã se formeze este cea mai înaltã ºi mai divinã între
toate. Este conºtiinþa care a dorit-o ºi pentru care S-a rugat chiar ºi în ultima clipã Domnul, -
ca pentru starea cea mai înaltã ºi mai sfîntã la care puteau ajunge ai Sãi. Dar numai din
aceastã stare erau cu adevãrat vrednici sã împlineascã divina ºi eterna operã pentru care
fuseserã chemaþi, aleºi ºi formaþi ( I o an 17, 21) . De aceastã condiþie depindea credinþa
ºi mîntuirea lumii - adicã izbînda ºi scopul trimiterii lor. ªi numai aceasta este pe deplin dupã
voia lui Dumnezeu ºi dupã cerinþele Duhului Sfînt. Aºa a vrut-o Hristos Domnul cînd i-a
învãþat pe ai Sãi ca fiecare sã se supunã grupãrii sale, ca duhurile prorocilor sã fie supuse
prorocilor, adicã sã caute a fi una în gîndire ºi lucrare.
T-
Dupã acestea ºi alte consideraþii presãrate din timp în timp cu cîntãri ºi scurte alte
cuvîntãri ºi declamãri, - s-a încheiat cu o rugãciune de mulþumire Domnului, prim parte a
întîlnirii noastre din seara aceasta de 23 martie de la Comãneºti. Era trecut de miezul nopþii.
Iar cei “chemaþi” care participaserã doar pentru învãþãturã ºi petrecere la întrunirea noastrã,
trebuiau sã plece. Partea lor se încheiase. Acum urma partea mai intimã a noastrã cu cei
special veniþi aici pentru încã un pas mai departe în munca noastrã de creaþie. Prima parte
care cuprinsese adevãruri folositoare mai generale se încheiase. Urma partea a doua cu
celelalte mai intime ºi mai alese. ªi i-am rugat sã rãmînã pentru partea aceasta doar cei aleºi,
adicã cei pe care îi privea direct cele ce urmeazã sã le discutãm ºi mai concret.
Erau în partea asta niºte probleme mai directe, unele critici asupra unor poezii, ori cîntãri,
ori atitudini. Între noi mai m ergeau aces t ea - dar î nt re cei mai dinafarã de cercul ºi
preocupãrile noastre, nu se mai putea. Unii le-ar fi putut privi nepotrivite, alþii nu le puteau
înþelege ºi s-ar fi produs întristãri... Dar cu toate insistenþele ca cei “chemaþi” sã iasã, totuºi
n-a ieºit aproape nimeni. A trebuit sã continuãm aproape cu aceleaºi trei camere pline stãrile
noastre de vorbã toatã noaptea. Subiectul era aºa de captivant ºi adevãrurile comunicate erau
atît de atrãgãtoare ºi instructive pentru toþi, încît nimeni n-ar fi dorit sã le scape.
Totuºi, ce frumos ºi instructiv a fost totul.
Au început sã recite, sã cînte, sã-ºi citeascã lucrãrile lor noi - fiecare dintre cei prezenþi.
Scurt, frumos, inspirat ºi nou. Fiecare cuvînt ºi fiecare piesã de creaþie. A fost o sãrbãtoare
care am fi tot dorit cu toþii sã nu se mai sfîrºeascã.
Ce bine ar fi sã fie mai dese ºi mai lungi aceste sãrbãtori ale frumuseþii literare ºi
creatoare ale tineretului minunatei noastre Lucrãri. În curînd va fi alcãtuit un volum ºi despre
aceastã sãrbãtoare, frumos ºi ilustrat, al doilea volum al Sãrbãtorilor noastre de acest fel, -
dupã cel de Anul Nou de la Sibiu. Ce frumoase amintiri ºi ce comori de neuitat vor deveni
ºi acestea mai tîrziu, însemnînd paºii noºtri începãtori, dar fericiþi - spre marea luminã
viitoare, pe care acum nici n-o putem bãnui...
Ce frumos continuã astfel, anul acesta fericit!
Doamne ºi Dumnezeul nostru, binecuvînteazã-l mereu aºa, pînã la sfîrºitul lui. ªi pînã la
sfîrºitul tuturor celor ce-l vor urma încã.
Amin.
Istoria - Vol. 4 - Cap. 16 - O plecare îndureratã Pag. 255
Cap. 16
O plecare îndureratã
“Doamne, iatã-mi ºi hotarul
unde lepãd tot ce-am strîns
ºi-mi rãmîne numai harul
care l-am cules din plîns,
numai anii arºi în patimi
prin al dragostei cuptor
numai ce-am scãldat în lacrimi
de durere ºi de dor...
Numai ce-am pierdut cu Tine

jefuit ºi judecat
numai ce-a rãmas pe mine
dupã ce-am fost despoiat,
numai urmele de cuie
ºi de spini din trupul meu
vin cu mine-acum - sã spuie
ce-au de spus lui Dumnezeu...
Numai pîinea dãruitã

ºi cei doi bãnuþi sãrmani
ºi viaþa pîrjolitã
în atîþi amar de ani,
asta-mi este toatã-averea
la acest hotar al meu
ce iubirea ºi durerea
mi-o aduc spre Dumnezeu...“
Pag. 256 Istoria - Vol. 4 - Cap. 16 - O plecare îndureratã
ici n-am ajuns bine acasã dupã bucuria de la Comãneºti - ºi încã de pe drum am
N primit o veste tristã. Pãrintele Vladimir a trecut la Domnul joi, 28 martie 1984, la
locuinþa Raheluþei din Cluj, unde îºi trãise ultimele lui suspine ºi lacrimi, înainte de a ajunge
ºi el acolo unde îl aºtepta de aproape 50 de ani, jumãtatea sufletului sãu dupã care tînjise atît
de mult...
De cîþiva ani aceastã Raheluþã crescutã de el ºi la care locuia acum dupã pensionarea lui,
fiind cãsãtoritã cu un strãin, - ºi ea însãºi înstrãinîndu-se, nu mai lãsa aproape pe nimeni sã
ajungã la el. Nici eu nu l-am putut vizita din cauza asta - ºi aproape nici un frate. Pînã ce a
mai putut merge el, s-a mai dus singur pe la fraþii din Cluj, la adunare ori la bisericã, - dar
în ultimul timp nu s-a mai putut duce. Noi toþi fraþii l-am preþuit nespus de mult din pricina
credincioºiei ºi statorniciei lui alãturi de pãrintele Iosif, la care fusese de multe ori venind
din Basarabia unde era - ºi petrecînd multe zile ºi nopþi împreunã, pînã în sãptãmîna plecãrii
lui la Domnul. Apoi de-a lungul tuturor anilor, prin toate încercãrile Oastei, fiind unul dintre
puþinii care ºi-au þinut legãmîntul pînã la sfîrºit. Am mai scris niºte pagini neuitate despre
pãrintele Vladimir ºi în cronica Sfinþilor noºtri înaintaºi, pentru a rãmîne ºi viaþa ºi
statornicia lui o pildã vrednicã de admirat ºi de urmat.
Acum Dumnezeu îl eliberase pentru totdeauna din calvarul lui pe care îl îndura rãbdãtor
în casa fiinþei pe care el o crescuse avînd atîta grijã de ea, mai mult decît de ochii lui din cap.
De multe ori cînd avea chiar ºi 6-7 ani i se suia pe cap, îl trãgea de pãr, îl lovea cu palmele
peste faþã - iar el tãcea ºi o alinta, încît chiar noi ne pierdeam rãbdarea gîndind cã totuºi e
prea mult... Dar el nu ºi-a pierdut niciodatã rãbdarea - nici cînd îl lovea peste mînã mîncînd,
nici cînd i se suia cu piciorul în farfuria cu mîncare. ªi acum în ultimii ani, cum s-a purtat
faþã de el Raheluþa lui cea rãsfãþatã de el timp de 40 de ani... În ultimul timp îl þinea încuiat
în casã ca sã nu mai meargã la fraþi - ºi nici fraþii sã nu mai poatã veni la el.
Acum, slãvit sã fie Domnul care îl eliberase pe totdeauna din orice apãsare.
În noaptea asta nu mai pot sã dorm... îmi deapãn firul vremii ºi-al amintirilor mele despre
el. Prima datã cînd l-am vãzut era în 1935 la redacþia foilor noastre, pe atunci în strada
Turnului nr. 33 din Sibiu. Se ducea cu soþia lui slabã ºi bolnavã la Geoagiu la sanatoriu unde
mai fusese ºi anul trecut. Era bolnavã de plãmîni ºi avea nevoie de mult aer curat, tratament
ºi odihnã. Ce mult o iubea pãrintele Vladimir, credinciosul ei soþ. Cu cît o vedea suferind mai
mult, cu atît o iubea mai cu milã ºi mai cu putere. Dar ºi ea þinea nespus de mult la el.
Niciodatã n-am vãzut doi soþi ºi dupã atîþia ani de cãsãtorie sã se iubeascã ºi sã petreacã
împreunã atît de mult timp ºi atît de fericiþi ºi bucuroºi. El nu-i zicea niciodatã pe numele ei
de Eufimia - ci îi zicea numai “porumbiþã, porumbiþa mea...“
Toamna a luat-o acasã la Glingeni - Orhei, unde locuiau ei atunci, în Basarabia. Dar anul
urmãtor a murit pe braþele lui. Cred cã ar fi putut-o scãlda de ºapte ori în cîte lacrimi a vãrsat
el din dragoste ºi din milã pentru ea... Acolo la locul unde trãiau atunci, în cimitirul din faþa
bisericii unde slujea el zilnic ºi se ruga pentru sufletul ei, i-a zidit cu mîinile lui un mormînt
împrejmuit cu un gard larg ºi prevãzut cu o bancã pe care se aºeza de dimineaþa ºi rãmînea
pînã seara în preajma ei, plîngînd, cîntînd, rugîndu-se ºi chemînd-o cu cele mai duioase ºi
sfîºietoare suspine: “porumbiþo, porumbiþa mea scumpã ºi neuitatã...” Acolo a scris el o carte
întreagã cu meditaþiile ºi suspinele sale Pe marginea unui mormînt.
Durerea pierderii ei l-a fãcut sã-L iubeascã ºi el cu atît mai mult pe Domnul Isus, cu cît
acum voia cu toatã puterea sã ajungã ºi el fericit acolo lîngã Domnul, unde ºtia bine cã s-a
dus ºi singura fiinþã pe care o mai avusese pe pãmînt aproape de sufletul lui...
O, cum ºtie Domnul sã ne apropie de El, chiar prin despãrþirile cele mai dureroase care
ni le îngãduie pe lumea asta. De acum va avea veºnic bucuria nemaitulburatã a iubirii pe care
a avut-o mai scumpã ca orice pe pãmînt - ºi cãreia i-a fost credincios pînã la moarte, toþi
îndelungaþii ani ai acestei sfîºietoare despãrþiri. Pentru multe l-am admirat ºi preþuit pe
pãrintele Vladimir, - dar pentru aceastã inimã a lui, cel mai mult.
Acum, dupã al cincizecilea an de la acea despãrþire, iatã cã Domnul i-a ascultat miile lui
de rugãciuni ºi i-a primit rîurile lui de lacrimi, luîndu-l ºi pe el sã-l ducã acolo unde nu mai
este despãrþire, lîngã aceea ce l-a aºteptat ºi ea tot aºa de atunci.
Apoi îl vãd împreunã cu fr. Dumitru Romanenco din Voinova, tot din Orheiul Basarabiei,
venind tot în acelaºi an 1935 la Sibiu de praznicul Rusaliilor pentru marea sãrbãtoare a Oastei
Domnului. Fratele Dumitru era un om cu mare vazã în pãrþile acelea, avînd o mare proprietate
cu o pãdure ºi un lac frumos în mijlocul pãdurii. Acolo rînduise el un loc de recreare pentru
fraþii obosiþi ºi un loc liniºtit pentru meditaþie ºi scris. Acolo petrecea adeseori cu pãrintele
Vladimir ºi cu mulþi alþi fraþi. Acolo a petrecut ºi fr. Marini în douã veri, ultimele douã veri
a fr. Dumitru Romanenco ºi a Basarabiei lor, cãci la cãderea Basarabiei, s-a sfîrºit dintr-o
datã ºi el... Multã vreme dupã ce s-a întors de acolo, fr. Marini îmi tot povestea despre feeria
n o p þ i l or de acol o, pe m al uri l e l acul ui de la Voi nova, cu fr. Dum itru, cu sora Vera,
credincioasa sa soþie ºi bunul lor fiu Svetie. Pãrintele Vladimir pãstra ºi el de atunci niºte
amintiri ºi niºte fotografii neuitate. Fratele Romanenco era acela care organizase atunci o
“cavalerie a Oastei Domnului” cum îi zicea el, o echipã de misionari cãlãri pe cai mari ºi albi,
în frunte cu un steag ºi înzestraþi cu multe cãrþi ºi Biblii, cutreierînd satele ºi oraºele
Basarabiei pînã la Bucovina ºi Moldova cu propovãduirea ºi rãspîndirea Cuvîntului lui
Dumnezeu... Ei au fãcut atunci sã se hotãrascã pentru Domnul multe sute de suflete ºi sã se
înfiinþeze prin tot jurul acela multe zeci de adunãri ale Oastei Domnului. ªi despre viaþa ºi
faptele acestui frate am scris mai pe larg în cronica Sfinþilor noºtri înaintaºi.
Acum pãrintele Vladimir care a trãit ºi a mai suferit multe zeci de ani în urma plecãrii lor
la cer, a ajuns în sfîrºit ºi el la ei. Ce fericiþi îl vor fi întîmpinat vãzîndu-l venind obosit ºi
slãbit, dar biruitor.
Îl vãd apoi la Sibiu, în redacþia foii noastre din Aleea Filozofilor nr. 18, la Crãciunul lui
1937 ºi Anul Nou 1938. Venise sã-ºi petreacã o sãptãmînã la noi, cu pãrintele Iosif. Venise
sã i se mãrturiseascã ºi sã primeascã din mîinile lui sfinte, Sfînta Cuminecãturã.
I-am vãzut atunci multe ceasuri petrecînd împreunã singuri în strînse stãri de vorbã ºi în
tainice împãrtãºiri.
Nu voi uita niciodatã duminica dintre aceste sãrbãtori cînd ei au rãmas singuri în casã,
iar noi toþi ceilalþi plecasem. Fratele Marini, Popovici, Opriº ºi ceilalþi la adunare, iar eu la
poºtã cu niºte scrisori urgente...
Cînd am venit singur acasã, uºa de la intrare era încuiatã, iar cheia o luase sora Liþa cu
ea. Eu n-aveam cheie ºi nici alta nu mai era în casã. Dar aproape de scarã era fereastra joasã
prin care mai intrasem în casã ºi altãdatã, în astfel de împrejurãri.
M-am uitat pe geam, iar pãrintele Iosif care stãtea lungit pe dormeza de lîngã peretele
celãlalt, vãzîndu-mã s-a sculat grãbit sã vinã sã-mi deschidã fereastra sã intru. Mi-a deschis-o,
dar cînd s-a întors sã se ducã din nou la dormeza lui, s-a împiedicat cu piciorul de cablul
aparatului de radio care era întins pe jos, ºi a cãzut cu totul întins, pe duºumea. Am crezut
cã se prãbuºeºte cerul peste mine într-atîta m-a durut ºi m-a îngrozit. Nu ºtiu cum am sãrit
fereastra ºi am fost lîngã el sã-l ridic de jos. În acel moment a sãrit ºi pãrintele Vladimir ºi
amîndoi l-am dus pe braþe ºi l-am întins pe dormeza unde zãcuse.
Gemea profund cãci trupul lui era numai tãieturi de operaþii, ºi douã mari rãni deschise
sîngerînd de la cele douã ultime operaþii nevindecate.
Am îngenuncheat amîndoi lîngã el ºi nu m-am mai putut ridica timp îndelungat. Cred cã
niciodatã nu m-am rugat atît de deznãdãjduit ºi de vinovat lui Dumnezeu... Doamne, ce fac
dacã moare acum, aici, din vina mea? Cum voi mai putea privi vreodatã spre Tine ori spre
fraþi? De ce n-am stat mai bine afarã, sã fi îngheþat acolo de frig pînã veneau ceilalþi, dar sã
nu-l fac pe acest sfînt chinuit, care din dragoste pentru mine a sãrit el cel bolnav sã-mi
deschidã mie cel sãnãtos. Dar el a vrut ca nu altul ci el însuºi sã vinã sã-mi deschidã ºi sã mã
întîmpine cu bucuria ºi cu zîmbetul cu care de cînd îl ºtiu mã întîmpina ori de unde veneam.
Dar Dumnezeul Milei a avut milã de mine. L-a pãzit ºi l-a sprijinit El Însuºi pe Mîinile
Sale, aºa cã aceastã cãzãturã de care mã îngrozisem atît de mult n-a avut nici o urmare mai
rea.
Îl vãd ca acum ºi pe pãrintele Vladimir ce înspãimîntat ºi zdrobit era ºi el atunci. A mai
stat vreo douã zile la noi ºi dupã aceea, apoi ºi-a luat rãmas bun de la pãrintele Iosif ºi de la
noi, plecînd înapoi în Basarabia, promiþînd cã de Rusalii va veni din nou.
Dar venirea aceasta a trebuie sã fie mai grabnicã ºi mai amarã. În ziua de 16 februarie în
dimineaþa înmormîntãrii pãrintelui, el telegrafia încã din Ploieºti: “Sînt în drum spre Sibiu.
Nu-l coborîþi în mormînt, pînã voi ajunge eu, cãci veºnic voi fi zdrobit”.
A ajuns tocmai cînd sicriul era sã fie coborît în mormînt. ªi acum îl vãd cum alerga
neîntrerupt de cum a intrat pe poarta cimitirului ºi pînã a ajuns sã se prãbuºeascã asupra
sicriului plîngînd ºi rugîndu-se. Apoi în genunchi, cu mîinile întinse spre cer a rostit
legãmîntul zguduitor, însoþit de toþi cei douã mii de fraþi care erau atunci de faþã - ºi de sutele
de mii care erau prezenþi numai cu duhul, legãmîntul zguduitor de credincioºie ºi rãmînere
statornicã pînã la moarte pe calea învãþãturii Oastei de la început, dupã cuvîntul ºi dupã pilda
pãrintelui Iosif.
ªi el, iatã cã a rãmas aºa, de atunci ºi pînã astãzi. Acum poate merge cu bucurie în faþa
Domnului ºi în faþa marelui sãu frate, pãrinte ºi îndrumãtor, fiindcã ºi-a pãstrat ºi în privinþa
aceasta legãmîntul sãu curat ºi frumos, iatã pînã la moarte.
T-
Doamne Isuse, primeºte-l cu bucurie ºi aºeazã sufletul lui credincios lîngã al sfîntului sãu
frate ºi pãrinte - ºi lîngã al tuturor celorlalþi fraþi ºi pãrinþi sufleteºti ai noºtri, dar mai ales
lîngã sufletul drag al porumbiþei sale scumpe.
T-
Îl vãd ultima datã la Sibiu la Rusaliile din 1984, cînd încã a putut veni sã-ºi împlineascã
legãmîntul care îl fãcuse aici acum 46 de ani - ºi datoria de recunoºtinþã faþã de memoria
pãrintelui nostru în Hristos.
Ce de flori, acopereau ºi atunci acest mormînt nemuritor! ªi toatã predica lui de atunci,
ultimul lui cuvînt lîngã mormîntul acesta, a fost o predicã inspiratã strãlucit din culorile ºi
semnificaþiile feluritelor flori de la acest mormînt. Cele roºii simbolizau jertfa, sîngele, ranele
Evangheliei, de pe Trupul lui Hristos ºi ale nenumãraþilor Lui martiri, pînã la cel ce odihneºte
aici în pãmîntul acesta de sub noi ºi sus în cerul acesta de deasupra noastrã... Cele albe ne
vorbesc despre neprihãnirea lui Hristos ºi a neprihãniþilor Lui. Cele albastre, despre
frumuseþea cerului care ne aºteaptã. Cele galbene, despre duioºia ºi mîngîierea blîndeþii ºi
iubirii pãrinteºti cu care ne-a înconjurat sufletul marelui nostru înaintaº - ºi cu care ne mai
înconjoarã încã. Acum, florile roºii, albe, albastre ºi galbene ne predicã aceste sfinte
adevãruri ºi despre mormîntul lui.
T-
Am ajuns la Cluj, la biserica din cartierul Mãnãºtur cînd sicriul acoperit de flori ºi
înconjurat de fraþi, al pãrintelui Vladimir, aºtepta în capela bisericii sã vinã preotul paroh care
trebuia sã oficieze slujba înmormîntãrii. Acest preot era un om credincios devotat Oastei
Domnului ºi prieten al fraþilor. Cînd am ajuns acolo s-a bucurat mult ºi fiindcã - credea el -
încã mai este cîtva timp pînã la venirea protopopului, m-a invitat sã spun cîteva cuvinte, cum
era ºi normal din partea familiei sufleteºti a rãposatului spre a evoca astfel viaþa ºi activitatea
frumoasã a acestui harnic ºi credincios preot al lui Dumnezeu, care lucrase ºi suferise atît de
mult ºi de frumos, de-a lungul celor 90 de ani ai vieþii sale pãmînteºti. Era atît de mult de
spus despre asta...
Dar abia am rostit cîteva fraze de început cînd intrã ca o furtunã protopopul nervos ºi
agitat, împingînd cu coatele în dreapta ºi în stînga ºi izbind în lãturi pe cei ce erau de faþã.
- Ce adunãturã sectarã este asta? - þipã el furios. ªi rãstindu-se la mine, izbucni: - Sã taci
imediat! Cine eºti d-ta ºi cu ce drept vorbeºti aici?
- Sînt din partea familiei ºi am vrut sã spun un cuvînt.
- Nu mai spui nimic! Sau dacã acesta a fost preot sectar, atunci sã-l îngroape sectarii. Noi
ne retragem. Las sã vedem ce zice episcopia!
Am vrut sã-i mai spun un cuvînt, dar nu mai aveai cui spune - ieºise afarã.
A venit din nou ca o furtunã, a pus sã-l scoatã din capelã ºi sã-l ducã în bisericã.
Protopopul tremurînd de furie din tot trupul, a început grãbit slujba de înmormîntare care a
parcurs-o în galop. Apoi a rostit o predicã plinã de laude la persoana lui, încolo goalã de tot.
Toþi fraþii care au fost de faþã la tot ce s-a petrecut au fãcut o strînsã legãturã între
rãzbunarea acestei oficialitãþi asupra pãrintelui Vladimir, cu cea a mitropolitului din Sibiu
asupra pãrintelui Iosif la moartea lui. Asemenea le-a fost viaþa în slujba lui Isus, - asemenea
le-a fost ºi ocara pînã la moarte pentru El.
Apoi fraþii l-au purtat pe mîini pînã la marginea mormîntului, din cimitirul apropiat care
îl aºtepta.
Doamne Isuse, Te rugãm fã-i parte de rãsplata ºi cinstea veºnicã, în mijlocul familiei
noastre cereºti, lîngã pãrintele Iosif, lîngã porumbiþa lui scumpã, lîngã fratele Marini ºi
Romanenco - ºi toþi ceilalþi cu care a luptat, a lucrat ºi a biruit în Oastea Ta luptãtoare de aici
de pe pãmînt.
Amin.

Istoria - Vol. 4 - Cap. 17 - Vin rîndurile noi Pag. 261
Cap. 17
Vin rîndurile noi

“Nu rãmîne gol în codru
cînd îi cade-un paltin jos...
- fãrã schimb nu pleacã nimeni,
vine altul mai frumos...”.
înd ºtim cã Lucrarea Oastei este a Domnului ºi cã El Însuºi este Garantul ºi

C Ocrotitorul ei, sufletele noastre nu trebuie sã fie niciodatã peste mãsurã de întristate,
îngrijorate. Nici o lucrare cu adevãrat al lui Dumnezeu, n-a dat faliment niciodatã. Dau
faliment acei indivizi care îºi calcã legãmîntul lor cu Hristos, ºi care Îi leapãdã mãrturia Lui.
Dar El Însuºi nu pierde.
Dacã unii fug din faþa sarcinilor ºi luptelor Domnului, El îi ridicã pe alþii care sã preia
steagul ºi solia celor laºi ori fricoºi. Dacã unii cad biruitori în lupta pentru El ºi pentru
Evanghelia Lui, ori sfîrºiþi în suferinþe ºi martiriu, - are grijã Domnul sã ridice pe alþii care
sã ducã plugul ºi munca Lui mai departe... ªi uneori mai frumos.
Aºa ºi acum, nu numai într-o parte, ci în toate pãrþile din þarã se ridicã o generaþie
minunatã de lucrãtori talentaþi ºi harnici în slujba Domnului. ªi încep sã preia din mers
cadenþa ºi alinierea frumoasã cu Lucrarea, înlocuind cu mari speranþe pe cei ce pleacã, ori pe
cei ce nu mai pot þine pasul cu mersul puternic al mereu tinerei Lucrãri a lui Hristos. E o
revãrsare de bucurie sfîntã sã-i vezi cum tinereþea lor plinã de un elan înalt se avîntã cu curaj
în toate direcþiile de muncã ºi luptã evanghelicã ºi misionarã... Schimbul cel nou plin de
putere ºi prospeþime, preia frumos din mers solia ºi uneltele sfinte din mîinile celor ce obosiþi
de truda lungã ºi asprã, se pregãtesc de odihnã.
Revista noastrã Harfa inauguratã la Crãciunul anului trecut, înainteazã lunar cu un
conþinut tot mai bogat ºi cu o þinutã tot mai frumoasã. Condeielor vechi li se alãturã altele
noi tot mai inspirate, cu lucrãri din ce în ce tot mai de valoare. E un strat în care încep sã
înfloreascã din ce în ce tot mai mulþi ºi mai frumoºi trandafiri ºi crini...
Pag. 262 Istoria - Vol. 4 - Cap. 17 - Vin rîndurile noi
Dumnezeu sã binecuvînteze pe cei ce poartã greul ºi frumosul steag al acestui însemnat

sector al muncii sfinte. El sã facã prin harul Sãu ca mîinile care apucã plugul acesta sã nu
oboseascã în continuarea muncii lor. Roadele nu vor întîrzia sã aparã. Trunchiul este sãnãtos,
terenul fertil, iar rãsadurile sînt din cele mai de soi.
Cîntãreþilor din prima generaþie tînãrã li se adaugã alte rînduri noi, ºi cîntãrile noi sînt din
ce în ce de note tot mai mari... E un freamãt, un vuiet ºi uneori ca un cutremur ceresc în
adunãrile ºi nunþile noastre, cînd aceste frumoase ºi divine cîntãri sînt înãlþate într-o
atmosferã de cor îngeresc ca un vuiet de ape mari.
Tineri vorbitori se ridicã în adunãri ºi nunþi, cu cuvîntãri puternice, cu accente de idei noi,
cu vorbiri pline de conþinut ºi de putere. Cu cît au ºtiut sã asculte mai bine pînã acum, cu
atîta ºtiu mai bine acum sã vorbeascã. ªi cu cît au adunat mai mult, cu atîta au acum mai mult
sã dea celor ce-i ascultã. Vorbirile lor se întregesc ºi se continuã unele pe altele în chip plin
de înþelepciune ºi de dragoste din Duhul Sfînt. E atît de minunat sã vezi cum preiau de
frumos ºi fericit unii de la alþii acelaºi mesaj sfînt, mai adãugîndu-i fiecare o nouã frumuseþe
ºi o altã nuanþã la cele dinainte, pentru ca la sfîrºitul vorbirilor adevãrul unei teme sã fie
înfãþiºat desãvîrºit în toatã întregimea lui. Sufletelor nu le mai rãmîne decît sã-l primeascã.
ªi îl primesc, ca pe o pîine caldã, albã, mare, rumenã ºi gustoasã.
Ce constatare fericitã este aceasta cã acum au încetat de peste tot, din absolut toate
adunãrile noastre, acele vorbiri contradictorii de acum cîþiva ani, prin care unii vorbitori se
înfruntau cu alþii, umplînd sufletele tuturor de întristare - ºi alungînd orice putere a Duhului
Sfînt. Dumnezeu S-a îndurat ºi a alungat acele duhuri dezbinãtoare ºi contradictorii, împreunã
cu principalii lor purtãtori pe care acum i-a izolat ºi înlãturat. Ci acum se desfãºoarã totul
într-o atmosferã de unitate ºi armonie, ca ºi cum toate gurile ar fi o singurã gurã, toate inimile
o singurã inimã, toate cugetele un singur cuget... Ce dovadã strãlucitã cã lucreazã acum
Acelaºi Duh Sfînt în toþi ºi cã El face aceeaºi lucrare peste tot. Slavã veºnicã Lui. O dragoste
fierbinte a aprins Dumnezeu ºi El face sã ardã înflãcãratã în toþi fraþii ºi surorile noastre. Iatã
ce minunat pot face rîndurile tinere care vin tot mai puternice în lupta lui Hristos. Acum ni
se pare nespus de mult de la o adunare pînã la alta. De la o nuntã pînã la alta. De la o
Sãrbãtoare pînã la alta...
Dupã Sãrbãtoarea noastrã Literarã de la Comãneºti din Moldova, s-a hotãrît o alta pentru
1 Mai la Cluj în Ardeal. Tinerele talente lucrau de zor ca fiecare sã se prezinte acolo cu ceva
cît mai frumos. Ne-am propus cu toþii - ziceau ei - sã nu coborîm ºtacheta calitãþii nicidecum,
ci s-o ridicãm mereu. Dacã în lume existã atîta întrecere ºi exerciþiu pentru o cununã ºi pentru
un premiu trecãtor, - oare noi nu trebuie sã facem ºi mai mult pentru o cununã nemuritoare,
ºi pentru un premiu veºnic?
Deci la Cluj de 1 Mai.
În cortul fraþilor din Cluj, bãncile se umplurã cu fraþi ºi surori tineri din toatã þara. Între
douã ºi trei sute. Pe feþele tuturor se vede voioºia, forþa, curãþia, încrederea, bucuria, lumina
lui Hristos.
Acum nu mai existã stinghereala din primele întîlniri, ci bucuria, familiaritatea,
apropierea colaboratoare ºi sfîntã statornicitã de Duhul Sfînt. Fiecare începe sã-ºi simtã
rãspunderea personalã pentru Cauza lui Hristos ºi pentru aportul sãu calitativ ºi cantitativ la
reuºita cît mai minunatã ºi mai grabnicã a acestei cauze.
Am urmat iarãºi drumul larg ºi cunoscut din celelalte rînduri: rugãciunea fierbinte,
cîntarea înlãcrimatã, pãrtãºia cereascã. Acum totul se va face fãrã nici o pauzã, ca în celelalte
rînduri, pentru cã sîntem numai noi ºi între noi.
Consideraþiile generale s-au prefãcut într-o meditaþie împreunã, cuprinzînd cam

urmãtoarele:
...Începem aceastã sãrbãtoreascã petrecere a noastrã în Numele Domnului ºi Dumnezeului
nostru care stã în mijlocul nostru ca un Mire ºi în faþa noastrã ca un Model. Tot ce facem va
fi în faþa Lui ºi spre slava Lui.
- Sãrbãtoarea de astãzi este cea mai înaltã zi a Primãverii. Primãvara înseamnã: tinereþe,
poezie, cîntare. Ziua aceasta este cu deosebire o zi în care trebuie sã ne înãlþãm inimile ºi
frunþile noastre spre aceste trei mari comori ale vieþii.
- Pentru Istoria Omenirii, ca ºi pentru istoria vieþii fiecãruia dintre noi, aceste trei mari
valori rãmîn unice ºi eterne. Numai cînd ne întoarcem la ele ºi numai cît rãmînem cu ele
sîntem cu adevãrat fericiþi.
- Pentru noi aceste trei comori sînt adevãrate numai în Hristos. Acolo le-am gãsit în El
prima datã. ªi acolo în El le regãsim ori de cîte ori le pierdem ºi le cãutãm iarãºi.
- Pe lumea aceasta sînt multe comori adevãrate, dar ºi multe false. Cele adevãrate sînt cele
permanente. Cele false sînt cele trecãtoare. Adevãrata fericire o dau ºi o asigurã numai cele
permanente. Noi prin Hristos cunoaºtem aceste valori, fiindcã L-am primit pe El în viaþa ºi
în inima noastrã, iar El ni le-a dãruit pe acestea, nu numai în cel mai fericit fel, ci ºi în cea
mai nemuritoare formã. Acestea sînt comorile pe care hoþii nu le pot fura, molia nu le poate
roade ºi rugina nu le poate nimici.
- Numai o bancã puternicã poate acoperi în aur banii sãi de hîrtie. Numai o împãrãþie
puternicã poate garanta valorile sale. Împãrãþia Cerurilor nu se clatinã niciodatã ºi Banca
Cereascã nu sãrãceºte nicicînd. Valorile ei rãmîn permanent la cota cea mai înaltã de
stabilitate ºi de preþ. Fãgãduinþele lui Hristos, numai ale Lui, sînt sigure, pentru cã El care
le garanteazã este Sigur ºi Etern.
- Hristos este neschimbat. El este Acelaºi Ieri, Azi ºi în Veac. Tinereþea Sa, poezia Sa ºi
cîntarea Sa sînt ca ºi El. Noi le aflãm toate aceste minuni eterne în El. Viaþa cu El ºi în El
este o Primãvarã veºnicã, o tinereþe veºnicã, o poezie ºi o cîntare veºnicã. ªi noi de aceea
sîntem fericiþi pentru cã le-am aflat ºi ni le-am însuºit pe acestea.
- Lumea le promite, dar ea nu le are, ºi deci nu le poate da. Lumea le are ºi le poate da
numai pe cele false care pier, care mint, care dezamãgesc, care ucid... Unde este tinereþea pe
care v-o promisese lumea, - voi cei care v-aþi încrezut în ea, iar astãzi sînteþi niºte putregaiuri
muribunde atît trupeºte cît mai ales sufleteºte? Unde este poezia pe care v-o oferã lumea
astãzi, vouã celor ce cãutaþi în ea iubirea, frumosul, adevãrul, sublimul? Iatã ce vã oferã
lumea sub numele divin al poeziei: o îngãimare nebuneascã de cuvinte fãrã nici un sens, fãrã
nici o noimã, fãrã nici o valoare. Dacã cel ce le-a compus nu le-ar citi din carte ci le-aþi auzi
îndrugîndu-le singur, nu v-aþi face oare semnul sfintei Cruci, rugîndu-vã pentru el cu milã ca
pentru unul care ºi-a pierdut mintea? Unde este cîntarea pe care v-o oferã lumea? Iatã niºte
þipete, niºte urlete, niºte zbierete ca ale nenorociþilor din balamuc, în ceasurile lor de crize,
ca ale fiarelor în cuºti, ca ale demonilor în iad... Iar dansurile lor, ca zvîrcolirile unor bolnavi
de epilepsie în stãrile lor cele mai respingãtoare. Iatã ce are ºi ce poate da lumea.
- Adevãratele valori se cunosc nu numai dupã strãlucirea lor de moment, sau dupã durata
lor de timp, ci mai ales dupã folosul pe care îl aduc ºi îl pãstreazã celui ce le cautã ºi le
dobîndeºte. Ce dã lumea fiilor ei, - ºi ce dã Hristos fiilor Lui!
- Sîntem în intervalul dintre Înviere, Înãlþare ºi Rusalii. ªase sãptãmîni de înãlþare
continuã, reprezintã acest timp.
Învierea, Înãlþarea ºi Rusaliile sînt trei trepte uriaºe, trei culmi între care se desfãºoarã
Istoria Bisericii, istoria noastrã. Înviere, Înãlþare, Revenire Eternã. Tinereþea este Înviere,
poezia Înãlþare, cîntarea Pogorîrea Duhului, inspiraþia înveºnicirea.
- Trebuie sã înviem, - învierea este naºterea din nou. Primãvara este naºterea, renaºterea
din nou. Semãnatul ºi rãsãrirea seminþei este naºterea din nou. Nimic nu se dezvoltã, nu
creºte nu rodeºte fãrã începutul naºterii din nou. Trebuie sã vã naºteþi din nou, a spus Domnul
Isus. Fãrã aceasta nu este viaþã, nici rodire, nici cules veºnic.
- Dar rãsãrirea are o creºtere. Creºterea este o maturizare, o rodire, apoi o coacere, apoi
un cules. Tot ce se naºte, este pentru o rodire, apoi pentru un cules. Aceste trei cicluri trebuie
sã se urmeze neapãrat unul pe celãlalt, la vremea sa, ºi cu scopul sãu. Iatã ciclurile veºnice:
T-
- Pãmîntul - soarele - ploaia
- Învierea - Înãlþarea - Slava
- Tinereþea - poezia - cîntarea
- Naºterea - creºterea - rodul...
- Primãvara - Vara - Toamna.
T-
Primãvara preþuieºte cel mai mult. Semãnatul ºi rãsãritul dacã este bun, - atunci bune sînt
toate. Totul depinde de aceasta. Dacã lucrarea cea dintîi este fãcutã bine ºi la timp, temelia
este pusã bine ºi la loc, lucrarea se poate dezvolta frumos.
- Zilele de la semãnat pînã la rodire, sînt zilele în creºtere. Timpul dintre Paºti ºi Rusalii
este cel determinant în orice recoltã. Cele ºapte sãptãmîni sînt hotãrîtoare pentru toatã recolta
anului. Dacã în aceste ºapte sãptãmîni omul colaboreazã bine cu cerul ºi munca sa, cu soarele
ºi cu ploaia - atunci totul este salvat ºi fericit. Coacerea va fi bunã ºi culesul binecuvîntat.
- Zilele în creºtere spre solstiþiu, înseamnã datoria ºi munca noastrã sufleteascã spre o
înãlþare ºi maturizare continuã. Toatã natura vãzutã, care în aceste zile munceºte ºi luptã din
toate puterile ei sã foloseascã bine orice clipã din acest timp unic - ne este nouã o pildã ºi o
înºtiinþare sã facem ºi noi sufleteºte la fel. Timpul nostru este acum unic. Posibilitãþile
noastre de a creºte, de a ne maturiza, de a rodi cît mai frumos ºi promiþãtor, este acum
hotãrîtor pentru toatã viaþa ºi veºnicia noastrã, ªi pentru binecuvîntarea lucrãrii în care sîntem
angajaþi. Ce harnic este pãmîntul în aceste zile, sãptãmîni ºi luni de primãvarã. El lucreazã
acum zi ºi noapte pentru a fi la timp cu lucrul sãu. Cum se deschide el spre soare, cum îºi
întinde braþele dupã ploaie, cum îºi umple sînul pentru fertilizare ºi rodire!... O, de am face
ºi noi la fel dupã Hristos, Soarele nostru, ºi dupã Duhul Sfînt, ploaia noastrã, pentru un rod
cît mai bogat ºi frumos.
- Fiecare clipã are însemnãtate mare acum! Rãscumpãraþi vremea acum! Deci folosiþi bine
timpul, spune Cuvîntul Sfînt. Aceasta cu atît mai mult ºi cu atît mai ales acum. Asta înseamnã
cã unitatea de mãsurã pentru timp fiind secunda, noi trebuie sã nu pierdem nici o secundã în
ce priveºte munca ºi izbînda noastrã duhovniceascã. Ce putem face acum, poate nu vom mai
putea face niciodatã. Ce mare înþelepciune deci este sã-þi ºtii planifica bine pînã ºi secunda.
Fiindcã pot fi uneori secunde de un preþ veºnic pentru noi, în unele dintre cele mai însemnate
probleme. Atunci o secundã mai devreme poate fi mîntuire, dupã cum o secundã mai tîrziu
poate fi moarte veºnicã.
- Învaþã-mã sã-mi numãr bine zilele - spune psalmul 90, iar acest psalm cu numãrãtoarea
anilor este cel ºi cu numãrãtoarea zilelor. Ca sã putem avea ani buni, trebuie sã avem zile
bune. Ca sã avem zile rãscumpãrate, trebuie sã ne rãscumpãrãm clipele. Ca sã poþi închega
un zid frumos, trebuie sã pui frumos fiecare cãrãmidã din el. Una singurã dacã lipseºte, ori
dacã ai pus-o rãu stricã ºi urîþeºte totul.
- Deci sã însãmînþãm, sã îngrijim ºi sã producem idei noi, muncã stãruitoare, realizare
frumoasã. Terenul e bun, vremea e bunã, - cules bun.
- Nu vã plîngeþi de furturi, de încercãri, de suferinþã. Nu le urîþi, nu vã înfricoºaþi de ele,
nu doriþi ºi nu luptaþi sã le ocoliþi, ºi nu vã rugaþi sã nu vinã. Furtuna pentru arborii sãnãtoºi
este salvarea lor. Prin furtuni ei îºi adîncesc rãdãcinile mai afund unde au totdeauna
umezealã, ºi de unde absorb cea mai hrãnitoare sevã. Altfel s-ar usca în vremile de secetã ºi
n-ar avea putere de rod. Suferinþele pentru un creator sînt tot atît de necesare. Ele îi adîncesc
viaþa în Hristos ºi-i dau sevã de inspiraþie ºi putere de rodire aleasã.
- Nu vã plîngeþi de duºmani dacã nu-i meritaþi ºi dacã nu vi-i faceþi singuri. Chiar
uneltirile nedrepte împotriva voastrã vã vor fi cele mai puternice motive de inspiraþie, ºi cel
mai potrivit mediu pentru creaþie.
- Un mare violonist trebuia sã dea un concert la care îi veniserã foarte mulþi ºi aleºi
ascultãtori. În momentul cînd s-a suit pe scenã ºi ºi-a luat vioara pentru concert, el vãzu cu
întristare cã toate corzile viorii lui fuseserã tãiate de cãtre duºmanii sãi, în afarã de coarda
lui care era de oþel. O mare durere îl lovi în inimã. Ce va face el ca sã nu rãmînã de ruºine?
Dumnezeu îi trimisese un gînd salvator ºi o încredere puternicã în ajutorul Lui. Într-un colþ,
vrãjmaºii lui care îi fãcuserã acest rãu, aºteptau cu o bucurie rãutãcioasã sã rîdã vãzîndu-l
stînd neputincios ºi ruºinat în faþa tuturor ascultãtorilor sãi. El privi cu o tristeþe mustrãtoare
spre ei, cu o faþã liniºtitã spre public ºi dupã o privire rugãtoare spre cer, luã vioara ºi îºi
cîntã tot concertul sãu de patru corzi, pe o singurã coardã, pe cea “mi”, care îi mai rãmãsese
la vioarã.
Vã închipuiþi ce urale ºi aplauze nesfîrºite au urmat, ce expresii de admiraþie au izbucnit
de peste tot pentru reuºita lui! Niciodatã n-ar fi luat el o aºa rãsplatã ºi preþuire... Rãutatea
vrãjmaºilor lui l-a fãcut sã realizeze ceea ce niciodatã n-ar fi fãcut altfel.
- Profetul Moise a spus odatã: eu nu v-am scos din Egipt, - ci rãutatea unui egiptean.
Acela care m-a ameninþat pe mine cu moartea fãcîndu-mã sã fug în pustie. Dacã n-ar fi fost
acela, eu n-aº fi fãcut nimic niciodatã. Aº fi rãmas ºi mai departe un necunoscut în casa lui
Faraon. Poate cã fãrã vrãjmaºii care ne-au fãcut sã suferim, ºi fãrã durerile care ne-au fãcut
sã plîngem, - nici noi n-am fi creat niciodatã nimic. Ori, în cel mai bun caz, n-am fi creat fãrã
acestea ceea ce am creat cu ele.
Diavolul care L-a urmãrit pe Domnul Isus ca sã-I facã rãu tocmai cînd a zis el cã-i face
rãul cel mai mare îndemnînd pe Caiafa ºi pe Pilat sã-L rãstigneascã, - chiar atunci I-a dat
ocazia cea mai deosebitã sã ne facã nouã cel mai mare bine: mîntuirea prin Jertfa Sa, fãrã de
care aceasta nu s-ar fi fãcut niciodatã.
Aºa ºtie Dumnezeu sã scoatã binele din rãu, sã întoarcã toate lucrurile, chiar ºi cele mai
rãutãcioase uneltiri contra noastrã, spre binele nostru. Chiar rãul crezut cel mai mare, ne face
de fapt cel mai mare bine...
T-
...Au urmat apoi la rînd dintr-un capãt al camerei pînã la celãlalt, de la uºã la masã ºi apoi
invers, - fiecare dintre tinerii creatori, aducînd fiecare ceva nou ºi cît se poate de frumos. A
fost o sãrbãtoare a desfãtãrii sufleteºti pentru noi toþi. Ce mãrgãritare sfinte, ce comori alese,
ce realizãri inspirate!... Slavã Þie Doamne pentru aceºti tineri minunaþi! ªi pentru aceste
frumoase prilejuri în care Tu ne dai ºi nouã ºi lor un atît de mare har. Lor sã creeze astfel de
frumuseþi care poate fãrã acest stimulent nu le-ar fi creat niciodatã, - iar nouã sã le putem
gusta.
Au urmat apoi puþine discuþii folositoare asupra celor ce se produseserã, sã tragem
învãþãmintele necesare pentru ca în viitor realizãrile noastre sã creascã ºi mai mult calitativ
- ºi chiar în cantitate.
- Sã ne ferim de orice influenþã lumeascã ispititoare!
Sã cultivãm specificul nostru tradiþional ºi clasic, ferindu-ne de orice modernism, atît în
poezia cît ºi în muzica ori grafica noastrã. Stilul clasic desãvîrºit este ceea ce miºcã, înalþã,
înnobileazã.
Modernismul acesta orbit este o degradare, o înjosire, o ucidere a oricãrei arte adevãrate.
Lucrãrile noastre, ori strîngerile noastre sã le ferim cu toatã grija ºi puterea sã nu
încurajeze vreun pãcat. Sã nu scadã întru nimic, nici valoarea, nici nivelul, nici efortul
lucrãrilor noastre. Numai aºa vom putea face bine tuturor oamenilor.
- Toatã atitudinea noastrã, de cum ne ridicãm în picioare pentru a ne deschide ochii ºi
gura spre Hristos ºi spre publicul care ne ascultã, trebuie sã fie smeritã, cuviincioasã,
solemnã, evlavioasã, demnã. Totdeauna, orice facem sã fie în Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi
al Sfîntului Duh. Aceasta va crea atît pentru noi, cît ºi pentru ascultãtorii noºtri încã de la
început atmosfera cea înaltã º i s fî nt ã î n care t rebuie sã se desfãºoare totul, ca sã-ºi
împlineascã cu adevãrat rostul ºi sã-ºi atingã fericit þinta.
- Unele texte nu se preteazã la melodii. Acele texte vor rãmîne poezii ºi vor fi folosite
exclusiv la declamãri.
- Un loc tot mai însemnat trebuie sã-l ocupe în adunãrile noastre recitarea frumoasã a
poeziei alese. Tinerele noastre surori care sînt cel mai adesea indicate pentru recitarea
poeziilor, ºi de altfel oricine se simte îndemnat ºi are talent spre aceasta, trebuie sã se
pregãteascã bine ºi din timp. Sã aleagã cele mai bune ºi mai potrivite poezii, sã le înveþe pe
de rost, ºi sã le recite tare, rar, corect ºi din toatã inima, cu sufletul miºcat, pentru ca sã poatã
miºca cu adevãrat ºi înãlþa sufleteºte pe cei ce ascultã.
- Nu se vor citi poeziile din carte. Aceasta este o notã slabã pentru cel ce le recitã. Chiar
nici atîta dragoste ºi preþuire sã nu-I dãm noi oare Domnului ºi poeziei de slavã pentru El
încît sã nu o merite sã o învãþãm, sã ne-o însuºim noi mai întîi, apoi s-o spunem altora? Doar
tocmai învãþãtura ºi însuºirea poeziei pentru noi înºine are întîiul preþ. Poezia este ºi ea tot
Cuvînt al lui Dumnezeu, dar ºi mai cizelat, mai adîncit ºi într-o formã mai frumoasã ca într-o
altã formã a aceluiaºi Cuvînt. Deci ea ne va înnobila, ne va curãþi ºi ne va înfrumuseþa astfel
în primul rînd pe noi care ni-l însuºim prin învãþare. Apoi, prin noi - ºi pe alþii.
Sã considerãm o ruºine, o lenevie ºi o dovadã de neputinþã citirea din carte a unei poezii,
pe care cu puþinã muncã o putem învãþa pe de rost. De cele mai multe ori cine citeºte din
carte nu-i destul de atent nici mãcar la citire ºi greºeºte, ori se încurcã, ceea ce este ºi ruºine
ºi pãcat. Pe cînd cine o învaþã pe de rost, rosteºte cuvîntul sigur, corect ºi cursiv, ceea ce dã
cea mai înaltã valoare atît lucrãrii cît ºi lucrãtorului.
- Sã se înveþe nu numai o singurã poezie ºi apoi sã se spunã mereu tot asta, ca ºi cum ai
da Domnului ºi oaspeþilor tãi la masã numai tot acelaºi fel de mîncare ºi azi ºi mîine ºi
totdeauna. Oricine îºi preþuieºte oaspeþii, ºi masa se va strãdui sã le dea de fiecare datã un
alt fel gustos de mîncare. Slavã Domnului, avem mii de poezii, avem de unde alege. Magazia
este plinã, numai sã fim harnici ºi sã ºtim bine pregãti hrana cu care ne aºteptãm oaspeþii.
- Aceasta ar trebui sã fie o regulã ºi pentru cei care mînuiesc Cuvîntul lui Dumnezeu. Unii
din lene nu-ºi pregãtesc din timp cuvîntarea ce trebuie sã o spunã adunãrii, ºi astfel de fiecare
datã rostesc aceeaºi predicuþã slabã, pe care la unii am auzit-o de ani de zile. Aceºtia vin cu
trupul îmbrãcat de fiecare datã în cãmaºã nouã, ori costum nou, dar pe dinafarã prin predica
lor ei sînt tot în haina ponositã ºi roasã de purtat, zdrenþuitã de întrebuinþare prin atîþia ani.
Sînt unii vorbitori pe care îi ºtii mai dinainte ce vor spune, fiindcã i-ai auzit ºi anul acesta
- ºi anii trecuþi spunînd invariabil aceleaºi lucruri arhicunoscute, ajunse de nemaisuferit.
Ce sãrãcie ºi lene duhovniceascã dovedesc astfel de oameni. E ruºinos sã fim chiar aºa.
Deci sã ne punem pe muncã serioasã ºi harnicã, cu toþii. Terenul evangheliei este aºa de bun.
Sã apãsãm pe plug sã intre ºi sã are mai adînc. Mina Bibliei este atît de plinã de aur, - sã
sãpãm mai adînc ºi sã scoatem mai mult. Avem de unde ºi avem ce, - numai sã vrem.
Încercaþi ºi veþi vedea. De atitudinea celui care spune, depinde ºi atitudinea celor care ascultã.
Deci sã fim mai întîi noi într-o stare înaltã - ºi apoi îi vom putea atrage ºi pe ascultãtorii
noºtri sã fie aºa.
- Seriozitatea ºi evlavia sînt dovada unui caracter nobil, a unui suflet inteligent, a unei
credinþe adevãrate. Dar seriozitatea sã ne însoþeascã nu numai în bisericã ºi în adunare în faþa
fraþilor, - ci mai ales afarã între alþii, la locul nostru de muncã, pe stradã, oricine am fi ºi
orice lucru am face. Neseriozitatea este cea mai mare nenorocire pentru un credincios ori
credincioasã. Ea poate distruge într-o clipã tot ce a clãdit vreme îndelungatã undeva.
- Sã fim serioºi, - fãrã a fi þepeni ºi ursuzi. Sã fim comunicativi, fãrã a fi flecari. Sã fim
binevoitori fãrã a fi mîndri. Acest fel de comportare este cel al lui Hristos ºi al celor ce sînt
ai Lui.
- Întîlnirile noastre trebuie sã fie întocmite în întregimea lor în aºa fel încît sã contribuie
la o continuã înãlþare a sufletului. Pentru aceasta rãspundem toþi - ºi trebuie sã colaborãm cu
toþii, dînd fiecare dintre noi tot ce are mai bun ºi mai frumos, ºi din sufletul sãu. Cîntãrile,
poeziile, rugãciunile ºi vorbirile noastre slujind specificului Frãþietãþii noastre, contribuie la
stabilirea ºi menþinerea permanentã a unei atmosfere sfinte, la înãlþarea sufleteascã a tuturor
sufletelor, la educarea ºi integrarea fericitã a tuturor sufletelor în ansamblul ei fericit ºi
înãlþãtor.
- În felul acesta ne vom crea un mediu nou, atrãgãtor ºi fericit, care va aduna din ce în
ce mai mari mulþimi de suflete, le va transforma ºi le va înnobila prin Hristos. În felul acesta
noi vom aduce ºi vom grãbi mîntuirea fericitã a patriei noastre întregi - ºi saltul evanghelic
al bisericii ºi credinþei noastre.
T-
Seara tîrziu am încheiat iarãºi totul cu o rugãciune fierbinte de mulþumire pentru tot ce
a fost, ºi de cerere înaltã Dumnezeului Darurilor sã ne reverse lumina ºi ajutorul Sãu spre a
putea face, fiecare dintre noi în parte ºi cu toþii împreunã, un nou salt fericit în starea noastrã
sufleteascã ºi în munca noastrã sfîntã pentru El.
Despre tot decursul acestei sãrbãtori literare a noastrã de 1 Mai de la Cluj, am alcãtuit la
fel ca ºi despre celelalte de acest fel, un album literar ºi ilustrat. El se adaugã ca o nouã
treaptã fericitã la minunata noastrã scarã îngereascã.
Pentru toate acestea Doamne Dumnezeul nostru, Îþi aducem din toatã inima toatã slava
ºi mulþumirea noastrã numai Þie, Tatãlui ºi Fiului ºi Sfîntului Duh, acum ºi pururea ºi în vecii
vecilor.
Amin.
Istoria - Vol. 4 - Cap. 18 - Frumoasele noastre Rusalii Pag. 269
Cap. 18
Frumoasele noastre Rusalii
“Nu-mi acoperiþi mormîntul cu cununi - ci cu iubire
nu cununi am vrut în viaþã, ci cîntare ºi-nfrãþire
cãci cununile se uscã ºi se ºterg de ploi ºi soare
doar iubirile curate sînt cununi nemuritoare.
Nici nu-mi scrieþi pe-a mea cruce data morþii-ntunecatã

eu am fost nãscut din ceruri ca sã nu mor niciodatã,
nici sã nu-mi spuneþi “adio”, ci-mi spuneþi “la revedere”
mîine vom cînta-mpreunã la Întîia Înviere.
Eu mi-am pregãtit o cruce ºi un loc de-nmormîntare

- crucea nu-i a mea, iar locul nu-i mormînt, ci numai pare
pot muri în orice vreme, ºi-ngropat pot fi oriunde
cu o cruce, sau ºi fãrã, - nici o groapã nu m-ascunde.
Voi trãi în orice cîntec, - orice frunzã-mi va fi sorã,

orice fir de iarbã - prieten, orice searã - aurorã,
orice foºnet - frate dulce, casã-mi va fi orice zare
cãci prin toate trece veºnic harfa mea nemuritoare.
Drumul spre lumea asta l-am plãtit cu cît pot duce

drumul meu spre Cealaltã, l-a plãtit Hristos pe Cruce,
naºterea spre moartea asta mi-a putut fi cunoscutã
naºterea spre Nemurire mi-e-n lumina neºtiutã.
Nici o groapã de pe lume n-o s-acopere-n uitare

pãrtãºia ce-a-mpletit-o dragostea nemuritoare,
nici o moarte de pe lume nu va nimici vreodatã
viaþa ce-a trecut prin soare cu Hristos împreunatã.”.
Pag. 270 Istoria - Vol. 4 - Cap. 18 - Frumoasele noastre Rusalii
ucuriile noastre merg împreunã cu suferinþa... Izbînzile în lupta noastrã pentru

B Domnul, cresc deopotrivã cu riscul pe care ni-l asumãm pentru cucerirea lor. În
umblarea cu Isus ºi pe urmele Lui, noi vom întîmpina mereu, pînã la Venirea Domnului
nostru multe pierderi ºi primejdii din partea lui satana ºi din partea lumii care se aflã sub
stãpînirea pãcatului. Aceºti vrãjmaºi vãzuþi ºi nevãzuþi, vor lupta pînã la sfîrºit sã împiedice
ºi sã nimiceascã orice acþiune curatã ºi sfîntã a lui Dumnezeu ºi a fiilor Lui. Diavolul, tatãl
minciunii, ºi cei ce sînt ai lui, au inventat ºi folosit mii de cãi ºi metode pentru a lupta cu
toatã ºiretenia ºi violenþa, împotriva Adevãrului Sfînt ºi pentru nimicirea a tot ce Îl
propovãduieºte ºi Îl preamãreºte pe Hristos Domnul. ªi cum cel rãu a atras în slujba lui
aproape toate mijloacele ºi aproape pe toþi oamenii, - Evanghelia lui Hristos ºi vestitorii ei
sînt tot mai prigoniþi ºi mai urmãriþi din ani în ani ºi din loc în loc, - cu foarte puþine
rãstimpuri ºi zone liniºtite, pe mãsurã ce se înstãpîneºte ºi se va înstãpîni domnia fiarei, cu
doctrinele ºi sistemele ei, întemeiate pe minciunã ºi pe teroare. Dupã cum scrie în multele
sale profeþii privitoare la vremile din urmã, Cuvîntul Sfînt al lui Dumnezeu.
În acele vremuri în care lupta dintre bine ºi rãu se va ascuþi cel mai mult, - lumina,
adevãrul ºi binele, din cauza urii dezlãnþuite împotriva lor, vor fi stîrpite aproape de peste
tot... Fiii luminii, ai adevãrului ºi ai binelui vor fi atît de strîmtoraþi ºi de chinuiþi, cum era
Hristos pe Cruce în ultimul ceas al biruinþei Sale asupra rãului, pe Golgota. Dar tocmai acel
ceas a fost ultimul din zvîrcolirile ºarpelui... În clipa strigãtului “s-a isprãvit” - ºarpele satana
a fost biruit pe veci, ºi pierdutã definitiv lupta lui contra lui Hristos.
În lupta vãzutã însã satan, vrãjmaºul Oºtirii lui Hristos, continuã încã urmãririle lui
distrugãtoare. Cu o furie din ce în ce mai ucigaºã luptã el, stãpînitorul lumii acesteia, cum
îl numeºte Domnul Isus cînd zice: “v-am spus aceste lucruri acum, înainte de a se întîmpla,
pentru ca atunci cînd le va veni vremea ca sã se întîmple, - voi sã le credeþi. Nu voi mai vorbi
mult cu voi, cãci vine stãpînitorul lumii acesteia... el nu are nimic în Mine...
( I o a n 1 4 , 2 9 - 3 1 ) . Nu are nimic în Mine - zice Domnul, - dar va avea încã mult
împotriva voastrã din pricina Mea. Împotriva voastrã va face legi ucigaºe, va lua mãsuri
nimicitoare, va întrebuinþa metode din ce în ce mai distructive. Însã ºi în lupta aceasta, chiar
cînd satan îºi va atinge culmea puterii, terorii ºi rãutãþii lui, - Domnul Isus îl va nimici cu
suflarea gurii Sale ºi îl va prãpãdi cu arãtarea Venirii Lui (2 Tes. 2, 8) .
Ce slab este totuºi satana ºi ce ºubrede se dovedesc pînã la urmã toate grozavele lui
înjghebãri ºi urzeli. Puternicul nostru Dumnezeu ºi Mîntuitor le va spulbera doar cu o singurã
suflare a gurii Sale ºi împreunã cu ele ºi cu el, îi va spulbera ºi pe toþi cei ai lui pe totdeauna,
în clipa cînd se va arãta primul fulger al Venirii Sale (2 Tes. 1, 6-9) .
Ce pline de îmbãrbãtare ºi puternicã îndrãznealã trebuie sã fie pentru noi cuvintele acestor
profeþii care se vor împlini întocmai aºa cum sînt scrise, în curînd, cînd le va veni vremea
împlinirii lor.
Acum în vremea noastrã lucrurile n-au ajuns chiar pînã la aceastã finalã, dar se contureazã
din ce în ce mai clar mergerea spre aceastã culme. Noi totuºi nu avem de ce ne plînge, deºi
ameninþãrile contra noastrã se þin lanþ - ºi presimþirea tot mai stãruitoare este cã undeva în
tainã ºi pe aproape ele ni se pregãtesc cu multã viclenie ºi rãutate. Dar, pentru cã nu le-a sosit
ceasul, marile prigoniri încã nu s-au dezlãnþuit, cu toatã furia lor ºi pe faþã în mod general.
Au loc numai ici ºi colo ºi din cînd în cînd unele semne pregãtitoare ale apropierii acestora,
ca sã nu uitãm niciodatã testamentul lãsat nouã de cãtre Marele nostru Hristos ºi Înþeleptul
nostru Conducãtor care ne-a zis cã ne trimite ca pe niºte miei în mijlocul lupilor. Dar - ne-a
zis El, - voi sã nu uitaþi cã Eu sînt cu voi, ca sã vã apãr ºi sã vã scap.
Eu am biruit, - ºi Eu voi face ca ºi voi sã biruiþi... Nu vã temeþi de ei

(Ieremia 1,8; Ioan 16,33; etc.) .
Urmînd cãlãuzirea Duhului ºi ascultarea Cuvîntului Sfînt, fraþii ºi surorile noastre din
toate pãrþile þãrii, lucreazã mereu cu hãrnicie pentru Domnul. Cu toate cã în unele locuri
iarãºi, ca la Bogdãneºti, Vaslui, Ighiel, Galaþi, Corocãieºti, etc. au avut loc amenzi ºi
ameninþãri, unele chiar foarte aspre, ori cu bruscãri ºi violenþe ca în judeþele Bacãu, Bihor,
Arad, - totuºi în general Lucrarea Oastei Domnului continuã cu liniºtit curaj sã meargã înainte
pregãtindu-se cu încredere ºi nãdejde pentru Venirea Domnului ºi Mirelui ei Isus.
Nunþile mari ºi multe începute în primãvarã, au continuat în toate duminicile cînd nu era
post. Familia noastrã fiind din ce în ce mai mare, ºi tineretul nostru din ce în ce mai mult,
aceste prilejuri fericite ni se înmulþesc ºi ele mereu. Deºi numai pe zone restrînse, cum
hotãrîsem cu fraþii, pentru a nu-i irita cu mulþimi pe cei ce ne ameninþau, totuºi se adunau un
numãr totdeauna mare atît de fraþi, cît ºi de participanþii din localitãþi, atraºi ºi ei de
minunatele ºi noile noastre nunþi creºtineºti. Bucuria cea mai mare la toate aceste nunþi ºi
petreceri frãþeºti este cã acum, peste tot ºi de fiecare datã, atmosfera întregii adunãri este de
cea mai caldã ºi înaltã revãrsare a Duhului Sfînt, ºi de manifestare a dragostei frãþeºti.
Nu mai sînt în general, nicãieri, vechile ciocniri de cuvinte de altãdatã, nici pãreri diferite
între fraþi. Mesajul Cuvîntului Sfînt - cum am mai spus - trece de la un vorbitor la altul
crescînd în frumuseþe, în putere ºi în har, limpezind tot mai luminos voia lui Dumnezeu în
toþi ascultãtorii. Cîntãrile pline de lacrimi ºi de foc unesc ºi topesc inimile ºi glasurile tuturor
într-un singur cor ceresc. Iar poeziile declamate în general de surorile tinere, cu lacrimi ºi
cãldurã, fac toate sufletele sã vibreze într-un fior sfînt. De la fiecare adunare la alta se
observã o fericitã creºtere duhovniceascã atît în numãr, cît ºi în putere, în cunoºtinþã ºi în
roade a Lucrãrii Domnului. Nu-i de mirare dar cã ºi împotrivirile satanei ºi ale lumii cresc
mereu contra noastrã, proporþional cu izbînzile noastre, în mijlocul bisericii ºi al norodului
- nouã, aproape fiecãruia, ni se cere sã acceptãm din ce în ce riscuri tot mai dese ºi tot mai
mari.
Am vãzut însã cã, cu cît eºti mai gata sã accepþi orice risc în Numele Domnului ºi pentru
El, cu atîta constat de cele mai multe ori cã Domnul îndepãrteazã ameninþarea bãnuitã, ori o
micºoreazã pînã la neînsemnãtate. Mare rãmîne însã totdeauna numai rãsplata acceptãrii
riscului iniþial. Fiindcã cel care a acceptat jertfa, acela va fi gata s-o ºi suporte, aºa cum va
fi ea. Iar Dumnezeul nostru este plin de mãrinimie cînd rãsplãteºte astfel de dovezi de curaj
la oºtenii Sãi devotaþi.
T-
Pe linia aceasta a acceptãrii oricãrui risc în Numele Domnului, pentru împlinirea datoriei
noastre sfinte faþã de El - ºi faþã de memoria marelui nostru înaintaº pãrintele Iosif Trifa, am
hotãrît ca de data aceasta sã participãm de sãrbãtoarea Rusaliilor anul acesta 1985, în numãr
voluntar, dar cît mai larg, la parastasul pãrintelui Iosif la mormîntul lui din cimitirul oraºului
Sibiu.
Fiindcã ºtiam cã vor veni mulþi fraþi ºi surori am cãutat sã pregãtim acestei mari sãrbãtori
nu numai un cadru cît mai solemn prin organizarea unui slujbe oficiale ale parastasului cu
rugãciuni ºi cîntãri în comun, preoþi ºi fraþi, ci sã însoþim acestea ºi cu cîte un mic dar, în
numele neprihãnitului profet, cît ºi a celorlalþi pomeniþi împreunã cu el. Lucrul acesta ni s-a
pãrut nu numai necesar ci ºi înþelept, fiindcã deºi slujirea parastasului oficial începea abia la
ora unu dupã masã, programul adunãrii noastre începea de la ora ºase dimineaþa, cînd soseau
primele trenuri pline de fraþi din toatã þara, în garã la Sibiu.
Pentru a explica felul în care se desfãºurau acum toate adunãrile noastre ºi conþinutul
general al cuvîntãrilor, vreau sã redau aici o relatare despre adunarea de Rusaliile acestui an
1985 de la Sibiu, cu ocazia pelerinajului nostru anual la mormîntul pãrintelui Iosif. Aceasta
nu numai pentru frumuseþea unicã a acestei adunãri, ci ºi pentru pãstrarea pe totdeauna a
acestor adevãruri ºi legãminte rostite acolo toate. Acestea pot fi luate ca model ºi în viitor,
ori de cîte ori ni se va îngãdui un astfel de prilej. Textele vorbirilor le voi reda pe scurt, din
motive de spaþiu, dar ºi pentru cã începînd din acest an, despre fiecare din aceste mari
sãrbãtori memoriale, vom încerca sã alcãtuim special cîte un album ilustrat ºi amãnunþit, în
fiecare an, începînd chiar cu anul acesta.
Într-adevãr, în dimineaþa aceasta sfîntã, aºa s-a petrecut. Autobuzele de la garã spre
cimitir, au putut lua doar un neînsemnat numãr din mulþimea fraþilor veniþi. Cea mai mare
parte s-a înºiruit pe jos, de-a lungul celor cam 5 km. de la garã pînã la cimitir, - spre uimirea
tuturor celor de pe strãzi care se întrebau miraþi:
- Ce e cu mulþimea asta? Ce congres popular neanunþat se petrece azi la Sibiu? Unde se
duc atît de mulþi? Ce eveniment adunã atîta popor din toate pãrþile þãrii, aici în ziua asta de
Rusalii?
Programul de la cimitir a început de la ora 6 dimineaþa, dupã cum prevãzusem cu cei
sosiþi încã de searã, ºi de peste noapte care privegheaserã în jurul mormîntului din cimitir.
Erau cam douã sute de fraþi ºi surori, majoritatea ca întotdeauna tineri.
La picioarele mormîntului aºezarãm masa cu pîinile punerii înainte, cu lumînãri aprinse,
pentru a da tuturor celor care ne cercetau - veniserã ºi aceºtia - încredinþarea cã aici se
pregãteºte totuºi o slujbã oficialã de parastas, dupã obiceiul strãbun, pentru a nu se ridica
nedumeriri violente împotriva acestui neobiºnuit de lung program de la simplu parastas
obiºnuit.
Altfel, dacã nu am fi aºezat acolo o masã cu pîine ºi lumînãri dupã cum este aceastã
practicã, cum am fi putut justifica prezenþa noastrã aici, într-un numãr de mii de oameni, ºi
cu un program de propagandã evanghelicã neautorizatã, aici într-un loc public care era totuºi
o instituþie de stat? Uºor am fi putut iarãºi fi traºi la rãspundere asprã pentru o întîlnire
ilegalã, neautorizatã ºi cãreia i s-ar fi putut da orice explicaþie sau interpretare rãu-voitoare.
Am fi fost nu numai pedepsiþi, dar ºi împrãºtiaþi imediat, iar orice altã întîlnire de viitor în
acest fel ºi în acest loc, împiedicatã.
Iatã cît de înþeleaptã ºi de necesarã a fost deci hotãrîrea frãþeascã de a se face ºi forma
oficialã a acestui parastas. Dumnezeu a binecuvîntat aceastã hotãrîre cu un ajutor direct care
ni l-a dat în chip minunat ºi pentru îndepãrtarea unor mari piedici, dar ºi pentru întocmirea
unor condiþii - spre a avea o deplinã reuºitã în acest mod. Dumnezeu nu ne-a dat acest ajutor
minunat doar pentru împlinirea frumoasei noastre datorii faþã de morþii noºtri sfinþi, dar ºi
ne-a aranjat astfel cel mai bun motiv pentru desfãºurarea în liniºte a sfîntului nostru program
sãrbãtoresc, pentru care de fapt veniserãm aici.
Începutul s-a fãcut cu o rugãciune cutremurãtoare ºi înlãcrimatã de mulþumire cãtre
Domnul Dumnezeul nostru, pentru sãrbãtoarea aceasta, pentru Duhul Sfînt care ne-a fost
trimes din Cer în Numele Domnului Isus ºi pentru oamenii sfinþi prin care ne-a fost
propovãduitã nouã vestea Evangheliei. Mai ales pentru profetul dat þãrii ºi bisericii noastre,
prin care a fost înfiinþatã aceastã sfîntã Lucrare a Oastei în care ne-am nãscut ºi noi din nou
prin Cuvîntul ºi Duhul Sfînt, de cãtre acest sfînt pãrinte care trupeºte odihneºte aici în aceastã
zi, peste toatã lucrarea de mãrturisire a Evangheliei în lumea întreagã - ºi mai ales pentru cea
care va avea loc astãzi aici...
Am rostit apoi un scurt cuvînt lãmuritor al evenimentului Rusaliilor, al semnificaþiei

prezenþei noastre aici, ca un act de mare recunoºtinþã din partea noastrã, faþã de memoria
pãrintelui nostru care ne este mai scump decît mii de alþi învãþãtori ºi binefãcãtori. Cãci el
ne-a nãscut din nou pentru o viaþã veºnicã ºi ne-a dat atîtea învãþãturi folositoare pentru viaþa
aceasta.
Am rugat apoi pe cei prezenþi sã fie cu o deplinã ºi evlavioasã ascultare faþã de tot ce se
va rosti aici astãzi, de cãtre toþi vorbitorii inspiraþi de Duhul Sfînt, cãci fie cuvîntul, fie
cîntarea ori poezia, toate acestea sînt Cuvîntul ºi îndemnul trimis nouã de sus, pentru folosul
ºi mîntuirea noastrã.
Apoi am rugat ca sã aibã fiecare un deosebit respect ºi grijã faþã de mormintele ºi crucile
din jurul nostru, pentru ca sã nu pãgubim ºi sã nu întristãm cu nimic nici pe cei vii, nici pe
cei morþi. Ci din respectul sfînt faþã de mormîntul acesta atît de scump nouã, sã avem respect
ºi grijã ºi faþã de mormintele celelalte, scumpe altora.
T-
Între timp soseau neîntrerupt zeci ºi sute de alþi fraþi ºi surori, în grupuri mai mari ori mai
mici, pe jos, cu maºini mari, cu maºini mici - se fãcuse o mare mulþime rãspînditã peste o arie
largã, acoperind toate spaþiile goale nu numai pe drum ºi pe trotuare, ci ºi printre celelalte
morminte pînã departe. Dar simþul de ordine al tuturor a pãstrat o rînduialã ºi o atenþie totalã
nu numai la ascultarea Cuvîntului Sfînt, ci ºi la grija coridoarelor de acces, la ferirea
celorlalte morminte ºi cruci. Mulþimea stãtea în picioare ceasuri întregi în nemiºcare din
cauza înghesuielii ºi a timpului sfînt. Într-adevãr ca în cele mai solemne momente ºi locuri...
Dupã cîntarea cu toþii a celor douã cîntãri ale pãrintelui nostru Pasãre mãiastrã ºi Mai
lîngã Domnul meu, mai lîngã El, a început ºirul vorbirilor cu fr. Arcade din Bucovina.
Aces t a, î n num el e fraþilor din Bucovina ºi Nordul M ol dovei , a vorbi t î nl ãcri m at ºi
convingãtor ca totdeauna, spunînd printre altele:
Mulþumim din tot sufletul nostru lui Dumnezeu care a rînduit pentru noi acest mare
praznic ºi acest mare har pentru þara noastrã ºi pentru poporul nostru, trimiþînd pe profetul
Sãu, pãrintele nostru Iosif la noi, cum El a trimes în trecut ºi la alte neamuri mari oameni ai
Lui, spre a le aduce vestea cea bunã a mîntuirii ºi a împãcãrii cu Dumnezeu.
Noi am venit aici la acest mormînt sfînt, aduºi de dragostea ºi de recunoºtinþa pe care o
avem pentru acest mare om al lui Hristos, care prin lacrimile ºi suferinþele sale ne-a chemat
ºi ne-a adus la picioarele Crucii, la mîntuirea ºi la iertarea Jertfei lui Isus. Cuvîntul Sfînt al
lui Dumnezeu ne porunceºte: “Aduceþi-vã aminte de mai-marii voºtri care v-au vestit vouã
Evanghelia, uitaþi-vã cu bãgare de seamã la sfîrºitul felului lor de vieþuire ºi urmaþi-le
credinþa” ( E v r e i 1 3 , 7 ) . Aducerea aminte este un dar de la Dumnezeu. Noi sîntem
chemaþi nu numai sã pronunþãm cu drag numele pãrintelui nostru Iosif, ci mai ales sã privim
cu multã bãgare de seamã cum a trãit ºi a lucrat el pentru Domnul ºi pentru Evanghelia Sa,
cum a trãit ºi cum ºi-a sfîrºit el viaþa ºi cãlãtoria, în munca ºi în lupta lui. ªi astfel sã-i
urmãm ºi noi credinþa. În decursul vremurilor au fost mulþi reformatori care au venit unii sã
schimbe cultul, alþii rînduielile, alþii învãþãtura. Toþi aceºtia au tulburat Evanghelia, dar
pãrintele Iosif a venit trimes de Dumnezeu sã transforme sufletele, sã facã schimbarea cea
mare a inimii, schimbînd viaþa cea pãcãtoasã a oamenilor într-o viaþã nouã, sfîntã, trãitã dupã
voia lui Dumnezeu. Aceasta este marea reformã fericitã ºi mîntuitoare. ªi iatã munca ºi lupta
lui, ce minunate roade pentru Dumnezeu a adus în þara noastrã, în biserica noastrã, în viaþa
noastrã. . Dacã ºi noi vom urma pilda lui, atunci vom fi ºi noi înºine o pildã vrednicã de
urmat pentru alþii.
A fi cinstiþi, a fi demni, a fi vrednici, a fi niºte binefãcãtori ai semenilor noºtri, aceasta

este viaþa creºtinã, acesta este dreptarul dupã care trebuie sã umblãm - ºi aceasta noi am
învãþat-o de la Domnul Isus prin el. Aºa trãieºte ºi luptã ºi moare un ostaº al Domnului. Sã
ne rugãm ca aºa sã ne ajute Domnul sã trãim ºi sã biruim în lupta Oastei Lui, ca la sfîrºitul
vieþii noastre sã putem vedea Faþa ºi Împãrãþia frumoasã a Domnului nostru Isus. ªi sã
rãmînem pe veci cu el. Amin”.
Se cîntã cîntarea Ce bine-i printre voi”.
Apoi urmeazã la cuvînt fr. Leon Andronic, unul din bãtrînii fraþi, care acum mai sîntem
doar puþini din primii ani ai Oastei Domnului.
“Mulþumiri fie aduse lui Dumnezeu - spune fr. Leon - Tatãlui ºi Fiului ºi Sfîntului Duh,
care ne-a învrednicit ca astãzi, în ziua cea mare a praznicului Oastei sã fim în jurul acestui
mormînt scump pe care nu-l vom uita niciodatã, pentru cã prin acest om mare ºi sfînt a sunat
trîmbiþa redeºteptãrii neamului nostru din moartea pãcatului, la o viaþã nouã... Dacã pãrintele
Iosif a avut o devizã sfîntã în viaþa lui, aceasta a fost þinta de a împroprietãri pe tot poporul
nostru cu Biblia, cu Cuvîntul lui Dumnezeu. Astfel a luminat el viaþa a multe sute de mii de
suflete, scãpîndu-le de iadul cel întunecat al pãcatului din viaþa asta ºi a focului din viaþa
veºnicã. Ce mãreaþã lucrare, dar ºi ce vrãjmaºi puternici s-au rãsculat împotriva ei. Însã
Domnul Oastei Cel Atotputernic ne-a ajutat sã mergem mereu înainte, pe calea care ne-a
trasat-o marele nostru înaintaº. Fraþilor, sã reînnoim legãmîntul nostru de a merge hotãrîþi ºi
statornici pînã la moarte pe acest drum greu dar glorios, pînã la cununa ºi slava cea veºnicã
pe care ne-a promis-o Domnul ºi Mîntuitorul nostru Isus Hristos. Amin”. T-
Dupã alte poezii ºi cîntãri urmeazã la cuvînt dragul ºi bunul nostru frate Popa Petru din
Sãucani - Bihor. Acest neobosit frate, poate cel mai ostenitor dintre toþi fraþii din þarã, care
totdeauna avea un cuvînt plin de mare putere ºi inspiraþie, a vorbit plin de curaj ºi înflãcãrare
ºi de data asta, nebãnuind nici el ºi nici noi, cã la aceste Rusalii ºi aceastã datã vorbea pentru
ultima oarã lîngã acest mormînt ºi în mijlocul acestor mulþimi frãþeºti. Cu cîteva luni mai
tîrziu, avea sã devinã el însuºi un mormînt ºi un steag pentru Oastea Domnului.
“...A venit un om trimes de Dumnezeu - a început fratele Petru cuvîntarea lui - ...El a
venit sã mãrturiseascã despre luminã... Cel mai binecuvîntat dar pe care ni l-a fãcut
Dumnezeu nouã oamenilor, a fost lumina. Dar odatã venitã lumina în lume, ce mulþi duºmani
s-au ridicat împotriva ei ºi au urît-o pentru cã faptele lor erau rele. Totuºi în toate vremurile
Dumnezeu a avut cîte un om ales al Lui, cerut prin lacrimi ºi primit prin fãgãduinþã, care a
venit sã mãrturiseascã despre luminã, pentru a scoate sufletele din întuneric ºi a le aduce la
Dumnezeu. Ce trimes smerit ºi minunat a fost Moise. Ce trimes smerit ºi minunat a fost Ioan
Botezãtorul... ºi sfîntul apostol Pavel ºi alþii ºi alþii. Pe toþi aceºti trimeºi smeriþi ºi minunaþi
ai l u i Dum nez eu El i-a luminat mai întîi cu lumina Lui minunatã, apoi i-a trimes sã
mãrturiseascã despre luminã, despre Hristos - Lumina lumii, pentru a scoate lumea din
întuneric ºi a o aduce la Soarele Hristos. Toþi aceºti luminãtori au fost crescuþi în rugãciune
ºi în lacrimi. Poate cã au rãmas de mici orfani de mamele lor, dar rugãciunile acestor mame
sfinte i-au devotat lui Dumnezeu ºi poporului lor la care fuseserã trimeºi.
Fraþii mei scumpi, sîntem într-un loc sfînt, sîntem lîngã un mormînt sfînt. Aceasta este
sãrbãtoarea cea mai fericitã pentru sufletele noastre. Acest om a fost un profet ales de
Dumnezeu, din neamul nostru ºi din biserica noastrã pentru a ne aduce nouã ºi multora,
lumina lui Dumnezeu, în întunericul pãcatelor ºi a neºtiinþei în care trãiam. ªi acestui profet
ales al Sãu Dumnezeu i-a smuls toate rãdãcinile, ca sã-l foloseascã numai pentru el. De ce a
rãmas el fãrã mamã de la vîrstã aºa micuþã? Pentru ca sã se lege cu totul numai de Dumnezeu,
care avea cu el un plan, o misiune deosebitã!
De ce a trebuit ca la 22 de ani sã rãmînã fãrã s oþie ºi copilaºi - ºi sã spunã pe urmã:

“simþindu-mã singur sã cînt singurel / mai lîngã Domnul meu, mai lîngã El”? Acum pãrintele
Iosif, priveºte în jurul mormîntului tãu ºi vezi cît de multe suflete a trezit Dumnezeu la o
viaþã nouã ºi a adus lumina Lui prin jertfa ta!
Duminica trecutã s-a sãrbãtorit în biserica noastrã Duminica tuturor sfinþilor. Biserica
noastrã are mulþi sfinþi, martiri, mucenici. Pe altar de atunci ºi pînã astãzi s-au adus multe
jertfe, dar sã ne aducem aminte de sufletele celor de sub altar... Acest trimes al lui Dumnezeu,
soþ cu altarul - dupã cum scrie pe crucea lui, - s-a adus pe sine însuºi ca jertfã pe altar ºi sub
altar, într-o totalã lepãdare de sine. Semnul unui adevãrat trimes al lui Dumnezeu este pentru
ochii luminaþi în primul rînd lepãdarea de sine. În al doilea rînd dãruirea totalã ºi deplinã în
slujba Evangheliei. Iar în al treilea rînd o viaþã sfîntã. Aceste trei semne au fost totdeauna
dovada adevãraþilor trimeºi ai lui Dumnezeu. Dupã aceasta au fost cunoscuþi ºi vor putea fi
cunoscuþi totdeauna marii trimeºi ai lui Hristos. Dar în vremile din urmã, Mîntuitorul nostru
Isus a spus cã vor veni mulþi care nu vor avea aceste semne. ªi aceºtia sînt cei mincinoºi. ªi
sufletele trebuie sã se fereascã de ei. Apostol înseamnã: trimes. Omul acesta sfînt a fost un
mare trimes al lui Dumnezeu la noi, la neamul nostru. Dumnezeu nu ne-a trimis nouã pe
cineva din alt neam ºi din altã limbã, atunci am fi avut un cuvînt poate ca sã nu-l primim. Ci
ni l-a trimes pe el din neamul nostru, de limba noastrã, din credinþa pãrinþilor noºtri, aºa cã
oricine nu l-a primit va rãspunde greu înaintea lui Dumnezeu, fiindcã nu va avea nici o
dezvinovãþire.
Mulþumim lui Dumnezeu cã ne-a trimes în biserica noastrã un profet al Sãu ºi un pãrinte
al nostru, care nu ne-a mãrturisit o evanghelie strãinã, ci aceea pe care am auzit-o de la
început - doar n-o trãisem înainte de el, fiindcã nu primisem lumina ei, el ne-a descoperit
nouã credinþa noastrã strãbunã ºi el ne-a învãþat s-o iubim ºi s-o trãim.
Scumpii mei fraþi tineri, sã nu uitaþi, sã nu uitãm niciodatã pe cei care s-au jertfit pentru
ca sã ne mãrturi s eas cã nouã lumina. Sã nu vã uitaþi niciodatã pe cei care vã vestesc
Evanghelia mîntuirii. Sã nu vã uitaþi neamul ºi patria voastrã, pe care sã o iubim, pentru care
ºi în care sã muncim cu drag pentru fericirea noastrã ºi a celor care vin în urma noastrã. Omul
acesta sfînt aºa ne-a învãþat sã ne iubim credinþa, sã ne iubim neamul, sã iubim hãrnicia, sã
iubim cinstea, sã iubim tot ce-i frumos ºi sã învãþãm pe toþi sã iubeascã aºa ºi sã trãiascã aºa.
Preþuiþi ºi urmaþi, dragii mei, dupã cum porunceºte Biblia pe mai marii noºtri! De ce mai
marii noºtri? Prin ce s-au dovedit ei mai marii noºtri? Prin înãlþãrile lumeºti? Prin cele ce
izbesc privirile? Nu fraþii mei! Ci mai marii noºtri în Hristos sînt cei care au muncit mai
mult, cei care s-au jertfit mai mult, cei care au iubit mai mult ºi s-au ostenit mai mult în
Hristos pentru noi. Aceºtia sînt mai marii noºtri, cei care pot spune cum a spus apostolul
Pavel: voi ºtiþi pe trupul meu cîte rane sînt. Priviþi la viaþa acestui om sfînt ºi aduceþi-vã
aminte cîte rane a purtat pe trupul lui - dar nu s-a gîndit la el ci s-a gîndit la noi, la tot
poporul nostru, ca sã ne aducã la Dumnezeu, la viaþã, la luminã, la mîntuire, la fericirea
veºnicã împreunã cu toþi sfinþii.
Binecuvîntat sã fie Numele Domnului ºi Dumnezeului nostru cã S-a îndurat de noi toþi
ºi de fiecare dintre noi, ºi ne-a trimes un astfel de luminãtor ºi povãþuitor. Sã plecãm ºi de
data aceasta de aici cu gînduri înalte ºi scumpe, fãgãduind în faþa Scumpului nostru Mîntuitor
ºi în faþa mai marilor noºtri sfinþi care ºi-au jertfit ºi ei împreunã cu Domnul vieþile lor ºi
ostenelile lor, - cã vom fi ºi vom rãmîne credincioºi pînã la moarte, aºa cum ne-au învãþat ei.
Sã punem legãmînt cã vom duce mai departe mîntuirea noastrã pînã la capãt cu fricã ºi
cutremur. ªi cã aºa vom spune ºi la cei ce vor veni în urma noastrã. Slãvit sã fie Domnul.
Mãrire Tatãlui ºi Fiului ºi Sfîntului Duh. Amin”.
T-
Cîntarea: În slujba Ta Isuse...

Apoi se ridicã la cuvînt fr. Nicolae Mihai din Galaþi zicînd:
“...Iubiþi fraþi ºi surori, iatã-ne astãzi adunaþi cu toþii în locul acesta cã sã împlinim
cuvintele pãrintelui nostru Iosif care a zis: Fraþilor, atunci cînd eu nu voi mai fi printre voi,
sã veniþi la mormîntul meu, cu cîte o floare, cu cîte o lacrimã, ca sã vãd cã Oastea trãieºte ºi
biruieºte... Pãrinte Iosif, priveºte acum peste Oastea Domnului care creºte ºi biruieºte ºi care
va merge mereu înainte, crescînd ºi biruind. Aceasta este Lucrarea lui Dumnezeu pe care o
face El, cum numai El ºtie ºi numai El poate sã facã. Voi aminti aici între noi unele din
sfintele cuvinte ale pãrintelui Iosif, spuse ºi scrise de el acum 50 de ani, în 1935 la praznicul
Oastei, la Rusaliile de atunci, cã toatã istoria Oastei este scrisã pe paginile Sfintei Scripturi.
Ce frumos ne-a vorbit mai înainte fratele Petru despre marii oameni ai lui Dumnezeu, printre
care se numãra pentru totdeauna ºi pãrintele nostru Iosif ca un mare trimes al lui Dumnezeu
venit sã facã aceastã Lucrare în þara noastrã ºi în vremea noastrã. Oastea Domnului nu este
ceva nou, ea este opera Cincizecimii ºi a ieºit din lucrarea ºi revãrsarea Duhului Sfînt. De
aceea ºi-a ales ea ca Praznic special Ziua Cincizecimii, Ziua Rusaliilor, Sãrbãtoarea Pogorîrii
Duhului Sfînt. Cãci în lucrarea de mîntuire a neamului omenesc Ziua Cincizecimii este
desigur un hotar nou, un hotar de lume nouã, de viaþã nouã. Cincizecimea a dat pe primii
creºtini, pe cei nãscuþi din nou ºi aceºtia împreunã cu apostolii au format biserica cea vie, cea
nouã, cea cu adevãrat a lui Hristos. Nu este ceva mai minunat decît sã citeºti prin Faptele
Apostolilor ce viaþã nouã ºi sfîntã duceau creºtinii cei dintîi, ieºiþi din revãrsarea Duhului
Sfînt. O astfel de viaþã dorim sã începem ºi sã ducem ºi noi cei din Oastea Domnului. Sã fim
o inimã, un suflet, un cuget ºi un gînd în Hristos.
Dar ca sã putem duce o astfel de viaþã iatã cã trebuie sã înfruntãm din ce în ce mai multe
necazuri ºi încercãri, fiindcã duhul acestei lumi, în decursul veacurilor, a stins din viaþa celor
mai mulþi creºtini focul Duhului Sfînt. ªi litera legii s-a luptat ºi se luptã mereu sã omoare
duhul adevãratei credinþe. Acest rãzboi duhovnicesc se dã mereu ºi de aceea cei ce trãiesc
prin Duhul Sfînt o viaþã nouã, - au parte de multe prigoniri.
Biserica ar trebui sã se bucure de noi, cãci în viaþa noastrã Cuvîntul ºi Duhul Sfînt au
fãcut adevãrate minuni. Biserica ar trebui sã sprijineascã cu toatã puterea aceastã Lucrare
înnoitoare ºi nu ne putem închipui cum se poate ca ea sã prigoneascã tocmai pe cei mai buni
copii ai ei. Ne îngrozim la gîndul cã s-ar putea ºi mai rãu: sã fie izgoniþi din ea tocmai cei
ce strigã ca în Ioan 9, 25: orbi eram - ºi acum vedem! Ori cele scrise în Ioan 16, 2...
Multe biruinþe a fãcut Oastea Domnului, dar cea mai mare socot cã este lupta ce a dat-o
cu litera. Din creºtini de literã, a fãcut creºtini de duh. Din creºtini de nume, a fãcut creºtini
de fapte. Dar lupta asta, - a spus pãrintele Iosif - nu este gata. Ea încã se dã cu furie pentru
cã satana tot aici se învîrte, sã scoatã Duhul din Oaste ºi sã rãmînã numai litera. Sã fure
miezul, ca sã rãmînã numai gãocile. La punctul acesta cãdem sau biruim. La punctul acesta
va cãdea Oastea, sau va birui. Va rãmînea sau va pieri.
Fraþii mei, sã ne reamintim astãzi aceste sfinte gînduri ºi cuvinte testamentare ale
pãrintelui nostru ºi alesul Domnului, ca sã ne pãtrundem cu toþii de ele ºi sã urmãm în totul
pilda ºi cuvintele marelui nostru înaintaº, asigurînd astfel viaþa noastrã ºi viaþa Oastei
Domnului, pînã va veni Domnul ºi Împãrãþia Lui cea veºnicã. Amin”.
T-
Urmeazã o poezie, apoi cîntarea: Noi nu te mai uitãm!

Fiindcã între timp se fãcuse ora zece, iar mulþimea celor ce veniserã era foarte mare, am
vãzut cã pe la margini era puþinã neorînduialã, ºi cã mulþi dintre cei noi veniþi erau suflete
noi ºi care nu auziserã îndemnul de la început, cu privire la ascultarea Cuvîntului Sfînt ºi la
respectul ºi grija de celelalte morminte m-am vãzut silit sã mã ridic din nou pentru a reaminti
cu ºi mai multã stãruinþã aceste lucruri. Am întrerupt aici ºirul vorbirilor spunînd:
- Scumpii noºtri fraþi, surori ºi toþi cei ce v-aþi oprit o clipã aici ca sã auziþi Cuvîntul lui
Dumnezeu ºi sã participaþi la aceastã sãrbãtoare de reculegere sufleteascã, - vã rog sã mã
ascultaþi. Am numai douã-trei cuvinte ºi o rugãminte faþã de toþi ca adaos la cele ce le-am
spus la început, cînd nu erau decît foarte puþini aici, adicã în comparaþie cu marea mulþime
de acum.
Întîi, sã mulþumim iarãºi Domnului ºi Dumnezeului nostru din toatã inima pentru bucuria
acestei întîlniri neobiºnuit de mari ºi de frumoase care sperãm cã va continua pînã la sfîrºit
în aceastã frumoasã ºi fericitã ordine ºi rînduialã, dupã buna tradiþie care s-a stabilit între noi.
Dar cinstind mormîntul acesta sfînt, vã rugãm încã o datã din tot sufletul nostru sã aveþi cu
toþii un respect sfînt ºi faþã de celelalte morminte care sînt aici în jurul lui. Am auzit aici
unele nemulþumiri din partea celor care au aceste morminte, pentru faptul cã unii dintre fraþii
ºi surorile noastre, dorind sã vadã ºi sã audã mai bine, se urcã pe morminte ºi pe crucile
celorlalþi adormiþi în Domnul, ori calcã pe florile de pe mormintele lor. Vã rugãm foarte mult
sã avem cu toþii mai multã grijã ºi respect faþã de acestea. ªi cît se poate, înghesuiþi-vã ºi staþi
numai pe cãi, pe drum, pe margini ºi pe spaþiul liber care nu-i al nimãnui, spre a evita astfel
ca binele nostru sã fie vorbit de rãu. Noi rugãm din toatã inima pe toþi acei care în vreo
privinþã au avut vreo nemulþumire din partea cuiva dintre ai noºtri, nu din rea voinþã ci din
greºealã, ori din cauza marii mulþimi care este aici, lucru uºor de înþeles ºi de scuzat, - sã ne
ierte ºi sã ne scuze, cãci noi dupã terminarea adunãrii noastre de comemorare ºi de reculegere
de aici, vom cãuta sã îndreptãm ºi sã reparãm totul, dacã undeva se va afla ceva stricat de noi.
Este o ocazie unicã asta de acum în aceastã Sãrbãtoare mare ce ne aduce aminte cã în
Prima Zi de Rusalii, poate la un ceas ca acesta, S-a pogorît peste sfinþii apostoli ºi peste cei
care erau împreunã cu ei ºi cu Maica Domnului Isus, Duhul Sfînt în Ierusalim. Într-o astfel
de stare sfîntã ºi într-o astfel de atmosferã divinã ne gãsim ºi noi aici acum în acest loc, cum
s-au gãsit acolo atunci ei...
Vom lãsa mai departe rînd liber fraþilor noºtri ºi surorilor noastre care au un cuvînt de
spus ºi de adus din partea Duhului Sfînt tuturor celor care au venit ºi se aflã acum aici pentru
a asculta acest Cuvînt. Noi dupã bunul ºi strãbunul nostru obicei, tot ce începem ºi tot ce
continuãm pînã la sfîrºit, dorim sã facem în Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh,
ca în aceastã atmosferã sfîntã statornicitã în prezenþa lui Dumnezeu sã se desfãºoare toatã
starea ºi petrecerea noastrã aici.
Dupã cum am mai spus, toatã aceastã primã parte a stãrii noastre aici, se va încheia la ora
12 cînd va urma o scurtã pauzã pentru împãrþirea unei pîiniºoare ºi a unei lumînãri dupã
posibilitãþi, fiecãruia la cîþi se vor ajunge dintre cei ce stau aici, dupã Cuvîntul Domnului care
spune: “oricine va da un pahar cu apã în numele unui om neprihãnit, - va primi rãsplata unui
om neprihãnit. ªi oricine va face ceva în Numele Meu, nu-ºi va pierde rãsplata”. Tot ce putem
da în numele neprihãnirii, va avea o veºnicã binecuvîntare ºi pentru cine dã, - ºi pentru cine
primeºte. Sã le avem ca o sfîntã amintire de aici.
Cu aceste cuvinte ºi îndemnuri vã rugãm pe toþi sã fie ºi mai departe cu toatã luarea
aminte la ascultarea Sfîntului Cuvînt. E un prilej mare acesta pe care îl avem acum. ªtie
numai Bunul Dumnezeu dacã la anul cînd dorim iarãºi sã ne revedem, - vom mai fi de faþã
ºi mulþi dintre noi cei ce sîntem acum. ªi dacã ne vom mai revedea cu cei ce ne revedem
acum. Eu voi mulþumi din tot sufletul meu totdeauna lui Dumnezeu, cum am mai spus ºi în
cuvîntul de la început, pentru atîtea feþe luminoase ºi scumpe, curate, senine ºi iubitoare pe
care le revãd ºi azi aici, cum le-am vãzut mereu de ani de zile, pe unii de zeci de ani,
împlinindu-ºi aici aceastã sfîntã datorie de recunoºtinþã lui Dumnezeu pentru acest om sfînt.
Pentru acest mare ºi neobiºnuit trimes ºi apostol al lui Hristos, a cãrui mãrire ºi valoare fiind
încã prea aproape de noi, puþini o vãd la adevãrata sa dimensiune. Pe vremea marilor profeþi
ºi a sfinþilor noºtri pãrinþi, nici unii dintre acei uriaºi ai lui Hristos care au fãcut atît de mult
bine omenirii, n-au fost înþeleºi ºi n-au fost preþuiþi la vremea lor aºa cum s-a fi cuvenit. N-au
fost preþuiþi sfinþii apostoli, - apostolul Pavel atît de îndurerat spune: “parcã Dumnezeu a
fãcut din noi apostolii, oamenii cei mai dispreþuiþi de pe pãmînt. Iatã, pînã în ziua de astãzi
sîntem ca gunoiul lumii acesteia, ca lepãdãtura tuturor”.
Aºa au fost ºi sfinþii Ioan Gurã de Aur, Vasile, Grigore, - toþi. Pentru cã totdeauna
contemporanii oamenilor mari, au fost nespus de mici ºi de orbi. ªi din cauza asta n-au putut
nici cunoaºte ºi nici recunoaºte pe uriaºii lui Dumnezeu la adevãrata lor mãrime. Au trebuit
sã treacã veacuri ca lumea sã vadã adevãrata valoare a sf. Pavel, sau Ioan, sau Vasile, sau a
celorlalþi. Profeþii lui Dumnezeu vãd ºi propovãduiesc adevãrul la care gloata va ajunge abia
peste secole, mult mai tîrziu. Va trebui sã treacã ºi peste neamul acesta ºi peste biserica
aceasta poate încã multe zeci, ori chiar sute de ani, pentru a se convinge ºi poporul nostru ce
mare a fost acest om ºi profet al lui Dumnezeu pe care l-am avut între noi, ºi ce mesaj
Dumnezeiesc aducea el - cînd mãrunþii lui contemporani care aveau datoria sã-l primeascã
întocmai ca pe un înger al lui Hristos, - l-au respins ºi l-au ucis prin mîna celor fãrãdelege,
între templu ºi altar...
Au trecut aproape 50 de ani de cînd glasul lui omenesc s-a stins, ºi trupul lui trecãtor s-a
întins sã odihneascã aici sub aceastã cruce. Ce mulþi ar fi aceºti ani pentru orice om. Dar ce
puþini sînt pentru el. Toate mormintele celelalte din jurul lui sînt într-adevãr moarte. Toate
tac, toate stau reci, îngheþate, împietrite. Peste trupurile care zac în ele sînt aºezate lespezi
care nu spun aproape nimic. Dar mormîntul acesta este viu, el grãieºte, el predicã atît de
puternic ºi azi, ºi va predica mereu ºi peste veacuri, tuturor celor ce trec pe aici. El însuºi a
spus profeþind: la mine vor veni mereu ºi mereu suflete noi ºi noi, cu flori ºi lacrimi. ªi iatã
florile ºi lacrimile nu se mai usucã ºi nu se vor mai usca niciodatã de pe sînul viu ºi cald al
acestui mormînt sfînt. Mulþimi tot mai mari ºi din þinuturi tot mai multe ºi mai îndepãrtate,
vor veni aici într-un sfînt ºi necontenit pelerinaj! Cãci aceastã sfîntã Lucrare a Oastei
Domnului, dupã pilda grãuntelui de muºtar, a crescut un copac mare ale cãrui crengi se întind
acum pînã la marginile pãmîntului... Avem fraþi ºi adunãri ale Oastei Domnului în þãri din
toate cele cinci continente ale pãmîntului. ªi vor veni mereu tot mai mari mulþimi sã-L
slãveascã pe Dumnezeu prin atmosfera creatã de Lucrarea, de viaþa, de duhul ºi de eternitatea
acestui om binecuvîntat... Iatã, noi înºine, - fiecare dintre noi, - sîntem roadele vii ale acestui
mormînt viu, cum vor mai fi încã ºi încã pînã în veci tot mai mulþi sã-L slãveascã pe Hristos,
în acest sfînt pelerinaj. Pentru ca sã se vadã neîncetat, cît de mare a fost harul lui Dumnezeu,
gîndul lui Dumnezeu, omul lui Dumnezeu pe care îl comemorãm astãzi... Lucrarea Oastei este
Lucrarea vie, evanghelicã, anume trimisã de Dumnezeu poporului nostru ºi bisericii noastre
spre învierea lui duhovniceascã ºi mîntuirea lor.
Aceastã Lucrare cultivã tot ce este mai sfînt ºi mai bun în simþãmîntul neamului nostru ºi în
învãþãtura ºi duhul credinþei ºi bisericii noastre, rãmase de la bunii ºi strãbunii noºtri
înaintaºi. ªi de aceea ne rugãm mereu ca Duhul Sfînt sã adauge la numãrul nostru, pînã cînd
tot poporul nostru va fi cuprins în acest sfînt curent înnoitor ºi viu. Pentru ca toatã patria
noastrã sã fie înnoitã ºi înviatã în Hristos. Noi credem ºi sîntem pe deplin convinºi cã
înãlþarea ºi mîntuirea poporului nostru a rînduit-o Dumnezeu sã fie numai prin Oastea
Domnului. ªi dacã ea nu va veni prin aceastã Lucrare, se prea poate sã nu mai vinã niciodatã.
Dar noi credem cã tot ce a început Dumnezeu este sortit biruinþei. ªi nimic din tot ce începe
Hristos nu va da faliment. Timpul nu conteazã, ce nu se realizeazã în anul acesta din pricini
care nu depind de El, se va realiza peste un an, peste zece, peste o sutã, sau peste o mie.
Timpul nu conteazã. La Dumnezeu o mie de ani sînt ca o zi.
Domnul Dumnezeul nostru sã-ªi reverse harul Sãu peste toþi cei cãrora le-a încredinþat
El, sau le va mai încredinþa, în lumea asta ºi în þara noastrã. Pentru ca lumea întreagã sã
ajungã sã trãiascã acea epocã de aur a pãcii ºi dragostei pe care a venit sã ne-o aducã Hristos
Mîntuitorul nostru - pe care numai El ne-o poate aduce - ºi pentru care ne-a fost trimisã
revãrsarea Duhului Sfînt înnoind întîi sufletele, apoi legile, apoi toatã structura vieþii
fiecãruia ºi a tuturor prin aceastã sfîntã Lucrare.
Cu acest cuvînt mulþumim încã o datã Dumnezeului nostru ºi salutãm în Numele
Domnului nostru Isus Hristos ºi în numele memoriei pãrintelui nostru pe toþi cei prezenþi aici.
Domnul sã vã ocroteascã - ºi sã vã rãsplãteascã tot efortul pe care l-aþi fãcut venind aici. ªi
pentru cã venind, aþi ascultat cu atîta evlavie ºi respect Sfîntul Cuvînt al Domnului. El sã vã
binecuvînteze pe toþi, prieteni sau strãini care aþi venit sã luaþi parte la aceastã sãrbãtoare, ºi
sã ascultaþi acest Sfînt Cuvînt.
Aceastã sãrbãtoare ºi aceastã tradiþie sfîntã va fi urmatã an de an de toþi cei care vor vrea
ºi vor putea sã asculte dorinþa sfîntã a pãrintelui ºi profetului nostru. Noi promitem ºi ne
rugãm Domnului nostru sã ne ajute la aceasta pînã la sfîrºit.
T-
Se cîntã: Cît puteþi bucuraþi-vã iarã.
Se recitã o poezie, apoi se ridicã la cuvînt pãrintele Dumitriu de la Iaºi, preot ºi frate
bãtrîn în Lucrarea Oastei Domnului.
...Fraþilor - începe el - sã citim la Faptele Apostolilor la capitolul 2 începînd cu versetul
2: “Deodatã a venit din cer un sunet ca vîjîitul unui vînt puternic ºi a umplut toatã casa unde
erau ei. Niºte limbi ca de foc au fost vãzute împãrþindu-se printre ei ºi s-au aºezat cîte una
deasupra fiecãruia dintre ei...“
Lucrarea sfîntã a Oastei Domnului, a cãrei trîmbiþaº a fost pãrintele Iosif Trifa, va fi în
strîmtorãri totdeauna, dar cu cît va fi mai în strîmtorãri cu atîta va fi mai biruitoare. A profeþit
acest lucru pãrintele Iosif. Fraþilor, la temelia credinþei noastre este Jertfa Mîntuitorului
nostru Isus Hristos. ªi cum S-a Jertfit El aºa au trebuit sã se jertfeascã urmaºii Sãi. Iar printre
cei ce s-au jertfit mai aproape de noi ºi ºi-au dat viaþa lor, este ºi scumpul nostru pãrinte
Iosif. El a strigat odatã acest cuvînt profetic cu privire la Oastea Domnului: Stînca a fost
lovitã, apa a þîºnit, biserica s-o capteze. Slãvit sã fie Domnul.
Da, biserica cea vie a lucrat ºi va lucra pînã la sfîrºitul veacurilor, dar biserica formelor,
adicã cei ce în bisericã nu vieþuiesc dupã voia lui Hristos, nu pot niciodatã sã suporte
lucrurile Duhului Sfînt. Lucrarea Oastei Domnului în biserica noastrã este Lucrarea Duhului
Sfînt. Ce bine ar fi dacã cei mari ai sfintei noastre biserici ar înþelege acest lucru ºi ar zice
ca Gamaliel: - sã avem grijã sã nu ne pomenim cã luptãm împotriva lui Dumnezeu.
Da, aºa ar trebui sã zicã.

Iatã, noi ne-am întîlnit atît de mult popor aici sã ne rugãm lui Dumnezeu sã aducã mai
curînd lumina înþelegerii sfinte în minþile tuturor. ªi Duhul Sfînt va lucra în noi ºi prin noi.
Cea mai mare lucrare pe care noi trebuie sã o facem acum este sã avem îndrãznealã în Numele
Domnului pentru a face voia Lui pe pãmîntul scumpei noastre þãri. Vedeþi, cînd sîntem atît
de mulþi avem îndrãznealã, - dar sã nu fim fricoºi niciodatã fiindcã Domnul este cu noi ºi El
este Cel Atotputernic. El care a întãrit pe sfinþii noºtri înaintaºi, ne va întãri ºi pe noi. De
orice fricã noi putem scãpa prin ajutorul lui Dumnezeu ºi prin rugãciune. Domnul sã ne mai
ajute sã ne întîlnim ºi sã ne bucurãm aici. Sã rãspîndim Cuvîntul lui Dumnezeu cu dragoste
ºi cu bucurie mare. Amin. Slãvit sã fie Domnul.
T-
Dupã cîntarea: Doamne, eºti a mea iubire, ia cuvîntul fr. Ionatan Ille, spunînd:
...Cînd stai în locul acesta ºi priveºti spre mulþimea feþelor îndreptate spre crucea
pãrintelui nostru drag, este imposibil sã nu te cuprindã un fior sfînt în faþa unei aºa de mari
dovezi de dragoste ºi de putere. În momentul cînd am ajuns aici ºi priveam de la margine, se
vedea înalta cruce a pãrintelui, doar de la “Slãvit sã fie Domnul” în sus. Am zis: este crucea
pãrintelui, dar se vede numai Domnul Isus ºi cuvîntul “Slãvit sã fie Domnul”. Da, acesta a
fost secretul biruinþei pãrintelui, secretul care a fãcut ca astãzi sã înfloreascã ºi sã rodeascã
atît de minunat, jertfa lui frumoasã. El a ºtiut sã se aplece pe sine, ca sã se vadã numai Isus
Hristos Cel Rãstignit. Este într-adevãr o priveliºte atît de miºcãtoare ºi o dovadã atît de
puternicã despre jertfa care a fost depusã ºi sfinþitã de Dumnezeu. Jertfa lui înfloreºte ºi
rodeºte tot mai frumos prin Lucrarea minunatã a Oastei Domnului. Proba timpului dã noi
valenþe ºi noi dimensiuni acestei jertfe. Iatã fraþilor cã astãzi într-un mod ºi într-un numãr
cum poate n-am mai fost aici, ne-am adunat ca sã împlinim cum s-a spus datoria care o avem
faþã de acest mare om ºi trimes al lui Dumnezeu. Sîntem adînc încredinþaþi - ºi este imposibil
sã nu-þi dai seama cã acesta a fost un mare profet ºi cã aceasta este o Lucrare divinã care va
trãi ºi va rodi mereu. Dupã cum ploaia nu se întoarce fãrã rod, tot aºa ºi jertfa aceasta. Ea va
trebui sã meargã înainte, fiindcã este de naturã divinã. Noi toþi, prezenþa noastrã aici, toate
inimile strãbãtute de acelaºi dor ºi fior sfînt, sîntem o dovadã a divinitãþii acestei Lucrãri,
care a ajuns sã aibã un rãsunet mereu mai larg pînã la marginile lumii. Nu numai în þara ºi
poporul nostru, ci în multe alte þãri ºi popoare, acest suflu divin prezintã un viu interes pentru
cã este venit de la Dumnezeu ºi este necesar vieþii ºi învierii tuturor acelora care doresc sã-ºi
însufleþeascã credinþa ºi nãzuinþa lor spre Dumnezeu.
Dragul nostru pãrinte, eu personal nu v-am cunoscut ºi majoritatea celor care sîntem acum
aici nu v-am cunoscut personal, noi nici nu eram nãscuþi pe lume cînd Domnul v-a chemat
la El, dar am cunoscut ºi cunoaºtem pe cei ce v-au fost alãturi. În ochii lor strãluceºte aceeaºi
luminã pe care le-aþi aprins-o prin Duhul lui Dumnezeu. Cuvintele ce le-aþi spus ºi scris au
rãmas ºi rodesc în inimi de peste o jumãtate de secol, ºi s-au întins cu o repeziciune, cu o
putere ºi cu o vigurozitate în aºa fel cã toatã lumea priveºte acum spre jertfa care aþi adus-o
ºi s-a mistuit pe altarul Oastei, ca un rod atît de minunat ºi de frumos.
Faptul cã sîntem aici, faptul cã atît de mulþi am reuºit sã înþelegem ºi sã cunoaºtem
chemarea fãcutã de Dumnezeu prin gornistul nostru, este o strãlucitã dovadã cã pãrintele
nostru ºi cuvîntul sãu n-a murit. Viaþa sfîntã pulseazã ºi arde cu un dor tot mai mare de cer
în noi toþi. Aceastã viaþã a ars întîi în inima sa, de aceea a cuprins ºi a aprins toatã þara - ºi
a pãtruns în toatã lumea cu aºa cãldurã ºi ardoare cã de peste o jumãtate de secol iradiazã ºi
încãlzeºte inimile noastre îndreptîndu-ne privirile ºi inimile noastre ale tuturor spre Golgota,
spre vieþuirea în Hristos ºi pentru El...
Ce mare a fost acest om al lui Dumnezeu. Numai marii oameni ai lui Dumnezeu au puterea
sã ardã aºa, sã doreascã ºi sã lupte aºa sã învingã toate furiile ºi împotrivirile celui rãu, pentru
cã ei vãd mai dinainte rodul, urcînd ºiruri - ºiruri spre cer.
Aceste lucruri ne sunã ºi nouã fraþilor mereu a angajare. Pentru noi toþi care sîntem aici
ºi pentru numãrul nesfîrºit al celorlalþi care ne înconjoarã de aproape ºi de departe - sunã o
puternicã ºi înaltã angajare. Acelaºi dor sã ne copleºeascã, sã ne pãtrundã, sã ne cucereascã
inimile. Sã ducem mai departe mesajul sfînt, ºi sã luptãm cu aceeaºi credinþã ºi aceeaºi
nãzuinþã pentru Hristos. Amorþeala ºi letargia nelucrãrii spirituale, care se aºterne tot mai
grea peste lumea de astãzi, reprezintã moartea cea mai de temut. Pãrintele nostru, în toatã
scurta lui viaþã, a fost plin de vigoare spiritualã, a avut o mare putere de rodire, pentru cã el
a vãzut în perspectivã snopii mulþi ºi frumoºi care vor creºte în urma muncii lui. A lucrat pînã
în ultima clipã a vieþii lui. A dat dovadã de o viaþã viguroasã ºi sãnãtoasã. Aceasta este viaþa
rodnicã, viaþa umblãrii ºi lucrãrii prin harul lui Dumnezeu în care ne vrea Dumnezeu ºi pe
noi.
Trebuie fraþilor sã avem fiecare dintre noi planuri în perspectivã în Hristos. Trebuie sã
avem în inimile noastre întipãrit puternic ceea ce va urma, ceea ce trebuie sã vinã. Sã fim
încredinþaþi cã Domnul va duce la biruinþã, aºa cum a spus, Lucrarea începutã de El. El nu
începe o lucrare falimentarã. El nu începe astãzi ce sfîrºeºte mîine, ci Lucrarea Lui are ca ºi
El, o duratã eternã. Cu aceastã nãdejde ºi încredere trebuie sã lucrãm, sã ne angajãm, sã
activãm. Sã ne temem de moartea spiritualã care bîntuie lumea de astãzi cînd atît de mulþi
oameni nu mai au nici o preocupare duhovniceascã, ci preocuparea lor majorã este numai
digestia, preocuparea de probleme mãrunte, josnice, materiale. Astfel ei au murit înainte de
a înceta sã le batã inimile în piepturile lor. Dar sufletele mari care prin credinþã vãd înainte,
care lucreazã ºi se angajeazã prin Hristos ºi pentru El, acestea nãzuiesc, rodesc ºi trãiesc ºi
vor trãi veºnic.
Sã mulþumim lui Dumnezeu pentru înaintaºii noºtri sfinþi pe care ni i-a dãruit. Pentru
nãdejdea care a pus-o în inimile noastre, pentru felul minunat în care a hotãrît ºi a gãsit cu
cale sã trimitã în poporul nostru goarna ºi glasul acesta profetic care a chemat ºi a strîns în
jurul Crucii Domnului Isus atîtea inimi. Domnul sã binecuvînteze totul, iar noi sã facem
juruinþã angajîndu-ne la munca Lui, ca niºte suflete noi, active, nãzuitoare, cãci în nãdejdea
ºi lupta aceasta ne însufleþim ºi ne curãþim radiind pentru întîlnirea fericitã ºi vrednicã cu cel
care a fost ºi rãmîne pãrintele nostru în Hristos.
Doamne Isuse, pune în noi toþi aceste gînduri de angajare ºi luptã sfîntã pentru zorii care
se lãrgesc mereu, pînã vor cuprinde înviind totul spre alte ºi alte generaþii, care vor veni ºi
vor trãi mereu mai viu în acest adevãr sunat de aici. Amin. Slãvit sã fie Domnul.
T-
Altã cîntare, altã poezie, ºi ia cuvîntul fr. Petricã din Maramureº:
...Am fost de la începutul vieþii mele o fire foarte timidã, de aceea îmi este nespus de greu
a-mi exprima simþãmintele care mã stãpînesc de fiecare datã cînd Dumnezeu mã învredniceºte
sã ajung în acest loc sfînt. Îmi aduc aminte de prima mea venire la acest mormînt, în urmã
cu cîteva zeci de ani. Nu-l cunoºteam pe pãrintele Iosif, decît din prima carte pe care
Dumnezeu m-a învrednicit sã i-o citesc: Cãlãtoria la Ierusalim. O citisem pe cînd eram copil
ºi urmãrindu-l cu închipuirea mea, cu inima, cu mintea prin toate acele locuri sfinte, mã
întrerupeam de multe ori prin hohote de plîns ºi nu puteam citi mai departe. Eram ºi eu aievea
în starea cea de acolo. De aceea cînd Dumnezeu m-a ajutat sã ajung aici de prima datã lîngã
acest mormînt, plecînd, am simþit cã am fost chiar la Ierusalim, aºa cum citisem în cartea
pãrintelui Iosif. De aceea recunoºtinþa pe care i-o datorez eu, ca ºi fiecare dintre noi, acestui
om sfînt este mai presus de puterile noastre de a o arãta acum aici lîngã mormîntul sãu.
Încã venind de la garã, trecînd pe la catedralã ºi prin aceste locuri încãrcate de istorie pentru
noi, pe unde a umblat, a lucrat ºi a suferit pãrintele nostru, înfruntînd atîtea încercãri pentru
a ne aduce nouã Cuvîntul Cel Viu al lui Dumnezeu, sufletul nostru este copleºit de emoþie
ºi recunoºtinþã. Toate acestea ne poruncesc nouã sã ne aducem aminte de înaintaºii noºtri prin
jertfa cãrora noi am putut sã-L aflãm pe Dumnezeu ºi sã ne facã sã le urmãm credinþa.
Unul dintre marii eroi ai neamului nostru, Avram Iancu, cu care s-a înrudit ºi trupeºte
pãrintele nostru, a spus: “scopul unic al vieþii mele este sã-mi vãd naþiunea fericitã ºi liberã”.
ªi spre sfîrºitul vieþii lui a lãsat cu testament ca toatã averea sa sã intre în folosul neamului,
spre a-l vedea fericit... Da, este vorba despre Avram Iancu, unchiul soþiei pãrintelui Iosif. Dar
exact acelaºi lucru l-a fãcut nu numai pe plan duhovnicesc ci chiar ºi pãmîntesc pãrintele
Iosif. El a fost la fel un erou, dar de mãrimea jertfei lui, cum s-a mai spus, încã noi cei de azi
nu ne putem da seama îndeajuns. Am sãrbãtorit acum zece zile Înãlþarea Domnului, - ºi prin
tradiþie ziua eroilor neamului. A fost desigur mare jertfa ºi eroismul celor ce ºi-au dat viaþa
pe cîmpurile de luptã pentru libertatea pãmîntului ºi neamului nostru, dar cît de mare este
meritul acelora care de bunãvoie ºi fãrã nici o constrîngere ºi-au dat nu numai o datã, ci de
sute de ori jertfa cea mai sfîntã ºi mai grea pentru dezrobirea noastrã sufleteascã a tuturor.
Printre aceºtia, cel mai aproape de noi ºi cel faþã de care ne simþim cel mai îndatoraþi în
Hristos, este pãrintele nostru Iosif. Un mare om al neamului nostru, Nicolae Iorga, a spus:
recunoºtinþa urmaºilor trebuie sã fie ca un giulgiu de aur pe faþa marilor dispãruþi”. Dacã noi
recunoaºtem în adevãr cã acest pãrinte al nostru a fost un mare dispãrut, atunci numai aºa
vom fi ºi noi niºte urmaºi credincioºi ºi vrednici ai lui, dacã îi arãtãm ºi îi vom arãta
totdeauna recunoºtinþa. Astfel ne vom pãtrunde atît noi cît ºi alþii tot mai mult de uriaºa
importanþã a acestui dispãrut. În datoria recunoºtinþei noastre avem ºi sarcina de a continua
ºi noi fiecare, lucrarea începutã de el, de a-i face pe oameni fericiþi, prin aflarea lui
Dumnezeu. Sã-i ajutãm pe oamenii din jurul nostru sã iasã din pãcat, din letargia sufleteascã,
pînã cînd tot neamul nostru va fi salvat astfel. Noi trebuie sã ne iubim patria ºi trebuie sã ne
iubim semenii - ºi trebuie sã facem totul pentru fericirea acestora în Hristos. Pentru cã numai
astfel va veni peste noi ºi prin noi fericirea adevãratã pentru toþi. Doresc sã închei aceste
gînduri cu una din poeziile noastre care ni se potriveºte, nu numai autorului, ci ºi nouã ºi
Lucrãrii din care facem parte.
T-
Aº vrea ca-n focul unic de-aprins ºi uriaº

al dragostei ºi jertfei, la cea mai naltã parã,
sã-mi pot topi fiinþa pîn-la a fi pãrtaº
desãvîrºit de una cu tot ce-o sã mã cearã.
Cu-o inimã-ncãlzitã în flãcãri pîn-la alb

fierbinte ºi curatã sã-nvãlui lumea-ntreagã,
cu fiecare faptã s-aduc un calm ºi cald balsam
pentru-o durere ce plînge ºi se roagã.
Sã-mi contopesc fiinþa cu neamul meu erou

cu-a lui însîngeratã istorie slãvitã,
ca sã mã nalþ cu dînsul prin naºterea din nou,
spre Ziua ºi Cununa ºi Plata strãlucitã.
...Aº vrea, dar nu pot face sã sufãr mai puþin

iubind mai cu mãsurã ºi dînd mai cu cruþare
cãmara-i tot mai goalã, dar drumu-i tot mai plin
tot mai puþin oleiul, dar para-i tot mai mare.
O Doamne, fã sã ardã aºa pîn-la sfîrºit

sã se împartã darnic cu dragoste ºi toatã,
iar cînd n-o sã mai aibã nimic nedãruit
atuncea sã se stingã. Puternic. Dintr-o datã...
Amin. Slãvit sã fie Domnul.

T-
Dupã o altã cîntare înflãcãratã, cîntatã puternic de cãtre toþi, se ridicã la cuvînt bãtrînul
frate Ioan Opriº, aproape de 80 de ani... El este acela care în ultimii ani ºi zile a fost între noi
unul dintre puþinii care au rãmas credincioºi lîngã pãrintele Iosif. El ºi cu regretatul frate Ioan
Popovici i-au pansat zilnic grelele rane sîngerînde ale operaþiilor lui neînchise, pînã în ceasul
morþii... Am mai scris ºi mai demult la vremea sa, despre acest devotament unic ºi frumos al
fratelui Opriº faþã de Domnul ºi faþã de pãrintele nostru, mai ales în cele din urmã chinuri ale
lui. Pentru aceasta sã nu-l uitãm ºi sã ne rugãm totdeauna pentru binecuvîntarea ºi rãsplata
scumpului nostru frate Opriº. Domnul sã le rãsplãteascã în Ziua Lui, acestor fraþi pentru toatã
aceastã sfîntã ostenealã.
Acum fratele Opriº spune cu glas miºcat:
...Preaiubiþi fraþi ºi preaiubite surori, mã gîndesc la un cuvînt mare din Sfînta Scripturã
care zice: dacã m-aº putea atinge de poala hainei Lui, m-aº face bine. S-a atins - ºi s-a
vindecat. Avem ºi noi aici acum ocazia sã ne atingem de Hristos ca sã ne vindecãm sufleteºte.
Mai ales cei veniþi de prima datã, care aveþi ascunse boli sufleteºti, veniþi sã vã atingeþi de
Hristos - ºi El vã va vindeca sufletul, vã va ierta pãcatele ºi vã va face oameni noi. Dar dupã
ce L-am cunoscut pe El sã nu ne mai lãsãm înfricaþi de nici o ameninþare, ca sã nu ne mai
lepãdãm de Hristos niciodatã. Noi toþi cei ce am venit acum aici ne-am atins de Cuvîntul ºi
de Jertfa lui Hristos.
Noi cîþiva de aici l-am cunoscut îndeaproape pe pãrintele Iosif care ne-a adus la Isus, ºi
am fost lîngã el pînã în cea din urmã clipã a lui pe pãmînt. Mulþumim lui Dumnezeu care ne-a
dat tãria sã rãmînem pînã la sfîrºit pe calea sfîntã a dragostei dintîi ºi alãturi de pãrintele Iosif
ºi de Oastea Domnului. Facã Domnul ca noi toþi care sîntem azi aici sã nu-L pãrãsim
niciodatã pe Domnul Isus Hristos ºi nici calea pe care ne-a îndrumat pãrintele. Sã nu fie
nimeni care plecînd de aici dacã ar fi întrebat de cineva sã se lepede ca sfîntul Petru în clipa
lui cea mai grea, tãgãduind cã nu a fost cu Isus. Ci tari ºi credincioºi în mãrturisirea noastrã
sã ne facem vrednici ºi noi de cununa celor biruitori cum au fost marii noºtri înaintaºi. Sã
avem respectul sfinþilor ºi cînd pomenim numele lor sã-l pomenim cu evlavie ºi cu dragoste,
nu ca niºte nume obiºnuite de bunuri ori de oameni, ci cu toatã bunã-cuviinþa ce le-o datorãm.
Mulþi zic: Pavel, ori Petru, ori Ioan, ori Iosif. Ce necuviinþã ºi ce lipsã de respect. Noi dacã
sîntem învãþaþi de Dumnezeu sã arãtãm preþuire totdeauna ºi faþã de felul cum rostim numele
lor... Fraþilor, sã nu vorbesc prea mult, chiar ºi atît a fost mult pentru mine la starea asta. Dar
vã rog din adîncul inimii mele sã dovediþi cã faceþi parte dintre copiii lui Dumnezeu ºi prin
respectul sfînt pe care trebuie sã-l aveþi totdeauna ºi cînd rostiþi numele oamenilor mari ai lui
Hristos.
Domnul sã ne ajute tuturor la aceasta. Amin. Slãvit sã fie Domnul.
T-
Mulþimea ascultãtorilor creºtea mereu ºi mereu creºtea ºi interesul tuturor faþã de Sfîntul
Cuvînt. Staþia de amplificare rãspîndea totul pînã departe. Niciodatã n-am vãzut atîta mulþime
de suflete mai ales tinere stînd ceasuri întregi nemiºcaþi în picioare, înghesuiþi unii lîngã alþii,
dar atît de atenþi, chiar ºi în aceastã aglomeraþie în puþinele spaþii goale, pentru a respecta
îndemnul de a ocroti celelalte morminte, însã ascultînd cu atîta evlavie fiecare cuvînt ce se
rostea.
Dupã o poezie frumoasã, se ridicã la cuvînt fratele Aurel din Nordul Ardealului începînd:
T-
“Opriþi-vã o clipã voi fraþi ºi voi surori,
priviþi spre Jertfa Crucii - ºi treacã-vã fiori,
- ºtiþi voi ce-nseamnã asta? - de n-aþi ºtiut, sã ºtiþi
prin Ea primiþi ori Raiul, - ori iadu-l moºteniþi.
De-aici din faþa Crucii, voi, nu mai sînteþi voi

nu mai puteþi tot astfel sã-ntoarceþi înapoi,
ori Îl primiþi pe Domnul - ºi mergeþi cãtre cer
ori vã-mpietriþi, - ºi mergeþi spre veºnice dureri...
T-
Fraþilor ºi preaiubiþii noºtri, bucuria pe care o avem noi astãzi este ca a acelui olog
vindecat de sfinþii apostoli la poarta Frumoasã a Templului din Ierusalim. Nu putem sã nu
spunem tuturor fericirea pe care o simþim de cînd ne-am atins ºi noi de Crucea ºi de Jertfa
Domnului nostru Isus Hristos, ºi am fost vindecaþi prin Numele Lui.
Numele Domnului Isus, acest Nume Sfînt care de-a lungul veacurilor a triumfat peste
orice nume pentru cã El a fost mort pentru pãcatele noastre ºi a Înviat pentru mîntuirea
noastrã. Prin aceastã Înviere El a adus la o viaþã nouã pe toþi acei care au primit Lumina Lui
ºi au mãrturisit despre Ea. S-o ºtiþi toþi ºi s-o ºtie tot norodul cã ceea ce se vede astãzi aici
în locul acesta, ºi ceea ce se vede peste tot în astfel de ocazii minunate cu toþi cei nãscuþi din
Duhul Sfînt în Oastea Domnului, este numai rodul Jertfei ºi Cuvîntului Sfînt al lui Isus
Hristos. El prin harul Sãu a fãcut sã se reverse peste þara noastrã ºi peste poporul nostru
aceste mari binecuvîntãri. Unul dintre cuvintele pãrintelui Iosif a fost acesta:
“Dacã aº avea un glas sã mã audã tot pãmîntul, aº striga un singur cuvînt: Citiþi ºi rãspîndiþi
Biblia, care este Cuvîntul lui Dumnezeu”. Despre acest Cuvînt mãrturiseºte ºi sf. ap. Pavel
cînd zice cã este viu ºi lucrãtor, mai tãietor ca o sabie cu douã tãiºuri, pãtrunde pînã acolo
cã desparte sufletul ºi duhul, încheieturile ºi mãduva, judecã simþurile ºi gîndurile inimii...
Cu acest Sfînt Cuvînt au lucrat marii oameni ai lui Dumnezeu, fãcînd acele sfinte lucrãri care
au adus mulþimea cea mare a bisericii vii la viaþa veºnicã prin Duhul Sfînt. Ceea ce se vede
astãzi în locul acesta este opera mãreaþã a Duhului Sfînt, fãcutã în þara noastrã prin omul ales
de Dumnezeu pentru aceasta, pãrintele nostru duhovnicesc Iosif Trifa. Prin aceastã sfîntã
Lucrare au venit la mîntuire nenumãrate mii de suflete ºi din numãrul acestora sîntem ºi noi
cei ce stãm acum aici, cu lacrimi de recunoºtinþã faþã de Dumnezeu pentru el. Dar poate cã
mai sînt aici ºi unele suflete care n-au venit cu gînduri curate, fiindcã n-au cunoscut pînã
astãzi puterea înnoitoare a Cuvîntului lui Dumnezeu ºi nici Lucrarea minunatã a Oastei
Domnului, prin care noi am cunoscut aceastã putere înnoitoare. Îi rugãm pe toþi aceºtia sã se
lase pãtrunºi de sabia Cuvîntului ºi sã se lase îngenuncheaþi cu legãmînt de predare pentru
totdeauna în slujba lui Hristos. Primind de bunãvoie ºi din toatã inima acest îndemn, vã veþi
întoarce de aici cu simþãminte noi ºi sfinte. Apoi trãind o viaþã sfîntã într-un legãmînt sfînt,
izvorît dinãuntru, fãrã nici o presiune ºi obligaþie din afarã, vei fi un tatã adevãrat, vei fi o
mamã adevãratã, un copil adevãrat, un cetãþean adevãrat, un om adevãrat, pentru cã vei fi
nãscut din nou din Dumnezeu prin Cuvîntul ºi Duhul care S-a pogorît în Ziua Cincizecimii,
trimes de Dumnezeu peste toþi cei care au ascultat acest cuvînt înflãcãrat rostit de sfîntul
apostol Petru. Tot aºa prin aceste vorbiri ºi scrieri ale pãrintelui nostru Iosif, Duhul Sfînt a
trezit ºi a format oameni care s-au adunat împreunã lîngã Evanghelia Domnului Isus, iar în
aceste adunãri - ºi noi cei tineri de azi am ajuns sã-L cunoaºtem pe Dumnezeu, ºi sã trãim o
viaþã nouã ºi adevãratã cu Hristos. De zeci de ani, pe drumul urmat de acest sicriu am venit
ºi vor mai veni aici multe mii de suflete care au cãpãtat un nume veºnic. Cãci peste ani ºi zeci
de ani - ºi peste veacuri, vor rãmîne numai numele celor ce fac totul pentru Evanghelie, ca
s ã aib ã ºi ei parte de ea. Doriþi sã vã rãmînã num el e pe veº ni ci e? - Aprop i aþ i-v ã d e
Evanghelie, uniþi-vã cu Hristos. Mai ales voi fraþilor tineri, predaþi-vã lui Hristos ºi puneþi-vã
cu totul în slujba Lui cea veºnicã. Faceþi sã se oglindeascã peste feþele voastre Chipul lui
Hristos, iar gîndul vostru, viaþa voastrã, iubirea ºi trãirea voastrã sã-L arate ºi sã-L înalþe în
faþa tuturor pe El, aºa ca toþi sã poatã spune despre noi cã sîntem urmaºi demni ai lui Isus.
Iar vouã cei ce aveþi gînduri strãine faþã de aceastã Lucrare a Domnului ºi a Duhului Sfînt,
gîndiþi-vã la Gamaliel ºi la sfatul lui. Temeþi-vã ca nu cumva sã luptaþi împotriva lui
Dumnezeu Cel Atotputernic care stãpîneºte toate lucrurile ºi care va nimici pe toþi vrãjmaºii
Lui. Noi fiindcã sîntem înnoiþi de Duhul lui Dumnezeu cãutãm sã înduplecãm pe oricine nu
prin puterea noastrã, nici prin vorbiri înduplecãtoare dictate de înþelepciunea omeneascã, ci
printr-o dovadã datã de Duhul Sfînt ºi de putere. Iar acum:
T-
Opreºte-te o clipã, tu suflete în drum

ºi cugetã puternic la tot ce-auzi acum:
- crezi tu cã este moarte? - da, nu poþi sã nu crezi
cînd numai cimitire-s ºi cruci oriunde vezi!
De crezi cã este moarte ºi crezi cã-i pentru toþi

ºtii c-a scãpa de moarte, oricît ai vrea, nu poþi
- atunci ce-i mai cuminte ca a cãuta de-acum
sã-þi scapi eterna viaþã de blestem ºi de scrum.
...Opreºte-te din cînd în cînd ºi uitã-te-nspre lunã

ºi-ascultã trecerile ei ce multe au sã-þi spunã,
opreºte-te din cînd în cînd ºi uitã-te-nspre soare
cã nu ºtii care-i ziua cea cînd nu-þi va mai rãsare.
Opreºte-te din cînd în cînd lîng-un mormînt ºi-o cruce

ºi-adu-þi aminte cã-ntr-o zi aici te vor aduce.
Opreºte-te din cînd în cînd pe drum numai cu tine
ºi vezi cu ce te duci de-aici în viaþa care vine.
Opreºte-te ºi pînã poþi spre Dumnezeu te-ndreaptã

cã nu ºtii dupã care ceas sfîrºitul te aºteaptã,
cãci în zadar te vei opri cînd moartea te culege
atunci pe veci de veci va fi tîrziu a mai alege.
Slãvit sã fie Domnul”.
Dupã cîntarea Isus vã cheamã, veniþi la El, urmeazã la cuvînt fratele Costel din Cluj:
“Slãvit sã fie Domnul pentru aceste vremi ºi pentru aceste locuri binecuvîntate din care
Dumnezeul nostru a fãcut sã se înalþe pentru eternitate statura unui uriaº ºi lucrarea unui sfînt
pãrinte care a fãcut un atît de mare rãsunet în sufletele noastre ºi a multor alte suflete pînã
la marginile lumii. Au spus ºi alþi fraþi înainte versetul sfînt care ne porunceºte: “aduceþi-vã
aminte de mai marii voºtri care v-au vestit vouã Cuvîntul lui Dumnezeu...” - ºi cred cã nu este
nici o supãrare dacã se repetã de zeci de ori, de sute de ori acest cuvînt, pentru cã lîngã acest
mormînt trebuie sã ne întrebãm fiecare pe noi înºine cît am împlinit din porunca aceasta. Cît
le urmãm credinþa acestor mari ºi sfinþi înaintaºi ai noºtri?
Pentru noi mai ales, generaþia tînãrã, aceasta este o condiþie de viaþã ºi de biruinþã fiindcã
noi ne vom realiza ºi vom realiza ceva numai în mãsura în care vom þine seama de acest
deziderat. Sînt 62 de ani de la data cînd a rãsunat în þara noastrã pentru prima datã glasul
acestei trîmbiþe cereºti. Ce reprezintã 62 de ani? Reprezintã extraordinar de mult. Reprezintã
o istorie, un adevãr ºi recunoaºtem cu toþii cã este un adevãr etern, fiindcã el a rezistat ºi
rezistã timpului ºi încercãrilor. Aceasta îl aratã cã este de la Dumnezeu, - fiindcã ceea ce nu-i
de la Dumnezeu nu rezistã acestor probe nimicitoare. Faptul cã noi sîntem acum aici într-un
numãr atît de mare, este iarãºi o dovadã cã acest adevãr se perpetueazã prin ani la rînd, cã
aceastã moºtenire este sfîntã ºi scumpã. ªi cã noi trebuie sã avem curajul de a o transmite
generaþiilor care vor veni dupã noi.
Omul acesta sfînt ºi Lucrarea aceasta sfîntã a rãscolit þara ºi lumea creînd oameni noi, familii
noi, gînduri ºi fapte noi, întorcînd la Dumnezeu mii ºi mii de suflete care erau pierdute
înainte, dar apoi s-au transformat total. Eu vorbesc din trista experienþã a vieþii mele de copil,
care mã trag dintr-o familie în care era un iad din cauza alcoolismului. Eu n-am avut copilãrie
tocmai pentru cã tatãl meu era bîntuit de aceastã molimã nefericitã. Noi, patru copii plîngeam
lîngã o mamã nenorocitã stînd nopþi întregi la rugãciune, tremurînd de fricã sã nu ni-l aducã
Dumnezeu pe tata beat. Cãci numai noi ºtiam ce nenorocire era atunci...
Acum dupã ce am aflat pe Domnul ºi sîntem pãrtaºi într-o familie atît de scumpã,
preamãrim pe Dumnezeu pentru starea de har în care am ajuns. Este extraordinar de fericit
sã vezi pe zi ce trece ºi pe an ce trece, ce minunat este acest legãmînt sfînt care ne uneºte
lîngã acest mormînt scump, care ne strînge pe toþi cu o putere nebiruitã. Acest sfînt apostol
al poporului nostru, a venit în istoria noastrã binecuvîntat de Dumnezeu, ca sã ne fie o
chemare, o pildã, un îndemn, un exemplu. ªi dupã el ºi alþi înaintaºi sfinþi care s-au jertfit
pe acest cîmp de luptã al credinþei. Ne rugãm lui Dumnezeu pentru înaintaºii noºtri bãtrîni
pe care îi mai avem încã printre noi, ca Duhul Sfînt sã-i întinereascã mereu, spre a ne ajuta
ºi pe noi cei tineri sã ajungem tari ºi biruitori în Hristos...
Fraþilor, facem - ºi sã facem! - mãrturia de credinþã ca an de an ºi generaþie de generaþie
sã urmãm neobosiþi învãþãtura pãrintelui nostru Iosif - ºi cã nimeni ºi nimic sã nu ne poatã
abate de la acest adevãr. Sã arãtãm ºi celor ce s-ar dovedi vrãjmaºii noºtri, cã Dumnezeul
nostru este Bun ºi cã noi am gustat din fericirea vieþii cu El. Cã Domnul Isus Hristos este
Mîntuitorul nostru, iar Duhul Sfînt este Cãlãuza noastrã. Cã El ne îmbãrbãteazã, ne întãreºte,
ne apãrã ºi ne ajutã, fiindcã El este nãdejdea noastrã neclintitã ºi veºnicã. Noi putem spune
tuturor celorlalþi oameni: dumnezeii voºtri au murit, - dar Domnul Dumnezeul nostru trãieºte,
este Viu ºi va fi în vecii vecilor.
Iar acum se pune întrebarea: cum plecãm noi de aici de la mormîntul acestui om atît de
mare sufleteºte? Dorinþa ºi rugãciunea noastrã este sã întãrim acest legãmînt de a urma acest
drum, de a imita acest exemplu. De a-L mãrturisi cu tãrie ºi hotãrîre pe Domnul Isus Hristos
ºi mîntuirea veºnicã prin Sîngele Crucii Lui, de a arãta tuturor oamenilor, cît de minunat a
lucrat El în viaþa ºi în familia noastrã. Sã plecãm de aici plini de bucuria cã Domnul
Dumnezeu a lucrat dovedind din nou cã a Lui este aceastã Oaste Sfîntã ºi cã focul Lui arde
în ea... Noi da, plecãm de aici cu pacea lui Isus pe care nimeni nu ne-o poate tulbura ºi nici
n-o poate lua de la noi. Plecãm de aici cu rugãciunea sfîntã ca Domnul sã ne facã sã fim una
în gînduri ºi simþiri. ªi fie cã plecãm de la acest mormînt din cimitir de la Sibiu, fie cã vom
pleca de la cimitirul din Sãsciori unde este mormîntul fr. Marini, fie cã vom pleca de la acel
din Cluj-Mãnãºtur unde este mormîntul încã proaspãt al pãrintelui Vladimir, sã plecãm
hotãrîþi, sã fim mai harnici ºi mai activi în lucrul lui Dumnezeu în care le-am urmat lor.
Domnul sã ne ajute sã ne þinem legãmîntul pe totdeauna, cã nu vom face de rîs strãmoºii
noºtri, ci vom duce pînã la moarte misiunea noastrã - ºi cã vom arãta prin viaþa noastrã lumii
întregi cã sîntem niºte adevãraþi ostaºi ai Domnului nostru Isus Hristos care este veºnic
Biruitor. ªi cã aceastã Lucrare pe care a trezit-o El în mijlocul nostru, este cu adevãrat o
Lucrare sfîntã. Amin.
T-
Se cîntã o cîntare, se spune o poezie, dupã care urmeazã la cuvînt fr. Suciu Vasile din
Cluj.
Fraþilor, sînt încredinþat cã Cel care a început în noi aceastã bunã lucrare, o va ºi isprãvi
pînã în Ziua lui Isus Hristos. Fraþilor, ce bine este sã fim noi astãzi aici în Ziua Rusaliilor,
cãci Rusaliile este sãrbãtoarea multimilenarã rînduitã de Dumnezeu economiei iudaice prin
robul Sãu Moise, numitã ca sãrbãtoarea celor dintîi roade, sãrbãtoarea seceriºului. Acesta este
sensul ºi dimensiunea Rusaliilor din Vechiul Testament. De altfel toate sãrbãtorile ºi
evenimentele Vechiului Testament nu au avut decît rostul sã arate înspre un punct bine definit
spre Cel Fãgãduit, spre Domnul nostru Isus Hristos. Ce minunat cã sîntem aici fraþilor ºi ce
frumos cã ne-am întîlnit aici în ziua celor dintîi roade. Dumnezeu avea ºi vrea ºi are în vedere
lucrãri atît de mãreþe ºi minunate pentru noi. Sensul Nou-Testamental al sãrbãtorii de Rusalii
este nespus mai mãreþ, este extraordinar, prin faptul cã Dumnezeu la împlinirea vremii S-a
revelat pe Sine Însuºi prin Isus Hristos ºi prin Duhul Sfînt. Ce minunat este acest “plinirea
vremii” în istoria omenirii. Ce schimbãri profunde a fãcut revelaþia lui Dumnezeu în decursul
anevoios al Istoriei! Ce minunat lucru este acesta. Concepþia despre Venirea lui Mesia, în
interpretarea ºcolii iudaice era în douã feluri. Marii învãþaþi erau împãrþiþi între douã pãreri.
Una cea din Isaia 11, care le convenea cel mai bine fiindcã vorbea despre Cel ce va veni ca
despre un mare Steag pentru popoare. Un Împãrat al Slavei care le va aduce prin puterea Sa
o împãrãþie în care vor fi binecuvîntate prin Israel toate neamurile pãmîntului. Extraordinarã
ºi convenabilã aceastã explicaþie. Dar mai existã altã concepþie despre Mesia tot din cartea
profetului Isaia, cea din cap. 53 pe care o þineau oarecum as cuns ã fi indcã nu le era
convenabilã deloc. Nu le convenea un Mesia chinuit ºi dispreþuit pentru rãscumpãrarea lumii.
Toate lucrurile acestea sînt minunate - dar ele revin din nou în sensul Rusaliilor, în sensul
Nou-Testamental. Domnul Isus le spune ucenicilor în seara despãrþirii de ei: Trebuie sã vã
spun adevãrul într-un fel dureros pentru voi: Eu trebuie sã plec de la voi. Vã este de folos sã
Mã duc, cãci dacã nu Mã duc Eu, Duhul Sfînt nu va veni. Dar dacã Mã duc, vi-L voi trimete.
El vã va cãlãuzi în tot adevãrul, vã va învãþa toate lucrurile ºi vã va aduce aminte de tot ce
v-am spus Eu. Domnul Isus ªi-a întors privirile atunci spre ucenici, ºi vãzîndu-i profund
copleºiþi de sentimentul întristãrii le-a zis: Vãd cã inimile voastre sînt pline de întristare
acum, dar Eu vã voi vedea iarãºi, inimile vi se vor umplea de bucurie - ºi nimeni nu va mai
rãpi bucuria voastrã. Ce minunate sînt aceste lucruri fraþilor, bucuria pe care ne-o dã Duhul
Sfînt, prin aflarea Domnului Isus, nu ne-o mai poate rãpi nimeni. Isus le-a spus apoi: sã nu
vã depãrtaþi de Ierusalim, ci rãmîneþi acolo pînã voi trimete pe Duhul Sfînt. ªi aºa s-a
întîmplat.
Într-o zi ca asta, la 50 de zile dupã Paºti ºi la 10 zile dupã Înãlþarea Mîntuitorului la cer,
a venit Pogorîrea Duhului Sfînt. Dumnezeu ªi-a împlinit Sfînta Lui fãgãduinþã faþã de ei...
Rusalii!... Ce cuvînt extraordinar, ce semnificaþie profundã! Ziua certificãrii bisericii lui
Hristos. Ziua în care nu o noþiune, ci s-a nãscut o categorie, ceva care a schimbat tot firul
istoriei. S-a nãscut biserica lui Hristos. Ce minunat este harul acesta: în Ziua de Rusalii
ucenicii Domnului s-au umplut de Duhul Sfînt ºi la puternica predicã a sfîntului apostol
Petru, trei mii de oameni s-au predat lui Hristos, primindu-l pe Isus ca Mîntuitorul lor. Trei
mii de suflete, trei mii de conducte care au dus vestea mîntuirii apoi în întregul imperiu
roman, în lumea întreagã. Sfîntul ap. Pavel spune acest lucru îndatã dupã aceea cînd zice:
vrem sã aducem la ascultarea de Hristos pe toate neamurile. Aceasta era dorinþa ºi scopul
vieþii sf. ap. Pavel, de a se multiplica în alþii mii ºi mii de suflete predate lui Hristos. ªi eu
îmi permit sã fac o paralelã între sfîntul apostol Pavel ºi pãrintele Iosif, ca ºi sf. ap. Pavel s-a
multiplicat în alþii, s-a reprodus pe sine în sute de mii, poate în milioane de exemplare. Toatã
experienþa pe care Dumnezeu i-a dat-o lui, a însufleþit-o ºi în alþii. Ce frumos spune el lui
Timotei: ce ai vãzut ºi auzit de la mine în faþa multor martori, încredinþeazã la oameni de
încredere, în stare sã înveþe ºi pe alþii. Iatã fraþilor, ºi noi avem a face cu un principiu al
multiplicãrii.
Fiecare dintre noi trebuie sã multiplicãm, trebuie sã ne reproducem în alþii. Dacã fiecare din
noi am zice: vreau sã-mi aleg 2-3 oameni care n-au cunoºtinþã despre Dumnezeu, sã mã ocup
de ei, sã-i fac sã creascã ºi sã-i ajut sã ajungã credincioºi adevãraþi, - îi pot considera fiii mei
spirituali, multiplicarea eului meu duhovnicesc. Vã daþi seama ce numãr mare de oameni s-ar
multiplica dupã Chipul lui Hristos - ºi cît de curînd s-ar umplea pãmîntul patriei noastre de
oameni binecuvîntaþi. Pãrintele Iosif s-a multiplicat astfel. Mii ºi sute de mii de familii ºi
suflete au gãsit atunci sensul vieþii - aºa cum s-a spus mai nainte. Au reuºit sã realizeze
armonia pe care Dumnezeu a vrut s-o realizãm în noi ºi în familiile noastre, iar prin asta în
societate. Ce conducte extraordinare pe parcursul a 62 de ani ai existenþei Oastei Domnului
au venit la noi, au dat sens familiilor noastre, sufletelor noastre, fãcîndu-ne atîta ºi atîta bine
pãrinþilor noºtri ºi nouã. E imposibil sã exprimãm în cifre, sau sã exprimãm în anumiþi
indicatori, ceea ce a fãcut Oastea Domnului în poporul nostru. Nu sînt cuvinte, nu sînt cifre.
Nu putem evalua tot binele acesta. Mii de cîrciumi ºi de familii s-au transformat în surse de
luminã, printr-o nouã trãire, în noi dimensiuni ºi s-au redat vieþii ºi societãþii noastre, prin
faptul cã binele s-a multiplicat... Ce înseamnã sã te multiplici? Înseamnã sã fii pãtruns de
Rusalii. Oastea Domnului este o Lucrare de origine total Rusalianã. O Lucrare total de
inspiraþia Duhului Sfînt. Nici o jertfã, nici o putere, nimic altceva nu este în stare sã facã ce
a fãcut Duhul Sfînt în noi ºi în toþi cei dragi ºi scumpi ai noºtri, care au rãmas acasã.
Sã ne multiplicãm mereu în zeci, în sute ºi mii de exemplare. Acesta este sensul
Rusaliilor. Sã facem aºa ca noi sã ne transmitem în alþi ºi alþi oameni, sã sporim în felul
acesta binele pe pãmîntul românesc. E mare nevoie de bine. Toþi avem nevoie de familii
sãnãtoase. Societatea cere soluþii urgente pentru rezolvarea acestei probleme - ºi cea mai bunã
rezolvare este soluþia Evangheliei. Domnul a împlinit la Rusalii ce a promis ucenicilor cînd
le-a zis: Iatã Eu rãmîn cu voi pînã la sfîrºitul veacurilor. Domnul Isus este ºi rãmîne cu noi.
El ne dã puterea, ne dã curajul, ne dã izbînda ca pînã la Venirea Lui tot ce a început în noi
sã poatã fi dus la bun sfîrºit. Amin. Slãvit sã fie Domnul.
T-
Alte poezii, o cîntare zguduitoare, ºi ia cuvîntul fr. Valer din Hunedoara:
Fraþilor, Sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu ne porunceºte: “Uitaþi-vã cu bãgare de seamã”.
Sã ne uitãm cu multã bãgare de seamã la sfîrºitul felului lor de vieþuire al înaintaºilor noºtri,
la jertfa lor, la dãruirea lor, la munca ºi roadele lor. ªi sã le urmãm ºi noi în acest fel credinþa
lor cea una singurã prin care au ajuns sã realizeze aceastã unicã trãire slãvitã ºi minunatã în
slujba lui Dumnezeu ºi a semenilor lor. În slujba Domnului nostru Isus Hristos ºi a Singurului
Sãu Nume care poate aduce mîntuire pentru toþi oamenii, dezrobirea ºi descãtuºarea sufletelor
din tot ce este rãu ºi pãcat. Aici în aceastã mare sãrbãtoare sîntem adunaþi atît de mulþi
oameni din toate pãrþile, vîrstele ºi stãrile. Ceea ce se potriveºte pentru toþi este Cuvîntul lui
Dumnezeu. Domnul Isus este Cel mai necesar fiecãruia din noi ºi tuturor. Ferice de noi care
am ajuns sã-L cunoaºtem ºi sã-L aflãm, sã-L iubim, sã-L urmãm, sã-I mulþumim ºi sã luptãm
ca sã putem ajunge cu bine la capãtul drumului cu El, care va fi pentru noi toþi, încununat cu
slavã. Iar pentru cei care n-au ajuns încã sã-L cunoascã pe Domnul Isus, sã ne rugãm sã li se
deschidã inima ºi lor, ca ºi ei sã afle mîntuirea fericitã a sufletului lor. Aceasta trebuie sã fie
zi de zi lupta ºi dorinþa noastrã. Timpul este pe sfîrºite ºi programul nostru se apropie de
capãtul primei lui pãrþi. Doresc sã închei acest scurt cuvînt al meu cu o rugãciune de
binecuvîntare a lui Dumnezeu Tatãl, în Numele Domnului nostru Isus Hristos, prin Duhul
Sfînt pentru toþi cei care am fost aici astãzi ºi pentru toþi dragii noºtri fraþi ºi surori care
duhovniceºte ne-au însoþit cu dragostea ºi rugãciunile lor.
El sã ne învredniceascã pe toþi de harul moºtenirii nestricãcioase ºi de cununa cea neveºtejitã,

pãstratã pentru noi în ceruri. Domnul Isus sã ne ajute ºi sã ne dãruiascã lumina ºi puterea spre
a ne sfîrºi cu bine cãlãtoria ºi viaþa ºi cu biruinþã lupta mîntuirii. Încã puþinã, foarte puþinã
vreme ºi Cel ce vine va veni ºi nu va zãbovi. Cel neprihãnit va trãi prin credinþã. Dar dacã
dã înapoi, Sufletul Meu - zice Domnul - nu mai gãseºte nici o plãcere în el. Dar noi fraþilor
nu sîntem din aceia care dau înapoi - ci din aceia care merg înainte pentru mîntuirea
sufletului. Aºa sã ne ajute Domnul ca sã fim aflaþi vrednici, credincioºi ºi statornici în
legãmîntul nostru de la început - ºi pînã la cununa rãsplãtirii cereºti, de la Domnul nostru Isus
Hristos. A Lui sã fie slava acum ºi în vecii vecilor. Amin. Slãvit sã fie Domnul.
T-
Se cîntã din nou cu mare înflãcãrare ºi de cãtre toatã mulþimea fraþilor, ca un singur glas,
cîntarea În slujba Ta Isuse de tineri am pornit... Rãsunetul ei vibrant ºi multiplicat rãzbate
pînã departe, înflãcãrînd ºi înãlþînd prin Duhul Sfînt inimile tuturor.
M-am ridicat din nou pentru cuvîntul de încheiere ºi de rugãciune spunînd:
În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh - ºi slãvit sã fie Domnul.
În acest Nume Sfînt de la cea dintîi clipã a acestei zile sãrbãtoreºti a decurs întîlnirea ºi
petrecerea noastrã aici, în jurul acestui mormînt sfînt al pãrintelui nostru nemuritor. Noi, în
sfînta credinþã a bisericii noastre, avem mulþi sfinþi pãrinþi, numele cãrora ºi amintirea cãrora
le sãrbãtorim ºi le cinstim cu toatã inima recunoscãtoare faþã de Domnul Dumnezeul nostru
ºi faþã de jertfele care le-au dat pentru viaþa noastrã ºi a poporului nostru, atîþia mari ºi
minunaþi lucrãtori ai lui Dumnezeu. Dar scumpii mei fraþi ºi surori, în mijlocul nostru acum
stã un mormînt sfînt al unuia dintre cei mai mari profeþi ai lui Hristos, pentru meritele cãruia
va trebui sã-l cinstim veºnic ºi sã-i fim recunoscãtori totdeauna. Pe cînd minunile din vieþile
celorlalþi sfinþi ºi înaintaºi ai noºtri s-au rãrit ºi s-au împuþinat cu vremea, iatã cã minunile
din viaþa acestui sfînt pãrinte se înmulþesc mereu. Fiecare dintre noi sîntem o realizare, o
minune, o multiplicare a luptei, a mãrturisirii vieþii lui prin Hristos. De aceea îl simþim ºi îl
cinstim - ºi îl vor cinsti mereu ºi mereu generaþii dupã noi pentru cã Lucrarea lui Dumnezeu
începutã prin el, aºa cum s-a mai spus, va continua lãrgindu-se tot mai mult pînã la marginile
pãmîntului ºi la sfîrºitul vremilor, aducînd cu ea noi ºi noi mii ºi mii de suflete în Împãrãþia
lui Dumnezeu. Printre ei dorim sã fie toþi cei dragi ai noºtri, tot neamul nostru ºi urmaºii
noºtri ºi oamenii din lumea întreagã.
Iatã ceasul nostru, timpul nostru de petrecere duhovniceascã ºi de reculegere aici, în prima
sa parte s-a apropiat de sfîrºit. Mulþi dintre fraþii ºi surorile noastre nu pot aºtepta partea a
doua, ei vor trebui sã plece cît mai repede, la trenuri. Dorim astfel sã încheiem cu un cuvînt
de mulþumire ºi de rugãciune cãtre Domnul ºi Dumnezeul nostru împreunã cu toþii, pentru ca
ei sã plece liniºtiþi, dupã ce împreunã cu noi vor încheia ºi ei cu o rugãciune de mulþumire
slãvind pe Domnul nostru care în harul Sãu a revãrsat Duhul Sãu Cel Sfînt peste noi cu atîta
putere ºi bunãtate în aceastã slãvitã Zi de Rusalii. Sã-I mulþumim Domnului cã a revãrsat nu
numai puterea Cuvîntului Sãu Sfînt peste noi, ci ºi bunãtatea ocrotirii ºi luminii Sale
binecuvîntîndu-ne cu un timp atît de frumos ºi de bun. Toatã desfãºurarea acestei bucurii s-a
petrecut în chip fericit ºi încheierea aceasta a programului nostru sã fie atît de binecuvîntatã.
Acum noi ºtim cã tot Cuvîntul mãrturisit aici a fost potrivit de Duhul Sfînt, pentru starea
fiecãruia dintre cei adunaþi prin voia Lui în locul acesta. Sîntem aici multe suflete care ne-am
predat Domnului de mulþi ani, fãcînd atunci un fericit legãmînt cu Dumnezeu ºi trãind fericiþi
în fãgãduinþa iertãrii ºi mîntuirii lui Hristos. Aceºtia am vãzut din experienþele noastre
minunate în toate zilele noastre ºi în toþi anii noºtri cît de adevãrate sînt toate fãgãduinþele
Cuvîntului lui Dumnezeu ºi cum se împlinesc ele cu fiecare dintre noi.
Aceºtia sîntem cei care de ani de zile am venit ºi vom veni mereu aici ca sã înnoim ºi sã
întãrim legãmîntul nostru sfînt de credincioºie faþã de Dumnezeul nostru, faþã de Lucrarea Lui
sfîntã prin care am fost nãscuþi din nou - ºi faþã de memoria ºi credinþa pãrintelui nostru sfînt.
Dar sînt aici desigur ºi alte multe suflete care au venit pentru prima datã aici - ºi au auzit
poate pentru prima datã astãzi acest minunat Cuvînt al lui Hristos revãrsat aici prin puterea
Duhului Sfînt. Aceºtia încã n-au pus un legãmînt sfînt prin Jertfa Domnului Isus, nu au
naºterea din nou - ºi prin urmare nici iertarea ºi pacea lui Dumnezeu care vine prin acest
legãmînt. Cãtre aceºtia facem o sfîntã ºi puternicã chemare din partea lui Dumnezeu. Puneþi
chiar în clipa aceasta ºi în locul acesta, acest sfînt ºi hotãrît legãmînt cu Domnul. Predaþi-vã
Lui din tot sufletul cu cãinþã pentru tot viitorul, predaþi-vã total în slujba lui Hristos. Aceastã
chemare este pentru toþi cei care nu s-au hotãrît încã pentru Domnul, a cãror nume n-a fost
scris în Cartea Vieþii ºi în Cartea Oastei Domnului din ceruri, oricîþi ar fi aceºtia acum aici:
unul, doi, o sutã, o mie, fiindcã dragostea ºi Jertfa Mîntuitorului nostru Isus Hristos doreºte
ºi poate sã-i mîntuiascã pe toþi. Dacã Cuvîntul primelor Rusalii a putut sã mîntuiascã trei mii
de suflete la o singurã chemare, credem cã Acelaºi Cuvînt care s-a rostit azi aici tot cam la
atîtea mii de suflete, a strãpuns mãcar cîteva inimi dintre atîtea cîte L-au auzit. Rugãm pe
aceºtia, care s-au simþit strãpunºi în inimã de Cuvîntul Sfînt sã punã acum în acest loc, în
acest mijloc de sãrbãtoare ºi lîngã acest mormînt sfînt, legãmîntul lor mîntuitor cu Dumnezeu.
Faceþi-vã pãrtaºi bisericii vii a lui Hristos. Adãugaþi-vã prin credinþã, prin naºterea din nou,
numele vostru la cei scriºi în Cartea Vieþii, pentru ca la Venirea Domnului nostru Isus Hristos
sã putem fi aflaþi vrednici de intrarea în Împãrãþia ºi în cerul Lui. Ar fi multe de spus dar
dorinþa noastrã este sã rezumãm totul la aceastã mare ºi sfîntã necesitate ºi trebuinþã a
fiecãruia. Cei ce nu sînteþi hotãrîþi ºi predaþi Domnului, aveþi aceastã mare ºi unicã ocazie sã
vã predaþi acum. Nu amînaþi, ci grãbiþi-vã sã ascultaþi acum acest mare ºi poate ultim îndemn
al Duhului Sfînt. Sã ridice mîinile în sus, acolo unde se gãsesc acei care vreau sã punã în
clipa asta acest legãmînt al naºterii din nou pentru Dumnezeu. Iar noi ne vom ruga îndatã aici
cu toþii, însoþind cu mãrturia noastrã legãmîntul lor, ºi rugîndu-ne pentru ei în aceastã hotãrîre
sfîntã.
Se ridicã multe mîini din toate pãrþile.
Sã încheiem acum cu o rugãciune de mulþumire ºi binecuvîntare pentru cei care s-au
predat acum Domnului - ºi pentru cei care s-au predat mai demult, ca Domnul ºi Dumnezeul
nostru sã ne ajute tuturor ca de azi înainte, prin puterea ºi roadele Duhului Sfînt sã facem toþi
mai bunã lumea prin care trecem, mai frumoasã viaþa pe care o trãim, mai cinstitã munca pe
care o facem, mai binecuvîntatã de Dumnezeu patria pe care o locuim, mai meritatã pentru
noi Împãrãþia Lui cereascã spre care mergem ºi cãtre care ne urmãm înaintaºii. ªi spre care
ne îndrumãm copiii ºi urmaºii noºtri.
Aºa sã ne ajute Dumnezeu fiecãruia ºi tuturor pentru ca sã fim primiþi ºi adãugaþi ºi noi
cu vrednicie, la numãrul celor sfinþi din pãmînt ºi din cer, cînd ne vom împlini ºi noi slujba
noastrã din aceastã scurtã ºi frumoasã cãlãtorie cu Dumnezeu pe acest pãmînt. Amin. Slãvit
sã fie Domnul.
Acum sã ne rugãm ºi sã mulþumim Domnului.
În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin.
Tatãl nostru care eºti în cer, sfinþeascã-Se Numele Tãu, vinã Împãrãþia Ta, facã-Se voia
Ta, precum în cer aºa ºi pe pãmînt. Pîinea noastrã cea de toate zilele dã-ne-o nouã astãzi ºi
ne iartã nouã pãcatele noastre precum ºi noi iertãm greºiþilor noºtri. ªi nu ne duce pe noi în
ispitã, ci ne izbãveºte de cel rãu. Cã a Ta este Împãrãþia ºi puterea ºi slava acum ºi în veci.
Amin.
Doamne Dumnezeul ºi Tatãl nostru ceresc, Îþi mulþumim din toatã inima noastrã pentru
aceste ceasuri binecuvîntate, petrecute aici lîngã Cuvîntul Tãu ºi lîngã mormîntul pãrintelui
nostru sufletesc, sfîntul Tãu vestitor al Evangheliei, profetul neamului nostru ºi al vremurilor
noastre, în jurul cãruia ne-a adunat harul Tãu astãzi, într-un numãr atît de frumos. Îþi
mulþumim pentru toate sufletele care au ascultat ºi primit Sfîntul Tãu Cuvînt, fraþii noºtri ºi
surorile noastre ºi mai ales acest mult ºi minunat tineret al Tãu, adunaþi aici, cum erau adunaþi
sfinþii Tãi din primele Rusalii de la Ierusalim. Binecuvînteazã viaþa ºi legãmîntul nostru al
tuturor ºi al celor mai vechi ºi mai ales al celor mai noi, care ºi-au ridicat acum mîinile ºi
inimile spre Tine.
Binecuvînteazã fraþii noºtri lucrãtorii Tãi, bãtrîni ºi tineri, binecuvînteazã mamele, soþiile,
fiicele poporului Tãu, surorile noastre fãcîndu-le sã creascã fii credincioºi, spre slava
Numelui Tãu ºi fericirea patriei noastre. Binecuvînteazã acest mult ºi minunat tineret al Tãu
ºi alege din mijlocul lor mii ºi mii de slujitori credincioºi, de îndrumãtori înþelepþi, de ostaºi
vrednici de Împãrãþia ºi Oastea Ta. Alege-Þi scriitori inspiraþi, cîntãreþi cu har, poeþi
minunaþi, vestitori înflãcãraþi, suflete înþelepte, preoþi sfinþi, stegari viteji ºi puternici pentru
generaþiile viitoare, cãci de multe are nevoie lumea noastrã astãzi ºi în viitor, dar de astfel
de mari ºi sfinþi binefãcãtori are nevoia cea mai mare.
Te rugãm în chip deosebit alege din mijlocul celor mai înþelepþi, mai inspiraþi, mai plini
de Duhul Sfînt, mai buni, mai viteji, mai harnici pe acela cãruia îi vei încredinþa cel mai
frumos steag ºi îl vei pune în fruntea Oºtirii Tale, ca oarecînd David, împãratul ºi psalmistul
Tãu, ca sã îndrume Oastea Ta tot mai credincioasã, tot mai mare, tot mai sfîntã, pînã ce va
intra cu biruinþã pe porþile veºnice ale Ierusalimului Tãu cel ceresc. Te rugãm binecuvînteazã
poporul nostru ºi conducãtorii lui, biserica noastrã ºi slujitorii ei. Oastea Ta ºi luptãtorii ei.
Lumea întreagã ºi pe toþi cei ce rãspund în faþa Ta ºi în faþa popoarelor lor, de soarta spre
care îndrumã lumea, pentru ca prin ascultarea de voia Ta sã vinã vremile de pace în care sã
se îmbrãþiºeze om cu om, neam cu neam, suflet cu suflet, sãrutîndu-se cu dragoste ºi
simþindu-se cã sînt fraþi.
Binecuvînteazã pe toþi cei ce ne-au cerut sã ne rugãm pentru ei. Vindecã pe cei bolnavi,
mîngîie pe cei întristaþi, scapã pe cei primejduiþi, elibereazã pe cei robiþi, însoþeºte pe cei ce
cãlãtoresc, rãsplãteºte pe cei ce fac bine, ridicã-i pe cei cãzuþi ºi întoarce-i pe cei rãtãciþi.
Binecuvînteazã vremile pe care le trãim, fereºte-ne de calamitãþi, de cutremure, de
inundaþii, de secete, de tulburãrile dintre noi, de nãvãlirea altor neamuri ºi de orice alt rãu.
Izbãveºte-i pe cei ce trebuie sã treacã prin operaþii grele, fereºte-i pe cei ameninþaþi de
accidente, mîntuieºte-i pe cei ce trebuie sã moarã ºi fericeºte-i pe cei ce trebuie sã se nascã.
Primeºte pentru cei iubiþi ai noºtri rugãciunile noastre ºi primeºte rugãciunile lor pentru
noi. Încã o datã Te rugãm sã primeºti rugãciunile ºi mulþumirile acestea ale noastre pentru
tot ce ne-ai dat în aceastã Zi de Rusalii. Binecuvînteazã acum pe fraþii ºi surorile noastre care
trebuie sã plece. Însoþeºte-i în cãlãtoria lor pãzindu-i de orice rãu, fereºte-i de ispite, de
pãcate, de primejdii, de accidente, de cel rãu ºi de cei rãi. ªi fã sã ajungã cu pace acolo unde
i-ai aºezat Tu pentru o vreme ca sã Te slujeascã ºi sã Te vesteascã pe Tine.
Iar nouã celor care mai rãmînem, ajutã-ne ca ºi restul zilei acesteia sã-l petrecem sub
binecuvîntarea Prezenþei Tale, împlinindu-ne pe deplin toatã datoria de recunoºtinþã faþã de
Lucrarea Ta ºi faþã de memoria pãrintelui nostru, slujitorul ºi profetul Tãu, lîngã mormîntul
cãruia ne-am adunat ºi sîntem.
Te rugãm cîte zile vom mai avea de la Tine, ajutã-ne sã ne împlinim aceastã mare ºi sfîntã
datorie. Aceasta s-o facem spre slava Ta, spre cinstirea înaintaºilor noºtri, spre binele patriei
noastre, spre propãºirea neamului nostru - ºi pînã la urmã spre propria noastrã mîntuire care
este legatã ºi condiþionatã de aceastã împlinire. Pentru toate mulþumindu-Þi ne închinãm Þie
ºi Te preamãrim pe Tine Dumnezeul nostru, cãci a Ta este Împãrãþia, puterea ºi slava, a
Tatãlui, a Fiului ºi a Sfîntului Duh acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin. Slãvit sã fie
Domnul.
T-
Dupã aceastã rugãciune a urmat pauza în care fraþilor li s-au împãrþit pîiniºoarele ºi
lumînãrile aduse în Numele Domnului, spre o duioasã amintire ºi pomenire a pãrintelui nostru
ºi a celor pomeniþi împreunã cu el. A urmat apoi despãrþirea de cei ce plecau. ªi pregãtirea
pentru primirea preoþilor ºi a celor ce urmau sã sãvîrºeascã slujba de rugãciune ºi pomenire.
Aceastã slujbã a început ºi s-a desfãºurat în cea mai adîncã evlavie ºi reculegere
sufleteascã. Cîntãrile de rãspuns au fost date de cãtre toatã mulþimea fraþilor ºi a surorilor cu
lumînãrile aprinse în mîini ºi cu lacrimi strãlucind în ochi.
În tot timpul acestor binecuvîntate ceasuri, încã de dimineaþã, norii învolburaþi ne-au
înconjurat de aproape ºi de departe, dar s-au reþinut sã nu cadã nici un strop de ploaie ca sã
nu tulbure întru nimic sãrbãtoarea noastrã. Era minunat sã vezi cum chiar ºi în privinþa asta
Tatãl ceresc ocrotea cu liniºte bucuria noastrã. Desigur o ploaie ar fi deranjat mult. Dar numai
dupã ce s-a terminat totul ºi mulþimea fraþilor a plecat atunci parcã s-au deschis toate
zãgazurile reþinute ale cerului ºi s-a revãrsat o ploaie puternicã ºi îndelungatã cu fulgere ºi
trãsnete... Tot aºa fusese de fapt ºi în ceilalþi ani în care la fel a fost ocrotitã de ploi toatã
desfãºurarea sãrbãtorii noastre lîngã mormînt. ªi tot aºa numai dupã ce s-au împrãºtiat toþi
fraþii, apoi s-au revãrsat niºte ploi neobiºnuit de puternice...
Domnul ºi Dumnezeul nostru care ne-a apãrat de tulburãrile care ar fi putut veni din
partea cerului, ne-a apãrat în chip minunat ºi de tulburãrile care ne-ar fi putut veni din partea
pãmîntului. Cum norii ameninþãtori se învîrtiserã mereu pe deasupra noastrã fãrã sã
izbucneascã nici un trãsnet, tot aºa s-au învîrtit ºi oameni ameninþãtori în jurul nostru, dar
Du m nez eul nos t ru nu i-a lãsat nici pe aceºtia sã ne tulbure. Deº i uº or ar fi p u t u t s ã
izbucneascã o furtunã din partea lor, din pricina acestor mari mulþimi adunate aici, ºi a
acestor lungi cuvîntãri desfãºurate aici atîtea ceasuri în aer liber ºi fãrã nici o îngãduinþã
legalã, în afarã de pretextul unui simplu parastas... care dupã lege nici nu ar fi fost îngãduit
sã se facã în ziua acestei mari Sãrbãtori. Totuºi slãvit sã fie Domnul cã pretextul acesta a fost
destul de bun ºi el va trebui urmat de fiecare datã la mormînt de Rusalii. Fãrã acest motiv
n-am putea îndreptãþi în faþa nimãnui dintre cei de afarã prezenþa noastrã în numãr atît de
mare aici ºi programul nostru duhovnicesc atît de îndelungat ºi de neobiºnuit. Cît de uºor de
înþeles este acest lucru pentru toatã mulþimea fraþilor din toatã þara - ºi totuºi s-a mai gãsit
ºi un biet suflet ºi chiar din una dintre cele mai cunoscute familii cu nume scump frãþietãþii,
care sã mã batjocoreascã printr-o scrisoare anonimã pentru parastasul ºi rugãciunea de astãzi
de la mormîntul pãrintelui. Ura ºi influenþa strãinã care l-au inspirat sã scrie în felul acesta,
nu era nouã pentru mine nici pentru fraþi, acest chinuit suflet îmi mai fãcuse ºi multe alte
necazuri de felul acesta... Nu-i mai pomenesc numele adevãrat, decît cînd stau singur pe
genunchi ºi mã rog pentru iertarea ºi mîntuirea lui. ªi pentru deschiderea minþii lui ca sã vadã
binele bine - ºi nu rãu...
Noi mulþumim încã o datã Domnului ºi Dumnezeului nostru pentru aceste mari biruinþe
pe care le dã Oastei Sale. Credem cã toatã reuºita aceasta se datoreºte harului Sãu mare, ºi
multelor rugãciuni care cred cã ºi de data asta s-au înãlþat spre Tatãl ceresc, nu numai de jos
din partea Oastei luptãtoare, ci mai ales de Sus, din partea Oastei biruitoare în frunte cu
sufletul pãrintelui Iosif, a fr. Marini, a pãrintelui Vasile ºi Vladimir, ºi al tuturor celorlalþi
preaiubiþi ai Domnului ºi ai noºtri care de lîngã El se roagã ºi ei pentru noi.
S-a luat hotãrîrea ca pe viitor în fiecare an sã se pregãteascã cele trebuitoare pentru
sãrbãtoarea aceasta, cîte o adunare frãþeascã din þarã. Pentru anul viitor - 1986 - s-a oferit
adunarea din Pechea, Galaþi. Pentru adunarea din 1987, fraþii din Rogoz, Maramureº. Pentru
cea din 1988 - anul festiv al Oastei, - adunarea din Hunedoara... Pentru acest an ne rugãm în
chip deosebit, fiindcã se împlinesc niºte ani cu numãr sfînt. Se împlinesc în 1988 o sutã de
ani de la naºterea pãrintelui Iosif. Se împlinesc cincizeci de ani de la moartea lui. ªi se
împlinesc ºaizeci ºi cinci de ani de la înfiinþarea Oastei Domnului. Ce date importante ºi de
neuitat sînt astea pentru noi. Trebuie sã ne rugãm fierbinte Domnului sã ne pregãteascã
Rusaliile acelui an ºi pe tot parcursul lui mari binecuvîntãri... Cãci pînã atunci numai El ºtie
ce mai putem întîmpina...
Doamne ºi Dumnezeul nostru dãruieºte-ne din timp ºi din belºug tot ajutorul Tãu ºi toatã
inspiraþia Ta, pentru ca sãrbãtoarea aceasta aniversarã sã fie în toate privinþele o mare
binecuvîntare pentru Lucrarea Evanghelicã a Oastei Tale, pentru Biserica Ta cea Vie ºi drept
credincioasã - pentru sufletele noastre ale tuturor - ºi mai mult decît pentru toate acestea - sã
fie o mare slavã pentru Numele Tãu.
Amin.

Pag. 298 Istoria - Vol. 4 - Cap. 19 - Mereu morminte noi
Cap. 19
Mereu morminte noi

“Doamne, ziua se-nsereazã lupta-i grea ºi mai în toi
au cãzut pe rînd vitejii cei mai vrednici dintre noi,
ºi cresc golurile noastre tot mai grele ºi mai mari
- Doamne, umple-ni-le iarãºi dã-ne îngerii stegari,
strînge rîndurile noastre, soarele opreºte-l sus
pînã va învinge steagul Oastei Domnului Isus...”
m avut noi mari bucurii în acest an, e adevãrat. Dar în mijlocul acestora, cînd un ochi
A ne rîdea fericit privind tinerele noastre rînduri crescînd în numãr, în putere ºi în
roade - ºi întreagã Lucrarea Domnului luîndu-ºi din mers frumos ºi liniºtit alinierea ºi cadenþa
spre mersul tot mai înalt, - celãlalt ochi nu poate sã nu plîngã vãzînd cum ni se rãresc
rîndurile din faþã. ªi cum unul cîte unul, cei mai vrednici din fruntea noastrã cad luptînd cu
“spada goalã-n mînã, cu faþa la duºman”...
Abia ieri am înãlþat o mare cruce neagrã la Batiz, unde s-a prãbuºit cel mai frumos stegar
al Hunedoarei, cu purtãtorul lui cel mai încercat, viteazul Domnului, fratele nostru Popa
Petru. Acest curajos ostaº al Domnului purtase acest steag frumos în fruntea rîndurilor celor
dintîi, de-a lungul a patruzeci de ani de la trecerea Mãrii Roºii ºi pînã aici sub zidurile
Ierihonului. Oriunde au fost bãtãliile mai grele, el a fost gata totdeauna sã se avînte în lupta
Domnului, cu toatã dãruirea ºi curajul dragostei lui Hristos. Toatã Þara Haþegului ºi a
Zãrandului o simþea în spatele ºi în rãspunderea lui - ºi nu era piedicã ori suferinþã sã-l
opreascã. Nu era drum sã nu-l fi umblat, bolnav sã nu-l fi cercetat, obosealã sã-l fi reþinut...
S-a stins în trei zile, cum se sting de obicei toþi cei ce ard puternic, sfîrºindu-ºi înalt
puterea luminii lor. Încã o datã constatam adevãrul acesta la încã unul dintre noi. În trei zile
a trecut, fãrã ºovãieli ºi fãrã tînguieli.
Istoria - Vol. 4 - Cap. 19 - Mereu morminte noi Pag. 299
Aºa s-a dus ºi pãrintele Iosif, aºa fratele Marini, aºa pãrintele Vasile, aºa se vor mai duce
pe neaºteptate încã unul ºi încã unul, negîndit de repede. Despre trecerea acestor scumpe
suflete am mai scris fie în istoria asta, fie în Cronica Sfinþilor noºtri înaintaºi... ªi iatã cã
iarãºi trebuie sã mai scriem, cãci ochiul acesta trebuie sã ne lãcrimeze mereu.
Îndatã dupã crucea neagrã de la Batiz, a trebuit sã tragem altã cruce ºi mai înaltã ºi mai
îndureratã, lungã de la Glingeni - Basarabia, pînã la Cluj - Mãnãºtur, unde am petrecut spre
Oastea noastrã biruitoare din ceruri, pe pãrintele Vladimir, cel ce fusese ºi el în fruntea
rîndurilor noastre dintîi peste cincizeci de ani în Oastea cea luptãtoare a Domnului de pe
pãmînt... Despre felul cum l-am petrecut ºi cum s-au petrecut toate cele privitoare la el - am
scris în alt capitol, mai înainte, dupã cum vã amintiþi.
Astfel cã de fiecare an ne creºte tot mai grãbit numãrul mormintelor noastre mari ºi sfinte.
ªi ne scade mereu numãrul marilor purtãtori de steaguri din fruntea coloanelor noastre. Ce
adînc ne dor ranele acestea - ºi ce mult ne rugãm pentru înlocuitorii celor plecaþi, de care este
atîta nevoie.
T-
Abia am încheiat frumosul Praznic al Rusaliilor noastre de la Sibiu - ºi am ºi participat
la o altã sãrbãtoare neobiºnuitã peste care am simþit de la început ceva apãsãtor, ca o umbrã
grea. Fratele cel mai apropiat de sufletul nostru, cel mai modest dintre noi toþi, dar ºi cel mai
scump pentru sufletul meu, Popa Petru de la Sãucani, cel despre care aº fi scris cele mai
înlãcrimate cuvinte, ºi aº fi plîns cele mai îndurerate rugãciuni, s-a gîndit nu înþelegem de
ce, - sã-ºi sãrbãtoreascã ºi el ziua lui. ªi ziua lui cãdea tocmai în 29 iunie, ziua sfîrºitului
muceniciei marilor apostoli ai lui Hristos: Petru ºi Pavel. ªi ziua începutului din 1982 a
ultimei noastre mucenicii, încheiatã nu demult dupã cum vã amintiþi.
Am participat atunci la sãrbãtoarea lui. N-am putut cînta nici o clipã, dar n-am putut sã
nu plîng tot timpul. În cuvîntul pe care l-am spus la rîndul meu, nu ºtiam de ce a venit mereu
vorba “despãrþire”. Despãrþirea sfîntului Pavel de la Milet de cãtre fraþii lui din Efes, în
mijlocul cãrora trãise ºi suferise ºi plînsese ºi sfãtuise ani de zile. Ani ºi ani, lîngã fiecare,
cum spune el în Faptele Apostolilor, cap. 20...
Despãrþirea sfîntului apostol Petru din epistola lui a doua cap. 3. Ultimul lui cuvînt cãtre
cei preaiubiþi de care presimþea atît de dureros cã se desparte ºi el pentru totdeauna pe pãmînt.
ªi de aceea ºi el, ca ºi marele sãu frate Pavel, le lãsã un cuvînt testamentar, cele mai grele ºi
cele mai îndurerate adevãruri ºi înºtiinþãri.
Presimþeam ºi eu atît de ameninþãtor acum, ºi am rostit eu în locul fratelui Petre, dar ca
din partea lui aceleaºi cuvinte testamentare, pentru cei ce aveau atunci urechi de auzit ºi inimi
de înþeles, dupã tot ce fãcuse ºi el cincizeci de ani. De aici ºi pînã departe-departe...
A spus ºi el niºte cuvinte din care am reþinut atunci puternic numai unul: “poate este
ultima noastrã sãrbãtoare de a sta împreunã...”
A ºtiut? A presimþit numai? - nu ºtiu. Dar aºa a fost.
Luaserã parte aici atunci cu inimile acoperite jumãtate de soare ºi jumãtate de nori, mulþi
fraþi ºi surori care umpluserã curtea cãsuþei lui de la Sãucani, înconjurînd cu cîntãri ºi cu
lacrimi, - mai mult cu lacrimi decît cu cîntãri, pe fratele preaiubit din copilãria lui ºi pînã
astãzi. Ar fi putut înconjura pãmîntul acesta întreg, cu cîte drumuri a fãcut zi ºi noapte
înconjurînd þara întreagã pe la fraþi. ªi el, care niciodatã de cînd îl ºtiam chiar de copil, - nu
ºi-a dorit nici o atenþie din partea nimãnui, acum îºi doreºte o sãrbãtoare din partea tuturor.
Nemãrginita lui dragoste de fraþi, dorise sã mai vadã mãcar o datã strînºi lîngã inima lui, pe
toþi cei lîngã inima cãrora el se strînsese toatã viaþa lui.
Data urmãtoare, eram strînºi lîngã sicriul sãu...

Aº dori ºi eu atît de mult sã nu vã supãraþi pe mine dacã din cãlimara mea plinã acum
numai de lacrimi voi scrie acest capitol întreg numai despre aceastã mare durere a vieþii mele,
una dintre cele zece mai mari, pe care o încerc acum la acest popas, lîngã cea mai proaspãtã
ºi mai grea cruce neagrã al cãrei capãt de sus este în cer iar cel de jos nu-i în pãmînt, ci în
fundul sufletelor noastre.
Sfîntul apostol ºi evanghelist Ioan trebuie sã-l fi iubit nespus de mult pe fratele ºi
prietenul sãu Lazãr din Betania ºi trebuie sã fi þinut la el ca la sufletul sãu, cum þinuse David
la Ionatan, dacã a gãsit cu cale ca în cuprinsul scurtei sale Evanghelii sã închine un întreg ºi
lung capitol, numai ca sã descrie atît de amãnunþit cele petrecute la moartea ºi învierea
prietenului ºi fratelui sãu Lazãr... Noi sîntem nespus de mîngîiaþi aflînd mãcar din spusele lui
ce suflet scump a fost Lazãr ºi ce mult L-a iubit ºi el pe Domnul Isus. Ce mult ne-ar fi lipsit
d acã nu ar fi s cris aces t dui o s capitol în care Mîntuitorul a rosti t cel e m ai î n al t e ºi
mîngîietoare adevãruri despre viaþa ºi învierea veºnicã ºi despre dulcea nãdejde cã Acolo vom
fi pentru totdeauna împreunã cu cei ce pleacã dintre noi acum.
Aº dori ºi eu sã vã pot face mãcar în parte sã simþiþi cã fratele Petre n-a fost cu nimic mai
prejos, ºi cã dragostea lui pentru Domnul era de acelaºi preþ înalt ºi sfînt, cel puþin ca a lui
Lazãr din Betania. ªi cã nici Domnul Isus nu l-a iubit pe el mai puþin.
Am mai fost, dupã acel 29 iunie, împreunã cu fratele Petre la cîteva nunþi mai mari ºi la
cîteva adunãri mai mici, dar toatã înfãþiºarea lui ºi toate cuvintele sale parcã presimþeau
grabnica ºi apropiata lui plecare dintre noi. Pe mãsurã ce creºtea fiinþa lui cereascã, se
împuþina fiinþa astalaltã. Ce puternic era sufletul sãu - dar ce slãbuþ ºi puþinel îi scãzuse
vãzînd cu ochii, dintr-o datã trupul lui!...
Unele suflete mai adînci din jurul lui, vedeau cu îngrijorare zi cu zi asta ºi ºopteau între
ei clãtinînd cu durere din cap ºi ascunzîndu-ºi ochii înlãcrimaþi...
Cît de duioasã, de atentã ºi de grijulie este totuºi dragostea scumpã a Tatãlui ceresc pentru
marii aleºi ai Sãi. Cînd slujba lor se apropie de sfîrºit, cînd cerul le-a devenit mai familiar,
iar pãmîntul le-a devenit mai strãin... Cînd îngerii le-au devenit mai apropiaþi, iar oamenii
mai neprimitori... Cînd familia cereascã îl doreºte cel mai mult, iar cea pãmînteascã cel mai
puþin, - Tatãl ceresc îl ia la El. Fiecare clipã mai mult pe pãmînt, ar fi fost prea mult. Ca un
strop peste un prea plin. ªtie prea bine mila Tatãlui ceresc pentru alesul Sãu cînd sã-l ia. ªi
ºtie judecata lui Dumnezeu cînd nedreptatea vrãjmaºilor cere sã se punã un capãt mãrturiei
dispreþuite de ei. Am simþit fizic acest adevãr cutremurãtor ºi drept aproape la toate plecãrile
cel o r z ece m ari aleºi pe care i-am p e t r e c u t s p r e c e r , î n cele z ece m ari rãs cru ci al e
pelerinajului meu prin acest pustiu prin care nu ºtiu cît mai umblu încã.
La moartea pãrintelui Iosif am simþit prima datã acest nod amar, care trebuia sã curme
firul chiar atunci - ºi nu mai tîrziu. Suferinþa lui îºi umpluse mãsura. Un strop încã, ar fi dat
pe dinafarã. Ura vrãjmaºilor sãi faþã de el, la fel.
La moartea fratelui Marini tot aºa, niºte evenimente care luaserã o întorsãturã
primejdioasã, îl antrenaserã fãrã voia lui în fruntea lor. ªi o clipã mai tîrziu, poate cã ar fi
fost prea tîrziu. El a fost un mare ºi sfînt slujitor al lui Dumnezeu, iar unitatea Lucrãrii Oastei
Domnului ca ºi direcþia ei, era aºa de preþioasã înaintea lui Hristos încît el a fost salvat aºa,
iar cei ce-l ispitiserã au fost risipiþi pe totdeauna. Aºa a fost salvatã pe totdeauna strãlucirea
lui ºi nimicitã pe totdeauna întunecarea ispititorului sãu.
ªi rînd pe rînd, cu toþi ceilalþi a fost tot cam aºa. Dar multe din amãnuntele acestora, le
voi duce ºi eu cu mine în veºnicie fãrã a le mai spune nimãnui, fiindcã ele fac parte dintre
acele adevãruri pe care eu nu le voi putea spune niciodatã, decît Celui Singur Negreºit.
ªi în Ziua Aceea cînd toate cele ascunse vor ieºi la luminã... Dacã vor trebui sã mai iasã
vreodatã.
Astfel a trebuit sã vinã ºi dimineaþa zilei de 22 octombrie 1985, cu alunecarea fratelui
Petre de pe schela umedã de bruma nopþii de la casa unde lucra la un sãtean al lui, pe care
tocmai atunci urcase... Fratele Ioan cu care lucra de 30 de ani, abia plecase de lîngã el
spunîndu-i cu grijã:
- Trebuie prima datã sã acoperim spãrtura asta, ca nu cumva sã cãdem prin ea.
- Lasã pe mai tîrziu - îi zise fratele Petre, - acum fã ce þi-am zis...
Dar cu o clipã a fost prea tîrziu. Prin spãrtura asta a cãzut el. Nu lãsase pe fratele Ioan ca
s-o acopere, pentru cã tocmai atunci sosise clipa aia - ºi trebuia sã se sfîrºeascã ºi calvarul
lui.
Eram departe în þarã undeva ºi eu cînd vestea morþii lui a cãzut peste toþi ca un trãsnet
din senin. Iatã cã deºi presimþim, deºi ºtim, deºi credem cã plecarea noastrã sau a unora dintre
noi este foarte apropiatã, totuºi cînd vine chiar clipa acestei plecãri este totdeauna o
surprindere pentru noi. Nimeni nu se aºteaptã sã plece chiar cînd pleacã. Fiecare crede cã
totuºi nu atunci, ci mai tîrziu...
Pentru mine cãderea lui a fost ca a unui copac uriaº, a cãrui înclinare o vãzusem dureros
ºi a cãrui prãbuºire o aºteptam. Totuºi, nu aºa.
În cãdere se lovise cu capul de o bordurã - ºi îºi pierduse total cunoºtinþa. N-a mai spus
nimãnui nici un cuvînt. Dus imediat la spital, a murit în timpul încercãrii de a-l salva. Puþina
putere care mai rãmãsese în trupul slãbit de muncã, de jertfã, de osteneli ºi suferinþe trupeºti
ºi sufleteºti, ºtiute ºi neºtiute, vãzute ºi nevãzute, - ºi-a stins lumina fãrã sã mai pîlpîie
nicidecît. De la cãderea sa, el nu s-a mai trezit decît în cer. Cînd ochii sãi s-au deschis el n-a
mai vãzut decît Chipul Dulce ºi Fericit al Dragului sãu Mîntuitor care venise dupã el ºi-l
luase Acasã în lãcaºul fericit care îi fusese gãtat chiar în dimineaþa asta, cînd ºi venise Hristos
Însuºi dupã el ca sã-l ia Acolo.
El, fratele meu Petre, el cel de-al zecelea, iatã mi-o luase ºi el înainte doar cu cîþiva paºi.
A pus ºi el mîna pe premiu doar cu cîteva clipe mai devreme... Dar, cu cît cresc mormintele
aici, cu atît cresc minunile Acolo. ªi cu cît se sporesc în cer mai mulþi cei ce ne aºteaptã, cu
atîta ne vom putea despãrþi pe pãmînt mai uºor de cei ce ne mai reþin aici.
T-
Ce senzaþie ciudatã totuºi încerc de cei cîþiva ani de zile încoace. Cu cît se rãresc mai
mult bãtrînii fraþi din jurul meu cu atît o nostalgicã singurãtate parcã mã cuprinde uneori. ªi
un dor sfîºietor mã cuprinde tot mai des sã-mi iau liniºtit ºi eu zborul pe urma lor. Ca un
cocor rãmas prea în urmã de stolul alor lui.
Aºa un dor adînc mã cuprinde uneori dupã pãrintele Iosif, dupã fratele Marini, Titus,
Spiridon... dupã tata, dupã fratele Maliþa, Florea, Sava Nicolae, Teodor, Vasile - ºi ceilalþi
ºi ceilalþi cu care am trãit, am lucrat, am suferit, am alergat atîþia ºi atîþia ani, de parcã nici
n-ar fi fost în viaþa asta, ci în alta. ªi nu pe aici ci pe nu ºtiu unde. Aºa îmi par de departe
toate cã parcã am îmbãtrînit cu ºapte vieþi mai tare ca ei.
ªi iatã acum ºi fratele Petre, cel pe care îl bãnuiam veºnic aci cu noi ºi îl aºteptam zilnic
sã vinã la mine, cum avea de obicei aproape totdeauna de peste cincizeci de ani de cînd mi-a
stat cel mai aproape, m-a ajutat cel mai mult ºi m-a înþeles cel mai adînc.
Acum simt într-adevãr ce mult a fost el pentru noi, ºi mai ales pentru mine. Nu mai am
pe nimeni sã-mi împãrtãºeascã simþirile ca el. ªi sã arate atît devotament ºi sinceritate în tot
lucrul Domnului care i se încredinþa. Între noi nu mai era demult nevoie de cuvinte. Ne
înþelegeam prin duhul care ne era în amîndoi acelaºi.
Prin iubirea care ne era la fel, prin cugetele ºi gîndurile care ne erau întru totul identice, cum
am fi avut aceeaºi singurã inimã în amîndoi.
Dupã marile încercãri de pînã în 1964, cînd foarte mulþi ani fusesem despãrþiþi, fiecare
urmîndu-ne în alt fel calea jertfei noastre pentru Domnul ºi Oastea Lui, eu fusesem dus prin
temniþe ºi surghiunuri, iar el rãmãsese lîngã turma pe care i-o încredinþase Domnul sã o
pãstoreascã... Nu numai eu suferisem atît de mult, ci poate cã el a suferit încã ºi mai greu. El
nu spunea la nimeni, dar multe nopþi fusese luat de acasã, ori dus din drum spre adunãri ºi
dus în pãdure, legat de arbori ºi bãtut pînã dimineaþa, - ca sã se lase de Hristos ºi sã nu mai
lucreze pentru El. Multã vreme a zãcut ºi el pe pat ºi pe picioare în urma acestor suferinþe,
dar despre ele n-a mai spus numai Domnului, cînd se ruga pentru iertarea ºi mîntuirea
chinuitorilor lui. Cînd am aflat despre toate acestea am scris în amintirea rãbdãrii lui versurile
urmãtoare:
T-
Alãturi am purtat povara
acelei zdrobitoare cruci,
deºi tãcut ºi singuratic
tu altfel þi-a fost dat s-o duci,
smerit ºi drag ºi dulce frate, -
tu altfel þi-a fost dat s-o duci.
Aceeaºi înspinatã creangã

a-ncununat ºi fruntea ta
deºi, tãcut ºi singuratic
de tine nimeni nu ºtia,
de tine nimeni nu ºtia.
Eu, din rãsplata suferinþei

ceva ºi-n lume mi-am primit,
dar tu purtînd-o neºtiutã
chiar ºi de-aceasta te-ai lipsit
chiar ºi de-aceasta te-ai lipsit.
Dar Mîine cînd în cer Stãpînul

va rãsplãti tot ce I-am dat,
rãbdarea ta necunoscutã
va strãluci mai minunat
va strãluci mai minunat...
T-
Dupã plecarea ºi a lui fratele Petre niciodatã ca acum n-am avut mai limpede ºi mai
puternicã senzaþia cã echipa mea, schimbul meu de lucru, de la munca în via lui Hristos ºi-a
împlinit timpul de lucru. Cã noi care lucrasem pe ziduri chiar sub îndrumarea lui Neemia,
marele nostru maestru ºi îndrumãtor, ne-a venit vremea sã plecãm. Iatã cum unul cîte unul
din cei mai buni lucrãtori îºi lasã unealta acolo pe zid pentru schimbul urmãtor - ºi pleacã în
grabã
Acasã. ªi iatã-mã pe mine rãmas aproape singur în tot sectorul acesta. Privesc ce frumos ºi-au
încheiat ºi ºi-au lãsat lucrul lor gata însoþitorii mei. Mã uit la uneltele lor care aºteaptã parcã
odihnind ºi ele o clipã, pînã ce va veni urmãtorul ucenic care îºi îmbracã ºi el acum salopeta
lui de lucru, ºi îºi suflecã mînecile pregãtindu-se sã înceapã lucrul de unde i-a fost lãsat.
Poate cu puþinã stîngãcie, ca la orice început, dar cu forþe noi ºi cu o voinþã sfîntã de a face
munca aceasta sfîntã mãcar aºa de frumoasã ca schimbul plecat. Desigur nu-i uºor la început
ca tu ucenic abia rãmas în marea rãspundere sã înlocuieºti un înaintaº încercat. Dar prin harul
lui Dumnezeu trebuie sã-l ajungi ºi chiar sã-l întreci.
Privesc uneltele mele ºi lucrul meu. Ce nemulþumite îmi par cã sînt ºi ele de cum le-am
purtat. ªi ce nemulþumit sînt ºi eu de mine ºi de lucrul pe care l-am fãcut... Sub stãpînirea
acestui amar simþãmînt am scris ceva din strofele de mai jos:
T-
O, dacã-n alte mîini, mai bune Isuse ia-mi-o ºi-o dã celui
Te-ai folosi de harfa mea, mai vrednic sã Þi-o poarte az'.
Isuse ia-mi-o ºi-o dã celui
ce Te-ar slãvi mai mult cu ea. ªi dacã-n altã mînã steagul
Þi-ar fi nãlþat ºi mai aprins,
ªi dacã-al Tãu Cuvînt, un altul Isuse ia-mi-l ºi-l dã celui
L-ar ºti mãrturisi mai drept, în stare a-l purta ne-nvins.
Isuse ia-mi-l ºi-l dã celui
ce L-ar vesti mai înþelept. ªi dacã slujba mea, un altul
Þi-ar face-o mai desãvîrºit
ªi dacã-n alte mîini solia Isuse ia-mi-o ºi-o dã celui
Þi-ar fi-nãlþatã mai frumos, mai veghetor ºi mai smerit.
Isuse ia-mi-o ºi-o dã celui
mai harnic ºi mai credincios. Cãci nu-Þi vreau decît Sfîntul Nume
ºi Steagul mai strãlucitor,
ªi dacã sabia, un altul cînd altul le-ar nãlþa mai vrednic
Þi-ar mînui-o mai viteaz - Isuse, n-aºtepta sã mor...
T-
Vãd îndurerat cã timpul mi-a trecut, dar lucrul mã aºteaptã atîta încã nefãcut, nici cît
trebuia, nici cît ºi nici cum s-ar fi aºteptat de la mine... Doamne, - ºi mîinile îmi tremurã,
ochii mi se împãienjenesc, iar inima îmi urcã tot mai greu... ªi iatã încã doi-trei pe aproape
îi vãd cum se prãbuºesc ºi ei ºi stau gata de plecare. Cine poate gîndi altfel în astfel de clipe,
de cum gîndesc eu acum!
T-
Ai de mine milã Doamne, dupã mare mila Ta
dupã marea Ta-ndurare, ºterge-mi fãrdelegea mea
spalã-mi cu desãvîrºire multele-mi nelegiuiri
curãþã-mã de pãcatul care nu-mi dã liniºtiri...
T-
Am ajuns cu fraþii de la Braºov în seara a doua de priveghere. I-am aºezat braþul meu de
crizanteme lîngã inima lui ºi mi-am apropiat faþa mea de a lui, scãldîndu-i-o pentru ultima
datã cu lacrimile mele. ªi toatã noaptea aceea nu mi-am mai luat ochii de la el.
Toate cele ce s-au petrecut acolo în acel timp, pînã la plecarea mea ºi a lui, au trecut numai
pe lîngã urechile mele ºi nu pe lîngã ochii mei. Voiam sã-mi rãmînã nedespãrþit ºi în moarte
ca ºi în viaþã. Poate de aceea nu-mi mai pot închipui nici acum cã s-a dus. Mi se pare mereu
cã este tot aici undeva foarte aproape, ºi cã trebuie sã vinã din clipã în clipã între noi.
Am ascultat la toate sfîºietoarele cuvinte ºi cîntãri ºi rugãciuni de despãrþire, cum numai
o singurã datã în viaþa mea mai auzisem. Toate se revãrsau ca o cascadã uriaºã în golul care
se fãcea ca o peºterã adîncã în locul unde fusese el ca un munte însorit. S-au perindat printre
noi atît de multe feþe ale lui toate nespus de frumoase din copilãrie ºi pînã ieri. La unii, de
peste cincizeci de ani, la alþii, de peste douãzeci, de peste zece, de cinci, de doi, de ieri... Ce
binecuvîntatã trebuie sã fie în cer o viaþã despre care toþi cei ce au cunoscut-o pas cu pas ºi
zi cu zi ºi loc de loc, au numai cuvinte asemãnãtoare cu cele din Faptele Apostolilor ºi din
Vieþile Sfinþilor. Cred cã acum cînd între noi care îl petrecem aici sînt atîtea tînguiri, - sus
în cer trebuie sã se pregãteascã o adunare de sãrbãtoare a tuturor îngerilor noºtri, care o sã-l
primeascã în bucuria Dulcelui nostru Mîntuitor, cu cele mai fericite ºi mai nemuritoare dintre
cîntãrile noastre ºi ale lor.
Mie, dintre miile de amintiri cu el ºi care toate îmi nãvãlesc acum în suflet, nu ºtiu de ce
îmi stãruie mai puternic una dintre cele mai dintîi, cea din octombrie 1934 de pe scena
Teatrului Municipal din Oradea. Oastea Domnului din Oradea, dupã cum am mai spus ºi mai
demult, era atunci una dintre cele mai mari grupãri frãþeºti din þarã. Atît de bine organizatã
era, cã întreþinea o cantinã cu hranã caldã pentru 130 de sãraci din oraº din noiembrie pînã
în martie, ani la rînd. Apoi avea adunãri în ºapte locuri în oraº, activînd în ele toþi preoþii
bisericilor din Oradea, ºi aproape toþi studenþii teologi de la Academia din Oradea. În fruntea
conducerii Oastei erau cei mai aleºi reprezentanþi ai autoritãþilor religioase ºi civile ale
oraºului. Un comitet foarte activ de preoþi ºi fraþi aranjaserã atunci pe scena Teatrului
Municipal, o serbare a Oastei Domnului cu o piesã religioasã, ºi un bogat program de cîntãri,
declamãri ºi vorbiri.
Printre cei cu un rol deosebit la aceastã serbare, am fost chemaþi ºi noi cei doi, mai tineri
ºi mai promiþãtori dintre elementele sãteºti din Bihor, care se recrutau cu sutele dintre tineri,
într-un entuziasm nou ºi unic prin Oastea Domnului.
Fratele Petre era mai tînãr cu aproape 4 ani ca mine, dar era mult mai curajos ºi mai
devotat faþã de Domnul. Eram cam de aceeaºi vîrstã duhovniceascã. ªi el se hotãrîse pentru
Domnul tot în binecuvîntatul an 1930. Începuserã atunci sã se înfãþiºeze tinere grupãri ale
Oastei Domnului prin toate satele din jurul Beiuºului, ºi ne-am cunoscut împreunã pe la acele
frumoase ºi neuitate adunãri de atunci. De pe la aceste adunãri ne-au cunoscut ºi chemat ºi
cei mai mari de la Oradea.
Acum la aceastã serbare din octombrie 1934 de la Teatrul din Oradea fusesem chemaþi
sã participãm ºi noi doi, eu cu o poezie, iar el cu o vorbire. Dupã ce eu plin de timiditate ºi
de stîngãcie din cauza fastului ºi solemnitãþii de acolo, care mã anulase de tot, am spus poezia
mea: În pacea serii, - a urmat el... Nu voi uita niciodatã ce frumos era. Un tînãr de 16 ani
îmbrãcat cu sumãniþã de lînã albã, cu opinci ºi cu cãmaºã nouã cu pãr bãlai ºi cu faþa
frumoasã strãlucind de alb în faþa luminilor rampei... Mie însumi care îl cunoºteam mi se
pãrea cã vãd un înger. Cred cã tuturor celor din salã, care umpluserã toate locurile de jos ºi
de sus, le va fi pãrut ºi mai strãlucit.
A deschis liniºtit Noul Testament ºi a citit limpede, cald, înlãcrimat de frumos, versetul
de la Ioan 3,16: “Atît de mult a iubit Dumnezeu lumea încît pe Singurul Sãu Fiu ªi L-a dat,
pentru ca oricine crede în El sã nu piarã ci sã aibã viaþã veºnicã... “
Nu ºtiu cît a vorbit, dar tot timpul cît a þinut vorbirea lui, nu s-a auzit un zgomot, nu s-a
fãcut o miºcare. Toatã lumea asta asculta, asculta. Doar din cînd în cînd suspine ºi semne de
plîns cu ºtergeri de lacrimi, cu întinderi de feþe spre a-l vedea mai bine.
Cînd a terminat de vorbit, toatã asistenþa asta care umplea teatrul, chiar ºi cei mari din
lojile de sus, s-au ridicat în picioare ºi au ovaþionat îndelung - cum erau ei obiºnuiþi la oraº
- ca pentru cele mai alese personalitãþi. Entuziasmul ºi uimirea lor erau la culme. La ieºire
toþi se îmbulzeau sã-l sãrute, sã-l întrebe, sã-l atingã, ca pe o minune. Dar el cu capul plecat,
vãdit stingherit ºi ruºinat de aceastã zgomotoasã manifestare, cãuta sã se strecoare cît mai
repede ºi cît mai ferit - sã scape afarã.
ªi aºa cum s-a strecurat atunci dornic de smerenie ºi de modestie, a cãutat sã se strecoare
toþi cei peste cincizeci de ani de atunci. Deºi aproape tot timpul acestora, el a umblat printre
noi cu aceeaºi faþã îngereascã, pe care numai el nu ºi-o ºtia cît de strãlucitoare este. Printre
noi cîþi l-am ascultat de mii de ori mereu mai fermecaþi de harul ºi de lumina cereascã din
toate vorbirile lui, despre dragostea ºi lacrimile lui Dumnezeu pentru mîntuirea lumii.
Dragostea ºi lacrimile lui au fost cele douã mari comori ºi daruri ale sale. Tot ce a spus
fratele Petre a fost cu dragoste ºi lacrimi. Evanghelia pe care a propovãduit-o el, a fost o
Evanghelie de dragoste ºi lacrimi. Isus Cel Vestit de el a fost un Isus numai dragoste ºi
lacrimi. Rugãciunea lui a fost dragoste ºi lacrimi. Cîntarea lui a fost tot aºa numai dragoste
ºi lacrimi. Viaþa lui însãºi a fost întreagã un izvor ºi o revãrsare nesecatã ºi plinã de dragoste
ºi lacrimi. Dragoste ºi lacrimi în faþa lui Dumnezeu pentru fraþi ºi pentru toþi oamenii. ªi
dragoste ºi lacrimi în faþa fraþilor ºi a tuturor oamenilor pentru Dumnezeu.
Dacã aþi întreba de ce a scãzut ºi s-a împuþinat atît de mult fiinþa lui pãmînteascã, eu v-aº
spune: priviþi cu ochii sufletului ºi vedeþi un munte înflãcãrat de dragoste, oglindit într-o
mare limpede de lacrimi. Aceasta este fiinþa sufleteascã, lupta sufleteascã, transformarea
sufleteascã a fratelui Petre... Cred cã aceasta va fi înfãþiºarea sub care va apare el veºnic.
Oricine se va apropia de el, de amintirea lui, de duhul lui, de mormîntul lui, îºi va încãlzi
totdeauna inima la acest munte de foc ºi îºi va rãcori totdeauna sufletul la acest izvor de
lacrimi.
Nimeni n-a trãit o viaþã mai liniºtitã la suprafaþã ca a lui, dar nici mai zbuciumatã în
adînc. Nimeni n-a ºtiut sã arate mai simþit ca el durerile altora, dar nici sã ºi le ascundã mai
tãcut ca el pe ale lui însuºi. Nimeni n-a dat atît de mult pentru alþii, dar nici nu ºi-a pãstrat
atît de puþin pentru sine.
În cele ce am scris despre el în Cronica Sfinþilor noºtri înaintaºi, pe cînd încã umbra lui
luminoasã mai trecea pe acest pãmînt printre umbrele noastre întunecate, prin înserãrile
zilelor acestui ultim an, am dorit sã reduc pînã la dimensiunile înþelegerii noastre limitate,
marile trãsãturi luminoase ale neobiºnuitei lui vieþi. Spre a ni-l putea înfãþiºa apropiat de
posibilitãþile noastre, ca un model, ca un stîlp de foc, ca un nor luminos, ca o asemãnare
omeneascã a unei fiinþe aproape neomeneºti. Acum ºtiu bine cã n-am reuºit. Despre o viaþã
atît de unicã ºi de tainicã precum a fost a lui, nimeni n-ar putea spune aºa cum a fost în
adevãr. E ca un nor luminos, dar prea îndepãrtat de vîrful munþilor. E ca o mireasmã rarã pe
care nu o poþi apropia. E ca un sunet abia auzit de dulce, pe care îl poþi doar bãnui, dar nu-l
poþi niciodatã reþine.
Ce a fost într-adevãr fiinþa ºi viaþa fratelui Petre printre noi? A fost ca o apã limpede ºi
dulce din care ne-am rãcorit fiecare dintre noi... Un deal pe care totdeauna am vãzut un cer
mai larg ºi un soare mai luminos... A fost un ºiroit tãcut ºi blînd de lacrimi din dragoste
pentru Isus Cel Dulce ºi pentru fraþii cei iubiþi, pînã la jertfa totalã.
Cu cîteva luni mai înainte de trecerea lui la Domnul începuserã sã se agite prin pãrþile
noastre puterile vrãjmaºe ºi cu cea mai mare vrãjmãºie a lor se ridicau mai ales împotriva
fratelui Petre, din cauza roadelor frumoase ce se ridicau pretutindeni din ostenelile ºi
lacrimile lui. În cîteva rînduri împreunã cu alþi cîþiva fraþi mai rîvnitori a avut ºi el sã îndure
duritãþi ºi insulte grave, ameninþãri ºi necazuri de cel mai greu fel. Niºte suflete rãufãcãtoare
se þineau mereu pe urmele noastre cu tot felul de pîre ºi învinuiri neadevãrate... În cîteva
rînduri atunci ºi fratele Petre s-a întors cu vînãtãi ºi urme, în braþele mele. I-am sãrutat atunci
ºi eu faþa lui lovitã, cum mi-o sãrutase ºi el cîndva pe a mea, fericindu-l cã a avut din nou
parte de rarul har de a suferi cu demnitate ºi smerenie pentru Numele ºi Lucrarea Domnului
nostru Isus Hristos. Ne-am rugat atunci amîndoi împreunã ºi multe lacrimi recunoscãtoare au
udat locul de sub genunchii noºtri ai amîndurora din Cãmãruþa Domnului.
Cei cîþiva preoþi-fraþi care lucrau ºi ei cu toatã rîvna ºi conºtiinciozitatea pentru Domnul
în parohiile lor, colaborînd cu fraþii, erau ºi ei din ce în ce tot mai mult în atenþie ºi urmãrire.
Au fost ºi ei chemaþi, avertizaþi, mustraþi. Dar misiunea ºi conºtiinþa lor erau mai presus decît
orice ameninþãri, - aºa cã nu ºi-au încetat munca lor. S-a gãsit numai o nouã acoperire pentru
adunãrile noastre, - organizarea de scurte slujbe oficiale în locuinþe, dupã care se desfãºurau
adunãrile frãþeºti. Curînd însã a fost descoperitã ºi interzisã ºi metoda asta, pentru a nu se mai
da ocazie la nici un fel de adunãri ale Oastei Domnului nici în biserici ºi nici pe la case...
Într-un rînd l-am rugat pe fratele Petre ca împreunã cu fratele Moise sã meargã la Galaþi
sã încerce sã readucã pe Tudose ºi pe cei din dezbinarea lui, pe calea dragostei frãþeºti acum
cînd fraþii din întreagã þara ajunseserã o inimã, un cuget ºi un gînd. Ne durea atît de mult
zãdãrnicia în care se mãcinau aceste suflete izolate ºi speram cã noul val de dragoste pe þarã
îi va încãlzi ºi îi va apropia... Dragostea fratelui Petre ºi blîndeþea fratelui Moise credeam din
inimã cã nu se poate sã nu-l miºte pe Tudose.
Dar niciodatã nu l-am vãzut pe fratele Petre mai zdrobit de durere, de ruºine, de întristare,
ca atunci cînd s-a întors de la Galaþi ºi mi-a spus cã niciodatã în viaþa lui n-a fost mai
dispreþuit, mai lovit ºi mai aruncat în neputinþã ca de acest om la care se dusese cu toatã
inima lui mare ºi caldã, plinã de speranþã ºi de bunãtate...
- Trimite-mã oriunde - mi-a zis atunci el - ºi spune-mi sã fac orice, - dar nu mai vreau,
nu mai pot sã mã duc la acest fel de oameni, cu dinþi mai rãi ca ai fiarelor ºi cu o trufie parcã
mai obraznicã decît a lui satana însuºi.
T-
Cum aceasta era situaþia cînd s-a produs trecerea la Domnul a fratelui Petre. Îndatã s-au
sesizat iarãºi toate mãrimile atît cele religioase cît ºi celelalte. Preotului satului Sãucani care
era nepot al fratelui Petre ºi un scump copil al lui Dumnezeu a fost chemat la episcopie ºi i
s-a spus:
- Tu ºi ceilalþi 3-4 cîþi mai sînteþi cu Oastea Domnului pe acolo, n-aveþi ce sã cãutaþi la
înmormîntare. Cine va merge acolo vom hotãrî noi. Nici un fel de manifestare ostãºeascã nu
va putea avea loc acolo. Nimeni nu se va ridica sã spunã nici un cuvînt, afarã de cei ce vor
oficia slujba înmormîntãrii.
Familia îngrijoratã dãdea semne de nemulþumire. Preotul ºi rudenia fratelui era ºi el
îndurerat ºi nu ºtia cum este mai bine sã se facã. Temîndu-se de o mãsurã nedreaptã care ar
fi schimbat într-o durere ºi mai mare întristarea fraþilor adunaþi din toatã þara, - care cum
primiserã vestea, au venit ºi mai veneau încã.
- Ce facem frate? - mã întrebau ei nemulþumiþi.

- Facem întocmai cum ar fi fãcut ºi fratele Petre. Ne supunem ºi nu cîrtim întru nimic
împotriva mãsurilor care se vor lua, ori s-au ºi luat. Dv. care aþi fost opriþi sã nu participaþi
la slujba înmormîntãrii, este bine sã ascultaþi de episcop, ºi sã nu veniþi. Noi trebuie sã ne
supunem autoritãþii ºi mai-marilor noºtri cum ne învaþã Evanghelia, chiar cînd ei iau mãsuri
nedrepte împotriva noastrã. Sã lãsãm sã ne apere Domnul cauza noastrã ºi sã fim puternic
încredinþaþi cã El ne-o va apãra.
În cele douã nopþi de priveghere pe care toþi fraþii veniþi lîngã sicriul sãu le-am petrecut
în lacrimi ºi reculegere, noi fraþii ºi surorile lui, ne-am fãcut partea noastrã ºi ne-o vom mai
face pînã în clipa cînd vor veni ei. Atunci noi ne vom retrage pe margini în tãcere ºi îi vom
lãsa sã-ºi facã nestingheriþi partea lor. Pînã ce ºi-o vor termina ºi vor pleca. Dupã aceea
fratele nostru iarãºi va rãmînea cu noi.
ªi Mîntuitorul nostru, în seara cea din urmã, înainte de patimi a petrecut cu ai Sãi pînã
cînd au venit strãinii care ºi-au fãcut partea lor cu El. Iar dupã ce ei ºi-au împlinit toatã
aceastã îngrozitoare parte, - Domnul a revenit pentru totdeauna iarãºi la ai Lui ºi a fost numai
cu ei. ªi ei numai cu El. ªi nu se vor mai despãrþi niciodatã.
Aºa ºi noi cu fratele nostru.
T-
În ziua înmormîntãrii încã de dimineaþã au început sã se vadã întîi în ascuns, apoi pe faþã
cînd unii cînd alþii. Întîi cei mai mici, apoi cei mai mari. Fraþii au scos pe braþe sicriul în
curtea casei. Era o zi plinã de soare cãlduþ ºi dulce învãluind în luminã ºi duioºie ca într-o
înfãþiºare divinã ultima noastrã adunare împreunã cu fratele nostru drag. ªi a lui cu noi.
La masa din faþa sicriului s-au aliniat un ºir de preoþi în odãjdii negre. În mijloc vicarul
episcopiei Oradea ºi protopopul Beiuºului. Apoi alþii de rang mai mic. O mulþime imensã
umplea curtea ºi strada pînã departe, urmãrind cu lacrimi ºi durere desfãºurarea slujbei. La
sfîrºitul primei pãrþi a ritualului de înmormîntare, cînd a venit rîndul cuvîntãrilor, ne
aºteptam, cum era ºi normal, sã auzim tot felul de insinuãri mai pe faþã, mai pe ascuns
împotriva noastrã - dupã cum le era obiceiul - ºi mai ales împotriva fratelui Petre care fusese
atît de mult judecat ºi osîndit de ei, îndeosebi anul acesta, pînã chiar în ziua morþii lui. De
multe ori rãbufnise nestãpînitã ura lor împotriva mea, cînd nemaiputîndu-se stãpîni au zis în
cîteva rînduri:
- Nu mai mor odatã aceºti doi nebuni, ca sã scãpãm de ei...
Dar oricît ar fi avut de gînd sã spunã rãu despre el, de la început Duhul lui Dumnezeu i-a
silit sã nu poatã spune despre el decît bine, toþi cei trei care au vorbit: vicarul, protopopul ºi
preotul locului. ªi astfel Domnul Dumnezeu a întors totul înspre bine în aºa fel încît toatã
mulþimea celor care au luat parte, au spus cu uimire ºi admiraþie:
- Totuºi ce mare cinste a avut omul acesta, dacã au þinut sã-l înmormînteze locþiitorul
episcopului ºi protopopul oraºului...
Am însoþit cu toþii, cel mult peste o mie de fraþi ºi surori - sicriul fratelui Petre, purtat pe
braþele fraþilor din curtea casei de jos, pe tot drumul pînã la cimitirul din faþa bisericii satului.
În bisericuþa asta a cîntat ºi a propovãduit acest suflet scump de la naºterea lui din 1918 ºi
pînã la moartea lui din 1985 - 67 de ani.
A trãit, a umblat, a lucrat ºi a propovãduit aici peste 60 de ani, fãrã ca cei între care trãise
ºi umblase sã vadã cã faþa lui strãlucea ca faþa lui Moise cînd venea înaintea lor dinaintea lui
Dumnezeu.
Dupã ce oficialitatea ºi-a fãcut partea lor încheind totul cu cei patru bulgãri de pãmînt
rãsturnaþi peste sicriu, - ei au plecat. Dar mulþimea fraþilor a rãmas încã multã vreme acolo,
lîngã sicriul coborît peste care nimeni nu se îndura sã arunce pãmîntul care sã-l acopere, -
cum nu se îndurase nimeni din cei peste o mie de fraþi sã-i batã nici unul cuiele în sicriu. A
trebuit dupã multã cãutare sã se afle în sfîrºit un strãin care sã-i batã patru cuie în cele patru
pãrþi ale acestui sicriu sfînt ºi neobiºnuit.
Acum fraþii stãteam numai noi, lîngã fratele care rãmãsese iarãºi numai al nostru. Au
vorbit fraþii, au cîntat surori ºi ne-am rugat cu toþii pînã tîrziu cînd se înnopta. Dupã aceea
am plecat, - dar nu ne-am despãrþit.
T-
Înmormîntarea avusese loc vineri 25 octombrie, dar fraþii hotãrîserã cu mult înainte o
nuntã la Podoleni în judeþul Neamþ. Iar cu ocazia acestei nunþi, o micã strîngere cu tineretul
nostru creator. Aºa cã printr-o binecuvîntatã potrivire pusã la cale de grija Domnului nostru
am cãlãtorit tot cu fraþii din Braºov pînã la Podoleni.
Am ajuns sîmbãtã seara cînd nunta abia începuse ºi toate sufletele trãiau din plin
atmosfera marilor Prezenþe ale lui Hristos în mijlocul alor Lui. Marele cort era plin de sutele
de fraþi ºi surori majoritatea lor tineri care în cea mai mare parte stãteau în picioare
nemaiavînd loc pe bãncile de scînduri noi de brad.
Stãteam în mijlocul fraþilor, alãturi de masa mirilor încãrcatã de flori, pe care strãlucea
Biblia ºi Cartea de Cîntãri, simbolul Prezenþei Domnului nostru Isus Hristos - ºi a corului
îngerilor Sãi. Dar la nici o nuntã n-am avut sufletul atît de copleºit de veºnicie, de luminã,
de durere, de dragoste ºi de lacrimi ca acum. Toate miile mele de gînduri ºi de impresii cu
care venisem azi aici de unde plecasem ieri, mi se contopeau în unul singur, - mare cît cel mai
veºnic ºi mai uriaº adevãr fericit, a cãrui anticipaþie o trãiam acum atît de aievea ºi de real.
Îmi clocotea în inimã ºi abia aºteptam sã li-l spun ºi sã-l împãrtãºesc tuturor celorlalþi fraþi
ºi surori cu care împreunã stau ºi merg acum în aceeaºi cadenþã ºi aliniere prin aceeaºi umbrã
ºi luminã, spre acelaºi destin...
- Eu am venit acum la aceastã nuntã - le-am zis fraþilor - trecînd printr-un cimitir. Am
venit la o nuntã de dupã un cimitir. Ce realã ºi ce cutremurãtoare asemãnare cu nunta la care
noi vom ajunge în curînd, dupã ce vom trece prin cimitirul prin care merge drumul nostru
spre nunta noastrã cereascã...
Era într-o searã. Douã surori mergeau la o nuntã unde aveau o chemare scumpã. Dar casa
nunþii era dincolo de cimitir, ºi calea pînã la nuntã trecea pe acolo. Cînd se apropiarã de locul
cimitirului una zise celeilalte:
- Ne apropiem de cimitir. Se face noapte ºi mie îmi este fricã. Totdeauna cînd mã gîndesc
la cimitir, mã cutremur de spaimã. O, ce bine ar fi dacã ar fi un drum spre nuntã prin altã
parte, ca sã nu trecem prin cimitir.
- Nu-i alt drum decît pe acolo, zise cealaltã sorã. Dar mie nu-mi pasã. Eu nici nu mã
gîndesc la cimitir. Eu mã gîndesc numai la nuntã, la cei iubiþi care ne aºteaptã, ºi la bucuriile
de acolo. Eu mã apropii de cimitir ºi voi trece prin el avînd tot timpul sufletul plin numai de
bucuria care mã aºteaptã la nunta de dincolo de el.
Venim de la înmormîntarea fratelui nostru scump Popa Petru de la Sãucani, pe care cei
mai mulþi dintre fraþii ºi surorile de aici, ca ºi din toatã þara îl cunoaºteþi. ªi el este acum dar
mult mai fericit decît noi, la o nuntã. La adevãrata ºi fericita Nuntã Veºnicã, la care a fost
invitat ºi dus de Însuºi Mirele nostru Strãlucit ºi Etern Isus Hristos.
Fratele nostru se bucurã acum cu adevãrat de nunta aceasta, fiindcã el a trecut ieri prin
cimitirul sãu - ºi se gãseºte acum ajuns acolo în mijlocul scumpilor noºtri, care l-au primit
în ceata lor cereascã ºi în corul lor îngeresc. Însuºi Domnul nostru îl va fi luat de braþ ºi-l va
fi dus sã-l înfãþiºeze pãrintelui Iosif ºi tuturor celorlalþi fraþi ºi surori din Oastea noastrã
cereascã ce petrec acum Acolo într-unul dintre cele mai alese locaºuri, unde ne aºteaptã ºi pe
noi, rugîndu-se sã ajungem cu toþii ºi cu bine la ei.
Nu vã temeþi de cimitirul prin care trece calea noastrã spre Nuntã. Iatã ce frumos au trecut
prin el înaintaºii noºtri. Aºa vom trece într-o clipã ºi noi, iar dupã aceea ne vom trezi în
Nunta noastrã cea fãrã de sfîrºit.
T-
...ªi toatã desfãºurarea acestei nunþi la care eram, s-a trecut frumos ºi înãlþãtor, sub
impresia ºi în atmosfera acestui fericit ºi scump adevãr.
La ajungerea noastrã acasã dupã timpul tratamentului medical pentru care plecasem, aflam
multe evenimente de multe feluri ºi despre bucurii printre fraþi, dar ºi despre încercãri,
prigoniri, amenzi ºi ameninþãri. Dar acum acestea ºtim cã merg ºi cã vor merge împreunã cu
calea mîntuirii noastre pînã la Venirea Domnului nostru Isus ºi la aºezarea nouã ºi veºnicã
a tuturor lucrurilor. Noi trebuie sã ne obiºnuim cu suferinþa ºi cu prigonirile care ne vor însoþi
tot drumul nostru cu Isus, în aºa fel încît ele nici sã nu ne mai mire niciodatã cînd vin - ci sã
ne mire cînd nu vin. Noi trebuie sã convieþuim cu aceste tovarãºe ale noastre de drum în pace
ºi în bunã înþelegere, cum convieþuieºti cu un tovarãº de care nu te poþi lipsi niciodatã, ca de
un însoþitor necesar a te ajuta sã mergi drept ºi sigur spre þinta pe care o ai. Sã nu ne mirãm
cînd vin. Sã nu le înfruntãm cu neplãcere, sã nu protestãm prea supãraþi ºi indignaþi pentru
nedreptatea lor, ci sã vedem dincolo de ele rostul binecuvîntat ºi ajutorul atent pentru care
ne sînt ele îngãduite prin înþelepciunea voii lui Dumnezeu spre þinerea noastrã mai aproape
de El. ªi spre a ne pregãti nouã motive de laudã ºi de rãsplatã în cer.
T-
Am lucrat cel mai mult în acest timp la cartea Album Ilustrat cu imnuri, colinzi, cîntãri
de leagãn pentru Isus Micuþ ºi plîngeri de Patimi cu Maica Domnului. Procurarea hîrtiei color
ºi alb-negru pentru foto, finisarea textelor, pregãtirea ºi înregistrarea melodiilor, alcãtuirea
frumoasei grafice, ca ºi executarea pozelor, chenarele ºi compactarea lor au cerut nespus de
multã muncã, ostenealã, drumuri ºi cheltuieli. Dar totul se apropie de un frumos sfîrºit. De
acum va urma marele examen al adevãratei preþuiri ºi cinstiri pe care o vor dovedi mai marii
noºtri bisericeºti, faþã de Cultul Sfintei Fecioare, Maica Domnului.
Am lãsat dupã Închinarea Domnului, o paginã rezervatã unui cuvînt competent de
prezentare a lucrãrii pe care îl voi solicita sã-l scrie un nume dintre cele mai înalte dintre
scriitorii noºtri bisericeºti din timpurile de faþã.
Am scris înalt acest titlu Un cuvînt pãrintesc în fruntea unei pagini, ca o cununã
strãlucitoare care aºteaptã sã se aºeze sub ea un cap vrednic. Sã vedem care cap vrednic va
veni sã se aºeze sub ea.
Dar la sosirea acasã mã mai aºtepta o surprizã: un gest pe care m-am trudit multã vreme
sã-l descifrez. Nu ºtiu nici azi dacã l-am înþeles bine ºi dacã i-am descifrat limpede adevãrata
semnificaþie. Iatã despre ce este vorba: Preotul parohiei noastre care în ultimul timp a trecut
printr-o fericitã transformare sufleteascã de cînd trecuse printr-o grea furtunã care i-a rãvãºit
viaþa familiarã lãsîndu-l ºi pe el singur-singurel ºi are acum o atitudine fericit schimbatã faþã
de Lucrarea Domnului ºi faþã de lucrarea lui sacerdotalã, - m-a cercetat ºi m-a cãutat acasã.
De fapt el avusese faþã de mine ºi înainte o atitudine respectuoasã, mai ales pentru felul
cinstit în care mã strãduiam sã-mi împlinesc toate datoriile cãtre bisericã ºi de contribuabil
al parohiei. Însã acum, de cînd atitudinea lui generalã s-a schimbat spre bine, îmi arãta o
prietenie ºi o încredere deosebitã. De multe ori fusese pus la încercare de cãtre episcop ca sã
afle de la el adevãrul despre mine, în urma multelor bîrfeli aduse de alþii la urechile lui. ªi
totdeauna acest om i-a spus episcopului numai adevãrul.
Acum venind de curînd de la Oradea, mi-a adus acasã o ilustratã din partea episcopului.
Eu nefiind acasã, a lãsat-o la ai mei spunîndu-le:
- Prea Sfinþitul episcop Vasile de la Oradea mi-a dat aceastã ilustratã, aºa goalã cum v-o
aduc - ºi mi-a spus: Sã o duci ºi sã o dai personal fratelui nostru Traian Dorz, acasã la el.
Acum îmi pare rãu cã nu-i acasã ca sã i-o dau în mînã, dar n-o mai iau înapoi. O sã i-o daþi
cînd va veni, ºi-i spuneþi cã este de la prea Sfinþitul episcop...
Asta fusese cam pe vremea morþii fratelui Petre.
Ajuns acasã cu trei sãptãmîni mai tîrziu, am aflat ilustrata trimisã. Era imaginea lui
Horea, martirul neamului nostru tras pe roatã la Alba Iulia acum 200 de ani. În josul ilustratei
era scris: Portretul lui Horea din catedrala episcopalã ortodoxã Românã (Biserica cu Lunã)
din Oradea ziditã în 1784. Iar pe verso-ul ilustraþiei, urmãtoarele: “Reprodusã de pe pînza
originalã, pictatã de fraþii Alexandru ºi Arsenie Teodoriei din Novi Sad, între anii 1816-1831.
Aºezatã pe o arcadã de deasupra iconostasului, drept amintire ºi cinstire pentru lupta de
emancipare naþionalã ºi socialã a poporului român din Transilvania. Acum restauratã în 1984.
Se aflã în colecþia muzeisticã a Bisericii cu Lunã...”
T-
Am rãmas adînc impresionat ºi pe gînduri. Drept sã spun, nu mã aºteptam la acest gest.
Cînd aflasem dintr-o parte ºi din alta cã episcopul spusese destule cuvinte cel puþin
neprietenoase despre mine, - acum mã pomenesc cu acest gest. Ce sã însemne faptul cã dînsul
îmi trimite acum, fãrã nici o altã explicaþie imaginea restauratã a lui Horea, marele ºi
cunoscutul martir al neamului nostru? Vrea oare gestul acesta sã mã facã sã mã mîngîi cã ºi
lupta ºi suferinþa vieþii mele are ceva din semnificaþia ºi rostul pe care l-a avut lupta tuturor
celor care au adus un preþ de jertfã ºi de ardere pentru acelaºi ideal sfînt pentru care a trãit
ºi a murit Horea?
Nu-i oare prea îndrãzneþ acest gînd al meu, cã aºa ar fi gîndit cel ce mi-a trimis semnul
acesta? - Nu ºtiu. Dar atunci care sã fie sensul ascuns al gestului - dacã nu acesta?
În orice caz, eu atunci, la gîndul acesta m-am oprit. ªi fãrã sã mã mai gîndesc la starea
de suflet, sau la momentul dat în care s-a luat hotãrîrea gestului, am rãmas la semnificaþia pe
care i-am gãsit-o cea mai logicã ºi fericitã. Deºi garanþia adevãrului asupra acesteia, ori a
duratei ei, dacã a fost aºa sau nu, - totuºi i-am scris urmãtoarele:
T-
Prea sfinþite ºi mult preþuite pãrinte Episcop,
Adînc îndatorat pentru bunãvoinþã ºi cu smerenie fiascã
Sãrut Dreapta.
Am primit cu multã recunoºtinþã, prin bunãvoinþa ostenitoare a pãrintelui Octavian

Ciuhandu, imaginea sfîntului martir al neamului nostru Horea, reprodusã dupã pînza originalã
aflatã în Biserica cu Lunã, pe care aþi avut grija binevoitoare ºi pãrinteascã a mi-o trimite.
Ce adînc m-a impresionat inspiratul ºi mãrinimosul gest arãtat faþã de mine în acest unul
din marile grele momente ale vieþii mele prin care trec acum. Am primit-o asta ca pe o
mîngîiere cereascã. Nu ºtiu ce aþi dorit prea Sfinþia Voastrã sã înþeleg eu din asta, dar eu am
înþeles mult. ªi mã rog Domnului ºi Dumnezeului neamului nostru ºi al credinþei noastre sã
primeascã în preþul marii mîntuiri al acestor veºnice valori, orice picãturã de sînge, de
sudoare ºi de lacrimã pe care au adus-o ºi o vor aduce încã, pînã la umplerea mãsurii finale,
orice fiu bun al acestora.
Vã mulþumesc adînc îndatorat pentru tot ce aþi avut sã-mi spuneþi - ºi cu o nemuritoare
iubire smeritã”.
Vã sãrutã Dreapta
supus fiu
Traian Dorz.
T-
Voi vedea poate în curînd în ce mãsurã gestul acesta a însemnat într-adevãr ceva:
- o apreciere?
- o încurajare?
- un avertisment?
Sau nimic.

Istoria - Vol. 4 - Cap. 20 - Dupã alþi 30 de ani Pag. 313
Cap. 20
Dupã alþi 30 de ani

“...Tu lupta sfîntã n-o lãsa
cãci asta-i datoria ta
cît porþi al Domnului rãzboi
un pas sã nu dai înapoi
ºi Crucea n-o trãda.
De eºti ostaºul lui Isus

ºi Crucea Lui ca steag þi-ai pus,
fii sigur cã vei birui
naintea ta, cît El va fi
ne-nvinse piedici nu-s!
Nainte deci cu-acelaºi zel

sã biruieºti e sfîntul þel
iubitul Domnului popor
Isus e-n veci Biruitor,
- nainte, dupã El...”.
uvîntul înþelepciunii Dumnezeieºti spune: Toate lucrurile sînt într-o necontenitã ºi

C frãmîntatã rotaþie. Ce a fost va mai fi, ºi ce s-a fãcut se va mai face. ªi Dumnezeu
aduce iarãºi înapoi ceea ce a trecut. Am vãzut sub soare cã în locul rînduit pentru judecatã
domneºte nelegiuirea în locul rînduit pentru dreptate domneºte rãutatea ( E c l . 3 ,
15-16) .
La aceste adevãruri a trebuit sã cuget tot mai des, mai ales în aceºti doi ani din urmã, cînd
iarãºi vãd cã încep sã se petreacã aidoma evenimentele care acum 30 de ani, prin 1955-1956
ne-au silit sã începem dialogul cu mai marii bisericii ºi poporului nostru pentru încercarea
de a-i convinge despre curãþia gîndurilor ºi faptelor noastre atît faþã de biserica noastrã, cît
ºi faþã de poporul nostru.
Pag. 314 Istoria - Vol. 4 - Cap. 20 - Dupã alþi 30 de ani
Am fãcut atunci în acei doi ani, din 1956 pînã în 1958 tot ce ni s-a cerut ºi tot ce omeneºte
am putut face pentru a-i convinge atît pe unii, cît ºi pe alþii sã-ºi schimbe pãrerile nedrepte
ºi vrãjmaºe pe care le aveau despre Oastea Domnului. Sã se aplece cu obiectivitate asupra
acestei probleme spre a se convinge nu numai de marele folos al unei normalizãri, ci ºi de
marea pagubã a îndepãrtãrii ºi prigonirii ei.
Dar dupã toate multele dovezi de totalã ºi sincerã loialitate a noastrã de-a lungul celor doi
ani de tratative, cît ºi de-a lungul celor peste douãzeci de ani cît trecuserã pînã atunci din
1936-1958, (ani în care toate nedreptãþile pe care le suferisem din partea acestor douã
autoritãþi nu ne-au fãcut totuºi sã ne schimbãm întru nimic nici credinþa nici atitudinea
noastrã supusã, faþã de nici una), - totuºi nimic nu i-a putut convinge pe cei cu care discutam
sã-ºi schimbe atitudinea lor ostilã, întru nimic justificatã faþã de noi. Am scris pe larg în
însemnãrile anilor acelora cu multe lacrimi ºi mult sînge, pe multe pagini, cu multe jertfe,
despre tot ce s-a petrecut atunci ºi multã vreme dupã aceea, atît în viaþa ºi Istoria Oastei
Domnului, cît ºi a noastrã personalã, a multora dintre noi.
T-
ªi iatã cã acum, din nou, dupã acei treizeci de ani, ciclul acelor evenimente dureroase,
iarãºi trebuie sã se repete. Din nou încep sã aibã loc întîmplãri dure ºi pe scarã tot mai largã
împotriva fraþilor ºi a adunãrilor Oastei ºi în tot multe pãrþi ale þãrii. Acestea dovedesc cã
planuri tot mai potrivnice se fac ºi cã mãsuri tot mai aspre se întreprind pentru nimicirea
Lucrãrii lui Dumnezeu.
Toþi preoþii din þarã pare cã au primit dispoziþii ºi ordine sã facã totul pentru dãrîmarea
Oastei din patriarhiile lor. Se cer tabele nominale, statistici, referate ºi informaþii despre
numele ºi numãrul ostaºilor. Se iau mãsuri de prindere, amendare ºi chiar arestare a unor
fraþi. În multe pãrþi autoritãþile civile instigate de cele religioase iau cele mai dure mãsuri
împotriva adunãrilor Oastei. Chiar ºi împotriva puþinilor preoþi care sprijinesc pe fraþi s-au
luat mãsuri aspre de cãtre superiorii lor pentru a-i îndepãrta de fraþi ºi a-i face cît mai
împotrivitori ºi pe ei. Cîþiva episcopi au trecut la mãsuri drastice ºi la procese consistoriale
împotriva celor mai zeloºi. Prin felurite presiuni ºi judecãþi nedrepte un numãr de preoþi au
fost pedepsiþi cu caterisire la diferite locuri de pedeapsã, cu mutarea în alte parohii, cu
rechemãri repetate pentru reciclãri, cu mustrãri scrise, ori verbale, cu ameninþãri de tot felul
ºi cu un tratament discriminatoriu în faþa adunãrilor ºi conferinþelor de orientare ori
administrative (ne ferim sã citãm nume ºi date, din motive lesne de înþeles).
În alte locuri nu episcopul personal, ci protopopii au fost puºi sã facã aceste acte
necreºtineºti împotriva fraþilor lor preoþi, care din cauza conºtiinþei lor ºi a legãmîntului
sacerdotal pe care aceºtia ºi-l respectau cu fricã de Dumnezeu, dorind sã-ºi îndeplineascã
votul sfînt pe care l-au fãcut. Cei mai mulþi erau acuzaþi cã nu “sfinþesc” damigenele ºi
sticlele cu alcool aduse la bisericã “dupã tradiþie”. Cã sprijinesc Oastea Domnului ºi nu beau
alcool la parastase ºi pomeni. Cã nu iau parte la dansurile lumeºti, la petrecerile dezmãþate
care se fac tot dupã “tradiþie”. ªi încã pentru alte motive de genul acesta. Preotul adevãrat,
ca pãstor al sufletelor - ziceau judecãtorii lor - trebuie sã fie mereu în mijlocul parohenilor
sãi, sã ia parte împreunã cu ei la toate “bucuriile” lor. Adicã la petreceri cu beþii ºi jocuri la
care totdeauna se întîmplã scandaluri ºi la care de multe ori preotul care face aºa, este ori
cauza acestor scandaluri, ori este pãrtaº direct la ele. În cîteva episcopii dintre acestea, au
a v u t l o c c h i a r º i crim e l a care l uas erã part e p r e o þ i . . . D a r a s t f e l d e f a p t e n u - i p r e a
scandalizeazã pe cei rãspunzãtori de ele moral ºi cutremurãtor...
T-
Dupã adunarea din Vaslui sancþionatã cu amenzi grele, au urmat cea din Galaþi, apoi din
Cãlmãþui, apoi din Buciumi, din Podoleni, din cîteva localitãþi din Bihor, din Bacãu, din Arad
ºi din alte pãrþi. Printre acestea, ce s-a fãcut în satul Plopu, com. Dãrmãneºti, jud. Bacãu, este
ceva din cale afarã de dureros. Acolo în ziua de 5 ianuarie, ajunul Bobotezei, vreo 30-40 de
fraþi împreunã cu femeile ºi copiii lor, - cam 60 în total - erau adunaþi dupã ieºirea din
bisericã într-un loc ca sã se roage ºi sã cînte, petrecînd în mod creºtinesc de sãrbãtoare. Toþi
erau fie pensionari, fie muncitori cinstiþi angajaþi la întreprinderile locale de stat. La un
moment dat au nãvãlit acolo cu þipete, cu înjurãturi ºi ameninþãri oamenii ordinei publice,
bruscînd ºi îngrozind pe cei ce erau acolo. Pe unii copii i-au împins pe sub pat, pe femei le-au
înjurat, pe unii bãrbaþi i-au tras de mustãþi numindu-i huligani, anarhiºti, paraziþi ºi alte
calificative de acestea. I-au scos pe toþi afarã ºi i-au pus cu spatele la zid, apoi i-au fotografiat
ca pe niºte rãufãcãtori pentru a-i afiºa la “gazeta localã”... Li s-au întocmit la fiecare, proces
verbal de amendã pentru huliganism, pentru anarhism, pentru parazitism, etc. - amendîndu-i
pe fiecare cu sume de la o mie pînã la trei mii de lei. S-a adunat astfel o sumã de 48.000 de
lei, de la cei mai paºnici, mai cinstiþi ºi sãraci oameni din locul acela. Înfricaþi ºi ameninþaþi
în cel mai nemilos fel, bieþii oameni nevinovaþi ºi necunoscãtori ai acestor legi - s-au
împrumutat pe unde au putut, ºi-au vîndut ce aveau - ºi au plãtit pe loc cu toþii amenda,
temîndu-se de pedepsele ºi mai grele cu care erau ameninþaþi în caz cã nu plãtesc imediat.
E lesne de închipuit ce stare sufleteascã s-a creat în rîndurile tuturor celor ce au vãzut ºi
auzit aceste lucruri.
În celelalte locuri procedeele n-au diferit prea mult de cele petrecute la Plopu.
La Ciucea, tot în ziua de 5 ianuarie un grup de 15 tineri ºi copii care mergeau ºi ei spre
Buciumi la o adunare, au fost reþinuþi nouã ore la un post de miliþie, înfometaþi ºi ameninþaþi
tot pentru cã mergeau la o aniversare frãþeascã. Se cãuta în mod deosebit înfricarea fraþilor
tineri ºi intelectuali care aveau diferite funcþii, ca retrogradarea sau mutarea lor disciplinarã.
În aceastã atmosferã din ce în ce mai grea ºi cu perspective de a se agrava mereu, - am
simþit cã este totuºi nevoie sã încercãm ceva spre a uºura cît de puþin starea aceasta de
lucruri. Peste tot unde fraþii aveau confruntãri cu autoritatea, noi ne auzeam cele mai grele
ºi mai nedrepte învinuiri. La conferinþele preoþeºti li se spunea preoþilor de cãtre protopopi
ºi episcopi cã cea mai primejdioasã sectã în momentul de faþã pentru biserica ortodoxã, este
Oastea Domnului. Prin urmare trebuie fãcut totul pentru nimicirea ei. La institutele ºi
seminariile teologice li se spunea sistematic tinerilor teologi care urmau sã devinã preoþi, -
acelaºi lucru. De pe amvoanele celor mai multe biserici în timpul predicilor duminicale, li se
spunea credincioºilor la fel. În rapoartele diferite cãtre autoritatea de stat erau repetate cu
insistenþã mereu aceste neîntemeiate ºi rãutãcioase acuze, fãrã ca sã-ºi dea nimeni osteneala
de a se convinge personal dacã este sau nu ceva adevãrat din toate acestea. ªi aici ca ºi în
închisoare, rãu poate sã-þi facã oricine fãrã sã fie împiedicat cu nimic - dar bine nimeni.
Ce atmosferã îngrozitor de nedreaptã ºi înjositoare ni s-a creat. Trebuie deci totuºi sã fie
fãcut ceva, mãcar spre a ajunge sã putem demonstra cuiva competent marea, îndelunga,
nemaisuportabila nedreptate care ni se face în felul acesta. Noi care ne strãduim toþi, fãrã
excepþie, din convingerile conºtiinþei creºtineºti ºi româneºti sã fim cei mai cinstiþi ºi cei mai
loiali fii ai bisericii ºi cetãþeni ai statului, sîntem numiþi, priviþi ºi trataþi, de zeci de ani, ca
ºi cei mai mari vrãjmaºi ºi rãufãcãtori ai acestora. De ce? De ce? ªi asta de peste cincizeci
de ani în timpul cãrora nimic din vorbele ºi faptele noastre sau din atitudinea noastrã n-a
îndreptãþit pe nimeni ºi niciodatã dintre cei ce ne-au învinuit ca sã poatã dovedi aceste
învinuiri.
T-
La începutul lunii decembrie 1985 Tainã ºi Minune - albumul închinat Maicii Domnului
era încheiat la prima lui formã. Duhul Domnului mi-a inspirat gîndul sã merg sã prezint
aceastã lucrare omului ales al lui Dumnezeu, profesorul ºi scriitorul cel mai erudit în ce
priveºte învãþãtura ºi doctrina ortodoxã, pãrintele Dumitru Stãniloaie de la Bucureºti. Acestei
somitãþi în ce priveºte problemele ortodoxiei - voi merge sã-i prezint în primul rînd aceastã
lucrare ºi sã-i cer prima pãrere asupra ei. Cu harul pe care acest om al lui Dumnezeu ºi al
bisericii ºtiu cã îl are de la Duhul Sfînt - ºi cu vasta sa cunoºtinþã pe care ºi-a acumulat-o în
îndelungata sa viaþã, ºi prin uriaºa sa muncã - sînt încredinþat cã va aprecia drept valoarea
acestei lucrãri. ªi îmi va da competente îndrumãri pentru îndreptarea eventualelor lipsuri ale
ei.
Dacã lucrarea va trece cu bine la examenul sãu, atunci voi îndrãzni sã-i cer cîteva cuvinte
de apreciere ºi recomandare pentru lucrarea aceasta, pentru a ni se înlesni deschiderea unui
drum spre inimile mai marilor bisericii în faþa cãrora autoritatea acestui nume este demult ºi
pe deplin - nu se poate sã nu fie - în cea mai mare cinste.
Deschizîndu-i-se Maicii Domnului acest drum, ea va deschide cred ºi Oastei Domnului
drumul dupã ea.
T-
Urmînd acestui îndemn sfînt, în dimineaþa de 9 decembrie soseam la Bucureºti, însoþit de
un frate bun, prieten al familiei pãrintelui Stãniloaie, cãruia i-am fãcut vizita de prezentare
a volumului închinat Maicii Domnului. Revederea de azi, dupã cele de mai demult, a fost
miºcãtoare ºi duioasã din ambele pãrþi. Atît marele om cît ºi buna ºi nobila sa soþie, au arãtat
cea mai mare preþuire pentru tema, conþinutul ºi înfãþiºarea acestei lucrãri, pentru care nu mai
gãseau cuvinte de mulþumire cãtre Dumnezeu care a inspirat-o. Au fost aproape tot timpul cu
lacrimi în ochi la citirea textelor ºi la privirea imaginilor... O, ce mult iubesc aceste inimi
curate ºi nobile pe Sfînta Maicã a Domnului nostru Isus Hristos. Dumnezeu sã-i rãsplãteascã
în vecii vecilor pentru aceasta.
Bineînþeles cã amîndoi au îmbrãþiºat cu toatã dragostea ideea tipãririi într-un tiraj cît mai
mare ºi în niºte condiþii cît mai frumoase. Pãrintele profesor, care dupã sf. Ioan Gurã de Aur
cred cã a scris cele mai inspirate cuvinte ºi cele mai cutremurãtoare pagini de învãþãturã ºi
doctrinã bisericeascã ºi creºtinã, - a scris cu ochii înlãcrimaþi ºi cu o mînã tremurîndã acel
“Cuvînt de Bucurie” ca o prefaþã la aceastã lucrare, cuvînt pentru care Maica Domnului îi va
da o binecuvîntare veºnicã... I-am cerut ºi o fotografie care sã însoþeascã acest cuvînt, în
primele pagini ale cãrþii. ªi omul lui Dumnezeu s-a ataºat cu toatã inima în aceastã fericitã
lucrare. Rãsplãtirea lui Dumnezeu - ºi recunoºtinþa noastrã a tuturor fiilor bisericii Sale, îi
vor fi veºnice.
Înainte de plecare marele om al lui Dumnezeu ºi al bisericii Sale, mi-a întãrit gîndul de
a mã duce cu lucrarea aceasta pentru consultare ºi îndrumãri la toþi mai marii bisericii,
îndeosebi la cei de la Sibiu, Timiºoara, Craiova, Iaºi - ºi chiar la patriarhul þãrii. E o lucrare
unicã în felul acesta - zicea dînsul - nicãieri n-am cunoºtinþã sã fi mai apãrut o astfel de
lucrare pentru cinstirea Maicii Domnului. Nu poate sã nu-i fie recunoscutã valoarea ºi
importanþa, mai ales în vremile de acum cînd credinþa are atîta nevoie de o puternicã înviorare
peste tot. Cinstirea Maicii Domnului în faþa multor creºtini a scãzut astãzi dureros de mult.
ªi cînd nevoia întregii creºtinãtãþi de mijlocirea rugãciunilor ei ajutãtoare, pare sã fie mai
mare ca oricînd.
I-am mulþumit adînc recunoscãtor ºi pentru pãrinteºtile observaþii la îmbunãtãþirea
conþinutului ºi a iconografiei cãrþii. Apoi am plecat cu o mare încurajare ºi o deplinã
încredere spre Sibiu.
T-
Despre pãrintele Antonie Plãmãdealã, înaltul arhiepiscop ºi mitropolit de la Sibiu, aveam

mai dinainte cea mai întemeiatã convingere cã este un om excepþional de înzestrat ºi
competent pentru locul unde a fost aºezat. Tot ce citisem din lucrãrile sale, ori auzisem de
la alþii despre dînsul, m-a încredinþat pe deplin cã este omul potrivit de Dumnezeu la acel
loc... Este un om superior - mi-am zis. Un om înþelept ºi inteligent - ºi un astfel de om nu
poate fi decît bun ºi drept. Un astfel de om înþelept va ºti cîntãri drept valoarea unui
argument, importanþa unui adevãr ºi vremea unei acþiuni. ªi va gãsi ºi curajul unei atitudini
corespunzãtoare faþã de acestea.
În ziua de joi 12 decembrie am aflat de la secretariatul mitropoliei cã înaltul ierarh era
acasã. Am scris pe loc o cerere de audienþã, dupã care am fost condus de pãrintele secretar
pînã sus în cancelaria mitropolitanã. Prima întîmpinare mi-a fãcut-o privirea severã a
mitropolitului care mã aºtepta singur la o masã uriaºã plinã de mape ºi cãrþi, cu odãjdii
împãturite ºi aºezate pe colþuri.
Dupã formula consacratã ºi ceremonioasã a primirii, i-am prezentat lucrarea cu Maica
Domnului spunîndu-i cã vin de la pãrintele Stãniloaie de la Bucureºti, trimis de cãtre dînsul
cu aceastã lucrare pentru consultare ºi îndrumãri. I-am arãtat în original scrisul caracteristic
al pãrintelui Stãniloaie din “Cuvînt de Bucurie”, pe care l-a citit dintr-o privire. Apoi i-am
amintit ºi despre alte evenimente, eventuale probleme asupra cãrora am avut nevoie de un
cuvînt de îndrumare.
Am fost poftit sã iau loc pe unul dintre cele douã divanuri mari care stãteau faþã în faþã
de o laturã ºi alta a mesei.
Am încercat sã miºc acest divan spre a-l aºeza mai direct în faþa mesei, dar mi-a fost cu
neputinþã sã-l clintesc din loc. Atunci m-am ridicat ºi am trecut pe dupã masã la dreapta
înaltului ierarh, ca sã-i ajut la rãsfoirea ºi cercetarea textelor ºi tablourilor din marele album
cu Maica Domnului pe care îl adusesem ºi i-l aºezasem înainte pe masa sa.
S-a uitat mai atent asupra “Cuvîntului” pãrintelui Stãniloaie pe care îl scrisesem ca o
prefaþã a cãrþii. L-au ºocat cele douã fraze în care spuneam cã aceastã lucrare este adusã ca
o ofrandã Maicii Sfinte de cãtre Lucrarea Oastei Domnului care este cea mai însufleþitã de
trãirea cu fapta a îndemnurilor ºi învãþãturii bisericii ºi Evangheliei. Cã atît autorul versurilor
cît ºi compozitorii melodiilor, sau cei care au lucrat frumoasa graficã a acestui volum - sînt
devotaþi fii ai bisericii ºi membri ai Oastei Domnului. ªi cã toþi doresc sã aducã din dragostea
lor curatã acest dar ºi jertfã pentru cinstirea Maicii Domnului ºi Mîntuitorului nostru Isus
Hristos.
- Nu-i nevoie sã scrii acest lucru - îmi zise dînsul. Nu-i nevoie sã aminteºti aici despre
Oastea Domnului, cãci oricine citeºte aici Traian Dorz, ºtie cã este vorba despre Oastea
Domnului. Dar spune d-ta, - ai venit aici acum pentru Maica Domnului, ori pentru Oastea
Domnului?
- Pentru amîndouã înalt prea sfinþite, pentru cã amîndouã sînt ale Lui.
- ªtii bine ce a pãþit aici mitropolitul Bãlan cu Oastea Domnului!
- Înalt prea sfinþite, - poate cã Domnul Dumnezeu v-a rînduit aici acum tocmai pentru a
repara gafa care s-a fãcut atunci la Sibiu. Avem ºi noi o lucrare istoricã în care sînt scrise
acele evenimente în felul cum s-au petrecut în realitate - ºi nu dupã cum se spunea în
versiunea unilateralã ºi oficialã care s-a rãspîndit atunci ºi se menþine pînã azi. Dacã doriþi
am putea sã vã înfãþiºãm aici primele douã volume din aceastã lucrare ca sã vedeþi totuºi ºi
sã cunoaºteþi ºi cuvîntul nostru al celor învinuiþi. Ar fi vremea dupã cincizeci de ani de la
declanºarea acelor evenimente - ºi oricine judecã ºi vrea sã judece cu dreptate într-o cauzã,
trebuie odatã sã asculte ºi “partea cealaltã”, cea învinuitã. ªi nu numai partea învinuitoare.
- Despre asta vom mai vorbi. Aº vrea sã cunosc ºi lucrarea despre care spui. Dar despre
toate acestea voi vorbi ºi cu patriarhul. ªi dacã vrei îi voi spune ca sã mergi ºi la el.
- Dorim foarte mult. ªi vã mulþumim foarte mult dacã veþi avea bunãtatea sã-i vorbiþi
despre noi ºi pãrintelui patriarh.
S-a uitat mai atent la lucrarea pe care i-o prezentam, citindu-i pãrþi din texte ºi arãtîndu-i
iconografia în care adunasem mai frumos tot ce aflasem despre reprezentarea Maicii
Domnului.
- Da, tema este într-adevãr frumoasã. La fel ºi textele scrise, dar iconografia în unele
cazuri ar trebui neapãrat îmbunãtãþitã... Avem ºi noi în studiou o lucrare despre Maica
Domnului, dar altfel. Ar fi bine sã înlocuiþi unele icoane cu altele, reproduceri eventual dupã
pictori celebri, - nu de astea de facturã aºa de inferioarã.
- Ne vom da toate silinþele pãrinte mitropolit. Dar condiþiile noastre ºi posibilitãþile de
a ne procura aceste reproduceri sînt foarte limitate.
- Eu am vãzut acele tablouri în original în marile muzee din strãinãtate... Dacã le-aþi putea
avea, - atunci într-adevãr ar fi în toate privinþele o lucrare de valoare.
- Vã mulþumim pentru toate aceste îndrumãri binevoitoare. ªi sperãm cã Maica Domnului
ne va ajuta sã aducem toate aceste îmbunãtãþiri lucrãrii acesteia. Iar cînd va fi gata voi veni
din nou sã v-o prezint ºi sã ne îndrumaþi mai departe cum sã procedãm. Dorim din toatã inima
sã primim ºi sã urmãm orice îndrumare binevoitoare a pãrinþilor noºtri. Dar mai am aici ºi
alte lucrãri pe care le-am scris ºi dacã doriþi aº putea sã vi le las ca sã le cercetaþi.
ªi i-am arãtat Cîntãri Nemuritoare, Cîntãrile Domnului, Osana, ºi Biblia Versificatã.
- Le primesc cu bucurie ºi am sã le citesc.
- Înalt prea sfinþite pãrinte mitropolit, îmi voi da toatã silinþa sã vin cît voi putea mai
curînd cu lucrarea gata ºi dupã nivelul posibilitãþilor noastre, cît mai bine pusã la punct. Sper
cã Dumnezeu ne va ajuta cãci El ºtie curãþia smeritã a gîndurilor noastre.
- Bine.
- Vã mulþumim încã o datã ºi foarte mult pentru bunãvoinþa arãtatã. Sãrutãm dreapta.
- La revedere!
ªi cu aceasta am ieºit, trecînd printre douã rînduri de reverenzi care aºteptau sã ies pentru
a intra ei.
T-
În stradã, plimbîndu-se nerãbdãtor de aproape douã ceasuri, mã aºtepta fratele Andrei cu
care venisem. Am plecat împreunã, mulþumind lui Dumnezeu pentru bunul început pe care
l-a avut întrevederea noastrã în problemele acestea atît de frumoase, dar ºi atît de grele, - atît
de la Bucureºti, cît ºi aici la Sibiu.
Doamne Dumnezeul nostru a cãruia este aceastã sfîntã Lucrare, pentru care iatã dupã atîþia
zeci de ani sîntem iarãºi pe drumuri ºi pe la marile uºi omeneºti. Te rugãm ajutã-ne ºi
încununeazã cu un rezultat bun aceste osteneli ºi lupte.
Tu eºti Dumnezeul Cel Adevãrat ºi Atotputernic care faci tot ce vrei în cer ºi pe pãmînt,
Tu eºti Cel care mãsori toate lucrurile ºi vremile ºi care aduci odatã la îndeplinire orice
trebuinþã pentru care s-au depus destule lacrimi, destule jertfe ºi destule aºteptãri...
Tu care ai mãsurat zilele robiei în Egipt ºi timpul umblãrii prin pustie, rînduindu-le ºi
acestora odatã un capãt, - ai milã ºi de zilele îndurate de noi, cã multe au mai fost Doamne...
ªi grele au mai fost de peste cincizeci de ani...
T-
Întors acasã am alergat din nou cu cele douã-trei suflete, pe care Duhul Sfînt le
însãrcinase cu fericita povarã a pregãtirii acestei lucrãri, cãutînd rezolvarea îmbunãtãþirilor
recomandate atît de la Bucureºti, cît ºi de la Sibiu. ªi prin lucrarea minunatã a sprijinului
sfînt care ne însoþea, - am gãsit cele mai minunate reproduceri dupã pînzele celebre ale
vestiþilor pictori ai Renaºterii: Rubena, Rembrandt, Tizzian, Michelangelo, Guido Reni,
Murille... Am înlocuit cu acestea pe cele ce într-adevãr trebuiau schimbate, ºi am refãcut ºi
cele douã fraze ce mi s-au indicat în Cuvîntul Introductiv - cãutînd sã îmbunãtãþim totul cît
mai frumos.
Toate acestea au durat pînã la sfîrºitul lunii februarie.
T-
Între timp însã în ziua de 4 februarie m-am pomenit cã intrã în curte Pop Alexandru,
împreunã cu o tînãrã, care am aflat cã de data asta era una din fiicele lui, nu ale altora.
Am rãmas surprins de îndrãzneala cu care iarãºi începu sã-mi vorbeascã. Trecuserã peste
trei luni de cînd se ferise ocolindu-mã ca sã nu mã întîlneascã, dar urmãrindu-mã prin
telefoane în toate pãrþile pe unde mergeam ca sã ºtie totul despre drumurile mele mai ales pe
la fraþi. În timpul acesta aflasem din multe pãrþi de la diferiþi fraþi de încredere cã el, departe
de a se þinea de promisiunea fãcutã la ªoimeni acum cinci ani ºi repetatã de atunci de zeci ºi
sute de ori la toate ocaziile zgomotoase, - se þinea ºi acum de aceleaºi vechi ºi urîte fapte...
Se dovedea încã o datã ºi definitiv cã omul acesta, ca ºi toþi cei care cad în acele pãcate
contra Duhului Sfînt, - nu se mai pot salva niciodatã din stãpînirea duhului rãu pe care l-au
primit ºi slujit...
Îmi deveni de nemaisuportat prezenþa lui ºi doream sã scap de el imediat ºi pentru vecii
vecilor. Nici o speranþã nu mai vedeam pentru el. Îmi fu o nespus de mare milã pentru
sufletele nefericiþilor sãi copii.
ªi iatã-l acum intrînd în curte cu acelaºi zîmbet galben ºi obraznic cu care mã înºelase de
o mie de ori.
- Mã mai primeºti în casã?
- Acum dacã ai venit, intrã, cãci ºi aºa cred cã aceasta este ultima datã cînd mai pui
piciorul în casa asta ºi în judeþul acesta... Sã te judece ºi sã-þi plãteascã Dumnezeu ºi nu noi
pentru tot ce ai fãcut în Lucrarea Lui, de cînd te ºtiu, pînã azi.
A intrat în casã. Mai erau aici un frate ºi o sorã dintre cei mai apropiaþi ai Domnului. A
rãmas neplãcut surprins de vederea lor, dar cum era de impertinent, nu-i pãsa prea mult.
Începu sã se laude dupã cum îi era obiceiul.
- Taci, i-am zis - s-a terminat de acum ºi cu asta. Am fãcut pentru d-ta cît numai Hristos
a putut face mai mult... Am iertat de ºaptezeci de ori ºapte, fiindcã nouã ne-a fost fricã de
Cuvîntul lui Dumnezeu cînd ne-ai spus cu prefãcãtorie cã îþi pare rãu - ºi sã te iertãm. Dar
d-tale nu þi-a fost fricã sã ne minþi ºi pe noi ºi sã-L înºeli pe Duhul Sfînt... Ai continuat sã
faci aceleaºi lucruri nelegiuite ca ºi înainte, fãrã sã-þi pese ºi fãrã sã te temi de nimic.
Cu ce ºiretenie ºi viclenie ai lucrat, om nelegiuit ce eºti. Te va judeca Hristos Cel Drept,
ºi îþi va plãti toate acestea. Dar pe noi ne-ai minþit ºi ne-ai înºelat destul. Acum cred cã am
terminat cu d-ta.
- Cum mã mustri în aºa fel? Eu n-am fãcut nici un rãu. Nu sînt vinovat cu nimic. Cei ce
au venit aici ºi au spus lucruri rele despre mine au minþit cu toþii. Eu spun adevãrul, toþi
ceilalþi spun numai minciuni despre mine.
- Aºa ai spus totdeauna. Niciodatã n-ai vrut sã recunoºti nimic din cîte rele þi s-a dovedit
cã ai fãcut. Cei ce te vedeau ºi îþi spuneau ziceai cã mint ºi cã numai d-ta spui adevãrul. Orice
ticãlos spune aºa totdeauna... Ai promis cu lacrimi cã te-ai îndreptat, cã te-ai pocãit, cã te-ai
schimbat. ªi iatã cum te-ai schimbat. Iatã ce ai fãcut la Timiºoara, la Avram Iancu, la
Sãucani...
- Spuneþi fraþilor - le-am zis celor de faþã - ce l-aþi auzit ºi vãzut.
- Ne este ruºine sã spunem ce l-am auzit ºi ce am aflat ºi din alte pãrþi ce face ºi ce
vorbeºte, - au rãspuns ei dezgustaþi, privind în altã parte.
- E pentru ultima datã cînd ne mai vedem. Doresc sã nu mai calci niciodatã aici în casa
asta, nici în judeþul acesta, - ºi nici nu doresc sã te mai întîlnesc nicãieri ºi niciodatã, pînã
în faþa Judecãþii lui Dumnezeu. Dacã vã este foame iatã vã dau mîncare, dacã vã este sete vã
dau apã de bãut. Iar dacã nu vreþi nimic, iatã uºa ºi drumul. Mergeþi unde mai sînt din cei care
vreau sã se mai facã pãrtaºi la pãcatele d-tale zicîndu-þi “bun venit”. Eu nu mai vreau sã mai
am de-a face cu d-ta nici în veacul acesta ºi nici în cel viitor. Poþi sã-mi faci de acum orice
rãu, - te cred în stare pentru cã te-ai mai dovedit cã poþi face orice rãu, dar nu-mi mai pasã
de orice vei face. De fapt încã din 1960 te-am visat cã în timp ce mã rugam ai venit pe la
spate cu un cuþit ºi mi l-ai înfipt în inimã. Am simþit cã mã prãbuºesc... ºi m-am trezit.
Niciodatã nu am mai avut un astfel de vis. Poate cã a fost o înºtiinþare duhovniceascã aceasta,
despre intenþiile ºi faptele criminale pe care le-ai sãvîrºit contra Oastei Domnului, sau poate
cã a fost un vis profetic despre o întîmplare realã, - nu ºtiu. Eu am încredinþat ºi las totul în
seama Domnului. El sã ia aminte la toate gîndurile ºi planurile pe care le faci. El sã ne
rãsplãteascã tot ce am fãcut unul faþã de altul, fie faþã de Lucrarea Lui.
T-
Am îngenuncheat acolo ºi cu sufletul cutremurat m-am rugat lîngã ei ºi între ei, pentru
grabnica intervenþie a lui Dumnezeu în rezolvarea acestei probleme ºi în soarta acestui om
ºi a familiei sale, nu spre osîndã, ci spre mîntuire. M-am rugat zguduit. Niciodatã nu mi-a fost
atît de greu la vreo rugãciune. Am cerut milã, dar ºi dreptate... L-am încredinþat puternic atît
pe el cît ºi pe cei ce vor mai fi ca el în grija ºi rãsplãtirea lui Dumnezeu care nu greºeºte...
Noi am mers pentru el pînã la marginea prãpastiei sperînd cã îl vom putea totuºi salva. N-a
vrut ºi nu vrea. Mai departe meargã singur.
L-am petrecut pînã afarã în stradã, rugîndu-mã lui Dumnezeu sã aibã milã mãcar de copiii
lui, de aceste nefericite suflete, care se pare cã au început ºi ele sã-i urmeze faptele ºi sã-i
ispãºeascã pãcatele lui. Acesta este ultimul lucru pe care l-am putut face pentru el.
T-
În ziua de sîmbãtã 1 martie eram din nou în Sibiu, cu sacul meu de drum în care aveam
gata pregãtite 3 exemplare din lucrarea Tainã ºi Minune. În drum spre staþiunea unde va
trebui sã urmez iarãºi trei sãptãmîni de tratament, voi face întîi o oprire la Sibiu pentru a-mi
îndeplini faþã de mitropolitul Antonie promisiunea din decembrie. Iar dupã aceasta sã ajung
la Bucureºti la pãrintele Stãniloaie - ºi de acolo la patriarhul.
Am ajuns la secretariatul mitropoliei ºi pãrintele secretar m-a poftit sus la înaltul ierarh
care abia sosise dintr-o depãrtare ºi se pregãtea sã plece în alta. Totuºi ºi-a fãcut timp sã stea
de vorbã din nou cu mine. Voiam o aprobare pentru tipãrirea lucrãrii pentru Maica Domnului
- ºi voiam un sprijin pentru rezolvarea celeilalte probleme, a normalizãrii situaþiei Oastei
Domnului în bisericã ºi în þarã. El, cu personalitatea sa ºi cu locul pe care îl ocupa eram
convins cã poate face foarte mult în privinþa aceasta.
O Doamne Dumnezeul nostru, fã sã se rezolve deodatã aceste probleme ca sã ni se ia nouã

de pe suflet, iar lor de pe conºtiinþã aceastã povarã pe care ºi unii ºi alþii am purtat-o de prea
multã vreme.
T-
Cu aceste gînduri am ajuns din nou lîngã masa uriaºã fãrã sã mã aºez pe marele divan,
dorind sã urmãresc mai îndeaproape impresia pe care o lasã aspectul ºi conþinutul nou al
lucrãrii, asupra celui ce o cerceta.
- Acum da! - zise mulþumit înaltul, - rãsfoind filele ºi admirînd frumoasele reproduceri
celor cu explicaþiile în josul celor neortodoxe: Tizzian, Michelangelo, Rafael, Rembrandt,
Guido Reni, Murille, Grigorescu... Frumos, frumos, - a încheiat el.
- Aþi vãzut reproducerea acelui “Cuvînt de Bucurie”? scris de pãrintele Stãniloaie, înalt
prea sfinþite? N-aþi vrea sã scrieþi la fel un astfel de cuvînt pentru lucrarea închinatã Maicii
Domnului? Ar fi ceva atît de adînc duios ºi fericit.
- Dupã ce voi obþine “bun de tipar” pentru ea, se poate.
- Dar oare înalt prea sfinþia voastrã nu puteþi da un aviz spre a se putea obþine acest “bun
de tipar”?
- Nu. Numai pãrintele patriarh singur poate sã dea un astfel de aviz. El este capul bisericii
ºi numai el singur are acest drept. Mergi la el. Am vorbit ca sã te primeascã. Te aºteaptã.
- Sper sã ajung pe luni 3 martie la Bucureºti. Doresc foarte mult sã-i aflu pãrerea ºi cu
privire la cealaltã problemã. Cea a Oastei Domnului. V-aº ruga dacã vreþi sã ne sprijiniþi în
gãsirea unei soluþii fericite ºi în problema asta.
- Mai întîi sã vã duceþi la el ºi sã vorbiþi împreunã. Dupã aceea am sã vorbesc ºi eu cu el.
Problema aceasta priveºte toatã þara, ba chiar toatã ortodoxia, prin urmare numai el poate lua
o decizie. Dacã va considera cã nici chiar el nu poate singur - va convoca Sinodul ºi va
supune problema deciziei lui. Noi oricare, avem sub conducerea noastrã doar o zonã mai mare
ori mai micã, iar aceasta este o problemã generalã.
- Înþeleg ºi vã mulþumesc pentru bunãvoinþã, dar dacã acolo, în timpul discuþiei se va ivi
din nou nevoia sã vin aici, - veþi binevoi sã mã primiþi ºi sã-mi daþi un eventual ajutor?
- Nu va fi aceastã nevoie. Dar dacã totuºi se va ivi, - uºa mea va fi totdeauna deschisã.
- Eu n-am scris nici o dedicaþie pe cartea pe care v-am adus-o, neºtiind dacã vreþi acest
lucru sau nu... Dar dacã vã învoiþi la aceasta, eu vreau cu bucurie sã scriu cîteva cuvinte,
fiindcã doresc sã v-o ofer personal.
- Mulþumesc. Scrie ce crezi. Ea va rãmîne aici în biblioteca mitropoliei.
Am scris pe prima paginã goalã a cãrþii cu mîna obositã ºi tremurîndã, dar cu sufletul plin
de o mare încredere cã Dumnezeu va lucra prin cartea aceasta o mare izbîndã pentru Cauza
Lui, - urmãtoarele:
T-
Înalt ºi smerit omagiu
Înalt prea sfinþiei sale
Pãrintelui Antonie Plãmãdealã
arhiepiscopul Sibiului ºi mitropolitul Ardealului
cu o profundã recunoºtinþã ºi o fiascã smerenie
din partea autorului,
Sibiu la 1 martie 1986
Traian Dorz.
T-
Apoi sãrutîndu-i dreapta ºi mulþumindu-i încã o datã am zis:

- Dupã întrevederea cu pãrintele patriarh, aº dori sã trec din nou pe aici.
- Uºa mea, þi-am spus, îþi va fi totdeauna deschisã.
- Vã mulþumesc cu cel mai profund respect.
ªi am ieºit.
T-
De data asta mã aºtepta în stradã alt frate care cu toatã dragostea se oferise mai dinainte
sã mã însoþeascã pînã la Bucureºti ºi mai departe, spre a-mi fi de ajutor pe drum. Mi-a ºi fost
de un mare ajutor într-adevãr în acest drum atît de greu pentru mine. Domnul Isus sã-l
rãsplãteascã ºi nu numai lui, ci ºi tuturor celor care cu multe osteneli ºi cu o mare bunãvoinþã
bucuroasã mi-au fost de un sfînt ajutor în toate aceste zile ºi nopþi grele ºi friguroase prin
înghesuieli ºi aºteptãri.
Dupã o duminicã de odihnã ºi bucurie între cei din Sibiu, seara am luat trenul la Bucureºti
spre a fi acolo luni dimineaþa. Numai Domnul Dumnezeul nostru ne-a dat puterea ºi ajutorul
sã rezistãm la frigul, înghesuiala ºi chinul unei cãlãtorii ºi a unei nopþi neobiºnuit de grele
la clasa a doua, cu niºte însoþitori de drum ispititor de gãlãgioºi ºi desfrînaþi. Aproape n-am
putut închide un ochi pînã dimineaþa. Mã rugam mereu în duhul meu, cerînd putere pentru
lupta zilei urmãtoare pe care o simþeam deosebit de însemnatã.
Nu mã bizuiesc Doamne pe nimic al meu cãci iatã cît sînt de obosit, de bolnav ºi de stors.
Dacã nu mi-ai ajuta Tu, n-aº fi în stare sã leg logic nici douã cuvinte. ªi va fi atîta nevoie azi
de logicã ºi de convingere în marea ºi hotãrîtoarea confruntare la care mã duc.
T-
Am sosit la ora 6 dimineaþa. Fraþii care aflaserã despre sosirea noastrã ne aºteptau la garã.
Am mulþumit lui Dumnezeu cînd i-am vãzut. Ei ne-au însoþit pînã acasã la fratele Mitrofan
de unde dupã puþinã pregãtire am ajuns la pãrintele Stãniloaie. Acest venerabil slujitor ºi om
ales al lui Dumnezeu, împreunã cu înþeleapta ºi cuvioasa lui însoþitoare de o viaþã, ne-au
primit cu inima ºi braþele deschise. Adînc miºcat sufleteºte le-am spus:
- Mulþumim fierbinte Domnului ºi Dumnezeului nostru pentru bucuria cã v-am putut
revedea ºi cã v-am gãsit aºa cum ne-am rugat Lui, sãnãtoºi ºi în pace. Dupã cum am promis
în 9 decembrie anul trecut iatã cã am fost ajutaþi de rugãciunile Prea Sfintei Fecioare ºi am
terminat lucrarea la care am muncit. Am venit sã v-o prezentãm ºi sã vedeþi cã dupã
posibilitãþile noastre, am cãutat sã þinem seama de pãrinteºtile îndrumãri care au fost la fel
cu cele pe care ulterior ni le-a dat ºi înaltul Antonie de la Sibiu, pentru îmbunãtãþirea
iconografiei ºi îndreptarea unor texte.
Cu o faþã fericitã ºi cu ochii umeziþi de lacrimi au urmãrit tot cuprinsul cãrþii atît
venerabilul pãrinte cît ºi buna sa preoteasã ºi doamnã, avînd cele mai alese cuvinte de bucurie
ºi laudã pentru Prea Fericita Fecioarã ºi Maicã.
I-am scris pe acest exemplar omagial urmãtoarele cuvinte de sincerã recunoºtinþã ºi de
mare admiraþie atît de adînc meritatã:
T-
Volum dedicat cu cel mai înalt respect ºi cu cea mai profundã stimã
Pãrintelui Profesor Dr. Stãniloaie,
- pentru marea ºi fericita sa operã spre slava Evangheliei ºi bisericii lui Hristos, -
- pentru bucuria îmbrãþiºãrii acestei lucrãri spre cinstirea Prea Sfintei Fecioare Maria,
Maica Mîntuitorului nostru Isus Hristos
- ºi pentru pãrinteasca bunãvoinþã caldã ºi înþelegãtoare arãtatã modestului autor al acestei

lucrãri
Recunoscãtor ºi îndatorat
Bucureºti, la 3-III-1986. Traian Dorz.

T-
Am vrut sã-i sãrut mîna aceasta sfîntã care a scris atît de mult ºi de minunat spre slava
Domnului ºi Dumnezeului nostru, - dar nu m-a lãsat. Cu cea mai dulce iubire pãrinteascã m-a
cuprins la sînul sãu ºi m-a sãrutat fericit pe amîndoi obrajii mei, care nu erau nici ei mai puþin
fericiþi. La fel a fãcut ºi prea buna sa soþie pe care am simþit-o ca pe mama mea adevãratã.
Am mai vorbit multe în ceasul acela fãcînd minunate planuri. Ce frumos ºi fericit ar fi sã
se poatã tipãri ºi rãspîndi în cît mai mare mãsurã astfel de lucrãri atît de necesare mai ales
azi, în tot poporul nostru, în toate popoarele ºi straturile sociale unde întunericul pãcatului
ºi înstrãinarea de Dumnezeu fac ravagii sufleteºti din ce în ce mai nimicitoare.
Mi-a spus cã ºi dînsul munceºte acum la douã mai lucrãri atît de importante ºi anume: una
de o largã cuprindere ºi documentare despre Dumnezeirea Domnului nostru Isus Hristos ºi
cealaltã de o profundã meditaþie evanghelicã ºi explicativã a Sfintei Liturghii.
- De amîndouã aceste lucrãri am simþit cã este o mare trebuinþã nu numai la noi - ci
pretutindeni, îmi spuse dînsul - mai ales acum ºi în viitorul care se prevede... cînd tendinþa
de a minimaliza însemnãtatea ºi rolul Fiului lui Dumnezeu, ca Persoanã a Sfintei Treimi, în
deosebi în lumea protestantã ºi neoprotestantã. Este de cea mai mare importanþã ca noi sã
afirmãm cu cea mai mare tãrie acest mare ºi divin adevãr... Ei îºi adreseazã toate rugãciunile
numai cãtre Tatãl, încheind totdeauna cu expresia “pentru meritele lui Isus Hristos, Te rugãm
primeºte rugãciunea noastrã”... Aceastã expresie reduce rolul Celei de a Doua Persoanã a
Sfintei Treimi la nivelul unui profet ca în îndoismul tãgãduitor cã Isus a fost Mesia -
Hristosul Cel de o Fiinþã cu Tatãl Dumnezeu Adevãrat, Unul ºi Una cu Dumnezeul Unic ºi
Tatãl Atotþiitorul. Ori în felul acesta cade ºi adevãrul Sfintei Treimi ºi se ajunge din nou la
situaþia Vechiului Testament. Este o tendinþã foarte abilã împotriva celui mai fericit ºi
strãlucit adevãr. O uneltire vicleanã de a umbri ºi înlãtura acest adevãr. Acest adevãr cã
Mîntuitorul Isus Hristos este nu numai Fiul Unic al Dumnezeului Unic, ci Dumnezeul
Adevãrat de Aceeaºi Fiinþã ºi putere. Întruparea Lui, Chipul Lui ºi Plinãtatea Lui, care
plineºte totul în toþi ºi în toate acum ºi pururea ºi în veºnicie.
- O pãrinte cîtã dreptate aveþi ºi cît de minunat este gîndul pe care vi l-a inspirat Duhul
Sfînt pentru o astfel de lucrare!
- Într-adevãr se vede tot mai primejdioasã actuala tendinþã de vicleanã ºi vrãjmaºã
înlãturare din inimile ºi preocupãrile creºtinilor tocmai a înþelesului adevãrat ºi a credinþei
mîntuitoare prin care avem totul ºi fãrã de care nu ne mai rãmîne nimic. Domnul Dumnezeu
care ne-a ajutat la realizarea atîtor lucrãri minunate pînã acum, sã vã dãruiascã toatã puterea
ºi tot ajutorul ca s-o puteþi împlini ºi pe aceasta. Chiar ºi noi avem atît de mare ºi urgenta
nevoie de ea.
Am vãzut apoi pe masa de lucru printre multele ºi minunatele manuscrise de aur la care
lucreazã ultimele traduceri ale monumentalei sale Dogmatici în limbile englezã ºi germanã.
Mari institute teologice din strãinãtate îºi învaþã studenþii lor dupã aceste texte sacre. Ce
unanimã ºi universalã recunoaºtere ºi cinstire pentru acest mare ºi ales om al lui Dumnezeu
pe care cerul l-a dãruit chiar pãmîntului nostru românesc!... O, dacã n-ar fi atît de mici marea
majoritate a contemporanilor acestui alt mare profet al bisericii noastre, cum au fost ºi ai
pãrintelui Iosif, cu care se aseamãnã atît de mult.
L-am rugat sã-mi dea ºi unele îndrumãri, bune de ºtiut, în problema ºi în locul unde merg
dupã ce ies de aici... ªi sînt - ºi îi voi fi recunoscãtor totdeauna pentru ajutorul pe care mi l-a
dat Dumnezeu prin sfaturile pe care mi le-a spus atunci. ªi pentru sprijinul total ºi frumos pe
care mi l-a dat chiar de la început - fãrã nici o rezervã ºi cu orice eventual risc (avîndu-se în
vedere situaþia noastrã ºi trecutul meu). Ce limpede pot sesiza voia lui Dumnezeu sufletele
nobile ºi curate ale oamenilor sfinþi!
ªi ce comuniune spontanã ºi deplinã creeazã între sufletele de aceeaºi facturã (chiar la
nivelele atît de diferite) Duhul lui Dumnezeu!...
M-a îmbrãþiºat ºi m-a binecuvîntat la plecare, ca un alt Melhisedec, rãmas în vremile
noastre din rîndul luminos al sfinþilor patriarhi care n-au murit, dar s-au dus.
Am simþit un nou fior de putere ºi o mai întãritã încredinþare de izbînda pe care
Dumnezeul nostru, în Numele ºi pentru Cauza Cãruia rãmînem ºi plecãm, riscãm ºi ne rugãm,
muncim ºi supravieþuim fiecare, - ne-o va da.
ªi luîndu-ne cel mai respectuos, mai recunoscãtor ºi mai greu rãmas bun - am ieºit
împreunã cu fratele Mitrofan petrecuþi pînã la scãri ºi pînã la izbîndã de ochii înlãcrimaþi ºi
buni, de feþele duioase ºi de cele mai iubitoare urãri ale acestor doi sfinþi încã în viaþã, poate
cei mai aleºi dintre puþinii pe care îi mai are Dumnezeu astãzi printre noi pe pãmîntul acesta
pãcãtos.
T-
Prin zloata ºi noroiul strãzilor sparte, prin lapoviþa care cãdea cu mare spor din norii joºi
ºi negri, înaintam cu greu pe jos, stropindu-ne prin bãltoace ºi sãrind tot felul de piedici - spre
Dealul Mitropoliei. Cînd am ajuns în marea salã de aºteptare am vãzut la masa din mijloc
aºezat pe un divan un om tînãr în reverendã, iar pe margini, aºteptînd pe o bancã alþi
trei-patru.
Îndatã ce am intrat, omul de la masã, cu niºte ochi strãpungãtori ne-a luat în primire:
- Dv. cine sînteþi ºi ce doriþi?
- Eu sînt... iatã cine ºi iatã pentru ce am venit, i-am rãspuns eu, întinzîndu-i cererea de
audienþã pe care o pregãtisem de mai nainte în felul urmãtor:
T-
Cãtre
Prea Fericirea Sa D. D. Dr. Iustin Moisescu
Patriarhul României
Bucureºti
T-
Cu profundã smerenie fiascã sãrut dreapta.
Subsemnatul Traian Dorz de 72 de ani, din satul Livada Beiuºului, jud. Bihor,
Cu cea mai înaltã stimã ºi profund respect vã rog sã binevoiþi a-mi acorda o cît mai scurtã
audienþã pentru a vã prezenta un smerit ºi frumos omagiu dedicat prea fericirii voastre.
Acesta este fericitul motiv pentru care sînt acum aici în aceastã grãbitã trecere prin
Bucureºti ºi aºtept primirea cu fericitã speranþã.
Bucureºti, 3-III-1986 Sãrut dreapta

supus fiu Traian Dorz.
T-
Omul ºi-a ridicat ochii de pe hîrtie ºi mi-a zis:

- Ce vrei sã-i duci? Ia sã vãd!
Am scos din plasa mea volumul Tainã ºi Minune alt exemplar legat frumos ºi cu dedicaþia
pregãtitã - ºi i l-am întins spre masã.
L-a luat, l-a cercetat cu amãnunþime privind ºi citind, apoi a ridicat spre mine de data asta
alþi ochi:
- D-ta ai scris asta?
- Da.
- Foarte, foarte frumos! Ai mai scris ºi altceva cumva?
- Am mai scris!
- Bine, mã duc sã anunþ pe pãrintele secretar patriarhal. Mai aºteptaþi puþin aici. ªi a urcat
sus pe scãrile în spiralã care începeau chiar de la spatele scaunului sãu.
M-am aºezat lîngã fratele Mitrofan pe bancã. Unii dintre cei ce aºteptau s-au ridicat ºi ei
ºi se uitau la cartea lãsatã de mine pe masã. Apoi nedumeriþi se uitau la mine oarecum
neîncrezãtori. Îmbrãcãmintea mea nu le prea inspira mare încredere în vorbele mele.
Chemarea prin secretar la audienþã îºi urma ordinea venirii celor ce aºteptau. Era ºi
normal. Noi venisem ultimii, trebuia sã fim cei din urmã. Cred cã nu numai pentru pãstrarea
unor ordini normale, ci poate ºi pentru cã trebuia sã nu mai fie altcineva sã aºtepte presînd
timpul discuþiei care presupunem cã va fi cam lungã. Dupã un timp am fost chemat sus.
Am suit singur intrînd în biroul larg cu patru mese încadrate de divanuri largi, dar în care
era numai un preot cu figurã mai distinsã dar încã tînãr - ºi care era ocupat vorbind la douã
telefoane deodatã. Avea în mînã cererea mea de audienþã.
- D-ta eºti Traian Dorz?
- Da!
- Vezi cã prea fericitul este foarte obosit. E ora aproape douã dupã masã. Cautã sã fii cît
mai scurt. Asta este cartea care vrei sã i-o prezinþi?
- Asta!
- Altceva mai ai de discutat?
- Depinde de prea fericirea sa, dacã mã va mai întreba ºi altceva.
Între timp a sunat patriarhul. Apoi a ieºit de la audienþã cineva cãruia secretarul i-a spus:
- Pãrinte consilier patriarhal... ªi mi-a fãcut semn cu mîna sã intru eu.
La mijlocul unei sãli mari, la o masã, pe un divan înalt, era aºezat un bãtrîn venerabil,
uscãþiv ºi înalt, cu o faþã blajinã, cu barba albã ºi rarã, îmbrãcat într-o reverendã de un
material scump ºi de culoare alb-gãlbuie peste care avea pe umeri din acelaºi fel de material,
ca un cojocel lung, ceva mai greu ºi mai cald. Pe cap avea o tichie din acelaºi material. În
frunte tichia purta o cruce de mãrgele strãlucitoare de aur. La gît îi atîrna pînã mult în jos un
lanþ de-asemenea de aur, ca o pafta de aur pe care era gravatã în email albastru ºi auriu o
imagine sfîntã.
- Sãrut dreapta prea fericite pãrinte patriarh, - am zis eu aplecîndu-mã ºi sãrutînd cu
adevãrat mîna care mi se întinsese peste colþul mesei de la care se ridicase ca sã mã
primeascã... Vã mulþumesc recunoscãtor pentru bunãtatea pe care mi-o arãtaþi primindu-mã.
Pãrintele mitropolit Antonie de la Sibiu m-a încurajat sã vin ºi m-a asigurat cã mã veþi primi.
Am venit sã vã prezint o lucrare, sper originalã în cinstirea Maicii Domnului. ªi dupã ce
veþi avea bunãvoinþa sã o cercetaþi, dacã veþi crede cã meritã sã fie tipãritã, vã rog sã
binevoiþi a vã da avizul ca sã pot obþine de la cenzurã “bun de tipar” pentru ea...
Tot timpul cît am vorbit, de dupã ochelarii cu ramã de aur vedeam doi ochi cu o privire
care parcã venea din depãrtare ºi dintr-un suflet în care se grãmãdiserã de multã vreme prea
numai nori de bãnuieli rele împotriva Oastei Domnului.
- Ce “bun de tipar”? Ce cenzurã? Nu mai este acum cenzurã. Nu trebuie nici un “bun de
tipar”.
- Trebuie prea fericite pãrinte patriarh. Nici o tipografie nu tipãreºte nimic fãrã acest “bun
de tipar”, iar cei în drept nu-l dau fãrã avizul capului unei instituþii care garanteazã lucrarea
ºi achitã costul tipãririi acesteia.
- Dv. cei ce vã numiþi Oastea Domnului de ce nu vã încadraþi în bisericã, aºa ca ceilalþi
credincioºi, sã nu vã deosebiþi întru nimic de ei? De ce faceþi adunãri prin case ºi de ce nu
vã mulþumiþi cu ceea ce se face în bisericã?
- Dar tocmai biserica ne porunceºte ca “toatã ziua sã ne învãþãm dreptatea Ta Doamne”
ºi “toatã viaþa noastrã lui Hristos Dumnezeu sã I-o dãm”. ªi noi tocmai asta dorim pãrinte
patriarh.
- Ajunge la Sfînta Liturghie. Dupã masã mergeþi ºi voi cu ceilalþi credincioºi!
- Unde prea fericite? La beþii, la jocuri murdare, la înjurãturi, la vorbe ruºinoase?
- Nu mai înjurã nimeni acum!
- Prea fericite, poate pînã aici nu se aude ºi nu se vede nimic din toate acestea, dar acolo
în mijlocul poporului de unde vin eu cu sufletul zdrobit, nu vezi ºi nu auzi tot timpul decît
cele mai îngrozitoare fapte, înjurãturi ºi vorbe - ºi numai împotriva Numelui Celui Sfînt al
lui Dumnezeu.
- Nu cred!
- Prea fericite, eu n-am venit aici ca sã vã spun minciuni ori poveºti. Nu numai cã aproape
toþi bãrbaþii înjurã aproape pe fiecare cuvînt, ci ºi femeile ºi copiii. Înspãimîntãtor la ce hal
de necinstire a Numelui lui Dumnezeu s-a ajuns. ªi împotriva acestui mare pãcat nu se ridicã
nimeni.
În afarã de acest mare pãcat al înjurãturilor, pãcatul alcoolismului s-a întins pe o scarã
atît de largã, cu toate urmãrile lui dezastruoase asupra indivizilor, a familiilor ºi a societãþii,
încît orice întîrziere în luarea unor mãsuri eficiente contra acestui flagel, poate duce la cea
mai mare nenorocire.
- De ce nu vã supuneþi bisericii? De ce nu ascultaþi de bisericã?
- Cum nu ne supunem prea fericite? ªi cum nu ascultãm, cînd în cea mai mare parte a
bisericilor aproape numai noi ostaºii Domnului mai mergem la bisericã. Ceilalþi, fie cã nu mai
cred deloc, fie cã merg în altã parte în zilele de bisericã. Dacã s-ar cerceta cu dreptate acest
lucru, s-ar vedea cã acesta este adevãrul. Dar nici aceasta nu v-o spune nimeni aici. Vi se
spun despre noi intenþionat numai cele mai rele ºi mai neadevãrate lucruri. De la nefericitul
conflict de acum peste cincizeci de ani de la Sibiu cînd s-a fãcut cea mai mare gafã ºi cea mai
mare nedreptate unei atît de mari pãrþi dintre fiii cei mai credincioºi ai bisericii noastre,
versiunea cea mai calomnioasã ºi nedreaptã despre Oastea Domnului ºi despre cauzele
adevãrate ale acestui conflict - s-a rãspîndit ºi continuã sã se menþinã ºi astãzi otrãvind viaþa
noastrã bisericeascã, îndurerînd sufletele a sute de mii - poate ºi mai mulþi - membri ai Oastei
Domnului.
- A, exagerezi. Nu sînteþi decît cîþiva!

- Prea fericite, statisticile care vã vin aici despre noi nu spun nici pe departe adevãrul.
Cine spune nu ºtie. Cine ºtie nu spune. Eu nu exagerez prea fericite nici numãrul ºi nici
statornicia noastrã. Mulþumesc lui Dumnezeu din tot sufletul cã mi-a ajutat sã pot ajunge în
sfîrºit pînã aici, ca sã vã înfãþiºez un adevãr care de cincizeci de ani nu vi-l spune nimeni ºi
asupra cãruia iarãºi nu s-a aplecat de atunci ºi pînã astãzi nimeni sã-l cerceteze obiectiv, cu
simþ de rãspundere ºi cu dorinþã de dreaptã rezolvare. De la ºedinþa Sfîntului Sinod din
octombrie 1958 cînd regretatul patriarh Iustinian a pus problema unei reglementãri a situaþiei
noastre nimeni n-a mai avut nici un interes ºi nici o dorinþã sã se ocupe de problema noastrã.
Atunci, în acea ºedinþã, numai el, patriarhul Iustinian ne-a apãrat. Toþi ceilalþi au fost
împotrivã.
(Deschid aici o parantezã necesarã. Prin aceste cuvinte fãceam o aluzie strãvezie la
atitudinea pe care chiar dînsul, cel cu care vorbeam acum ºi care pe atunci era mitropolit la
Iaºi, chiar el fusese principalul împotrivitor care a rãsturnat tot mersul, cu ajutorul acelui
ascuns contramemoriu pe care îl fãcuserã Wurmbrandt cu Moldoveanu ºi Banu - ºi despre
care am scris la vremea sa. Acest lucru pe care îl scriu acum între aceste paranteze mi l-a
împãrtãºit cu ochii înlãcrimaþi ºi cu sufletul zdrobit acel bun patriarh Iustinian care ne
sprijinise ºi care riscase atunci pentru noi chiar propria lui situaþie. El mi-a spus textual
îndatã dupã acea ºedinþã, îmbrãþiºîndu-mã cu durere:
- Frate Dorz am fost torpilaþi. Ce amestec au avut în toate acestea Wurmbrandt ºi
Moldoveanu care au lucrat cu gînd rãu? M-am pomenit singur ºi confruntat cu o mare ºi
dureroasã surprizã. De data aceasta nu se mai poate face nimic, dar dacã vreodatã se va mai
pune problema dv. în Sinod - luaþi din vreme legãtura cu episcopii dv. pentru ca acela care
va mai pune problema în Sinod, sã nu se mai pomeneascã singur, cum m-am pomenit eu
acum... Ce sfat profetic. Aºa ºi cãutam acum... Aici închei paranteza).
- Nu-i adevãrat cã numai el v-a susþinut atunci. Au mai fost ºi alþii.
- Iar dupã aceea prea fericite pãrinte ºtiþi ce s-a întîmplat! Am fost luaþi sute de fraþi din
toatã þara ºi arestaþi, anchetaþi ºi condamnaþi la mii de ani închisoare. Mie mi s-au cerut la
proces 25 de ani de muncã silnicã, confiscarea întregii averi ºi 10 ani interdicþie. Am rãmas
condamnat la 16 ani muncã silnicã, plus celelalte, confiscarea ºi interdicþia. Ceilalþi fraþi ai
noºtri la fel. Motivarea sentinþelor noastre era: “Crimã de uneltire contra ordinei sociale”. Au
urmat apoi ani grei ºi lungi de închisoare, bãtãi, foame, sete, frig, boli, mizerie, chinuri. Mulþi
dintre noi au murit acolo, alþii îndatã dupã aceea... ªi dacã Dumnezeu n-ar fi scurtat zilele
acelea prin amnistia din vara anului 1964, poate cã nimeni dintre noi n-ar mai fi scãpat...
Eram noi vinovaþi de crima de uneltire contra statului prea fericite? Noi care fãrã
exagerare ºi fãrã excepþie totdeauna ne-am strãduit sã fim cei mai loiali cetãþeni ai statului
ºi cei mai credincioºi fii ai bisericii? Biserica ºtie bine toate acestea, ºtia ce nedreptate ni se
face ºi totuºi nimeni ºi cu nimic n-a intervenit în apãrarea noastrã.
- Ei, nu-i chiar aºa!
- Cum nu-i chiar aºa prea fericite pãrinte patriarh? Iatã cã ºi dupã ce Dumnezeu ne-a
salvat de acolo, am aflat afarã aceeaºi situaþie ostilã ºi vrãjmaºã faþã de noi. Deºi peste tot
ne-am dat ºi mai mult silinþele sã ne dovedim atît în cuvînt cît ºi în fapte ataºamentul nostru
sincer faþã de biserica noastrã ºi faþã de patria noastrã. Am fi avut atît de multe ºi îndreptãþite
motive sã ne pãrãsim dupã toate acestea ºi þara noastrã ºi credinþa noastrã, - dar iatã cã n-am
fãcut-o nici unii.
Am fost invitaþi de persoane ºi instituþii din strãinãtate sã primim ajutorul ºi apãrarea lor
în situaþia ºi condiþiile noastre, - dar am refuzat de fiecare datã spunînd: Singurul ajutor pe
care vi-l cerem ºi-l dorim este sã vã rugaþi lui Dumnezeu pentru noi. Noi ºtim cã avem
dreptate ºi cã este sfîntã cauza pentru care suferim - ºi ºtim cã Dumnezeu ºi Istoria ne va
recunoaºte aceastã dreptate într-o zi. Dar noi nu dorim ca aceastã recunoaºtere sã ne vinã de
la nimeni din afarã - ci de la ai noºtri, de la mai marii bisericii noastre ºi ai neamului nostru.
Ei se vor convinge într-o bunã zi despre curãþia dragostei noastre faþã de þarã ºi credinþã - ºi
vor recunoaºte nu numai nedreptatea care ni s-a fãcut, ci ºi marele aport pozitiv pe care l-am
adus cu toate acestea din tot sufletul nostru ºi cu toatã puterea noastrã la binele acestor sfinte
valori.
- Ei, acum nimeni nu vã mai prigoneºte!
- Prea fericite pãrinte patriarh, tocmai acestea sînt ºi este marea durere pentru care am
dorit de ani de zile sã ajungem pînã aici. Din nou s-au înãsprit mãsurile împotriva noastrã ºi
pe unele locuri iau forma cea mai gravã. Preoþilor din þarã li se dau dispoziþii sã ia orice
mãsurã pentru stîrpirea Oastei Domnului din parohiile lor, fiind consideratã secta cea mai
primejdioasã. În urma unor astfel de dispoziþii primite de la ierarhii ori superiorii lor, mulþi
preoþi ne denunþã la miliþie ca elemente foarte periculoase societãþii. Au fost învinuiþi chiar
ºi unii preoþi cã ne pãrtinesc. ªi aceºtia au avut de suferit multe pedepse canonice ori
materiale. În multe pãrþi au avut loc, cu concursul direct ori indirect al unor preoþi, percheziþii
ori amenzi împotriva multor credincioºi din Oastea Domnului. Sã vã spun numai cîteva: La
Vaslui, la Galaþi, la Cãlmãþui, la Pechea, la Buciumi, la Ighiel, Sîrbi-Maramureº...
Iarã un caz deosebit de grav. Chiar duminicã 5 ianuarie, ajunul Bobotezei, în satul Plopu
com. Dãrmãneºti, jud. Bacãu... (ªi i-am relatat pe scurt tot ce ºtiþi ºi dv. cã s-a petrecut
acolo). Prea fericite patriarh - am adãugat apoi îndurerat ºi cu lacrimi în ochi - aceasta este
starea dureroasã care se desfãºoarã acum peste tot. ªi se pare cã dacã lucrurile vor merge în
continuare tot aºa, se va întîmpla ºi mai rãu.
De peste cincizeci de ani am suferit nespus de mulþi ºi nespus de multe. De peste cincizeci
de ani se tot spune împotriva noastrã cã sîntem duºmani ai bisericii ºi cã urmãrim sã trecem
la sectari. ªi iatã cã nu s-au adeverit nici unele dintre aceste nedrepte învinuiri. Am suferit
pînã la moarte, dar nu ne-am pãrãsit nici credinþa ºi nici þara... Eu cu toatã modestia vã
mãrturisesc, am fãcut pînã acum ºaptesprezece ani de închisoare ºi alþi mulþi, boli, privaþiuni,
sãrãcie ºi lipsuri. ªi deºi am fost invitat cu oferte nespus de ispititoare sã plec fie într-o parte
fie în alta ca sã nu mai tot sufãr aºa, totuºi n-am plecat. Dupã toate cele îndurate aº fi avut
poate ºi justificare ºi motiv s-o fac. Dar n-am fãcut-o. ªi nu o voi face niciodatã pentru cã
poruncile conºtiinþei sînt nespus mai puternice decît oricare motive ºi justificãri dinafarã.
Acum am 72 de ani ºi sînt fericit cã n-am murit pînã azi cînd am ajuns sã vã înfãþiºez aici
toatã drama dureroasã pe care o trãim sutele de mii de fii ai bisericii noastre de peste
cincizeci de ani, fãrã ca cineva pînã azi sã aibã curajul a lua o iniþiativã naturalã ºi umanã în
problema asta.
S-au rezolvat pozitiv în anii aceºtia atît de multe probleme mult mai spinoase ºi mai
complicate ca asta, de ce aceasta sã nu se poatã rezolva? Nu ajunge oare peste jumãtate de
secol de suferinþe ºi amãrãciuni pentru neamul acesta a cãrui istorie a fost numai lacrimi,
amãrãciuni ºi suferinþe? Cui servesc acum toate acestea?
Vorbeam adînc miºcat. Ochii ºi faþa îmi erau numai lacrimi. Am vãzut atunci cum ºi-a
ridicat atunci ºi dînsul ochelarii cu rame de aur ºi ºi-a ºters întîi un ochi, apoi celãlalt...
- Vã rog din inimã sã nu consideraþi cã discut contradictoriu. Nu vreau ºi nu doresc

aceasta. Dar poziþiile sînt atît de diferite ºi v-aþi format despre noi pãreri atît de depãrtate de
adevãr, încît cu toatã durerea inimii nu vãd cum aº putea vorbi altfel, pentru ca totuºi sã vã
înfãþiºez realitatea ºi adevãrul lucrurilor pentru care am venit pînã aici. Potrivnicii credinþei
lucreazã cu mare putere printre fiii bisericii noastre. Ei vin înzestraþi cu de toate: reviste,
programe, literaturã, filme, înregistrãri - iar noi n-avem nimic.
- Cum nu avem literaturã religioasã bisericeascã? Dar ce sînt revistele pe care le scot
mitropoliile ºi patriarhia? Dar ce este Telegraful Român ºi celelalte? Cum spui cã nu avem
literaturã? Biserica nu se îngrijeºte de asta?
- Prea fericite, revistele bisericeºti nu numai cã au un conþinut inaccesibil maselor largi
de cititori ai bisericii, dar apar într-un tiraj atît de redus cã nu ajunge decît cîte un exemplar
oficial la parohii, unde rãmîn necitite ºi netãiate ani de zile, pentru praf ºi pentru molii.
Telegraful Român cam la fel. Nici mãcar Cartea de Rugãciuni nu ajunge decît la 2-3% dintre
familiile cititoare. Chiar ºi calendarul foaie de perete, unul pe an, nu ajunge la toþi. Ce sã mai
zicem de alte cãrþi care abia dacã pun mîna pe ele niºte norocoºi!
- Nu-i adevãrat! Iatã chiar noi am tipãrit acum Cartea de rugãciuni. Mai tipãresc
episcopiile ºi ele cîte ceva.
- Pentru 22 de milioane de suflete pãrinte patriarh, ce sînt cele 20-30 de mii de
exemplare?
- Se va mai continua. Dar în mãsura posibilitãþilor ºi timpului. Înþelegi!
- Prea fericite, vã rog din toatã inima sã ne daþi o îndrumare pãrinteascã, ce sã facem în
situaþia asta pe care v-am descris-o?
- Noi nu putem face bisericã în bisericã!
- Nici noi nu dorim asta, prea fericite.
- Atunci ce doriþi?
- Vã rugãm, vã implorãm sã faceþi sã se schimbe faþã de noi aceastã opticã ostilã, acest
fel nedrept de a fi primiþi. Noi nu dorim nici o organizare, nici o situaþie specialã. Nu dorim
altceva decît sã fim priviþi ºi trataþi aºa cum ºi sîntem, ca niºte fii credincioºi ai bisericii ºi
niºte cetãþeni loiali ai statului. Nimic altceva nu vrem. Dorim ca adunãrile noastre sã le þinem
nu în afara bisericii, ci înãuntrul ei. Cerem voie sã ne putem aduna pentru rugãciunile ºi
petrecerile noastre sufleteºti în bisericile noastre, sub supravegherea ºi îndrumarea pãrinteascã
a preoþilor noºtri care ne cunosc ºi care, în marea lor majoritate doresc sã ne pãstoreascã cu
dragoste ºi înþelegere.
- Sã vedem ce s-ar putea face. Trebuie sã mai veniþi aici, sã mai stãm de vorbã. Dar sã nu
vii numai singur. Mai vino cu cîþiva dintre conducãtori. Cîþi conducãtori sînteþi?
- Prea fericite, noi nu sîntem conducãtori. Noi sîntem fraþi, nici unul nu este conducãtor.
- Bine, cu cîþiva ca d-ta.
- Prea fericite, eu sînt acum atît de bãtrîn ºi de bolnav. În fiecare noapte am mari crize
de inimã ºi mã aºtept de fiecare datã la moarte. De la noi pînã aici este o distanþã atît de
mare. Chiar ºi acum am cãlãtorit în condiþii de noapte ºi de frig, de înghesuialã ºi efort, cã
am crezut cã nu voi mai ajunge aici.
- Atunci sã mergeþi la episcopul Vasile de la Oradea. Stai sã-l chem la telefon sã vorbim
chiar acum cu el... ªi sunã sã vinã secretarul din biroul celãlalt. Acesta venind, îi zise:
Cheamã la telefon pe episcopul Vasile de la Oradea.
La telefonul episcopiei din Oradea rãspunse consilierul cã episcopul Vasile a plecat chiar
în dimineaþa aceasta cu avionul la Bucureºti pentru treburi de patriarhie, cã trebuie sã
soseascã.
- Foarte bine cã trebuie sã soseascã acum. Voi vorbi cu el în sensul celor discutate. Aveþi
sã mergeþi sã vorbiþi cu dînsul. Apoi vom vedea cum se vor desfãºura lucrurile.
- Prea fericite, dar eu merg acum la o staþiune pentru tratament. Nu voi putea merge la
Oradea decît dupã 1 aprilie. ªi de prima datã voi merge singur. Apoi vom vedea ce ne veþi
mai spune. Acum vã rog sã vã uitaþi la lucrarea pe care v-am adus-o.
Zicînd acestea am aºezat-o mai bine în faþa lui. Secretarul nu plecase. Stãtea ºi el în
picioare lîngã masã. Atunci m-am ridicat ºi eu cãci îl vãzusem uitîndu-se nerãbdãtor ºi
semnificativ la ceas:
- Este ora 4.
- Prea fericite - zic eu cu vãditã intenþie sã plec, - vã mulþumesc cu toatã smerenia ºi
recunoºtinþa pentru rãbdarea ºi bunãvoinþa pe care ne-aþi arãtat-o, ca ºi pentru gîndul de a
continua discutarea problemei noastre. Dacã doriþi totuºi sã ne daþi vreo îndrumare ºi în ce
priveºte avizul de tipãrire a cãrþii pentru Maica Domnului.
- S-o vãd mai bine! - ºi începu sã rãsfoiascã din picioare cartea. - Frumoasã iconografie!...
ªi silabisind în slavonã ºi în greacã unele expresii de pe tablouri continuã:
- Asta este Apãrãtoarea... asta Hrãnitoarea, asta Rugãtoarea... Ar fi bine sã completezi
textele respective în acest sens, fiecare.
- Asta este uºor de fãcut prea fericite. Cînd lucrarea va fi gata la tipar, va avea deasupra
textului la fiecare paginã notatã ºi melodia pe care se cîntã, iar dedesubtul paginii o strofã
despre care ne daþi îndrumarea acum.
- Cine v-a compus melodiile?
- Poporul, prea fericite. Suflete curate ºi inspirate din poporul nostru, ce acele care au
compus pe vremuri, prin veacuri nemuritoarele noastre colinzi ºi cîntãrile noastre de dor, de
dragoste ºi de lacrimi. Tot ce este aici melodie ºi text este un produs curat creºtinesc ºi
românesc.
- Ce faci acum cu cartea?
- V-am oferit-o prea fericirii voastre cu un smerit autograf... ªi întorcînd foile înapoi la
prima paginã, peste care dînsul trecuse fãrã s-o vadã, i-am citit ce scrisesem:
T-
Înalt ºi profund omagiu
Prea fericirii sale pãrintelui D. D. Dr. Iustin Moisescu
Patriarhul României
cu cea mai sincerã ºi recunoscãtoare smerenie fiascã pentru înalta bunãvoinþã atît de
doritã ºi aºteptatã întru fericita vindecare istoricã a acelei îndelungate ºi scurte amãrãciuni
care ne prãbuºeºte ºi îndurereazã pe toþi de peste 50 de ani
Sãrutînd Dreapta
Bucureºti la 3-III-1986. recunoscãtor ºi supus fiu
Traian Dorz
T-
Mi-am ridicat ochii spre ochii sãi. Acum de dupã ramele aurite ale ochelarilor, mã
învãluirã alte priviri. Am înþeles ºi am simþit cã dincolo de privirile acestea, în inima sa,
înviase ceva cald, duios ºi înþelegãtor, creºtinesc ºi românesc. ªi am mulþumit ºi eu în sufletul
meu cu un oftat fericit Duhului Sfînt care mã însoþise ºi mã încredinþa de un drum bun. Un
perete rece ºi gros se prãbuºise ºi o gheaþã grea de atîþia ani se spãrsese.
- Mulþumesc, îmi rãspunse cu un zîmbet binevoitor ºi pãrintesc.

- Încã o datã vã mulþumesc recunoscãtor ºi din toatã inima plin de încredere ºi speranþã.
Vã sãrutãm dreapta.
ªi zicînd acestea, am pus un cald ºi sincer sãrut pe mîna sa întinsã binevoitor ºi tremurînd
spre mine.
ªi am ieºit împreunã cu secretarul care vãdit miºcat ºi el de atmosfera despãrþirii la care
asistase, - îmi deschidea binevoitor uºile cu cuvinte de încurajare ºi înþelegere.
I-am mulþumit frumos ºi lui, rugîndu-l ca în mãsura în care va putea, cînd va fi cazul sã
ne dea ºi el un binevoitor concurs la reuºita acestui lucru a cãrui rezolvare ar fi trebuit sã se
producã demult ºi mai uºor decît se pare chiar ºi acum... ªi am coborît.
Fratele Mitrofan aºtepta jos în picioare, rugîndu-se ºi mirîndu-se de prea îndelungata
duratã a discuþiilor de sus. Acasã la fratele Mitrofan fratele Ionuþ aºtepta ºi el la fel.
Ajunºi, am îngenuncheat cu toþii, mulþumim frumos lui Dumnezeu pentru tot sprijinul ºi
binecuvîntarea dãruitã nouã astãzi. ªi pentru tot ajutorul de care vom avea o ºi mai mare
nevoie pas cu pas pe tot lungul drum pe care iatã trebuie din nou sã pãºim. ªi care numai El
Singur ºtie cît va dura, pe unde va trebui sã mai treacã ºi cum se va sfîrºi.
Oricum însã ºi noi acum ca ºi Israel cînd era cu egiptenii în spate ºi cu marea în faþã, nu
putem vedea ca ºi ei atunci nici noi acum nici un alt drum decît minunea intervenþiei divine.
Dumnezeul Cel Puternic ºi Bun care a mãsurat vremea robiei lor în Egipt iar la împlinirea
suferinþelor, al jertfelor ºi aºteptãrilor, le-a deschis drum prin apele despicate ale mãrii,
izbãvindu-i în ultima clipã prin lucrarea minunatã a puterii Sale, - tot aºa poate El sã lucreze
ºi azi cu noi.
Apoi, cînd umblarea lui Israel ºi prin pustie ºi-a-mplinit vremea ºi scopul ei, - Acelaºi
Du m nez eu M are º i Bun l e-a des pi cat ºi apele Iordanul ui º i l e-a dãrî m at º i z i d u ri l e
Ierihonului, - dãruindu-le în sfîrºit ºi bucuria atît de îndelung aºteptatã ºi din greu plãtitã a
intrãrii lor în Canaanul dorit... Tot aºa poate El sã facã ºi cu noi, numai dacã noi vom avea
o credinþã atît de statornicã, o nãdejde atît de vie ºi o dragoste atît de fierbinte cît cere
minunea pe care o aºteptãm...
Am plãtit ºi noi cu atît de multe jertfe ºi sudoare ºi lacrimi... ªi am peregrinat ºi noi de
peste cincizeci de ani prin aceste stãri ºi condiþii încît credem ºi simþim cã ar fi vremea în
sfîrºit sã ajungem ºi noi la un liman. Dacã într-adevãr din partea noastrã mãsura necesarã s-a
umplut în chip vrednic ºi frumos.
Pe de altã parte noi iarãºi ºtim bine cã Sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu ne spune cã în
lume trebuie sã avem necazuri ºi cã oricine vrea sã trãiascã cu evlavie în Hristos Isus, trebuie
sã fie prigonit.
Dar ºtim cã ºi drumul Crucii, de-a lungul veacurilor ºi-a avut ºi luminiºuri, nu numai
întunecimi.
ªi de-asemenea iarãºi ºtim cã misiunea Oastei Domnului este de a duce la Hristos pe tot
poporul nostru ºi la un salt de trãire înalt evanghelicã pe toatã biserica noastrã. Iar la
împlinirea acestor mari idealuri nu se poate ajunge numai prin jertfe, ci ºi prin minuni. ªi
poate cã a sosit acum ºi vremea acestora.
Oricare ar fi însã îngãduinþa ºi planul Voii lui Dumnezeu, iatã pare cã o gheaþã s-a spart
ºi un perete s-a prãbuºit. Niºte inimi pare cã s-au despietrit ºi o uºã mare pare cã s-a deschis.
Chiar dacã toate acestea, printr-o altã lucrare ispititoare a celui rãu s-ar reface din nou
iarãºi cum au fost, - totuºi o lucrare s-a fãcut ºi o mãrturie pentru Hristos s-a dat. Adevãrul
a fost spus cu toatã tãria, cu toatã sinceritatea, cu toate lacrimile ºi chiar acolo unde trebuia.
De aceea facã-Se voia Ta Domnul ºi Dumnezeul nostru ºi toatã judecata Ta Marele nostru
Mîntuitorul Isus Hristos.
Doamne Duhule Sfinte fã ca noi sã putem merge liniºtiþi spre amîndouã.
Amin.

Pag. 334 Istoria - Vol. 4 - Cap. 21 - Dupã cei 50 de ani
Cap. 21
Dupã cei 50 de ani

“N-aº vrea decît cînd vine seara
sã-mi fi sfîrºit ce-aveam sã fac,
sã-mi pot lãsa-mpãcat povara
cînd aripile-o sã-mi desfac.
N-aº vrea decît cînd Îþi voi cere

un loc de-odihnã obosit
sã mã primeºti cum cu plãcere
primeºti pe-un oaspe mult-dorit.
N-aº vrea decît cînd la picioare

Îþi voi aduce harfa mea
sã-mi fi sfîrºit a Ta cîntare
cum Tu ai vrut s-o cînt cu ea.
N-aº vrea decît cînd la-Nviere

mã vei chema de unde-aºtept,
sã mã cuprinzi ca pe-o tãcere
de dupã-un cîntec înþelept...”
oamne, ce argument atotputernic este jertfa! Jertfa curatã ºi rãbdãtoare ºi tãcutã pînã
D la capãt. Nu existã o altã putere mai convingãtoare, un alt argument mai convingãtor,
o altã cheie mai sigurã pentru orice zãvor, pentru orice inimã, pentru orice cauzã. Nu existã
un adevãr mai grãitor ca cel al ei. Nu existã un sprijinitor mai puternic, nici un apãrãtor mai
sigur al unui nevinovat ca jertfa lui. Ea nu-l lasã niciodatã de ruºine pe cel ce o aduce, în faþa
nimãnui. Ea îþi dã liniºtea marilor îndrãzneli ºi siguranþa marilor biruinþe în cele mai
hotãrîtoare confruntãri, cu cele mai înverºunate împotriviri.
Istoria - Vol. 4 - Cap. 21 - Dupã cei 50 de ani Pag. 335
Puterea adunatã din suferinþa nedreptãþii înduratã cu o seninã ºi nobilã smerenie pentru
o cauzã sfîntã, e ca un munte de ape adunate înapoia unui timp. Cînd acestui timp i-a sosit
ridicarea stavilei, torentul se elibereazã ºi porneºte mãturînd gunoaiele ºi limpezind albii.
Frumos, liniºtit, cuviincios dar mãreþ, hotãrît ºi demn, fãrã sã i se poatã împotrivi nimeni, dar
impunîndu-se tuturor.
T-
La începutul lunii aprilie, dupã înþelegerea luatã la patriarhie, am bãtut la uºa episcopiei
de la Oradea. Am fost primit cu un zîmbet de largã bunãvoinþã - ºi dupã formula respectuoasã
ºi obiºnuitã de prezentare am spus pe scurt prea sfinþitului Vasile despre încheierea de la
patriarhie ºi despre trimiterea mea la dînsul pentru continuarea dialogului început.
- Am vorbit amãnunþit cu pãrintele patriarh - îmi zise dînsul cu un zîmbet mulþumit. A
rãmas plãcut impresionat despre vizita pe care i-ai fãcut-o ºi de cele discutate. Mi-a spus cã
într-adevãr trebuie fãcut ceva pentru reglementarea problemei. Va trebui ca dv. sã faceþi o
scrisoare, un memoriu, o cerere cãtre Sf. Sinod în care sã arãtaþi toatã situaþia actualã ºi felul
cum vedeþi rezolvarea. Bineînþeles în cadrul legilor existente ale bisericii.
În afarã de asta am trecut ºi pe la Departamentul Cultelor. Cunosc bine pe dl. director C...
ºi el m-a întrebat:
- Pãrinte episcop, aveþi vreo problemã acolo în Bihor cu Oastea Domnului, cu Dorz ºi
ceilalþi?
- Nu avem nici o problemã, i-am rãspuns, - niciodatã n-am avut.
- Atunci de ce nu colaboraþi cu oamenii aceºtia? Dacã sînt cinstiþi, noi avem nevoie de
astfel de oameni. ªtiam cã Dorz avea niºte proverbe frumos versificate. Vorbeºte cu el sã le
tipãrim la vreo editurã...
De aceea te rog frate Dorz, cînd vii cu memoriul despre care am vorbit, adu-mi ºi o
selecþie din cele mai frumoase proverbe sã le înaintãm la Departament pentru aprobarea
tipãririi. ªi mai adu-mi ºi vreo 30 de cîntãri ale Oastei, alese cum ºtii, cele mai potrivite, -
pentru a fi cercetate ºi aprobate spre a fi folosite în biserici la diferite momente ale slujbei.
ªi cînd vor fi bine pregãtite aceste lucrãri te rog vino sã pornim la drum.
- Sînt 30 de ani prea sfinþite episcop de cînd am mai fãcut o astfel de încercare. Ce bine
ar fi dacã de atunci s-ar fi rezolvat creºtineºte aceastã problemã atît de clarã ºi de importantã.
De cîte suferinþe ºi jertfe ºi pagube sufleteºti ºi trupeºti am fi fost scutiþi cu toþii dacã se
rezolva atunci...
- Atunci nu se putea! Se vede cã ºi jertfele ºi suferinþele acelea îºi aveau rostul lor. Acum
însã este altceva. Acum se poate discuta... Acum atmosfera este cu totul alta. Acum putem
dialoga împreunã - ºi adãugã zîmbind, ºtii cum spune proverbul: mai pune românul, mai lasã
jupînul...
(Da, gîndii în sinea mea cu o oarecare mîhnire: tot românul sã punã. Tot bietul român...).
- Trebuie sã ne rugãm fierbinte - am ºoptit eu - ca Dumnezeu sã îndrume totul pe fãgaºul
cel bun. Este atîta nevoie sã se ajungã în sfîrºit la armonia ºi colaborarea fericitã spre binele
tuturor, atît al bisericii cît ºi al patriei noastre. În ce ne priveºte pe noi sîntem din toatã inima
hotãrîþi, dupã cum am fost totdeauna gata la orice pentru armonia ºi colaborarea asta.
Fiind vremea ceaiului de dimineaþã, pãrintele episcop a fost poftit la masã... M-am ridicat
sã plec, dar dînsul a zis:
- Nu pleca. Te rog vino sã luãm un ceai împreunã, e vremea Postului ºi vom mînca de
post... Vom mai vorbi împreunã ºi acolo.
Am cãutat sã mã scuz, dar îmi era tot aºa de greu ºi sã refuz ºi sã primesc. Pînã la urmã,
am ascultat folosind ºi timpul mesei în doi, pentru a mai adînci discuþiile noastre asupra celor
ce aveam de fãcut.
Ne-am despãrþit mult apropiaþi. Trecuserã mulþi ani aspri ºi despãrþitori de la marile
noastre confruntãri din anii 70. Într-adevãr acum atmosfera era alta. Dar cîtã suferinþã s-a
cerut pentru ca acum sã fie aºa. Numai dacã ar da Dumnezeu sã fie de duratã aceastã stare -
ºi nu doar o pãrere trecãtoare.
Ajuns acasã m-am aºezat pe genunchi ºi cu lacrimi am cerut lumina lui Dumnezeu ºi
inspiraþia Duhului Sfînt pentru alcãtuirea memoriului cerut.
Am început totul cu “În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh” ºi cu un scurt
istoric al Oastei Domnului, al începutului ei ºi a desfãºurãrii ulterioare cu provocarea
conflictului în care arãtam vina cea mare a mitropolitului Bãlan care s-a lãsat influenþat de
un anturaj invidios, ºi a luat o necruþãtoare ºi despoticã atitudine împotriva pãr. Iosif ºi nu
s-a lãsat înduplecat de nici o cerere de iertare din partea victimei sale. ªi de nici un argument
sau mijlocire din partea altora, pentru a aplana conflictul nefericit care provoca atîta rãu ºi
pagubã bisericii noastre ºi poporului nostru. Arãtam apoi încercãrile multe ºi stãruitoare
fãcute de-a lungul zecilor de ani din partea noastrã pentru aplanarea conflictului, - dar rãmasã
fãrã nici un rezultat. Mai ales pe cea din 1956-1958 care în loc sã se fi rezolvat printr-o
conciliere fericitã ºi o rezolvare realistã, - s-a “rezolvat” cu una dintre cele mai grele încercãri
pentru o mare parte dintre conducãtorii Oastei Domnului ºi pe o duratã de ani pentru toatã
aceastã Lucrare asupritã ºi învinuitã pe nedrept...
Propuneam acum luarea unei mai realiste hotãrîri, mai ales în situaþia grea a rãtãcirilor
de la credinþã ºi a decãderii morale a întregii societãþi. Pentru schimbarea totalã a opticii
nedrepte faþã de Oastea Domnului. ªi refacerii situaþiei de dinaintea conflictului, cînd era o
atît de strînsã ºi sfîntã colaborare între clerul ºi poporul bisericii noastre, între preoþime ºi
Oastea Domnului, lucru care ar fi fost o binecuvîntare nespus de mare pentru noi toþi...
M-am gîndit însã cã primul la care trebuie sã mã duc pentru a mã consulta asupra formei
ºi conþinutului acestui memoriu, va trebui sã fie înaltul Antonie de la Sibiu. Acest ierarh este
privit în momentul de faþã drept cel mai cult ºi mai deschis dintre ierarhii bisericii noastre.
Un om cu largi orizonturi ºi perspective, mult apreciat atît în þarã cît ºi în strãinãtate... ªi apoi
dînsul este în scaunul Sibiului unde s-au petrecut ºi s-au legat toate. De aici ar trebui sã se
ºi dezlege ºi iarãºi, dînsul este mai marele nostru direct, - prin urmare de aici va trebui sã
începem.
Voi merge deci cu prima formã a memoriului nostru la o consultare în Sibiu - ºi vom
vedea ce reacþie va produce. ªi voi înþelege apoi cum trebuie sã lucrez, pentru a urma în ce
mã priveºte pe mine, drumul cel mai înþelept ca sã ajungem la atingerea scopului propus.
Drumul va fi lung - ºtiu. Vor fi poate multe curse ºi piedici, dar pentru scopul nostru sfînt
trebuie sã umblãm cu toatã curãþia, însã ºi cu toatã prevederea.
Am luat deci în ziua de 25 aprilie 1986 drumul Sibiului... Înaltul Antonie era acasã. M-a
primit cu bucurie...
I-am citit întreg memoriul în prima lui formã, - iar apoi i-am zis:
- Acum vã rog înalt prea sfinþite pãrinte sã faceþi observaþiile competente asupra acestui
memoriu, asupra problemei ridicatã de el, pãrinteºtile îndrumãri de care noi dorim din toatã
inima sã þinem seama la ascultare.
- Eu vãd aici trei pãrþi la acest memoriu. Partea întîi cea istoricã ºi introductivã asupra
cãreia cred cã ar fi bine sã mai revii, trecînd cu mai puþine precizãri asupra evenimentelor
despre care nu-i prea place nimãnui sã li se aminteascã. Înþelegi ce vreau sã zic.
Partea a doua care priveºte originea ºi desfãºurarea conflictului dintre cei doi de la Sibiu -
d-ta faci puþinã pãrtinire. E ºi normal sã-l pãrtineºti pe cel la care þii mai mult, dar este nevoie
sã fim imparþiali. Trage mai bine o linie de mijloc între cei doi. Cred cã e mai bine ºi mai
drept aºa.
Partea a treia cu încadrarea în statutul ºi viaþa bisericii este bine gînditã. Probabil, asupra
amãnuntelor ºi procedeelor practice va mai fi cîte ceva de discutat. Dar va avea loc un dialog
asupra tuturor acestor lucruri. Pînã acum am tot monologat unii despre alþii, acum va trebui
sã dialogãm pînã vom putea ajunge la un rezultat bun. Încearcã sã refaci acest memoriu în
sensul acesta. Apoi sã-l aduci ºi sã ajungã la toþi ierarhii bisericii, pentru a lua cu toþii
cunoºtinþã de el. Pe urmã se va vedea ce va mai fi.
Dupã ce mi-a vorbit destule ºi alte lucruri într-o atmosferã deschisã ºi binevoitoare din
care am înþeles cu bucurie foarte mult, i-am mulþumit, i-am sãrutat respectuos dreapta ºi
petrecut cu multã bunãvoinþã pînã la uºã - am plecat.
Am plecat cu simþãmîntul fericit cã Duhul Sfînt a fãcut sã se consolideze între noi puntea
necesarã pentru contactele sufleteºti atît de însemnate spre o înþelegere, spre o înþelegere cu
încredere de un mare ºi sfînt obiectiv angajat de conºtiinþã pentru toþi.
Am plecat acasã ºi dupã un timp de profundã reculegere ºi tensiune duhovniceascã, am
primit lumina ºi ajutorul compunerii formei definitive a memoriului nostru.
Iatã-l transcris aºa cum l-am multiplicat în numãr suficient de exemplare pentru a-l putea
înmîna împreunã cu volumul Tainã ºi Minune fiecãrei ierarh al bisericii, personal:
T-
Cãtre Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe - Bucureºti
Subsemnatul Traian Dorz, de 72 de ani, domiciliat în loc. Livada Beiuºului nr. 9, jud.
Bihor, - supus fiu al Bisericii Ortodoxe Române Oastea Domnului, - cu cea mai profundã
smerenie ºi cel mai deosebit respect, înaintez urmãtorul
MEMORIU
cu privire la rezolvarea pozitivã ºi definitivã a problemei normalizãrii situaþiei grupãrii

Oastea Domnului în cadrul Bisericii Ortodoxe Române ºi în Statutele de Organizare ºi
funcþionare ale acesteia.
Pentru cunoaºterea clarã a oricãrei probleme, se ºtie, este neapãrat necesarã o cît mai
sumarã dar clarã înþelegere a condiþiilor sociale, morale, istorice, etc. care au necesitat-o ºi
au impus-o.
Sã încercãm aceasta acum cu Oastea Domnului.
Îndatã dupã terminarea primului mare ºi lung rãzboi mondial, 1914-1918, - cînd Domnul
Dumnezeu a adus întregirea, plãtitã cu jertfe de veacuri a patriei noastre, odatã cu aceastã
întregire, s-au luat vaste ºi eficiente mãsuri pentru consolidarea ºi asigurarea acestei întregiri,
care în acele vremuri încã foarte tulburi era permanent ºi grav ameninþatã nu numai de
vrãjmaºii din afarã care luptau cu toatã puterea lor pentru anularea întregirii noastre naþionale,
dar ºi de vrãjmaºii dinãuntru care urmãreau ruinarea trupeascã ºi sufleteascã a neamului
nostru.
Printre cele mai nimicitoare mijloace care erau folosite pe scarã naþionalã împotriva
noastrã, erau mai ales douã: - alcoolismul, pentru ruinarea trupeascã ºi sectarismul, pentru
ruinarea sufleteascã... Nenumãrate fabrici clandestine de spirt negru apãreau pretutindeni
revãrsînd peste þarã potop de bãuturi falsificate din cele mai vãtãmãtoare substanþe. Patima
bãuturilor acestora cuprindea cu repeziciune marea masã a poporului sãrãcitã de rãzboi ºi
rãvãºitã de tot felul de pãcate. Bãtãile, procesele, crimele, divorþurile ºi toate celelalte urmãri
nefaste ale acestui grozav pãcat erau înspãimîntãtoare.
În afarã de aceastã dezagregare socialã, se accentua tot mai mult dezagregarea sufleteascã
produsã de creºterea vertiginoasã a propagandei sectare, adusã odatã cu întregirea naþionalã
ºi înlesnitã de condiþiile sociale. O mulþime de elemente strãine atît de sufletul cît ºi de limba
noastrã, lucrau cu hãrnicie ºi cu o pronunþatã nuanþã de ºovinism ºi ostilitate, nu numai
împotriva sentimentului nostru religios, ci ºi a celui naþional.
Era clar cã trebuia sã se întreprindã urgent ºi hotãrît luarea unor mãsuri puternice ºi
cuprinzãtoare, atît pe plan social cît ºi religios. Mai ales mãsurile religioase trebuiau sã fie
cele mai hotãrîtoare, fiindcã sufletul oamenilor era cel mai necesar de transformat. Deci
autoritatea bisericeascã ºi activitatea religioasã erau cele mai solicitate.
T-
La conducerea bisericii noastre ortodoxe din Ardeal fusese instalat atunci de curînd ca
mitropolit, tînãrul ºi entuziastul cleric Nicolae Bãlan, fost profesor la Teologia Sibiului, om
înflãcãrat atunci de idei noi, ºi pornit pe fapte mari. Dupã un congres aºa numit Biblic, þinut
atunci la Sibiu, printre alte mãsuri cultural-religioase s-a hotãrît înfiinþarea ºi redactarea sub
auspiciile mitropolitului Sibiului a unei gazete religioase pentru popor. Era cunoscutã puterea
cuvîntului scris ºi marea însemnãtate a acestuia pentru luminarea satelor, pentru cã mai ales
acolo era grosul populaþiei noastre.
Va trebui însã mai întîi gãsit acel om potrivit, înzestrat cu toate marile calitãþi necesare
pentru reuºita adevãratã a unui astfel de gînd pentru stãvilirea rãului ºi aducerea lucrurilor
pe fãgaºul cel bun.
Mitropolitul Bãlan cunoºtea un singur om capabil ºi înzestrat cu aceste calitãþi. Era tînãrul
preot Iosif Trifa, originar din Munþii Apuseni, care în acel timp slujea ca preot în Vidra de
Sus, satul natal al eroului Avram Iancu. Acesta, pe atunci tînãr preot, îi era bine cunoscut
mitropolitului încã de pe cînd îi fusese student. De atunci el dovedise neobiºnuite calitãþi de
misionar, publicist ºi scriitor bisericesc, publicînd prin toate revistele ºi gazetele vremii,
lucrãri de larg interes ºi profunde adevãruri gustate de toþi.
T-
La 1 Ianuarie 1922 trebuia sã aparã primul numãr al gazetei preconizate. A fost invitat
deci sã vinã la Sibiu imediat preotul Iosif cãruia urma sã-i fie încredinþatã redactarea acestei
atît de importante gazete.
În satul Vidra de Sus (astãzi Avram Iancu), tocmai atunci se petrecuserã lucruri tragice
cu familia tînãrului preot. Trei copii cu soþia îi muriserã la rînd, el rãmînînd singur cu numai
un copil de 5 ani. Îl mai chemase tot atunci la Cluj, un alt mare prieten al sãu, profesor Ioan
Lupaº, care era pe cale sã iniþieze ºi el o mare miºcare culturalã acolo.
Dar sosind în acelaºi timp ºi invitaþia cãlduroasã de la Sibiu, - el a ales Sibiul.

Ajuns la Sibiu în anul 1921, i s-a încredinþat la început slujba de duhovnic la Academia
Teologicã, apoi ºi pe cea de director al Orfelinatului Ortodox din Sibiu, achitîndu-se fericit
de aceste douã sarcini ca ºi de altele.
La 1 Ianuarie 1922, prelua sarcina de redactor al gazetei religioase Lumina Satelor,
sarcinã care avea sã-i fie cea mai dureroasã a vieþii sale... De la început a fost lãsat sã ducã
aproape numai singur, nu numai sarcina redactãrii, ci ºi pe cea a administrãrii acestei gazete,
care cu talentul ºi rîvna sa a ajuns de la primul numãr sã cucereascã un tot mai mare numãr
de cititori din þarã ºi chiar de peste hotare, trezind un viu interes în toþi pentru scopurile pe
care le propovãduia.
Dar ºcoala nouã pe care o iniþia el în popor, lucra acum ºi mai puternic asupra lui însuºi.
Din postul înalt de observaþie ºi rãspundere pe care îl reprezenta misiunea lui de redactor al
unei atît de importante gazete ºi al unui atît de sfînt mesaj, - el era cel mai în mãsurã sã-ºi
dea seama de marea nevoie a poporului pe care îl îndruma dar ºi marea rãspundere înaintea
lui Dumnezeu pentru felul cum îndruma ºi UNDE, sufletele care privesc ºi ascultã la el.
T-
În ultima noapte a anului 1922, la trecerea în anul 1923, cînd se împlinea un an de la
apariþia gazetei Lumina Satelor, preotul Trifa îºi fãcea singur cu conºtiinþa sa, bilanþul muncii
lui de fãclier la aceastã gazetã. ªi în lumina celor care trebuiau împlinite, - ceea ce fãcuse
acum îi pãrea jalnic de puþin. Durerea lui o mai mãreau ºi cetele de beþivi înnebuniþi de
bãuturile falsificate ºi ticãloºiþi de vorbele ºi sudalmele murdare pe care le urlau în gura mare,
trecînd pe sub fereastra cãmãruþei lui de lucru ºi umplînd pieþele ºi strãzile oraºului devenit
un adevãrat iad.
În zorii zilei Noului An 1923, dupã o noapte nedormitã, el trãieºte un moment
cutremurãtor. Prãbuºit în genunchi sub marea lui rãspundere, el se ruga lui Dumnezeu cerînd
iertare pentru trecut, - ºi putere pentru viitor. Cu inima zdrobitã punea un legãmînt mare ºi
lua o hotãrîre unicã. O totalã transformare se petrecuse cu el. Un fel vechi de viaþã murise ºi
un alt fel nou înviase în noaptea aceea de hotar. Acesta a fost începutul Oastei Domnului.
În primul numãr al gazetei Lumina Satelor din ianuarie 1923, a publicat pe prima paginã
o “chemare” ºi o hotãrîre personalã cãtre fiecare cititor al sãu, la o viaþã nouã ºi la o luptã
nouã, împotriva alcoolismului, a sudalmei ºi a tuturor pãcatelor care ticãloºesc neamul nostru
ºi pierd sufletele oamenilor. Se pornea o luptã nouã, prin hotãrîrea ºi puterea lui Dumnezeu...
Prin biruinþa contra pãcatelor trupeºti - zicea el - se va salva trupul neamului nostru, iar prin
biruinþa contra rãtãcirilor de la credinþã, se va salva sufletul acestui neam. Dumnezeu ne-a
izbãvit naþiunea noastrã de stãpînirea altor neamuri, iar acum noi înºine trebuie sã ne
dezrobim din tirania pãcatelor care ne robesc ºi mai cumplit.
T-
Din primul an au ºi început roadele. Cu o dragoste fierbinte faþã de sfintele noastre valori
- Biserica ºi Patria - entuziastul preot avea tot sprijinul ºi înþelegerea ierarhului sãu, - a
realizat minuni. La numai zece ani de apostolat cu Oastea Domnului ºi Lumina Satelor se
înfiinþaserã ºi activau aproape în toate satele ºi oraºele patriei noastre puternice grupãri ale
acestei minunate miºcãri duhovniceºti, schimbînd în chip fericit viaþa ºi mentalitatea veche
ºi decãzutã a unor mai mulþimi de suflete ºi de familii.
Voluntariatul duhovnicesc ºi misionarismul laic erau cele douã trãsãturi esenþiale ºi înnoitoare
ale vieþii noastre dupã exemplul fericit ºi uitat al creºtinilor dintîi, al strãmoºilor ortodoxiei
noastre.
De la bun început Oastea Domnului s-a încadrat fericit în învãþãtura ºi misiunea noastrã
bisericeascã. Setea sfîntã trezitã în sufletele credincioºilor bisericii, era alimentatã în
duminici ºi sãrbãtori nu numai înainte de masã la sfintele slujbe, ci ºi dupã masã, cînd în
bisericile acum pline, dupã Vecernie, se desfãºura petrecerea duhovniceascã la programul
cãreia contribuiau acum ºi oile cuvîntãtoare” împreunã cu pãstorii lor. Frumoase citiri ºi
cuvîntãri din Evanghelia, Apostolul ori Cazania zilei, ori din scrierile ºi vieþile sfinþilor,
împletite cu cîntãrile bisericeºti ºi cele laice religioase precum ºi rugãciunile citite ori rostite
liber, - erau hrana fericitã din care se îndestulau cu o mare bucurie cu toþii. Ce minunat se
realizau în felul acesta prin Oastea Domnului cele douã mari trebuinþe ale poporului nostru.
Înfrînarea de la prãbuºirea în pãcat ºi oprirea de la cãderea în mrejele nefericite ale crezurilor
strãine. Viaþa nouã transformase în mod creºtinesc ºi obiceiurile ºi datinile noastre care erau
mai dinainte de-a dreptul pãgîneºti. Omul lui Dumnezeu ºi al bisericii în fruntea acelei
frumoase miºcãri duhovniceºti devenise cunoscut în lumea întreagã. Iar acþiunea sa era
sprijinitã de toþi oamenii de bine din þarã. O mare mulþime de preoþi ºi intelectuali din þarã
au aderat la aceastã miºcare misionarã ºi condeie bisericeºti inspirate ca: Gala Galaction,
arhimandrit Iuliu Scriban, Toma Chiricuþã, Gh. Paschia, I. Gr. Opriºan, Al. L. Moldovanu,
etc., îl însoþeau sporind mereu roadele minunate ale credinþei noastre ºi ridicînd nivelul
spiritual al poporului nostru.
Dar pe mãsurã ce binele acesta era tot mai vãdit ºi numele preotului Trifa era citat ºi
cinstit tot mai mult, - oamenii geloºi ºi plini de invidie, au început sã se ridice tot mai fãþiº
ºi tot mai vrãjmaº împotriva lui. Bãnuieli ºi presupuneri pline de rãutate începurã sã
rãstãlmãceascã tendenþios totul trãgînd false semnale de alarmã împotriva “primejdiei” care
- chipurile - ar ameninþa biserica cu o mare erezie ºi schismã plãnuitã de acest preot, devenit
prea popular.
Cei mai importanþi ºi cei mai porniþi dintre aceºti aþîþãtori, erau chiar din anturajul
mitropolitului Bãlan... La început n-a fost uºor sã-l influenþeze pe mitropolitul, care avea o
mare încredere în preotul ºi colaboratorul sãu, pe care îl cunoscuse destul de bine ºi a cãrui
muncã uriaºã o aprecia destul de conºtient. Preotul Trifa, la fel, convins fiind cã ierarhul sãu
înþelege ºi apreciazã pe deplin valoarea ºi greutatea muncii sale, nici nu s-a gîndit la nici o
primejdie. Astfel n-au sesizat nici unul, nici altul cursa ce li se întindea.
T-
Au urmat ani de îmbolnãviri grele ºi preotul Trifa, din cauza muncii prea istovitoare ºi
prea îndelungi: internãri prin spitale ºi sanatorii departe de Sibiu... operaþii una, douã, trei...
ºapte. Lipsurile lui de la Sibiu au dat celor ce lucrau împotriva lui ocazii, timp ºi motive sã
strecoare tot mai spornic ºi mai insistent intriga, ura, veninul. Astfel cã la sfîrºitul anului
1934, dupã 12 ani de muncã istovitoare, sãptãmînã de sãptãmînã ºi zi de zi, la scrisul
gazetei, - ºi dupã 25 de ani de preoþie jertfitoare în slujba bisericii ºi a poporului nostru,
vrãjmaºii care ticluiserã planul viclean, au reuºit sã-l atragã în acest plan ºi pe mitropolit, -
au dat lovitura fatalã, provocînd conflictul ºi ruptura dintre mitropolitul Bãlan ºi preotul
Trifa.
T-
De la primele discuþii din ziua fatalã, între cei doi împricinaþi s-au petrecut lucruri pripite.
Condiþiile impuse de mitropolitul Bãlan i s-au pãrut nedrepte ºi ultimative preotului Trifa,
care îºi închipuia cã datoritã meritelor muncii, sacrificiului ºi talentului desfãºurate în
apostolia sa de pînã atunci, - ar avea dreptul la un alt fel de tratament din partea ierarhului
sãu. Astfel, luat fiind prin surprindere, în primul moment preotul Trifa a avut o atitudine de
prea mare îndrãznealã faþã de mitropolitul sãu. Aceastã atitudine a fost interpretatã ca o gravã
nesupunere ºi respinsã imediat. A urmat o întrerupere bruscã ºi o plecare precipitatã.
Au fost de ajuns. Îndatã au urmat ciocniri din ce în ce mai dureroase prin scris ºi
corespondenþe atît de o parte cît ºi de alta. Superiorul îºi apãra autoritatea care îºi are
totdeauna dreptatea sa, - iar inferiorul îºi apãra munca ºi jertfa, conºtiinþa ºi opera, care nu
întotdeauna îºi au dreptatea lor. Aceste poziþii se ciocneau puternic cînd direct, cînd indirect.
Negãsindu-se momentan nici un mediator eficient, ostilitãþile s-au agravat ºi conflictul
s-a adîncit nepermis de mult. Situaþia s-a înrãutãþit atît de vertiginos ºi lucrurile au ajuns atît
de departe încît cînd mediatorii alarmaþi au început sã intervinã mai serios, - autoritatea
ofensatã ºi pornitã, nu s-a mai lãsat înduplecatã de nici un argument. Toate cererile de iertare,
oricît de sincere, de repetate ºi de insistente au fost din partea celui ce o jignise, au fost
considerate tardive ºi ineficiente, deºi dogma fixeazã nelimitat numãrul greºelilor cu drept
de iertare - de 70 de ori 7 - ºi limita timpului, la 5 minute înainte de moarte - ca tîlharului de
pe cruce - totuºi lui nu i s-a mai iertat nimic ºi niciodatã. ªi nu i s-a rãspuns nici la cererea
de iertare de pe patul morþii sale, cînd la ultima împãrtãºanie în preajma morþii, a mai trimis
o datã mitropolitului Bãlan cererea aceasta ultimã de iertare prin preotul Aurel Banu, care
fusese chemat sã-l împãrtãºeascã.
T-
Din primele zile ale conflictului, odatã lucrurile pornite pe fãgaºul acesta, uºor s-au putut
afla motivele, paragrafele ºi interpretãrile necesare unei condamnãri. În doi ani, - din 1935
pînã în 1937, - cele trei instanþe bisericeºti de judecatã, primele douã în Sibiu, iar a treia la
Bucureºti, l-au gãsit vinovat pentru caterisire, - ºi l-au caterisit. Dar la nici una din aceste
instanþe nu s-a þinut seama de nici una din apãrãrile sale... S-a procedat dupã felul obiºnuit
cînd cel tare îl judecã pe cel slab. ªi cînd pîrîtorul este tot el ºi judecãtorul celui pîrît de el.
La ultima instanþã, cea a Sf. Sinod, nici mãcar n-a fost citat sã se prezinte. A fost condamnat
fãrã sã fi avut nici mãcar cunoºtinþã de data procesului sãu. A aflat doar din ziare cã fusese
condamnat, dupã ce procesul avusese loc.
T-
Totuºi, tot timpul cît au durat aceste nefericite întîmplãri, preotul Trifa, deºi bolnav de
douã boli necruþãtoare, care l-au chinuit aproape zece ani - tuberculozã ºi cancer - suportînd
ºapte operaþii foarte grele, dintre care ultimele douã nu s-au mai vindecat pînã la moarte, el
n-a încetat sã þinã sub un iubitor control toatã munca ce se desfãºura în viaþa Oastei
Domnului. Cu cuvîntul sãu scris ºi vorbi t , cu pi l da ºi prezenþa sa, el nu a încetat sã
povãþuiascã ºi sã îndrume pe fiii sãi sufleteºti din Oastea Domnului, sã rãmînã smeriþi ºi
credincioºi fii ai bisericii, ºi harnici supuºi cetãþeni ai patriei noastre. Eu însumi care am stat
în preajma lui aproape opt ani, pînã în clipa morþii sale, l-am auzit spunînd sau scriind: “fraþii
mei ºi fiii mei, autoritatea noastrã bisericeascã are ce are cu mine, dar nu cu voi.
Cu voi nu are nimic. Voi sã nu vã clãtinaþi întru nimic din pricina necazurilor mele, ci sã
rãmîneþi supuºi ºi credincioºi fii ai sfintei noastre biserici. Eu n-am pãcãtuit cu nimic nici
împotriva învãþãturii ºi nici a credinþei noastre ortodoxe. Dar sînt victima nevinovatã ºi
neputincioasã a unei necruþãtoare rãzbunãri omeneºti. Va veni însã odatã ºi vremea cînd
Dumnezeu ºi Istoria ne va face dreptate ºi mie ºi vouã. Dar pînã atunci atît eu cît ºi voi
trebuie sã rãmînem statornici ºi credincioºi fii ai bisericii ºi ai patriei noastre...“
T-
ªi noi, toþi fiii sãi sufleteºti, aºa am rãmas pînã azi. ªi aºa vrem sã rãmînem pe totdeauna.
În 12 septembrie 1937 - doar cîteva luni mai înainte de moartea pãrintelui Iosif Trifa -
dupã un ºir de alte adunãri religioase pregãtitoare, a fost convocat un mare sfat frãþesc pe þarã
cu peste 500 de participanþi, delegaþi ai adunãrilor Oastei din þarã ºi strãinãtate, pentru a face
o mare ºi ultimã încercare de aplanare a conflictului ºi de a obþine din partea mitropolitului
Bãlan reabilitarea pãr. Trifa, pentru a aduce iarãºi lucrurile la starea fericitã de la început, -
dupã înþelepciunea care spune cã dacã sînt unii dintre noi care pot face greºeli, trebuie
neapãrat sã fie alþii care sã poatã repara greºelile, nefiind practic dovedite nici una dintre
acuzele ºi presupunerile grave pentru care se produsese nenorocirea, iar pe de altã parte fiind
încã proaspete toate lucrurile ºi cei doi împricinaþi încã în viaþã, - cu puþinã bunãvoinþã nu
era greu sã se refacã situaþia.
În aceastã zi de 12 septembrie 1937, preotul Iosif Trifa, împreunã cu noi cei peste 500 de
delegaþi am întocmit “Moþiunea Apel” cãtre mitropolitul Bãlan personal, declarînd în modul
cel mai solemn ºi categoric cã sîntem ºi înþelegem sã rãmînem pe totdeauna supuºi ºi
credincioºi fii ai bisericii noastre, respectînd autoritatea ºi învãþãtura ei, dar vrem sã rãmînem
tot astfel ºi ataºaþi de pãrintele nostru sufletesc Iosif Trifa care ne-a nãscut pe noi la o viaþã
nouã în Hristos, convinºi fiind cã el n-a greºit cu nimic împotriva credinþei noastre ortodoxe.
Insistãm cu toþii sã se revinã asupra nemeritatei sale sentinþe de caterisire - ºi pentru a se
reaºeza cît mai grabnic ºi frumos în sînul bisericii ºi-al Oastei Domnului armonia ºi
colaborarea fericitã de la început.
Întrucît s-a putut greºi totuºi ºi din partea preotului Trifa împotriva ascultãrii sale faþã de
ierarhul sãu, pãr. Trifa declarã repetat atît verbal cît ºi în scris, cã este gata sã retracteze tot
ce a spus sau scris greºit, - cerînd în mod solemn ºi insistent iertarea ierarhului sãu, ºi
promiþînd fiascã ºi dreaptã supunere pe viitor.
Dupã redactarea în scris ºi semnarea Moþiunii Apel, a preotului Iosif Trifa ºi a celor 500
de delegaþi prezenþi, au fost aleºi zece dintre fraþii intelectuali prezenþi - avocaþi, medici,
profesori, - ºi trimiºi sã o prezinte într-o audienþã personalã mitropolitului Bãlan atît cererea
scrisã a celor 500, cît ºi cererea verbalã a lor, cei zece, vizînd acelaºi lucru.
Cinci ore au aºteptat atunci cei zece delegaþi primirea în audienþã în anticamera
mitropolitului. ªi tot acele cinci ore am aºteptat, preotul ºi noi cei 500 în curtea casei din
Aleea Filozofilor nr. 18 din Sibiu venirea lor cu un rezultat.
Dupã cele cinci ore uºa mitropolitului s-a deschis doar pentru o clipã iar din vîrful
scãrilor li s-a spus doar un singur cuvînt aspru:
- Rãzvrãtiþilor!
ªi dupã acest cuvînt, uºa li s-a închis definitiv.
Dupã un timp, pãrintele secretar a venit ºi le-a spus cã pot sã plece, - rãspunsul le va veni
mai tîrziu în scris.
Dar n-a mai venit niciodatã.
Îndatã dupã aceea, toatã averea materialã ºi familiarã a preotului Trifa, - tipografia, pe
care o cumpãrase cu preþul întregii sale averi din comuna sa natalã, a fost confiscatã în
folosul mitropoliei, - el rãmînînd total sãrac, fãrã absolut nici un mijloc de trai, grav bolnav,
fãrã hranã, fãrã medicamente, doborît de cele douã boli ºi zdrobit de necruþãtoarele lovituri
sufleteºti. Rãmãsese doar un schelet de 33 de kg. sîngerînd din tot trupul în aºa fel cã aproape
nu ºtiam de unde sã-l prindem cu mîna, cînd trebuia sã-l ridicãm de pe patul martiriului sãu,
pentru a nu prinde o ranã care sîngera, - cînd eram nevoiþi sã-l ridicãm, sau mutãm, pentru
a-l pansa ori primeni. Ce cutremuraþi priveam spre el cînd îl vedeam în felul acesta ºi cînd
ne gîndeam la toþi chinuitorii lui.
T-
Rãsplãtit în felul în care am vãzut, - din starea aceasta, Dumnezeu l-a luat la El Acasã în
noaptea de 12 februarie 1938, dupã 16 ani de trudã zdrobitoare ca gazetar ºi scriitor strãlucit
în slujba bisericii ºi a neamului. ªi dupã 25 de ani de preoþie cutremurãtoare în slujba lui
Dumnezeu. Lãsa în urma lui o operã ortodoxã ºi biblicã scrisã cu un geniu neîntrecut, o
atitudine creºtinã de cea mai strãlucitã curãþie ºi mai ales o mare miºcare de renaºtere
ortodoxã, plinã de viaþã ºi putere, numãrînd multe sute de mii de suflete transformate prin
taina pocãinþei, a convertirii sfinte la o viaþã nouã ºi adevãratã în Hristos, dupã învãþãtura
bisericii ºi pilda creºtinilor dintîi. Toate aceste eterne valori el le lãsa ca o avuþie veºnicã prin
biserica sa, prin neamul sãu, - Ortodoxiei ºi Lumii.
T-
În anul 1948, cu ocazia întocmirii ºi adoptãrii Noului Statut de Organizare ºi Funcþionare
al Bisericii Ortodoxe Române, - diferitele miºcãri ºi asociaþii religioase care funcþionaserã
în bisericã, dupã vechiul Statut - printre care ºi Oastea Domnului - au fost desfiinþate oficial.
Dar ºi dupã aceastã desfiinþare oficialã, Oastea Domnului era un organism viu, creat cu
un scop ºi pentru o funcþie determinatã de necesitãþi stringente, - continua sã-ºi exercite
normal aceastã funcþiune pentru care îºi simþea o rãspundere divinã. Cele douã mari primejdii
împotriva cãrora fusese ea creatã sã lupte, continuînd sã persiste ºi chiar sã se agraveze, - era
clar cã funcþionarea ei era ºi mai necesarã. De aceea ea a continuat sã-ºi împlineascã nobilul
ei scop în aceastã condiþie de ilegalitate, convinsã fiind cã odatã tot se va gãsi cineva
competent care sã vadã acest lucru ºi sã reabiliteze totul în starea normalã. ªi aºa s-a
continuat situaþia asta pînã astãzi, indiferent de atitudinea durã pe care au avut-o prin aceºti
ani cele douã autoritãþi ale noastre faþã de noi.
T-
Acestea sînt faptele istorice reale, - consemnate în documentele vremii ºi pãstrate vii ºi
treze în subsoluri ºi în cer, pentru ziua cînd vor fi chemate sã dea mãrturie înaintea lui
Dumnezeu, pentru tot ce a fost bine sau rãu, drept sau nedrept în faptele noastre.
Cu testamentul vieþii ºi credinþei pãrintelui Trifa în inima ºi amintirea noastrã, noi copiii
lui sufleteºti, prin toþi cei 50 de ani trecuþi de atunci, - am rãmas ºi astãzi la fel de credincioºi
sfintei noastre biserici, aºteptînd ºi nãdãjduind cu tãrie venirea acelei zile pe care a profeþit-o
el de pe patul martiriului ºi al morþii sale, cînd acest profet al neamului nostru a spus cã
Dumnezeu va aduce vremea ca biserica sã-i recunoascã nevinovãþia ºi sã-i recunoascã
meritele reabilitîndu-i numele ºi opera sa.
Peste puþinã vreme - în anul 1988 - se vor împlini 100 de ani de la naºterea sa
(3 martie 1888) ºi 50 de ani de la moartea sa (12 februarie 1938). Ce moment istoric ºi ce
prilej unic ar fi acesta pentru a se face o sfîntã ºi îndatoratã dreptate, printr-o pãrinteascã ºi
patrioticã hotãrîre în privinþa asta. Fericite ºi pururea pomenite cu mare cinste ar rãmîne în
Istorie ºi în Veºnicie, numele celor care ar avea curajul ºi nobleþea unei asemenea hotãrîri.
Nu a zdrobi este adevãrata putere, ci a convinge ºi a integra.
Prin viaþa ºi opera sa profund ortodoxã ºi româneascã, preotul Iosif Trifa este un sfînt ºi
un geniu al bisericii ºi al neamului nostru. Orice confesiune sau popor din lume care l-ar fi
avut în sînul sãu, s-ar fi grãbit sã-l revendice, sã-l integreze total ºi sã-ºi însuºeascã pozitiv
opera ºi valoarea sa, ca pe un patrimoniu sfînt al bisericii ºi al naþiunii care l-au avut, ca pe
un geniu ºi profet al sãu.
Circulã zvonul cã o astfel de iniþiativã chiar ar urma sã o ia instituþii ºi persoane din
strãinãtate cu prilejul celor douã aniversãri care coincid în acelaºi an, - amintite mai sus.
Ce înþelept ar fi - dupã pãrerea noastrã - dacã nu am lãsa sã ne-o ia alþii înainte, mãcar
în privinþa asta.
T-
Fãrã îndoialã cã în disputa nefericitã dintre cei doi, care a generat aceastã crizã
sufleteascã în care ne zbatem fãrã ieºire de peste 50 de ani, - amîndoi cei duºi acum în
Veºnicie ºi-au avut partea sa de greºeli, mai mari ori mai mici, dupã cum de-asemenea ºi-a
avut fiecare ºi meritele sale, mai trecãtoare sau mai durabile. Dar dacã mitropolitului Bãlan,
pentru desigur mai mari merite faþã de bisericã i s-au iertat ºi mari greºeli care tot împotriva
ei le-a fãcut (- cãci nu este om care sã fie viu ºi sã nu greºeascã -) - atunci de ce sã nu se
procedeze tot dupã acest drept criteriu ºi faþã de preotul Iosif Trifa? De ce lui sã nu i se poatã
ierta niºte mici greºeli, pentru niºte atît de mari merite?
Numele mitropolitului Bãlan ºi meritele sale - desigur mari, - au rãmas doar în amintirea
unor arhive ori instituþii, pe cînd numele ºi opera preotului Iosif Trifa au ajuns de circulaþie
universalã. Oastea Domnului are astãzi o rãspîndire, fãrã exagerare, în toate continentele
lumii, fiind apreciatã ca un fenomen unic al misionarismului creºtin viu ºi activ, ca un vulcan
fierbinte în plinã erupþie, pe cînd toate celelalte par a fi ajuns ca niºte vulcani stinºi într-un
regres continuu ºi alarmant...
T-
În urmã cu 30 de ani - din 1956 ºi pînã în 1958 - deci dupã ce trecuserã 20 de ani de la
izbucnirea durerosului conflict, am încercat în înþelegere cu fraþii, iniþierea unei acþiuni, la
fel cu aceasta de acum, pentru normalizarea atît de doritã ºi de necesarã, ca ºi azi, a situaþiei
Oastei Domnului în biserica noastrã.
Doi ani de zile am cãlãtorit atunci, eu personal - cu memorii în diferite variante, dupã cum
mi se cerea, cînd la patriarhie, cînd la Sf. Sinod, cînd la Departamentul Cultelor, cînd la
diferite alte autoritãþi competente cerînd, rugîndu-ne, stãruind, - sã fim ascultaþi ºi integraþi
ºi formal, cum eram faptic în viaþa ºi Statutul Bisericii. Paragrafele Noului Statut Bisericesc,
ne ofereau foarte bine încadrarea activitãþii noastre duhovniceºti în secþiile misionare
prevãzute a funcþiona pe lîngã fiecare Comitet Parohial. Aceste Secþii Misionare erau
prevãzute pentru a constitui partea activã misionarã a parohiei, atît de necesarã în munca pe
care o avea de dus prin însãºi raþiunea existenþei sale combãtînd pe cei doi duºmani - viciile
sociale ºi infiltrãrile dezbinãtoare - precum ºi a face o bunã slujbã de culturalizare ºi
regenerare fiilor parohiei.
Propaganda strãinã vine cu tot felul de mijloace moderne de mare pãtrundere în masã: -
misionarismul laic, cîntarea religioasã, cuvîntul liber, predica liberã, rugãciunea inspiratã
liber, literatura religioasã laicã, coruri pe voci ºi de instrumente, filme religioase, banda
magneticã ºi alte imprimãri fonice ºi vizuale, întruniri publice religioase, - ºi cu fiecare
membru al acestei grupãri ca un misionar activ în slujba cultului sãu. În faþa tuturor acestora
noi, biserica noastrã, nu avem sã le opunem nimic practic. De aceea aceste grupãri au acum
un atît de mare succes împotriva noastrã peste tot. Singurã Oastea Domnului are toate aceste
mijloace care pot contracara eficient aceste infiltrãri, nu numai prin puterea Harului ºi a
Tainelor date bisericii noastre drept credincioase, dar ºi prin puterea nebiruitã a adevãrurilor
credinþei ºi învãþãturii noastre înflãcãrate de dragostea noastrã fierbinte, vie ºi convinsã de
aceste adevãruri. De aceea, Oastea Domnului, bine ºi iubitor îndrumatã, cu sutele ei de mii
de suflete active, de toate vîrstele ºi de toate treptele sociale, ar fi putut umplea dintr-o datã
ºi fericit acest gol, oferind bisericii, de-a gata ºi fãrã nici o cheltuialã, acest mijloc salvator.
T-
Dar în ºedinþa Sf. Sinod din octombrie 1958, cînd regretatul patriarh Iustinian Marina a
înfãþiºat acest Memoriu al nostru adus la zi conform ultimei îndrumãri a autoritãþii, - soluþia
propusã de noi a fost respinsã.
T-
Se ºtie apoi bine ce a urmat. Nenorocirea generalã care s-a abãtut asupra noastrã este pe
deplin cunoscutã. Prin suferinþele grele ºi îndelungi pe care le-am îndurat fãrã sã fim întru
nimic vinovaþi de cele ce eram acuzaþi, mulþi dintre noi ºi-au pierdut curajul, sãnãtatea,
funcþia ºi chiar viaþa. Dar cu toate acestea iatã nici unii dintre noi nu ne-am pãrãsit - cum am
fi putut pe drept tentaþi - nici credinþa noastrã ºi nici þara. Nici mãcar nu ne-am plîns în scris
ori verbal la nici o personalitate sau instituþie strãinã. Nici n-am cerut, sau primit nici un fel
de ajutor ori apãrare de la alþii împotriva pãrinþilor, ori a conducãtorilor noºtri. Am aºteptat
Ziua fericitã a Revelaþiei ºi am dorit ca Dumnezeu sã ne-o aducã prin ai noºtri ºi nu prin alþii.
Au trecut astfel 30 de ani, dar lucrurile nu pãreau a se îmbunãtãþi deloc, ci dimpotrivã se
înãspreau tot mai mult contra noastrã mai ales din partea autoritãþilor clericale ºi - poate din
pricina acestora - ºi din partea celorlalte autoritãþi. Mulþi preoþi spuneau tot mai des în
biserici, de la amvoane cã noi ostaºii Domnului sîntem în prezent sectarii cei mai primejdioºi
pentru Biserica Ortodoxã ºi cã lumea sã se fereascã de noi.
Deºi în multe chiar din aceste biserici unde eram vorbiþi aºa de rãu, aproape numai noi eram
singurii închinãtori ºi participanþi. În multe pãrþi din þarã pînã în ultimul timp, au avut loc
procese, confiscãri, amenzi, etc. În repetate rînduri ºi cu pedepse de mari sume de bani,
împotriva unui mare numãr de ostaºi ai Domnului, învinuiþi de huliganism, parazitism,
anarhism, etc. Mai mult, chiar ºi unii preoþi care numai pentru cã participaserã la evenimente
familiale ale unora dintre parohenii lor, ori dintre rudenii care fãceau parte din Oastea
Domnului, au fost pedepsiþi drastic de cãtre unii episcopi, atît canonic cît ºi în alte feluri.
Bineînþeles cã toate aceste mãsuri erau tendenþioase ºi pline de amãrãciune.
T-
Toate aceste lucruri dureroase, ca ºi dorinþa de a vedea odatã rezolvatã în chip folositor
pentru toþi aceastã problemã pãgubitoare tuturor, - ne-a determinat sã mai facem o încercare
salvatoare.
Credem din toatã inima cã acum a sosit momentul istoric ca toate aceste stãri triste sã
înceteze. ªi dupã cum atîtea probleme cîndva grave, au putut sã fie remediate cînd le-a venit
vremea lor, - sîntem pe deplin convinºi cã ºi acestei îndelungate crize i-a sosit în sfîrºit ºi ei
vremea sã fie rezolvatã pozitiv ºi fericit. Biserica ºi credinþa noastrã, atît de subminate de
crezuri strãine ºi atît de afectate de îngheþul sufletesc ºi de cãderea celor mai mulþi dintre fiii
ei au acum poate mai multã nevoie ca oricînd de înviorarea ºi cãldura spontanã a apostolatului
nostru laic ºi a voluntariatului nostru duhovnicesc. Patria noastrã la fel, în aceste vremuri atît
de nestatornice ºi tulburi, are ºi ea nevoie tot aºa de multã de munca noastrã harnicã ºi
cinstitã, de trãirea noastrã demnã ºi cumpãtatã, precum ºi de atitudinea noastrã supusã ºi
ascultãtoare de mai marii noºtri. Toate acestea în condiþiile unei mai binevoitoare atitudini
faþã de noi le-am putea aduce cu mai multã eficienþã moralã ºi materialã. Atîtea rele dinafarã
ºi atîtea slãbiciuni dinãuntru ne poruncesc acum mai cu tãrie ca oricînd sã trecem peste toate
micile umbre ale trecutului ºi sã pornim acum grabnic nu numai la repararea acestor
regretabile greºeli dar ºi mai mult la sudarea puternicã a sufletelor noastre a tuturor celor care
avem o conºtiinþã a credinþei ºi a patriei noastre, fiindcã vedem cu tot mai mare durere cã cine
se desparte de prima, o poate pãrãsi curînd ºi pe cealaltã...
T-
Pentru reglementarea realã ºi adevãratã a acestei probleme, ºi în acest destul de întîrziat
timp, - noi credem cã ar trebui sã gãsim puterea ºi bucuria de a face totul, atît unii cît ºi alþii.
În ce ne priveºte pe noi, promitem ºi ne rugãm Domnului ºi Dumnezeului nostru sã ne ajute
la acest lucru bun. Iar în ce îi priveºte pe mai marii noºtri sufleteºti, credem cã în modul cel
mai minim, ar fi necesare urmãtoarele:
1 - Pãrinteasca bunãvoinþã a Sf. Sinod în a aprecia cã dupã 50 de ani de la izbucnirea
nefireascã a conflictului dintre mitropolitul Bãlan ºi preotul Trifa din Sibiu, - toate acuzele
grave ridicate împotriva preotului Trifa ºi a creaþiei sale Oastea Domnului s-au dovedit în cea
mai mare parte neîntemeiate. Cã toatã originea ºi importanþa acestui conflict s-au dovedit a
fi tendenþios exagerate, - ºi cã în mod pãtimaº, din ambele pãrþi s-au împins lucrurile
nepermis de departe declanºînd o crizã sufleteascã adînc dureroasã ºi îndelungatã în sînul
bisericii noastre, între clerul ei ºi între o mare mulþime a unora dintre cei mai credincioºi fii
ai sãi. Criza aceasta dureazã în mod anacronic de un timp prea îndelungat ºi pãgubitor pentru
noi toþi.
Cã acum a sosit în sfîrºit vremea potrivitã cînd aceastã nefireascã situaþie sã înceteze imediat,
total ºi definitiv, restabilindu-se situaþia dinaintea acestui conflict, adicã armonia deplinã ºi
fericitã înãuntrul întregii biserici, recomandîndu-se atît clerului cît ºi credincioºilor o caldã
colaborare fãrã nici o suspiciune ori rãscolire jignitoare a unor greºeli din trecut de vreo parte
ori alta. Atît mitropolitul Bãlan cît ºi preotul Trifa au mari merite faþã de biserica noastrã, ºi
au fost amîndoi niºte slujitori care au fãcut fapte nemuritoare pentru ea. ªi amîndoi au drept
la toatã înalta noastrã preþuire atît pentru numele cît ºi pentru opera lor. Cã de acum înainte,
atît unii cît ºi alþii dintre noi, avem datoria ca respectîndu-ne reciproc, sã colaborãm din toatã
inima ºi puterea noastrã, pentru binele bisericii noastre ºi al patriei noastre deopotrivã de
scumpe pentru noi toþi.
Adicã exact cum era înainte de conflict.
T-
2 - Pãrinteasca bunãvoinþã ºi apreciere a Sf. Sinod, cã aceºti fii ai bisericii noastre,
datoritã structurii lor sufleteºti, au o mai pronunþatã sete ºi dorinþã dupã o mai puternicã trãire
duhovniceascã în sînul bisericii noastre. Trãirea ºi activitatea lor s-ar putea încadra, dupã cum
am mai spus, în Secþiile Misionare de pe lîngã fiecare parohie care o are Oastea Domnului,
sub îndrumarea binevoitoare ºi înþeleaptã a preotului respectiv care ar putea primi de îndatã
prin ei un puternic ºi fericit ajutor atît sufletesc cît ºi material, pentru scopurile parohiei.
Aceste Secþii, care deºi sînt formal prevãzute acum în Statutul Bisericii, în realitate sînt total
inexistente ca activitate în parohii. Prin încorporarea înþeleaptã ºi iubitoare a ostaºilor
Domnului, ele ar cãpãta dintr-o datã viaþã ºi scop, legînd mai strîns poporul de viaþa bisericii
ºi biserica de popor. Este vremea cînd trebuie fãcut totul spre a umple iarãºi bisericile goale
ºi a-i scãpa pe fiii abãtuþi din ispitele sufleteºti ca ºi din cele trupeºti. Viaþa bisericeascã s-ar
înviora mult, iar problema adunãrilor s-ar reglementa fericit prin þinerea acestora în biserici,
la Vecernie în dupã amiezile din duminici ºi sãrbãtori, cînd oamenii sînt liberi de la celelalte
îndatoriri. Aceste adunãri al cãror program, alcãtuit din citiri ºi tîlcuiri din Evanghelia,
Apostolul ºi Cazania zilei precum ºi tîlcuiri ºi citiri din scrierile ºi Vieþile Sfinþilor, cu cîntãri
ºi rugãciuni bisericeºti ºi laice împletite armonios, potrivit învãþãturii ºi credinþei noastre
ortodoxe, sub directa îndrumare binevoitoare a preotului ca pãstor bun, ar alcãtui o hranã
substanþialã pentru fiii bisericii, care n-ar mai fi nevoiþi sau tentaþi de a merge în altã parte
pentru aceastã hranã. Nimic din toate acestea nu ar fi în contradicþie cu învãþãturile ºi
interesele bisericii noastre, ci dimpotrivã numai în folosul acestora. În acest fel, prin educaþia
frumoasã ºi susþinutã ce li s-ar putea face acolo, oamenii ar putea fi mai eficient îndrumaþi
spre o viaþã moralã, spre o muncã harnicã, spre o trãire demnã atît în familie cît ºi în
societate.
Adicã exact cum era ºi înainte de conflict.
T-
3 - Pãrinteasca bunãvoinþã a Sf. Sinod în a aprecia ºi permite ca în cazuri de evenimente

familiare întîmplate în mod obiºnuit între oameni, cum ar fi: - aniversãri, cumetrii, sfeºtanii,
masluri, nunþi, onomastice, parastase, privegheri la mort, etc., - la care de obicei sînt invitaþi
ºi preoþii noºtri ºi care se petrec în familii, - sã se recunoascã dreptul de a participa împreunã
cu familia respectivã ºi a altor prieteni, rudenii, cunoscuþi în orice timp ºi numãr, la acest
eveniment, fãrã a fi consideratã aceastã participare ca ceva nepermis, nici petrecerea lor
sufleteascã adecvatã cu momentul familial, ca ceva ori strãin ori rãu, dacã totul se desfãºoarã
pe linia generalã a credinþei ºi învãþãturi bisericii noastre, care ne învaþã ca “toatã viaþa
noastrã lui Hristos Dumnezeu sã I-o dãm”... ºi “toatã ziua sã ne învãþãm dreptatea Ta”...
Adicã întocmai cum era înainte de conflict...
T-
Cam acestea ni se par nouã a fi simplele dar necesarele trebuinþe, minimum, prin care
credem cã s-ar putea uºor rezolva problema aceasta, dacã într-adevãr se doreºte acest lucru.
Situaþia credem cã a avut destul timp sã se coacã ºi sã fie cunoscutã pe deplin sub toate
aspectele ei, pentru a putea fi rezolvatã realist ºi concret.
T-
În speranþa cã de data aceasta nu se va mai proceda ca în celelalte nefericite cazuri din
trecut, - spre a nu se mai mãri rãul, ori întîrzia binele, - ambele fiind în paguba noastrã a
tuturor, - ne rugãm din tot sufletul nostru lui Dumnezeu zicînd:
Doamne ºi Dumnezeul credinþei noastre ºi al pãrinþilor noºtri, milostiveºte-Te spre noi,
iartã-ne nouã tuturor toate pãcatele noastre ºi iartã toate slãbiciunile alor noºtri, - ºi
dãruieºte-ne acum puterea ºi lumina de care avem atîta nevoie cu toþii, în acest ceas istoric,
pînã nu este prea tîrziu, pentru izbãvirea ºi liniºtirea noastrã a tuturor. Amin.
În Numele tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin.

T-
Dupã Sãptãmîna Patimilor Cu sincerã smerenie
fiascã
la Praznicul Învierii Domnului supus fiu
duhovnicesc
ºi Mîntuitorului nostru
Isus Hristos Traian Dorz
din 4 mai 1986
T-
P. S.
Înaintez alãturat un tabel conþinînd 30 de cîntãri religioase, potrivite pentru a fi
recunoscute, aprobate ºi recomandate spre a fi cîntate printre cele bisericeºti la diferite ocazii
cum sînt cele notate la punctul doi din acest Memoriu.

Pag. 350 Istoria - Vol. 4 - Cap. 22 - Peregrinãrile soliei
Cap. 22
Peregrinãrile soliei
“Conºtiinþa misiunii pentru care te-ai nãscut,
misiunea ta ºi-a Cauzei care-þi este Steag ºi Scut
misiunea pentru care legãmînt de jertfã-ai pus
- sfîntã trebuie sã-þi fie, cum e soarele de sus.
Þelul unic pentru care ai rostit solemn cuvînt,

clar ºi-aprins ºi drept sã-þi fie, luminos ºi nalt ºi sfînt
viaþa ºi puterea-n lume, pentru-acestea þi s-au dat
misiunea Cauzei Sfinte þinã-þi sufletul legat.
Pentru tine tot ce-i viaþã ºi religie ºi crez

în trãirea misiunii Cauzei Sfinte - sã le vezi
strîns legat de-ai tãi spre Þintã, fii cu legãturi de fier
misiunea ta sã-þi fie sfîntã, cãci o ai din cer”.
scultarea unei porunci Dumnezeieºti ºi ducerea unui mesaj divin pentru cunoaºterea
A unui adevãr ºi izbînda unei dreptãþi, este o datorie mai cutremurãtoare decît oricare
cataclism. Glasul lui Dumnezeu trebuie sã-i fie celui cãruia îi vorbeºte mai puternic decît
orice trãsnet, mai poruncitor decît oricare moarte. ªi mai presus decît oricare viaþã.
Cînd eºti convins cã solia pe care o ai este unicã ºi adevãrul pe care trebuie sã-l aperi este
divin ºi cã amîndouã acestea te au în momentul acesta numai pe tine, - atunci trebuie sã nu
mai gîndeºti absolut la nimic altceva decît la ascultarea totalã, curajoasã ºi grabnicã - numai
a Glasului Acestuia.
Istoria - Vol. 4 - Cap. 22 - Peregrinãrile soliei Pag. 351
Întocmind acest Memoriu de data aceasta numai în numele meu ºi luînd toatã rãspunderea
conþinutului sãu numai asupra mea, - eu am fost conºtient cã joc pe o carte unicã ºi cã am
pornit spre taurul cel mai mare cu coarnele cele mai puternice care se pot ºi îmblînzi, dar pot
ºi strãpunge. Însã pentru cã oricum îl vedeam îndreptîndu-se cu toatã puterea lui, încet dar
ameninþãtor asupra sfintei Lucrãri care este familia sufletului meu, spre mulþimea fraþilor mei
nevinovaþi ºi expuºi - am cãutat prevãzãtor ºi din timp sã-i ies cumva înainte fluturîndu-i prin
faþã tot felul de arãtãri liniºtitoare, care sã-l convingã de nevinovãþia conºtiinþei noastre ºi
chiar de folosul ºi pentru el a existenþei noastre, - în scurta peregrinare pe faþa acestui trecãtor
pãmînt, al tuturor...
Cînd mi s-a pãrut cã momentul cel mare a sosit, cã situaþia este pe vîrf, gata sã se
prãbuºeascã pe partea cea primejdioasã, iar posibilitatea pentru noi este cea mai favorabilã, -
am primit de la Duhul Sfînt lumina clarã ºi îndemnul curajos al acestei iniþiative, precum ºi
argumentele ei.
Bizuit numai pe ajutorul pe care am simþit cã mi-l dã puterea Mîntuitorului nostru Isus
Hristos, în Numele ºi în Lucrarea Cãruia eram dator sã pornesc, - am pornit. Am simþit din
primul moment cã nu mai pot ºi cã nu trebuie sã mai angajez pe nimeni în cursa asta.
Porneam la o înfruntare care poate sã dureze cine ºtie cît ºi pe parcursul cãreia sã se întîmple
cine ºtie ce. În urma celor ce se întîmplaserã de celelalte dãþi în lupta asta, - am învãþat cã
este bine sã nu mai expun pe nimeni decît pe mine singur. Mulþi dintre cei ce crezuserã atunci
cã s-ar bucura sã ia ºi ei parte la aceste lupte, - ba erau chiar geloºi pentru astea, crezîndu-le
uºoare ºi aducãtoare de laude ºi avantaje... Dar unii cînd au ajuns în faþa rãspunderii ºi jertfei,
ori s-au lepãdat cu fricã, ori s-au tîrît ruºinos, ori s-au ascuns cu laºitate, ori au trãdat cu
mîrºãvie.
Nu vreau sã mai fac astfel de experienþe dureroase. Voi lua totul numai asupra mea însumi
pînã la capãt. Voi merge numai cu Domnul în faþa tuturor. Dacã voi reuºi ne vom bucura cu
toþii. Dacã nu, voi suferi mãcar numai eu singur...
T-
Nu ºtiu cum se va sfîrºi drumul pe care pornesc ºi înfruntarea pe care o încep, - dar
oricum ºi orice se va întîmpla trebuie sã folosesc acest timp scurt, acest argument sfînt ºi
aceastã viaþã cît mi-a mai rãmas. Prevãd cã dacã pierdem acest moment, cine ºtie pînã cînd,
nu va veni un altul mai favorabil ca acesta. Am urmãrit de 30 de ani aceastã situaþie, de cînd
regretatul patriarh Iustinian mi-a spus dupã cum ºtiþi - în clipa falimentului nostru al
amîndurora, cu respingerea Sf. Sinod în octombrie 1958 - cã dacã vreodatã va mai veni vreun
moment favorabil unei astfel de acþiuni a noastrã sã avem de grijã ca noi sã mergem mai din
vreme atunci pe la toþi ierarhii bisericii, pentru ca ei sã ia din timp cunoºtinþã de cauza
noastrã, ca acela care va mai pune aceastã problemã în Sinod sã nu se mai trezeascã atunci
singur... “cum m-am pomenit eu acum”...
Am înþeles dureros acest lucru încã de atunci. ªi 30 de ani m-am gîndit la el pîndind un
astfel de moment. Era atîta nevoie pentru reuºita în timp a Gîndului Divin cu Lucrarea Oastei
Domnului. Dacã o vie atît de frumoasã ºi de rodnicã cum este via aceasta cãreia i s-au rupt
legãturile pentru o vreme de stîlpul bisericii, nu va fi legatã din nou de acest sprijin, atunci
feluritele vînturi potrivnice care o bat din toate pãrþile, uºor o pot arunca dintr-o parte în alta,
tîrînd-o apoi prin noroaie ºi lãsînd-o cãlcatã ºi zdrobitã de toate fiarele pustiitoare.
Dar felul în care va trebui s-o legãm - trebuie sã fie cît mai frumos ºi mai curat,
binefãcãtor ºi binecuvîntat. Nu ca s-o sugrume ci ca s-o ajute. Pentru asta trebuie fãcut totul,
dar cu toatã grija, înþelepciunea ºi teama sfîntã.
Dumnezeul ºi Împãratul nostru, Te rugãm sã ai Tu Însuþi grija aceasta, clipã de clipã, pas
cu pas ºi om cu om. Ea este un fluviu care trebuie sã-ºi urmeze cursul rodnic ºi frumos - ºi
sã nu-ºi piardã nici numele, nici specificul, nici direcþia, - pînã ce se va revãrsa odatã în
Oceanul Ceresc ºi Etern, cu toate rîurile ºi izvoarele ce i le-ai rînduit Tu, ca sã Þi le-aducã
ea...
Cînd va fi ajunsã Acolo, nu va mai fi nevoie nici de lupta ºi jertfa aceasta de acum, cãci
atunci scopul ei se va fi împlinit. Dar numai atunci. Pînã atunci însã, noi trebuie sã le pãstrãm
cu sfinþenie pe toate acestea, cãci ele sîntem noi. Identitatea noastrã în Hristos. ªi a Lui în
noi. Ce fac eu acum, mulþi nu pot înþelege, de aceea sînt unii care mai în ascuns, condamnã,
iar unii ar dori sã împiedice. Dar va veni vremea cînd toþi vor vedea cîtã dreptate am avut.
ªi mulþi se vor cãi amar atunci. Însã dacã ºi de data aceasta acþiunea noastrã va fi zãdãrnicitã
atît din afara Oastei cît ºi dinãuntrul ei ºi vor trebui sã treacã iarãºi zeci ori sute de ani pînã
va mai veni un alt om ºi o altã conjuncturã la fel ca acum, - acel om va trebui sã înceapã ºi
el atunci tot cam aºa cum încep eu acum. Cum am început ºi acum 30 de ani. Nu este ºi nu
va fi alt drum, decît acesta pentru rezolvarea bunã a acestei spinoase probleme, - în afarã de
venirea pe neaºteptate a Împãrãþiei lui Hristos care le va rezolva pe toate definitiv ºi bine.
Amin, - vino Doamne Isuse...
T-
A doua zi de Paºti în 1986, era în 5 mai.
Dupã un vechi obicei al sãu, episcopul Vasile de la Oradea vine în aceastã zi în fiecare
an la Beiuº, ca în al doilea oraº important din Bihor pentru a oficia Liturghia ºi a petrece ziua
aceasta între cei de aici. Am pregãtit pentru aceastã ocazie tot ce îmi ceruse la ultima mea
stare de vorbã cu dînsul ºi anume memoriul, tabelul cu cele 30 de cîntãri alese ºi volumul
m e u c u c e l e 7 . 0 0 0 de proverbe vers i fi cat e º i c o m e n t a t e , c a r e î i f u s e s e c e r u t d e l a
Departamentul Cultelor.
În aceastã zi de mare sãrbãtoare, într-adevãr tot ce s-a petrecut în biserica centralã din
Beiuº a fost înãlþãtor.
Dupã terminarea slujbei, pãrintele episcop m-a luat cu dînsul - ºi în încãperea în care am
stat i-am putut citi ºi susþine memoriul nostru, pe care apoi i l-am dat în douã exemplare: unul
pentru dînsul, iar celãlalt pentru Sf. Sinod. La fel i-am predat ºi celelalte douã lucrãri aduse
în acest scop. Am avut cu aceastã ocazie o stare de vorbã foarte apropiatã, cuprinzînd
amãnunte ºi gînduri frumoase cu privire la viitorul colaborãrii preconizate. Mi se întipãreºte
tot mai fericit încrederea cã Dumnezeu lucreazã acum în mod tot mai evident în sprijinul
gîndului nostru inspirîndu-le mai marilor noºtri îndemnul unei bunãvoinþe încrezãtoare.
Mi-a promis cã va merge chiar zilele urmãtoare la Bucureºti spre a le prezenta Patriarhiei
ºi Departamentului cu opinia sa binevoitoare... Dupã aceasta mi-am luat un respectuos rãmas
bun, rugîndu-l sã punã peste tot un cald cuvînt sprijinitor pentru aceastã Cauzã care în
definitiv ºi în primul rînd este spre binele bisericii ºi al neamului, nu numai al nostru al
fiecãruia.
Primul la care am vrut sã ajung cu memoriul dupã el, a fost înaltul Antonie de la Sibiu.
Iar dînsul fiind plecat atunci din þarã ºi neºtiind cînd se întoarce, i le-am trimis cu poºta
recomandat, sã-l afle cînd va veni, pe masa lui. Al doilea a fost înaltul Nicolae de la
Timiºoara, cu care dupã cum am mai spus avusesem mai vechi relaþii ºi la care mergeam pe
un drum mai cunoscut...
Mai avusesem prin ani ºi discuþii mai agitate cum fusese cea din noiembrie 1983, - datã de
la care nici nu mai fusesem pe la dînsul. Dar acum îi duceam nu numai memoriul ci ºi
albumul închinat Maicii Domnului, cu o frumoasã dedicaþie scrisã ºi pentru dînsul, tot pe
prima paginã, ca un omagiu din partea noastrã, - aºa cum se cuvenea ºi potrivit gîndului de
la începutul peregrinãrii cu solia.
S-a bucurat mult, - cel puþin aºa s-a arãtat. Era de faþã ºi secretarul mitropoliei.
La despãrþire l-am rugat stãruitor ºi pe dînsul ca dupã citirea memoriului ºi cercetarea
lucrãrii închinate Maicii Domnului, sã sprijineascã ºi el cu un vot favorabil în ºedinþa
Sinodului, tema memoriului nostru ºi tiparul albumului Tainã ºi Minune.
A fãcut un gest semnificativ din cap ºi pentru cã se pregãtea grãbit sã meargã la slujbã
în catedralã, m-a invitat ºi pe mine sã iau parte la Liturghia arhiereascã ce se þinea atunci
acolo ºi la care mergea acum ºi dînsul împreunã cu suita sa. Am mulþumit mult pentru
invitaþie - ºi am mers.
Dar ce am vãzut atunci acolo mi-a umplut sufletul de durere. Dintr-un oraº cu sute de mii
de locuitori cum era Timiºoara, într-o zi cu Liturghie arhiereascã la catedrala oraºului unde
participã mitropolitul însuºi - în afarã de noi cei cinci fraþi care eram acolo, nu mai erau decît
opt suflete de închinãtori în toatã uriaºa catedralã, cu mitropolitul singur stînd în scaunul sãu
înalt ca o imagine îndureratã a pustiului sufletesc din viaþa bisericii. ªi ca un strigãt de
chemare la un cutremur sfînt ºi necesar. Iatã înalt prea sfinþite cîtã nevoie aveþi de Oastea
Domnului!... Preoþii care slujeau la altar erau mai numeroºi decît închinãtorii din bisericã...
Dacã nici acum n-a sosit timpul sã se vadã aceasta, - atunci cînd va sosi?
T-
Pe ziua de 19 mai, dupã ce am pregãtit alte douã exemplare din albumul Tainã ºi Minune
ºi altele din memoriul nostru am luat drumul spre episcopia de la Roman ºi mitropolia de la
Iaºi.
Am luat cu mine ca însoþitori pe doi din fraþii buni, Nelu de la Hunedoara ºi Ionuþ de la
Hãlmagiu ºi am plecat împreunã cu cei doi fraþi Viorel ºi Gicu de la Suceava.
La episcopia de la Roman era numai episcopul vicar Ioachim Mareº, - pe care îl
cunoºteam ca pe un binevoitor al Oastei încã de pe cînd fusese preot întîi în Leorda lîngã
Comãneºti, apoi în Bacãu...
Ne-a primit cu bucurie ºi mi-a arãtat în vorbã foarte multã bunãvoinþã. I-am arãtat
memoriul ºi albumul, rugîndu-l sã ne înºtiinþeze pentru primire la episcopul titular Eftimie,
pentru a sta de vorbã personal ºi cu dînsul, cãruia voiam sã-i predau memoriul ºi albumul cu
dedicaþia.
S-a dus grãbit ºi bucuros, dar s-a întors încet ºi întristat. Episcopul era reþinut de niºte
personalitãþi deosebite - ºi “regreta mult cã nu poate momentan. Dacã mai putem aºtepta un
timp ne-ar primi cu bucurie. Dacã totuºi nu putem aºtepta sã-i lãsãm pãrintelui episcop vicar
totul. ªi el se va ocupa cu bunãvoinþã de problema noastrã...”
Mi-a pãrut rãu cã atît el este ocupat, cît ºi noi ne grãbim pentru Iaºi - dar aº fi vrut în chip
deosebit sã le spun celor de la Roman despre tristele fapte abuzive petrecute contra fraþilor
noºtri din cele cîteva localitãþi din jurul Comãneºtilor, - cînd în cîteva rînduri, mari grupãri
ale fraþilor noºtri aflaþi în adunare fuseserã bruscaþi, insultaþi, amendaþi ºi ameninþaþi - cum
fusese la Plopu, la Mãgireºti, la Leorda, cînd din toamnã pînã în primãvarã, numai în cîteva
luni, fraþii gãsiþi în adunare ºi chiar la hram, au fost amendaþi fãrã milã la rînd, întîi cîte o
1.000-2.000 de lei fiecare. Apoi a doua oarã cu 3.000 ºi pînã la 5.000 de lei. A treia oarã cu
ºi mai mult. La Plopu ºtiþi ce au fãcut miliþienii... Am spus-o mai înainte la ceilalþi la care
fusesem ºi chiar patriarhului...
Li s-au încasat banii de la cei mai mulþi pe chitanþe de cîte o sutã de lei ca infractori... la
legea circulaþiei. Apoi i-au ameninþat cu amenzi ºi mai mari, repetate dacã va fi nevoie
sãptãmînal, pînã îi vor desfiinþa de tot. Ba ºi cu bãtaie ºi cu închisoare.
- Îi cunosc pe ostaºii de acolo, - îmi spuse cu tristeþe episcopul vicar Ioachim. Am fost
în cîþiva ani preot chiar în unele din comunele de acolo.
- Vã rugãm foarte mult, mergeþi ºi vedeþi tragedia lor, la faþa locului. ªi dacã puteþi
cãutaþi sã-i ajutaþi pe aceºti nevinovaþi împotriva cãrora se sãvîrºesc astfel de samavolnicii
ºi abuzuri. Vom spune ºi în alte pãrþi la autoritãþile superioare, poate se vor opri astfel de
nedreptãþi.
- Promit sã mã ocup cît mai curînd de asta.
- Vã mulþumim. ªi sãrutãm dreapta.
T-
N-am mai putut aºtepta. Trebuia sã fim cît mai repede la Iaºi la mitropolitul Teoctist...
I-am lãsat deci totul, împreunã cu o scrisoare de scuze ºi mulþumiri cãtre prea sfinþitul
Eftimie... (scrisoare la care normal ar fi trebuit sã mai rãspundã vreodatã - dar n-a mai
rãspuns).
La Iaºi am ajuns destul de tîrziu. La secretariatul mitropoliei mi s-a spus cã nu se ºtie
dacã înaltul Teoctist este acasã sau nu, dacã mã primeºte sau nu. Sã mergem la reºedinþa
mitropolitanã, sã cãutãm pe pãrintele Clement, sã sune la poartã fiindcã poarta este totdeauna
încuiatã - ºi dacã îl voi gãsi pe pãrintele Clement, el este în mãsurã sã ºtie.
Cînd am ajuns la poarta reºedinþei, - poarta era deschisã. ªi ceva mai sus în hol o fiinþã
zîmbitoare în reverendã. Dupã salutul obiºnuit am zis:
- Caut pe pãrintele Clement.
- Eu sînt!
- ªi eu sînt... mi-am spus numele - ºi aº avea o stãruitoare rugãminte sã-l anunþaþi pe înalt
prea sfinþitul mitropolit Teoctist - dacã este aici - cã-l rog sã binevoiascã a mã primi doar
cinci minute pentru a-i preda un memoriu ºi un omagiu.
Faþa zîmbitoare a pãrintelui Clement s-a întors puþin înapoi ºi a intrat pe o uºã deschisã
în stînga lui... Nu ºtiu de ce mi s-a pãrut foarte semnificativ zîmbetul lui, graba aproape
pregãtitã, ca ºi poarta pe care o aflasem, contrar înºtiinþãrii de la secretariat, deschisã.
Pe uºa unde intrase pãrintele Clement vãd ieºind o impunãtoare faþã bisericeascã... Am
presimþit îndatã cã este înaltul Teoctist. Acesta trecînd spre o altã uºã - vis-a-vis cu cea prin
care ieºise îmi fãcu un semn sã-l urmez. Mã aºteptã în mijlocul unei încãperi mari ºi
somptuoase, cu braþele deschise ºi cuprinzîndu-mã la pieptul sãu mã îmbrãþiºã pãrinteºte
spunîndu-mi:
- Fii binevenit dragul meu!
M-am înduioºat dintr-o datã pînã la lacrimi. Dintre toþi cei la care mai mersesem pînã
atunci ºi la care am mai mers ºi dupã aceea, nimeni n-a fãcut faþã de mine un astfel de gest.
- Sãrut dreapta, înalt prea sfinþite pãrinte mitropolit, - i-am zis eu adînc miºcat. ªi m-am
aplecat adînc spre dreapta sa care era întinsã spre mine... Am dorit demult sã ajung pînã aici
spre a vã prezenta atît aceastã lucrare închinatã cinstirii Sfintei Fecioare Maria, Maica
Mîntuitorului nostru Isus Hristos, cît ºi acest memoriu al nostru conþinînd o stãruitoare
propunere ºi rugãminte pentru normalizarea situaþiei Oastei Domnului în cadrul ºi în viaþa
bisericii noastre, rugîndu-vã cu smerenie ºi insistenþã sã binevoiþi a mi le primi pe amîndouã.
Albumul ca un omagiu respectuos ºi smerit pentru I.P.S. Voastrã personal. Iar memoriul
pentru a-l cerceta cu grijã pãrinteascã ºi binevoitoare spre a lua cunoºtinþã de conþinutul lui
ºi dacã veþi gãsi dreaptã ºi bunã cauza ºi soluþia aceasta - sã binevoiþi a-l sprijini la vremea
sa...
ªi le-am pus respectuos pe masã în faþa sa, cu prima paginã a albumului desfãcutã spre a
putea citi dedicaþia pe care i-o scrisesem.
A admirat-o, a mulþumit pentru ea ºi a zis:
- Aþi muncit ºi aþi cheltuit foarte mult pentru lucrarea aceasta!
- Pentru Maica Domnului, înalt prea sfinþite, nu-i nimic prea mult.
- Eu te-am aºteptat frate Dorz ºi am ºtiut cã vei veni odatã ºi aici. Am aflat despre
acþiunea dumitale ºi sînt foarte mulþumit de ea. Nimeni afarã de d-ta nu putea începe o astfel
de acþiune - ºi era atît de necesarã. Eu n-am fost niciodatã nici pentru numele de ostaº al
Domnului, dar nici contra. De fapt toþi sîntem de la botez ostaºi ai Domnului... Cînd eram
episcop la Arad, am avut o frumoasã stare de vorbã cu o delegaþie de patru bãrbaþi care
spuneau cã sînt din Oastea Domnului. ªi pînã la urmã am ajuns la o frumoasã înþelegere cu
ei... Dar noi aici cam avem unele neplãceri cu unii ostaºi ai Domnului de la
Dumbrãveni-Suceava ºi mai de la una ori douã alte parohii. Preoþii se plîng cã ostaºii deºi
merg la bisericã totuºi unii nu fac cruce, nu se împãrtãºesc, nu sãrutã icoana, ºi alte abateri
de astea...
- Se poate înalt prea sfinþite sã fie adevãrat - se poate sã mai fie ºi unele exagerãri... Nu-i
prea mare mirare dupã atîtea zeci de ani, cînd s-a mai putut ºi greºi faþã de aceºti oameni în
unele parohii - unii împingîndu-i, iar alþii atrãgîndu-i spre greºeli. Am greºit ºi noi ºi poate
mai greºim ºi acum în multe privinþe, dar vã rugãm sã ne credeþi cã în cea mai mare parte
greºim vrînd sã facem binele, nu vrînd sã facem rãul. Nu ºtim cum sã procedãm bine
totdeauna, de aceea avem nevoie de îndrumãri pãrinteºti, înþelegãtoare ºi cu bunãvoinþã.
Credem cã toate cazurile problemã se pot rezolva bine cu rãbdare ºi bunãvoinþã, dar ne
trebuie neapãrat un climat de apropiere ºi înþelegere. De aceea vã rugãm I.P.S. Pãrinte
mitropolit sã ne þineþi cu bunãvoinþã mãrturisirea noastrã de sincerã supunere fiascã. ªi
omagiul acestei supuneri, în acest album Tainã ºi Minune, ca un semn sfînt al cinstirii noastre
profunde.
ªi vã rugãm, dupã citirea memoriului nostru, dacã veþi considera dreaptã cauza noastrã,
sã binevoiþi a susþine rezolvarea ei pozitivã ºi realistã în faþa Sf. Sinod. Precum ºi tipãrirea
acestei lucrãri - la vremea sa.
- Te-am înþeles.
ªi ridicîndu-mã i-am sãrutat dreapta voind sã plec. Din nou m-a îmbrãþiºat spunînd:
- Sã vã daþi toate silinþele spre o deplinã ºi ascultãtoare colaborare cu preoþii, ajutîndu-i
ºi pe cei mai slabi sã se ridice ºi ei.
- Înalt prea sfinþite - i-am zis eu cu lacrimi - sînteþi omul ales al lui Dumnezeu ºi pãrintele
bisericii, Dumnezeu vã ascultã rugãciunile, vã rugãm ajutaþi-ne ºi rugaþi-vã pentru noi.
I-am vãzut ºi ochii dînsului umezindu-se de lacrimi.
- ªi voi sã vã rugaþi pentru noi. Toþi avem nevoie de rugãciune!
Ieºind pe coridor am vãzut aºteptînd împreunã cu pãrintele Clement pe încã unul ceva mai
subþirel ca staturã ºi mai vioi, cu niºte ochi scînteietori ºi þinutã mai superioarã.
- Iatã-l ºi pe pãrintele Pimen, - vicarul mitropoliei - spuse înaltul ierarh.
- Sãrut dreapta prea sfinþite pãrinte, - i-am zis eu fãcînd cu respect acest gest asupra
mîinii întinse spre mine.
- Te rog pãrinte vicar sã mergi cu domnul Dorz ºi sã-i araþi locurile acestea ale noastre
istorice ºi tot ce avem ºi noi deosebit aici.
- Vã mulþumesc mult I.P.S. - ºi vã rog sã mã iertaþi cã din cauzã cã sînt cu un grup iar ei
se grãbesc sã plece, momentan nu-mi pot împlini aceastã mare dorinþã pe care o am din toatã
viaþa mea, sã vãd mai îndeaproape acest Iaºi a cãrui istorie mi-a fermecat sufletul ºi copilãria.
N-am mai fost la Iaºi decît o singurã datã în timpul rãzboiului ºi n-am vãzut cu ochii mei încã
nimic din frumuseþile de aici: Trei Ierarhi, Palatul Cultural, Copoul...
- Atunci poate altãdatã. Totuºi, pãrinte vicar, condu-l puþin cît se poate...
Pãrintele episcop vicar Pimen m-a luat de mînã cãutînd cu tot dinadinsul sã mã convingã
ºi dînsul cã au dreptate preoþii din acele parohii unde ostaºii le creeazã nemulþumiri cu
atitudinea lor pronunþat sectarã: Dumbrãveni, Bosanci, Sineºti.
Am apãrat cît am putut ceea ce nu cunoºteam, dar cam auzisem cã fuseserã cîteva cazuri
mai de demult.
- Se prea poate prea sfinþite sã fi fost înainte cîteva astfel de cazuri, dar sã ºtiþi cã în
ultimul timp multe s-au îndreptat. ªi în curînd veþi vedea cã se vor putea îndrepta toate.
- Nu s-au îndreptat - ºi nici nu vor sã se îndrepte. ªi sînt multe nu numai cîteva.
- Se exagereazã mult de cãtre cei ce vã raporteazã prea sfinþite. Pentru cã nu-i chiar aºa.
Dacã s-ar fi încercat cu rãbdare ºi înþelepciune îndreptarea celor greºiþi, - cred cã s-ar fi reuºit
demult.
- S-a încercat destul. ªi nu s-a mai îndreptat.
- Prea sfinþite, dacã credeþi iatã eu aº fi gata în vara asta sã merg împreunã cu prea sfinþia
voastrã în aceste locuri unde credeþi cã sînt astfel de probleme - ºi sã vedeþi cã toate se vor
putea rezolva cu bine.
- Bine, - eu doresc aceasta, îmi zise el.
ªi sãrutîndu-i dreapta cu mulþumiri pentru toatã bunãtatea arãtatã, ne-am despãrþit în
curtea reºedinþei mitropolitane... De undeva din curte, cei doi fraþi tineri care mã însoþiserã
pînã aici, s-au apropiat ºi am plecat apoi împreunã la ceilalþi.
T-
Am mai vizitat apoi cu tot grupul biserica Trei Ierarhi ºi încã cîteva locuri, dupã care am
mers la locuinþa fratelui Manole din Iaºi, unde am petrecut cîteva ceasuri de neuitate bucurii
duhovniceºti, cu fraþii ºi surorile de aici.
Aº fi dorit mult sã-mi pot împlini promisiunea fãcutã pãrintelui episcop Pimen de a vizita
împreunã cu dînsul locurile ºi fraþii despre care ei aveau ºtiri atît de neplãcute... Cred cã
Dumnezeu ne-ar fi bucurat cu multe rezultate bune. Dar mã tem cã ºi ispititorul ne-ar fi
întristat prin multe suflete care demult se dovedesc nu numai rãtãcite, dar ºi neascultãtoare
în privinþa asta. Totuºi, dacã n-am putut încerca, nu putem nici sã fim siguri.
Deºi vizita aceasta la Iaºi a fost una dintre acelea asupra cãreia am fost înºtiinþat, avertizat
ºi chiar înfricat de cãtre unii zicîndu-mi: cum te duci acolo? Pãi nu ºtii cã omul acela este
aspru, dur, puternic? Ori te va da afarã cu ameninþãri imediat ce vei ajunge acolo, ori nici nu
te va primi deloc...
- Eu mã duc acolo în Numele Domnului Isus - le-am rãspuns liniºtit - în numele Maicii
Domnului, nu pentru interesul meu, ci pentru al Lucrãrii lui Dumnezeu. El Însuºi va purta de
grijã ca eu sã-mi pot împlini misiunea pentru care mã duc.
ªi iatã cum m-a ajutat într-adevãr, cum am spus ºi mai nainte, - cu grija ºi însoþirea
Domnului. Dintre toþi pînã acum nici unul nu m-a primit nici cu atîta grabã, nici cu atîta
bunãvoinþã ca înaltul Teoctist de la Iaºi, - tocmai cel împotriva cãruia fusesem avertizat
despre contrariu... Cît de mult se înºalã uneori oamenii, chiar ºi unii dintre cei ce-þi vor
binele.
Dumnezeu sã-i rãsplãteascã în ceruri toatã bunãtatea arãtatã ºi promisã faþã de noi ºi faþã
de cauza pentru care alergãm ºi stãruim...
Cînd mergi îndrãznind în Numele Domnului pentru o cauzã dreaptã, iatã cã nu trebuie sã
te temi ºi sã te îndoieºti de nimic. Hristos Însuºi a spus unor astfel de ostaºi ai Sãi: nu te
teme, Eu sînt cu tine...
De la Roman însã deºi ni se promisese, cît am aºteptat, n-am primit nici un rãspuns. Sã
vedem de aici. T-
Dupã ce am pregãtit douã albume cu Maica Domnului la care lucram de multe ori zi ºi
noapte, noi cei vreo 4-5 fraþi ºi surori care ne-am angajat în aceastã lucrare ºi cheltuialã, am
luat alte drumuri.
Primul a fost în 26 mai la Craiova. Trebuia sã ajung ºi la înaltul Nestor Vornicescu,
mitropolitul Olteniei. Din nou m-a însoþit fratele Ionuþ nevrînd sã mã lase sã fac singur acest
drum greu ºi lung. M-a primit tînãrul pãrinte secretar Stolian Lupºor, care de la început s-a
arãtat plin de bucuria acestei întîlniri.
- Frate Traian Dorz, - mi-a spus dînsul cu ochii umezi ºi cu glas adînc miºcat, - eu vã
cunosc numele dv. din copilãrie. Mama mea îmi citea cu lacrimi ºi îmi recita din cîntãrile ºi
poeziile dv. Ce bucurie ºi ce surprizã sã vã cunosc aici ºi acum.
M-am bucurat ºi eu fireºte nespus de mult de acest suflet deschis ºi i-am înfãþiºat scopul
vizitei noastre.
- Mã duc îndatã la înaltul - ºi vã anunþ, mi-a zis el, luîndu-mi albumul Maicii Domnului
ºi memoriul nostru, urcînd pe scãri sã se ducã sus.
Dar s-a întors întristat spunînd:
- Înaltul nostru este într-o ºedinþã cu niºte personalitãþi mari de la Bucureºti. Mi-a spus
cã regretã cã nu poate sã stea acum de vorbã cu dv., cã s-ar bucura dacã aþi putea aºtepta pînã
dupã masã - dar dacã nu puteþi, sã lãsaþi scris tot ce aveþi ºi vã va rãspunde...
Aºa am ºi fãcut. I-am lãsat cele duse la pãrintele secretar Lupºor, împreunã cu o scrisoare
care conþinea pe scurt cele ce doream sã i le comunic verbal... ªi am plecat.
La cîteva zile am primit acasã urmãtoarea scrisoare:
Mitropolia Olteniei - Cabinetul Mitropolitului.

28 mai 1986.
Domnia Voastrã
Frãþeascã salutare în Domnul nostru Isus Hristos.

ªi eu aº fi dorit sã pot sta de vorbã mãcar cîteva clipe cu dv. în ziua de 26 mai 1986...
Îmi cer toate scuzele de rigoare cã nu s-a putut face acest lucru. Agendele noastre de lucru
zilnic sînt uneori aºa de încãrcate cã dacã o audienþã nu este anunþatã puþin mai din vreme
nu se poate realiza.
Am primit volumul manuscris Tainã ºi Minune, cu ilustraþii deosebite ºi vã sînt deosebit
de recunoscãtor, precum ºi pentru dedicaþia fãcutã la începutul volumului.
Problema de tipãrire sigur cã depinde de o editurã care le-ar putea cuprinde în plan, la
timpul cuvenit. Admir ornamentaþia fiecãrei pagini, în special chenarul.
Textul imnurilor în amãnunþimea lor sigur cã este bine sã fie vãzut de o comisie specialã.
Toþi avem ºi trebuie sã avem sentimentul de supra cinstire a Prea Sfintei Fecioare Maria,
Maica Domnului nostru Isus Hristos.
Cînd este vorba de redarea prin imagini asupra venerãrii noastre faþã de Maica Domnului,
ortodoxia are o anumitã metodã de redare: sobrietatea pentru a pãstra, cultiva ºi educa
spiritualitatea ºi spiritualizarea noastrã.
Sigur cã la prima vedere toþi creºtinii ortodocºi, catolici, anglicani, protestanþi, au nevoie
de Chipul Maicii Domnului, în realitate de sfintele icoane. Dar icoanele, ca ºi ilustraþia
ortodoxã în general, redau ºi trebuie sã redea în continuare tendinþa noastrã de desãvîrºire:
chiar în cazul de faþã Chipurile Maicii Domnului sînt recomandabile, cele mai multe
spiritualizate.
Alte curente artistice au valoarea lor de variaþie în artã, iar în credinþã, în trãirea creºtinã,
noi avem permanent nevoie de a fi cu ochii spre înãlþare, spre cer: redarea trupului trebuie
astfel fãcutã ca prin trãsãturile fizice sã redãm mereu înãlþarea, spiritualizarea.
Pe aceastã linie trebuie mers ºi la selecþionarea icoanelor, ilustraþiilor, în orice tipãriturã
bisericeascã.
Celelalte probleme dv. ºtiþi cã trebuie discutate, analizate ºi în viaþa sfintei noastre
biserici, de fiecare zi avem prin marea milostivire a lui Dumnezeu, la îndemînã hrana
spiritualã prin sfintele taine, sfintele ierugii, prin predicã, prin toate izvoarele vieþii puse nouã
la îndemînã de Domnul Isus Hristos, de Întreaga Sfîntã Treime.
În semn de adîncã preþuire ºi arhiereascã binecuvîntare, vã trimit cîteva exemplare din
tipãriturile noastre.
T-
Cu frãþeascã dragoste întru Hristos Domnul,
Craiova Dr. Nestor Vornicescu

la 28 mai 1986 Mitropolitul Olteniei
Domniei Sale Domnului Traian Dorz

Localitatea Livada Beiuºului Nr. 9 - jud. Bihor.
T-
La 3 zile dupã scrisoare am primit ºi pachetul cu cãrþile promise. Douã exemplare din
operele personale ºi altele ale altor autori, tipãrite în editura mitropoliei din Craiova.
Exemplarul de lux din valoroasa lucrare a I.P.S. Sale, cu o frumoasã ºi nobilã dedicaþie...
Îndatã dupã primirea celor douã trimiteri, am întocmit un respectuos rãspuns atît pentru
una, cît ºi pentru alta:
T-
Înalt prea sfinþiei sale D.D. Dr. Nestor Vornicescu
mitropolitul Olteniei - Craiova.
T-
Înalt prea sfinþite pãrinte mitropolit,
Profund miºcat de înaltul gest ºi adînc recunoscãtor pentru marea bunãvoinþã arãtatã
scriindu-mi cît de asemenea pentru trimiterea minunatelor cãrþi, adînc îndatorat, - sãrut
dreapta.
Am înþeles întocmai ºi am primit pe deplin gîndul scris ºi adevãrul privitor la iconografia
conþinutã în lucrarea închinatã întru cinstirea Maicii Domnului...
Cum însã lucrarea aceasta nu are pretenþie de a fi o expresie sobrã, doctrinarã, nici scopul
acesta, ci numai o traducere cald-duioasã ºi dulce-umanã a Dumnezeieºtii frumuseþi ºi
bunãtãþi a Maicii Domnului - am gîndit-o ºi am realizat-o dupã modestele mele puteri cu acest
gînd ºi cu acest scop. Pentru a putea apropia pe Maica Domnului de sufletul oricãrui
închinãtor ºi mai ales închinãtoare, de nenumãrata mulþime a tuturor celor ce avem nevoie în
orice clipã de ajutorul ei.
M-am simþit cîtuºi de puþin cã fac o impietate faþã de sfinþenia ei prezentînd-o atît în texte
cît ºi în icoane în forma aceasta, adicã aducînd-o încet-încet din înãlþimile ei cereºti uneori
ºi în anumite feluri pînã la starea sufletelor noastre, pãrînd cã o coborîm pe ea, de fapt am
cãutat ºi cred cã uneori am reuºit sã ne înãlþãm pe noi pînã la a ne apropia de atingerea
sfinþitoare care ne dã liniºte, odihnã, siguranþã, bucurie.
Toatã lucrarea aceasta am scris-o mai mult din genunchi ºi din lacrimi. ªi cred cã dacã
sufletul meu a primit atît de mult bine, Dumnezeu o va face sã facã la fel ºi altora. De ea n-au
nevoia cea mai mare decît cei ce au genunchii bãtãtoriþi de rugãciune ºi obrajii brãzdaþi de
l acri m i . P ent ru s ufletel e c a r e a u n e v o i e s ã c î n t e , s ã s e r o a ge º i s ã p l î n g ã î n ai n t ea
Mîntuitorului ºi a Maicii Sale le-am scris. ªi cine dintre noi nu are odatã nevoie de acestea?
Cred din tot sufletul meu cã Buna ºi Sfînta Maicã a Mîntuitorului nostru a primit aceastã
ofrandã cu blîndeþe ºi bunãtate înþelegãtoare cã va binecuvînta pentru mîngîierea ºi bucuria
multora.
Iar dacã din neºtiinþã ºi stîngãcie, am putut uneori sã ºi greºesc, se va ruga pentru iertarea
ºi mîntuirea sufletului meu, pentru cã am greºit vrînd sã fac bine, nu vrînd sã fac rãu.
T-
Desigur cã mã voi supune ºi mã voi conforma întru totul oricãrei comisii speciale
destinatã acestui scop. Mã rog însã din toatã inima mea cu speranþã dar ºi cu teamã ca
Domnul nostru Isus Hristos ºi Maica Lui sfîntã, prin Duhul inspiraþiei divine, sã lumineze nu
numai exigenþa înþelepciunii, ci ºi cãldura simþirii acelora care se vor ocupa de aceste gingaºe
îmbobociri, aºezate pe altarul ei, în ceasurile mele cele mai de tainã, de singurãtate, de
lacrimi ºi de recunoºtinþã. Trãiesc uneori senzaþia temerii de orice atingere fãrã pietate de
aceste fragile simþiri. I.P.S. Voastrã care aveþi un suflet creator atît de subtil, ca un cultivator
de flori scumpe, desigur cã aþi trãit astfel de temeri. ªi sînt încredinþat cã mã înþelegeþi,
judecîndu-mi în alt fel aceste simþãminte. Doresc atît de mult sã nu se piardã prospeþimea lor,
fiorul, mireasma, viaþa, - poate uneori sãlbaticã dar dulce, care unge inima cu un untdelemn
sfinþitor. Sã nu rãmînã florile mai frumoase poate, dar uscate. Ce pagubã ar fi.
Am crezut - ºi cred pînã la moarte - cã inimile oamenilor de astãzi mai ales au cea mai
mare nevoie de Mîntuitor ºi de o Maicã a Lui ºi-a lor, care sã coboare din înãlþimi ºi sã vinã
pînã la ei, lîngã inima ºi trãirea lor, a celor ce plîng ºi cîntã ºi muncesc ºi sufãr ºi asudã. Sã
nu fie pentru ei ca niºte Prizonieri Divini închiºi în altare, la care sã mergi o datã sau de douã
ori pe sãptãmînã, ori pe lunã, ca la un vorbitor, iar dupã aceea sã pleci lãsîndu-I acolo în
sfînta lor temniþã, pînã la data viitoare, la celãlalt vorbitor... Ci sã-I luãm cu noi, pe drumurile
noastre, la locurile noastre de muncã, la navetele noastre, la pãrtãºia cu toate evenimentele
noastre zilnice. Dupã cum a zis El: - vreau sã fiu cu voi în toate zilele pînã la sfîrºitul
veacurilor... ªi cum i-au zis ei: rãmîi cu noi cãci iatã este searã...
Înalt prea sfinþite pãrinte, vã rog din toatã inima sã mã iertaþi dacã luat de gînduri am
mers prea departe... Celui ce simþi cã te înþelege mult, poate cã îndrãzneºti prea multe. Am
avut totuºi atîta nevoie sã-mi spovedesc aceastã parte a inimii. ªi am simþit cã la I.P.S.
Voastrã pot, fãrã a risca o pagubã ºi o amãrãciune.
De asemenea vã rog sã-mi iertaþi ºi îndrãzneala unei nevrednice compensaþii de aceeaºi
naturã, dar ºi de aceeaºi valoare prin trimiterea unora din modestele mele scrieri pe adresa
I.P.S. Voastre.
Acele tipãrituri ale mele fãcute în strãinãtate fãrã ºtirea ºi fãrã selecþia mea, sînt cam a
zecea parte din modesta mea creaþie de prin existenþa mea zbuciumatã. Dacã suflînd în multa
lor cenuºã veþi gãsi totuºi vreo scînteie, vreun fior, vreun gînd de frumuseþe, de adevãr, de
iubire, - voi fi mulþumit ºi mulþumitor.
Încã o datã ºi din tot sufletul meu îndatorat vã mulþumesc cu toatã recunoºtinþa inimii
pentru tot ce mi-aþi spus ºi mi-aþi dat. ªi ca un mare ºi sfînt slujitor al lui Dumnezeu ºi al
sfintei Sale biserici, vã rugãm rugaþi-vã pentru noi ºi pentru nevrednicele noastre osteneli. Iar
dacã Duhul Sfînt pe care Îl aveþi într-o atît de mare mãsurã vã va inspira ºi vã va încredinþa
cã avem dreptate atît în lucrarea pentru Maica Domnului cît ºi în problema ridicatã prin
memoriu, vã rugãm sã ne sprijiniþi cu un vot favorabil în probabila ºedinþã a Sf. Sinod sau
ori de s-ar cere aceasta.
Cu sfîntã ºi cucernicã încredinþare ºi cu o sincerã smerenie fiascã
Sãrut dreapta
Azi 5 iunie 1986 rãmînînd supusul fiu
Traian Dorz
T-
Pe cãrþile Cîntãri Nemuritoare, Cîntãrile Domnului, Osana ºi Biblia Versificatã, am scris
urmãtoarea dedicaþie:
Înalt prea sfinþiei sale pãrintelui mitropolit

Dr. Nestor Vornicescu
Smerit ºi recunoscãtor omagiu, din partea autorului

Traian Dorz
T-
Dupã aceasta am primit o ultimã scrisoare de confirmare cu urmãtorul cuprins:
Mitropolia Olteniei, Cabinetul mitropolitului

Domnia Voastrã,
T-
Am primit cu bucurie imnurile religioase cuprinse în volumele Cîntãri Nemuritoare,
Cîntãrile Domnului, Osana ºi Biblia Versificatã, pentru alcãtuirea cãrora aþi depus multã
ostenealã.
La rîndul nostru vã rãspundem cu alese mulþumiri ºi vã transmitem întãritoare ºi spre tot
lucrul bun folositoare - arhiereºti binecuvîntãri...
ªi adãuga cu un scris de mînã:
Astãzi a venit ºi frumoasa scrisoare pentru care de-asemenea vã mulþumesc.
T-
Craiova 9 iunie 1986 Nestor, mitropolitul Olteniei.
T-
Al doilea drum a fost în 30 mai la episcopul Timotei cu care nu mai avusesem nici o
comunicare din ziua cînd fusese ales vicar la mitropolia Timiºoarei ºi cînd îi scrisesem o
caldã felicitare în noua chemare sfîntã.
Mergeam acum cu fraþii Moise ºi Gicu, ei fiind cunoscuþi bine la episcopie. Ne-a primit
întîi pãrintele secretar, care auzindu-mi numele ne-a primit cu multã bunãvoinþã, ca ºi
pãrintele Lupºor de la Craiova, oferindu-ne de îndatã sã ne înºtiinþeze la superiorul sãu.
Am fost primit întîi eu, de faþã rãmînînd pentru a asculta discuþia noastrã ºi pãrintele
secretar Iova.
I-am înfãþiºat cu aceleaºi alese ºi respectuoase cuvinte scopul venirii mele, precum ºi cele
douã lucruri care le aduceam cu mine, albumul Maicii Domnului la fel ca ºi celorlalþi cu un
frumos cuvînt de omagiu, scris pe prima paginã, dupã obicei, - ºi apoi memoriul asupra cãruia
i-am scris cîteva cuvinte ºi rugãmintea de a-l susþine ºi dînsul la Sf. Sinod.
S-a arãtat foarte bucuros nu numai la albumul cu Maica Domnului, faþã de întocmirea
cãruia a avut multe cuvinte de laudã, mai ales vãzînd cuvîntul de bucurie scris de pãrintele
Stãniloaie, dar ºi de memoriul nostru ºi de problemã ridicatã în el.
Ne-a asigurat de toatã stima sa ºi ne-a împãrtãºit cu bunãvoinþã unele dintre preocupãrile
ºi problemele lor de acolo. ªi-a adus aminte de felicitarea mea trimisã la alegerea sa de acum
cîþiva ani, lucru care m-a surprins, ca o dovadã totuºi cã se gîndise cu atenþie tot timpul la
activitatea mea. ªi cã se gîndise într-un anumit fel, fiindcã îndatã dupã venirea sa ca vicar la
Timiºoara, s-a arãtat destul de ostil faþã de fraþii de acolo ºi aspru în judecãþile sale faþã de
noi. Iar de cînd era aici la Arad a avut dese ieºiri împotriva noastrã, iar faþã de fratele Gicu
s-a arãtat chiar rãu-voitor, desfãcîndu-i în mod samavolnic contractul sãu de muncã din postul
de economist, pe care îl avea de cîþiva ani la aceastã episcopie, numai pentru cã fãcea parte
din Oastea Domnului.
Dupã schimbarea altor cîteva cuvinte foarte binevoitoare m-am ridicat sã plec, dar dînsul
mã reþinea mereu, gãsind alte subiecte de discuþie insistînd ca ori de cîte ori voi mai avea
vreun drum prin Arad - chiar ºi numai pentru cîteva minute - sã trec pe la dînsul, fiindcã i-a
fãcut plãcere sã discutãm împreunã...
I-am amintit despre cei doi prieteni cu care venisem ºi l-am rugat dacã vrea sã-i primeascã
pentru cinci minute ºi pe ei. I-a primit cu plãcere, fiindu-i cunoscuþi. Fratele Moise într-un
fel, iar fratele Gicu desigur din “colaborarea” pe care o avuseserã împreunã în timpul cît
fusese angajatul lor. A fost desigur, mai ales cu fratele Gicu, o întrevedere puþin jenantã, -
dar s-a trecut uºor ºi înþelept din amîndouã pãrþile peste ce fusese cîndva neplãcut, aºa cã cele
cîteva cuvinte ca ºi despãrþirea au fost cordiale, aºa cum era ºi normal...
Ne-am despãrþit cu promisiuni frumoase - ºi dupã ce i-am sãrutat dreapta, ne-a
binecuvîntat ºi-am ieºit petrecuþi de dînsul pînã în coridor...
Cu pãrintele secretar am avut o înþelegere ºi mai apropiatã, el dorind ºi ceva din cãrþile
noastre, ca ºi pãrintele Lupºor de la Craiova. Le-am împlinit aceastã dorinþã dupã posibilitãþi,
amîndurora... Ce fericit eºti cînd te poþi despãrþi în dragoste de orice om, indiferent cum s-a
purtat el cîndva, ori se poartã ºi acum faþã de tine. Poate nu-l vei mai întîlni decît în faþa lui
Hristos. Sã-l poþi privi ºi atunci cu cei mai curaþi ochi...
T-
Dupã alt timp de pregãtire, pe ziua de 13 iunie, am plecat însoþit de acasã, de astã datã
de fratele Sandu spre împlinirea uneia dintre cele mai fericite misiuni la episcopia de la
Galaþi. În aceastã vizitã voi avea dupã 30 de ani o altã confruntare cu I.P.S. Antim Nica,
atunci în 1956-1958 dînsul fiind ºeful Permanenþei Sfîntului Sinod la Bucureºti, iar acum
arhiepiscop la Galaþi... Era singurul care mai trãia dintre cei cu care avusesem confruntarea
cea grea de atunci - ºi la care iatã cã iarãºi trebuie sã merg ºi acum.
Am trecut întîi, dupã cum este rînduiala, pe la secretariat unde la fel ca la Iaºi am bãgat
îndatã de seamã, cã se ºtia cã voi veni. Mi s-a pãrut chiar cã se fãcuse o publicitate cam
exageratã pe chestia asta, dîndu-i-se mult mai mare importanþã de cum avea. De fapt a fost
ºi un bine în aceasta, fiindcã cei care mai aºteptau pe salã o audienþã la înaltul Antim au fost
lãsaþi sã aºtepte - ºi eu am fost invitat primul chiar de cãtre episcopul vicar. Dar în cele cîteva
minute de cînd sosisem în biroul secretariatului, am vãzut o mulþime de figuri în reverendã
sau fãrã, trecînd ca din întîmplare, ori numai deschizînd uºa ca sã mã vadã cum arãt.
Cred cã toþi vãzîndu-mi înfãþiºarea, au plecat dezamãgiþi. Desigur ei se aºteptaserã sã arãt

altfel... Unul dintre ei, mi-a ºi recomandat foarte discret ºi insistent:
- Vezi sã nu discuþi cumva contradictoriu cu înaltul. Nu suferã nici o contrazicere. Mulþi
au ieºit cum nu doreau de la dînsul din pricina asta, ºi au zburat ca o furtunã pe coridorul
acesta. Ai grijã! ...
- Eu n-am sã discut decît ceea ce va fi necesar, ori ceea ce voi fi provocat.
Înaltul Nica m-a primit cu o etichetã sobrã, dar ceremonioasã. Dupã formalitãþile
obiºnuite m-a poftit pe un scaun alãturi de masa dînsului. Pe un alt scaun, la o mãsuþã ceva
mai departe stãtea cu un caiet deschis ºi cu un stilou în mînã gata sã scrie tot ce vom discuta
noi - consilierul cultural al episcopiei, care îmi fusese prezentat înainte.
Am început prin a-i explica înaltului Antim scopul venirii mele ºi i-am prezentat ca ºi
celorlalþi ierarhi dinaintea sa atît albumul omagial, cu coperta deschisã la pagina cu dedicaþia
pe care i-o scrisesem dupã toate cerinþele unei bunei-cuviinþe, - precum ºi memoriul conþinînd
problema pentru care venisem... ªi care problemã era exact aceeaºi pentru care mã mai
înfãþiºasem ºi acum 30 de ani în biroul Sf. Sinod atunci la mînãstirea Antim din Bucureºti...
dupã cum ºtiþi cum trecusem pe la “pãrintele ªerpe”...
Pe înaltul Antim nu-l mai vãzusem de atunci - vã aduceþi aminte din vol. 3 cum m-a
întîmpinat ºi ce mi-a spus... Eu nu uitasem nimic din toate cele ce se petrecuserã atunci. ªi
bãnuiesc cã nici dînsul nu uitase chiar de tot. Dar acum nici unul nu mai voiam sã ne aducem
aminte. N-am vãzut nici în ochii lui acel semn fugitiv ºi involuntar pe care îl are omul în
astfel de clipe ºi pe care nu ºi-l poate ascunde nimeni, semnul care îl trãdeazã totdeauna pe
cel surprins cu un gînd ascuns.
Prima înfruntare a privirilor fiind trecutã s-a pornit dialogul cam în felul urmãtor:
- Vãd cã ºi memoriul acesta pe care mi-l aduci acum, este exact la fel cu cel pe care l-am
primit mai demult de la Oradea în copie, semnat ss. Traian Dorz! Mi-am ºi fãcut niºte
însemnãri asupra lui, ca atunci cînd vei mai veni sã-þi cer anumite explicaþii.
ªi mai privind peste hîrtia cu însemnãri pe care o avea în mînã, îmi zise:
- Faci aici niºte afirmaþii cam îndrãzneþe spunînd despre Trifa cã a fost un profet, un sfînt,
un geniu ºi un martir.
- Înalt prea sfinþite - i-am rãspuns - eu am stat în preajma acestui mare om al lui
Dumnezeu aproape opt ani din viaþã ºi pot mãrturisi cu mîna pe conºtiinþã cã nu am exagerat
nimic din ce am spus despre dînsul. Într-adevãr aºa a fost. Însã despre oamenii mari,
contemporanii sãi nu-ºi pot da seama cu adevãrat ce uriaºi sînt, decît dupã ce trec uneori sute
de ani. Oare nu tot aºa au suferit la vremea lor marii sfinþi ai bisericii, sf. Ioan Gurã de Aur,
sf. Vasile, Grigore ºi alþii? Sf. Ioan Gurã de Aur n-a fost oare ºi el caterisit de mai multe ori
ºi n-a fost chinuit ºi alungat pînã la moarte? Dar azi cine e sf. Ioan Gurã de Aur? Alþi sfinþi
- ºi chiar apostolii Domnului n-au pãþit ºi ei la fel? Aºa va veni vremea cînd Dumnezeu ºi
Istoria vor arãta puternic ºi cine a fost acest mare trimes al lui Hristos, care a trãit printre noi.
Opera sa nemuritoare îl va arãta nemuritor.
- Toþi aveþi prin case chipul lui Trifa. De ce nu-l puneþi ºi pe-al mitropolitului Bãlan cãci
ºi el a fost la început pãrtaº la propagarea Oastei Domnului? De ce nu-l pune ºi preotul
Chircã ºi pe-al lui Bãlan, cãci pe-al lui Trifa îl are în casã?
- Pentru cã nu-l avem înalt prea sfinþite. Dacã l-am avea, l-am pune.
- Mã cam îndoiesc!
- De ce înalt prea sfinþite?... Sã ºtiþi cã la parastasul pe care îl facem de Rusalii la

mormîntul pãrintelui Trifa de la Sibiu, în fruntea pomelnicului îl avem totdeauna pe
mitropolitul Bãlan. Noi ne rugãm pentru toþi înaintaºii noºtri, chiar dacã la un moment dat
ºi-au schimbat atitudinea faþã de noi... “Cãci nu este om care sã fie viu ºi sã nu greºeascã”...
precum spune Scriptura.
- Asta, dacã este aºa, e bine. Dar ce zici despre preotul Chircã ºi soþia lui care este încã
ºi mai încãpãþînatã ca el? I-am interzis categoric anul trecut sã nu meargã la o nuntã
ostãºeascã - ºi n-a þinut seama de interzicerea mea. ªi-a luat un concediu, ca sã aibã un
pretext - ºi s-a dus.
- Înalt prea sfinþite, omul acesta avea obligaþia familialã cãci cel cu nunta îi era rudenie
apropiatã - ºi poate cã n-ar fi trebuit sã i se cearã sã facã ceea ce nu putea sã nu facã... Avea
o obligaþie moralã, iar interdicþia probabil cã i s-a pãrut nedreaptã. ªi apoi el spune cã avea
cererea de concediu legal depusã la timp.
- A lucrat intenþionat cu neascultare! De aceea a trebuit sã-l pedepsesc. Ce zici despre el?
- Este un înger, înalt prea sfinþite copilul acesta. O, dacã aþi avea în episcopie ºi dacã ar
avea toatã biserica noastrã pe toþi preoþii ei în felul acesta, - ce bine ar fi! De ce nu aþi
încercat sã-l chemaþi vreodatã numai singur la înalt prea sfinþia voastrã ºi sã staþi personal
de vorbã cu el? Aþi fi vãzut ce suflet curat ºi smerit are.
- S-a gãsit el sã se ridice contra obiceiurilor ºi tradiþiilor poporului, provocînd
nemulþumirea tuturor!...
- Împotriva alcoolului din biserici s-a ridicat chiar ºi sfîntul Ioan Gurã de Aur ºi toþi
sfinþii pãrinþi. Asta ar trebui sã facã toþi preoþii, nu numai pãrintele Chircã.
- Ai zis în memoriu cã Oastea Domnului ºi-ar putea încadra activitatea în “secþiile
misionare” prevãzute în Statut. Dar în Statutul bisericii nu scrie despre secþii misionare!
- Ba scrie, înalt prea sfinþite.
- Ba nu scrie!
- Ba scrie înalt prea sfinþite. Mi l-a dat însuºi regretatul patriarh Iustinian în mînã cu mîna
sa acum 30 de ani, ºi pe acel paragraf am întemeiat încã de atunci o altã cerere a noastrã ca
cea de astãzi din acest memoriu. Vã rog sã trimiteþi sã ne aducã aici Statutul - ºi sã vedeþi.
- Du-te dupã Statut, - îi zise înaltul privind spre consilierul care stãtea la mãsuþa lui oprit
din scris ºi privind contrariat la noi cu niºte ochi mari. Probabil mirîndu-se cum nu se
întîmplã furtuna de pe coridor.
Consilierul ieºi lãsîndu-ºi însemnãrile. ªi dupã cîteva minte veni aducînd în mîini Statutul
pe care îl deschise la paragraful respectiv, citind aliniatul care scria precis despre... Cercurile
misionare”, ce se înfiinþaserã ºi activeazã pe lîngã fiecare comitet parohial.
- Vedeþi cã nu scrie secþii, ci scrie cercuri - zise înaltul cam încurcat, voind sã se lege de
ceva.
- Adicã da... cercuri ori secþii nu-i acelaºi lucru? De ce sã ne formalizãm acum, asupra
unui amãnunt ca acesta? Existã deci o parte misionarã ºi asta este esenþialul. Partea asta am
vizat-o!
- De ce scrii acolo la punctul 2 “... la care participã ºi preoþii noºtri”... Cum adicã “preoþii
noºtri”? Preoþii Oastei? Ca Viorel Chircã - ºi mai sînt?
- Vedeþi, iarãºi se interpreteazã altfel ºi aceastã expresie. Oare nu se subînþelege aici cum
am scris? Trebuia oare sã scriu explicaþii inutile ºi complicate, de exemplu: “la care participã
ºi preoþii bisericii noastre ortodoxe române”? De ce se interpreteazã ºi asta ca ºi cu “secþiile”
ori “cercurile” misionare din Statut?
- Avem destule nemulþumiri cu ostaºii prin unele pãrþi de pe aici. De exemplu nu demult
am fost la Matca unde sînt cîþiva ostaºi...
- Aþi vãzut prea sfinþite, la Matca sînt trei biserici ºi totdeauna sînt pline numai de ostaºii
Domnului. Acolo sînt aproape o mie de ostaºi...
- Da, dar existã ºi un palat al adventiºtilor.
- Dacã n-ar fi fost Oastea Domnului toatã Matca ar fi fost la adventiºti, înalt prea sfinþite.
- Nu-i adevãrat!
- Eu cred cã trebuie sã vã bucuraþi cã toate bisericile din Matca erau pline de ostaºi cînd
aþi fost acolo în vizitã de Paºti. Tot aºa sînt pline de fiecare datã, cãci ºi preoþii lor îi iubesc
cu adevãrat. Aþi vãzut cum v-au înconjurat cu o mare bucurie?
- Da, dar am fost ºi întristat cã deºi le-am dat voie sã cînte ºi ei acolo la priceasnã o
cîntare de Paºti “Din mormîntu-ntunecat azi Hristos a Înviat”... totuºi dupã aceea n-au venit
nici unii la mine sã mulþumeascã, ori sã mai cearã ceva!
- Înalt prea sfinþite, nici nu vã gîndiþi ce teamã sfîntã ºi respectuoasã au toþi fraþii noºtri
faþã de înaltele feþe bisericeºti, faþã de marii ierarhi ai bisericii, de care nici nu îndrãznesc sã
se apropie. Din cauza aceasta n-au venit - n-au îndrãznit sã se apropie. Dar dacã le-aþi fi fãcut
un cît de mic semn sã se apropie, cu cît de multã evlavie s-ar fi apropiat!... Desigur e dureros
cã sînt atît de mulþi adventiºti la Matca, dar ar fi nespus mai mulþi dacã n-ar fi Oastea
Domnului nu numai la Matca dar ºi în multe alte pãrþi. Iar dacã Oastea ar fi primitã ºi ajutatã
mai bine, ce multe din acele suflete care merg acolo ar fi fost reþinute de altceva ºi mai bun.
ªi mulþi dintre cei deja plecaþi, ar veni înapoi.
- Da, dar Nãmoloasa, Lieºti, Griviþa - ºi Tudose cu o parte din Galaþi? De ce existã
probleme?
- Cu rãbdare ºi înþelepciune iubitoare cred cã toate aceste probleme s-ar putea rezolva
bine. Biserica are o mulþime de posibilitãþi sã le rezolve faþã de cei înþelegãtori. ªi are ºi
suficiente mãsuri sã le ia faþã de cei ce nu vor sã înþeleagã.
- Ce fel de mãsuri?
- Cele ce le spune Mîntuitorul Însuºi cînd zice: “ºi dacã nu ascultã nici de bisericã, sã-þi
fie ca un pãgîn...“ la care nu te mai duci ºi de care nu vrei sã mai ºtii.
Aici a intervenit o pauzã. Aducîndu-mi aminte de avertismentul de la secretariat ºi dorind
sã nu se interpreteze totul ca o atitudine lipsitã de respect, curajul care l-am avut de a-l
contrazice ºi nici sã rãmînã nimeni cu aceastã impresie, am început:
- Vã rog respectuos înalt prea sfinþite sã nu interpretaþi cumva cã am dorit sã discut în
contradictoriu... Dar punctele noastre de vedere fiind atît de diferite, n-am avut cum sã
vorbesc altfel. Vã rog din toatã inima ºi cu toatã smerenia sã mã iertaþi, dacã prin felul cum
am fost silit sã mã exprim v-am întristat cumva. Vã rog însã sã mã credeþi cã de cincizeci de
ani port eu pe sufletul meu ca o piatrã de moarã greutatea adevãrului care l-am ridicat prin
acest memoriu. Acum mulþumesc lui Dumnezeu cã n-am murit pînã ce am adus aceastã
problemã în faþa acelora care o pot rezolva. De acum încolo greutatea aceasta a trecut asupra
acelora de care depinde rezolvarea. Eu pot muri liniºtit.
Aveam ochii plini de lacrimi ºi glasul sugrumat de emoþie ºi considerînd împlinitã
misiunea mea, m-am ridicat sã plec ºi din picioare i-am mai zis: ...dar încã o datã vã
mulþumesc adînc recunoscãtor pentru bunãvoinþa ºi rãbdarea cu care m-aþi ascultat... Înalt
prea sfinþia voastrã sînteþi un mare ºi sfinþit ierarh al bisericii noastre drept mãritoare. Vã
rugãm sã vã rugaþi cu bunãtate ºi înþelegere pãrinteascã pentru noi, fiindcã sîntem atît de
neputincioºi ºi neºtiutori.
Nu vrem sã facem rãul, dar de multe ori nu ºtim cum sã facem binele. De aceea avem nevoie
de îndrumarea binevoitoare a pãrinþilor noºtri sufleteºti. De aceea am venit ºi la P.S. Voastrã.
ªi dacã totuºi se va pune problema acestui memoriu în Sf. Sinod ºi a tipãririi acestei
lucrãri pentru Maica Domnului - atunci vã rugãm sã aveþi bunãtatea a ne sprijini cu un vot
favorabil. Vã sãrutãm dreapta ºi vã rugãm sã ne binecuvîntaþi pentru plecare.
- Mergi sãnãtos. A fost totuºi bine cã ai venit. A avut loc o deschidere.
I-am sãrutat respectuos dreapta dupã cuviinþã - ºi am ieºit condus de consilierul care
asistase - cred cu destulã neplãcere la unele pãrþi ale discuþiei noastre. Dar m-a salutat
respectuos, fãrã sã spunã nimic altceva... Am auzit însã mai tîrziu cã totuºi, atunci cînd s-a
dus la secretariat dupã Statut, s-a exprimat cu nemulþumire: “e bãtãios ãsta. Nu se lasã, vrea
neapãrat Statutul”...
Fie! N-am avut totuºi cum sã procedez altfel. Am vorbit tot timpul, pe un ton cuviincios,
atent ºi frumos, dar hotãrît ºi cu curaj, fiindcã Dreptatea Cauzei pentru care mergeam era
sfîntã ºi momentul unic. Cred cã niciodatã pînã în faþa Judecãþii lui Hristos nu-i voi mai
întîlni pe aceºti oameni. Atunci vreau sã pot sta liniºtit atît în faþa Lui cît ºi în faþa lor, cu
întreagã datoria mea împlinitã cutremurãtor atît faþã de El, cît ºi faþã de ei.
De aceea, de fiecare datã, în faþa fiecãruia dintre aceºti mari ierarhi ai zilei, am avut tot
sufletul plin de pacea ºi siguranþa pe care mi-o dãdea prezenþa ºi sprijinul Duhului Sfînt
pentru lucrarea Cãruia eram acolo - ºi puternicul ajutor al lui Hristos Domnul nostru al Cãrui
Nume îl poartã în numele ei Oastea Sa. Curajul Lui mi-a dat ºi lumina rãspunsurilor - ºi
puterea biruinþei de fiecare datã. Tot timpul cît am fost în faþa lor am avut încredinþarea unui
puternic sprijin ºi sentimentul unei mari biruinþe. De fiecare datã am sfîrºit bãtãliile
discuþiilor cu satisfacþia recunoscãtoare a unei victorii sigurã ºi totalã. Cel ce era cu mine era
net mai puternic...
T-
Mai eram dator la Cluj, celor doi ierarhi de acolo, apoi la Alba Iulia, la Buzãu ºi la
Rîmnicu Vîlcea...
Voi încerca sã mai strîng material pentru albumul Maicii Domnului, dar materialul nu
numai cã este scump, dar nici nu se gãseºte decît foarte greu cu multe drumuri, cu multe
relaþii ºi multe întîrzieri... ªi alte copii ale memoriului cu care sã merg ºi mai departe precum
am mers ºi pînã acum.
Am luat întîi drumul Clujului.
La prea sfinþitul Iustinian, vicarul episcopiei - am ajuns uºor ºi mergeam mai obiºnuit. Ne
cunoºteam de mult, cum am mai spus, de pe vremea cînd era la Rohia.
Dupã cuvîntul sãu de mare bucurie ºi admiraþie pentru lucrarea închinatã Maicii
Domnului, pe care i-o dãdusem cu un cuvînt de omagiu scris cu duioase inflexiuni sufleteºti
pe prima ei paginã, - m-a îmbrãþiºat cald ºi apropiat cum fusese de multe ori, mulþumind
pentru aceastã neobiºnuit de frumoasã cinstire adusã Maicii Domnului.
- E o minunatã ºi tainicã potrivire cã din mai multe pãrþi au apãrut în timpul acesta astfel
de lucrãri închinate Maicii Sfinte. Duhul Sfînt a inspirat gîndul acesta mai multor oameni
aleºi. Am aici ºi alte astfel de lucrãri scrise, una mai frumoasã ca alta, cu acest subiect. Iatã
chiar ºi noi avem acum sub tipar o astfel de lucrare. Mai micã ºi mai modestã - ce-i drept, dar
am scris-o cu toatã smerenia dragostei pe care i-o datorãm.
- Da, am rãspuns eu fericit. Acum cîtva timp cînd am fost la înaltul Antonie la Sibiu, mi-a
arãtat ºi dînsul niºte material adunat pentru o astfel de lucrare închinatã Maicii Domnului,
împodobitã cu peste 40 de reproduceri în color, dupã unele din cele mai vestite icoane ale
Maicii Domnului...
ªi fiindcã l-am vãzut cã era bolnav, - se sculase din pat pentru a mã primi, - am cãutat
sã-mi scurtez cît mai mult vizita, dupã sfatul pe care îl ºtiam de mult cã la omul bolnav
trebuie sã stai puþin ºi sã vorbeºti încet. M-am ridicat sã plec, rugîndu-l ca ºi pe ceilalþi de
mai nainte sã ne sprij i neas cã probl em a noas t rã înaintea Sf. Sinod. ªi sã ne ajute cu
rugãciunile sale înaintea lui Dumnezeu.
N-a vrut sã mã lase sã-i sãrut dreapta. M-a îmbrãþiºat cu duioºie ºi m-a petrecut pînã la
ieºirea în coridor.
T-
Vizita cealaltã, la înaltul Teofil, arhiepiscopul Clujului a fost la fel de cãlduroasã ºi
fericitã. Pe dînsul îl cunoºteam ºi mai de mult, încã de dinainte de rãzboi, din 1939 cînd
tipãream cu fr. Marini Viaþa Creºtinã în cartierul Iris din Cluj. Venea adesea atunci la noi în
tipografie ºi dînsul. Colaborase atunci printre alþii la revista noastrã ºi dînsul ca tînãr teolog
- ºi ne apropiasem sufleteºte mult, încã de atunci... Prin zecile de ani care trecuserã, ori de
cîte ori am putut, am trecut pe unde era ca sã-l întîlnesc ºi sã-l ascult. Mai ales de cînd
ajunsese în scaunul episcopiei Clujului, am obþinut de multe ori mult sprijin ºi înþelegere de
la dînsul, atît pentru fraþii noºtri din oraºul Cluj, cît ºi din toatã episcopia condusã de dînsul.
Acum cînd i-am înfãþiºat albumul Tainã ºi Minune, l-a luat în mîini ºi cu ochii înlãcrimaþi
de admiraþie ºi bucurie, m-a cuprins la sînul sãu slãbit dar cald, ºi mi-a mulþumit adînc
miºcat.
- Ce, frumoasã cinstire pentru Preasfînta Fecioarã! Trebuie sã vã fi costat foarte mult ºi
muncã ºi cheltuialã. Cum aþi putut face faþã la aºa mari greutãþi?
- Ne-a ajutat Maica Domnului cu rugãciunile ei, înalt prea sfinþite!
- Spune-mi te rog practic, cum v-a ajutat Maica Domnului?
- Dacã nu ne-aþi fi înþeles totdeauna mai mult decît oricare altul, chiar ºi în privinþa asta,
nu v-aº putea spune aceste taine intime, scumpe ºi duioase pentru noi. Nici poate dacã aici
ar mai fi ºi altcineva care sã ne audã... Dar pentru cã ºtiu ce mare suflet mã ascultã ºi îmi
cere, am sã vã spun numai douã din cele mai recente - minuni le zic eu - prin care mi-a
rãspuns ºi mi-a ajutat Maica Domnului la lucrarea asta.
ªi i-am ºoptit miºcat, ca la mãrturisire, recunoscãtor ºi înlãcrimat douã întîmplãri cu
rãspuns clar ºi grabnic ajutor divin din partea Maicii Domnului, pentru aceastã lucrare.
M-a ascultat foarte atent ºi miºcat.
Am mai vorbit apoi despre mai multe fericite adevãruri înãlþãtoare ale sufletelor noastre.
Am stat cel puþin douã ceasuri faþã în faþã, pe douã scaune apropiate, numai noi în toatã
marea încãpere de la etajul sãu. Era o zi de repaus pentru dînsul slãbit ºi bolnav, iar ziua
aceasta a fost într-adevãr odihnitoare. Ce minunat am petrecut aceste ceasuri neuitate, în zona
adevãrurilor superi oare unde nu m ai ex is t ã ni ci un dubi u, ni ci o di feren þ ã º i n i ci o
contradicþie, ci imperiul nemãrginit ºi etern al îngerilor ºi al dragostei, în al cãrui centru
strãluceºte Hristos ºi la Dreapta Sa, Maica Lui sfîntã.
La despãrþire m-a îmbrãþiºat mult ºi m-a binecuvîntat mai fericit ca oricînd...
Singuri aceºti doi de la Cluj, spre deosebire de toþi ceilalþi s-au apropiat cu ceva ºi de
cealaltã laturã a cinstirii Maicii Domnului, ºi în ce priveºte partea mai ascunsã a lucrãrii
închinatã ei.
Domnul Isus ºi Maica Lui sfîntã sã le rãsplãteascã. Mi-au promis cã mult se vor ruga
pentru noi. Cred din inimã cã Dumnezeu îi ascultã. Toatã viaþa ºi înfãþiºarea lor este cu totul
deosebitã. Ce minunaþi oameni mai are totuºi Dumnezeu încã în lumea asta.
T-
Cînd dupã o lunã am mai putut pregãti alt album, am mers ºi la Alba Iulia sã caut la
episcopie pe prea înaltul Emilian. Am gãsit însã ºi acolo doar pe pãrintele secretar, cãruia
dupã ce i-am înfãþiºat scopul venirii noastre i-am amintit cã îi scrisesem cu cîtva timp mai
în urmã o scrisoare specialã prea sfinþitului trimiþîndu-i memoriul singur spre a lua cunoºtinþã
de el, dar mai cerînd scuze pentru întîrzierea albumului, care atunci nu era încã gata. Voiam
sã ajungã mãcar memoriul, fiindcã se apropia ºedinþa Sf. Sinod de Rusalii ºi voiam sã aibã
cunoºtinþã de el înainte de aceastã ºedinþã...
Acum regretam cã nu-i pot prezenta personal acest omagiu, precum ºi dorinþele noastre.
I le prezentam totuºi încã o datã în scris, rugînd cã dacã eventual va mai fi nevoie de alte
amãnunte, eu sînt gata sã vin din nou aici, îndatã ce voi fi înºtiinþat.
Dar numai dupã un lung timp am primit o scrisoare cu multã bunãvoinþã ºi multe
mulþumiri, dar cu puþine promisiuni. Mulþumim lui Dumnezeu ºi pentru asta.
Aº fi dorit apoi sã merg personal atît la Buzãu cît ºi la Rîmnicu Vîlcea, la cele douã
episcopii unde nu fusesem deloc, dar nu numai cã nu am mai avut cum sã mai pregãtesc încã
douã albume, ci ºi pentru cã m-am îmbolnãvit mai greu între timp - ºi n-am mai putut. Îmi
pare rãu cã nu am reuºit sã ajung ºi acolo. Abia atunci aº fi fost liniºtit pe deplin, aºteptînd
desfãºurarea a ceea ce trebuia sã vinã.
Între timp a intervenit ºi moartea patriarhului Iustin - ºi cînd ulterior am mai mers atît la
P.S. Vasile de la Oradea, cît ºi la I.P.S. Antonie de la Sibiu, amîndoi aceºtia mi-au spus cã
evenimentul morþii patriarhului a împiedicat ºi amînat discutarea problemei noastre pînã dupã
alegerea noului patriarh.
Am luat cunoºtinþã despre aceastã amînare, cu un sentiment de uºurare sufleteascã ºi de
rugãciune, pentru cã dacã ajunsesem aproape de o mare speranþã în normalizarea situaþiei
noastre înafarã, vedeam cã sînt încã foarte departe de o normalizare totalã înãuntru, din
pricina multor deficienþe ºi neorînduieli din unele adunãri ºi a unor dezbinãtori din cîteva
adunãri frãþeºti.
Între timp se fãcuse 15 iulie. Din primãvarã de cînd începusem umblarea pe la autoritãþile
bisericii cu memoriul ºi albumul nostru, mai avusesem ºi alte vizite ale celor din partea
Autoritãþilor de Stat ºi discutasem de multe ori în mod foarte stãruitor asupra mãsurilor
restrictive luate în multe pãrþi contra Oastei Domnului - dar îndeosebi despre cele mai recente
ºi mai dure petrecute, - dupã cum am scris ºi mai nainte, pe la Comãneºti, Vaslui, Galaþi, -
despre care le vorbisem ºi ierarhilor respectivi - ºi mai ales la Roman, episcopului vicar
Ioachim. ªi Domnul Dumnezeu a fãcut ca aceste demersuri ºi apeluri sã aibã un rezultat bun.
Astfel cã de la începutul lui mai, cînd avusese loc ultimul abuz la Comãneºti-Plopu, nu
s-a mai petrecut nimic de felul acesta în nici o parte din þarã.
Au început marile nunþi pe regiuni la care luau parte mii de fraþi, ºi care s-au desfãºurat
în deplinã libertate ºi fãrã nici un amestec al cuiva...
A urmat ºi marele parastas de la mormîntul pãrintelui Iosif, la Rusalii din Sibiu, precum
ºi altele la mormîntul fr. Popa Petru din Sãucani, a pãrintelui Vasile la Bucureºti, etc. Fãrã
absolut nici un amestec pentru a deranja în vreun fel din afarã aceste sãrbãtori. Pe tot muntele
Domnului nu se mai auzeau acum decît cîntãri ºi veºti bune.
Se þineau sãrbãtorile noastre literare, cenaclurile noastre cu tinerii creatori. Se fãceau
misiuni puternice, se întorceau mulþimi de suflete la Dumnezeu, se înfiinþau adunãri noi, ºi
totul se desfãºura în cea mai deplinã liniºte din afarã.
T-
Astfel a venit ziua de 15 iulie cînd mã aflam în familia fr. Nelu din Hunedoara, lucrînd
cu ei la Tainã ºi Minune cãreia trebuia sã-i pun la punct melodiile textelor din cuprins.
Tocmai eram acolo cu încã doi fraþi cunoscuþi, cînd sunã telefonul. Era ora 7 seara. Ridic
receptorul ºi întreb:
- Cine-i acolo?
Am tresãrit puternic cînd am auzit o voce clarã ºi apropiatã ca la cîþiva paºi:
- Aici Fivi Delapeta din S.U.A. Vorbesc din partea unor congresmeni din S.U.A. care
doresc sã-þi punã o întrebare în legãturã cu acordarea Clauzei Naþiunii celei mai favorizate
pentru România. ªi este o minune cã v-am gãsit în momentul acesta la telefon aici fiindcã pe
dv. vã cãutam neapãrat, ºi iatã ce bine-i cã v-am gãsit... Comisia însãrcinatã cu problema
acordãrii Clauzei tocmai discutã aici acum aceastã problemã. Sînt multe opinii contra
acordãrii Clauzei, motivînd cã România nu respectã drepturile omului, ºi cã exercitã mari
presiuni, prigoniri religioase împotriva credincioºilor - ºi mai ales a Oastei Domnului. ªi a
dv. personal Traian Dorz ca lucrãtorul cel mai cunoscut al Oastei Domnului. De aceea cei
interesaþi sã afle sigur acest lucru doresc sã vã întrebe chiar pe dv. personal care este adevãrul
asupra acestui lucru ºi ce aveþi dv. de declarat în privinþa aceasta.
- Mã bucur foarte mult dragã Fivi - am rãspuns eu, cã în sfîrºit cineva ne întreabã ºi pe
noi în problema noastrã, fiindcã pînã acum mulþi chemaþi ºi nechemaþi s-au amestecat în acest
lucru fãrã sã ne întrebe ºi pe noi. Unii declarã verbal sau în scris multe lucruri care sã le facã
lor publicitate, poate, dar nouã de cele mai multe ori ne-au fãcut un deserviciu. Acum dacã
a sosit momentul sã ne spunem ºi noi cuvîntul, vã rugãm luaþi un casetofon ºi înregistraþi pe
bandã declaraþia noastrã categoricã pe care o predaþi comisiei care se ocupã cu problema
acordãrii Clauzei. Puteþi sã înregistraþi?
- Da! Spuneþi!
- Declaraþie-apel. Eu, Traian Dorz, dimpreunã cu toatã mulþimea membrilor Oastei
Domnului din România, declarãm solemn cã în prezent ne bucurãm de toatã libertatea
religioasã în þinerea adunãrilor, rugãciunilor ºi nunþilor noastre în public, fãrã nici un fel de
amestec sau prigonire din partea Autoritãþii statului nostru. Lucru pentru care sîntem adînc
mulþumiþi ºi mulþumitori. De aceea noi ne iubim þara noastrã, ne rugãm ºi muncim cu
stãruinþã pentru ea ºi dorim fericirea ei, convinºi fiind cã fericirea fiecãruia dintre noi
depinde, dupã cum spune ºi Sfînta Scripturã, de fericirea þãrii unde locuim. Cu aceastã
convingere dorim din toatã inima dimpreunã cu tot poporul nostru - ºi facem un stãruitor apel
sã se acorde cu caracter permanent þãrii noastre Statutul preferenþial, Clauza Naþiunii celei
mai favorizate, încredinþaþi fiind cã aceasta va contribui nu numai la bunãstarea noastrã a
tuturor, ci ºi la propagarea unui climat de pace ºi armonie între toþi oamenii. Binele, bine
rodeºte. Atîta dragã Fivi. S-a înregistrat bine?
- Da. Dar acum încã o întrebare:
- Spune!
- Dacã în alternativa cealaltã, Clauza nu s-ar aproba, ce rezultat ar avea asta, dupã pãrerea
dv.?
- Rãu, foarte rãu în toate privinþele. De aceea noi insistãm din toate puterile sã se
acorde...
- Dar aici sînt mulþi din partea altor culte, chiar ºi Calciu, care sînt contra acordãrii,
declarînd cã regimul din România prigoneºte credinþa, ºi cã dv. ºi Oastea Domnului aþi suferit
foarte mult.
- Dar Hristos cît a suferit? Dar înaintaºii noºtri secole la rînd, cît au suferit? Noi ne
bucurãm acum pentru cã ei au suferit atunci. În urma suferinþelor noastre, se vor bucura
urmaºii noºtri, pentru cã nici o suferinþã rãbdatã pentru o cauzã bunã, nu o lasã Dumnezeu
sã rãmînã în zadar. Dacã am suferit, pentru Dumnezeu ºi pentru binele neamului nostru am
suferit! Hristos ºi suferinþa ne-au învãþat pe noi însã sã fim mai buni - ºi nu mai rãi. Sã iubim,
nu sã urîm. Sã dorim binele alor noºtri ºi nu rãul. Pãrinþii noºtri cît ne-au pedepsit - ºi totuºi
au rãmas pãrinþii noºtri pe care îi iubim ºi respectãm totdeauna. Aºa este ºi cu biserica ºi cu
patria noastrã. ªi voi acolo sînteþi niºte ramuri mai îndepãrtate, dar tot din trunchiul copacului
nostru. Sã nu vã rupeþi nici de credinþã ºi nici de þara noastrã, ci sã le slujiþi cu toatã puterea
voastrã pe amîndouã, cu atît mai mult acolo unde sînteþi ºi acum cînd este nevoie. Pentru asta
aþi ajuns acolo, ºi Dumnezeu v-a ajutat sã puteþi face ceva. Nu vã rupeþi de trunchiul
neamului ºi al credinþei care v-a nãscut, cãci cine se rupe de acestea este un om pierdut, ori
ce s-ar pretinde el cã este. Un astfel de suflet nu mai reprezintã pe nimeni ºi nu mai urmãreºte
decît un interes egoist.
- Dar cîþi membri are Oastea Domnului în numele cãrora vorbiþi?
- Asta Singur Dumnezeu poate sã ºtie. Undeva între cîteva sute de mii ºi un milion. Poate
mai mulþi, poate mai puþini. Cine spune nu ºtie. Cine ºtie nu spune. Dar încã o datã noi toþi
ne rugãm sã se þinã seama numai de aceastã declaraþie ºi sã nu se mai ia în considerare nici
o altã opinie a celor ce pretind cã vorbesc în numele meu ºi al Oastei Domnului din România,
dar vor spune altceva. Aceasta este singura noastrã declaraþie ºi opinie pe care o întãrim ºi
o susþinem.
Acum, cu mulþumiri ºi salutãri tuturor!
T-
Dupã aceasta, la cîteva zile am aflat de la familia Fiviei, cã declaraþia noastrã a avut un
puternic rãsunet în faþa celor ce erau chemaþi sã-ºi dea votul în problema acordãrii. Peste o
sutã ºi cincizeci de voturi care pînã atunci era contra acordãrii, au trecut dintr-o datã la partea
celor cu acordarea Clauzei, determinînd apoi aceastã acordare... Chiar ºi unii dintre
congresmenii în cauzã venind ulterior în þara noastrã au confirmat ei înºiºi acest lucru în faþa
unor personalitãþi religioase ºi de stat din þara noastrã, lucru care fireºte - ne-a bucurat mult
pe noi toþi.
Pentru tot acest eveniment nespus de îmbucurãtor noi mulþumim din toatã inima ºi dãm
toatã slava numai Domnului Dumnezeului nostru, care iatã cum ºtie de minunat ºi tocmai în
clipa cea mai potrivitã sã întoarcã toate lucrurile spre binele celor ce-L iubesc ºi doresc sã-L
slujeascã cu sinceritate ºi smerenie pe El, cãutînd numai voia Sa...
Cãci cum sã poþi explica altfel decît ca o lucrare puternicã, vizibilã ºi deosebitã a
înþelepciunii lui Dumnezeu care a fãcut chiar în momentul cel mai critic, ca tocmai noi cei
mai neînsemnaþi dintre toþi cetãþenii acestei þãri sã putem pune cel mai necesar cuvînt în cel
mai înalt loc pentru folosul neamului nostru ºi pentru cinstirea Lucrãrii lui Dumnezeu din
care facem parte...
Ce ocazie uimitoare ne-a dat Dumnezeu pentru a ne dovedi în faþa tuturor alor noºtri ºi
a strãinilor chiar felul în care ne-a transformat pe noi Hristos ºi în care ne-a învãþat El sã
rãspundem noi la toate cele ce ni s-au fãcut nouã... Ce examen istoric... De nu s-ar mai uita
niciodatã.
T-
În ziua de 22 august cînd am fost în audienþã la prea sfinþitul Vasile din Oradea, de faþã
fiind ºi reprezentantul Autoritãþii de Stat, venind vorba despre aceastã declaraþie-apel a
noastrã, dînsul ne-a confirmat bucuros:
- Eu am ºtiut despre aceasta îndatã dupã aceea, fiindcã doi dintre aceºti congresmeni au
trecut pe aici ºi ne-au confirmat personal acest lucru. Te rog sã-mi faci o declaraþie scrisã mai
amãnunþit asupra acestui interviu, cãci vreau sã o prezint Sf. Sinod ca o comunicare
îmbucurãtoare. Aceasta va fi desigur ºi de un mare folos în problema Oastei Domnului.
- ªi mie sã-mi dai o astfel de declaraþie - zise reprezentantul Autoritãþii de Stat, care era
de faþã. Vreau ºi eu sã o prezint superiorilor mei. Astfel de atitudini ne bucurã pe toþi.
Am fãcut acest lucru faþã de reprezentantul Autoritãþii de Stat, iar prea sfinþitului Vasile
i-am expediat-o dupã cîteva zile cu poºta, de acasã, mulþumind cu toatã recunoºtinþa lui
Dumnezeu pentru toatã aceastã atît de vizibilã ºi minunatã lucrare a Lui pentru noi.
T-
Doamne ºi Dumnezeul nostru, slavã veºnicã aducem marelui Tãu Nume pentru toatã
aceastã eternã ºi scumpã grijã pe care ne-o araþi clipã de clipã ºi problemã cu problemã, ce
o ai pentru sprijinirea Oastei Tale. Te rugãm lucreazã ºi spre unitatea noastrã dinãuntru, cum
lucrezi spre folosul în afarã. ªi Tu, care ai putut schimba felul împotrivitor al celor ce ne sînt
strãini, într-un fel binevoitor faþã de noi, schimbã prin puterea Ta ºi felul cel rãzvrãtit al
fraþilor dezbinaþi, într-un fel iubitor ºi cãlduros faþã de frãþietatea în care au venit de bunã
voie ºi s-au legat printr-o predare sfîntã sã fie buni - ºi nu rãi. Ascultãtori ºi nu dezbinaþi.
Fraþi - nu vrãjmaºi.
Amin.

Istoria - Vol. 4 - Cap. 23 - Cuvînt Testamentar Pag. 375
Cap. 23
Cuvînt Testamentar
“Aºa zice Domnul: Staþi la drumuri, uitaþi-vã
ºi întrebaþi: Care sînt pãrerile cele vechi, care
este calea cea bunã, - umblaþi pe ea - ºi veþi
gãsi odihnã sufletelor voastre.
Dar unii rãspund: nu vrem sã umblãm pe ea.
Am pus niºte strãjeri peste voi, fiþi cu
luare aminte la sunetul trîmbiþei lor,
- dar unii rãspund: nu vrem sã fim cu luare aminte”.
Ieremia 6, 16-17.
n Ziua Crucii, 14 septembrie 1986 mã gãseam la fr. Moise din Arad, în drumul de la
Î unii fraþi spre alþii... Mã simþeam mai rãu încã mai înainte cu cîteva zile în urma prea
marilor eforturi ºi oboseli pe drumuri prin frig ºi înghesuialã, dupã multe nopþi nedormite ºi
lungi stãri de vorbã pentru aplanarea frãmîntãrilor ºi neînþelegerilor care bîntuiau încã în
unele pãrþi. ªi pentru deplina armonie de care aveam nevoie cît mai urgent.
Dar în noaptea ºi în dimineaþa acestei zile mi-a fost foarte rãu. O crizã îndelungatã de
inimã m-a þinut tot timpul în sufocãri, palpitaþii ºi ameþeli. Cînd voiam sã mã ridic din pat
mã clãtinam gata sã cad în toate pãrþile. Capul mã durea ºi îmi vuia puternic. Un þiuit metalic
strident îmi asurzea urechile... Eram ca un mort de beat care nu se mai poate þine pe
picioarele lui - aºa cum mã simþeam în ultimele zile în închisoarea de la Satu Mare. Nu ºtiam
cum sã fac sã nu alarmez pe cei din casã. Simþeam cã trebuie sã mor - ºi grija cã Lucrarea
Domnului rãmîne într-o stare de mare încurcãturã, atît înãuntru cît ºi în afarã, mã neliniºtea
ºi mai mult ca orice altã grijã. Poate cã frãmîntarea mea era atunci o dovadã de necredinþã din
partea mea, o îngrijorare fireascã, lumeascã, trupeascã. ªi un semn de prea puþinã încredere
din partea mea în purtarea de grijã a Domnului faþã de Lucrarea care Îi poartã Numele.
Pag. 376 Istoria - Vol. 4 - Cap. 23 - Cuvînt Testamentar
Aceastã grijã a mea mã fãcea sã-mi depãºesc mãsura ºi importanþa. N-am avut atunci
înþelepciunea sã-mi aduc aminte de acea clipã din viaþa pãrintelui Iosif, cînd în faþa morþii
iminente care ºi-o vedea, a luat cele cinci coli de hîrtie pe care sã-ºi scrie ºi el cuvîntul
testamentar... Dar frãmîntîndu-se cu formularea condiþiilor care sã le lase în testament - a
simþit dintr-o datã mustrarea Domnului care i-a zis: Ce te frãmînþi tu, ce laºi tu prin
testament, ce avere ai tu a ta, ca sã o poþi lãsa cuiva? Nu-i oare Oastea aceasta Lucrarea Mea?
Nu poartã ea Numele Meu? Nu am condus-o Eu pînã acum ºi nu am Eu putere s-o conduc ºi
mai departe?...
ªi frumos încheie pãrintele acolo cînd zice: ªi din cele cinci foi pregãtite, n-am scris decît
pe una singurã un singur rînd cuprinzînd tot ce era dreptul ºi datoria mea: Fie voia Ta.
Eu mi-am adus atunci aminte de acest moment identic din viaþa pãrintelui. ªi nici n-am
putut avea credinþa ºi înþelepciunea sa. Ci m-am aºezat sã scriu zece foi albe cu acest Cuvînt
testamentar al meu. Simþeam puternic cã nu-mi fãcusem încã ultima datorie faþã de fraþi ºi
cã nu le spusesem încã ultimul cuvînt. Cã trebuia sã fac asta cît mai urgent. ªi neapãrat acum,
pînã încã mai pot.
Am rugat pe Domnul cu multe lacrimi sã mã mai lase numai trei zile spre a-mi face ºi
aceastã ultimã datorie, fãrã de care simþeam cã n-aº putea merge liniºtit în faþa Lui. Am
deschis mai cutremurat ca oricînd Sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu ºi El mi s-a înfãþiºat cu
marile înºtiinþãri de la Romani 14, 10-12, cu Cor. 5, 10, cu Gal. 6, 6-8, cu Apoc. 22, 12. În
toate aceste locuri era cuprinsã cutremurãtoarea înºtiinþare cã fiecare dintre noi avem sã ne
înfãþiºãm înaintea Scaunului de Judecatã a lui Hristos, pentru ca sã ne primim rãsplata dupã
binele sau rãul pe care l-am fãcut cînd eram în trup...
Am stat ºi mai cutremurat în faþa acestor înºtiinþãri ºi în lumina lor îmi vedeam ºi mai
mult nevrednicia mea ºi întîrzierea sesizãrii fraþilor din toatã þara despre toate relele care le
aveam între noi. ªi la luarea de mãsuri cît mai grabnice ºi eficiente de îndepãrtare a lor. ªtiam
cã Domnul Îºi face totdeauna partea Lui, dar ºtiam ºi cã partea noastrã noi trebuie sã ne-o
facem. Iar eu simþeam cã partea mea nu mi-o fãcusem nici aºa cum ar fi trebuit, nici atunci
cînd trebuia, nici atîta cît ar fi trebuit.
Ce greu mã învinuiam pentru toate aceste greºeli din trecut ºi din prezent, care pot avea
atît de nefericite urmãri în viitor. Dar ce pot face acum în acest moment? Cãci iatã umbra mea
se apropie de treapta ultimã!...
Deschid Biblia cerînd în inima mea care tremura o luminã, o îndrumare, o deschidere. ªi
Vîntul ceresc îmi întoarse foile oprindu-le la cartea profetului Ieremia cap. 6, 16... Ce
moment, ce confruntare directã între Dumnezeu ºi popor... Ce bunãtate din partea lui
Dumnezeu faþã de toþi - ºi ce obraznicã înfruntare directã din partea unora dintre ei faþã de
bunãtatea ºi maiestatea lui Dumnezeu!
Oare noi nu ne gãsim acum tocmai la un astfel de moment dramatic? Cîte deficienþe în
mijlocul nostru - ºi cîte îndemnuri directe din partea lui Dumnezeu, pentru a ni le îndrepta!
Ce ameninþãtoare apropiere a unei severe confruntãri cu o cercetare necruþãtoare, ne aºteaptã!
Iar unii dintre noi cu ce sfidãtoare ºi obraznicã aroganþã se împotrivesc oricãrui cuvînt bun
ºi oricãrei îndreptãri sãnãtoase!...
Voi mai trage încã o datã cu mîinile mele ºi ultimul semnal de alarmã pe care îl mai pot,
înainte de a-mi împreuna aceste mîini pe piept. Dacã cineva va mai avea urechi de auzit, - sã
audã!
Cu mîna tremurîndã ºi cu ochii abia vãzînd de lacrimi am scris prima variantã a acestui
cuvînt testamentar, dupã cum mi-a dictat Duhul Sfînt în clipele acelei tensiuni, cînd fiecare
cuvînt era ca o izbiturã de ciocan greu, în uriaºul clopot al conºtiinþei mele care suna ca
pentru ultima oarã în lumea asta:
În Ziua Crucii 1986 - mãrturia mea cãtre toþi fraþii mei ºi surorile mele din Oastea
Domnului, la una dintre cele mai hotãrîtoare rãscruci din istoria ºi viaþa noastrã
duhovniceascã.
Pe drumul nostru, pe drumul Oastei Domnului, de-a lungul anilor ei, au fost presãrate
rãscruci uneori foarte grele peste care s-a trecut cu mari frãmîntãri ºi din care am ieºit cu mari
pierderi, dar ºi cu mari învãþãminte.
Situaþia Oastei Domnului este una dintre cele mai grele în lumea asta, ea fiind trimisã de
Dumnezeu în cel mai dificil loc ºi cu cea mai grea misiune: într-o confesiune care nu o
recunoaºte, dar care este totuºi casa ei ºi matca ei. Trebuie sã lucreze pentru Dumnezeu cu
un cler în majoritatea sa ostil ºi bãnuitor. Trebuie sã-ºi croiascã drumul spre împlinirea
datoriei sale prin cele mai grele eforturi ºi în cele mai vitrege condiþii, plãtind totdeauna
preþul cel mai scump ºi mai dureros atît înãuntru cît ºi înafarã. Înãuntru faþã de fraþii
neînþelegãtori, iar înafarã faþã de strãinii potrivnici.
Acum am ajuns iarãºi la o rãscruce, poate la una dintre cele mai grele, ºi anume la criza
confruntãrii cu cele douã autoritãþi care ne-au fost - nu ºtim pentru ce - totdeauna ostile, dar
cu care totuºi sã coexistãm paºnic ºi sã colaborãm armonios în lumea asta, cãci faþã de ele
avem, prin însãºi exigenþa noastrã evanghelicã ºi prin chemarea noastrã creºtinã - datoria de
a ne supune ºi de a le respecta. Anume autoritatea de stat ºi cea religioasã.
În urma memoriului nostru prin normalizarea situaþiei Oastei Domnului în cadrul Bisericii
Ortodoxe, înaintat Sf. Sinod din Bucureºti, în primãvara acestui an, cît ºi a audienþelor
noastre la forurile superioare, - atitudinea acestora mai înainte total ostilã faþã de noi, a
început sã se amelioreze în sensul cã s-au ivit unele tendinþe ºi unele opinii favorabile
încercãrii unei concilieri - ºi pentru iniþierea unui dialog cu noi... Dar rezervele faþã de noi
sînt încã mari. Prea multe zeci de ani au trecut de la conflictul care n-a mai putut fi uitat de
cãtre ei - ºi cãruia i-a fost datã o interpretare eronatã. ªi a fost transmisã în timp ºi în spaþiu
uneori cu ºtiinþã, alteori fãrã ºtiinþã, dar prea tendenþios. Din cauza aceasta neîncrederea
într-o colaborare sincerã ºi durabilã cu noi spre binele întregului nostru popor ºi al întregii
noastre biserici, - oricîte eforturi sincere facem noi pentru asta, pare încã foarte puternicã.
Procesul apropierii noastre de ei ºi a lor de noi, mai cere încã argumente solide ºi poate încã
timp mult, pentru a cîºtiga teren hotãrît din partea lor pentru noi. Iar pînã acum, în afarã de
acele argumente pe care m-am strãduit sã le dau eu, fie prin albumul închinat Maicii
Domnului, fie prin cele aduse verbal prin discuþiile personale cu marii ierarhi ai bisericii, ori
cu reprezentanþi ai autoritãþii de stat, n-au mai fost altele. Aceste argumente deºi au fost
apreciate binevoitor, cred cã totuºi au fost nu numai puþine pentru a cîntãri hotãrîtor în
balanþa situaþiei noastre, dar au fost ºi prea contracarate negativ de o mulþime de aspecte
dureroase din mijlocul nostru ºi de o seamã de elemente dezbinãtoare ºi turbulente dintre noi.
Desigur, la originea oricãror deficienþe ºi nereguli de orice fel, cred cã stã în primul rînd
pãcatul de care unii nici nu s-au cãit cu adevãrat ºi nici nu s-au lepãdat total. La unii nici nu
s-a produs naºterea din nou - ci au pãtruns în Lucrarea lui Dumnezeu pe cãi dosnice ºi nu prea
curate. De aceea creeazã numai probleme atît de un fel cît ºi de altul.
Alþii, cãzînd în ispita satanei s-au lãsat ademeniþi de mîndrie, de orgoliu, de aroganþã -
ºi importanþa pe care ºi-au dat-o singuri, ori le-au mai dat-o ºi alþii, i-a depãºit, ºi au ajuns
obraznici capi de rãzvrãtiri ºi provocatori numai de dezbinãri. Din cauza lor Oastea Domnului
suferã atît de multe neajunsuri înãuntru ºi atîtea piedici înafarã.
Acei care sînt cu adevãrat credincioºi nu creeazã probleme de nici un fel.
Cei care creeazã probleme, e limpede cã nu sînt credincioºi. ªi nenorocirea cea mai mare este
cã aceºtia nu vor nici sã se îndrepte - ºi nici sã plece. Nefiind nimeni care sã-i dea afarã fie
dintr-un motiv, fie dintr-altul, ei profitã cu neruºinare de îngãduinþa ºi bunãtatea frãþietãþii
ºi rãmîn mai departe în adunãri, numai spre a face rãul. Spre nefericirea veºnicã a lor, dar ºi
a altora.
Mai sînt apoi alþii destui care slãbind înfrînarea ºi pierzîndu-ºi dragostea dintîi, au dat
drumul în viaþa ºi în inima lor la ispite ºi pãcate mai vãzute ºi mai ascunse - ºi din cauza asta
nu mai vãd limpede ºi nu mai pot urma curaþi calea Domnului. Au primit în inima lor odatã
cu pãcatul, duhuri strãine ºi în mintea lor învãþãturi dubioase ºi dezbinãtoare. ªi nemaiputînd
scãpa de ele fac numai rãu, atît în familia lor, cît ºi în familia Domnului. Aceºtia, ca ºi
ceilalþi învrãjbiþi sînt gata totdeauna de lupte, de certuri, de discuþii contradictorii, - dar de
pace ºi înþelegere armonioasã nu sînt gata niciodatã.
Tot dintre aceºtia sînt mulþi care în toate privinþele nu se deosebesc deloc de oamenii
lumeºti. Trãiesc ca ei, vorbesc ca ei, umblã ca ei, - dar numindu-se cu lãudãroasã amãgire cã
ei sînt credincioºi. Produc bãuturi îmbãtãtoare ºi le consumã pe acestea, fãrã nici o fricã de
pãcat, aducînd ºi prin asta alte ocãri asupra Numelui lui Dumnezeu ºi asupra Lucrãrii ºi
credincioºilor Lui adevãraþi. Voi încerca sã arat unele locuri ºi chiar nume unde se petrec ºi
care produc astfel de deficienþe pentru ca fraþii noºtri de rãspundere de acolo - ºi chiar de
oriunde din Oastea Domnului, sã le constate, sã le judece ºi împreunã sã gãseascã prin lumina
Duhului Sfînt cãile ºi mijloacele îndreptãrii, ori a eliminãrii lor. Pentru ca nu cumva sã se
a j u n gã c u e l e n e r e z o l v a t e î n f a þ a c o n f r u n t ã r i i c u a u t o r i t a t e a o m e n e a s c ã º i c u c e a
Dumnezeiascã, - pomenindu-se cu un faliment ruºinos, parþial sau total.
T-
1 - O primã deficienþã, - lipsa îndrumãtorilor
T-
În majoritatea adunãrilor Oastei Domnului nu sînt fraþi numiþi sau recunoscuþi ca
îndrumãtori ascultaþi, - dupã cum ar fi normal ºi dupã cum spune Cuvîntul lui Dumnezeu cã
erau chiar de la începutul Evangheliei în fiecare adunare creºtinã. Chiar ºi în unele din cele
mai mari adunãri, deºi sînt unii fraþi buni care lucreazã acolo, totuºi ei nu întrunesc adeziunea
ºi ascultarea deplinã a totalitãþii fraþilor ºi surorilor din acea adunare.
Starea aceasta s-a menþinut din douã cauze obiective. Întîi pentru cã cei ce meritau, fiind
foarte smeriþi n-au cerut ori n-au primit întîietatea. Iar în al doilea rînd fiindcã Lucrarea a fost
mereu prigonitã cu rãutate ºi fiind cãutaþi în primul rînd conducãtorii adunãrilor, - unii s-au
ferit pentru un motiv, iar alþii pentru altul, lãsînd totul cam în voia întîmplãrii... Astfel cã
nefiind acolo un frate, sau doi, sau trei cu autoritate recunoscutã ºi cu un cuvînt ascultat de
cãtre toþi, - domneºte adeseori neorînduiala ºi haosul. Nefiind nimeni care sã-i supravegheze,
atunci cei neascultãtori devin obraznici, cei dezbinãtori se fac ºefi, cei buni se descurajeazã
ºi cei hrãpãreþi profitã.
De aceea este o mare ºi urgentã nevoie ca fiecare adunare de acest fel, sã procedeze
neîntîrziat ºi cît mai cu grijã la remedierea acestei deficienþe, pentru ca sã se punã buna
rînduialã în familia
Domnului. Dar ºi pentru ca în eventualitatea unei legalizãri, acum ori mai tîrziu, cînd
autoritatea localã ar vrea sã vorbeascã cu noi, sã nu constate 3-4 capete divergente în loc de
unul singur conºtient, responsabil, vrednic care sã rãspundã pentru toþi. Astfel nimeni nu le-ar
acorda nici un credit întregii lucrãri de acolo ºi va proceda cum este ºi firesc, ori dispreþuitor
ori represiv.
Dar trebuie ca alegerea ºi primirea acestei sarcini sã fie fãcutã cu tot simþul rãspunderii
în faþa lui Dumnezeu ºi a Cuvîntului Sfînt. Nu un prilej de slavã deºartã, ori de certuri pentru
întîietate fireascã, nici de dictaturã personalã ca a lui Diotref, ori de lãcomie de cîºtiguri
murdare - ci o slujbã sfîntã ºi plinã de evlavie spre slava lui Dumnezeu ºi binele întregii
adunãri frãþeºti. În slujba aceasta trebuie sã fie puºi ºi trebuie sã rãmînã numai cei mai
smeriþi, mai blînzi, mai rãbdãtori, mai gata de muncã ºi de jertfã dintre toþi fraþii. ªi trebuie
sã stea în fruntea adunãrii Domnului numai atîta vreme cît va fi aºa. Îndatã ce se va dovedi
un pãcat ºi o umblare rea, o abatere gravã de la învãþãtura ºi purtarea frãþeascã pe care trebuie
sã o urmãm cu toþii, - omul acela sã-ºi dea seama ºi sã cearã singur înlocuirea sa. Ori dacã
nu va vrea, atunci toatã adunarea sã-l roage ºi sã-l oblige sã plece lãsînd locul sãu altuia.
Pentru ca nu cumva Domnul sã-i pedepseascã pe toþi împreunã cu cel nevrednic. Gîndiþi-vã
la acest lucru cu toþii ºi veþi vedea cu toþii cîtã nevoie este ca aceastã bunã ºi înþeleaptã
rînduialã sã fie pusã în toate adunãrile Domnului. Fiecare adunare ea însãºi trebuie sã punã
bunã rînduialã în privinþa asta, cãci unde nimeni nu ascultã de nimeni, acolo este dezordine
ºi haos ºi în curînd va veni peste toþi prãpãdul ºi pustiirea.
T-
2 - O altã deficienþã: supravegherea tineretului
T-
Dupã cum s-a mai spus, printre tinerii noºtri mai sînt ºi unele cazuri de abateri de la viaþa
evanghelicã, pe care Duhul Sfînt a inspirat-o prin naºterea din nou, în viaþa Oastei Domnului.
ªi anume acele abateri vin mai ales din partea unor tineri care deºi s-au nãscut din frate sau
sorã, ostaºi ai Domnului, totuºi ei, la vîrsta cînd trebuia sã aleagã ei înºiºi calea Domnului
prin legãmînt personal ºi individual prin hotãrîrea ºi legãmîntul cerut - ei n-au fãcut pasul
acestei alegeri. Nici pãrinþii lor credincioºi ºi nici fraþii bãtrîni din adunarea Domnului nu
s-au ocupat îndeaproape sã-i sfãtuiascã sã devinã cu adevãrat fraþi ºi surori. Ei au rãmas cum
s-ar spune numai membri de drept ai adunãrii, fiindcã s-au nãscut ºi au crescut între fraþi, dar
n-au devenit membrii ºi de fapt, prin legãmîntul personal depus în mijlocul ºi în faþa adunãrii
frãþeºti. Astfel de suflete tinere, fãrã naºterea din nou, rãmaºi în cea mai mare parte niºte
oameni fireºti, creeazã tot felul de probleme ºi nemulþumiri. În timpul rugãciunii ori
vorbirilor, ei se miºcã sau discutã neatenþi. În bisericã rîd, în îmbrãcãminte sînt lumeºti; în
gesturi, în cuvinte, în comportare sînt uºuratici ºi de multe ori chiar obraznici. În general
fiind mereu o sursã de nemulþumiri ºi de ispite. Acest fel de cazuri devin cu atît mai
îngrijorãtoare, cu cît numãrul tinerilor noºtri creºte mereu, iar duhul veacului acestuia devine
tot mai ispititor ºi mai murdar... Mulþi au scãpat ori tind sã scape de sub controlul familiei
- ºi chiar de sub al adunãrii, ameninþînd sã ajungã pierduþi de tot, mai atrãgînd cu ei în
pierzare ºi pe alþii.
Nu-i oare semnificativ faptul cã cei mai mulþi din aceºti tineri probleme, provin din acele
zone contaminate de duhuri strãine - ºi din acele familii ºi adunãri unde pãrinþii lor trupeºti
ºi cei sufleteºti nu-ºi fac ei înºiºi datoria lor mare nici faþã de Dumnezeu ºi nici faþã de copiii
lor... Cum ar fi unii din Nordul Ardealului sau din adunarea din Cluj, unde un tînãr pretins
credincios s-a dovedit a fi în stare de fapte urîte ºi lumeºti, cum ar fi cea de a “fura” papucii
unor surori mirese, la nunþi frãþeºti.
E ceva nemaipomenit ca într-o atmosferã înalt duhovniceascã ºi sfîntã cum este cea obiºnuitã
la nunþile noastre, - cineva sã se dedea la astfel de fapte nevrednice care nu se petrec decît
între cei mai decãzuþi oameni... ªi acel tînãr cam lãudat de cei din Cluj ºi-a mai fãcut ºi un
grup ca el îndemnîndu-se unii pe alþii la astfel de fapte - ºi chiar ameninþînd pe cei care i-au
mustrat. Te întrebi în mod normal ce nivel duhovnicesc mai pot sã aibã chiar adunarea lor
însãºi ºi chiar lucrãtorii lãudaþi din aceastã adunare!
Tot din anturajul tînãrului “cu papucii mireselor” mai sînt ºi alþi doi care nu mult dupã
aceea, ieºind de la o nuntã frãþeascã de lîngã Chendrea ºi-au zis unul altuia rîzînd: - acum sã
mergem ºi pe la un restaurant. ªi s-au ºi dus...
Unii dintre acest fel de tineri fiind copii ai fraþilor, dar ei înºiºi n-au legãmînt, cînd ajung
la vremea cãsãtoriei pretind sã li se facã nunþi frãþeºti, deºi ei, mirii, ori unul ori amîndoi sînt
oameni cu totul fireºti. De aci apoi ies tot felul de nemulþumiri atît în timpul nunþii de
amestecãturã cu rudenii ºi prieteni lumeºti, care pretind sã li se dea bãuturi - sau tulburã cu
rîsete ºi glume petrecerea duhovniceascã, apoi dupã nuntã, cu diferite neînþelegeri materiale,
mai ales problema banilor, care niciodatã nu li se ajung. Toate acestea din lipsa de viaþã
duhovniceascã ºi din umblarea lor de prefãcãtorie religioasã ºi cu lumea ºi cu Dumnezeu.
T-
Este vremea sã se punã cît mai curînd capãt tuturor acestor amestecãturi rele. Pãrinþii
credincioºi ºi fraþii de rãspundere din adunãri care au cea mai mare datorie în privinþa asta
trebuie sã înceapã sã îndrume foarte îndeaproape ºi în mod stãruitor ºi personal pe fiecare
tînãr sau tînãrã din familia ºi din adunarea lor ca cel mai tîrziu pînã la vîrsta de 14 ani, sã
depunã fiecare legãmîntul sãu personal cu Domnul. În ziua hotãrîtã legãmîntului, duºi la
bisericã sã se mãrturiseascã ºi sã se cuminece, apoi dupã masã, în mod solemn sã-ºi depunã
legãmîntul sfînt cu Domnul Isus în adunarea Lui. Dacã sînt mai mulþi în aceastã situaþie, ar
putea fi pregãtiþi toþi în aceeaºi zi ºi în acelaºi loc pentru acest act sfînt ºi sfinþitor. Ce
sãrbãtoare neuitatã ar rãmîne asta pentru ei ºi pentru toþi ai lor pe totdeauna. Puterea Duhului
Sfînt care se revarsã peste ei prin acest act sfînt, i-ar ajuta sã devinã ºi ei apoi niºte oameni
buni, niºte adevãraþi ostaºi ºi slujitori ai lui Hristos.
Dar lãsaþi aºa, fãrã supraveghere ºi îndrumare, dezordonaþi ºi lumeºti, nu numai cã îºi
pierd ei înºiºi sufletele lor, dar vor mai atrage cu ei în aceeaºi pierzare ºi pe alþii, fãcînd
ruºine ºi ocarã Numelui lui Dumnezeu, în a Cãrui Lucrare au crescut. Mai tîrziu este cu
neputinþã sã mai fie salvaþi. ªi apoi veºnic va fi ºi de ei ºi de acei care i-au fãcut ºi i-au lãsat
sã creascã în felul acesta. Treziþi-vã voi cei care îi aveþi ºi faceþi ceva neapãrat ºi urgent
pentru ei. Mãcar pentru ei ce se mai poate.
T-
3 - O altã nenorocire: adunãrile dezbinate
T-
Sînt cîteva adunãri din þarã ºi unele chiar din centre mari cum sînt cele din Cluj, Bosanci
ºi Galaþi - sau mai mici cum ar fi cele din Nãmoloasa, Lieºti, Rediu, - care fie în întregime
fie în parte sînt dezbinate, fie din motive fireºti, fie de învãþãturi ºi practici strãine de
învãþãtura bisericii noastre ºi de felul de a fi al Oastei Domnului. Dezbinãtorii din aceste
adunãri rãstãlmãcesc cuvintele ºi rînduielile lãsate de pãrintele nostru sufletesc Iosif Trifa ca
norme de credinþã ºi umblare frãþeascã pentru cei ce se leagã sã þinã calea ºi învãþãtura Oastei
Domnului. Unii merg la bisericã dar nu-ºi fac semnul Crucii, ori fac numai în silã ºi vãdit fãrã
convingere... Nu se supun rînduielilor normale din bisericã, nu se împãrtãºesc ºi nu respectã
cu evlavie ceea ce este unanim de respectat.
ªi dintr-o influenþã strãinã se poartã într-un fel prefãcut sau chiar ostil faþã de duhul ºi de
credinþa frãþietãþii noastre, creînd mereu tulburãri între fraþi ºi poticnire între ceilalþi.
Unele dintre aceste adunãri au ºi fost numite de cãtre ierarhii respectivi ca exemple rele
ºi cu probleme negative care stau în calea unei bune reglementãri a colaborãrii noastre. ªi
deºi s-au fãcut destule încercãri de reeducare a lor pe calea iubirii ºi unirii cu toþi fraþii din
þarã, nu s-a reuºit totul din cauza cîtorva elemente ambiþioase ºi neascultãtoare.
O mare nenorocire care izvorãºte din aceastã stare rea este cã aproape toþi fiii ºi familiile
acestor dezbinaþi continuã ºi ei la rîndul lor sã creeze aceleaºi rele. Spre osînda lor veºnicã
ºi a celor care i-au fãcut ºi i-au crescut în acest fel. Unii dintre aceºti nefericiþi copii sînt
trecuþi pe la alte crezuri, care pe unde, într-o totalã dezordine - cum sînt cei ai lui Iordache
sau Gh. Spulber, ai lui Tudose, ai lui Viorel Diac ºi alþii.
În multe cazuri, tineri ºi tinere dintr-o parte ºi alta se cãsãtoresc împreunã fãrã învoirea
unora dintre pãrinþii lor, ori a fraþilor rãspunzãtori din adunare. Nunþ i le lor apoi de
amestecãturã ºi neascultare sînt alte prilejuri de necontenite necazuri printre fraþii ºi între
familiile care îi au. Acestea toate sînt urmarea normalã a neascultãrii, a neorînduielii. Cînd
aceste nunþi se fac în partea unei partide sînt nemulþumiþi unii, cînd se fac de partea cealaltã,
sînt nemulþumiþi alþii. De aici apoi vorbe rele, învinuiri, judecãþi, urã, bîrfe ºi numai rãu... Iar
dupã nuntã, cele mai multe dintre însoþirile acestea de la început nepotrivite, otrãvite de
familiile lor dezbinate, - ajung o permanentã sursã de luptã ºi de rãzbunãri. ªi de multe ori
sfîrºesc în despãrþiri nefericite ºi ruºinoase.
Iatã ce mare rãu fac dezbinãtorii adunãrilor Domnului, nefericindu-ºi în primul rînd
sufletele lor, apoi viaþa urmaºilor lor ºi familiilor lor, apoi ºi a altora. Ce mult ar trebui sã
se îngrozeascã oricare dintre aceºtia de urmarea nefericitã a dezbinãrii întîi pentru familiile
ºi sufletul lor, apoi de judecata ºi de osînda cea asprã a lui Dumnezeu, pentru oricine stricã
în vreun fel Lucrarea cea sfîntã a Jertfei Crucii lui Hristos. Uitaþi-vã cu groazã ce s-a ales
chiar ºi de copiii dezbinãtorilor cunoscuþi. Noi nu-i mai spunem cu numele, I-am spus destul
Domnului despre ei, dar toþi îi puteþi cunoaºte ºi vedea.
Trebuie neapãrat sã se facã ceva mai hotãrît ºi de cãtre toþi fraþii ºi surorile în privinþa
asta. Sã se porneascã mai hotãrît cu rugãciune ºi lãmuriri frãþeºti pentru îndreptarea celor care
mai pot sã se îndrepte. Iar cei care tot nu vor, ºi nu vor sã se îndrepte ºi sã revinã la unitatea
ºi armonia frãþeascã, sã fie înlãturaþi din adunare, ori adunarea sã se despartã de ei - dupã
Cuvîntul Sfînt care spune: “dupã întîia ºi a doua mustrare, depãrteazã-te de cel care face
dezbinãri” ( T i t 3 , 1 0 ) . Sã fie izolaþi de adunare spre a nu-i mai lãsa sã facã tot prãpãd
ºi dezbinãri. Sã se rupã orice legãturã cu ei. Rãmînerea lor rãufãcãtoare între fraþi va îngreuia
foarte mult ºi o reglementare paºnicã ºi o conciliere cu biserica ºi chiar cu autoritatea
lumeascã, pentru cã acestea de obicei sînt împotriva acestora... Chiar ºi dupã o reglementare
balastul acestora va atîrna greu asupra adunãrilor - ºi vor crea multe dificultãþi, în primul rînd
chiar lor înºiºi, - dar ºi celorlalþi fraþi.
T-
4 - O întreagã zonã bolnavã: Nordul Ardealului
T-
În zona Cluj-Sãlaj-Maramureº ºi chiar în unele pãrþi din nordul judeþului Bihor, în Satu
Mare ºi Bistriþa sînt unele adunãri bîntuite de duhuri strãine. Niºte oameni ºi femei cu
credinþe dubioase, dîndu-se drept “proroci”, duc printre unii fraþi mai blînzi ºi mai primitori,
duhuri ºi învãþãturi strãine ºi potrivnice Duhului ºi învãþãturii Oastei Domnului. Centrul
acestora este prin satele Chendrea, Rãcãº-Bãlan din jud. Sãlaj ºi “prorocii” acestora sînt
îndeosebi: Ciupei, Isidor, Iulian ºi o bãtrînã anume Veronica.
Toþi aceºtia n-au fost niciodatã ostaºi adevãraþi, dar s-au infiltrat prin adunãrile Oastei cu
ºiretenie ºi profitînd de încrederea fraþilor, - ºi cum sînt foarte guralivi, se dau drept plini de
Duhul Sfînt “prorocesc”, “vorbesc în limbi” ºi cu un duh de ghicire pun în uimire ºi amãgesc
pe mulþi dintre cei ce îi ascultã.
Se dau drept “fraþi ostaºi” pentru ca sã poatã înºela pe cei lesne crezãtori, folosesc cîntãrile
Oastei ºi se numesc cu numele ei, spre a nu-ºi spune numele lor adevãrat ºi scopurile lor
ascunse. În felul acesta se impun pe oriunde pot, fie cã sînt doriþi, fie cã nu ºi reuºesc sã facã
mulþi prozeliþi chiar dintre fraþii ºi surorile noastre, reuºind sã rãspîndeascã în cercuri tot mai
largi învãþãturi dubioase ºi practici pline de prefãcãtorie religioasã, denaturînd învãþãtura
sãnãtoasã ºi alungînd duhul curat ºi deschis al Oastei, oriunde pãtrund.
De numele ºi cãrþile pãr. Iosif se folosesc numai în chip ºiret, pentru a-i înºela pe fraþi
spre a fi primiþi, iar dupã aceea fac totul împotriva acestora.
Uneori ºi de ochii lumii se prefac a respecta semnele dinafarã ale credinþei ºi bisericii,
dar în realitate ºi în ascuns tot ce fac este contrar acestora. Fac adunãri mai mult clandestine,
nici nu ºtiu despre naºterea din nou, practicã “botezuri”, vorbiri în limbi, profeþii, Cina
Domnului prin case, ghicitorii, descoperiri, etc. De exemplu una dintre adeptele acestora,
Amalia din Gherla, a spus ea însãºi lãudîndu-se cã ea a fost “botezatã” de patru ori. Are un
botez la bisericã de cînd era copil, apoi al doilea fãcut de un anume Pop Gheorghe, rudenie
apropiatã de cunoscutul nostru Pop Alexandru, trecut ºi acesta pe la nu ºtiu cîte credinþe. Un
al treilea i l-a fãcut prezbiterul Isidor la Chendrea, iar cel de-al patrulea - ºi “cel mai valabil”
zicea ea - i l-a fãcut Viorel Diac din Bucureºti, cel botezat de Moldoveanu, ºi cel care ºi-a
nefericit ºi pãrinþii sãi ºi familia sa trecîndu-i pe la nu ºtiu cîte uºi, pînã la uºa disperãrii.
Despre acest al patrulea botez Amalia spunea cã îl considerã cel mai valabil deoarece Diac
“botezãtorul” ei, i-a dat ºi o adeverinþã la mînã, scrisã de el personal pentru “valabilitatea
asta”. Diac acesta este ºi cel care a înmormîntat ca pe un hoit oarecare, cu ajutorul naºului
sãu Moldoveanu din Sibiu, pe soþia lui David Bocãnealã din Cluj, - un alt nefericit ca ºi el.
ªi cînd te gîndeºti cã acest om neserios ºi nestatornic este fiul fratelui Diac din Sibiu, cel care
cunoscuse personal ºi îl iubise atît de mult pe pãrintele Iosif, lucrînd mult ºi frumos printre
fraþi pînã la bãtrîneþea lui... Pentru ca ajuns la bãtrîneþe, aproape de moartea sa, fiul sãu
neserios l-a influenþat ºi silit sã-ºi calce legãmîntul, ºi nefericindu-ºi conºtiinþa zbuciumatã
apoi pînã la moarte.
Dar Diac-fiul nu s-a oprit nici dupã acestea, ci continuã sã cutreiere, oricînd îºi face timp,
acele zone bolnave, colaborînd cu Ciupei, Isidor, Iulian, Veronica, Amalia - ºi chiar cu unii
fraþi ai noºtri din Cluj, - în care ne încrezusem atît de mult. Diac a mai botezat în ascuns în
felul acesta ºi alte cîteva suflete naive ºi neºtiutoare din zona aceasta. Ce apucãturi de om,
pe care nu ºtii cum sã-l mai numeºti. Multe alte astfel de suflete înºelate, nu ºtiu apoi cum
sã-ºi mai repare pãcatul ºi sã-ºi recapete liniºtea sufleteascã, cum este cazul cu Maria ºi soþul
ei Gheorghe Mãlai din Ocna Dej, ademeniþi de el ºi botezaþi în grabã ºi în ascuns, nu se ºtie
pe unde... Cînd cineva are naºterea din nou ºi un legãmînt cu Hristos, - cum mai poate
îndrãzni oare un alt om sã-l facã sã calce acest sfînt ºi unic legãmînt, numai ca el sã se laude
cu trupul sãu?
T-
O altã zonã tot aºa de infectatã, dar cu altfel de duhuri potrivnice este cea cuprinsã între
localitãþile Rediu, Lieºti, Nãmoloasa, Galaþi. Este adevãrat însã cã aici dintre cei ce fuseserã
infectaþi de acest microb în numãr masiv cu ani în urmã, acum mulþi ºi-au revenit frumos.
Bucuriile mari de acum din Oastea Domnului, unitatea frãþeascã ºi frumoasa atmosferã care
s-a aºezat peste tot în þarã, i-a trezit ºi i-a luminat pe cei ce erau sinceri ºi curaþi. ªi i-a adus
iarãºi la vatra caldã a dragostei dintîi.
Totuºi mai sînt încã unii, care fie din cauza cã mai trãiesc ºi în alte pãcate ascunse, fie dintr-o
prea oarbã supunere sau obligaþie faþã de cei ce menþin dezbinarea, încã mai stau în
neascultare ºi mai pot face mult rãu. De exemplu nu demult la o regrupare a acestora în
Lieºti, cu Tudose Constantin, Serea Ion, Spulber Iordache s-a stãruit pentru continuarea
dezbinãrii faþã de fraþi ºi li s-a pretins la toþi necesitatea unui alt botez, - primul socotit de
ei valabil.
Un lucru frumos a fost fãcut atunci de cãtre acei fraþi de la Griviþa, care vãzîndu-le datã
pe faþã fãþãrnicia dinainte ºi planurile pe care ºi le ascunseserã pînã acum - s-au ridicat pe
faþã împotriva lor desolidarizîndu-se de ei.
Am întrebuinþat ºi faþã de aceºtia, mai ales de cei de la Galaþi ºi cei de la Rediu, toatã
dragostea, rãbdarea ºi priceperea pe care am avut-o, spre a-i trezi ºi ajuta sã-ºi revinã. Dea
Domnul sã fie urmate de o adevãratã îndreptare - dar nu ºtiu de ce sînt atît de puþine semne
de speranþã. Totuºi iatã cã dupã ce un suflet ori un grup de suflete persistã ani îndelungaþi în
dezbinare ºi urã, ce greu îºi mai poate reveni, dacã îºi mai revine vreodatã. Trebuie sã fi fost
omul sincer ºi în îndreptarea acestei greºeli... Dar mã tem cã oamenii aceºtia n-au fost sinceri
niciodatã nici cu Dumnezeu, nici cu fraþii - ci numai cu pãcatul ºi interesul lor.
Noi ne rugãm pentru îndreptarea ºi pocãinþa sincerã a tuturora. Aceasta am fãcut-o de ani
ºi ani... Dar iatã cã nu-i de-ajuns. Chiar dacã rãmîn singuri fiecare, cum a rãmas Moldoveanu,
totuºi nu se recunosc, nu se smeresc ºi nu se întorc de la rãtãcirea lor, dovadã cã faþã de cei
cu neputinþã de îndreptat trebuie neapãrat fãcutã despãrþirea totalã, cum au fãcut fraþii din
Sibiu faþã de el. Dar trebuie cu toþii, fiecare de unde sîntem sã luãm faþã de cei pe care îi
cunoaºtem aºa, atitudinea pe care ne-o porunceºte Cuvîntul lui Dumnezeu ºi pe care o ºtim
bine fiecare, adicã izolarea totalã... Cine nu ascultã nici de bisericã - zice Hristos Însuºi -
sã-þi fie þie ca un pãgîn (Matei 28, 17) .
T-
5 - Problema specificã a Clujului
T-
Faþã de problema clujenilor am avut cum am mai spus din prima clipã a acestui cuvînt
testamentar îndemnul de la Domnul sã nu-i mai cruþãm ascunzîndu-le unele fapte destul de
grave cu care au produs destule necazuri frãþietãþii de mulþi ani la rînd. Dar gîndindu-ne iarãºi
cã totuºi s-ar mai putea salva mãcar cei mai tineri ºi mai cu carte dintre ei, ne-am cãlcat pe
inimã ºi ne-am strîns mai tare rana care ustura - ºi am acoperit totul. Am spus totuºi adevãrul
dureros cã în Cluj sînt deocamdatã douã adunãri. Zic “acum” ºi “deocamdatã”, pentru cã dupã
cum se vede cã merg lucrurile s-ar putea sã se mai facã cel puþin încã una. Unde toþi se lasã
cu plãcere împinºi la bîrfirea ºi ura de fraþi, duhul cel rãu nu-i lasã pînã ce îi face sã nu mai
fie nici doi la un loc. Dar deocamdatã sînt douã adunãri în Cluj. Cea din cortul lui Frãþilã care
funcþioneazã de aproximativ trei ani, condusã de Suciu Vasile ºi Aurel Bocãnealã. ªi cea din
cartierul Iris, condusã de Pop Ion, Pop Gusti ºi Chita Leontin, care s-au despãrþit de cei din
cort la puþin timp dupã ce aceºtia începuserã sã se adune acolo unde ceilalþi nu voiau
nicidecum.
Am insistat de nenumãrate ori ºi timp îndelungat sã-i apropiem, dar din pricina unor
lucruri mai mult fireºti de care se învinuiau reciproc, n-au vrut cu nici un chip sã se împace
fiecare judecîndu-l fãrã nici o milã pe celãlalt. Ajunseserã chiar sã se urascã unii pe alþii ºi
sã se vorbeascã de rãu nu numai acolo la ei, ci pînã departe între ceilalþi fraþi din þarã sau
printre strãini, fãcînd sã vinã multã ocarã asupra întregii Frãþietãþi din cauza asta - ºi multã
poticnire.
Noi am încurajat de la început pe cei care se adunau în cort, pentru cã erau mai mulþi,
pentru cã se începuse mai întîi, pentru cã erau între ei mulþi tineri ºi pentru cã mai ales erau
unii dintre ei intelectuali ºi studenþi.

ªi am fãcut aceasta gîndindu-ne cã într-un oraº universitar cum este Clujul ºi într-o Lucrare
duhovniceascã cum este Oastea Domnului care îºi propune sã aducã la Dumnezeu pe toþi
oamenii, este ºi firesc ºi absolut necesar sã-i încurajãm mai ales pe tineri ºi îndeosebi pe
intelectuali, sã se angajeze mai puternic ºi mai mulþi în aceastã splendidã luptã ºi misiune
care trebuie sã aducã în final, în Împãrãþia lui Dumnezeu pe tot poporul nostru, - ºi prin el
poate pe mulþi alþii.
Am crezut puternic în acest tineret de elitã ºi am luptat mai ales pentru unii dintre ei, ºi
î ndeosebi pentru Suciu Vasile ºi Aurel Bocãneal ã, care erau cam acoperi þ i aco l o ºi
necunoscuþi în þarã. ªi i-am impus nu numai între cei din Cluj, ci i-am introdus în circuitul
celor mai frumoase nume ºi valori din þarã ºi chiar peste hotare. Personal i-am iubit cu toatã
inima mea ºi m-am încrezut cu toatã fiinþa mea în capacitatea lor de a înþelege dragostea
deosebitã ºi încrederea poate exageratã pe care o aveam faþã de ei. ªi am fost convins sincer
cã datoritã culturii ºi inteligenþei pe care o aveau vor înþelege atitudinea noastrã faþã de ei ºi
se vor strãdui sã-ºi corecteze greºelile din trecut, cînd avuseserã ºi ei niºte înclinaþii dubioase
datoritã anturajului din Cluj, sau a relaþiilor personale de familie ori de zonã. ªi cã îºi vor da
toate silinþele acum cînd intervenise un salt atît de frumos în importanþa lor, sã-ºi formeze
atît convingerile cît ºi caracterul pe specificul familiei duhovniceºti a noastrã a tuturor. ªi pe
dimensiunea nouã pe care au ajuns-o, de a fi una ºi pe totdeauna cu fraþii din toatã þara.
Am vorbit în multe rînduri ºi în mod foarte apropiat nu numai cu aceºtia doi, dar mai ales
cu ei, despre rolul nefericit, influenþele nefaste ºi pãgubitoare pentru Lucrarea lui Dumnezeu
a celor care primesc în mintea lor învãþãturi strãine ºi în inimã duhuri ºi sentimente
dezbinãtoare, spre a le atrage ºi mai puternic atenþia asupra acestor mari pãcate contra
Duhului Sfînt, care au fãcut în trecut º i fac î n prez ent cel mai mare rãu în Lucrarea
Evangheliei, ºi cea mai mare durere lui Hristos. Au avut ei înºiºi nu numai în adunarea din
Cluj ci chiar ºi-n propriile lor familii exemplele cele mai apropiate ºi concludente, despre
aceste mari ºi grave nenorociri cu urmãri amare ºi directe nu numai asupra stãrii sufleteºti a
celor vinovaþi de ele, ci chiar ºi asupra stãrii trupeºti a familiei ºi copiilor lor.
De la un moment dat am avut chiar convingerea cã într-adevãr m-au înþeles. De atunci
n-am mai avut nici o rezervã faþã de ei. I-am recomandat tuturor ca pe o mare cucerire a lui
Hristos ºi ca pe o mare speranþã pentru Lucrarea Lui.
În acest timp se înteþiserã toate atacurile partidei celeilalte nu numai asupra celor doi, -
ci acum ºi asupra noastrã care îi sprijineam, învinuindu-ne de toate pãcatele lor ºi a
strãmoºilor ºi a familiei lor din trecut - ºi avertizîndu-ne foarte insistent cu privire la
duplicitatea lor ºi la posibilitatea unui ºi mai mare rãu care îl vor face în viitor, datoritã
legãturilor dubioase pe care nu ºi le-au rupt nici cu Ciupei ºi cu Veronica, nici cu ceilalþi
dezbinãtori ai credinþei noastre, care prin ei fãcuserã ºi pînã acum destul rãu.
Am primit în faþã de multe ori, atît verbal cît ºi în scris multe ºi dure mustrãri ºi chiar
insulte, mai ales din partea celor trei fraþi bãtrîni care iniþiaserã ruptura de la Iris ca sã nu
meargã cu cei de la cort. Stãtusem mult de vorbã cu ei înainte de ruptura lor, zile ºi nopþi,
luni de zile, rugîndu-i stãruitor sã nu facã ruptura, orice necazuri ºi neînþelegeri ar avea între
ei. ªi sã rãmînã uni þ i º i s ã d i s cut e î nt re ei fiecare cu fiecare, pînã ce îºi vor lichida
neajunsurile care îi despart. Dar iertarea, iubirea, rãbdarea ºi supunerea frãþeascã sînt cele
dintîi condiþii ºi semne ale unui credincios chiar începãtor pe calea lui Dumnezeu... Iar ei de
zeci de ani pretinºi chiar îndrumãtori ai altora, ºi cu toþii acum oameni bãtrîni ºi mai mult ºi
rudenii trupeºti cu familiile lor, e ºi ruºine în lume nu numai în Evanghelie cã nu se pot iubi
ºi înþelege unii cu alþii...
Dacã ar fi rãmas cu tinerii ºi nu s-ar fi despãrþit de ei, n-ar fi ajuns cu toþii atît de rãu cum
au aj uns , uni i î ntr-un fel alþii în altul. Dar din neascul t area bãt rî ni l or s -a n ãs cu t ºi
neascultarea tinerilor. Rãul rãu rodeºte.
- În Numele Domnului vã rog nu vã rupeþi de cei din cort - i-am rugat adeseori cu lacrimi,
pînã cînd încã nu se rupseserã, dar erau în febra aceasta. Vã rog ascultaþi-mã, vã rog þineþi
seama cã vã roagã un frate bãtrîn, care am lucrat chiar ºi aici în Cluj atît de mult pentru
Oastea Domnului din Cluj - cînd dv. nu eraþi nici unul nicãieri. Unde eraþi dv. cînd înainte
de rãzboi din 1939-1940 era aici o lucrare nespus mai mare ca cea de acum... ªtiþi cã în 3
septembrie 1939 am avut o adunare festivã aici în Cluj la care au participat mii de oameni...
Dv. aþi venit mult mai tîrziu aici, la o lucrare formatã, muncitã ºi crescutã de alþii, - iar acum
vã faceþi stãpîni ca ºi cum ar fi o avere personalã a dv. rupînd-o dupã bunul plac al firii
pãmînteºti ºi a ambiþiei pe care v-o stîrnesc duhurile vrãjmaºe. De ce nu vã smeriþi? De ce
nu vã puteþi iubi ºi înþelege, fraþii, rudeniile, copiii? Nu vedeþi în ce cursã ºi ispitã vrãjmaºã
aþi cãzut? În Numele Domnului vã rog cu lacrimi ºi cu mîinile împreunate ca înspre cer, vã
rog sã mã ascultaþi ºi sã mergeþi împreunã...
- În Numele Domnului nu ascultãm asta, - mi-au rãspuns doi. ªi nu ne ducem cu ei. Am
pus legãmînt cã nu vom merge acolo.
- Legãmîntul acesta este rãu. Nu trebuia sã-l puneþi niciodatã. Trebuie sã mergeþi cu fraþii
altfel veþi ajunge rãu ºi unii ºi ceilalþi. Cãlcaþi acest legãmînt cãci este inspirat de vrãjmaºul
lui Dumnezeu.
- Nu-l vom cãlca ºi nu vom merge niciodatã cu ei...
Era ora zece seara cînd aveam o astfel de discuþie cu cei doi dintre ei, cei mai duri. Îi
chemasem stãruitor pentru a nu ºtiu cîta oarã pe toþi trei, acolo unde zãceam bolnav atunci.
Dar nici unul n-a venit, dispreþuind total insistenþele mele.
- Atunci vã rog în Numele Domnului veniþi sã ne aplecãm pe genunchi ºi sã ne rugãm
împreunã, ca Domnul Dumnezeu sã intervinã cu putere ºi milã pentru liniºtea ºi împãcarea
lucrurilor de aici. Este Lucrarea lui Dumnezeu ºi trebuie sã ne cutremurãm cu toþii pentru
marea rãspundere pe care o avem fiecare în faþa Lui de tot ce facem în ea.
- Nu ne rugãm! - rãspunserã mînioºi pe un ton plin de vrãjmãºie ºi respingere. ªi plecarã,
lãsîndu-mã singur în cîrjã în mijlocul camerei, cu sufletul consternat ºi cu ochii plini de
groazã ºi de lacrimi. Îngrozitor ce duh strãin îi însufleþea.
În afarã de stãrile pe care mi le provoca aproape totdeauna Pop ªandor Alexandru în anii
vitejiilor lui nelegiuite, vã aduceþi aminte de prin volumul trei - nimeni încã nu mai fãcuse
aºa. Ce duhuri puternic vrãjmaºe lucreazã de zeci de ani în Clujul acesta! Se duc unii din cei
prin care au lucrat ieri ºi speram cã s-au dus ºi duhurile rele din ei. Vin alþii care îi ºtiam
înainte mai buni ºi liniºtiþi, oameni de la þarã, smeriþi ºi modeºti, fãrã fumuri la cap din
pricina ºcolilor, oameni simpli cu 3-4 clase primare - dar îndatã ce ajung aici se transformã
din miei în lupi. Din fraþi în vrãjmaºi, din niºte neºtiutori cuviincioºi în niºte oculþi
obraznici...
Au continuat la început ºi în speranþã cîtva timp biniºor lucrurile la cort. Seria de tineri
încurajaþi de noi au început sã activeze frumos. Îndemnam pe toþi fraþii din þarã chiar ºi pe
cei din Ungaria ori Yugoslavia cînd vin în vizitã prin þarã la rudenii sã treacã prin Cluj spre
a se cunoaºte ºi a se bucura atît unii cît ºi alþii. Ba cei doi, Vasile ºi Aurel, au putut sã
viziteze ºi ei pe cei din Ungaria o datã sau de douã ori, acolo la ei, producîndu-le, dupã
spusele lor, la început mari bucurii. Atunci, la început fraþii veniþi din Ungaria ori Yugoslavia
mai veneau în þarã ºi pe la alþi fraþi, la cîte o nuntã, la cîte o adunare mai mare... T-
Noi însã aveam cele mai frumoase speranþe ºi pe parcurs mai adãugîndu-se ºi alte forþe
intelectuale noi, s-au început la cort niºte cursuri de ºcoalã biblicã pe care ei le numeau mai
pretenþios: “Studiu Biblic”. Fiindcã lucrul acesta nu era nou în Oastea Domnului dar era un
început bun în Cluj, am încurajat continuarea ºi adîncirea lucrului insistînd sã se ia ca ghid
deocamdatã Dreptarul Învãþãturii Sãnãtoase pe care îl alcãtuisem cam în grabã în anii marilor
frãmîntãri, în 1960-1980, ca un ajutor provizoriu pînã la întocmirea unuia mai competent -
ºi cãrþile pãrintelui Iosif care trebuiau sã fie permanentul nostru îndrumãtor, mai ales al celor
care îndrumã pe alþii. Le-am accentuat stãruitor mereu aceste lucruri tuturor celor din þarã
care duceau munca mai ales cu tineretul, dar acum ºi mai insistent celor din Cluj, pentru cã
ei deveniserã o priveliºte pentru mulþi. Ba plini de încredere în ei, în capacitatea, în talentul
ºi elanul lor, i-am rugat sã-ºi uneascã toate forþele ºi cei mai aleºi 3-4 dintre ei împreunã cu
alþi 3-4 din afara Clujului sã strîngã, sã selecteze ºi sã alcãtuiascã un “Manual de studiu
Biblic” cît mai complet, mai frumos ºi mai bun, potrivit cu specificul credinþei ºi învãþãturii
bisericii ºi familiei noastre.
Din anul 1984 începusem sã gîndim ºi sã vorbim foarte insistent despre trebuinþa asta. Ei,
cei vizaþi, au promis la început foarte puternic ºi pãrea cã s-au ºi pornit pe treabã.
Un început se fãcuse. Dar nu de-ajuns de bun. Dupã alte stãri de vorbã ºi constatãri care
nu ne bucurau deloc, le-am scris urmãtoarea scrisoare:
T-
Celor întîi chemaþi ºi întîi datori din Cluj
T-
Preaiubiþii noºtri fraþi! Domnul Dumnezeul nostru sã ne ajute prin Duhul Sãu Sfînt sã ne
þinem strîns ºi statornic de cuvîntul adevãrat care este potrivit cu învãþãtura noastrã spre a fi
în stare sã sfãtuim ºi pe alþii în aceastã învãþãturã (Tit 1,9) .
Regret mult cã din alte cauze privitoare tot la binele Lucrãrii în care ne-a chemat ºi în
care ne-a trasat sarcini precise Duhul Sfînt, - nu pot avea acum în clipa asta atît de deosebitã
(cînd voi vã adunaþi acolo pentru alcãtuirea studiului biblic) - bucuria ºi harul de a fi
împreunã, pentru a ne ruga (ºi lucra) în acelaºi loc ºi în acelaºi foc, pentru lumina ºi ajutorul
divin de care avem atîta cutremurãtoare nevoie în acest moment mare ºi plin de rãspundere.
Dar chiar dacã trupeºte nu voi putea fi acolo, cu duhul ºi cu lacrimile voi striga la Tatãl
Înþelepciunii sã vã coboare Prezenþa fericitã a Mîntuitorului nostru Isus Hristos, pentru a
înþelege cerescul imperativ al specificului imprimat de El sfintei Lucrãri din care v-a rînduit
harul ceresc sã faceþi parte ºi în care v-a dat o chemare vrednicã, cu datoria unei atît de mari
rãspunderi ca acestea pentru care ne-am tot pregãtit de atîta vreme pînã aici ºi pînã acum. Mã
simt cutremurãtor de îndatorat sã vã rog sã aveþi treazã toatã conºtiinþa rãspunderii care vã
apasã într-un moment cînd se ia un drum, cînd se deschide o perspectivã de o atît de mare
însemnãtate pentru viitorul nostru ºi al multora cãci credinþa vine din învãþãturã, - dacã
învãþãtura este bunã, bunã va fi ºi credinþa. Dacã învãþãtura e rea, rea va fi ºi credinþa - ºi vai
de cel de la care porneºte o credinþã rea. ªi eu þin sã vã rog cu ochii scãldaþi în lacrimi, ºi cu
inima plinã de îngrijorare sã fiþi foarte conºtienþi de drumul care îl luaþi, de direcþia pe care
o imprimaþi, de duhul în care trebuie neapãrat sã fiþi ºi sã vã pãstraþi.
Noi n-avem nici un alt statut care sã dirijeze, sã jaloneze, sã limiteze misiunea noastrã
evanghelicã în biserica noastrã ºi în neamul nostru decît voluntariatul nostru devotat ºi
fierbinte în Hristos, întipãrit puternic ºi clar în specificul Oastei Domnului. Dupã cum l-a voit
ºi l-a imprimat de la început Duhul lui Dumnezeu acestei Lucrãri prin alesul ºi profetul Sãu,
pãr. Iosif, prin care a iniþiat-o. ªi nici unul din noi n-avem nici voie ºi nici nevoie sã ne
abatem nici o iotã de la acest specific.
Dacã încã nu-l cunoaºtem ºi nu ne-am pãtruns total de el atunci mai bine sã nu întreprindem
absolut nimic pe linie de învãþãturã pînã cînd vom fi citit ºi vom fi subliniat toate cãrþile pãr.
Iosif Trifa. ªi mai ales cartea Ce este Oastea Domnului.
Cînd Dumnezeu ne-a îndemnat sã vã rugãm a vã ocupa de acel studiu biblic care urma sã
fie o jalonare clarã ºi cuprinzãtoare în învãþãtura Bibliei ºi a bisericii noastre pentru prezentul
ºi viitorul sfintei Lucrãri în care ne-a chemat Duhul Sfînt AªA am presupus cã vã veþi ocupa
îndeaproape ºi profund conºtienþi de acest lucru. Cã vã veþi pãtrunde mai întîi pînã în
profunzimea întregii voastre fiinþe de acest specific al Oastei din cãrþile ºi duhul ei, - ºi numai
dupã aceea veþi porni la elaborarea lui atît de necesarã ºi de mult aºteptatã.
Nu ºtiu încã, dacã ºi cît de mult, aceste speranþe ºi trebuinþe v-au însufleþit într-adevãr.
ªi cît de mult s-a realizat efectiv ºi practic în privinþa asta. Fiindcã sînt ferm convins cã de
mãsura acestei realizãri interioare depinde colaborarea realã ºi fericitã în afarã ºi înãuntru a
Duhului Sfînt cu noi ºi cu eforturile noastre. Ori fãrã colaborarea ºi puterea luminii cereºti
a Sfîntului Duh, toate opintelile noastre vor fi în zadar. Ca opintelile piticului de la roata
morii fãrã revãrsarea apelor vii ºi cereºti.
ªtiþi de cîte ori v-am spus acestea... Dacã n-aþi realizat pînã acum acest lucru, orientarea
aceasta pe depl i n ºi î n î nt regi m e, - nu mai încercaþi în zadar. Cu motivãri “aºa este
evanghelic, credincios, biblic”, - în înþeles larg ºi nedefinit pretabil la orice interpretare - nu
se merge prea departe. Nu se merge de fapt decît la neant. Misiunea noastrã este specificã ºi
categoricã. Cu “Romani ºi Galateni”, (cum aþi început voi) pot începe oricare alþii ºi se
potriveºte oricãror altora care n-au o chemare precisã ºi un loc precis, ca al nostru. Dar nouã
nu ni se potriveºte decît o cãmaºã anume croitã pentru noi. Voi singuri trebuia sã vã fi
convins ºi pînã acum de acest adevãr. De aceea aþi fost chemaþi sã croiþi aceastã cãmaºã
biblicã potrivitã nouã ºi pe mãsura noastrã, sã ne fie drag s-o îmbrãcãm ºi sã ne putem
îmbrãca fericiþi cu ea, ca ºi cu cãmãºuþa de Paºti pe care ne-o fãcea mãicuþa noastrã. Fãrã
sã ne fie nici prea strîmtã ºi nici prea largã. Nici cã seamãnã a croialã strãinã, cum ai
îmbrãca un român de la Sãliºte într-un costum de þãran olandez...
Aceasta înseamnã “a propovãdui Cuvîntul potrivit cu învãþãtura” noastrã, - ºi nu cu a
altora. A gãti mîncarea dupã felul curat ºi gustos al mamei noastre bune care ne-a nãscut ºi
ne-a hrãnit la sînul ei dulce - ºi nu dupã reþete ale unor bucãtari strãini, cu care n-am avut nici
pînã acum nimic ºi cu care nu trebuie sã avem nici de acum. Altfel ne-am pierde identitatea
- ºi am putea deveni apoi orice.
Vã rog din inimã sã mã înþelegeþi bine ºi nu rãu. E o problemã de cea mai mare ºi mai
sfîntã importanþã ºi nu trebuie sã ne permitem nici unii ºi niciodatã nici un fel de rabat de
calitate ºi de precizie de la ea. Nici mãcar de unu la sutã, de unu la mie.
Cu aceasta n-aº vrea sã vã descurajez - ci dimpotrivã, sã vã îndemn din tot sufletul meu
sã vã pãtrundeþi total de aceastã mare ºi sfîntã obligaþie. Noi trebuie sã fim noi înºine, cu o
identitate precisã ºi fãrã echivoc. Dacã cineva ne poate uºor confunda cu altcineva, atunci
nu sîntem nimeni ºi n-am realizat nimic. Decît aºa, atunci mai bine fãrã. Cãci cîtã vreme nu
avem încã nimic definitivat, sîntem cu toþii într-o febrilã cãutare ºi ce nu am realizat noi, ce
nu am fost în stare sã realizãm noi - vor realiza alþii. Încã mai are Dumnezeu ºi mai poate
avea destui care sã corespundã acestui scop dacã noi nu mai corespundem.
Dar dacã am realizat ceva neconcludent, ceva nedefinit, ceva comun, ceva general ºi fad, -
atunci ce sã spun? Va fi aruncat de la început afarã, ca orice sare care ºi-a pierdut, sau n-a
avut niciodatã nici un gust de sare...
Totuºi noi ne rugãm fierbinte Dumnezeului nostru sã nu ne lase sã compromitem un plan

atît de frumos al Sãu prin neputinþele noastre - ºi nici sã renunþãm la un gînd atît de bun. Mii
de ochi ºi mii de inimi scumpe, din cer ºi de pe pãmînt - mai ales ale adunãrilor noastre ºi
ai tineretului nostru se îndreaptã înspre noi ºi aºteaptã sã ieºim în sfîrºit afarã din apele
acestea - ºi la malul lor, - cu peºtele acesta mare cu care ne-am prea lãudat înainte de a-l
prinde...
Nu vi se pare cã ajunge cît am tot ridicat mrejele noastre fãrã sã putem ridica mîinile
noastre spre cei de pe mal ºi arãtîndu-l tuturor sã putem spune fericiþi ºi bucuroºi: iatã peºtele
gata! Veniþi ºi prînziþi!
Dacã nu-l veþi putea arãta nici de data aceasta, atunci priviþi spre înaltul mal ºi ascultaþi
porunca lui Isus.
Apoi aruncaþi mreaja exact cum ºi exact unde vã invitã El prin duhul ºi specificul vrut de
El la început familiei Lui pentru care vreþi sã pescuiþi. Cînd veþi fi pãtrunºi deplin de acest
îndemn ºi veþ i fi gãsit exact locul ºi focul cel binecuvîntat, atunci aruncaþi cu toatã
convingerea mreaja voastrã înþeleaptã - ºi Dumnezeu ne va binecuvînta atunci cu peºtele cel
mare ºi bun care ne va umple masa familiei noastre ºi la care vom ospãta apoi pe sãturate, noi
ºi toþi ai noºtri, în tot viitorul. Fãrã a mai fi nevoiþi nimeni din ai noºtri sã se uite la mesele
altora ºi sã împrumute din roºcovele lor.
O Marele ºi Înþeleptul nostru Luminãtor ceresc, Duhule Sfinte, condu-ne mai curînd ºi
aratã-ne mai precis locul unde pescari aleºi ai Tãi din luntrea noastrã, vor ºti cãuta hrana cea
mai bunã ºi gustoasã pentru noi ºi urmaºii noºtri. Ajutã-ne a afla ºi a þine pe totdeauna
drumul cel sfînt pe care Tu vrei sã-l urmãm spre Tine, noi ºi copiii noºtri ca sã putem ajunge
sigur ºi fericit în Ierusalimul ceresc, împreunã cu toþi cei pe care ni i-ai rînduit Tu sã-i
aducem cu noi ºi dupã noi Acolo, fãrã sã pierdem nimic, nici din Adevãr, nici din suflete.
Amin.
în 15 februarie 1986 Fr. Traian Dorz.

T-
În timpul verii 1986 au avut loc în multe din zonele þãrii adunãri ºi nunþi neobiºnuit de
mari ºi frumoase. Îndeosebi dupã neobiºnuit de marea adunare de Rusalii de la Sibiu, la
parastasul pãr. Iosif. La multe din aceste prilejuri i-am invitat ºi pe cei din Cluj. ªi îndeosebi
celor doi le-am dat locuri ºi dovezi de cea mai înaltã preþuire ºi importanþã, tot cu scopul
iubitor ºi sfînt, ca ei pãtrunºi de acest adevãr sã facã ºi în interiorul lor un salt sfînt spre a
merita locul unde fuseserã ridicaþi.
T-
Încã din ziua de 1 mai, Joia Mare din Sãptãmîna Patimilor 1986 cînd s-a þinut ultima
noastrã sãrbãtoare literarã, nu s-a mai gãsit în tot timpul verii un loc ºi o vreme pentru o altã
întrunire cu acest tineret creator. O datã a fost ceva care a împiedicat. Altã datã a fost altceva.
Toþi tinerii ardeau de nerãbdare ºi întrebau insistent unde ºi cum sã se mai fixeze un astfel
de prilej dorit. Într-un timp era vorba de un loc prin iulie, apoi de altul prin septembrie. ªi
în sfîrºit a rãmas pentru 1 noiembrie la Simeria.
S-a gãsit asta ºi din toate pãrþile se pregãteau toþi cu ceea ce creaserã mai frumos. Dar
înainte de asta a venit acel 14 septembrie cu Ziua Crucii ºi cu evenimentul amintit la
începutul acestui capitol. Cu boala ºi cu cuvîntul acesta testamentar...
Cel ce era mai grav dintre toate necazurile noastre, era problema Clujului. Cîþiva fraþi au
propus o grabnicã adunare cu fraþii cei mai de rãspundere din Oastea Domnului, la cort în
Cluj, acolo unde pãrea cã este nodul problemelor.
S-a hotãrît deci ca întrunirea fraþilor de rãspundere din fiecare regiune, sã fie pe ziua de
sîmbãtã 18 ºi duminicã 19 octombrie la cortul din Cluj. Dar îndatã ce s-a aflat la Cluj de asta,
s-au gãsit cîteva argumente pentru amînare.
Cel mai important dintre aceste argumente era cã tocmai pe acea datã de 18-19 octombrie,
fixaserã ei o nuntã la Rediu-Galaþi unde fr. Aurel era naº - ºi cã neapãrat nu se poate nici
amîna nici lipsi.
Am înþeles... M-au invitat special ºi pe mine la nunta asta avîndu-se în vedere - ziceau
ei - situaþia explozivã de acolo din cauza celor douã partide care se înfruntau acolo puternic
ºi de ani de zile.
Am tãcut ºi am acceptat sperînd totuºi cu ocazia asta sã mai facem încã o încercare de
conciliere acolo ºi atunci, - atît cu cei din Rediu, cît ºi cu cei din Cluj...
T-
Dar pînã atunci a mai intervenit altceva: sãrbãtoarea tradiþionalã a mulþumirii de la Arad.
S-a fixat pentru asta seara de sîmbãtã 27 septembrie ºi l-am rugat pe fr. Ionatan sã invite
special ºi pe cei din Cluj spre a putea avea cu ei în mod mai restrîns ºi mai intim explicaþiile
care se înmulþiserã.
În seara respectivã într-adevãr au venit ºi Vasile ºi Aurel însoþiþi de încã alþi trei fraþi din
Cluj.
Prima parte a petrecerii noastre a fost ocupatã cu cele mai înalte ºi mai îndatorate gînduri
ºi cuvinte ale noastre de mulþumire cãtre Marele nostru Dumnezeu ºi Mîntuitor, Fãcãtorul ºi
Binefãcãtorul nostru cãruia Îi datorãm atît de mult ºi atît de multe. Rugãciunile, meditaþiile,
poeziile, cîntãrile înlãcrimate toate pãtrunse de un fior sfînt ni le-am adus fiecare în seara
aceea ca pe cele mai gustoase ºi gustate ofrande divine pe masa încãrcatã ºi sãrbãtoreascã a
mulþumirii noastre. A fost ceva într-adevãr de neuitat. Atmosfera cereascã ºi sfîntã pe care
ne-o crease Duhul Sfînt era cea mai potrivitã pentru un dureros ºi cald apel la revenirea în
sfîrºit la realitatea înþeleaptã a fraþilor noºtri direct vizaþi.
Le-am citit cuvîntul testamentar pînã la problema lor apãsînd în chip special asupra
acestei probleme - ºi îndeosebi a lor de la Cluj, dar ºi a celor de la Rediu.
Ei ºi-au luat un angajament sfînt cã pe viitor nu se vor mai repeta nici unele din aceste
greºeli ºi cã vor þinea o sfîntã legãturã ºi colaborare cu noi ºi cu toþi fraþii.
Ne-am bucurat nespus de mult de acest lucru ºi le-am propus sã punem acum un legãmînt
cutremurãtor cu toþii în acest sens chiar acum. ªi sã promitem în faþa lui Dumnezeu ºi a
fraþilor cã ne vom þine de el.
Am ºi fãcut aceasta cu toþii, pe genunchi cu rugãciune atît noi cît ºi ei, pe rînd ºi cu cea
mai fierbinte promisiune în faþa lui Dumnezeu. Apoi, tîrziu, ne-am despãrþit, ei trebuind sã
ajungã dimineaþa la Cluj...
T-
A urmat apoi curînd nunta de la Rediu, care mulþumim Domnului a decurs frumos, deºi
mai cu toþi fraþii din acele pãrþi erau foarte îngrijoraþi din pricina marii tensiuni dintre
partidele de acolo. Cuvîntul Domnului a fost plin de putere ºi de stãruitoare ºi înlãcrimate
chemãri la dragostea dintîi. Mai ales fr. Tudorel care fusese de la început un cunoscut
sprijinitor al partidei celeilalte, a avut acum un cuvînt inspirat de Dumnezeu. Aº dori atît de
mult sã-l pot reproduce aici acest cuvînt pe care eu îl socotesc un apel ceresc al dragostei
dintîi, spus atunci ºi acolo cînd ºi unde era cel mai necesar. L-am ascultat cu lacrimi ºi m-am
rugat lui Dumnezeu ca toþi cei vizaþi sã-l primeascã ºi sã-l urmeze cu atît mai degrabã cu cît
era din partea unuia care fusese atît de mult cu ei ºi ca ei.
ªi pe linia acestui cuvînt de chemare sfîntã, au mers ºi toate celelalte vorbiri pînã la
sfîrºit, creînd un climat cum nu se putea mai fericit pentru fericita lichidare în dragoste a
oricãror mici diferende din trecut.
La urmã s-au depus niºte legãminte cutremurãtoare, ca o dovadã cã totuºi Cuvîntul
Domnului n-a rãsunat în zadar.
Dupã aceasta am fãcut o chemare ºi un îndemn special pentru starea de aici, ca ºi din zona
aceasta pentru ca împreunã cu toþii, în aceastã atmosferã sfîntã sã depunem un legãmînt sfînt,
cã vom ierta ºi vom îngropa în aceastã clipã pentru totdeauna tot ce a fost fãcut rãu ºi
dezbinãtor între noi toþi. ªi de azi, din clipa aceasta pînã la moarte sã revenim ºi sã rãmînem
la dragostea ºi unitatea noastrã dintîi. Am rostit cu toþii acest legãmînt cutremurãtor.
Înainte de plecare am avut o stare intimã de-aproape cu 3 dintre cei mai cunoscuþi
dezbinãtori din Rediu. Discuþia noastrã a fost scurtã dar categoricã. Trebuie o întoarcere
sincerã ºi totalã la calea dragostei dintîi. Nici o justificare nu avem în faþa lui Dumnezeu
pentru amînarea acestei întoarceri. Pãcatul dezbinãrii ºi urii nu are nici iertare, nici
îndreptãþire... Am îngropat astã searã prin legãmîntul pe care l-am depus cu toþii în faþa lui
Dumnezeu - tot trecutul certurilor, - ºi vã rog sã nu le mai amintiþi. ªi cu o inimã nouã sã
luãm cu toþii - ºi dv. - ºi pe totdeauna, dupã cum ne-am legat, drumul dragostei ºi armoniei
dintîi...
Dupã legãmîntul atît de deosebit pe care cei din Cluj îl puseserã la Arad în septembrie ºi
îl repetaserã ºi la Rediu în octombrie iarãºi, - nu mai aveam nici o îndoialã cã de acum marea
cotiturã a lor s-a fãcut, ºi cã de acum totul a reintrat în luna de miere duhovniceascã între ei.
Se ºtia bine acum ºi data apropiatã de 1-2 noiembrie cînd în sfîrºit se va þine mult aºteptatul
cenaclu la Simeria. ªtiu ºi cei din Cluj asta.
T-
Se apropie marea confruntare
T-
Pe ziua de 8 octombrie s-a petrecut o nouã vizitã a mea la înaltul Antonie de la Sibiu. Am
avut o ocazie sã cãlãtoresc pînã acolo cu fraþii Petrescu de la Suceava - ºi dorind sã aflu ce
este nou în problema noastrã, am mers sã-l întreb. Am stat cam jumãtate de orã de vorbã cu
dînsul ºi printre altele mi-a spus:
T-
- Problema dv. este printre primele pe ordinea de zi a autoritãþii. Îndatã dupã ce va fi ales
noul patriarh al þãrii, d-ta va trebui sã mergi sã stai de vorbã cu dînsul ºi atunci vi se vor
comunica toate amãnuntele acestei probleme. Toþi membrii Sinodului sînt în cunoºtinþã de
aceastã cauzã. Toþi au primit memoriul ºi albumul pe care le-ai dus personal aºa cã lucrurile
sînt gata sã fie luate în discuþie ºi rezolvate. Asta este deocamdatã situaþia, ºi d-ta vei fi
anunþat din timp cînd va fi nevoie.
T-
De fapt mi se mai spusese ºi înainte cã dupã alegerea noului patriarh ºi-a rezolvãrii cu
celelalte miºcãri ce urmeazã acestei alegeri în cadrul ierarhiei bisericeºti, - va fi fixatã ºi ziua
dialogului cu noi. O comisie a Sf. Sinod ºi probabil a Departamentului Cultelor se pare cã va
fi formatã în scopul acesta. Cel puþin aºa se presupune. Iar dacã va fi aºa, atunci vom fi puºi
în faþa a douã alternative:
1 - Ori vom reuºi sã prezentãm atunci suficiente argumente pozitive prin cuvîntul ºi
atitudinea noastrã, pentru ca autoritatea statului ºi a bisericii sã ne considere vrednici de a ne
acorda încrederea, dînd un statut de acceptare a existenþei noastre ºi de recunoaºtere a
activitãþii noastre, dupã felul cum am cerut în memoriu.
2 - Ori nu vom reuºi sã le oferim aceste argumente - sau vor considera ei cã nu am reuºit
- ºi apoi poate urma ori altceva ca în trecut, ori o amînare fãrã termen...
Argumentele noastre pozitive au fost ºi pînã acum ºi sînt ºi în prezent învãþãtura noastrã
dreaptã ºi comportarea noastrã justã atît faþã de rînduielile bisericii noastre cît ºi ale statului
nostru. În cea mai mare parte a þãrii fraþii noºtri respectã învãþãtura ºi dau dovadã de o
comportare ordonatã ºi conºtiincioasã atît între ei cît ºi în armonia socialã, iar aceste lucruri
autoritatea le ºtie. Însã mai sînt ºi unele cazuri de indisciplinã, cum sînt cele enumerate mai
înainte - iar autoritatea le ºtie încã ºi mai bine ºi pe acestea.
Dacã ni se va cere pãrerea ºi opinia asupra acestor cazuri speciale, noi ce sã le
rãspundem?
De aceea am semnalat ºi semnalãm atît de stãruitor aceste cazuri probleme, în primul rînd
lor înºiºi, celor în cauzã spunîndu-le cu stãruitoare rugãminte sã-ºi ia în foarte serios
deficienþele acestea ºi mai care ºtiu ei cã le mai au - ºi cu tot simþul rãspunderii cã ºi le
rezolvã bine acum, cît încã mai este timp. Spre a nu se pomeni atunci într-o situaþie penibilã
care ne-ar dãuna tuturor dar mai întîi lor înºiºi.
Regretãm profund însã cã iatã pînã astãzi, cu toate insistenþele noastre, cu unii n-am
reuºit. Unii care se complac mi-au spus ºi chiar mi-au scris într-un mod vulgar ºi chiar
obraznic - bineînþeles sub nume false, împotrivirea lor. Aceºtia sînt împotriva oricãrui lucru
bun. Împotriva adunãrilor de la mormîntul pãrintelui, împotriva sãrbãtorilor noastre literare
cu tineretul, împotriva apropierii noastre de bisericã... ªi fiindcã n-au dreptate, n-au curajul
sã scrie cinstit ºi sã vorbeascã pe faþã, ci folosesc metode ruºinoase de a vorbi de dupã
paravan... Ce slabã ºi nevrednicã purtare, urîtã chiar ºi la niºte oameni lumeºti, - dar ce sã
mai zici de niºte credincioºi! Dacã cred cã au dreptate - ºi dacã se ºtiu cinstiþi, de ce nu au
curajul frumos sã spunã pe faþã ce au de spus. Iar dacã n-au acest curaj ºi le-ar fi ruºine de
vorbele lor nu-i oare ºi mai ruºinos sã le spunã anonim?
Mai nou, am primit o astfel de scrisoare de la Cluj, semnatã “un tînãr”, - dar mi-a fost
dintr-o datã uºor sã vãd ca ºi la celelalte primite de la Sãsciori sau din Cîlnic, cine se ascunde
sub acest pseudonim, este acelaºi ca ºi sub celelalte. De data aceasta erau cei trei bãtrîni din
cealaltã adunare din Cluj. Toate expresiile ºi învinuirile erau cele care de multe ori mi le
repetaserã cu gurile lor în lungile noastre discuþii din trecut. Acum scriau în chip ºi mai
îndrãzneþ ºi mai ameninþãtor, cã mã vor pîrî, cã mã vor denunþa la ziare, la posturi de radio,
la toatã þara ºi lumea, - ce om rãu ºi primejdios sînt.
Le-am rãspuns ºi acestora pe numele adevãrat, doar cîteva cuvinte spre a-i încerca sã fac
sã vadã ce ruºinos lucru au fãcut - ºi mai ales cã iatã, nimic din ce se face în ascuns,
Dumnezeu nu lasã nedescoperit. Dar nici aceºtia ca ºi ceilalþi dinaintea lor vãzîndu-se
descoperiþi, n-au vrut sã recunoascã nimic. Dar au aranjat prin cineva ºi mi-au sustras în
ascuns scrisoarea originalã, spre a nu o avea ca o dovadã la mîna mea. N-aveam de gînd sã
mã folosesc de ea, aºa cum se temeau ei, niciodatã.
Fie! Vine curînd Ziua cînd Dumnezeu le va aduce pe toate la Judecata Luminii. Cãci Viul
Dumnezeu ºtie cã fac tot ce mi-a stat mie în putinþã, ca sã apãr în faþa oricãror autoritãþi din
afarã - în faþa oricãror tulburãri dinãuntru, cauza ºi adevãrul Oastei Domnului, ºi sã fac tot
ce pot din locul ºi din starea ºi din condiþia pe care o am, ca sã li se schimbe tuturor celor
dinafarã în bine, tot felul rãu de a ne privi. Iar celor dezbinaþi dinãuntru tot felul lor de urã,
în dragoste.
Dupã cum am mai spus, cînd am vãzut primejdia asta care ameninþa toatã frãþietatea
noastrã nevinovatã ºi fãrã nici o apãrare, - am pornit iniþiativa memoriului ºi a contactelor
cu autoritatea bisericeascã ºi implicit prin acestea - ºi cu cea de stat. ªi iatã cã slãvit sã fie
Domnul, s-a reuºit pînã acolo cã dupã aceea s-au încetat peste tot mãsurile represive ºi astfel
s-au putut þinea în toatã þara acele botezuri, nunþi, adunãri, parastase, etc. la care au participat
sute de mii de suflete, unele adunãri chiar în aer liber, fãrã nici un impediment ºi fãrã nici
o urmare neplãcutã pentru nimeni.
Dar în cîteva rînduri am fost avertizat atît din partea autoritãþii bisericeºti cît ºi din partea
celei de stat, cam în felul urmãtor:
- Domnule Dorz, noi te cunoaºtem pe d-ta ºi nu avem nici o îndoialã cu privire la
sinceritatea d-tale, dar te facem atent asupra unora dintre colaboratorii d-tale, ca sã ºtii cã
mulþi dintre ei sînt nesinceri. Sã nu-þi pui prea multã încredere în toþi. ªi sã nu-þi iei prea mari
rãspunderi pentru nimeni, ca sã nu ai surprize neplãcute...
Eu am garantat ºi atunci total ºi pentru toþi. Dar mi s-au spus cazuri nominale de persoane
din Timiºoara, Galaþi, Cluj, Suceava, Sibiu, Bacãu, etc.
Am cãutat ºi dupã asta sã apãr totul spunînd cã multe sînt exagerãri. ªi cã, chiar dacã ar
fi undeva un caz-problemã, acesta se va rezolva uºor fiindcã credem cã existã din partea
fiecãruia o sincerã bunãvoinþã spre aceastã rezolvare. Cu puþinã rãbdare ºi atenþie simþitoare
se va putea rezolva totul - credem noi.
A rãmas deocamdatã ºi atunci aºa cum am zis eu, dar mi s-a spus pe un ton semnificativ
ºi neîncrezãtor:
- Bine, vei vedea!
T-
ªi iatã, acum vrînd-nevrînd, trebuie sã încep sã vãd. ªi mã tem de ziua cînd va trebui sã
ne înfãþiºãm acolo. Mã tem de ceea ce mi se va dovedi concret. De aceea ce ni se va
descoperi - poate ºi mai mult decît ºtim noi, - despre cazurile celor vizaþi. ªi parcã aº dori
sã se tot amîne venirea acelei zile, doar le voi putea rezolva ºi acoperi cumva noi între noi,
spre a nu ajunge cu ele la judecata altora. Mã tem de aceastã judecatã ºi iatã de ce:
1 - În primul rînd mã tem cine dintre noi vor fi aceia care se vor oferi cu curaj ºi de
bunãvoie sã facã parte din delegaþia Oastei la confruntarea cu autoritatea, dacã ni se va cere
aºa ceva.
2 - Apoi, dacã ni se va cere, cine este pregãtit sã dea rãspunsuri explicite la toate
întrebãrile, - fãrã a face rãu în vreun fel cuiva, - dar ºi sã spunã adevãrul spre a nu rãmîne de
ruºine?
3 - În al treilea rînd, dacã se va cere garanþia unei rãspunderi pe viitor, cine se va oferi
sã rãspundã pentru cei cîþiva neascultãtori, care iatã, nu se supun nici bisericii, nici statului,
nici Frãþietãþii, nici lui Dumnezeu, - ºi care totuºi pretind cã sînt fraþi, ºi se laudã cã fac parte
tot din Oastea Domnului.
Încã o datã, ce mult ar fi trebuit sã înþeleagã toþi aceºti fraþi cîþi mai sînt care vorbesc ºi
gîndesc aºa, gîndul cu care am riscat ºi dragostea cu care am luptat ºi pentru ei, de-a lungul
tuturor anilor acestora în care am pãtimit atît de multe, dar din care am putut spune atît de
puþin. Dumnezeu nu i-a dus pe nici unii dintre ei mãcar în unul dintre cele ºapte cuptoare. Dar
dacã ar fi ajuns mãcar la marginea unui astfel de examen, atunci ar fi învãþat cum se cuvine
cum sã vorbeascã despre cei ce le-au înfruntat - uneori poate chiar în locul lor.
Astãzi ce mult ne zdrobesc nu numai vorbele celor neºtiutori care ne insultã, ci

comportarea celor care ar trebui sã înþeleagã, dar nu înþeleg cã în cea mai mare parte sîntem
urîþi din pricina lor. Cãci ei fac sã parã cã au dreptate cei care vorbesc de rãu Oastea
Domnului din pricina lor. Am dat noi oare greº din nou cu încrederea noastrã în fraþi? Atunci
oare sã nu mai promovãm pe nimeni, sã nu mai încurajãm ºi sã nu mai evidenþiem pe nimeni?
Sã nu mai iniþiem nimic? Sã pãrãsim totul ºi studiul biblic ºi cenaclu ºi poezie ºi tot? Nu-i
oare aceasta o ispitã puternicã de la diavolul care încearcã sã ne descurajeze ºi sã ne
zdrobeascã dinãuntru, dacã n-a putut dinafarã?
Eu singur nu mai ºtiu acum ce sã mai zic... Dar vreau sã pun aceastã situaþie cu toatã
gravitatea ei înaintea voastrã a tuturor fraþilor ºi surorilor din Oastea Domnului, care aveþi
prin locul pe care îl ocupaþi, prin legãmîntul pe care l-aþi pus, prin slujba pe care o faceþi ºi
prin numele pe care îl purtaþi de ostaºi ai Domnului, - aveþi o mare rãspundere înaintea lui
Dumnezeu care v-a chemat în Oastea Lui, pentru felul cum merge în prezent ºi cum va merge
în viitor Lucrarea cea sfîntã a Oastei Domnului Hristos.
Mai mulþi ochi, mai bine trebuie sã vadã. ªi mai multe minþi, mai bine trebuie sã judece!
Toþi trebuie sã vedem ºi sã judecãm în problema asta, nu numai unii, sau numai unul. Aveþi
copii, aveþi urmaºi, aveþi un suflet nemuritor, - prin urmare aveþi ºi rãspunderi ºi datorii tot
atît de mari, de sfinte ºi de veºnice. ªi cea mai mare este aceea faþã de Hristos ºi faþã de
Oastea Lui. Nu ne putem nici unii ascunde de aceastã datorie ºi nici lepãda de ea fãrã a ne
face vinovaþi de un pãcat veºnic faþã de Cel Viu, Etern ºi Atotºtiutor.
T-
În ce mã priveºte pe mine, eu iatã stau acum atît de aproape de pragul morþii, dar consider
cã dupã puterile mele ºi din starea pe care am avut-o, - cã mi-am fãcut cît am putut ºi cum
am ºtiut mai bine datoria pe care o aveam. Cel puþin în anul acesta care se poate prea bine
sã fie anul de sfîrºit al slujbei ºi al vieþii mele de pe acest pãmînt.
1 - Pentru þara noastrã am dat la cererea Congresului S.U.A. o puternicã declaraþie care
a ajutat la acordarea Clauzei Naþiunii celei mai favorizate þãrii noastre, - dupã cum am amintit
la vremea ei. Iar Dumnezeu a fãcut ca aceastã declaraþie sã fie hotãrîtoare spre bine atunci.
2 - Pentru biserica noastrã am ridicat frumos ºi documentat problema normalizãrii
situaþiei Oastei Domnului în Statutul ºi în viaþa bisericii, spre cel mai mare folos misionar
al credinþei noastre ºi al neamului nostru, atît înãuntru cît ºi înafarã, oferindu-i soluþia
pozitivã, uºoarã ºi frumoasã în rezolvarea unei grele ºi îndelungate crize din sînul ei.
3 - Prin acest cuvînt testamentar, iatã acum, adresîndu-mã tuturor fraþilor ºi surorilor din
Oastea Domnului, cred cã îmi fac ºi ultima datorie faþã de prezentul ºi viitorul acestei sfinte
lucrãri.
Vã pun deci în faþã tuturor, în modul cel mai solemn ºi mai categoric - în faþa lui Hristos
Mîntuitorul ºi Judecãtorul nostru, ºi în faþa conºtiinþei voastre - datoria de a ieºi din nepãsare
ºi din ascunziºuri, ºi de a porni pe faþã cu orice risc la curãþirea ºi îndreptarea deficienþelor
din viaþa, din familia ºi din adunarea voastrã. Precum ºi din întreagã Lucrarea Oastei, - aºa
cum v-o cere Dumnezeu, înaintea Cãruia avem sã dãm socotealã în curînd fiecare dintre noi
de felul cum am fãcut - sau n-am fãcut - voia Lui ºi datoria noastrã.
Vã rog sã nu mã mai lãsaþi mãcar înãuntru tot numai pe mine singur cum m-aþi lãsat
înafarã. Sînt acum bãtrîn, sînt bolnav, sînt obosit - ºi iatã am ajuns la aceºti ani batjocorit ºi
dispreþuit - chiar de cãtre unii dintre voi. Nu mai pot face faþã singur la toate, mai ales la cele
din mijlocul nostru de care voi înºivã rãspundeþi. ªi nici nu vreau sã trec peste marginile
timpului meu, a cîmpului meu de lucru ºi a datoriei mele.
S-a ajuns aproape de normalizarea situaþiei înafarã, - dar dupã cum se vede, mai avem atît de
multe de fãcut pentru normalizarea ei înãuntru. Am ajuns la un stadiu favorabil faþã de
autoritatea de stat ºi cea bisericeascã, - dar putem pierde totul chiar acum, dacã nu lucrãm cu
hotãrîre ºi înþelepciune corespunzãtoare înãuntru, între noi.
T-
Doresc sã înfãþiºez cît mai apãsat ºi cît mai curînd acest cuvînt testamentar în faþa tuturor
fraþilor de rãspundere ºi a surorilor noastre din Oastea Domnului. Vremea nu mai aºteaptã
mult, iar anii mei ºi slãbiciunea sãnãtãþii mele, iatã, au ajuns la sfîrºit.
Desigur Lucrarea Oastei Domnului este a Domnului Isus, a Marelui nostru Mîntuitor ºi
Dumnezeu, care a rãscumpãrat-o cu Sîngele Crucii Lui. El i-a purtat de grijã atît de minunat
pînã acum, pentru cã cei ce au avut rãspunderea în ea, ºi-au fãcut ºi ei datoria lor cu
credincioºie deplinã, la timpul potrivit. ªi desigur cã ºi în viitor tot El Însuºi îi va purta de
grijã, tot aºa de iubitor ºi ocrotitor pentru ea ca ºi în trecut, dacã ºi cei prezenþi ori viitori îºi
vor împlini ºi ei partea lor de datorie în ea potrivit Voii Sale Sfinte.
Confruntarea care vine, este cunoscutã ºi ea de cãtre Domnul ºi Dumnezeul nostru - ºi El
ºtie mai dinainte cine ºi cu ce fel de gînduri vor veni - dacã vor mai veni acolo la masa acelui
dialog. Pe noi nu trebuie sã ne intereseze prea mult cine vor fi alþii ºi cu ce fel de gînduri vor
veni. Dar trebuie sã ne intereseze în cel mai serios mod, felul în care ne vom duce noi, - dacã
ne vom duce. Acest lucru are importanþa cea mare, atît înaintea lui Dumnezeu, cît ºi a celor
înaintea cãrora ne vom înfãþiºa pentru Cauza lui Hristos Domnul nostru.
Dacã umblarea noastrã este curatã ºi cugetele noastre sînt sincere, dacã unitatea noastrã
este deplinã în jurul Domnului Isus ºi în dragostea Lui, ºi dacã toatã intenþia noastrã este sã
facem cu smerenie ºi înþelepciune numai voia Domnului spre binele semenilor ºi slava lui
Dumnezeu, - atunci desigur cã rugãciunile noastre vor fi ascultate, argumentele noastre vor
fi convingãtoare, iar scopul nostru atins.
Dar dacã nu, atunci s-ar putea ca Domnul gãsindu-ne nevrednici de harul Sãu, sã ne dea
pentru o altã cernere în ciurul chinuitorului ºi sã nu ne mai trimitã pentru altã curãþire (pe cei
care n-au cãutat sã se lase curãþiþi ºi pe cei ce le-au îngãduit acestea) - în cuptorul altor
suferinþe. Iar poporul Sãu sã mai fie lãsat cine ºtie cîtã vreme în altã robie, ori în alt pustiu.
Cînd toate cãile iubirii ºi ale înþelepciunii se dovedesc fãrã rãspuns, lopata, focul ºi pustia
rãmîn singurele cãi pentru îndreptarea gunoaielor, pentru alegerea zgurii ºi prãpãdirea
neascultãtorilor. Pentru ca izvorul sã rãmînã liber, limpede, aurul sã rãmînã curat ºi Ideea sã
se arate cã este a lui Dumnezeu.
Hristos Însuºi are în mînã lopata, El are în putere focul ºi în stãpînire pustiul, aceste trei
cutremurãtoare mijloace de curãþire. ªi El nu va lãsa în mîinile celor rãi, ori necuraþi,
Lucrarea Sa. Nici în voia vrãjmaºului Sãu, sã strice aceastã Lucrare pentru care El ªi-a vãrsat
Sîngele Sãu Sfînt ºi sîngele sfinþilor Sãi de atîþia ani ºi de atîtea ori. Nici dinãuntru ºi nici
dinafarã.
Cînd am fost la ultimul dintre marii ierarhi ai bisericii noastre, - dupã douã ore de discuþii
în care îi înfãþiºasem tema memoriului nostru ºi susþinerea cu toate argumentele dreptãþii
aprobarea lui, - la despãrþire i-am spus cu lacrimi:
- Înalt prea sfinþite pãrinte arhiepiscop, - de cincizeci de ani port eu pe sufletul meu ca
pe o piatrã de moarã greutatea problemei pe care am înfãþiºat-o în acest memoriu. Acum
mulþumesc lui Dumnezeu cã nu am murit pînã ce am adus-o în faþa celor de care depinde
rezolvarea ei. De acum încolo, greutatea aceasta a trecut asupra celor care o pot rezolva. Pot
muri liniºtit...
La fel vã spun ºi acum vouã fraþilor mei ºi surorilor mele din Lucrarea Oastei Domnului.
ªi mã rog Domnului Dumnezeului nostru ca El sã treacã din greutatea ºi din rãspunderea
acestei probleme atîta parte asupra fiecãruia din noi, cîtã ne revine fiecãruia. ªi sã ia aminte
Dumnezeu la fiecare dintre noi dacã ajutã sau nu, sincer la rezolvarea aceasta.
Doamne Isuse Hristoase, Tu care ºtii curãþia cugetului meu cu care am umblat cu Tine ºi
pentru slujba Ta, în Lucrarea sfîntã a Oastei Tale, în urma înaintaºilor mei ºi printre fraþii mei
în timpul atît de scurt ºi de zbuciumat cît mi-ai încredinþat ºi mie o solie atît de grea, ºi un
steag atît de frumos, - Te rog ajutã-mã sã pot veni acuma liniºtit pe drumul rînduit ºi mie ca
tuturor înaintaºilor mei, în faþa Ta ºi în Împãrãþia Ta, la pãrinþii ºi înaintaºii mei care au ajuns
Acolo.
Iar dacã acum sînt unii care mã judecã pentru tot acest pas ºi care acum nu vãd cît de
însemnat lucru este acesta pentru tot viitorul nostru ºi al urmaºilor noºtri, fã-i Doamne sã
vadã mãcar atunci cîtã dreptate am avut eu acum ascultînd de Tine ºi luînd cu orice risc
asupra mea iniþiativa asta care prin roadele ei prezente ºi viitoare va arãta cît de necesarã ºi
de înþeleaptã a fost...
Doamne ºi Dumnezeul nostru, Te rog vino puternic ºi rãmîi Biruitor în fruntea luptei ºi
a luptãtorilor adevãraþi ai Oastei Tale. Întãreºte picioarele celor ce aleargã, braþele celor care
luptã, mintea celor care conduc, inima celor care iubesc ºi rãbdarea celor care suferã.
Lumineazã-le calea dreaptã înainte, despicã-le puternic valurile potrivnice, întãreºte-le stegari
curajoºi ºi înalþã-le biruitor, înþelept ºi viteaz, pe conducãtorul vrednic care urmîndu-Te pe
Tine Cel mai smerit ºi mai puternic, sã fie urmat ºi el de întreagã Oºtirea Ta Biruitoare,
smeritã ºi frumoasã...
Pînã la intrarea tuturor pe Porþile de Triumf veºnic ale Ierusalimului Tãu celui Nou, în
cîntãrile nemuritoare ale tuturor îngerilor ºi sfinþilor Tãi. ªi în bucuria veºnicã a Tatãlui, a
Fiului ºi a Sfîntului Duh.
...Dar mie Te rog ajutã-mi acum Doamne Isuse sã fiu gata cînd mã vei chema Tu. Sã pot
veni cu toatã smerita mea datorie împlinitã frumos ºi deplin - ca sã-mi poþi spune ºi mie
mãcar ca ºi celui din urmã rob al Tãu: bine, slugã bunã... ºi primeºte-mã atunci Doamne Isuse
ºi pe mine pe Poarta cea mai milostivã ca pe un ostaº obosit dar biruitor.
Amin.

Istoria - Vol. 4 - Cap. 24 - Pînza care se þese Pag. 401
Cap. 24
Pînza care se þese

“Nici Hristos fãrã de Cruce
nici Crucea fãrã Hristos
- numa-mpreunate dulce
duc în cer, pe-un credincios,
- aºa sã-nþelegi simþit
pe Isus Cel Rãstignit”.
ucrarea sfîntã a Evangheliei lui Hristos ºi a bisericii Sale vii, în lume este ca o uriaºã
L pînzã binecuvîntatã cu nespuse mii de fire la care Marele Meºter þesãtor, Sfîntul Duh,
lucreazã din Ziua Cincizecimii ºi pînã azi. ªi va lucra pînã în Ziua Nunþii Mielului ºi Mirelui
ceresc Isus Hristos, pregãtind astfel pe aceastã bisericã ºi împodobind-o pentru Ospãþul mãreþ
ºi veºnic al Nunþii lor, dupã cum este scris (Apoc. 19, 9) .
În slujba Acestui Þesãtor Divin sînt mii ºi mii de ucenici þesãtori care de-a lungul pînzei
noastre ºi de-a lungul acestor veacuri lucreazã sub îndrumarea ºi inspiraþia Divinului Maestru,
tot ce priveºte trãinicia, felurimea ºi frumuseþea acestei pînze veºnice.
În feluritele munci ºi feluritele împrejurãri care se petrec pe tot acest parcurs frumos,
Duhul Sfînt Se foloseºte de toþi acei care au venit de bunã voie ºi cu dragã inimã în ºcoala
ºi în ucenicia Lui, dorind sã ajungã unelte de cinste în slujba Sa, vase de cinste destoinice
pentru orice lucrare bunã (2 Tim. 2, 20-21) .
Un astfel de ucenic ºi de vas folositor Stãpînului sã trebuie nu numai sã lucreze, dar sã
ºi pãzeascã lucrarea sfîntã la care este chemat, fiindcã vrãjmaºul care a semãnat odatã neghina
în grîul cel curat pe cînd semãnãtorii dormeau, tot aºa va cãuta mereu sã încurce ºi firele
pînzei sfinte, dacã þesãtorii ei nu sînt atenþi, sau lasã totul în voia întîmplãrii, fãrã sã caute
cu tot dinadinsul sã pãzeascã Lucrarea Domnului, pînza Domnului, via Domnului, turma
Domnului, adunarea Domnului.
Pag. 402 Istoria - Vol. 4 - Cap. 24 - Pînza care se þese
De-a lungul pînzei minunate a Oastei Domnului, vrãjmaºul Binelui ºi al Armoniei frãþeºti
a cãutat de la început ºi va cãuta pînã la sfîrºit sã producã mereu încurcãturi între firele
minunate cu care Duhul Sfînt Îºi face lucrarea aceasta. Dar ori de cîte ori lucrãtorii Domnului
au fost atenþi ºi treji, ei au vãz ut di n timp º i au al ergat cu grabã acolo ºi lucrînd cu
înþelepciunea ºi ajutorul ceresc, ei au reuºit sã descurce mai uºor ori mai greu aceste
încurcãturi, cu cît mai puþine pagube ºi dureri. Iar pînza s-a þesut apoi frumos mai departe.
Însã acolo unde - fie cã n-a fost cine sã vadã la timp, fie cã n-a fost cine sã ºtie cum sã
descurce ceea ce era încurcat devenind nefolositoare, ori chiar rele. ªi bucãþi întregi din pînza
Domnului s-au pierdut.
Numai cã Mîna Domnului este vie ºi se vindecã iarãºi, ea singurã de ranele ei, prin
puterea lui Dumnezeu care lucreazã în ea. Dupã cum ºi pãmîntul care este viu ºi se vindecã
el singur de toate ranele care i se fac, prin puterea de a se vindeca ce o are în el însuºi. Cîte
rane îi face pãmîntului omul nechibzuit ºi vrãjmaº - ºi totuºi pãmîntul, cu timpul ºi le
v i n d ecã. Tot aº a se vindecã ºi Lucrarea lui Hristos, pentru cã ea are în sine pu t erea
ocrotitoare, vie ºi vindecãtoare a Sîngelui ºi Jertfei Mîntuitorului ei.
Dupã cum un pãmînt lucrat frumos ºi iubitor, nu numai cã aduce rod dulce ºi îmbelºugat,
dar ºi aratã frumos ºi plãcut la înfãþiºarea sa dinafarã, tot aºa este ºi cu Lucrarea Duhului
Sfînt cînd este îngrijitã ºi îndrumatã cu dragoste ºi înþelepciune de cãtre acei lucrãtori în grija
cãrora a încredinþat-o Stãpînul ei ceresc. Ce dulci ºi frumoase sînt roadele duhovniceºti acolo
unde adunarea Domnului este lucratã ºi supravegheatã bine de niºte ucenici harnici ºi buni,
ºi ce frumos aratã în lume ºi în afarã, umblarea ºi roadele unei astfel de adunãri. Domnul Isus
a spus cã dupã o astfel de umblare frumoasã a copiilor Lui, oamenii vor preamãri pe Tatãl
nostru Cel ceresc (Matei 5, 16) .
Dar ce încurcãturi dureroase, ruºinoase ºi pãgubitoare poate sã facã vrãjmaºul satana în
pînza cea frumoasã a Evangheliei, acolo unde s-au vîrît în adunarea Domnului niºte lucrãtori
rãi, nechibzuiþi, murdari, leneºi, lacomi ori nebuni care dorm, sau lenevesc, sau fac altceva
ºi mai rãu... T-
În aceºti din urmã ani, pînza cea vie ºi frumoasã a Oastei Domnului, s-a þesut din ce în
ce mai bine. Lucrãtorii atenþi ºi conºtiincioºi s-au înmulþit ºi s-au ostenit, lucrînd cu tot mai
multã grijã ºi dragoste la curãþia, limpezirea ºi înfrumuseþarea ei, iar Duhul Harului ceresc
o împodobea cu tot mai multe daruri alese, proaspete ºi plãcute pe toatã suprafaþa ei albã ºi
curatã, dar mai ales pe marginile ei de-a dreapta, adicã în adunãrile harnice, curate,
armonioase.
Dar ºi încurcãturile de pe marginea din stînga, adicã din adunãrile mai slãbuþe, mai
lãturalnice, mai dezbinate, - începînd din anul 1986 pãreau cã se tot împuþineazã ºi cã încep
sã se vindece. Puterea lui Hristos care este în Lucrarea Sa vindeca mereu, închizînd una cîte
una, multe rane care sîngerau dureros de mulþi ani pe trupul adunãrilor frãþeºti.
T-
Soseau Rusaliile. Trebuia sã pregãtim sãrbãtoarea de la mormîntul pãrintelui nostru de
la Sibiu. Prevãzînd cã vor veni foarte mulþi fraþi de peste tot, am cãutat sã luãm toate mãsurile
din timp, spre a nu expune adunarea noastrã la nici o neplãcere.
Cu cîteva zile mai înainte am cãutat sã obþin o audienþã la înaltul Antonie, mitropolitul
Sibiului spre a-i cere aprobarea pentru desfãºurarea programului nostru ºi delegarea unor
preoþi de la catedralã pentru oficierea slujbei obiºnuite la mormîntul pãrintelui. Înaltul
mitropolit nu era acasã dar am lãsat la secretariat o cerere în acest sens ºi am vorbit - cu
aprobarea secretarului - personal cu trei preoþi solicitîndu-i sã vinã în Prima Zi de Rusalii sã
îndeplineascã slujba necesarã...
ªi într-adevãr au venit ºi la ora 12 cînd se încheia tot programul nostru frãþesc la

mormînt, au sosit ºi ei încheind astfel în chip frumos ºi plãcut cu partea lor, sãrbãtoarea
noastrã ºi de data asta la mormîntul neuitat... Ne-am bucurat mult de marea schimbare ce o
vedeam ºi în privinþa asta faþã de noi, cãci numai cu cîþiva ani în urmã nici nu am fi îndrãznit
sã ne ducem cu o astfel de cerere la mitropolie.
Dupã ce totul s-a încheiat fericit cu adunarea de Rusalii la cîteva zile cînd soseam acasã
la Beiuº, primeam de la mitropolia Sibiului un rãspuns oficial scris la cererea pe care o
lãsasem la secretariat... În acest rãspuns se spunea cã “din încredinþarea I.P.S. Sale
mitropolitul Antonie au fost delegaþi ºi de data asta ca ºi în anii trecuþi, trei preoþi cu numele
lor, spre a oficia în Prima Zi de Rusalii, slujba parastasului la mormîntul pãr. Iosif Trifa...”
Ne-am bucurat mult de acest fel total nou în care ni se rãspunde acum, recunoscîndu-se oficial
programul rugãciunii noastre de Rusalii ºi numindu-l pentru prima datã dupã cincizeci de ani
oficial ºi în scris, pãrintele Iosif Trifa... Pãstram acest rãspuns ca un document fericit de care
ne vom putea folosi în viitor ca un precedent frumos ºi înþelept. El a constituit atunci pentru
noi încã o mare încurajare pe linia speranþelor frumoase, curate de atunci, ce le adunam cu
scumpãtate în inimile noastre în dorinþa rezolvãrii generale cu memoriul.
Tot în cursul acestui an am avut de înregistrat desfãºurarea frumoasã a multor nunþi,
aniversãri, sãrbãtori literare ºi a altor evenimente de adunãri din ce în ce tot mai frumoase ºi
mai mari, de-a lungul ºi de-a latul întregii þãri, - afarã de partea uscatã a sudului Olteniei,
Muntenia ºi Dobrogea, unde nu mai înverzeºte ºi nu mai înfrunzeºte aproape nimic de zeci
de ani...
T-
Cu tipãrirea albumului pentru Maica Domnului am mai încercat o datã la Bucureºti îndatã
dupã alegerea noului patriarh Teoctist, care fusese mitropolit la Iaºi ºi la care fusesem anul
trecut cînd mã primise neobiºnuit de bine, arãtîndu-mi chiar o bucurie deosebitã pentru
acþiunea de normalizare a activitãþii Oastei Domnului în bisericã. Bunãvoinþa ºi înþelegerea
pe care ºi-o arãtase atunci mai mult ca oricare alþii ºi despre care am scris la vremea sa, ne-a
încurajat mult. Cu aceste gînduri ºi cu mari speranþe, am fãcut din nou drum la patriarhia din
Bucureºti, cu o cerere de audienþã pentru o luare de contact cu noul patriarh pentru a afla
atitudinea sa faþã de problema Oastei Domnului, ºi pentru a încerca aceastã atitudine prin
aprobarea tipãririi volumului închinat Maicii Domnului. ªtiam cã dacã va arãta bunãvoinþã
faþã de Maica Domnului va fi binevoitor ºi faþã de Oastea Domnului. Dacã nu o vor accepta
pe prima ºtiam cã la fel se va întîmpla ºi cu a doua. Pînã acum soarta acestor nume sfinte a
fost aceeaºi. Cine a arãtat dragoste faþã de Maica Domnului a arãtat dragoste ºi de Oaste. Cine
a putut respinge pe prima, cum sã poatã primi pe cealaltã. Ce pildã luminoasã ºi de mare preþ
este atitudinea pãrintelui Stãniloaie. Cine mai este în biserica asta ca acest mare ºi sfînt
înþelept, ca sã vadã ce strînsã ºi tainicã ºi divinã legãturã este între aceste douã nume scumpe
pentru Domnul!
Speram ca totuºi, eu nefiind un necunoscut oarecare, ci binecunoscut, voi fi primit totuºi
ºi cã voi avea ocazie sã-i aflu gîndurile ºi deciziile acum de la acest înalt nivel în care
ajunsese. Dacã toatã bunãvoinþa pe care mi-o arãtase la Iaºi era adevãratã, desigur cã din noul
loc pe care îl deþine el, poate determina grãbirea bunei rezolvãri a celor douã probleme
cunoscute pentru care umblam ºi umblasem pe la toþi ierarhii bisericii.
T-
Dar tocmai în acele zile de mai, sosise la Bucureºti fãrã sã ºtiu o mare vizitã a unei înalte
delegaþii din strãinãtate, ºi se vede cã aveau de lucru ºi pe la Sf. Sinod cãci toþi ierarhii þãrii
erau strînºi acolo ºi marile lor maºini negre cu numere albe umpleau tot spaþiul din jurul
patriarhiei.
Dupã douã ceasuri de aºteptare în biroul secretariatului patriarhal n-am putut totuºi ajunge
sã obþin o audienþã cît de scurtã la patriarh. Solicitarea repetatã a secretarului preot Ion
Bãnãþeanu, nu mi-a putut aduce de la patriarhul Teoctist decît regretul cã nu mã poate primi
aceste zile fiind prea ocupat. Dacã pot sã aºtept patru zile - se poate aproba audienþa - dacã
nu sã las totul acolo ºi voi fi înºtiinþat acasã despre rezultat, sau despre noua datã cînd ar
putea avea loc o audienþã...
Am lãsat acolo în scris dorinþa ºi rugãmintea mea pentru Oastea Domnului, cît ºi un nou
exemplar din lucrarea Maicii Domnului în care solicitam un aviz favorabil spre a obþine “bun
de tipar” - cum mai solicitasem ºi patriarhului Iustin Moisescu care stãtuse pînã ieri ºi el tot
pe acest scaun... Dacã n-a vrut el cel de ieri, poate va vrea cel de azi.
De la pãrintele secretar Ion Bãnãþeanu am primit acasã o confirmare scrisã cã P.F. Patriarh
a primit cele lãsate de mine ºi cã va reflecta asupra lor, ºi cã voi primi o rezolvare în scris
acasã.
Dar nici aceastã promisiune nici pînã astãzi nu s-a împlinit, - n-am primit nici un rãspuns.
Vãzînd aºa, nici eu n-am mai fãcut o altã încercare. N-avea rost.
T-
Adunãrile noastre frãþeºti, binecuvîntate de Dumnezeu ºi ceva mai tolerate acum de cãtre
stãpînire, creºteau mereu în numãr, în frumuseþe, în roade, în armonie ºi în biruinþã. Dupã
fiecare adunare, cînd se fãceau chemãrile pentru legãmîntul cu Dumnezeu, se grãmãdeau cu
zecile sufletele noi care se predau Domnului Isus, cu rugãciuni puternice scãldate în lacrimi.
Mai ales tineret, copii, elevi, studenþi ºi muncitori, tineri ºi tinere de la sate ºi oraºe se
adãugau curaþi ºi frumoºi la numãrul luptãtorilor Domnului, aducînd atîta frumuseþe ºi
prospeþime în cîmpul Evangheliei lui Hristos ºi în mijlocul adunãrilor frãþeºti. Dintre aceºti
tineri se adãugau mereu elemente ºi talente la sãrbãtorile literare ale tineretului Oastei.
T-
Dar lipsa Bibliilor, a cãrþilor de cîntãri, de poezii ori povestiri biblice se simþea din ce în
ce mai mare. Dacã anii trecuþi mai putuserã intra pînã la noi ceva din aceste cãrþi care
alcãtuiau cea mai mare parte din hrana noastrã sufleteascã, - acum nu mai puteau pãtrunde
deloc, numãrul însetaþilor creºtea neîncetat, izvoarele se împuþinaserã, iar cei noi veniþi
nerãbdãtori ºi lipsiþi ne solicitau neîntrerupt cerîndu-ne. Nu se gãsea o carte nici la o sutã de
suflete în foarte multe adunãri. Mai ales Cartea de Cîntãri lipsea total ºi tineretul o cerea cu
multe lacrimi.
Sperînd cã Domnul ne va ajuta sã putem tipãri mãcar o cît de micã strîngere din cîntãrile
noastre, am muncit la selectarea celor mai frumoase 500 de cîntãri dintre toate miile noastre
de cîntãri vechi ºi noi ºi am alcãtuit din ele o carte manuscris cu note, pentru a fi gata sã o
încredinþãm spre tipãrire pentru Domnul, atunci cînd El ne va trimite ocazia cea mai potrivitã,
pentru care ne rugãm mereu ºi o aºteptãm. De aceea am fost nespus de fericiþi cînd ni s-a dat
acest prilej prin niºte vechi prieteni pe care demult, cînd ei erau sãraci ºi lipsiþi, noi îi
ajutasem de multe ori cu tot ce am avut, iar acum ne promiteau cã vor sã ne ajute ºi ei pe noi
cu ce am avea cea mai urgentã nevoie, - avînd destule posibilitãþi în privinþa aceasta.
Cînd ne-au oferit ajutorul acesta, le-am arãtat cu mare speranþã ºi bucurie cartea noastrã
cu cele mai frumoase 500 de cîntãri ºi le-am zis:
- Nu pentru noi în primul rînd, ci pentru Domnul vã rugãm ºi pentru toþi copiii Lui, mai
ales pentru cei mai noi ºi mai tineri - sã ne tipãriþi cartea asta de cîntãri. Cît de frumos, cît
mai în grabã ºi în cît mai multe exemplare veþi putea, cãci de nimic nu avem o mai mare
nevoie ºi bucurie ca de cartea aceasta. Aceasta este cea mai fierbinte rugãminte pe care v-o
facem în Numele Domnului ºi a miilor de suflete care au nevoie de ea ºi o cer cu toatã
stãruinþa.
- O, aceasta nu este o sarcinã ci un har pentru noi - ne-au zis ei luînd-o. În cel mai scurt
timp o veþi avea frumoasã ºi îndeajuns pentru toþi.
Au trecut însã ºi de la promisiunea asta cîþiva ani buni ºi nerãbdãtori... Iar într-un tîrziu
cînd am aflat o ºtire, ea a fost foarte tristã pentru noi. În loc sã lase cartea noastrã aºa cum
era, se apucaserã sã opereze în conþinutul ei, cu rea intenþie înlãturînd unele cîntãri ºi fãcînd
adausuri ori modificãri la altele... lucru total nepermis ºi necinstit. Pe urmã ne-au pus niºte
condiþii cã dacã o acceptãm aºa, ne-o vor tipãri imediat...
Am protestat cu durere fiindcã toate aceste modificãri erau unilaterale ºi tendenþioase. ªi
cînd am avut prima ocazie le-am trimis urmãtoarea înºtiinþare: “Protestãm cu toatã durerea
sufletului nostru contra acestui procedeu... Trimitem acum aceastã mînã frãþeascã, rugîndu-vã
sã-i daþi manuscrisul cãrþii noastre aºa cum vi l-am dat, pentru a ne-o aduce înapoi. Vã rugãm
sã nu vã mai atingeþi de ea. Dacã mîna aceasta nu ne-o va putea aduce, am rugat-o sã aprindã
partea noastrã acolo în faþa voastrã. Sã ardã înaintea lui Dumnezeu ca o ardere de tot din
partea noastrã - ºi ca o plîngere înaintea cerului pentru ce aþi fãcut. Aþi dat-o pe mîna
aprozilor voºtri ca s-o batjocoreascã, întocmai cum a fãcut Caiafa cu Hristos. Nu împotriva
noastrã, ci împotriva Celui a cui erau aceste cîntãri aþi pãcãtuit. El vã va rãsplãti... Noi nu vã
vom spune lui Dumnezeu, dar vã vom spune lumii ºi istoriei, fiindcã era cartea cu cele mai
frumoase cîntãri pentru Dumnezeu...”
În nebunia durerii mele nu mai ºtiam ce sã spun.
Totuºi rugãciunile noastre cele mai stãruitoare cãtre cer, noi ºi acum ºi multã vreme încã
le vom înãlþa cel mai mult pentru aceastã mare nevoie a tuturor credincioºilor Domnului din
toate adunãrile Lui, fiindcã ea lipseºte tuturor. Spre împlinirea acestei nevoi i-am îndreptat
sã se roage pe toþi cei care ne roagã pe noi pentru ea, spunîndu-le: sã o cerem Domnului cãci
El poate sã ne-o dea ºi sã nu încetãm rugãciunile pînã ce El va gãsi pe cineva de undeva prin
care o sã ne ajute. Cînd o vom cere cu toþii ºi cu toatã credinþa, Domnul nu se poate sã nu ne
rãspundã (Ioan 5, 14-15) .
T-
Pe mãsurã ce încurcãturile de pe margini se împuþinau iatã cã pe faþa albã ºi frumoasã a
pînzei Oastei Domnului, Domnul a fãcut sã aparã tot mai grele ºi mai mari crucile negre ale
unor dureroase treceri dintre noi. A unora dintre cele mai frumoase nume de mame ºi pãrinþi
duhovniceºti, de fraþi ºi surori care erau stîlpi în familia noastrã duhovniceascã. Plecãrile lor
ne aºezau doliul despãrþirii la unele dintre cele mai frumoase case frãþeºti deasupra celor mai
dragi ºi mai deschise porþi iubitoare din toatã þara Oastei Domnului.
- Mama mea Maria a trecut la Domnul în noiembrie 1980. Am petrecut-o spre casa noastrã
cereascã, învãluitã în cele mai sfîºietoare lacrimi ºi între cele mai duioase amintiri, - dupã
cum mã petrecuse ºi ea pe mine de zeci de ani cînd plecam de acasã de fiecare datã ca pentru
totdeauna. Am mai scris despre aceastã plecare dureroasã.
În 1981 a plecat la cer o altã mamã bunã, sora noastrã Mariþa Iftimoiu de la Comãneºti.
O altã cruce neagrã pe pînza frumoasã a Oastei, a familiei noastre. Un alt doliu la una dintre
cele mai cãutate ºi mai calde porþi ºi case. Ea a fost una dintre cele mai bune mame din lumea
asta, nu numai pentru copiii ei numeroºi ºi buni, ci pentru toþi copiii Domnului ºi ai
lacrimilor.
A fost de atîtea ori o mamã dulce ºi bunã, ca pîinea caldã ºi pentru mine. Domnul Isus I se
arãtase aievea, cu cîtva timp înainte de plecarea ei întãrind-o ºi mîngîind-o cu atîta putere
încît ºi faþa ei strãlucea. Cu aceastã luminã ºi tinereþe a plecat ºi ea de pe pãmînt la cer.
T-
În 1982 Domnul Isus a luat-o la El în rãsplata cereascã pe încã o sorã mamã din familia
noastrã. Pe buna, milostiva ºi binefãcãtoarea mamã de la Laz, sora Lucreþia... Cîte fete orfane
ºi sãrace le-a înzestrat ºi le-a cãsãtorit ea. Cîþi copii orfani a crescut, cîþi fraþi sãraci a
îmbrãcat, pe cîþi flãmînzi i-a hrãnit la masa ei totdeauna plinã. În cei mai grei ani de foamete
ºi de lipsuri, mai ales în anii rãzboiului ºi refugiului, ori în anii grelei secete din Moldova din
1946-1947 cînd casa ei zi ºi noapte era ca un orfelinat, ca un azil, ca un han totdeauna plin
ºi cald ºi deschis. Numai Domnul va spune numãrul acestora în ziua cînd El va rãsplãti la
arãtare tot binele ce l-a fãcut ea în ascuns ºi în tãcere. Nu numai cît a trãit bunul ei soþ
Eftimie, ci ºi dupã moartea lui în cei 40 de ani de vãduvie ºi singurãtate pe care ºi i-a trãit
muncind numai pentru Domnul ºi pentru semenii ei, copiii Lui.
Ce glas frumos avea pînã aproape de plecarea ei din lume. Ce dragi îi erau cîntãrile
Domnului ºi ce fericitã cînta ea Doritã Patrie-a Iubirii, Porumbel, din stejarii depãrtaþi, Cît
ai Tu mai mult ca alþii, De dorul Tãu Isus Iubit, ...
Doamne Isuse fã-o cea mai frumoasã privighetoare prin dumbrãvile minunate ale raiului
Tãu fericit. T-
În 1983 a trecut la Domnul, sora noastrã Suzana, din Chiuieºti Someº, care la fel cu
celelalte surori ale ei Mariþa de la Comãneºti ºi Lucreþia de la Laz a avut poarta ei totdeauna
deschisã pentru sãraci, masa întinsã pentru flãmînzi, mîinile gata pentru spãlarea picioarelor
obosite ºi chinuite pentru Domnul. Pînã ºi copiii ºtiau cînd vedeau venind pe-un frate, un
sãrac, un flãmînd ºi de departe îºi strigau: Mamã Suzana, vine Domnul Isus, pregãteºte-I apã
sã Se spele, hranã sã mãnînce, haine sã Se îmbrace ºi pat sã Se odihneascã... ªi ea a trecut
la Domnul ca ºi celelalte sfinte surori ºi mame scumpe despre care vom pãstra o veºnicã
amintire, ºi vom da lui Dumnezeu o veºnicã laudã ºi mulþumire... O, cît de scumpe au fost
astfel de suflete pentru Lucrarea Domnului ºi cîtã nevoie mai este de ele mai ales acum, cînd
aproape cã n-a mai rãmas parcã nici una.
T-
În 1984, a deschis rîndul plecãrilor dintre bãtrînii pãrinþi ºi sfinþi ai Lucrãrii Domnului,
pãr. Vladimir Popovici. El era de mulþi ani unul dintre sfinþii noºtri înaintaºi, cel mai înaintat
ºi ca vîrstã ºi ca vechime ºi ca merite în Lucrarea Domnului.
Am scris undeva ºi despre aceastã dureroasã plecare.
T-
L-a urmat îndeaproape apoi, fratele nostru curajos ºi statornic Popa Petru de la Batiz,
Hunedoara, robul ºi apostolul lui Hristos pentru Þara Haþegului ºi Hunedoarei care din
copilãria lui zbuciumatã de miner de la Petroºani a trecut la munca din minele de aur ale
Evangheliei, împroprietãrindu-se pe sine ºi pe multe mii de suflete cu bogãþia cea veºnicã a
mîntuirii. A trecut la Domnul încã în plinã putere de muncã, în trei zile ajungînd în Braþele
ºi în Împãrãþia lui Dumnezeu. A fost petrecut ºi el ca ºi celelalte suflete scumpe de cãtre
mulþi fraþi ºi surori pînã în cimitirul de la Batiz, unde aºteaptã Trîmbiþa Învierii ºi a rãsplãtirii
lui Hristos pe care L-a slujit cu toatã inima ºi viaþa sa, cãlcînd pe urmele Sale atît prin lumina
cît ºi prin umbra Crucii. În locul cel de suferinþã el a ajutat pe mulþi fraþi care erau într-o
stare ºi mai grea. Domnul sã-i rãsplãteascã acum pe veºnicie Acolo unde acum este fericit ºi
se bucurã de toate ostenelile sale.
T-
La începutul anului 1985 a trecut tot aºa pe neaºteptate la Domnul în felul cel mai frumos
ºi fericit, fratele ºi pãrintele nostru neuitat Heredea Teodor - Gavriº cum i se spusese din
copilãria sa. Se nãscuse ºi el în Mizieº, dar se stabilise la Beiuº. Clipa trecerii la Domnul l-a
aflat pe genunchi la rugãciune în altar. Domnul Însuºi venise dupã sufletul lui ca sã-l ia în
Lãcaºul Sãu ceresc, dupã cuvîntul la care fratele nostru þinea atît de mult ºi din care vorbea
atît de des: ºi dupã ce vã voi pregãti un loc, Mã voi întoarce ºi vã voi lua cu Mine pentru ca
Acolo unde sînt Eu, sã fiþi ºi voi...
ªi l-a luat Domnul Isus cu El din cea mai fericitã stare, aceea din genunchi, cãci aceasta
fusese starea în care îºi petrecuse el în Casa Domnului cele mai multe ceasuri din zilele ºi
nopþile vieþii sale. Era un om al rugãciunii ºi smereniei - ºi acestea douã l-au înãlþat la
Dumnezeu ºi la rãsplata Sa.
A fost înmormîntat la cimitirul din Deal în Beiuº.
T-
La puþinã vreme dupã plecarea la Domnul a acestui frate ºi pãrinte credincios, a urmat în
toamna aceluiaºi an 1985, pe drumul eroilor, spre scara cereascã, un alt frate ºi tovarãº al lui
ºi al nostru, cel mai ales ºi preþuit dintre noi toþi, fr. Popa Petru din Sãucani.
Dragostea Domnului ºi dragostea frãþeascã l-a trecut pe totdeauna în rîndul cel mai frumos
al sfinþilor noºtri înaintaºi. Am scris la timpul sãu pe larg ºi despre el.
T-
Au urmat în 1986, la puþin timp unul dupã altul alþi doi fraþi dintre eroii Domnului Isus
ºi a Oastei Sale, fratele nostru David Bãlãuþã din Valea Arinilor - Comãneºti ºi fr. Ioan
Capãtã de la Ocna Sibiului.
Fratele David fusese unul dintre cei mai harnici ºi ostenitori fraþi ai Moldovei, dar ºi ai
întregii þãri. Multe sute de suflete cu multe zeci de adunãri din Oastea Domnului, sînt rodul
ostenelilor sale. La toate marile evenimente din istoria Oastei, mai ales din anul 1930 cînd
s-a predat ºi el Domnului, el a luat parte frumoasã ºi totdeauna cu înþelepciune ºi rîvnã a
lucrat ºi a luptat pentru Domnul. A avut ºi el parte de multe suferinþe pentru Domnul fiind
închis chiar ºi împreunã cu fr. Marini cîteva luni prin 1942, dar apoi ºi mai tîrziu. A fost însã
prin toate acestea credincios ºi tare în Domnul pînã la sfîrºit fiind plin de rîvnã pentru
sfinþenia Casei Domnului.
Am ajuns lîngã sicriul lui în clipa cînd era scos din casã ºi dus pe braþele multor fraþi pînã
în faþa mormîntului sãu din cimitirul de la Valea Arinilor. Acolo l-am înconjurat cu Cuvîntul
lui Dumnezeu pe care Îl iubise atît de mult, cu amintirile noastre în care el ocupase un loc
atît de frumos ºi înalt, cu lacrimile, cu cîntãrile ºi cu rugãciunile noastre pe care el le iubise
atît de mult. ªi în acea zi cãlduroasã din iulie, l-am predat din braþele fraþilor care îl
însoþiserã pînã aici, în braþele îngerilor care îl vor duce pe totdeauna în Braþele ºi în Împãrãþia
Domnului pe care el L-a iubit, L-a ascultat atît de frumos.
T-
ªi pînza Domnului se þese mereu ºi rîndurile luptãtorilor se golesc ºi se primenesc mereu.
Pe lîngã dungile negre de doliu care se aºtern ºi rãmîn neuitate pe faþa albã ºi curatã a
amintirilor noastre - vin alte feþe noi ºi tinere ale celor pe care Domnul Isus le trimite pentru
înlocuirea celor plecaþi. Fãrã schimb nu pleacã nimeni. Domnul, Conducãtorul Lucrãrii Sale
ºi Duhul Sfînt Pãzitorul ºi Veghetorul ei, poartã grija asta ºi o poartã frumos ºi puternic
fiindcã pînã la urmã toate lucreazã spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu ºi pãzesc
Cuvîntul Sãu Sfînt.
T-
A venit anul acesta 1988 ºi iatã solul Domnului a venit din primãvarã, luînd la fel pe
fratele nostru Voina Ioan de la Sebeº - trecut ºi el în cîteva zile. Am adus ºi de lîngã sicriul
acestui scump frate toate lacrimile, rugãciunile ºi amintirile noastre cu care îl însoþim ºi pe
el plecînd din mijlocul nostru cei de aici, în mijlocul celor de Sus.
A fost ºi fr. Voina Ioan un frate devotat ºi credincios din primii ani cînd ne-am întîlnit
pe cãile Domnului Isus, prin toate judeþele Ardealului ºi pînã la cele mai îndepãrtate ale þãrii.
A fost hotãrît ºi neînduplecat în ce priveºte adevãrul ºi credinþa, ºi s-a luptat cu multã rîvnã
pentru aceste scumpe comori, îndurînd multe necazuri ºi împotriviri. A avut ºi el de trecut
adeseori prin valea umbrelor, dar prin toate s-a pãstrat tare ºi hotãrît în Domnul. Sora Iova,
credincioasa lui soþie i-a fost un sprijin ºi un ajutor binecuvîntat. A fost înmormîntat în
cimitirul oraºului Sebeº.
T-
La numai o sãptãmînã dupã plecarea la Domnul a fratelui Voina, am primit înºtiinþarea
cã un alt frate mult iubit ºi cunoscut în Domnul, fr. Ilie Marini de la Lancrãm, aproape de
Sebeº, a trecut ºi el în veºnicie. Am ajuns cu ajutorul Domnului ºi lîngã sicriul fr. Ilie ºi
împreunã cu cei veniþi la auzirea acestei veºti l-am privegheat cu rugãciunile, cu lacrimile,
cu cîntãrile ºi cu amintirile noastre... Ce liniºtit ºi ce credincios a trecut prin viaþa ºi prin
lupta sa ºi acest frate preaiubit. El era cel mai mare dintre fiii pãrinþilor lor din Sãsciori, ºi
el a fost primul chemat dintre fraþii sãi. El l-a adus la Domnul ºi pe marele sãu frate Ioan -
învãþãtorul, care apoi l-a întrecut în roade, dar fratele sãu smerit a stat în umbra acestuia
fericit ºi bucuros.
A avut ºi el parte de suferinþã pentru Domnul, în acest din urmã val - dar a trecut prin
toate frumos ºi a ieºit din flãcãri curat. Acum Domnul l-a chemat la rãsplata Sa, iar noi îl
petrecem rugîndu-ne pentru fericirea ºi odihna lui veºnicã.
T-
Dupã numai cîteva luni o veste neaºteptatã ne-a zguduit din nou inimile. Cu totul pe
neaºteptate în ci nci m i nut e î ntr-o noapt e di n octombrie fratele nostru Cojocaru din
Hunedoara. N-avea nici 60 de ani. Era încã în plinã putere ºi vigoare duhovniceascã. Dar
parcã a presimþit cã nu mai are multã vreme de trãit, cãci în ultimii ani, cu toate cã era
suferind cu inima, era totuºi nelipsit de la toate adunãrile. ªi era aproape tot timpul pe
drumuri ºi în lucrul Domnului, atît în judeþul Hunedoara cît ºi în mai toate zonele þãrii. Am
fost ºi lîngã sicriul lui, spunînd cu lacrimi de despãrþire dar cu conºtiinþa împãcatã cã acest
suflet harnic ºi devotat m erge l a os pãþ ul ceres c deplin pregãtit ºi îmbrãcat în haina
strãlucitoare a unei curate ºi statornice credincioºii în munca ºi în lupta Domnului. Domnul
sã-l aºeze în rîndurile fericite ale biruitorilor Sãi.
T-
La numai o sãptãmînã dupã fr. Cojocaru am aflat de departe ºtirea trecerii la Domnul a
unui alt frate erau al Oastei Domnului ºi luptãtor neînfricat al lui Hristos, fratele Leon
Andronic din Bacãu...
Dar cu cîteva zile mai înainte de trecerea sa, Domnul mi-a pus pe inimã sã fac un drum
pînã la Bacãu sã-l mai revãd o datã pe acest frate scump cu care umblasem ºi lucrasem
împreunã de peste 50 de ani. Încã din primii mei ani la Sibiu îl cunoscusem pe fratele Leon
nedespãrþit de fratele David la toate marile ocazii din Sibiu ºi din þarã ale Oastei Domnului.
Presimþeam cã foarte curînd ne va veni rîndul ori unuia ori celuilalt. ªi cum nu-l vãzusem
demult am fãcut tot ce am putut ºi am luat drumul pînã la Bacãu.
La un plan pus la cale de Domnul, fratele Leon venise fãrã sã ºtie de ce ºi el de departe
de la un tratament medical, acasã la Bacãu, numai bine a fãcut Domnul cã ne-am întîlnit.
L-am luat cu noi ºi am participat apoi în duminica aceea dupã masã pentru ultima datã la
adunarea din Bacãu, nici eu nu mai fusesem la adunarea aceasta de 42 de ani, aºa cã am avut
o neuitatã bucurie cu toþi fraþii din Bacãu pe care nu-i mai vãzusem de atunci. Fr. Leon a þinut
o scurtã vorbire luîndu-ºi rãmas bun de la fraþi, pentru ultima datã. A fost o profeþie pentru
cã într-adevãr peste o sãptãmînã pleca la Domnul.
T-
ªi iatã aºa ne ducem rînd pe rînd. Cei ce au avut o viaþã grea Domnul face sã aibã o
moarte uºoarã. Dar cît de grea trebuie sã fie moartea acelora care aici au dus o viaþã prea
uºoarã, prea nepãsãtoare, prea goalã de orice conþinut bun.
S-au dus marii ºi sfinþii noºtri înaintaºi, mamele noastre ºi pãrinþii noºtri în Domnul,
dungile noastre negre ºi steagurile noastre de doliu dupã ei, - la trei zile s-au prefãcut în mari
ºi strãlucitoare dungi de aur, iar steagurile lor de doliu s-au prefãcut în steaguri de biruinþã
care fîlfîie acum mãreþ ºi triumfãtor la Porþile Ierusalimului Ceresc ca semn cã ei au intrat
biruitori Acolo în Patria ºi în bucuria Domnului ºi Mîntuitorului nostru Isus Hristos, ºi în
cîntãrile de bucurie ale îngerilor Sãi - ale tuturor ostaºilor biruitori din Oastea Domnului cea
triumfãtoare din ceruri.
T-
Slavã veºnicã Þie Marele nostru Dumnezeu Isus Biruitorul, pentru toatã lucrarea Ta
biruitoare ºi luptãtoare de pe pãmînt ºi din cer.
Te rugãm binecuvînteazã cu o rãsplatã ºi fericire veºnicã pe toate surorile ºi fraþii noºtri,
mamele ºi taþii noºtri duhovniceºti ºi trupeºti pe care i-am petrecut cu lacrimi ºi cu cîntãri,
cu durere ºi cu bucurie spre Împãrãþia Ta ºi-a noastrã. Primeºte-i pe toþi în veºnicia Ta, în
veºnica Ta bucurie ºi odihnã ºi dupã toate suferinþele îndurate în lumea aceasta pentru Tine
ºi pentru noi.
Iar pe noi ajutã-ne pe toþi Te rugãm sã le urmãm cu vrednicie pilda vieþii ºi biruinþele lor,
ca sã ne sfîrºim ºi noi calea ºi lupta atît de frumos ca ºi ei, iar la urmã sã ne poþi primi ºi pe
noi ca pe ei, în braþele Tale ºi în Împãrãþia Ta. Pentru ca pe totdeauna sã fim Acolo fericiþi
cu Tine ºi cu ei în vecii vecilor.
Amin.

Pag. 412 Istoria - Vol. 4 - Cap. 25 - Istorie ºi suferinþã
Cap. 25
Istorie ºi suferinþã
“Lemne bune, lemne rele, - toate ard
numai flacãra lor nu-i la fel,
numai cenuºa lor este alta.
Zile bune, zile rele, - toate trec

numai noaptea lor nu-i la fel
numai folosul lor este altul.
Oameni buni, oameni rãi, - toþi mor

numai sfîrºitul lor nu-i la fel
numai veºnicia lor este alta”.
n toate confesiunile lumii, în toate vremile istoriei ºi în toate categoriile societãþii sînt
Î numai douã feluri de oameni: buni ºi rãi.
Cei buni se înþeleg între ei, se respectã ºi pînã la urmã se ajutã împreunã. Din orice
confesiune, din orice vreme, din orice categorie ºi din orice depãrtãri ar face parte, ei cei buni
se înþeleg, se iubesc, se ajutã. Dar cei rãi nici nu se înþeleg, nici nu se iubesc, nici nu se ajutã,
chiar dacã sînt din aceeaºi þarã, din aceeaºi confesiune, din aceeaºi casã ºi familie.
Cei care au o credinþã vie, o convingere adevãratã ºi o învãþãturã sãnãtoasã în Hristos, din
orice confesiune creºtinã sau grupare religioasã ar face parte, ei nu pot fi decît buni,
înþelegãtori, apropiaþi. Cu aceºti oameni chiar dacã nu ai aceeaºi învãþãturã, acelaºi crez, ori
aceeaºi limbã, te poþi totdeauna înþelege, apropia, ajuta, asocia. Dincolo de toate deosebirile
vãzute între ei, oamenii buni au ceva nevãzut care îi apropie, îi leagã, îi uneºte, fiindcã fondul
lor este la fel ºi ceea ce îi uneºte este Dumnezeu, iar Dumnezeu fiind iubire, El lucreazã la
fel în orice inimã, în orice loc ºi în orice stare, unde este ºi unde rãmîne El.
T-
Istoria - Vol. 4 - Cap. 25 - Istorie ºi suferinþã Pag. 413
Istoria ºi Suferinþa sînt cele douã dimensiuni ºi mijloace prin care lucreazã Dumnezeu la
limpezirea ºi apropierea dintre oameni, dintre idei, dintre adevãruri. Istoria lucreazã în
întindere, suferinþa lucreazã în adîncime. Istoria alege, suferinþa uneºte.
T-
De-a lungul istoriei noastre, de-a lungul vieþii ºi luptelor ºi condiþiilor prin care am trecut
noi cu Oastea Domnului am cunoscut mulþi oameni, multe învãþãturi, multe crezuri ºi multe
lucrãri. Unii ºi unele mai apropiate de adevãr, alþii ºi altele mai departe. Dar în mijlocul
tuturor acestora am vãzut ºi am întîlnit numai aceste douã feluri de oameni: buni ºi rãi.
În vremile uºoare n-am avut prea multã nevoie nici noi de ei ºi nici ei de noi. Am trãit
adeseori unii lîngã ceilalþi ºi am trecut unii pe lîngã alþii fãrã sã ne cunoaºtem, fãrã sã ne
apropiem ºi fãrã sã ne oprim nici ei lîngã noi, nici noi lîngã ei. Istoria ne-a fãcut doar sã ne
cunoaºtem între noi mai mult ori mai puþin unii pe alþii, dar nu ne-a putut face sã ne apropiem
ºi sã ne oprim unii lîngã ceilalþi. Am trãit ºi am trecut ani îndelungaþi ºi ei pe lîngã noi ºi noi
pe lîngã ei, dar n-am simþit niciodatã ºi în chip deosebit nici nevoia ºi nici dorinþa de a ne
apropia de unii, chiar cu cei mai buni dintre acei lîngã care eram.
T-
A venit însã suferinþa atît peste noi cît ºi peste ei, iar suferinþa aceasta ne-a strîns în
acelaºi ciur vrãjmaº ºi ne-a înghesuit în acelaºi cuptor încins. Iar acolo loviturile cernerilor
nemiloase ºi flãcãrile chinurilor fierbinþi învãluindu-ne împreunã ne-au apropiat ºi ne-au
oprit, lipindu-ne ºi contopindu-ne pe unii cu alþii. Bineînþeles tot numai cu cei care mai aveau
ºi ei ºi noi ceva bun - ºi am pãstrat bunul acesta în noi. Acolo ni s-au anulat toate distanþele
ºi ne-au ars toate vechile legãturi care ne separaserã afarã ºi ne despãrþiserã prin istoria
noastrã feluritã. Acolo am aflat împreunã locul ºi mijlocul prin care ne-am putut simþi una
ºi am putut fi unul. Fuseserãm strãini ºi devenisem fraþi. Ce despãrþise istoria, înfrãþise
suferinþa. Iar ceea ce uneºte suferinþa este ca ceea ce se sudeazã la punctul cel mai înalt, la
focul cel mai alb, - nu se mai desface niciodatã. Nu se mai rupe decît atunci cînd vreo ruginã
ori vreo boalã roade pe lîngã sau pe dupã, dar nu prin aceastã sudurã.
T-
Printre cei buni cu care ne-am întîlnit în suferinþele noastre din ciurul ºi din cuptorul
încercãrilor din anii cei lungi ºi grei prin care Dumnezeu pentru curãþirea noastrã ne-a trecut,
am cunoscut ºi ne-am apropiat mult - printre alþii - ºi pe fraþii noºtri, credincioºi ai bisericii
greco-catolice, care aveau ºi ei parte tot ca ºi noi de acelaºi har al suferinþelor pentru
Dumnezeu ºi pentru credinþã.
Încercarea credinþei pentru noi toþi, a venit în acelaºi timp ºi în acelaºi fel ºi pentru unii
ca ºi pentru ceilalþi. Istoria ne mai întîlnise cîte puþin ºi afarã prin niºte evenimente grele
pentru noi, dar nu ºi pentru ei atunci.
Cunoºtinþã mai fãcusem cu fraþii ºi biserica greco-catolicã din Ardeal încã din vremea
pãrintelui nostru Iosif Trifa îndatã dupã începuturile Oastei Domnului cînd aceastã Lucrare
ortodoxã de trezire duhovniceascã trecuse graniþele confesionaliste dintre fiii poporului nostru
ºi cuprinsese multe suflete bune ºi dintre fiii bisericii greco-catolice.
Pe la începutul acestei înfrãþiri pe care o fãcea Dumnezeu în poporul nostru peste toate
diferendele confesionale dintre fiii Lui, atît mulþimea credincioºilor, cît ºi o mare parte dintre
oficialitãþile din conducerea bisericii surori, au avut o atitudine neaºteptat de înþelegãtoare
ºi chiar binevoitoare faþã de Oastea Domnului ºi faþã de conducãtorul ei, pãrintele Iosif, în
situaþia grea din pricina prigonirii de cãtre oficialitatea clericalã ortodoxã. T-
Evocînd toate aceste amintiri, îndatã dupã marea eliberare a noastrã a tuturor de prin toate
închisorile în anul 1964, noi n-am uitat nimic din toate cele prin care am trecut ºi mai ales
cu frumoasa noastrã apropiere de fraþii noºtri greco-catolici, cu care fusesem împreunã ºi de
care ne apropiasem atît de mult.
Cînd ni s-a cerut de undeva o relatare despre legãturile istorice dintre Oastea Domnului
ºi biserica greco-catolicã, am rãspuns:
Încã de la înfiinþarea Oastei Domnului la Anul Nou 1923 în Sibiu, gazetele ºi cãrþile
pãrintelui Iosif Trifa, iniþiatorul acestei puternice miºcãri spirituale în biserica ortodoxã ºi
în poporul român, - au avut o largã rãspîndire ºi o bunã primire nu numai între credincioºii
bisericii romane unite, îndeosebi în Ardeal, dar ºi între o mare majoritate a preoþilor acestei
biserici-surori.
Cu o mare dragoste ºi o fierbinte rîvnã mîntuitoare s-au înrolat încã de la început în
rîndurile acestei sfinte frãþietãþi sute ºi mii de suflete sincere de fraþi ºi surori, dintre fiii
bisericii greco-catolice, mai ales din Nordul Ardealului ºi din Maramureº, unde majoritatea
populaþiei atunci fãcea parte din aceastã bisericã.
Cu o mare bunãvoinþã faþã de fenomenul mîntuitor al Oastei Domnului ºi cu o pãrinteascã
înþelegere pentru rîvna spiritualã a acelor mulþimi de suflete, atît conducerea bisericii,
mitropolia de la Blaj, cît ºi a episcopiilor de la Cluj ºi Oradea nu numai cã n-au arãtat
împotrivire cum ne-am fi aºteptat, dar au înþeles ºi au sprijinit cu dragoste totul. Cu o
superioarã înþelegere ºi iubire creºtinã, îndeosebi mitropolitul Alexandru Nicolescu de la Blaj
ºi colaboratorii sãi, cît ºi episcopul Iuliu Hossu de la Cluj ori Valeriu Traian Franþiu de la
Oradea, au avut aceeaºi bunãvoinþã. Departe de a fi geloºi ºi a privi în mod îngust ºi cu
suspiciune infiltrarea Oastei Domnului ca miºcare vãdit ortodoxã în rîndurile credincioºilor
greco-catolici, aceºti înþelepþi ierarhi au arãtat o mare nobleþe sufleteascã ºi o mare preþuire
creºtinã eforturilor pãrintelui Iosif Trifa ºi adevãrurilor duhovniceºti superioare propovãduite
de dînsul. Ei au vãzut bine cã aceste adevãruri nu stîrneau nicãieri contradicþii ºi neînþelegeri
doctrinare, ci propovãduiau peste tot dragostea ºi colaborarea frãþeascã în Hristos ºi
apropierea caldã ºi nouã între toþi cei care rosteau cu evlavie ºi credinþã Numele lui
Dumnezeu. ªi promovau în mod înnoitor ºi fericit viaþa ºi trãirea biblicã, fãcînd în chip real
ºi fericit, unirea tuturor fiilor neamului românesc, peste marile deosebiri provocate ºi
întreþinute de lupta dintre cele douã confesiuni.
Cu aceastã nobilã înþelegere creºtinã, ierarhii de la centrele catolice din Blaj, Cluj ºi
Oradea, au arãtat de fiecare datã cînd s-a ivit un astfel de prilej, o grijã deosebitã în
rezolvarea oricãror probleme. Grija lor a fost totdeauna atentã ºi binevoitoare atît faþã de
ideea Oastei Domnului cît ºi faþã de necazurile specifice ale credincioºilor lor care fãceau
parte din aceastã miºcare, cînd astfel de probleme ajungeau în faþa lor.
Încã înainte de conflictul izbucnit la Sibiu între mitropolitul ortodox Nicolae Bãlan ºi
conducãtorul Oastei Domnului pãrintele Iosif Trifa în 1935, pe chestiunea organizãrii
statutare ºi a oficializãrii Oastei Domnului, - între publicaþiile bisericii greco-catolice de la
Blaj, Cluj ori Oradea ºi cele ale Oastei Domnului, existau strînse legãturi de informaþie ºi
colaborare. Deseori apãreau atît de-o parte cît ºi de alta în aceste publicaþii, respectuoase
aprecieri reciproce pentru frumoasa preocupare a fiecãruia pentru acelaºi nobil ideal comun,
care era slava Aceluiaºi Dumnezeu ºi Hristos, - ºi mîntuirea aceluiaºi popor din care ne
tragem cu toþii ºi care sînt valori scumpe ºi veºnice pentru noi.
Îndeosebi gazetele Unirea ºi Unirea Poporului de la Blaj ori Foaia Noastrã de la Cluj a
pãrintelui Septimiu Popa, au luat adeseori apãrarea dreptãþii pãrintelui Trifa în lupta
nedreaptã ºi inegalã cu mitropolitul Bãlan care urmãrea sugrumarea oficialã a minunatului
curent de înnoire ºi renaºtere spiritualã a Oastei Domnului. ªi se rãzbuna nemilos ºi cu toatã
cruzimea autoritãþii ºi a puterii sale asupra acestui apostol ºi martir al lui Hristos prin care
Sfîntul Duh fãcuse acest miracol unic în biserica ºi în þara noastrã, care era preotul Iosif
Trifa.
Talentaþi ºi respectaþi scriitori ºi publiciºti ca pãrintele canonic Dumitru Neda, ori
Alexandru Lupeanu-Meliu de la Blaj, ori Septimiu Popa de la Cluj sau C. Tãmîianu de la
Oradea au scris adeseori indignaþi împotriva nedreptãþii pe care o sãvîrºea mitropolia de la
Sibiu ºi apãrau nevinovãþia ºi creaþia frumoasã a pãrintelui Trifa. Cuvintele pline de stimã
pentru persoana ºi opera pãrintelui ºi durere pentru nedreptatea care i se fãcea, fãrã sã se
sesizeze nimeni din conducerea bisericii ortodoxe ºi sã ia vreo mãsurã...
Pãrintele Iosif Trifa, în toiul acestei lupte nedrepte contra sa, a avut o mare mîngîiere ºi
bucurie prin ajutorul sufletesc sincer pe care l-a primit în felul acesta, simþind cã într-adevãr
“fratele adevãrat la nevoie se cunoaºte”... Aceastã bucurie el ºi-a arãtat-o cu orice prilej
potrivit ºi dragostea sa pãrinteascã se revãrsa cu multã cãldurã spre fraþii greco-catolici, cu
atît mai mult cu cît ºi ei erau adesea þinta atacurilor confesionaliste ºi rãutãcioase ale
gazetelor ºi mãsurilor mitropolitului prigonitor de la Sibiu. Iatã de exemplu ce scria pãrintele
Iosif Trifa în foaia sa Isus Biruitorul din 5 iulie 1936, nr. 28 la pag. 5:
T-
De la fraþii ostaºi greco-catolici
T-
O veste de mare bucurie - P.S. Sa episcopul roman-unit Iuliu Hossu de la Cluj a dat
arhiereasca binecuvîntare pentru lucrarea fraþilor ostaºi-uniþi.
Pe aici prin Ardeal, îndeosebi în Nordul Ardealului, avem ºi foarte mulþi fraþi ostaºi
greco-catolici (uniþi) care luptã de ani de zile, unii de la început în fronturile Oastei. Prin
nordul þãrii avem oºti întregi formate numai din fraþi greco-catolici. Trebuie sã o recunoaºtem
cã biserica sorã de la Blaj a avut de la început o atitudine de multã dragoste ºi bunãvoinþã faþã
de miºcarea Oastei Domnului, care foloseºte deopotrivã întregului popor românesc.
Între oºtile de fraþi greco-catolici este ºi cea din comuna Rebriºoara, jud. Nãsãud, unde
lucreazã ºi se luptã de ani de zile preaiubitul nostru frate Petru J. De la el am primit acum
mult grãitoarele rînduri de mai jos:
T-
“Preaiubite pãrinte Iosif, veþi afla cã ºi noi fraþii greco-catolici de aici sîntem prezenþi la
datorie. Vã trimitem o copie dupã scrisoarea pe care am trimis-o Sf. Sinod în apãrarea sf.
voastre, pe care am semnat-o toþi cei 110 fraþi ostaºi, cu subsemnatul P et ru J . o staº
conducãtor.
Veþi ºti mai departe cã am avut mult de îndurat pînã acum cã ne-a stat steagul nesfinþit,
pînã ce am fãcut plîngere la P.S. episcopul Iuliu Hossu.
Am fãcut plîngere ºi la papa Pius al XI-lea de la Roma, dupã care am biruit ºi sîntem
liberi. Acum facem adunãri în ºcoalã ºi sîntem bucuroºi, slãvind pe Dumnezeu aºa cum am
învãþat la Oaste.
Cu ocazia sfinþirii bisericii de la Beclean, însuºi P.S. episcop Iuliu Hossu, în predica
þinutã în piaþa mare a spus: ostaºii Domnului sînt un puternic zid de apãrare al bisericii. Ei
fac apostolatul laic prin vorbire ºi faptã. Pe voi fraþii ostaºi vã binecuvîntez cu al meu dar
arhieresc. Atît din partea mea cît ºi a fraþilor preoþi nu veþi avea decît dragoste ºi iubire. Deci
vã îndemn la muncã ostaºii Domnului”.
Petru J. - ostaº.
T- Iatã o veste care aduce o mare bucurie tuturor fraþilor noºtri greco-catolici. De acum fraþii
noºtri vor putea activa liniºtiþi în miºcarea Oastei Domnului.
Arhiereasca binecuvîntare de la Cluj spune tuturor ce slujbã plãcutã face Oastea Domnului
ºi lui Dumnezeu ºi bisericilor româneºti, ºi preoþilor, ºi neamului.
Ne bucurãm ºi noi din tot sufletul nostru pentru aceastã înaltã înþelegere ºi apreciere a
rosturilor Oastei Domnului.
Înaltului prelat de la Cluj îi dorim de la Domnul Isus mulþi ºi fericiþi ani”.
T-
Pr. Iosif Trifa.
T-
Aceastã atitudine de pãrinteascã bunãvoinþã ºi înþeleaptã apreciere a avut-o apoi tot timpul
faþã de Oastea Domnului atît autoritatea ierarhicã greco-catolicã, cît ºi preoþimea satelor
greco-catolice.
Lîngã sicriul pãrintelui nostru Iosif Trifa în acele zile de mare durere din februarie 1938,
cînd din partea bisericii ortodoxe, pentru care acest mare profet al lui Hristos, fãcuse o operã
egalã cu a marilor sfinþi pãrinþi, nu s-a învrednicit nimeni sã participe cu un gest ºi cu un
cuvînt de apreciere a operei ºi a jertfei acestui mare geniu ºi martir al ortodoxiei, - din partea
mitropoliei romano-unite de la Blaj, special din partea mitropolitului Alexandru Nicolescu,
a participat canonicul Dumitru Neda, un mare prieten ºi admirator al pãrintelui Iosif. Într-un
cuvînt deosebit de frumos ºi înflãcãrat, acest nobil prieten a evocat cu durere ºi lacrimi marea
personalitate a pãrintelui Iosif ºi neobiºnuitul fenomen creºtin al Oastei Domnului ca una din
marile binefaceri aduse de Dumnezeu pentru îndreptarea spiritualã a poporului nostru, pentru
stimularea puternicã a credinþei, spre binele bisericii ºi a mîntuirii multora. Dar ºi pentru
nedreapta luptã care s-a dus contra sa ºi a acestei minunate ºi frumoase Lucrãri a Oastei.
La sfîrºitul vorbirii sale, adînc miºcat ºi îndurerat s-a aplecat ºi cu ochii plini de lacrimi
(l-am vãzut bine cã eram chiar lîngã el) - a sãrutat cu veneraþie ca pe niºte moaºte de martir
fruntea mortului sfînt, care parcã strãlucea.
Gestul acesta pe care nimeni altcineva nu-l mai fãcuse decît el, - ne-a impresionat profund
pe toþi ºi nu-l vom uita niciodatã.
T-
Cînd dupã trecerea la Domnul a pãrintelui nostru Iosif Trifa, s-a dezlãnþuit la fel de
furioasã mîna rãzbunãtoare a mitropolitului Bãlan asupra noastrã a urmaºilor sãi, noi alungaþi
fiind din toate pãrþile ºi urmãriþi continuu de cãtre cenzurã ºi autoritãþile atît civile cît ºi
religioase asmuþite contra noastrã, nu mai gãseam nici un loc nicãieri, Domnul ne-a îndreptat
cãile spre fraþii greco-catolici. ªi de multe ori am gãsit ospitalitate în bisericile preoþilor
greco-catolici ºi în publicaþiile ºi inimile primitoare ale unor nobili oameni ai lui Dumnezeu
din sînul acestei biserici surori.
T-
Dupã alungarea noastrã din Sibiu în 1938 - ºi îndatã dupã aceea ºi din Oradea unde
încercasem scoaterea unor publicaþii pentru fraþii noºtri care ne solicitau, noi am gãsit pentru
un an ºi mai bine un adãpost frãþesc la Cluj la pãrintele Vasile Chindriº de la biserica Iris
unde el avea o tipografie modestã ºi o autorizaþie pentru o foaie religioasã Viaþa Creºtinã.
Am încercat împreunã cu fratele Marini înþelegerea unei colaborãri cu dînsul, iar pãrintele
Chindriº s-a oferit cu toatã inima sã ne punã la dispoziþie atît autorizaþia sa de tipãrire a foii
Viaþa Creºtinã pentru Oastea Domnului, cît ºi mica sa tipografie, proprietatea lui personalã.
ªi astfel întreg anul 1939 cît ºi pînã în septembrie 1940 cînd a intervenit cedarea Ardealului
de Nord, noi am colaborat frumos împreunã ºi am împlinit astfel una din marile trebuinþe
sufleteºti ale fraþilor noºtri atît de lipsiþi de orice hranã sufleteascã... Acolo la Cluj în acet
timp, tot cu binecuvîntarea bunului episcop Hossu am putut tipãri gazeta noastrã, cãrþile ºi
calendarele atît de cerute ºi de gustate atunci, nu numai pentru fraþii noºtri din þarã, dar le-a
rãmas ºi dupã cedarea Ardealului ºi plecarea noastrã din Cluj, aproape întreg depozitul nostru
de cãrþi ºi Biblii fraþilor noºtri rãmaºi în Ungaria, precum ºi a celor din vechea Ungarie.
Aceste lucrãri ale noastre pe care noi nu le-am putut evacua atunci, au constituit apoi hrana
duhovniceascã pentru toþi fraþii noºtri de acolo, pînã cînd Ardealul de Nord s-a întors iarãºi
acasã. Paguba noastrã a întors-o Dumnezeu spre cîºtigul lor. Cînd am revenit înapoi la Cluj
dupã rãzboi, n-am mai aflat nimic.
Refugiaþi de la Cluj în 1940, din nou fãrã nici un adãpost, fiindcã urmãritorul nostru era
puternic la toate stãpînirile, am gãsit iarãºi o bunãvoinþã frãþeascã cîþiva ani tot la fraþii noºtri
greco-catolici. Pãrintele Septimiu Popa cu foaia sa, refugiat de la Cluj întîi la Sibiu apoi la
Timiºoara ne-a rãmas un statornic ºi apropiat prieten. Apoi preoþii fraþi Anton ºi Teofil
Bãliban cu revista lor Flori de Crin, ne-au sprijinit ºi ei foarte mult, cãci sub numele ºi
autorizaþia lor am putut scoate calendarele noastre carte pe anii 1941 ºi 1942.
Tot aºa ne-au ajutat ºi aceºti aleºi ºi buni prieteni cum ne ajutaserã în 1937 neuitatul
Octavian Metea de la Fãgãraº cu gazeta Ecoul, sau Ieronim Stoichiþã din Sibiu în 1938 cu
gazeta Glasul Dreptãþii. ªi aceºti doi binefãcãtori ai pãrintelui Iosif care l-au ajutat ºi pe
dînsul în cele mai grele clipe ale calvarului sãu, erau ºi ei tot greco-catolici, cum erau mai
tîrziu binefãcãtorii noºtri despre care am scris mai sus.
Pe toþi aceºti binefãcãtori ai Oastei Domnului noi nu trebuie sã-i uitãm niciodatã ºi
nobleþea sufletului lor sã ne facã sã le cinstim memoria ºi convingerile credinþei care i-a
înãlþat atît de sus, faþã de alþii.
Cînd Mîntuitorul i-a zis învãþãtorului legii, care se sculase sã-L ispiteascã: ...Cine a fost
aproapele celui cãzut între tîlhari? - acela a rãspuns: Cel care ºi-a fãcut milã de el - Bine ai
zis, i-a rãspuns Isus (Luca 10, 25-37) .
Iatã cine a fost ºi de aproapele nostru pe tot drumul nostru lung de la Ierihon pînã la
Ierusalim. ªi între toþi cei care ne jefuiserã ºi ne bãtuserã atît de nemilos...
T-
Ce fericitã colaborare am avut apoi la Beiuº ºi la Oradea în anii 1944-1945 cu pãrintele
Dimitrie Bãlan la gazeta Glasul Bihorului ºi la Calendarul Tineretului scos de noi în
colaborare la tipografia Doina din Beiuºul acelor ani grei ºi în atît de mare nevoie atît
trupeºte cît ºi sufleteºte pentru noi toþi. ªi cel rol mîngîietor a împlinit în sufletele tuturor
fraþilor noºtri de ambele confesiuni care n-aveau atunci în acel timp dezorganizat nici o altã
hranã sufleteascã decît aproape numai asta.
T-
Dupã anul 1948 am fost “desfiinþaþi” de cãtre stãpînirea de Stat, tot la îndemnul aceleiaºi
stãpîniri bisericeºti ortodoxe atît noi Oastea Domnului, cît ºi ei biserica greco-catolicã, tot
timpul anilor de atunci ºi pînã astãzi soarta noastrã a fost la fel. De-a lungul acestor zeci de
ani ne-a regãsit între noi prin aceleaºi închisori, lagãre, colonii de muncã, ºantiere de
construcþii ºi domicilii obligatorii, suferind împreunã ºi mîngîindu-ne împreunã.
Munca dinainte ne apropiase - dar suferinþa din urmã ne-a sudat deplin atît sufletele cît ºi
soarta.
La Oradea în 1950, am stat luni de zile cu regretatul episcop Iuliu Hîrþe, mort foarte
curînd dupã aceea. Cîte gînduri ºi adevãruri frumoase ne-am împãrtãºit mergînd alãturi doi
cu doi, în cercul îndurerat în care ocoleam pe Nehez Baci, care stãtea proptit în ciomagul sãu
în mijlocul nostru privindu-ne cu douã mustãþi împinse ºi ascuþite spre noi ca douã sãgeþi
ameninþãtoare, interzicîndu-ne orice vorbã... Vorbeam numai în ºoaptã ºi numai cîteva minute
- totuºi ne-am spus ºi ne-am împãrtãºit atît de multe.
Apoi cu pãrintele Iuliu Pereni care trecînd iarna prin Someºul Rece a scãpat abia viu, cu
o ranã adîncã în piept, dar plin de o credinþã strãlucitoare. Cu pãrintele Beda, bãtrînul gazetar
de la Blaj care lucrase încã înainte de primul rãzboi împreunã cu Coºbuc ºi cu Goga... Cu
maica fostã stareþã la mînãstirea Nicula ºi fiica ei sufleteascã ce nu se lãsase nici moartã de
maica ºi superioara ei, ca Rut cu Naomi. A primit sã trãiascã ºi sã moarã cu maica ei
spiritualã în suferinþe ºi în întuneric, decît s-o lase singurã... Erau nedespãrþite ºi aici, la a
ºaptea celulã de pe acelaºi coridor cu noi care umpleam celelalte ºase celule mari, din care
cu toþii cîntam cu ochii înlãcrimaþi cîntarea noastrã comunã pe care o învãþaserã cu toþii:
Vreau lîngã Dumnezeu sã fiu mereu

oricît va fi de greu necazul meu,
oricît voi suferi, cîntarea mea va fi
vreau lîngã Dumnezeu sã fiu mereu...
T-
Cînd li se rupseserã încãlþãmintea ºi erau îndurerate cã nu mai pot ieºi nici mãcar cele
zece minute la plimbare în curte, eu mi-am confecþionat cu tot riscul pedepsei de acolo, un
ac ºi o sulã pentru repararea pantofilor lor rupþi.
La o plimbare prin curte am gãsit o bucatã de sîrmã subþire ºi un ciob de sticlã. Am tot
rãzuit cu ciobul de sticlã un capãt al sîrmei pînã i-am fãcut o gaurã pentru urechi. Apoi am
frecat de ciment celãlalt capãt pînã l-am ascuþit. Apoi am scos cîte un fir de aþã din prosop
ori din faþa de pernã ºi astfel am avut cu ce sã cos. Din sîrma groasã mi-am fãcut sula cu care
gãuream talpa ºi pielea. Aºa le-am putut repara încãlþãmintea, cãci altfel nimeni nu-þi fãcea
nici un bine, dar îþi putea face orice rãu dacã erai gãsit cu un ac, ori cu o tinichea de care
aveai cea mai mare nevoie, dar pentru care ai fi fost pedepsit cu cea mai mare asprime dacã
þi le-ar fi gãsit...
Apoi coloniile de muncã ºi prin celelalte locuri de cernere ºi ardere pînã prin 1964, - ce
strînsã ºi dulce frãþie s-a închegat între noi lucrînd, suferind, rugîndu-ne ºi cîntînd împreunã,
în aceºti atît de lungi ºi de cumpliþi ani prin care împreunã am trecut.
La Gherla cînd cãram beton cu targa la planºee cu pãr. Cherteº. La Periprava-Grind la
sapã ºi la corvezi cu pãr. Prunduº, pãr. Todea ºi cu alþii, ce adînc ne-a legat împreunã
suferinþa comunã, soarta noastrã împreunã ºi convingerea sfîntã pe care nu ne-au putut-o
nimici nimeni - ºi nici noi n-am putut sã ne-o renegãm nici unii.
Suferind aceeaºi nedreptate noi ne-am înþeles adînc ºi ne-am sprijinit reciproc,
consolidîndu-ne cu aceeaºi speranþã. În timpul acestor ani grei ne-am apropiat sufletele pînã
într-atît cã ne-am considerat ca o cauzã comunã cea pentru care sufeream atît unii cît ºi
ceilalþi.
Biserica romanã-unitã, ca ºi Oastea Domnului fuseserã tratate la fel cu desfiinþarea lor atît
de cãtre autoritatea de stat, cît ºi de cãtre cea bisericeascã. Tratamentul pe care l-am avut de
atunci ºi pînã astãzi, din partea acestora, atît ca idee cît ºi ca indivizi, de-asemenea l-am avut
la fel. De-a lungul anilor speranþele ºi rugãciunile noastre au mers mereu împreunã.
Acolo ne-am înþeles ºi acolo ne-am legat cu mulþi, ca pãrtãºia ºi colaborarea noastrã sã
n-o slãbim ºi sã n-o întrerupem niciodatã, ci oriunde unul va avea vreo ocazie sã obþinã un
sprijin pentru cauza sa, acela sã-l facã pãrtaº la acel sprijin ºi pe celãlalt. Cînd vreodatã se
va pune undeva sus, problema unei legalizãri pentru unul, acela sã-ºi simtã soarta legatã ºi
de a celuilalt, insistînd dupã posibilitãþile sale ºi pentru eliberarea fratelui celuilalt. Dacã am
intrat împreunã în acel tunel întunecos ºi dacã am mers prin el atîþi ani þinîndu-ne de mîini
unii pe alþii, atunci aºa sã ºi ieºim din el. Sã nu-l lase unul pe celãlalt acolo fãrã a încerca sã
facã tot ce poate ºi pentru izbãvirea sa.
T-
Acestea sînt doar o micã parte din cîte s-au petrecut de-a lungul a peste ºaizeci de ani de
existenþã ºi de colaborare a noastrã, totdeauna frumoasã, caldã ºi adînc frãþeascã dintre
biserica romanã-unitã ºi Oastea Domnului. Cu un înalt respect fiecare pentru munca,
convingerile ºi rostul celeilalte, n-am avut niciodatã altfel de raporturi între noi, decît de
dragoste ºi respect în Hristos. Oriunde am putut colabora în vreun fel, de fiecare datã am
realizat cele mai frumoase lucruri.
Despre fiecare dintre acei minunaþi oameni, preoþi, prelaþi ori mireni greco-catolici pe
care i-am cunoscut ºi am colaborat cu ei de-a lungul acestor ani, eu personal am pãstrat ºi voi
pãstra cele mai sfinte amintiri. La oricare cînd mã gîndesc acum, îi vãd ca pe niºte fii
luminoºi ai lui Dumnezeu, cu o viaþã demnã, cu o inimã nobilã, cu o þinutã solemnã,
înþeleaptã, binevoitoare, prietenoasã. ªi suferind cu o rãbdare liniºtitã ºi sfîntã din dragoste
pentru Hristos.
ªi aºa o vãd pe toatã aceastã bisericã martir ca ºi pe Oastea Domnului suferind ºi
aºteptînd cu nãdejde ca dupã aceastã îndelungã Sãptãmînã a Patimilor noastre sã rãsarã în
sfîrºit ºi pentru noi mult plãtita Zi a Învierii.
Pentru aceste douã surori, pãrtaºe la aceeaºi soartã, la acelaºi preþ de martiriu pe care l-am
plãtit amîndouã prin cei mai buni fii ai lor cãzuþi jertfã prin aceleaºi locuri ºi mîngîiate de
aceeaºi speranþã - sã ne rugãm fierbinte lui Dumnezeu.
Doamne ºi Dumnezeul amîndurora, Te rugãm ca dupã cum le-ai lãsat deodatã încununate
cu aceeaºi spini pentru Tine, sã le încununezi tot deodatã ºi pe amîndouã cu aceeaºi slavã.
Amin...
T-
Iar despre pãrintele episcop Iuliu Hossu, la o comemorare a sa, am scris urmãtoarea:
T-
Evocare
T-
Despre mãrinimia ºi valoarea sufleteascã a acestui mare ierarh al bisericii lui Hristos ar
fi atît de multe ºi de frumoase lucruri de spus.
Înãlþat într-un loc istoric ºi într-un moment atît de însemnat din Istoria Patriei noastre cum
a fost momentul unic al întregirii þãrii din 1918, el a fost unul dintre cei mai însemnaþi bãrbaþi
ai Ardealului care a avut atunci un cuvînt ºi un rol atît de hotãrîtor în acest mãreþ act naþional.
ªi cu toate aceste mari ºi eterne merite ale sale, el a rãmas totuºi pînã la moartea sa, atît de
adînc smerit.
Trebuind sã apere cauza credinþei sale, el totuºi n-a nedreptãþit niciodatã credinþa nimãnui,
ci din contra, a arãtat cea mai largã înþelegere ºi bunãvoinþã pãrinteascã ºi credinþã chiar ºi
faþã de cei dinafara confesiunii sale. Sprijinind cauza poporului sãu, lucrînd ºi bucurîndu-se
de momentul istoric al independenþei neamului sãu, el n-a dorit niciodatã rãzbunarea
împotriva asupritorului, ci s-a rugat pentru iertarea ºi mîntuirea tuturor, ca un adevãrat rob
ºi apostol al lui Isus Hristos.
Iatã cu cîtã nobleþe sufleteascã s-a purtat el chiar ºi în cazul miºcãrii religioase ortodoxe
Oastea Domnului, care de drept era o miºcare ortodoxã, dar prin puterea Duhului Sfînt ea a
început chiar din primii ani ºi între credincioºii greco-catolici. ªi cum exista o veche
rivalitate confesionalã între ortodoxie ºi greco-catolicism, ar fi fost de aºteptat ca ierarhia
bisericii lor sã ia o atitudine ostilã faþã de infiltrarea acestei miºcãri ortodoxe între membrii
bisericii greco-catolice.
Dar aceastã ierarhie cu o superioarã þinutã creºtinã, nu numai cã n-a luat o astfel de
atitudine ostilã, dar chiar de la începutul Oastei Domnului, a arãtat cea mai înþelegãtoare ºi
largã iubire faþã de ideea Oastei ºi de pãrintele Iosif Trifa, iniþiatorul ei, cît ºi faþã de acei fii
ai bisericii romano-unite care aderau la aceastã miºcare ortodoxã.
Mai ales în Nordul Ardealului, zonã care þinea de eparhia Clujului unde pãstorea de mulþi
ani bine cunoscutul pãrinte episcop Iuliu Hossu, fraþii greco-catolici s-au bucurat totdeauna
de un mare sprijin din partea sa. Pãrintele nostru sufletesc Iosif Trifa ºi-a arãtat profunda sa
recunoºtinþã în multe ocazii faþã de aceastã atitudine ºi frumuseþe de caracter. În documentul
nostru despre legãturile sufleteºti istorice dintre Oastea Domnului ºi biserica romano-unitã,
am arãtat mai pe larg acest lucru dînd printre exemplele cunoscute ale acestor legãturi ºi pe
cele ale pãrintelui episcop Iuliu Hossu de la Cluj în satisfacerea nevoilor sufleteºti ale
credincioºilor greco-catolici din Oastea Domnului, din satul Rebriºoara, jud. Nãsãud, din iulie
1936, dar ºi în multe alte cazuri.
Iatã un alt exemplu despre mãrinimia ºi înþelepciunea marelui episcop Hossu, relatat de
pãrintele Iosif Trifa, în foaia sa Isus Biruitorul din 1 Ianuarie 1937.
T-
O veste bunã
P.S. episcopul Hossu binecuvînteazã din nou pe fraþii ostaºi greco-catolici.
T-
În vremea de acum cînd noi ostaºii ortodocºi (ca urmare a intervenþiilor multor criticanþi)
trecem prin mari necazuri din partea ierarhiei noastre ortodoxe, iatã cã fraþilor greco-catolici
Domnul le-a rînduit acum mai multã liniºte. Ziarul Curentul din Bucureºti publicã o veste de
mare bucurie pentru ei. P.S. episcopul roman-unit Iuliu Hossu de la Cluj care urmãreºte cu
dragoste ºi înþelegere miºcarea Oastea Domnului le-a dat din nou binecuvîntarea sa tuturor
fraþilor greco-catolici.
Dãm mai jos prea frumoasele ºi dulcile cuvinte ale acestei binecuvîntãri:
În luna septembrie 1936, fiind în vizitã canonicã la Nãsãud, în faþa bisericii greco-catolice
în prezenþa a 40 de preoþi ºi fiind de faþã foarte mult popor adunat, P.S. Sa Iuliu Hossu a
binecuvîntat Oastea Domnului spunînd printre altele urmãtoarele:
“Mã adresez cãtre acei creºtini ce poartã numele de ostaºi ai Domnului despre care
vorbesc acum ºi vreau ca acest cuvînt al meu sã fie ascultat. În urma telegramei ce am
primit-o de la congresul Oastei Domnului de la Cîþcãu-Someº, prin care ostaºii Domnului
m-au asigurat cã sînt ºi vor fi credincioºi bisericii greco-catolice din care fac parte ºi vãzînd
purtarea corectã a acestora, i-am binecuvîntat din partea Domnului cu al meu dar arhieresc.
Iar la sfinþirea bisericii din Beclean dînd ºi un ordin consistorial Nr. 5.809 din 19 septembrie
1935 cãtre vicariatul din Nãsãud, prin care am spus cã atît eu cît ºi preoþii localnici, precum
ºi adevãraþii creºtini nu pot privi decît cu specialã dragoste pe ostaºii Domnului care se
nãzuiesc a servi Domnului din toate puterile lor. Ce am spus, - mai spun - pentru cã nu m-au
înþeles toþi. Oastea Domnului este înfiinþatã de un preot ortodox slujitor al altarului, dar atît
ortodocºii cît ºi catolicii sînt ca douã lumini puse în acelaºi sfeºnic. Bisericile noastre sînt
surori, iar noi sîntem fraþi în Hristos.
Pe voi ostaºi ai Domnului vã îndemn sã fiþi ascultãtori ai bisericii ºi ai preoþilor
( E v r e i 5 , 1 ) . Luptaþi-vã pentru credinþa ce a fost datã sfinþilor odatã pentru totdeauna
( I u d a 3 ) . ªi nu vã amestecaþi cu cei care sînt contra bisericii ºi de alte diferite credinþe
( 1 P e t r u 2 , 1 2 ) . Sã nu vã uniþi cu ei. Cercetaþi Scripturile, iar în locurile mei grele
întrebaþi preoþii voºtri ºi ei vi le vor explica. Îmbrãþiºaþi cu drag cele ce sînt izvoare de apã
vie ieºite din biserica noastrã spre slujirea lui Dumnezeu, dupã cum fac ostaºii din Rebriºoara
ºi alte pãrþi, de la care am primit rapoarte. Fãcînd acestea ce vã spun, veþi fi adevãraþi ostaºi
ai Domnului, dupã cum spune sfîntul apostol Pavel la 2 Timotei 2, 1-5.
Cu aceste cuvinte vã zic, primiþi în sufletele voastre binecuvîntarea lui Isus Hristos ºi
binecuvîntarea mea cu care vã binecuvîntez pe voi ostaºi ai Domnului...”
T-
Iatã ce nobil ºi sfînt suflet a avut acest mare ierarh al bisericii lui Hristos. ªi iatã în ce
fel înalt ºi just a înþeles el Lucrarea duhovniceascã Oastea Domnului, ca un dar al lui
Dumnezeu spre binele întregului popor din care facem parte ºi spre renaºterea sufleteascã a
tuturor fiilor bisericilor noastre surori.
Pe lîngã celelalte fapte mari rãmase în istorie, ale acestui mare pãrinte ºi pãstor al
poporului ºi al bisericii lui Hristos, fapte care vor rãmînea neuitate pentru totdeauna ºi în
amintirile noastre, - noi am dorit sã consemnãm ºi cele amintite mai sus. Acestea sînt mai
puþin cunoscute, dar ele l-au aºezat pentru totdeauna în locul cel mai înalt ºi mai vrednic al
cinstei ºi preþuirii inimilor noastre.
Dragostea ºi preþuirea eternã a memoriei marelui ierarh ºi pãstor creºtin Iuliu Hossu.
Veºnica sa pomenire...
T-
în iulie 1957 T. D.
T-
Dorim ca aceste documente istorice sã rãmînã pentru totdeauna ca o mãrturie strãlucitã
despre atitudinea vrednicã ºi frumoasã a tuturor acestor minunaþi oameni ai lui Dumnezeu ºi
fraþi adevãraþi ai noºtri în Isus Hristos Domnul nostru. Ce mare deosebire între nivelul lor
înþelept ºi duhovnicesc ºi între micimea de caracter, rãutãcioasã ºi inferioarã - a celorlalþi.
Ce bine ar fi fost dacã ºi sãrmanii noºtri tirani sufleteºti ar fi învãþat ceva de la aceºti
luminãtori vrednici ºi ar fi înþeles marele moment istoric pe care l-ar fi putut sfinþi, dar l-au
întinat ºi l-au zãdãrnicit pentru ei ºi pentru mulþi.
Dorim ºi spunem ºi noi cu toatã recunoºtinþa ºi respectul nostru aceste fapte ºi adevãruri,
pentru ca toþi urmaºii noºtri, cît va dura istoria noastrã sã nu uite pe acei mari oameni care
ºi-au arãtat faþã de noi dragostea ºi nobleþea lor sufleteascã nu numai într-o situaþie de
diferenþã ca între iudei ºi samariteni din pilda samariteanului milostiv, ci într-o condiþie cînd
noi eram în starea omului celui mai jefuit ºi mai bãtut, iar cei ai noºtri care trebuiau sã ne
ajute, nu numai cã au trecut nepãsãtori pe lîngã noi, ci ei înºiºi s-au nãpustit asupra noastrã
lovindu-ne ºi strîngîndu-ne de gît cu cea mai înverºunatã urã, ca sã pierim cît mai repede, cît
mai mulþi ºi cît mai fãrã urmã.
T-
Cine este deci fratele tãu, pãrintele tãu, prietenul tãu, fiul tãu adevãrat? Iatã cã acela este
care te ajutã cînd eºti zdrobit, care se opreºte lîngã tine cînd eºti cãzut, care te scapã cînd eºti
în nevoie!
Da! Acela este! Nu acela care se zice ºi se laudã cã este de un sînge cu tine, de o mamã
cu tine, de o credinþã cu tine, - dar nu-i pasã cînd ai ajuns în nenorocire ci trece pe lîngã tine
fãrã sã-i pese... ªi dupã ce i-ai fãcut bine, cînd erai în nenorocire, te uitã - apoi nici nu te mai
cunoaºte. Sau ºi mai rãu, se întoarce el însuºi unindu-se cu chinuitorii ºi jefuitorii tãi, asupra
ta.
Dar acestea le descoperã numai istoria suferinþei ºi numai suferinþa istoriei.
T-
Doamne Dumnezeul Istoriei ºi al suferinþei noastre, îndurã-Te de noi. Binecuvînteazã-i
pe toþi acei minunaþi fii ºi slujitori ai Tãi, prietenii, fraþii ºi binefãcãtorii noºtri, în viaþa
cãrora am vãzut realizate adevãrurile mîntuitoare ale dragostei ºi compasiunii evanghelice
faþã de noi ºi faþã de alþi semeni ai noºtri.
ªi ajutã-ne Te rugãm ca ºi noi înºine vãzînd ºi cunoscînd aceste adevãruri sã mergem ºi
sã le împlinim cu fapta ºi cu adevãrul.
Amin.

Pag. 424 Istoria - Vol. 4 - Cap. 26 - Fîntînile certei noastre
Cap. 26
Fîntînile certei noastre

“Ce plãcutã-i ºi ce dulce Doamne-i adunarea
acolo-ªi revarsã Domnul binecuvîntarea.
Nu-i loc mai sfînt decît acela

cînd eºti cu Domnul ºi cu-ai Sãi,
în rugãciune ºi-n cîntare
ºi-n lacrimi lîngã fraþii tãi,
oriunde-s ei, fã tot ºi du-te
oricîþi sînt ei, - fã tot ºi stai
oricum sînt ei, - fã tot ºi-i cautã
cã unde-s ei, e-un colþ de rai.
Dar filistenii le astupau aceste fîntîni.

(Genesa 26, 15) ”.
artea Domnului, Sfînta Scripturã, spune la Eclesiast cã nimic nu este nou sub soare.
C Ce a fost va mai fi ºi ce s-a fãcut, se va mai face. Dacã este un lucru despre care s-ar
putea spune: iatã ceva nou, demult lucrul acesta era ºi în vremurile dinaintea noastrã
(Eclesiast 1, 9-10) .
Cît adevãr are Biblia, Cuvîntul Cel veºnic al lui Dumnezeu, ºi cum Se împlineºte El de
fiecare datã, din nou ºi din nou.
Iatã, noi umblãm acum de peste cincizeci de ani ºi luptãm pentru recunoaºterea ºi
normalizarea unui adevãr atît de evident ca lumina zilei, dupã dobîndirea unui drept atît de
sfînt, de cinstit ºi de natural, - ºi totuºi ce greu de acceptat ºi de recunoscut se dovedeºte a
fi acest drept din partea celor ce ar trebui sã-l vadã cu o sutã de ochi buni ºi sã-l ofere cu o
sutã de mîini bucuroase.
Istoria - Vol. 4 - Cap. 26 - Fîntînile certei noastre Pag. 425
Dar în realitate iatã cã îndatã ce pare cã totul este aproape de o rezolvare fericitã, lucrurile
se încurcã din nou ºi ochii care trebuiau sã vadã lumina se închid întunecaþi, ºi mîinile care
trebuiau sã se întindã încãrcate, se retrag iarãºi uscate ºi goale. Iar lopeþile care trebuiau sã
desfunde fîntînile, se îngrãmãdesc încãrcate sã le înfunde mai vrãjmaº.
T-
În Cartea Genesei Biblia vorbeºte în cap. 26 despre o situaþie asemãnãtoare dintre Isaac,
fiul ºi urmaºul lui Avraam, care locuia pe atunci ca strãin în þara filistenilor, într-un loc
anume Gherar, - ºi filistenii printre care locuia. În locul acela erau niºte fîntîni pe care le
sãpase Avraam, tatãl sãu, pe vremea cînd venise ºi el ºi locuia ca strãin în aceastã þarã a
filistenilor (Genesa 21, 34) .
Dupã moartea lui Avraam, fiul lui Isaac a fãcut semãnãturi în þara aceea ºi a strîns rod
însutit cãci Domnul l-a binecuvîntat... ºi a ajuns foarte bogat. Vãzînd acest lucru ºi
umplîndu-se de gelozie ºi de urã împotriva lui Isaac, împãratul filistenilor i-a pus gînd rãu
ºi a poruncit sã-i astupe toate fîntînile pe care le sãpase tatãl sãu Avraam, pentru adãparea ºi
viaþa turmelor sale - ºi le-a umplut cu pãmînt ca sã nu mai aibã apã ºi sã piarã de sete cu toþii.
Filistenii îl pizmuiau.
ªi Abimelec împãratul filistenilor i-a zis lui Isaac:
- Pleacã de la noi cã ai ajuns mult mai bogat ºi mai puternic decît noi...
Isaac a plecat mai departe ºi s-a aºezat în valea unde sãpase tatãl sãu Avraam fîntînile cu
ape vii, ºi le-a desfundat din nou cãci filistenii le astupaserã. ªi Isaac le-a pus iarãºi numele
pe care li-l dase tatãl sãu Avraam (Genesa 26, 18) .
Dar pãstorii filistenilor s-au certat cu ai lui Isaac zicînd: apa este a noastrã, cãutînd sã le
rãpeascã fîntînile... ªi pe oriunde cãutau sã-ºi afle apã de viaþã urmaºii lui Avraam, filistenii
îi urmãreau cãutînd sã punã mîna pe munca ºi bunurile lui Isaac, întreþinînd mereu acolo o
atmosferã de certuri, de prigoniri, de rãpire ºi de nedreptate.
Urmaºul lui Avraam cãutînd pacea ºi ocolind certurile se muta din loc în loc, ridica altare
spre slava Domnului ºi ducea o viaþã de rugãciune ºi alerga la Domnul pentru ajutor ºi
apãrare. Mereu vorbeºte Biblia cã în acel timp de mari încercãri ºi de primejdii Isaac îºi
înnoia legãmintele sale cu Domnul, iar Domnul îl asculta ºi îl binecuvînta din pricina tatãlui
sãu Avraam (Genesa 26, 24) .
Dupã fiecare rugãciune ºi luptã ºi legãmînt, Isaac ºi ai lui mai desfundau o fîntînã, pînã
cînd le-a desfundat pe toate cele patru despre care spune acest capitol 26.
Cîtã luptã ºi cîte certuri au avut urmaºii lui Avraam pentru apãrarea izvoarelor de apã care
erau pentru ei o condiþie de viaþã ºi fãrã de care ar fi pierit acolo în acea þarã strãinã ºi în acel
loc uscat, prin care trebuiau sã trãiascã o vreme. Vrãjmaºul lor filistean ºtia bine cã dacã le
astupa aceste fîntîni, ei ori vor trebui sã moarã de sete, ori sã bea din alte fîntîni strãine, ori
vor fi siliþi sã plece în altã parte. Filistenii tocmai asta cãutau, ca sã scape de ei.
Pînã la urmã totuºi Dumnezeul pãrintelui lui credincios a întocmit toate lucrurile în aºa
fel încît ei nici n-au pierit în acel pustiu ºi nici n-au trebuit sã caute fîntîni strãine ºi nici sã
fugã de fricã în alt loc. Rãbdarea ºi statornicia lor acolo, precum ºi dragostea ºi rîvna lor
pentru izvoarele din care trãiau, au biruit. A venit o vreme cînd ei s-au putut bucura timp
îndelungat de prospeþimea ºi dulceaþa apelor vii pentru care luptaserã ºi de care n-au voit sã
se lipseascã...
T-
De ce ne-am oprit noi oare acum la acest loc ºi la acest timp din Cuvîntul lui Dumnezeu,
ca sã vorbim despre niºte fîntîni ºi despre niºte certuri pentru ele dintre urmaºii lui Avraam
ºi vrãjmaºii lor de moarte care erau filistenii?
Ne-am oprit pentru cã dupã cum am spus la început cam acesta este ºi motivul certurilor
noastre de 50 de ani cu stãpînitorii trecãtori ai acestor locuri prin care, ca ºi urmaºii lui
Avraam, locuim ºi noi astãzi tot ca niºte strãini. ªi pãrintele nostru Iosif, întocmai ca
pãrintele lor. Avraam a venit aici ca strãin de departe, Dumnezeu cînd l-a aºezat în valea asta
i-a spus sã sape ºi el patru fîntîni din care noi urmaºii sãi sã avem apã vie. Ca sã trãim ºi noi
ºi toþi cei care sîntem cãlãtori spre Canaan ºi care locuim tot ca strãini printre niºte oameni
care ne urãsc din pricina Numelui lui Dumnezeu, Tatãl nostru, ºi a þintei noastre cereºti spre
care mergem. Dupã cum este scris: - ºi veþi fi urîþi de toþi, din pricina Numelui Meu (Matei
1 0 , 2 2 ) ºi dacã vã urãºte lumea, ºtiþi cã pe Mine M-a urît înaintea voastrã... Lumea vã
urãºte pentru cã nu sînteþi din ea (Ioan 15, 18 ºi 17, 14) .
T-
Patru fîntîni, patru izvoare vii ne-a sãpat ºi nouã pãrintele nostru sufletesc, acel
Avraam-Iosif al nostru. El ne-a adus ºi pe noi în acest popor minunat al Oastei Domnului ca
strãini prin locurile acestea, cãlãtorind spre patria noastrã cea cereascã, spre Canaanul cel de
Sus.
Aceste patru fîntîni cu izvoare vii sînt:
Adunarea,
Cuvîntul,
Rugãciunea ºi
Cîntarea.
Din aceste patru izvoare ne-a adãpat el în timpul vieþii sale ºi din aceste ape vii noi ne-am
þinut viaþa ºi ne-am primit puterea ºi sãnãtatea sufletelor noastre în uscãciunea pustiei lumii
prin care trecem. Prin aceastã secetã duhovniceascã în care nu gãsim un rîu de apã curatã
pentru sufletele noastre nicãieri.
Dar filisteanul care ne urãºte de moarte ºi care cãutã sã ne înfometeze ºi sã ne ia orice
putere de viaþã, a cãutat ºi va cãuta mereu numai sã ne astupe ºi sã ne înfunde aceste fîntîni,
fiindcã el ºtie cã dacã ne vor lipsi pe noi de ele, noi vom pieri, ori vom pãrãsi drumul nostru
ºi locul nostru cel în care ne-a chemat ºi ne-a aºezat Dumnezeu.
T-
Cea dintîi luptã ºi cea dintîi ceartã a noastrã a fost pentru adunare. Adunarea noastrã,
adunarea Domnului, a fost prima fîntînã pe care ne-a fãcut-o pãrintele nostru. Înainte de a
porni spre Canaanul ceresc, noi n-am cunoscut niciodatã fîntîna asta. Adunarea a fost prima
binecuvîntare pe care ne-a dat-o Domnul prin pãrintele nostru. Aici am simþit noi prima datã
dulceaþa apelor vii ale Bibliei, ale rugãciunii, ale cîntãrii sfinte ºi înnoitoare. Aici am
cunoscut primii fraþi, primele surori, primele oiþe ale Domnului care veniserã ºi ele sã se
adape ºi sã se hrãneascã aici. Nicãieri în lume nu mai gãsisem noi pînã atunci o înviorare ºi
o putere atît de fericitã umplînd sufletele noastre, cum am aflat din prima clipã cînd am ajuns
la cunoºtinþa acestei fîntîni. Cînd ne-am adãpat din apele adunãrii împreunã cu fraþii ºi
surorile noastre pe care acolo i-am întîlnit pentru prima datã...
Ce fîntînã binecuvîntatã este pentru noi adunarea frãþeascã. Acolo de fiecare datã, vine
Domnul Isus dupã Cuvîntul Sãu: oriunde doi sau trei se adunã în Numele Meu, sînt ºi Eu în
mijlocul lor (Matei 18, 20) . Cît de multã luptã a dus ºi duce mereu vrãjmaºul Domnului
ºi al nostru, pentru a astupa fîntîna aceasta! Cea mai puternicã ºi mai ºireatã luptã o duce el
împotriva adunãrii, zicîndu-ne mereu:
- De ce sã vã separaþi voi de ceilalþi? De ce sã vã socotiþi voi mai buni, mai sfinþi, mai
aleºi ca ceilalþi? Ce este adunarea asta decît o trufie a voastrã, voi vã socotiþi elite, zei ori
supraoameni? Ce, noi nu sîntem tot ostaºi de la botez? De ce faceþi voi altã bisericã? De ce
nu vã este de ajuns una? De ce nu vã este de ajuns douã ceasuri pe sãptãmînã sã mergeþi ºi
voi unde merg ceilalþi ºi apoi sã vã vedeþi de treabã cum face toatã lumea mergînd ºi voi unde
merg toþi? De ce vã adunaþi ºi în altã parte, ºtiþi cã nu-i voie?
- De ce nu-i voie, ce rãu facem?
- Nu faceþi nici un rãu, dar nu-i voie.
- De ce nu-i voie dacã nu facem nici un rãu? De ce nu sînt opriþi cei ce fac rãu, care beau,
care se bat, care urlã, care ameninþã ºi tulburã? Pe ei nu-i opreºte nimeni, ei au voie. Noi de
ce sã nu avem?
- Nu aveþi ºi gata!
T-
Cuvîntul Domnului, citirea ºi adãparea noastrã din Sfintele Scripturi este o a doua fîntînã
cu apã vie pe care ne-a sãpat-o pãrintele nostru ºi la care ne-a adus el pentru a ne învia
sufletele noastre moarte în pãcat. Pentru a înverzi þarina inimilor noastre uscatã de seceta
acestei lumi.
Dar ºi împotriva acestei fîntîni, au pornit copiii filistenilor ca sã ne-o astupe. Ce luptã ºi
certuri îndelungi am avut cu ei ºi pentru citirea ºi propovãduirea Bibliei! Pînã la venirea
pãrintelui nostru pe aici, aproape nimeni în locurile acestea nu cunoºtea ºi nu dorea aceastã
fîntînã. Cea mai mare parte a poporului nostru era þinut departe de fîntîna Bibliei. Apele ei
cele vii erau necunoscute pentru noi. Filistenii fãcuserã totul ca sã se astupe aceastã fîntînã
ºi sã þinã acoperitã existenþa Bibliei, pentru ca nimeni sã nu se adape în voie din ea, ci numai
ei unii, ºi numai uneori. Cîte un strop. ªi cîte o clipã...
Dar cînd pãrintele nostru a desfundat acest izvor viu, ºi a strigat în toatã lumea, tuturor
celor ce erau uscaþi de sete: veniþi la ape, veniþi luaþi cît vreþi ºi cînd vreþi, fîntîna este
puternicã, apa este dulce, vremea este prielnicã, veniþi cu toþii, citiþi ºi vã adãpaþi din Sfintele
Scripturi ca sã aveþi viaþa veºnicã,
- atunci, o ce miºcare de viaþã s-a fãcut în popor! ªi cîþi au venit ºi vin cu sutele de mii
de însetaþi sã se adape de la apele ei vii... Slavã veºnicã lui Dumnezeu care ne-a desfundat
acest izvor fericit ºi viu din care se adapã mulþimi tot mai fericite de însetaþi care primesc
putere de viaþã sfîntã.
Toatã ura vechilor filisteni s-a nãpustit de la început ºi împotriva acestei fîntîni. ªi cu
toatã puterea, cu toate mijloacele ºi cu toate mãsurile lor au cãutat sã ridice bariere ºi
opreliºti pe drumul sufletesc spre ea. Dar setea cea sfîntã care s-a trezit în suflete dupã apa
aceasta vie a Bibliei, nu mai poate fi opritã cu nici o mãsurã ameninþãtoare ori vicleanã.
Biblia a devenit o fîntînã îmbelºugatã din care apele vii þîºnesc cu putere ºi se revarsã peste
tot alinînd setea tuturor celor ce doresc ºi aleargã sã se adape din ele. Filistenii noºtri zic ºi
despre asta:
- N-aveþi voie sã puneþi mîna pe Scripturã. Nu-i voie sã punã mîna ºi sã spunã din Biblie
decît cei care fac ºcoli ca sã o poatã tîlcui. Voi ce ºcoalã aþi fãcut? Unde aþi învãþat voi ca sã
ºtiþi ce spune cartea asta? Vã rãtãciþi, n-aveþi voie sã citiþi din ea!
- Dar fãrã ea, cînd n-am cunoscut-o, cum eram? Cînd nu ºtiam sã alegem binele de rãu,
lumina de întuneric ºi adevãrul de minciunã, atunci nu eram rãtãciþi? Nu se ocupa nimeni de
noi ºi nu-i pãsa nimãnui cã ne pierdem ºi trupeºte ºi sufleteºte ca niºte orbi! Iar acum cînd
Biblia ne-a deschis ochii sã vedem ºi ne-a arãtat limpede calea vieþii ºi ne cãlãuzeºte pe ea, -
acum sîntem rãtãciþi. Ce rãu spune Biblia? Ce lucruri rele învaþã?
- Nu învaþã rãu, dar n-aveþi voie ºi gata! T-
Rugãciunea este iarãºi a treia fîntînã binecuvîntatã pe care ne-a desfundat-o pãrintele
nostru îndatã ce am gustat din primele douã... Numai dupã ce am început sã gustãm din apele
sfinte ºi cereºti ale rugãciunii libere, adînci, vii ºi dulci, abia apoi am vãzut noi ce nefericiþi
ºi uscaþi eram fãrã aceste ape Dumnezeieºti. Frumoase erau ºi florile rugãciunilor altora ºi
cîtã vreme nu pãtrunsesem în grãdina rugãciunilor vii ºi proaspete, ne bucuram de ele aºa cum
erau. Dar cînd am aflat apa vie ºi puternicã a rugãciunii noastre, care ne scãlda ochii în
lacrimi ºi sufletul în luminã, - abia atunci am descoperit ce mare ºi veºnicã binefacere este
aceastã fîntînã. ªi cu cîtã sete sfîntã dorim sã ne adãpãm mereu din dulceaþa apelor ei. ªi cînd
sîntem singuri - ºi cînd sîntem împreunã cu toþi fiii curaþi ai ei, fraþii ºi surorile noastre.
Dar ºi împotriva acestei fîntîni au pornit cu vrãjmãºie vrãjmaºii fîntînilor noastre sfinte
ca s-o astupe, ca s-o opreascã sã ne-o ia. Ei zic:
- De ce trebuie sã vã rugaþi voi de capul vostru? ªtiþi voi cum sã vã rugaþi? Avem noi
rugãciunile scrise de sute de ani ºi din astea trebuie sã vã rugaþi voi ºi nu din cele fãcute de
voi care nu aveþi nici o pregãtire pentru asta!
- Dar Cuvîntul lui Dumnezeu ne îndeamnã: Rugaþi-vã neîncetat (1 Tes. 5, 17) .
Faceþi în toatã vremea tot felul de rugãciuni ºi cereri ( E f e s . 6 , 1 8 ) . Rugaþi-vã pentru
toþi, - atunci cum sã nu ne rugãm cînd ni se cere asta de tot Cuvîntul ºi de Duhul Sfînt
(Iuda 20) .
- Nu-i voie ºi gata!
T-
Cîntarea - cea de a patra fîntînã cu ape atît de dulci încît nu te poþi sãtura de ele
niciodatã, este fîntîna cîntãrii duhovniceºti... Din fîntîna asta vii sã te adãpi ºi la durere ºi la
bucurie. ªi cînd eºti singur ºi cînd eºti cu mulþimea. ªi ziua ºi noaptea. ªi în timpul muncii
ºi în ceasul odihnei, în orice stare, în orice vreme ºi în orice loc, cãci de cîntare avem
totdeauna cea mai mare nevoie ºi cea mai dulce bucurie. Cîntarea Domnului este ca ºi
rugãciunea, o supapã a sufletului nostru. Dacã n-am cînta ºi nu ne-am ruga, sufletul nostru
s-ar sparge ca un burduf care n-are pe unde sã se descarce de povara care îl apasã.
Ce nefericiþi eram noi cînd nu cunoºteam aceastã divinã descãrcare a cîntãrii sufleteºti.
Apele amare ºi otrãvite ale cîntãrilor lumeºti ne sufocau sufletul ºi ni-l acoperiserã de gunoaie
ºi mîl... Dar cînd am aflat fîntîna curatã ºi dulce a cîntãrii sfinte - cu cîtã duioºie ºi nesaþ am
bãut din ea. Pînã la moarte ne vom aduce aminte de primele cîntãri pe care le-am învãþat, ca
de primele noastre rugãciuni înlãcrimate. ªi cu o sete tot mai arzãtoare alergãm dupã orice
cîntãri noi cu care ne umplem apoi zilele, sãptãmînile, lunile ºi chiar anii sufletului nostru
fericit. Fãrã sã ne sãturãm niciodatã sã le tot ascultãm ºi sã le cîntãm. Sînt cîteodatã stãri în
care nu ºtim sã mulþumim îndeajuns lui Dumnezeu cã ne-a dat rugãciunea ºi cîntarea cu
lacrimi. Cît de nefericiþi sînt cei care nu pot cînta ºi nu se pot ruga cu lacrimi. Aºa eram ºi
noi cînd nu le cunoºteam.
Dar acum cît de fericiþi sîntem cã le avem ºi cine ne-ar putea opri vreodatã ca sã nu ne
adãpãm din ele? Dar ºi împotriva cîntãrilor noastre vrãjmaºii zic:
- N-aveþi voie sã cîntaþi cîntãrile astea, - încercînd ei sã ne astupe ºi fîntîna asta... Avem
noi cîntãrile noastre scrise în cîntãrile vechi, pe acestea sã le cîntaþi ºi nu pe ale voastre care
nu sînt recunoscute ºi apreciate de învãþaþii noºtri.
- Le cîntãm noi ºi pe acelea dar ele sînt fãcute pentru un timp ºi pentru un loc anume ºi
nu le putem cînta oriunde ºi oricînd. Dar acestea care sînt ale noastre, ale sufletului nostru
ºi ale vieþii noastre le putem cînta în fiecare loc ºi în fiecare stare. Fãrã ele sufletul nostru se
uscã, viaþa ni se întunecã ºi noi pierim.
- Nu înþelegeþi cã nu-i voie sã le cîntaþi cãci sînt cîntãri rãtãcite ºi rele?

- Pentru voi da, pentru noi nu. ªi noi am gîndit cîndva ca voi dar dupã ce Dumnezeu ne-a
luminat viaþa, acum nu mai gîndim aºa. ªi ne rugãm lui Dumnezeu sã vã lumineze ºi vouã
viaþa ca sã vedeþi ce schimbare fericitã se va petrece ºi în voi. ªi cum le veþi mai cînta de cu
drag ºi voi atunci.
T-
Sînt zeci de ani acum de cînd avem mereu aceste necazuri ºi certuri pentru aceste patru
fîntîni pe care ni le-a sãpat pãrintele nostru, dar pe care mereu fiii neamurilor acestora printre
care trecem, cautã sã ni le astupe, sã ni le înfunde, sã ni le opreascã... Cît de strãini pot fi
totuºi aceºti oameni care se pretind nu creºtini simpli, ci mult mai mult ºi cît de departe pot
fi ei de Dumnezeul Adevãrat, de Hristosul Cel Viu ºi de taina cea divinã a Evangheliei, care
înseamnã viaþã, putere ºi rodire. Nu uscãciune, închisoare ºi moarte.
Ori pe unde am fost pe la mai marii acestor vremi ºi la orice uºi ale lor am bãtut pentru
a gãsi un mod paºnic de convieþuire între noi ºi cei cu care cãlãtorim toþi ca strãini pe acest
pãmînt - mereu ne-am lovit de împotrivirile acestea mai mult sau mai puþin, mai pe faþã sau
mai pe ascuns, a tuturor faþã de aceste patru fîntîni ale noastre la care noi nu vrem cu nici un
preþ sã renunþãm.
De fapt din cauza acestor patru fîntîni vin sã se adape ºi sã se bucure cu apele lor vii toate
oile, oiþele ºi mieluºeii Pãstorului Cel Bun Isus Hristos. ªi nu mai pot de gelozie pentru cã
oile nu mai merg sã soarbã apele lor stãtute ºi moarte. Din pricina asta ei spumegã de mînie
ºi fac tot felul de planuri, cum ar putea astupa pe totdeauna aceste scumpe ºi sfinte fîntîni vii
ºi proaspete.
Din cauza acestor patru fîntîni care sînt izvoarele de viaþã sufleteascã ale poporului biblic
s-a ridicat mereu de-a lungul veacurilor ºi vremilor împotriva tuturor slugilor filisteanului,
vrînd sã ni le astupe, sã ni le închidã, sã ni le interzicã.
- Sã le astupãm dintr-o datã, spun cei mai grãbiþi ºi mai neînþelepþi.
- Ba nu, - zic cei mai vicleni ºi mai calculaþi, pentru cã apa asta va þîºni pe alte pãrþi unde
nu o vom mai putea controla ºi atunci va fi ºi mai rãu. Ci sã le astupãm cîte puþin ºi pe
negîndite, pînã cînd cu timpul le vom înfunda de tot.
Sãrmani filisteni, n-aveþi între voi astãzi oare nici un Gamaliel care sã vã înºtiinþeze
despre nebunia ºi zãdãrnicia planurilor contra lui Dumnezeu? Cum au avut cei din Fap. Ap.
5, 34-42. Cãci voi lucraþi de atîta vreme contra Duhului Sfînt care a fãcut ºi conduce aceastã
Lucrare ºi nu vedeþi cã în loc ca ea sã slãbeascã, creºte. ªi în loc sã moarã, este din ce în ce
mai tînãrã, mai vie ºi mai frumoasã.
T-
Toatã lupta noastrã de viaþã ºi de moarte duhovniceascã s-a dat ºi în trecut ºi se va da ºi
în viitor, pentru aceste patru binecuvîntate fîntîni. Potrivnicul Domnului ºi al nostru ºtie cã
noi atîta vreme cît avem aceste izvoare sfinte, cîtã vreme le pãzim curate ºi vii, el nu ne poate
nimici. Fiindcã prin ele noi trãim, rodim ºi ne înmulþim. De aceea cîtã vreme noi le vom avea
ºi ne vom alimenta din ele sîntem nemuritori ºi neînvinºi.
T-
La plecarea sa dintre noi, pãrintele nostru Iosif ni le-a încredinþat, îndemnîndu-ne sã le
iubim, sã le pãzim ºi sã le apãrãm cu toatã puterea noastrã. De aceea ºi noi avem datoria sã
le lãsãm curate urmaºilor cu îndemnul ºi grija cea mai sfîntã sã le apere ºi sã le pãstreze
curate pe totdeauna.
Întîi adunarea Domnului ºi a voastrã fraþilor, vã rugãm pãziþi-o, n-o pãrãsiþi, n-o dezbinaþi
ºi n-o întinaþi. Nu vã despãrþiþi de adunarea voastrã ºi nu vã lipsiþi de ea niciodatã. Iubiþi
adunarea ºi luptaþi cu toatã puterea pentru unitatea ºi curãþia ei. Apãraþi pe lucrãtorii adunãrii
ºi ascultaþi cu smerenie de îndrumarea lor. Acoperiþi locul adunãrii de orice ochi rãi ºi
rugaþi-vã pentru îngerii ei pãzitori. Cãutaþi sã fie totdeauna cald ºi plãcut în ea, pentru ca toþi
cei obosiþi ºi îndureraþi sã afle acolo odihnã, mîngîiere ºi bucurie. Faceþi tot ce este partea
voastrã de datorie faþã de adunare, atît cu mîinile cît ºi cu genunchii ºi cu lacrimile voastre.
T-
Apoi Cuvîntul Sfînt Biblia sã vã fie totdeauna fraþilor cea mai scumpã manã ºi bãuturã.
Nu vã hrãniþi ºi nu vã adãpaþi în adunarea voastrã decît din pîinea ºi apa vie a Scripturii. Nu
vã hrãniþi acolo cu roºcovele învãþãturilor slabe, lumeºti superstiþioase ºi uºuratice, ci cu
adevãrurile mîntuitoare ºi sãnãtoase ale Sfintelor Scripturi împãrþite nouã de ucenicii curaþi
ºi statornici ai Mîntuitorului nostru, care au nu numai cuvîntul lor curat, ci ºi viaþa lor curatã.
Nu renunþaþi la Cuvîntul viu al Bibliei niciodatã ºi nu vã mulþumiþi decît cu el ºi cu nimic
altceva. În el este putere de viaþã ºi de rodire. Numai în el.
T-
Apoi rugãciunea. Oricît de frumos s-ar ruga alþii ºi oricît de frumoase ar fi rugãciunile pe
care le citiþi ori le auziþi la cineva, - sã nu vã mulþumiþi numai cu asta. Învãþaþi sã vã rugaþi
singuri, cu rugãciunile inimii voastre, ale lacrimilor voastre, ale genunchilor voºtri. Daþi glas
durerii din inima voastrã prin rugãciune cãtre Dumnezeu. Descãrcaþi-vã povara pocãinþei în
rugãciuni cu lacrimi. Strigaþi-vã bucuria sufletului, ori mulþumirea, ori recunoºtinþa cu glasul
vostru, cu rugãciunea voastrã cãtre Dumnezeu.
Rugaþi-vã singuri dar rugaþi-vã ºi împreunã. Rugaþi-vã acasã dar rugaþi-vã ºi la adunare.
Rugaþi-vã pentru voi, dar rugaþi-vã ºi pentru alþii. Rugaþi-vã totdeauna, cãci mare putere are
rugãciunea ºi dulce este apa din izvorul ei.
T-
Apoi cîntarea. Ce poate fi pe lumea asta mai duios ºi mai dulce decît cîntarea ºi poezia
revãrsatã din inimile noastre chiar de Duhul Sfînt!... În cîntare sînt toate binecuvîntãrile
pentru cã în ea este Cuvîntul Sfînt. În ea este rugãciune, meditaþie, propovãduire, chemare,
mãrturisire, îmbrãþiºare, totul. Cîntãm ºi cîntãrile altora, dacã ni se cer ºi ni se ascultã cu gînd
bun, dar ale noastre sînt cele la care ne întoarcem totdeauna cu bucurie ºi cu drag, fiindcã în
ele este ceva din sufletul nostru dulce ºi fericit pe care nu-l mai gãsim în nici o altã cîntare
din lume.
Ce fericire mai mare este pe lume ca atunci cînd cînþi cu fraþii cîntãri ca acestea:
T-
Cîntaþi fraþi ºi surori cîntaþi

în dulcea înfrãþire,
cãci Dumnezeu e-n voi cînd staþi
în pace ºi-n iubire,
îmbrãþiºaþi-vã plîngînd
de dragoste fierbinte,
ºi sãrutaþi-vã cîntînd
acele imnuri sfinte.
E sãrbãtoare ºi e rai
cînd stãm în adunare
ºi-avem în suflete ºi-n grai
iubire ºi cîntare,
cîntaþi, o fraþi iubiþi nu staþi
surorilor, mai tare,
Hristos e-n dragoste, cîntaþi
iar dragostea-i cîntare.
Îmbrãþiºaþi-vã topiþi
toþi inimile-n una,
iubindu-vã sînteþi iubiþi
în ceruri totdeauna,
Hristos e-n dragoste cîntaþi
cîntarea-i bucurie
surori iubite ºi scumpi fraþi
aºa-i în veºnicie.
T-
sau:
T-
Ce bine-i printre voi iubiþii

ºi dragii sufletului meu,
iubirea voastrã-n mine arde
alãturi de-a lui Dumnezeu:
întîi e-a Lui, apoi aproape
de ea mi-e dragostea de voi -
Hristos ºi voi mi-aþi fost comoara
în lumea asta de noroi.
Fiþi binecuvîntaþi
surori iubite ºi scumpi fraþi.
Ce bine-i printre voi iubiþii

ºi scumpii vieþii mele-ntregi,
de voi mã strîng ale iubirii
în veci nebiruite legi:
de voi ºi de Hristos pe viaþã
ºi veºnicie sînt legat,
nimic nu va putea desparte
ce Dumnezeu a-mpreunat.
Ce bine-i printre voi, cu lacrimi

îngenuncheaþi sã ne rugãm,
ce bine-i lîngã voi cînd Sfîntul
Cuvînt ceresc Îl ascultãm,
ce bine-i lîngã voi cînd glasul
printre cîntãri ni-l împletim,
ce bine-i cînd gîndim cã-n ceruri
în veci n-o sã ne despãrþim.
Ce bine-i cînd la despãrþire

sînt petrecut cu drag de voi,
ce bine-i cînd iubirea voastrã
mã-ntîmpinã venind-napoi,
ce dulce e cu voi la muncã
ºi ce uºor cu voi la greu,
cu voi e Dumnezeu în mine
ºi eu cu voi în Dumnezeu.
T-
Doamne ºi Dumnezeul pãrinþilor noºtri Avraam ºi Iosif, Te rugãm binecuvînteazã cele
patru fîntîni ale noastre, pãstreazã-ni-le curate ºi vii pe totdeauna, ca sã ne adãpãm cu bucurie
din ele, noi ºi toþi ai Tãi pe totdeauna.
Nu lãsa Doamne sã ni le poatã astupa nici un filistean niciodatã, iar pe noi ajutã-ne sã le
apãrãm cu toatã puterea ºi sã nu le pãrãsim niciodatã.
Amin.
Istoria - Vol. 4 - Cap. 27 - Întristarea cea binecuvîntatã Pag. 435
Cap. 27
Întristarea cea binecuvîntatã

“În adevãr, cînd întristarea este dupã voia lui
Dumnezeu, ea aduce o pocãinþã care duce la
mîntuire ºi de care cineva nu se cãieºte
niciodatã”.
(2 Cor. 7, 10) .
nceputul anului 1987 l-am fãcut la Sibiu cu cea de-a ºaptea sãrbãtoare literarã a
Î tineretului Oastei Domnului, din noaptea de Revelion. Am mai vorbit despre aceste
scumpe sãrbãtori ale noastre la care de fiecare datã participã un numãr sporit de tinere talente
creatoare - ºi creaþiile lor capãtã mereu o formã tot mai frumoasã ºi un conþinut tot mai
valoros.
De data asta, casa frãþeascã primitoare ºi curatã care ne adãpostea, cu toate încãperile
deschise, nu mai putea cuprinde numãrul celor care tot veneau ºi veneau umplînd totul pînã
în curte. Peste 250 de fraþi ºi surori aproape toþi tineri, veniserã din toatã þara.
S-a început, ca la obiceiurile noastre, cu rugãciune de mulþumire ºi binecuvîntare lui
Dumnezeu pentru acest nou prilej de har ºi pentru aceastã stare fericitã în care începem Anul
Nou. Ne-am rugat fierbinte ºi înalt pentru tot ce am putut cuprinde, de aici din casa asta ºi
pînã la marginile pãmîntului. Pentru tot ce primim ºi pentru tot ce dãm. Pentru cei mici ºi
pentru cei mari. Pentru cele trecute ºi pentru cele viitoare. Pentru cele trecãtoare ºi pentru
cele veºnice. Pentru toþi cei prezenþi ºi pentru toþi cei depãrtaþi. Pentru cei care au venit la
Hristos ºi pentru toþi cei care vor mai veni încã pînã ce se va închide ultima uºã ºi va trece
ultima clipã.
S-a început totul ordonat ºi frumos. Cuvîntul de deschidere a fost rostit, vibrant, din
inimã, pãtrunzînd în inimi. Atmosfera în care începea aceastã sãrbãtoare, era într-adevãr
sãrbãtoreascã ºi plinã de constatãri îmbucurãtoare:
Pag. 436 Istoria - Vol. 4 - Cap. 27 - Întristarea cea binecuvîntatã
- Lucrarea Oastei Domnului este peste tot în plinã creºtere.

- Sãrbãtorile literare ale tineretului creator, sînt din ce în ce tot mai încãrcate de har ºi de
rod.
- Toate locurile unde ne adunãm devin neîncãpãtoare ºi ne-ar trebui o arenã largã sau un
cîmp deschis, sã ne putem desfãºura în voie aceste fericite întîlniri.
- Lucrãrile create de cei care iau parte mereu la aceste sãrbãtori sînt tot mai frumoase în
formã ºi mai inspirate în conþinut.
- La Oastea Domnului a apãrut poate pentru prima datã acest fenomen nou, aceastã tînãrã
ºcoalã de creaþie evanghelicã, inspiratã ºi condusã numai de Duhul Sfînt, n-am mai aflat sã
existe undeva un astfel de început pornit ºi alimentat numai de dragostea lui Hristos.
- Genericul sub care ne desfãºurãm toatã activitatea aceasta fericitã este în continuare:
ÎNTÎI SÃ FIM, apoi SÃ FACEM.
- Pe acest drum dorim sã înregistrãm de fiecare datã un program nou, o înþelegere
binecuvîntatã ºi creatoare. Sã ridicãm ºtacheta tot mai sus - ºi sã n-o coborîm niciodatã,
pentru ca eforturile noastre ºi rezultatele lor sã fie depãºite mereu...
T-
Un numãr de peste 50 de fraþi ºi surori tineri s-au propus ºi de data asta, la rînd cu poezii,
melodii, eseuri, cugetãri, completãri ºi constatãri noi ºi felurite - spre slava lui Dumnezeu ºi
bucuria tuturor celor prezenþi.
La mijlocul nopþii, în ceasul cumpenei dintre ani am îngenuncheat cu toþii - ºi un ceas de
rugãciune ne-a cuprins pe toþi cei de aici ºi pe toþi cei din toatã lumea, în acelaºi val de iubire
ºi de pãrtãºie în Dumnezeu. O, ceasul acesta de rugãciune ºi îngenunchere unicã ºi sfîntã,
cînd toate rugãciunile pãmîntului se înalþã ca un fluviu uriaº spre cer... Ce tãcere trebuie sã
fie în cer în acest ceas cînd se înalþã acolo cele mai multe ºi mai înlãcrimate rugãciuni de pe
tot pãmîntul ºi din tot anul!
Dupã rugãciune am continuat ca înainte de ea, pînã dimineaþa cu acelaºi elan fericit.
Totul s-a încheiat numai la plecarea primelor trenuri.
T-
La 2 februarie 1987 se împlineau 40 de ani de la plecarea la Domnul a fratelui Ioan
Marini, care în 2 februarie 1947 fusese înmormîntat în cimitirul din Sãsciori, satul sãu natal.
În înþelegere cu fratele Ilie Marini de la Lancrãm, cu ceilalþi din familia lor ºi cu fraþii de
la Sebeº, Sibiu, Hunedoara ºi alþii, am pregãtit pentru comemorarea aceasta un program
frumos. În duminica aceea am umplut biserica din Sãsciori, satul sãu natal, fãcînd o mare
surprizã ºi bucurie tuturor celor de acolo, care de 40 de ani nu mai vãzuserã aºa ceva în
biserica ºi în satul lor. Mulþi dintre cei care erau atunci tineri ºi apucaserã frumoasele adunãri
de demult, erau acum bãtrîni... A fost pentru ei o minune cereascã sã vadã atît de vie ºi de
frumoasã astãzi aceastã Oaste a Domnului care ei crezuserã cã s-a stins demult, iar acum se
vede trãind atît de tînãrã ºi de proaspãtã ca pe vremea neuitatã de acum 40 de ani...
Preotul ne-a primit cu toatã bucuria ºi ne-a dat loc pentru un cuvînt ºi cîteva cîntãri.
Cuvîntul a fost zguduitor ºi cald. Amintirea fraþilor Ioan ºi Ilie Marini care lucraserã atît de
m u l t º i de frum os , cu z eci d e ani î n a i n t e p r i n toat ã z ona as t a, i -a î ndui o º at p e t o þ i
sãsciorenii... Mulþi dintre ei trãiserã aceste bucurii ei înºiºi, alþii aflaserã de la pãrinþii lor.
Cîntãrile i-au miºcat foarte mult, iar la îndemnul preotului binevoitor, tot corul bisericii ºi
apoi tot poporul prezent în bisericã, au început sã cînte împreunã cu noi. Au fost niºte
momente aºa de înãlþãtoare, cum mai trãisem aici în Sãsciori, în satul fratelui Marini, numai
cu 50 de ani în urmã, cînd fusesem atît de tineri cu toþii ºi trupeºte ºi sufleteºte - ºi noi ºi ei.
Dupã terminarea programului din bisericã, am ieºit cu toþii în cimitir la mormîntul fratelui
Marini din faþa bisericii. O mare mulþime dintre sãteni au luat parte împreunã cu noi la
rugãciunea, evocãrile ºi cîntãrile de la mormînt. ªi cu toate cã ploua ºi era frig atît preotul
cît ºi cîntãreþii bisericii, au stat atenþi pînã la sfîrºitul acestei frumoase evocãri memoriale...
Fr. Nicolae Marini a avut un frumos cuvînt despre viaþa ºi lupta fratelui sãu mai mare.
Întreagã familia Marini au avut o participare pioasã ºi caldã la toatã desfãºurarea aceasta.
Dupã terminarea sãrbãtorii de la cimitir, am fost invitaþi cu toþii în casa natalã a fratelui
Marini, unde am cîntat, ne-am rugat ºi am evocat din nou împreunã, cu duioºie ºi lacrimi
frumoasele noastre amintiri trãite aici în casa asta ºi prin locurile acestea, atît de neuitate
pentru noi toþi. Ce bucurie a fost cã dupã atîþia zeci de ani ºi de încercãri, am ajuns totuºi sã
petrecem iarãºi astfel de clipe aici... Numai dragul frate Ilie de la Lancrãm n-a putut veni, din
cauza bolii sale grele care îl þine la pat ºi de vîrsta sa cea de peste 80 de ani. Dar sufleteºte
l-am simþit cu toatã fiinþa prezent între noi.
T-
În 24 februarie, o altã înºtiinþare tristã ne-a zguduit multe ºi sfinte amintiri. Fratele nostru
Ioan Capãtã cu care lucrasem încã din 1935 la redacþia pãrintelui Iosif la Sibiu - ºi cu care
din 1959 pînã în 1965 suferisem prin cuptoarele încercãrilor, - acum trecuse ºi el la Domnul.
În trei zile a durat ºi pentru el aceastã trecere. Vineri s-a paralizat, sîmbãtã s-a împãrtãºit,
duminicã era în sicriu. Ce repede trec peste culme, cei care au urcat prea greu pînã acolo.
Am lãsat îndatã totul - ºi am plecat în grabã la Ocna Sibiului unde locuise el de mulþi ani.
Am aflat lîngã sicriul lui numai pe sora Lenuþa, credincioasa ºi smerita lui soþie, care îl
îngrijise singurã pînã în ultima clipã. Domnul a avut grijã de amîndoi scurtîndu-i tot chinul
doar la aceste trei zile, cãci ºi sora Lenuþa era chiar atunci foarte bolnavã ºi ea la pat.
Ne-am rugat lîngã sicriul lui cei doi-trei fraþi ºi surori cu care mersesem din Sibiu. I-am
încredinþat sufletul sãu în braþele îngerilor care îl duseserã pe al sãracului Lazãr în sînul lui
Avraam ºi în lãcaºul Domnului Isus, pentru care ºi el lucrase ºi suferise frumos ºi statornic
în viaþa sa pãmînteascã, din copilãria lui orfanã de la Sãsciori ºi pînã aici la capãtul acestor
peste 70 de ani pe care ºi i-a încheiat aici ºi aºa...
Am urcat doar cu acei cîþiva fraþi ºi surori veniþi din Sibiu ºi cu cîþiva vecini, în urma
sicriului sãu pînã la cimitirul din dealul de la Ocna Sibiului, unde a fost depus ºi trupul sãu
ºi unde va aºtepta trîmbiþa Învierii ºi chemarea Domnului Isus la viaþa ºi rãsplata veºnicã.
Încã unul deci din generaþia noastrã, dintre primii voluntari ai Oastei Domnului - s-a dus.
Au venit pe neaºteptate ºi cele trei zile ale lui, cum vin ºi cele trei zile odatã pentru fiecare
dintre noi. Tot mai mulþi sînt cei de sub iarbã - ºi tot mai puþini cei de sub frunzã. Cei de sub
pãmînt decît cei de sub cer.
T-
În 10 martie era în postul Paºtilor, cînd filmul nostru cu viaþa Mîntuitorului dupã
Evanghelia sf. Luca, ajunsese ºi se derula în biserica din Hãlmagiu. Sute de credincioºi
veniserã din loc ºi din jur pentru a se cutremura ºi plînge privind Viaþa - ºi mai ales Patimile
ºi Moartea pe Cruce a Mîntuitorului nostru Isus Hristos, înfãþiºate de acest film atît de viu
ºi de miºcãtor înaintea tuturor, peste faþa iconostasului bisericii.
Dar în timp ce toatã mulþimea asta din biserica plinã, urmãrea desfãºurarea cu lacrimi ºi
suspine, - dintr-o datã a apãrut miliþia întrerupînd totul ºi fãrã nici o formã scrisã, a confiscat
aparatul, filmul, casetele, mai dînd ºi o grea amendã celor doi fraþi care aveau în grijã aceste
bunuri sfinte. Nu s-a þinut seamã nici cã era vremea Postului Paºtilor, nici cã totul se
desfãºura în bisericã, nici cã filmul era religios...
Fraþii au plãtit amenda, iar dupã filmul confiscat trebuia sã mã duc eu la miliþia judeþului
Arad, pentru cã fraþii declaraserã cã filmul este al meu (dupã cum ºi era, cãci îl cumpãrasem
personal anul trecut).
Însã din moment ce acei care îl ridicaserã fãrã sã lase nici o dovadã scrisã despre
confiscarea sa, - am bãnuit cã nu-mi va mai fi înapoiat niciodatã. ªi aºa a ºi fost. Trei luni
la rînd, în iulie, august ºi septembrie am mers împreunã cu sora Eliþa cînd pe la unii, cînd pe
la alþii, fãrã sã recunoascã nimeni cã l-a luat ºi fãrã sã se dea de urma lui.
Am încredinþat totul în seama lui Dumnezeu ºi n-am mai mers la uºa lor sã mi-l cer. Am
aflat pe altã cale apoi cã aparatul ºi filmul nostru era acolo la ei - ºi cã uneori seara, cu sala
plinã se duc ºi cu familiile lor sã-l vadã. Dacã este aºa, slãvit sã fie Domnul.
Sã lucreze Domnul ºi prin acest mijloc al Lui la mîntuirea celor ce-l þin. Cãci dacã ºi
numai unul singur s-ar mîntui din ei, atunci tot am fi fericiþi ºi noi ºi sufletul acela.
T-
La cîteva zile dupã aceasta, în 14 martie 1987, am avut o nouã ºi frumoasã sãrbãtoare
literarã a tineretului Oastei Domnului, - a 8-a sãrbãtoare, de data asta la Focºani. Desfãºurarea
întregului program s-a fãcut ºi aici dupã felul cum începusem încã din anii trecuþi sub acelaºi
minunat generic care cuprindea în douã cuvinte tot rostul ºi scopul nostru frumos ºi
evanghelic: întîi sã FIM, apoi sã FACEM.
S-a început ºi aici totul cu o puternicã rugãciune de laudã, de mulþumire ºi de chemare
a Domnului, în mijlocul nostru, în centrul vieþii, a inimii ºi al muncii noastre.
Au urmat apoi la rînd toþi într-o frumoasã ordine ºi rînduialã aproape 30 de creatori de
cîntãri, de poezii, de eseuri ºi cugetãri, revãrsînd pe masa îmbelºugatã a acestui ospãþ
duhovnicesc, tot felul de bucate gustoase, dulci ºi aromate, cu care ne-am desfãtat ºi ne-am
îndestulat cu toþii atît de fericiþi.
O Dumnezeul nostru binecuvîntat, cît de minunatã este Lucrarea noastrã datã de harul Tãu
ceresc, mereu tot mai nouã, mai proaspãtã, mai bogatã. Fii binecuvîntat Duhul harurilor
divine, pentru tot harul ce l-ai revãrsat ºi îl reverºi mereu peste toþi aceºti minunaþi copii ai
Tãi - iar prin ei ni-l reverºi ºi nouã tuturor celorlalþi.
Îþi mulþumim Þie pentru toatã abundenþa acestor binecuvîntãri. ªi Te rugãm fã ca aceste
izvoare sã nu fie nici astupate ºi nici îndepãrtate niciodatã de la acest curs frumos ºi
binecuvîntat.
T-
În ziua de 27 martie a aceluiaºi an 1987, am fost chemat din nou la episcopul Vasile de
la Oradea, unde am fost sfãtuit ºi îndrumat sã merg din nou la Bucureºti, la noul patriarh
Teoctist, pentru reluarea înþelegerii privitoare la normalizarea relaþiilor Oastei Domnului cu
biserica ortodoxã. Din noul loc - cel mai înalt din ierarhia bisericii - ºi cu noile posibilitãþi
pe care le are acum patriarhul, poate lua hotãrîri clare ºi definitive... Dînsul personal ºi-a
manifestat aceastã dorinþã ºi i-a trimis vorbã episcopului Vasile sã mã anunþe sã fac acest
drum.
M-am bucurat mult de aceastã ºtire ºi am început sã cred cã într-adevãr dupã primirea
bucuroasã pe care mi-o fãcuse cînd fusesem la Iaºi, - acum vrea sã rezolve bine problema
aceasta.
Va trebui deci sã mã pregãtesc bine pentru aceastã decisivã confruntare la care urma sã
mã duc acum. Totul fiind însã necunoscut, nu ºtiam ce gînduri sã-mi limpezesc... Am
îngenuncheat ºi de data aceasta înaintea Domnului a Cãruia este aceastã Lucrare sfîntã - ºi
am lãsat totul în grija Lui. Am învãþat sã mã încred numai în sinceritatea Domnului - dar ºi
sã mã tem totdeauna de a oamenilor.
Totuºi sã nu pornesc cu prejudecãþi spre nimeni, fiindcã pot surveni surprize cînd nici nu
te aºtepþi. Sã cred cã Duhul Domnului îmi va lumina inima chiar în clipa aceea cum trebuie
sã fac, cãci El va fi acolo înaintea mea, fiindcã merg pentru Lucrarea Lui. De aceea nu mã voi
grãbi.
T-
Între timp, pe ziua de 1 mai 1987 a avut loc o altã sãrbãtoare literarã a tineretului, a 9-a
fixatã de data asta la Baia Mare în Maramureº, dupã hotãrîrea mai dinainte ca aceste sãrbãtori
sã aibã loc prin rotaþie pe regiuni, spre a fi mai uºor celor care doresc sã ia parte.
La Baia Mare au venit iarãºi o foarte mare mulþime de tineri ºi tinere, fiindcã de la una
la alta, aceste sãrbãtori sînt tot mai frumoase ºi mai cãutate... O puternicã miºcare s-a pornit
ºi cu un elan înflãcãrat participã toþi cei care vin la bucuriile acestea ºi la desfãºurarea acestor
bogãþii sufleteºti. Peste 30 de fraþi ºi surori au adus ºi de data aceasta în faþa Domnului ºi a
adunãrii frãþeºti cele mai frumoase creaþii ale lor: poezii, cîntãri, scenete biblice, cugetãri,
meditaþii...
Dar ºi despre aceste Sãrbãtori Literare ale tineretului creator al Oastei Domnului, am
întocmit de fiecare datã cîte un album ocazional, cuprinzînd conþinutul ºi autorii tuturor
creaþiilor produse, cu texte ºi fotografii, - cîndva ce frumoase vor fi dacã vor putea fi tipãrite
în numãr suficient spre a fi niºte documente istorice ºi niºte binecuvîntate roade ale unor
frumoase vremi ºi talente din viaþa tineretului Oastei Domnului.
Dar cîtã grijã trebuie totuºi ca pregãtirea acestor sãrbãtori sã se facã în cel mai atent fel,
iar desfãºurarea lor sã se facã în cea mai sfîntã ordine ºi rînduialã. Mai sînt încã între tineri
ºi elemente mai slabe ºi uneori se mai petrec ºi lucruri fireºti, lumeºti ºi chiar neplãcute. Dar
niciodatã nu scãpãm din vedere stãruinþa repetatã spre bilanþul intim ºi personal al fiecãruia,
în lumina lui Dumnezeu ºi a genericului propus: cît am reuºit sã fim, nu cît am reuºit sã
facem. Cãci tot ce facem înainte de a fi, - este o amãgire ºi o deºertãciune. Nimeni nu poate
sã facã ceva de valoare ºi de duratã dacã mai întîi nu ºi-a dat silinþa sã se transforme pe sine
însuºi, sufleteºte într-o valoare ºi de duratã.
Dupã aceste zile am început sã mã pregãtesc cu niºte lucruri pentru drumul la patriarh.
Un nou exemplar cu lucrarea pentru Maica Domnului ºi cîte un exemplar din cele patru
lucrãri tipãrite în ultimii ani, pentru o nouã cercetare ºi eventual pentru o aprobare de tipãrire.
În criza de lucrãri religioase ºi în setea dupã acestea în care ne gãsim acum, - speram sã
înduplec pentru o iniþiativã atît de necesarã acum. ªi cine altul în afarã de dînsul este ºi mai
dator ºi este ºi mai în mãsurã sã o facã.
T-
În ziua de 25 mai mã suiam cu ele, împreunã cu fratele Mitrofan, spre dealul patriarhiei,
unde mai fusesem anul trecut tot cu acesta la celãlalt patriarh, Iustin Moisescu. Despre
discuþiile avute cu el atunci am scris la timpul lor. Dar acum totul era nou ºi de data asta
trebuie neapãrat sã se facã ceva. A trecut destul timp, s-au copt destul lucrurile, a venit un
om nou, care cred cã intenþioneazã sã facã niºte fapte mari cu care sã rãmînã ºi el în istorie.
Iar una din cele mai istorice fapte ar fi tocmai iniþiativa asta competentã de care numai dînsul
este în stare acum: reglementarea situaþiei cu Oastea Domnului.
Peste cîteva ore, în dimineaþa asta vom vedea dacã acest om este o personalitate care
poate avea o iniþiativã curajoasã, - sau nu.
Era o zi frumoasã de mai... Dar cînd am ajuns în dealul patriarhiei, toate locurile din jurul
clãdirii erau ocupate de maºini mari, negre, cu numere albe, ale celei mai înalte ierarhii
bisericeºti. Toþi mitropoliþii ºi episcopii din þarã erau acolo. Am aflat îndatã cã fuseserã
convocaþi atunci în ºedinþã specialã la patriarhie ºi la Sinod. Venise tocmai în dimineaþa asta
la Bucureºti o delegaþie împãrãteascã strãinã - ºi toatã ierarhia asta superioarã a bisericii
trebuia sã fie acolo. Poate pentru a avea o înfãþiºare deosebitã cu vreo parte a acelei delegaþii
strãine, ori numai pentru a fi gata, dacã ar fi sã-i întrebe cineva ceva. O, dacã ar avea aceºti
oameni numai pe un sfert atîta fricã de Împãratul Cerurilor care a anunþat cã va veni în curînd
( A p o c . 2 2 , 2 0 ) , faþã de cîtã au de împãraþii pãmîntului. Pentru Împãratul Cerurilor nu
se pregãteºte nici unul dintre aceºtia. Dar pentru un împãrat pãmîntesc, iatã stau gata oricînd,
aºteaptã ºi sînt în stare sã facã orice.
Îndatã ce am vãzut aceastã pregãtire ºi am auzit pentru ce se face, - am presimþit cã vom
întîmpina niºte greutãþi acolo. Dacã ºtiam ceva mai înainte, nu veneam tocmai acum. Totuºi
nu vedeam nici o legãturã între cei de aici ºi cei ce veniserã din strãinãtate cred cã pentru cu
totul alte interese ºi nu de cele bisericeºti... Dar ce ºtim noi!
T-
Am urmat drumul cunoscut pe care mai fusesem, cu legitimarea la intrare, cu aºteptarea
la rînd, cu ajungerea la secretariat, cu explicaþii, cu lãmuriri ºi aºteptãri la pãrintele secretar
patriarhal, acelaºi Ion Bãnãþeanu cu care ne cunoºteam acum ºi pe care îl rugam iarãºi tot aºa
de stãruitor ca ºi la celãlalt patriarh sã-mi înlesneascã aceastã audienþã la acest nou stãpîn.
Dînsul mi-a explicat cu o oarecare teamã situaþia specialã cu aceastã importantã delegaþie
strãinã, care s-ar putea sã treacã ºi pe aici ºi cã în aºteptarea asta fierbinte s-ar putea sã nu
se gãseascã timp ºi pentru mine. L-am rugat stãruitor explicîndu-i starea mea de boalã, de
obosealã, de marea distanþã ºi timp de la care vin, insistînd pentru cîteva minute sã nu mai
vin din nou nu ºtiu cînd.
Pãrintele rugat a început în douã rînduri a încercat sã-mi rezolve problema, dar dupã un
timp îndelungat s-a întors cu explicaþia pe care o bãnuiam cã din cauza acelor probleme
speciale, nu va putea avea loc audienþa decît dupã cîteva zile cînd delegaþia asta va fi plecatã.
ªi dacã nu pot sã aºtept, sã las totul acolo ºi sã plec. Rãspunsul îmi va veni în scris ºi la timp,
acasã.
Am primit totul atunci gîndindu-mã cã ºi asta a fost aºa, numai cu îngãduinþa lui
Dumnezeu. Cine ºtie ce s-ar fi întîmplat dacã ar fi fost altfel.
Am scris pe scurt un memoriu explicativ pentru patriarh ºi împreunã cu cele ce le
adusesem, le-am încredinþat pãrintelui secretar Ion Bãnãþeanu, sã le prezinte patriarhului - ºi
am plecat.
Dupã o vreme am primit acasã o scrisoare de la pãrintele secretar care din încredinþarea
patriarhului îmi comunica sã aºtept acasã o datã cînd audienþa solicitatã va avea loc ºi cu
niºte recomandãri foarte simpliste, despre ce sã fac pînã atunci...
Desigur mã aºteptam la mult mai mult. Dar nici acest puþin nu s-a mai împlinit niciodatã.
Careva dintre noi n-am fost vrednici. Ori Dumnezeu a gãsit cã n-ar fi fost mai bine, ci mai
rãu dacã ar fi avut loc.
T-
Ieºind cu fratele Mitrofan de la patriarhie, am ajuns pe stradã pe pãr. Ioanichie Bãlan de
la mînãstirea Sihãstria din Bucovina, care se întorcea din acelaºi loc ca ºi noi. Aflasem mai
înainte despre faptul cã dînsul tocmai publicase o nouã carte a sa despre o cãlãtorie la
Ierusalim. ªi mã bucuram cã am prilejul sã-l întîlnesc ºi sã-l cunosc.
I-am ieºit deci înainte ºi i-am arãtat toatã bucuria pe care o am de faptul cã ne-am întîlnit.
Mi s-a pãrut cã ºi dînsul se bucura ºi mi-a spus cã fusese tot la patriarhie în interesul cãrþii
sale. Mi-a vorbit entuziasmat despre reuºita cãrþii acesteia spunînd cã poate numai pãr. Trifa
a mai putut scrie o aºa carte despre locurile sfinte. L-am rugat sã-mi facã ºi mie rost de un
exemplar. I-l voi plãti îndatã...
Mi-a promis, iar eu tot aºtept ºi astãzi cartea. Se poate sã fi uitat - cã ºi uitarea e scrisã-n
legile omeneºti...
Înainte de a ne despãrþi, fiindcã ºtiam cã acolo la Sihãstria vieþuieºte ºi maestrul sãu
arhimandritul Cleopa Ilie, care a scris ºi el acum cîþiva ani o carte despre Învãþãtura creºtinã
ortodoxã, în care face niºte afirmaþii neadevãrate ºi pline de jigniri la adresa Oastei
Domnului, - am þinut neapãrat sã-i spun asta zicîndu-i:
- Pãr. Bãlan, am aflat cã sînteþi acolo împreunã cu pãr. arh. Cleopa Ilie care a scris cartea
despre mãrturisirea învãþãturii ortodoxe... Vã rog sã-i comunicaþi durerea ºi dezaprobarea
noastrã cu privire la afirmaþiile atît de neadevãrate pe care le publicã acolo despre Oastea
Domnului. Cum este posibil ca un om care se pretinde slujitor al lui Dumnezeu sã facã niºte
astfel de necontrolate afirmaþii? Nu ne dãm noi oare seama de marea rãspundere pentru
cuvîntul scris, care este de o mie de ori mai grav? De marea rãspundere a fiecãrui cuvînt pe
care îl scoatem din gura noastrã - dupã cum este scris: din cuvintele tale vei fi osîndit
( M a t e i 1 2 , 3 7 ) . ªi cu atît mai mult aici. Un cuvînt spus þi-l aude unul-doi. Dar unul
scris þi-l aude lumea-ntreagã ºi þi-l pãstreazã veacurile veºnice.
Ucenicul scriitorului arhimandrit Cleopa Ilie, a încercat sã-ºi apere ºi sã-ºi
dezvinovãþeascã fratele ºi superiorul sãu motivînd, chipurile cã ar fi fost silit de nu ºtiu cine
sã facã aceste afirmaþii la care altfel n-ar fi subscris - dar pînã la urmã n-ar fi avut încotro.
I-am spus cu ºi mai multã amãrãciune cã dacã un om se pretinde un mare slujitor al
bisericii ºi formuleazã principii de credinþã ºi comportare pentru alþii, atunci este mult mai
vinovat dacã el însuºi calcã aceste principii. Cã dacã un om al lui Dumnezeu face o afirmaþie
scrisã ºi despre care el însuºi nu-i pe deplin convins ori cunoscãtor, dator este întîi sã se
convingã personal ºi numai apoi sã afirme. Iar dacã adevãrul este altul, atunci nici o putere
ºi nici un interes din lume n-ar trebui sã-l poatã face, sã semneze. Pentru cã nimic din lumea
asta nu trebuie sã valoreze pentru noi mai mult decît adevãrul lui Dumnezeu ºi curãþia
conºtiinþei noastre. Ce valoare mai poate avea ºi înaintea oamenilor, dar ºi înaintea lui
Dumnezeu o carte, cînd chiar scriitorul acestei cãrþi care se lasã manevrat chiar într-o aºa
mãsurã împotriva adevãrului ºi a realitãþii?
I-am spus aceste lucruri cu îndrãznealã, fiindcã aflasem cã i le-au mai spus ºi alþii acestui
scriitor, înaintea mea. ªi cã ºi lor tot aºa s-ar fi dezvinovãþit!... Ce dezvinovãþire vinovatã!
Ne-am despãrþit de pãr. Ioanichie puþin întristaþi cu toþii. O, ce bine ar fi dacã întristarea
aceasta dupã adevãr, ar aduce acolo unde trebuie o recunoaºtere ºi o îndreptare sincerã pentru
ca ceea ce s-a legat aici sã nu mai fie legat ºi în ceruri.
T-
ªi fiindcã tot eram aici foarte aproape de cimitirul Belu, unde ºtiam cã este mormîntul
marelui poet Eminescu, pe la care nu fusesem de mulþi ani, - am mers sã-l mai vedem.
Am trecut pe lîngã toate celelalte morminte cu nume cunoscute, ale unora dintre cei mai
aleºi scriitori ai neamului nostru - ºi am ajuns la mormîntul frumosului luceafãr al poeziei
noastre vii. Era acoperit cu flori verzi ºi proaspete, ca ºi mormîntul pãrintelui Oastei noastre
vii.
- Ce-i aducem noi, acestui suflet mare - am zis eu, - dacã am venit acum pe neaºteptate
aici lîngã odihna lui zbuciumatã! Flori vãd cã are destule ºi vãd cã mulþi îi aduc flori. Noi sã-i
aducem ceea ce cred cã îi aduc puþini sau poate nimeni. Sã-i aducem rugãciunile ºi lacrimile
noastre.
ªi cu cea mai profundã iubire înlãcrimatã, participantã la suferinþa, la dragostea ºi jertfa
lui aduse pe altarul frumuseþii ºi poeziei adevãrate - am aºezat în faþa mormîntului lui Mihai
Eminescu lacrimile noastre. ªi în faþa Tronului lui Dumnezeu rugãciunile noastre cele mai
fierbinþi pentru odihna ºi mîngîierea în lumea cealaltã a sufletului sãu atît de zbuciumat în
lumea asta.
T-
Nu dupã mult timp am aflat cã se þinea neoficial - cam la 10 zile dupã asta o ºedinþã a Sf.
Sinod de la Bucureºti. Probabil cã în aceastã ºedinþã se va fi discutat ºi întîmpinarea mea
scrisã, lãsatã atunci la secretariatul patriarhiei. Lipsa oricãror mãsuri în privinþa asta, era cel
mai evident acum cã o mãsurã deja se luase acolo.
T-
La începutul lui iulie 1987, ne-a încercat o altã veste dureroasã. Pe ziua de 9 iulie a trecut
la Domnul mult încercatul ºi bine cunoscutul nostru frate David Bãlãuþã din Valea Arinilor,
jud. Bacãu.
Am fãcut iarãºi un alt drum înlãcrimat ajungînd lîngã sicriul fratelui iubit în ultimul ceas,
înainte de a-l scoate din casã ºi a-l duce la cimitir... O mulþime de sute de fraþi ºi surori l-am
însoþit pe jos pînã la locul înmormîntãrii din cimitirul satului sãu Valea Arinilor.
Sub soarele puternic al acelei zile de iulie am cuvîntat, am cîntat ºi am plîns ceasuri
întregi cu toþii, luîndu-ne ultimul rãmas bun pãmîntesc de la sufletul iubit, care din mijlocul
fraþilor trecea atît de frumos în mijlocul îngerilor.
Am avut ºi în faþa sicriului sãu ca ºi cu cîtva timp în urmã, în faþa sicriului celorlalþi
înaintaºi sfinþi ai noºtri, plecaþi unul dupã altul, - o atît de duioasã ºi de profundã luare de
rãmas bun. Încã un ostaº-erou, trecea în rîndul biruitorilor cereºti, dupã o viaþã demnã ºi
vrednicã. Domnul nostru Isus, Marele nostru Împãrat sã-i odihneascã în Împãrãþia Sa cereascã
pe toþi scumpii fraþi ºi surori în Hristos ºi devotaþi ostaºi biruitori ai Sãi.
T-
Abia ne-am întors de la cimitirul din Valea Arinilor, unde mai lãsasem un erou al lui
Hristos ºi pe unul dintre sfinþii noºtri înaintaºi, - cînd pe ziua de 18 iulie aveam sfatul frãþesc
de la Simeria, în problema mereu nerezolvatã a celor de la Cluj.
Fuseserã chemaþi în chip cu totul deosebit de data aceasta ca pentru ultima datã, toþi fraþii
de rãspundere din ambele partide din Cluj. ªi tot aºa în chip deosebit fuseserã chemaþi tocmai
pentru aceastã problemã a clujenilor ºi mulþi dintre cei mai aleºi fraþi de rãspundere din þarã.
Era una dintre cele mai hotãrîtoare consfãtuiri. Problema de la Cluj trebuia dezbãtutã ºi
rezolvatã în faþa tuturor fraþilor din þarã, fiindcã starea de acolo ajunsese la cel mai primejdios
punct.
T-
A avut loc o altã noapte dramaticã, în care de data asta, în faþa întregii frãþietãþi s-a fãcut
o largã ºi dureroasã dare de seamã despre toate luptele, frãmîntãrile ºi discuþiile de zeci de
ani din adunarea din Cluj. Despre toate împãcãrile, iertãrile ºi legãmintele care avuseserã loc
de zeci de ori între ei. ªi de toate neînþelegerile de acolo care urmau iarãºi îndatã dupã aceea.
Acum sosise momentul ultim ºi situaþia limitã. În noaptea asta în adunarea asta ºi în faþa
acestor fraþi, toþi fraþii din Cluj care sînt prezenþi aici trebuie sã facã pasul cel mare ºi sã punã
ultimul legãmînt. Trebuie sã-ºi recunoascã fiecare partea sa de vinã, sã-ºi cearã ºi sã-ºi dea
iertare fiecare ºi fiecãruia aici în faþa Domnului ºi a frãþietãþii Oastei întregi. Ca sã-i poatã
ierta ºi dezlega atît Dumnezeu cît ºi fraþii de tot ce s-au legat cu toþii prin atîtea învrãjbiri pe
care le-au întreþinut între ei.
Pe linia acestor îndemnuri am vorbit, apoi ºi mulþi alþii dintre fraþii veniþi aici pentru
aceasta. ªi i-am rugat stãruitor cu toþii, ca ei sã facã toþi acest lucru, neapãrat acum. Au
vorbit miºcaþi ºi miraþi toþi fraþii, cum s-a putut ca aceste neînþelegeri dintre ei sã dureze atît
de mult timp ºi starea lor sã fie atît de slabã. Moise de la Arad, Neculai de la Galaþi, Viorel
ºi Arcade de la Suceava, Valer ºi Costicã de la Hunedoara, toþi fraþii i-au rugat ºi i-au silit
sã se împace acum ºi definitiv.
Iar pînã la urmã harul lui Dumnezeu i-a biruit ºi s-au învoit sã asculte voia Domnului ºi
a fraþilor. Toatã adunarea ne-am aplecat pe genunchii noºtri pentru ei, iar dupã rugãciune li
s-a dat pe rînd fiecãruia cuvînt pentru mãrturisire ºi legãmînt. Au fost momente zguduitoare,
iar la urmã în timpul unei cîntãri a noastre, a tuturor celorlalþi fraþi din þarã, fraþii clujeni s-au
îmbrãþiºat cu toþii cerîndu-ºi ºi dîndu-ºi iertare pe deplin ºi frumos în faþa Domnului.
Am îngenuncheat din nou ca sã-I mulþumim puternic lui Dumnezeu pentru acest fericit
rezultat ºi pentru ca pe totdeauna dragostea lui Hristos sã-i uneascã în aºa fel ca nici un fel
de ispitã ori putere a celui rãu sã nu-i mai poatã despãrþi.
Dimineaþa am plecat cu toþii la ale noastre deplin încredinþaþi cã Domnul ne-a ascultat
rugãciunea, iar fraþii aceºtia îºi vor þinea de data asta acest legãmînt pe totdeauna, fiindcã ar
fi peste mãsurã de dureros dacã n-ar fi aºa.
T-
Se vede totuºi cã deºi se fãcuse un pas aºa de mare spre unitatea lor ºi deºi ar fi fost de
ajuns demult, tot ce fãcuse Domnul ºi fraþii pentru aceºti clujeni, - unitatea lor încã nu
ajunsese deplinã. A mai trebuit un an de zile în care Domnul sã trimitã dãrîmãtorii peste cele
douã locuri în care se adunau ei separat, chiar ºi dupã împãcarea de la Simeria.
Astfel în ziua de marþi 14 iunie au venit de la primãrie ºi le-au dãrîmat atît cortul de la
Frãþilã unde se adunau unii, cît ºi casa de la Iris unde se adunau ceilalþi.
Am înþeles atunci cã Domnul le mai dãduse încã o lecþie sã înveþe din aceastã zguduitoare
întîmplare cã El vrea ca ei sã nu mai facã douã adunãri, ci una singurã.
Într-adevãr s-au gîndit bine ºi unii au pornit bine sã-ºi afle o casã nouã pentru adunare ºi
au început împreunã ca sã ºi-o aranjeze ca sã se adune apoi cu toþii acolo într-un singur loc.
Noi ne-am rugat ºi i-am ajutat din tot sufletul pentru acest lucru bun. Dar sîntem mereu plini
de teamã ca nu cumva cel rãu sã-i tulbure din nou. Atunci nu ºtim ce s-ar mai putea face
pentru ei. Fiindcã dupã cum am spus Clujul este o cetate mare unde Dumnezeu mai are multe
suflete de mîntuit, iar fraþii de acolo au o mare rãspundere înaintea lui Hristos pentru aceste
suflete.
T-
La cîteva zile dupã adunarea de la Simeria despre care am scris mai sus, în ziua sãrbãtorii
sfîntului Ilie, am fost mai mulþi fraþi sã-l cercetãm pe fratele Ilie Marini, paralizat pe pat în
locuinþa sa de la Lancrãm.
Încã de acum 40-50 de ani de cînd era la Sãsciori, fratele Ilie obiºnuia sã-ºi sãrbãtoreascã
ziua numelui sãu tot la data asta de 20 iulie. Atunci se adunau la Sãsciori fraþi din toate
pãrþile ºi erau niºte adunãri pline de putere ºi de bucurii. Acum, am dorit sã-i mai facem o
datã aceastã bucurie ºi am mers mulþi fraþi ºi surori umplîndu-i curtea ºi înconjurînd patul lui
cu dragoste ºi cîntãri.
Stãtea nemiºcat pe patul sãu în mijlocul nostru, dar tot timpul ne-a vorbit cu bucurie ºi
cu lacrimi despre frumoasele noastre amintiri ºi despre statornicia frumoasã a celor care au
pãstrat pînã la sfîrºit credinþa ºi dragostea de la început. Ce miºcat vorbea el sfãtuind pe toþi
sã-ºi þinã curat legãmîntul ºi învãþãtura, aºa cum am primit-o la venirea noastrã în Oastea
Domnului. Ce trist era cînd se gîndea cã mulþi, chiar din cei mai apropiaþi, n-au pãstrat nici
învãþãtura ºi nici dragostea lor cea dintîi.
Era ultima adunare ºi aniversare pe care ºi-o mai vedea pe pãmînt. Nu ajungea sã mai
împlineascã un an - ºi el va pleca la Domnul.
T-
La cîteva zile dupã asta, pe 25 iulie 1987 luam parte la o mare nuntã la Timiºoara în
familia unui frate iubit. Era o secetã lungã ºi o varã cãlduroasã. Cortul nunþii fusese pregãtit
numai pentru umbrã ºi nu pentru ploaie, cã nu era nici un nor nicãieri pe cer.
La începutul adunãrii de nuntã ne-am rugat Domnului nu numai pentru ploaia cereascã
a lacrimilor ºi a harului sfînt peste inimile noastre uscate, ci ºi pentru ploaia pãmînteascã,
peste grãdinile ºi ogoarele noastre uscate ºi ele.
Pe la miezul nopþii s-a stîrnit dintr-o datã o furtunã neobiºnuit de puternicã cu fulgere ºi
tunete urmatã îndatã de o ploaie atît de mare încît în cîteva clipe apa curgea din toate pãrþile
umplînd cortul, curtea, grãdina unde eram. Ce minunat ne ascultase Dumnezeul nostru
rugãciunile noastre. Atunci ne-am sculat toatã nunta în picioare ºi am rostit o zguduitoare
rugãciune de mulþumire lui Dumnezeu pentru ploaia ce ne-o dãruise.
Dar dupã ploaia ºi furtuna asta timpul se rãcise dintr-o datã, iar în locul unde am stat la
masã fiind un curent puternic - m-am îmbolnãvit grav de o afecþiune internã ºi trei zile dupã
aceea m-am zbãtut pe pat între viaþã ºi moarte, eram blocat total.
Miercuri seara am fost internat de urgenþã în spital la Beiuº trebuind imediat o operaþie
grea. Dar medicul operator era plecat acasã, iar altcineva nu era. M-am pregãtit de moarte
aºteptînd-o din clipã în clipã, în focul celor mai cumplite dureri. Numai Dumnezeu mi-a dat
puterea sã pot rezista pînã dimineaþa cînd a venit medicul care m-a aºezat îndatã pe masa de
operaþie. ªi tãind adînc, a scos o mare bucatã de carne bolnavã care mã blocase total aceste
trei zile cumplite.
Am zãcut o zi ºi o noapte fãrã cunoºtinþã, apoi am stat o sãptãmînã sub perfuzii, iar dupã
o lunã am ieºit din spital cu starea amelioratã. Rana însã nu s-a vindecat de tot decît dupã un
an, cînd trebuia sã mi se facã o altã operaþie de altã naturã. Am mulþumit Domnului ºi pentru
asta ºi m-am încredinþat în voia Lui, apoi îndatã ce am putut m-am aruncat din nou în lucrul
ºi în lupta Domnului.
T-
În luna septembrie 1987 am lucrat cartea Cele mai frumoase poezii ale Oastei Domnului,
cuprinzînd pe ºapte din cei mai tineri ºi mai talentaþi poeþi ai Oastei, cu unele din cele mai
frumoase poezii ale lor. Gîndul era ca prin aceastã colecþie sã fie lansaþi ºi ei ºi poeziile lor,
sã le deschidã drum spre slava Domnului ºi spre lãrgirea ariei binecuvîntate a poeziei biblice
ºi a fiecãruia dintre ei.
Am mai alcãtuit apoi în speranþa cã ne va putea cumva tipãri, un calendar almanah biblic
al Oastei Domnului plin de un conþinut nespus de bogat ºi felurit, dupã modelul neîntrecut
al pãr. Iosif, cuprinzînd tot ce am putut afla ºi culege mai frumos, mai atractiv ºi mai folositor
în materia asta.
Dupã acest calendar, la îndemnul Domnului ºi a unor fraþi cu mari posibilitãþi ºi
promisiuni am compus o altã lucrare de versificãri biblice asemãnãtoare cu Biblia Versificatã
dar cu totul altfel, - dupã desenele ºi imaginile frumoase ale unei Biblii ilustrate color pentru
tineret, apãrutã în strãinãtate. Aceastã lucrare cuprinzînd aproape 200 de pagini, are textul
versificat ºi interpretat cît mai original ºi mai frumos. Noua lucrare am intitulat-o:
T-
Album Biblic colorat
de la Tatãl inspirat,
prin Fiul interpretat
ºi prin Sfîntul Duh redat
- spre mãrirea lui Hristos
textele de Traian Dorz.
T-
Acum aºteptãm sã vedem apãrînd undeva ºi aceste lucrãri, alcãtuite numai spre slava
Domnului ºi spre bucuria celor ce-L iubesc pe Dumnezeu.
T-
Între timp, adunãrile, nunþile, aniversãrile ºi sãrbãtorile frãþeºti se þineau lanþ. La
chemãrile Domnului de la încheierea tuturor acestora, zeci de suflete veneau sã se predea
Domnului cu legãmînt, - ºi o mare putere era peste toþi. La o singurã nuntã la Bogata, lîngã
Comãneºti s-au predat Domnului un numãr de 76 de suflete. La altele de mai nainte ºi la
altele de dupã Bogata, - alte zeci de suflete, îndeosebi tinere, au fãcut un zguduitor ºi
înlãcrimat legãmînt cu Hristos.
Mare parte dintre fraþii pe care Domnul i-a folosit ºi îi foloseºte minunat în lucrarea de
aducere a sufletelor la El sînt cei ai cãror soþii sînt ºi ele harnice tovarãºe de lucru ale soþilor
l or. Înt ocm a i c a s f i n t e l e n o a s t r e s u r o r i c a r e î n s o þ e a u p e D o m n u l î n m u n ca Lu i d e
evanghelizare în vremea Sa, ori pe sfinþii apostoli în vremea lor, aºa ºi aceste scumpe surori
ajutã ºi ele ºi încurajeazã în lucrul sfînt pe fraþii noºtri ( L u c a 8 , 3 ; R o m . 1 6 ,
1-16) .
Ce înflãcãraþi ºi fericiþi mergeau la muncã ori la moarte pentru Domnul fraþii noºtri,
lucrãtorii lui Hristos, cînd se ºtiau sprijiniþi ºi însoþiþi în aceastã misiune cereascã, de soþiile
lor, ori surorile lor, ori mamele lor credincioase (2 Tim. 1, 15) .
Iatã pentru aceasta ce mult trebuie sã ne rugãm ºi noi pentru toate surorile noastre, dar
mai ales pentru soþiile fraþilor noºtri lucrãtori ai Domnului. Cãci dacã ele sînt bune ºi îi
sprijinesc, ei pot pleca ºi lucra fericiþi pentru Domnul ºi pot aduce mult spor în lucrul sfînt
al mîntuirii. Dar dacã soþia nu-l sprijineºte pe un frate, ci îl împiedicã ºi-l opreºte - oricît ar
fi de bun fratele, nu poate face prea mare lucru pentru Dumnezeu. Cã ºi cît face îl face adesea
cu multã greutate ºi cu multe lacrimi.
De aceea va binecuvînta Domnul în Ziua Rãsplãtirii, cu o mare parte din rãsplata muncii
unui soþ sfînt ºi pe soþia lui sfîntã care l-a ajutat ºi l-a îmbãrbãtat în slujba lui cea atît de
frumoasã, dar ºi atît de grea pentru Evanghelia lui Hristos.
Dar pe astfel de surori, rugãm pe fraþii noºtri, soþii lor, - sã aibã ºi ei grija sã le
preþuiascã, sã le iubeascã ºi sã le fie credincioºi cu tot sufletul ºi trupul lor. Cãci vai de acel
lucrãtor al Evangheliei care n-ar fi credincios ºi curat faþã de soþia lui care are încredere ºi
preþuire faþã de el.
Scumpele noastre surori care aveþi o astfel de chemare cereascã, arãtaþi-vã vrednice de ea,
ajutînd, încurajînd ºi îndemnînd pe soþii, pe fii ori pe fraþii ºi pãrinþii voºtri sã lucreze cît mai
mult ºi cît mai fericiþi pentru Domnul. ªi Dumnezeu vã va da aceeaºi cununã slãvitã ºi vouã
ca oamenilor Sãi sfinþi pe care i-aþi ajutat fãgãduindu-le ºi fãcîndu-le nu numai mai uºoarã
ºi mai fericitã slujba lor, dar ºi mai rodnicã ºi mai frumoasã.
Iar voi fraþilor lucrãtori ai Domnului care aveþi astfel de sfinte femei în casa voastrã ºi
în ajutorul vostru, preþuiþi-le în cel mai înalt ºi mai sfînt fel, pentru cã fiecare astfel de suflet
este o comoarã sfîntã în vistieria ºi casa lui Hristos.
Amin.
Pag. 448 Istoria - Vol. 4 - Cap. 28 - Alte întristãri binefãcãtoare
Cap. 28
Alte întristãri binefãcãtoare

“Un cuvînt spune Domnul ºi aducãtoarele
veºtilor bune sînt o mare mulþime de oºti
(Psalm 68, 11)
Sîntem o mireasã a lui Hristos pentru

unii de la moarte spre moarte, pentru
alþii de la viaþã spre viaþã...”
(2 Corinteni 2, 15-16) .
e spune cã odatã Moise ar fi întrebat pe Domnul:

S - Doamne dar pînã cînd va trebui sã sufere poporul acesta? ªi Domnul i-a rãspuns:
- Pînã cînd suferinþele lui vor întrece pãcatele lui.
Din tot mersul istoriei se vede limpede cã atunci cînd un om sau o familie, sau un popor
sãvîrºesc nelegiuiri împotriva voii lui Dumnezeu, mai curînd ori mai tîrziu vine suferinþa,
obligînd pe cei vinovaþi la ispãºire. ªi ispãºirea e cu atît mai lungã ºi mai necruþãtoare cu cît
nelegiuirea a fost mai grea ºi mai mare. Cînd Domnul tace în vremea ispãºirii, atunci din
toate pãrþile vin numai veºti rele, ca pentru Iov în ziua nenorocirii lui. Nu bine ieºea unul care
adusese o veste rea, pînã cînd intra altul cu altã veste ºi mai rea.
Aºa era ºi în vremea ispãºirii noastre. Oricine intra într-o casã aducea numai veºti rele.
Colo amenzi grele. Dincolo adunãri împrãºtiate. Fratele cutare luat. Celãlalt mort. Celãlalt
lepãdat, celãlalt cãzut, celãlalt în alt necaz. Numai veºti rele, numai necazuri ºi numai
prãpãdenie peste tot. ªi Domnul tãcea, iar noi ziceam: pînã cînd Doamne?
T-
Istoria - Vol. 4 - Cap. 28 - Alte întristãri binefãcãtoare Pag. 449
Dar S-a îndurat Domnul ºi a venit vremea sã se umple mãsura ispãºirii noastre - ºi sã vinã
ziua cînd Domnul n-a mai tãcut. Ce binecuvîntatã a fost ziua cînd laþul s-a rupt ºi noi am
scãpat. Ziua cînd Domnul a spus un cuvînt - ºi aducãtorii veºtilor bune au început sã vinã ºi
într-un tot mai mare numãr.
Cîþi ani de zile ne-au tot sîngerat inimile pentru rane cînd de un fel cînd de altul de pe
trupul Oastei Domnului ºi de pe sufletul adunãrilor noastre din multe pãrþi. Pe lîngã loviturile
dinafarã, ne dureau cu mult mai rãu loviturile dinãuntru. Nu amenzile nemiloase ºi repetate
tot mai mari. Nici fraþii luaþi ori ameninþaþi ºi bãtuþi ori închiºi - ci adunãrile dezbinate, fraþi
nesupuºi, suflete cãzute în felurite pãcate, familii dezbinate ºi suflete prãbuºite în tot felul
de rãtãciri ºi certuri - acestea ne dureau ºi ne zdrobeau inimile mult mai mult de fiecare datã.
ªi cît am strigat cãtre Domnul atunci sã Se îndure de noi ºi parcã eram ca în psalmul 35, 22.
Domnul tãcea. Tãcea pînã ce a trebuit sã plãtim cu ispãºire tot ce pãcãtuisem ori unii ori alþii.
Dar trebuia sã o ispãºeascã pe toatã Lucrarea întreagã.
Iar cînd Domnul a socotit suferinþa unora ca un preþ de ajuns pentru ispãºirea celorlalþi, -
iatã Domnul ªi-a spus Cuvîntul ºi atunci au venit binecuvîntãrile iarãºi tot în ºir, dupã cum
veniserã la vremea lor întristãrile.
T-
Ce bine ar fi fost acum dacã cei care sînt mai noi ori mai vechi în Lucrarea Domnului, dar
încã n-au trecut prin foc, ori prin mare, ori prin cuptorul pustiei, sã se fereascã a nu mai
pãcãtui, pentru ca sã nu se adune din nou altã grãmadã de neascultãtori ºi sã vinã iarãºi altã
ispãºire pentru ele.
T-
Dupã iniþierea vecerniilor misionare din catedrala arhiepiscopalã din Galaþi, la iniþiativa
curajoasã a înaltului Nica de acolo, ne-am bucurat nespus de mult cã începe o nouã erã a
relaþiilor noastre cu biserica. Dupã bunele semne care le avusesem în tot cursul anilor
1986-1987, speram sincer cã s-a fãcut totuºi o mutaþie în felul de a gîndi al ierarhiei noastre
superioare bisericeºti cu privire la Oastea Domnului. Din multe alte pãrþi ale þãrii veneau tot
astfel de semne îmbucurãtoare ºi aºteptam o desfãºurare tot mai clarã ºi mai grabnicã pe linia
asta. Doar trecuserã peste 50 de ani de cînd dureazã aceastã situaþie anormalã ºi se avusese
nu numai destul timp, ci ºi destule dovezi despre cît de pãgubitoare era ostilitatea din trecut
- ºi cît de necesarã era grabnica ei încetare. ªi transformarea rãului în bine, a certei în
colaborare.
T-
Încã de la audienþa din 1986, la înaltul Nica s-a observat o uºoarã schimbare spre bine în
toatã atitudinea sa faþã de Oastea Domnului. A început sã stea pãrinteºte de vorbã cu fraþii
din Galaþi ºi din judeþ, iar ei cu bucurie ºi încredere i-au dat benzi, casete ori cãrþi de ale
noastre cu meditaþii, poezii, cîntãri, etc. pe care ascultîndu-le cu rãbdare ºi interes, a fost
adînc miºcat de puterea ºi adevãrul din ele. ªi de multe ori a fost vãzut dupã ascultarea lor
cu ochii plini de lacrimi ºi cu cuvinte pline de admiraþie pentru lucrarea de har din Oastea
Domnului. Aceasta l-a fãcut sã-ºi schimbe total felul dinainte de a privi Oastea Domnului ºi
activitatea ei în sînul poporului, acest fel tendenþios ºi deformat rãspîndit oficial în cler de
atîþia zeci de ani. ªi pe care nimeni acum nu mai avea nici o cunoºtinþã ºi nici interes sã vadã
sau nu temeinicia sa.
Dupã aceste stãri de vorbã ºi ascultãri de casete, înaltul Nica ºi-a arãtat insistent la fraþii
din Galaþi dorinþa de a mã revedea din nou ºi a discuta împreunã asupra problemei Oastei
Domnului.
Se apropia data de 20 februarie 1988 cînd înaltul Nica îºi va sãrbãtori 80 de ani de viaþã
ºi i se pregãtea un frumos program aniversar, la care urmau sã participe ºi fraþii din Galaþi,
cu niºte puncte frumoase din program, mai ales coruri de copii ºi declamãri.
Pentru aceastã ocazie unii fraþi mi-au sugerat gîndul sã-i compun o poezie aniversarã, apoi
ei îi vor gãsi o melodie potrivitã, o vor învãþa cu copiii ºi desigur îi va fi o surprizã plãcutã
în ziua sãrbãtoririi sale.
Aºa am fãcut ºi eu ºi ei, iar efectul cîntãrii ºi corului a avut asupra tuturor celor prezenþi
o ºi mai puternicã schimbare de atitudine în bine. Se convinseserã cu toþii cei din ierarhia de
la Galaþi ce fericitã ºi fructuoasã este o astfel de colaborare în toate privinþele ºi pentru toþi.
Catedrala ajunsese neîncãpãtoare pentru mulþimea atrasã de frumuseþea programelor care se
desfãºurau în colaborare cu fraþii noºtri ºi copiii lor.
Dupã toate acestea am primit o invitaþie specialã sã merg într-o duminicã la catedralã sã
vedem ºi sã ne bucurãm de bunul mers al lucrurilor de acolo.
Am fãcut acest drum cu bucurie ºi pe ziua de 11 iunie 1988 am ajuns sã stau dimineaþa
de vorbã cu înaltul Nica la arhiepiscopie, iar duminicã 12 iunie sã particip atît la Liturghie
cît ºi la vecernia misionarã în catedralã. La programul de dupã masã am fost invitat în faþa
unei mari mulþimi de ascultãtori ºi de fraþi, sã þin o cuvîntare de 25-30 de minute, ceea ce am
ºi fãcut.
Cu o zi mai înainte, sîmbãtã, într-o discuþie de 2 ore cu înaltul Nica, mi s-a pãrut cã vãd
un interes sincer ºi o caldã bunãvoinþã faþã de normalizarea activitãþii Oastei Domnului în
bisericã. Dar printre cuvinte ºi pe sub ele, am observat totuºi o reþinere ºi o teamã din pricina
inerþiei ºi conservatorismului celorlalþi membri ai Sinodului care n-au nici dorinþa, nici
încrederea ºi nici curajul unei iniþiative deschise în problema asta. Fiecare se teme de un
anumit risc ºi de o muncã mai susþinutã la care odatã s-ar angaja... ªi mai toþi sînt ori bãtrîni
ori comozi. Nimeni nu vrea sã se lege la cap fiindcã deocamdatã nu-l doare pe nici unul. Va
veni însã foarte curînd vremea sã-i doarã pe toþi ºi mã tem cã nu le va mai trece apoi
niciodatã.
Iniþiativa de la Galaþi era opera riscului sãu personal ºi unic. Nimeni dintre ceilalþi ierarhi
nu s-a mai arãtat gata sã mai aibã un astfel de curaj.
Cam astfel de impresii am primit eu de sub cuvintele sale de atunci.
De fapt ºtiam eu de mult aceste vinovate adevãruri. Dar acum vãzîndu-l mãcar pe dînsul
animat de aceste gînduri fericite, nãdãjduiam cã va avea curaj ºi va urma cu hotãrîre ºi cu
orice risc aceastã frumoasã acþiune, pînã se vor convinge cu toþii de rezultatele ei - ºi vor ieºi
pe rînd din inerþie.
Deºi ºtiam ºi ce necruþãtoare este lupta ºi rigiditatea acestor oameni cînd se dezlãnþuie
împotriva cuiva chiar dintre ai lor, totuºi ºtiind cã înaltul Nica fiind decanul în vîrstã a
membrilor Sinodului, va avea un cuvînt greu acolo ºi va determina formarea unei opinii
favorabile faþã de iniþiativa sa.
În concluzie am fost sfãtuit sã fac un nou memoriu în care sã aduc noi argumente ºi sã
insist pentru mai grabnica apropiere ºi colaborare pe care o dorim. I-am rãspuns:
- Înalt prea sfinþite pãrinte arhiepiscop, dar eu am spus acest lucru destul de pe larg ºi
insistent, în primul memoriu scris, dar ºi verbal în audienþele atît la patriarhul Iustin
Moisescu, cît ºi la mitropoliþii de la Iaºi, de la Sibiu, de la Craiova ºi Timiºoara, precum ºi
la episcopii de la Oradea, Cluj, Alba Iulia, Roman ºi Arad. Formal ºi verbal peste tot am
vãzut bunãvoinþã ºi interes pentru problema ridicatã în memoriu ºi în discuþii. În primul rînd
chiar ºi la P.F. Teoctist cînd l-am vãzut anul trecut ca mitropolit la Iaºi. Cu ce rost ar fi sã
mai fac acum un alt memoriu, în care n-aº putea spune alt lucru.
- Totuºi e bine sã mai faci. Este nevoie sã li se mai aminteascã. A trecut prea mult timp
de atunci, au mai fost ºi alte probleme, între timp unii s-au schimbat, alþii au murit. E bine
sã li se mai aminteascã. Altfel, dacã nimeni nu mai zice nimic, nu-i prea mai intereseazã nici
pe ei.
- Bine, dar dacã ar fi avut mãcar cît de puþin interes în problema asta, ar fi trebuit mãcar
unul sã dea un cît de mic rãspuns oficial. Dar n-a rãspuns nimeni nimic, afarã de I.P.S.
Voastrã.
- Totuºi încearcã... Dar nu te mai semna numai pe d-ta, mai adãugã mãcar 20 de semnãturi
dintre intelectuali, ca sã se vadã cã are greutate memoriul.
- Am sã încerc sã-l fac, dar n-am sã pot lua iarãºi drumurile ca în trecut cînd eram mai
tînãr ºi mai sãnãtos. Acum nu mai sînt în stare, sînt foarte bolnav ºi obosit - ºi nici nu mai
am nici o posibilitate materialã sã acopãr atîtea cheltuieli cîte cer astfel de drumuri. Numai
Dumnezeu ºtie cum m-am descurcat ºi în trecut. Acum nu mai pot.
- Bine, dar gîndeºte-te totuºi cã este o problemã foarte importantã - ºi dacã nu încerci d-ta
acum, mai tîrziu nu ºtiu cine ar fi în mãsurã sã o facã. Însã nu mai merge singur. Mai ia cu
d-ta cum þi-am mai spus mãcar 20 de intelectuali ºi nu amintiþi prea mult acolo nici numele
pãrintelui Trifa ºi nici cel al Oastei Domnului, - ei nu prea vreau sã audã aceste nume...
ªi dupã cîteva sugestii pe care mi le dãdea, voia sã mã facã sã reduc toatã importanþa
problemei la niºte condiþii pe care dacã le-am fi acceptat ne-am fi anulat total noi singuri.
Dupã acestea s-a ridicat, obosise. M-am ridicat ºi eu. Am promis cã mã voi mai gîndi cum
voi face. I-am sãrutat dreapta, i-am mulþumit, mi-am cerut iertare pentru eventualele greºeli
ºi am ieºit petrecut de dînsul pînã la curtea reºedinþei sale, plinã de cele mai frumoase
garoafe, dalii ºi trandafiri.
Dar cu ce gust amar îmi simþeam acum plinã gura...
T-
Abia sosit acasã, am primit vestea tristã cã ieri 12 iunie cînd eram la Galaþi a trecut la
Domnul fr. Ilie Marini de la Lancrãm... N-a mai ajuns 20 iulie.
Trebuia neapãrat sã mergem ºi lîngã sicriul lui. Am ajuns luni seara la priveghere... Am
stat ºi lîngã acest nou ºi sfînt sicriu, cum mai stãtusem ºi lîngã celelalte multe pe care de 2-3
ani le tot însoþim cu lacrimile, cu rugãciunile ºi cu sfintele noastre amintiri.
Ce credincios ºi statornic a fost acest frate iubit pe care îl cunosc de prin 1930, ca un
adevãrat ostaº al lui Hristos. Aºa l-am cunoscut la Sãsciori peste 20 de ani. Apoi dupã
mutarea la Lancrãm, apoi prin anii noºtri grei ºi lungi prin care drumurile noastre prin foc ºi
prin gheaþã s-au împletit atît de frumos... O cîte amintiri poþi avea despre astfel de lumini care
au strãlucit atît de frumos prin întunericul prin care au trecut.
Ne-am luat un duios rãmas bun ºi de la fr. Ilie, cum ne luasem sãptãmîna trecutã ºi de la
fr. Voina Ioan de aici din apropiatul Sebeº.
Am fost ºi lîngã sicriul acestui frate scump, harnic ºi curajos în Oastea Domnului, care
a trecut ºi el prin nenumãrate cerneri împreunã cu noi ºi cu alþi fraþi în acei ani.
Rãmînea ºi dupã fr. Voina, sora noastrã Iova, care a fost o adevãratã ºi rãbdãtoare soþie
ºi sorã ºi mamã soþului sãu. Domnul sã le rãsplãteascã scumpelor noastre surori care au fost
niºte adevãrate tovarãºe de lucru ºi de luptã pentru soþii lor cei aleºi ºi sfinþi.
T-
În cursul sãptãmînilor urmãtoare din iulie ºi august, au urmat alte drumuri pentru alte
probleme atît de bucurii, cît ºi de îngrijorãri.
De sãrbãtoarea sf. ap. Petru ºi Pavel am luat parte la Sãucani la mormîntul fr. Petru Popa
ºi la rugãciunea pentru odihna sufletului sãu. Au fost mulþi fraþi din multe pãrþi ºi am petrecut
din nou acolo împreunã, una din acele neuitate ºi duioase evocãri a prezenþei lui între noi. O,
ce mulþi sfinþi am cunoscut noi, umblînd printre noi plini de har ºi de adevãr. Iar unul dintre
aceºtia a fost dragul ºi neuitatul nostru frate Petre, care odihneºte aici în cimitirul Sãucanilor
sãi, aºteptînd învierea ºi viaþa veºnicã. Cît de întãrit ºi de mîngîiat te întorci totdeauna de la
aceste morminte nemuritoare ale acestor eroi ºi sfinþi ai lui Hristos.
T-
Am zãcut apoi acasã din nou grav bolnav alte douã sãptãmîni, dupã care am plecat pentru
un timp de tratament la Vatra Dornii.
Sosise însã ºi vremea care ne grãbea sã trecem la remedierea celorlalte deficienþe din
Cuvîntul Testamentar... Totul ne grãbea.
Fiind deci la Vatra Dornii, aproape de Suceava ºi Corocãieºti, de zona aceea unde erau
cîteva grave neajunsuri - fraþii de acolo au stãruit sã folosim acest prilej pentru a încerca
rezolvarea celor mai vechi ºi mai dificile probleme - ºi anume cea de la Bosanci, de la
Rãdãuþi, de la Caºvana ºi Miliºãuþi.
În Bosanci adunarea era dezbinatã de mulþi ani în douã pãrþi. De mulþi ani numai veºti
rele primeam de acolo. La Caºvana era un frate care se pretindea stãpînul adunãrii Domnului,
deºi el avea o familie dezbinatã care fãcea numai ruºine ºi necaz numelui Oastei Domnului.
La Rãdãuþi era unul care fãcea mereu ºi el partidã în adunare ºi întreþinea o atmosferã de
certuri ºi lupte. Iar la Miliºãuþi era un tînãr încrezut ºi înfumurat care avea o atitudine foarte
împotrivitoare ºi sfida pe fraþii bãtrîni, sabotînd adunãrile ºi ca un fel de berbec negru lua oile
tinere dupã el mereu prin locurile oprite. Toate aceste abateri trebuiau aduse în faþa fraþilor
ºi judecate dupã Cuvîntul Domnului.
T-
În seara de miercuri 27 iulie am ajuns la Corocãieºti unde erau adunaþi ca la 500 de fraþi
care fuseserã înºtiinþaþi mai dinainte pentru aceasta. Printre fraþii buni ºi statornici fuseserã
invitaþi special ºi cei în cauzã, enumeraþi mai sus, pentru a fi discutate problemele lor în faþa
tuturor.
Harul lui Dumnezeu a pregãtit totul atît de frumos încã de la început, prin rugãciune, prin
Cuvînt ºi printr-o atmosferã de putere ºi dragoste. S-a intrat direct dar cu înþelepciune ºi
dragoste în arãtarea de greºeli ºi de nume, fiind aduºi pe faþã fiecare cu greºeala sa în faþa
judecãþii Domnului ºi a fraþilor.
Dupã discuþii necruþãtoare ºi dupã mustrarea necesarã s-a fãcut o stãruitoare rugãminte
ºi un sever avertisment pentru îndreptarea imediatã ºi totalã. Cei vizaþi trebuie sã-ºi
recunoascã vina, sã-ºi cearã iertare Domnului ºi fraþilor, apoi sã se încadreze frumos ºi
definitiv în armonia ºi unitatea frãþeascã. Altfel, toatã Lucrarea Domnului îi înºtiinþeazã cã
îi vor da afarã ºi toþi fraþii din toate pãrþile vor fi înºtiinþaþi sã se fereascã de ei, ca sã le fie
ruºine (Matei 18, 17; 2 Tes. 3, 6-44) .
Au urmat scene înduioºãtoare. Cuvîntul ºi puterea lui Dumnezeu i-a aplecat pe toþi cei
vizaþi spre pace, spre armonie, spre iertare. ªi fiecare au pus un legãmînt puternic de
îndreptare ºi pocãinþã. Fraþii s-au iertat, s-au îmbrãþiºat ºi totul s-a încheiat fericit, spre
bucuria Domnului ºi a celor ce de ani de zile suferiserã ºi se rugaserã pentru bucuria aceasta.
Adunarea de la Bosanci care fusese dezbinatã de atîþia ani, s-a unit ºi acum se bucurã cu
toþii fericiþi ºi împreunã. Adunarea de la Corocãieºti la fel. Cea de la Rãdãuþi ori Marginea
au promis sã facã totul ca ºi acolo sã se refacã frumos unitatea ºi pãrtãºia în Domnul. Sã
nãdãjduim cã ºi cazul de la Caºvana se va rezolva ºi el cu bine, fiindcã nu se poate altfel.
Tînãrul de la Miliºãuþi ºi-a recunoscut greºelile ºi a promis ºi el îndreptarea. Noi
nãdãjduim cã aºa va fi ºi aºteptãm rugîndu-ne sã vedem faptele bune.
S-a pornit astfel cu ajutorul Domnului pe un drum bun, ºi ne rugãm ca harul Domnului
sã ne sprijineascã ºi mai departe.
T-
În luna urmãtoare am avut astfel de clarificãri la Comãneºti ºi Lãloaia unde la fel s-au
construit niºte punþi, deºi deocamdatã cam ºubrede, peste alte prãpãstii de 40 de ani. Totuºi
Domnul va lucra odatã pentru ca cei care totdeauna au fost gata numai de rãzboi, sã se sature
odatã de el ºi sã se întoarcã spre pace.
T-
Astfel a venit în sfîrºit dupã acestea ºi ziua pusã de Domnul de-o parte pentru limpezirea
stãrilor celor încurcate de la Chendrea ºi zona aceea din Nordul Ardealului. Acolo bîntuiau
de mulþi ani niºte duhuri foarte potrivnice ºi niºte învãþãturi ºi practici grozav de rãtãcite.
Multe întristãri ne-au produs ºi multe încercãri am fãcut pentru îndreptarea lor, dar de fiecare
datã s-au împotrivit mai pe faþã, mai pe ascuns, dar nu s-au îndreptat. Dimpotrivã, cu o
hãrnicie vinovatã lucrau rãspîndind cu îndrãznealã peste tot rãtãcirea lor... Cu mijloace
prefãcute reuºiserã sã atragã de partea lor ºi pe unii fraþi mai tineri din Cluj - cu care se
lãudau împotriva noastrã. Mai ales doi dintre ei, Ciupei ºi Isidor ºi o femeie Veronica, fãrã
nici o smerenie ºi cumpãtare stricînd Cuvîntul Domnului cu îndrãznealã, foarte guralivi ºi
ambiþioºi, lovind fãrã noimã în oricine se apropia de zona lor cu gînd de îndreptare.
Pentru ziua asta de vineri 2 septembrie 1988, deci am luat cu noi pe cei trei fraþi tineri,
mai ales din Cluj: Vasile, Aurel ºi Ion pe care îi ºtiam cã ºi-i atrãseserã cam de partea lor.
Doream ca aceºti fraþi din Cluj, despre care bãnuiam cã nu-ºi dau seama de adevãrata
nenorocire de la Chendrea, - sã se convingã ei singuri ºi pe viu, la faþa locului. Sã fie martori
la gravitatea devierii celor despre care aveau încã prea multe pãreri bune. La fel am invitat
din timp ºi pe fr. Vasile de la Braºov, care era de prin pãrþile acestea ºi ei îl considerau cam
de al lor.
Cînd am ajuns seara la cei din Chendrea, am tras la fruntaºul lor. A fost primul lucru la
care nu se aºteptase el, fiind sigur cã îl vom ocoli. Apoi cu el ºi cu încã o ceatã aleasã anume
dintre cei mai viteji ai sãi, am mers la locul de adunare pe care îl hotãrîserã ºi unde s-au
adunat îndatã o mare parte dintre ai lor. Ei erau siguri cã va avea loc o anchetã, un proces,
niºte lupte ºi confruntãri violente, dupã cum era firea lor ºi se pregãtiserã cu toate forþele lor
pentru asta, abia putîndu-ºi stãpîni furia.
Cum cunoºteam bine aceste duhuri ºi cum erau pregãtiþi ei pentru o cu totul altfel de
lucrare, i-am privit pe rînd în ochi, cu o mare putere sfîntã pe care mi-o simþeam prin Duhul
Domnului. Aveam o mare încredere de izbînda Domnului ºi a adevãrului Oastei.
Umpluserã casa în care eram ºi toþi stãteau într-o febrilã aºteptare ca înaintea unei
furtuni... Mi-a fost o milã îndureratã de ei vãzîndu-i astfel ºi mã rugam în inima mea
Domnului sã-i scape de robia acestor duhuri demonice.
Am început cu o rugãciune fierbinte ºi liniºtitã pentru pace ºi unitate, prin ajutorul ºi

lumina lui Dumnezeu. Am cîntat o cîntare dulce ºi apoi am început cu cel mai cald ºi deschis
duh de dragoste frãþeascã, cu care mai lucrasem prin aceste pãrþi acum multe zeci de ani,
atunci înainte de rãzboi de prin 1938, pe cînd eram la Cluj cu fr. Marini... Apoi îndatã dupã
rãzboi, dupã revenirea acestei zone din nou între hotarele þãrii. Unii dintre cei ce erau acum
aici de faþã îºi aduceau bine aminte de toate aceste frumoase amintiri pe care le desfãºuram,
despre dragostea ºi unitatea dintre fraþii de atunci ºi despre marea ºi nefericita diferenþã a
stãrii lor de astãzi.
Nu mi-a fost greu sã gãsesc drumul spre inimile multora, pentru cã dragostea de atunci
nu se uscase de tot nici astãzi în sufletele lor, numai cã duhurile acestea îi sugrumau. Am
vãzut chiar semnele unei învieri ºi înverziri bucuroase în ochii ºi pe feþele lor.
Douã ceasuri, dragostea lui Hristos le-a adus aminte despre învãþãtura ºi credinþa lor de
atunci, care era la fel cu a noastrã ºi în care nu erau deosebiri ºi dezbinãri ca acum. Le-am
împrospãtat viaþa, credinþa ºi statornicia frumoasã a pãrintelui Iosif, a fratelui Marini ºi a
celorlalþi înaintaºi ai noºtri care au rãmas statornici în învãþãtura ºi credinþa de la început,
oricîte suferinþe au îndurat pentru aceasta. ªi le deschideam ochii asupra gravei rãtãciri în
care ei au ajuns acum fãrã sã-ºi dea seama. Stãruiam sã recunoascã duhul strãin ºi sã smulgã
sufletul lor din ispita asta, revenind iarãºi la învãþãtura, la credinþa ºi la dragostea dintîi...
Cînd am simþit cã deosebirea a ajuns limpede în faþa lor ºi cã este clarã rãtãcirea în care
sînt cei care i-au abãtut astfel, - am dat cuvîntul la luptãtorii lor principali, - sã spunã ce au
de spus cu privire la aceste lucruri clare.
Dar s-a ridicat nervos un altul înaintea lor, un tînãr care era singurul intelectual dintre ei
ºi care era ginerele lui Isidor, unul dintre cei doi.
Din felul cum a început se vedea bine cã “apãrarea” lui era pregãtitã mult mai dinainte
cînd se aºteptau la rãzboi ºi nu la pace.
- Frate, - i-am zis, întrerupîndu-l hotãrît, - ai început rãu! Aici ai auzit bine cã nu este
vorba de anchetã ori de proces. Este vorba de o gravã abatere de la învãþãtura ºi practica
Oastei Domnului. Iar dv. dacã spuneþi cã faceþi parte din Lucrarea Oastei, trebuie ori sã vã
îndreptaþi lucrînd ºi învãþînd ca ºi ceilalþi fraþi, ori pãrãsiþi Oastea ºi vã faceþi dv. o altã
lucrare cu alt nume ºi cum vreþi. E normal, nu? Dacã deci puteþi vorbi despre pocãinþã ºi
îndreptare, vorbiþi. Dar dacã nu, atunci vedeþi bine cã sînteþi în afara obiectivului - ºi n-are
nici un sens vorbirea.
Omul s-a aºezat jos tãcînd.
L-am rugat din nou pe primul ºi cel mai din frunte sã vorbeascã el ce are de spus.
- Eu, începu el, sînt cîntãreþ la bisericã de aproape 20 de ani ºi sînt ca mîna dreaptã a
preotului în bisericã. Dar eu am ºi darul vorbirii în limbi ºi darul profeþiei tot de mulþi ani.
Preotul ºtie ºi totuºi nu m-a oprit niciodatã nici de la slujbã ºi nici de la aceste daruri.
- Frate dacã poþi ºi cu cantoria la bisericã ºi cu vorbirea în limbi dupã aceea ºi preotul te
acceptã aºa, atunci rãmîi aºa ºi fã ce vrei. Dar în Oastea Domnului cu astfel de obiceiuri nu
merge aici, ori o rupi cu vorbirea în limbi ºi cu profeþia asta, ori o rupi cu Oastea Domnului.
Cu amîndouã nu se poate. Aºa ceva n-au fãcut nici pãrintele Iosif, nici fratele Marini ºi nici
noi ºi altcineva dintre înaintaºii noºtri. Nici chiar acum în nici o parte din þarã nu se mai face
aºa ceva. Deci nu veþi fi dv. chiar cei mai aleºi oameni în faþa lui Dumnezeu, - mai ales cã
vedem aici ºi multe alte pãcate strigãtoare la cer. (Într-adevãr vãzusem hîrdaie cu borhot de
prune peste tot, pregãtite pentru fabricarea rachiului, regiunea avînd foarte mulþi pruni. Cred
cã ºi ei fãceau aºa ceva).
- Dar frate - continuã el - eu am vedenii ºi semne. Iatã numai zilele trecute mergînd la
pãdure mi s-au arãtat niºte semne, niºte stele, niºte minuni, niºte arãtãri.
- Frate - l-am întrerupt - ºi d-ta nu te îngrozeºti cã toate acestea sînt dintre cele arãtate
la 2 Tes. 2, 9-12 unde scrie cã acestea se vor face prin puterea satanei, cu tot felul de minuni
ºi semne ºi puteri mincinoase ºi cu toate amãgirile nelegiuirii pentru cei ce sînt pe calea
pierzãrii, pentru cã n-au primit dragostea adevãrului ca sã fie mîntuiþi. Din aceastã pricinã
Dumnezeu le trimite o lucrare de rãtãcire ca sã creadã o minciunã, pentru ca toþi cei ce n-au
crezut adevãrul, ci au gãsit plãcere în neascultare, sã fie osîndiþi... Domnul Isus ne-a spus
nouã cã nu ni se vor mai da alte semne decît cel al lui Iona, adicã moartea ºi învierea Lui
mîntuitoare. Celor care nu se vor mulþumi cu acest semn, cu acest singur semn adevãrat, iatã
li se vor arãta tot felul de alte semne mincinoase ca ºi cele din drumul d-tale spre pãdure, ca
sã te facã mîndru, îndrãzneþ ºi neascultãtor. Cred cã ar trebui sã vã îngroziþi de acest lucru,
nu sã vã lãudaþi cu el.
Omul s-a aºezat jos doborît dar nu convins.
S-a ridicat al doilea ca mãrime dupã el - Isidor - ºi a început sã spunã ºi el ceva despre
dreptul sãu la apãrare...
- Ce apãrare frate - i-am zis ºi lui, mirat cã mai repetã ºi el greºelile lãmurite deja cu
ginerele sãu - aici s-a vorbit numai despre douã cãi. Cea adevãratã a Lucrãrii Oastei
Domnului pe care a mers aceastã Lucrare sfîntã de 65 de ani pînã astãzi ºi toþi fraþii împreunã
cu pãrintele Iosif Trifa. ªi calea greºitã pe care mergeþi dv. acum.
Ce sã apãraþi? Neascultarea, rãtãcirea, pãcatul? Nu de apãrare aveþi nevoie, ci de
recunoaºterea greºelii, de pocãinþã ºi de îndreptare. Noi sîntem aici în Numele Domnului ºi
al tuturor fraþilor din þarã - ºi vã punem acum în faþã hotãrît cele douã cãi, iar dv. trebuie sã
alegeþi care cale vreþi s-o urmaþi: cu Oastea Domnului, ori cu abaterea în care sînteþi. Aceasta
este alegerea clarã pe care trebuie chiar acum sã o faceþi. Dacã veþi fi cu Oastea Domnului,
atunci trebuie sã renunþaþi acum la rãtãcirea în care aþi vãzut cã sînteþi - ºi toatã frãþietatea
vã va primi cu iertare ºi bucurie. Iar dacã nu vreþi nici acum sã vã îndreptaþi viaþa ºi
învãþãtura la fel cu toþi ceilalþi fraþi, atunci sã ºtiþi cã frãþietatea Oastei Domnului vã înlãturã
din mijlocul ei. Ne doare cã trebuie sã spun acest lucru grav, dar nu se poate altfel. Iar noi
vom înºtiinþa pe toþi fraþii ºi adunãrile despre acest lucru.
Omul s-a aºezat jos tremurînd.
Se ridicã altul, un tinerel înalt, slab ºi tremurînd nervos spune:
- Eu sînt numai de ºase ani în Oastea Domnului, dar îndatã ce am intrat în Oaste am
început un post aspru ºi o rugãciune puternicã ani de zile ca sã mi se dea darul prorociei ºi
al vorbirii în limbi. ªi acum sînt fericit cã am primit aceste daruri ºi pentru nimic în lumea
asta nu vreau sã renunþ la ele oricine ar veni sã-mi cearã asta.
- Vezi frate - i-am zis îndurerat ºi supãrat - în ce nenorocitã stare ai ajuns? De ce n-ai
cerut d-ta lui Dumnezeu un duh smerit ºi o inimã înfrîntã, cum a cerut David, psalmistul sfînt.
Sã nu fi cerut aceste zise daruri, cu care apoi sã te mîndreºti ºi sã te lauzi ca fariseul ºi sã
cazi în cursa satanei, socotindu-te mai vrednic ºi mai presus ca toþi. ªi iatã cã Dumnezeu l-a
trimis pe satana, cum este scris în Tesaloniceni, ca sã-þi dea aceste daruri trufaºe ca sã ajungi
în starea aceasta nefericitã în care nici nu-þi dai seama cã eºti. Acum trebuie sã te rogi ºi sã
posteºti îngrozit, de o sutã de ori mai mult, ca sã te ierte, sã Se îndure Dumnezeu ºi sã-þi ia
aceste pedepse, ca sã te smereºti ºi sã te mîntui. Altfel sã ºtii cã eºti pierdut pe totdeauna.
- Nu - rãspunse el tremurînd ºi mai nervos, - într-un fel obraznic... Nu renunþ. Ci pentru
aceste daruri eu sînt în stare sã mã lepãd de tot. Renunþ la fetiþa mea, la soþia mea, la pãrinþii
mei, la tot - dar nu renunþ la acestea.
- Îngrozitor omule - i-am rãspuns îndurerat - în ce orbie satanicã te afli ºi nu te cutremuri

cînd te încarci cu acest blestem pe care îl iei asupra d-tale aici în faþa tuturor. Ce ar fi dacã
acum Dumnezeu þi-ar asculta dintr-o datã vorba asta ºi þi-ar lua într-o clipã fetiþa, apoi soþia,
apoi pãrinþii, apoi totul, cum ai zis? Drept pedeapsã pentru nebunia asta? Ce þi-ar mai rãmîne
apoi decît funia lui Iuda? Nu-þi dai seama în ce blestem te-au dus duhurile ºi învãþãturile
astea? Nu vãd asta cu groazã nici acei care te-au dus în starea pe care o ai? Toþi veþi rãspunde
în faþa lui Hristos...
Eram adînc îngrozit. Am privit spre fraþii din Cluj ºi apoi spre fr. Vasile Benþea. Erau ºi
ei palizi. Le-am zis hotãrît:
- Acum rog pe fraþii de la Cluj sã-ºi spunã cuvîntul lor cu privire la toatã aceastã stare de
lucruri la care am asistat.
- Frate Vasile Suciu, - ce spui fr. ta despre toate acestea? ªi în clipa asta am privit feþele
celor 3-4 care vorbiserã, sã vãd ce gîndesc ei despre cuvîntul care se va spune. Am vãzut în
ochii lor o sclipire de bucurie ºi încredere. Erau convinºi cã fr. Suciu le va da dreptatea lor...
- Fraþilor - am rãmas adînc consternat ºi înspãimîntat de tot ce v-am auzit cã credeþi ºi cã
practicaþi. Nici nu mi-aº fi putut închipui vreodatã cã aþi putea ajunge pînã în halul acesta...
ªi cam pe linia asta a fost toatã vorbirea fratelui Vasile în faþa lor, aducînd asupra lor o
asprã mustrare ºi uneori mai cãutînd ºi cîte o uºoarã acuzã din cauza izolãrii lor de fraþi.
Toþi stãteau cu feþele în jos, sau cu ochii în altã parte.
- Acum rog pe fr. Aurel sã-ºi spunã ºi el pãrerea sa. Aºa ca sã auziþi cu toþii ce gîndesc
toþi fraþii despre starea pe care o aveþi.
- Fraþilor - începu ºi fr. Aurel - într-adevãr ºi pentru mine, ceea ce am auzit în seara asta
aici, este de-a dreptul uimitor. Noi am mai venit aici destul de des, dar niciodatã n-am ajuns
pînã la aceste lucruri - ºi nu v-am crezut sã fiþi chiar aºa. Acum totuºi cînd lucrurile s-au
limpezit atît de clar, atît de-o parte cît ºi de alta vã rugãm foarte mult sã reflectaþi bine asupra
situaþiei ºi sã renunþaþi la tot ce este strãin de Lucrarea Oastei Domnului, la tot ce este
provocator de dezbinãri ºi tulburare. Sã acceptaþi ºi dv. linia lucrãrii frãþeºti, ca sã vã uniþi
în totul cu învãþãtura, cu credinþa ºi cu dragostea fraþilor. Atunci veþi vedea ce binecuvîntare
adevãratã va urma ºi pentru dv. pentru toþi din asta.
- Acum sã auzim ºi cuvîntul fratelui Vasile Benþea, pe care îl cunoaºteþi ºi mai bine,
fiindcã este din aceste locuri ºi vã ºtiþi din copilãrie, cãci aþi umblat atîþia ani împreunã pe
calea Domnului.
- Fraþilor - începu ºi fr. Vasile - eu am cam ºtiut ceva despre învãþãturile astea ºi despre
felul cum lucreazã pe aici fr. Ciupei, Isidor, Iulian, sora Veronica - ºi ceilalþi... O datã sau
de douã ori, mai demult m-am ridicat împotriva acestor duhuri ºi profeþii ºi le-am dovedit cã
sînt mincinoase, pentru cã ºi mie însumi mi-au profeþit niºte minciuni ºi niºte lucruri pe care
îmi este ºi ruºine sã le amintesc aici. Fratele Ciupei ºi sora Veronica ºtiu despre ce este
vorba. V-am spus atunci cu hotãrîre pãrerea mea împotriva acestor lucruri ºi am crezut cã aþi
þinut seama de asta, dar acum vãd cã în loc sã încetaþi, mergeþi ºi mai rãu. Nu mã mir cã nu
v-a fost în seara asta nici teamã ºi nici ruºine sã spuneþi aceste lucruri aici în faþa noastrã ºi
mai ales în faþa fratelui nostru mai mare ºi mai în vîrstã în toate privinþele ca noi toþi... Cred
cã este vremea sã luaþi hotãrîrea cea bunã ºi drumul cel bun. Pe linia asta a vorbit tot timpul
ºi fratele Vasile ca ºi ceilalþi.
- Fraþilor - m-am ridicat eu de încheiere - este tîrziu, dupã miezul nopþii. Noi dorim sã
încheiem aceastã adunare cu o rugãciune cãtre Domnul ºi dupã ea cu o înºtiinþare cãtre toþi
fraþii ºi surorile de aici - dar îndeosebi cãtre primii vizaþi. Dv. trebuie sã vã decideþi clar ºi
definitiv acum: ce cale luaþi ºi sã declaraþi asta acum în faþa Domnului ºi a fraþilor. E poate
ultima posibilitate.
Dupã rugãciune veþi spune asta. Da sau nu.
- Nu fraþilor! - se ridicã mai multe voci tinere, - dar mai ales un tînãr care era foarte
agitat, - nu puteþi pleca aºa de la noi. Pentru noi s-a fãcut o mare luminã în seara asta. Nouã
celor tineri nu ne-a spus nimeni aceste lucruri aºa ca acum. Noi ne dãm acum seama de aceste
adevãruri ºi vrem din toatã inima sã ne îndreptãm, sã fim întru totul o inimã ºi un gînd cu
fraþii, cu dv. cu Oastea întreagã. Vã rugãm sã ne credeþi. Vã rugãm sã ne ajutaþi. Vã rugãm
sã nu ne daþi afarã din Oastea Domnului, cãci ne vom îndrepta ºi vom fi la fel cu toþi fraþii,
veþi vedea, vã veþi convinge...
ªi acelaºi lucru îl spuneau sinceri ºi înlãcrimaþi tot grupul tineretului acestuia, dintre care
unii erau ginerii, alþii fiii ºi nepoþii celor care îi învãþaserã aºa. Pînã ºi intelectualul care luase
primul cuvîntul, acum vorbea pe alt ton mãrturisind cu lacrimi ºi durere: noi ne-am fãcut
mustrarea ºi cãinþa necesarã. Vã rugãm sã ne credeþi cã din seara asta noi ne-am corectat tot
felul nostru de a gîndi ºi de a ne comporta. Sã nu ne socotiþi strãini ºi sã nu ne înlãturaþi din
Lucrarea Domnului. Totul se va îndrepta, vã rugãm sã ne credeþi. Vã veþi convinge ºi peste
o sãptãmînã la nunta de la Nida... ªi ne îmbrãþiºau cu lacrimi ºi cu toatã puterea lor...
Ne-am rugat fierbinte ºi adînc miºcaþi de toatã încheierea acestei desfãºurãri, mulþumind
lui Dumnezeu pentru acest sfîrºit promiþãtor ºi pentru cã mustrarea severã ºi durã care li se
fãcuse dupã voia lui Dumnezeu, a avut ca rod aceastã frãmîntare, aceastã pãrere de rãu,
aceastã puternicã promisiune de îndreptare. Acum dacã ºi mai departe lucrurile vor merge
într-adevãr aºa, totul va fi bine.
Era tîrziu ºi dupã ce cu greu ne-am putut smulge din braþele lor, am plecat. Cei doi însã
ºi profetesa lor mincinoasã, Veronica, dispãruserã îndatã dupã rugãciune, fãrã sã spunã nici
un cuvînt. ªi nu i-am mai vãzut atunci.
- Fraþilor clujeni - le-am zis eu pe drum cînd am rãmas singuri cu ei - eu mã bucur din tot
sufletul meu ºi mulþumesc Domnului de faptul cã în seara asta s-au lãmurit bine lucrurile ºi
oamenii din aceastã zonã, dupã zeci de ani de lupte ºi dezbinãri. ªi mã bucur cã s-au lãmurit
aici la faþa locului marea majoritate a fraþilor din aceste pãrþi. Dar cel mai mult mã bucur cã
v-aþi lãmurit fr. voastrã, cã aþi avut acum ocazia sã vedeþi clar ce duhuri stricãtoare ºi
nefericite se pot strecura în inimile ºi în adunãrile unor fraþi ai noºtri care sînt sinceri - dar
prea lesne crezãtori ºi prea nepregãtiþi sã cunoascã ºi sã înfrunte ispita unor astfel de duhuri
mincinoase care se prefac în cele mai atrãgãtoare înfãþiºãri biblice. Acum dacã aþi vãzut
primejdia asta pe viu, în care au cãzut aceºti sãrmani fraþi ai noºtri, vã rugãm sã cãutaþi cu
tot dinadinsul sã-i ajutaþi pînã vor putea ieºi deplin din negura ºi ceaþa asta nenorocitã, din
acest vîrtej primejdios ºi fals. Sînteþi încã tineri, n-aþi avut parte de treceri prin mare ºi prin
cuptor ca noi cei bãtrîni, ca sã aveþi ºi altfel de experienþe care se însuºesc numai acolo. Dar
mãcar din experienþe ca cea din seara asta sã vã însuºiþi niºte adevãruri care vã vor folosi atît
frãþiilor voastre, cît ºi celor la care Dumnezeu vã va trimite sã-i ajutaþi sã-ºi afle, - ori sã
nu-ºi piardã mîntuirea...
T-
Aºa s-a încheiat atunci lupta noastrã cu clarificarea duhurilor ºi deficienþelor de la

Chendrea ºi din acel colþ din Nordul Ardealului. ªi mulþumim Domnului cã iatã, la vremea
lui, Domnul a gãsit ºi locul ºi mijlocul prin care sã ne vindece o ranã ºi sã se descopere o
înºelãciune strecuratã de satana, care se fãcuse înger de luminã ca sã poatã înºela chiar ºi pe
cei aleºi ( M a t e i 2 4 , 2 4; 2 Cor. 11, 13, 14) . ªi aºa cum a gãsit Domnul timpul
ºi mijlocul prin care a rezolvat problema aceasta, va rezolva ºi celelalte la vremea Lui ºi la
vremea lor, precum este scris: Domnul face orice lucru frumos la vremea lui
(Ecl. 3, 11) .
T-
Peste o sãptãmînã dupã Chendrea, sîmbãtã 10 septembrie, am fost la nunta de la Nida la
care am þinut sã merg neapãrat spre a ne convinge dacã cei de la Chendrea ºi-au þinut în
adevãr promisiunile care le-au fãcut atunci, sau nu.
Slavã Domnului, au venit acolo toþi cei mai importanþi din zona Chendrea cu care
avusesem confruntarea cea dramaticã, veniserã chiar ºi cei doi care plecaserã neobservaþi ºi
care ei înºiºi erau cei mai vizaþi în toate acestea. Acum aici în faþa tuturor celor de la nunta
aceasta au venit ºi ºi-au cerut iertare, promiþînd îndreptarea.
Ne-am bucurat totuºi cu o oarecare teamã, nu cumva obiºnuiþi cu de toate, sã nu fi fãcut
ºi aceastã mãrturisire numai spre a liniºti la suprafaþã ºi momentan lucrurile ºi pe urmã în
ascuns sã rãmînã iarãºi toate tot cum au fost.
Dar numai Domnul cunoaºte inima omului, atunci cînd face o mãrturisire ºi o promisiune.
Noi o cunoaºtem numai mai tîrziu, cînd timpul dovedeºte cum a fost inima omului aceluia
ºi cum ºi-a þinut ea mãrturisirea ºi promisiunea ei... Numai despre ghicitoarea aceasta bãtrînã
ºi vicleanã nu putem avea nici o speranþã. Cred cã ea este cea mai vinovatã ºi Dumnezeu o
va pedepsi necruþãtor.
T-
ªi iatã aºa ajungem ºi noi acum la adevãrul minunat scris de sfîntul apostol Pavel fraþilor
Corinteni pe care l-am spus ºi noi în fruntea acestui capitol, cã atunci cînd întristarea este
dupã voia lui Dumnezeu ºi este fãcutã în duhul adevãrului ºi în numele dragostei, ea aduce
o pocãinþã care singurã duce la mîntuire ºi de care într-adevãr cineva nu se cãieºte niciodatã.
Cãci uitaþi-vã voi fraþilor de la Bosanci, de la Corocãieºti, de la Rãdãuþi, de la Chendrea
- ºi voi toþi cei care aþi fost întristaþi într-o vreme de cãtre dragostea care vã dorea izbãvirea,
iatã cã tocmai întristarea aceasta dureroasã atunci, ce frãmîntare a trezit în voi, ce cuvinte de
mãrturisire, ce fricã, ce dorinþã aprinsã, ce rîvnã, ce pocãinþã. În toate voi cei în care s-au
petrecut aceste frãmîntãri sincere, aþi arãtat cã sînteþi curaþi în privinþa aceasta
( 2 C o r . 7 , 1 0 - 1 1 ) . Sã facã harul lui Dumnezeu ca aceastã curãþie sã fie în toþi ºi pe
totdeauna.
De acum rãmîneþi tari în Domnul ºi statornici în hotãrîrea bunã ºi în dragostea curatã pînã
la sfîrºit ºi Dumnezeul Dragostei ºi al Pãcii va fi cu voi.
Amin.

Pag. 460 Istoria - Vol. 4 - Cap. 29 - Anul jubiliar 1988
Cap. 29
Anul jubiliar 1988

“ªi Samuel a luat o piatrã de aducere aminte
ºi a pus-o între Miþpa ºi Seu ºi a pus numele
“Eben-Ezer” - piatrã de ajutor zicînd:
Pînã aici ne-a ajutat nouã Domnul”.
1 Sam. 7, 12.
Suind din nou un vechi urcuº

port jertfe noi, spre-un sfînt altar
cu noi rãniri de vechi cãtuºi
nalþ într-un stîlp pe-acest hotar,
Eben-Ezer ajuns aici
privesc tot lungul drum trecut
ce paºi mãrunþi, ce urme mici
ce-a trebuit ºi ce-am fãcut...
Gîndesc cu sufletul durut

la anii ce i-am risipit
cît am trãit din ce-am ºtiut
cît am ºtiut din ce-am trãit
cît am gîndit din ce fãceam
cît am fãcut din ce-am gîndit,
cît am iubit din ce aveam
cît am avut din ce-am iubit
cît am trãit din ce-am crezut
cît am crezut din ce-am trãit
cît am vorbit din ce-am fãcut
cît am fãcut din ce-am vorbit.
..............................................
Istoria - Vol. 4 - Cap. 29 - Anul jubiliar 1988 Pag. 461
Aº vrea de-acum pîn-la sfîrºit

prin harul Tãu Dumnezeiesc
sã pot trãi tot ce-am vorbit
sã pot vorbi tot ce trãiesc.
cest cuvînt de Eben-Ezer luat din Sfînta Scripturã l-a folosit de multe ori ºi pãrintele
A nostru Iosif Trifa mai ales în anii ºi împrejurãrile de rãscruce ºi de hotar, atît în zilele
deosebite ale vieþii noastre, cît mai ales în împrejurãrile istorice ale vieþii Oastei Domnului,
zile ºi împrejurãri care aduceau adevãruri noi ºi cotituri noi în drumul poporului biblic al
Oastei Domnului spre Þinta sa finalã. Adicã în cãlãtoria noastrã prin lumea aceasta spre
Canaan, spre Ierusalimul nostru cel ceresc, care este adevãrata noastrã Patrie ºi Moºtenirea
noastrã de la Tatãl ºi Dumnezeul nostru.
Iatã ce spune de exemplu pãrintele nostru sufletesc de Anul Nou 1933, cînd se împlineau
primii zece ani din istoria Oastei ºi se sãrbãtorea primul ei jubileu, - în gazeta sa Oastea
Domnului din 1 Ianuarie 1933, - care apãrea atunci.
“Un loc din Biblie foarte potrivit la împlinirea primilor zece ani de Oaste, este cel de la
1 Samuel 7, 12. Ei au avut acolo o mare biruinþã asupra filistenilor ºi drept mulþumire lui
Dumnezeu au aºezat acolo o piatrã, un stîlp pe care l-au numit “Eben-Ezer”, adicã piatrã de
ajutor zicînd: pînã aici ne-a ajutat nouã Domnul...
Pînã aici ne-a ajutat ºi nouã Domnul Oastei. În lupta pentru Împãrãþia lui Dumnezeu ºi
mîntuirea sufletelor noastre, pînã aici ne-a ajutat El ºi pînã aici am ajuns. Lîngã o piatrã de
ajutor poposim ºi noi astãzi, iar piatra (Stînca) noastrã este Hristos ( 1 C o r . 1 0 , 4 ) .
Domnul este Stînca noastrã, Cetãþuia noastrã, Izbãvirea noastrã ºi biruinþa noastrã
(2 Sam. 22, 2) .
În lupta pentru Împãrãþia lui Dumnezeu multe izbeliºti am avut ºi noi ºi vom mai avea
încã, fiindcã nu este Oaste fãrã rãzboi ºi nici biruinþã fãrã luptã, noi însã vom pãºi cu bãrbãþie
înainte, aºa cum am pornit cãci Domnul este cu noi.
Scumpii mei fraþi ostaºi, sã luptãm înainte cu vitejie, cãci cu noi este Dumnezeu. Orice
împotrivire s-ar ridica în contra noastrã, sã luptãm înainte cãci cu noi este ºi va fi pe
totdeauna Dumnezeu. Oastea Domnului luptã cu îndîrjire pentru drepturile lui Dumnezeu în
lume ºi ea trebuie sã învingã cãci în fruntea noastrã este Isus Biruitorul. ªi dacã El este cu
noi, cine poate fi contra noastrã?
La împlinirea celor zece ani de Oaste, iatã ne închinãm toate frumoasele noastre steaguri
ºi sufletele noastre în faþa marelui nostru Domn ºi Împãrat Isus Hristos.
În faþa Ta cãdem ºi Þie ne rugãm Doamne Isuse. Rãmîi neîncetat cu noi ºi în noi. A Ta
este oºtirea aceasta, - du-ne la biruinþã. Ai Tãi sîntem, nu ne pãrãsi cãci fãrã Tine nu putem
face nimic. Fã Tu Doamne, ca noi sã simþim clipã de clipã cã Tu eºti în fronturile noastre, sã
auzim prea dulcile Tale cuvinte: Îndrãzniþi cãci Eu am biruit lumea. Îndrãzniþi ºi nu vã temeþi
cãci iatã Eu sînt cu voi în toate zilele pînã la sfîrºitul veacurilor (Matei 28, 20) .
Te rugãm Preabunule Doamne, fii cu noi pînã în clipa cînd lupta noastrã se va sfîrºi...
Pînã în clipa cînd vom trece ºi noi apele Iordanului (apele morþii) ºi vom intra în Canaanul
ceresc, ca sã trãim apoi cu Tine pe vecii vecilor. Amin”.
Oastea Domnului An 4, Nr. 1
din 1 Ian. 1933.
Acum, iatã dupã 55 de ani de atunci ne pregãtim ºi noi sã sãrbãtorim un an jubiliar ºi mai
însemnat, cu cît cursul tuturor acelor ani grei care au trecut de atunci ºi pînã astãzi Domnul
ne-a arãtat cã a ascultat ºi primit rugãciunea pãrintelui nostru de la sãrbãtoarea primului
jubileu la cei zece ani, în 1933. El a fost într-adevãr în toate zilele ºi în toate luptele noastre
salvînd Lucrarea Oastei Sale peste care El i-a pus Numele Sãu Sfînt. ªi din pricina acestui
Nume al Lui, El n-a lãsat-o nici pînã acum, ºi nu o va lãsa nici în viitor, chiar dacã unii dintre
ostaºii Lui din primele rînduri, - nu I-au fost credincioºi pe deplin, ci în vremile de ispitã ori
de flãcãri L-au lãsat ºi au pãrãsit calea ºi dragostea Lui.
T-
Am ajuns în anul 1988! Ce an plin de mari ºi unice adevãruri este pentru noi anul acesta.
Patru mari evenimente din Istoria noastrã au datele fixate în prima jumãtate a acestui an ºi
anume (le repetãm):
T-
- la 1 Ianuarie se împlinesc 65 de ani din noaptea Anului Nou 1923, cînd Duhul lui
Dumnezeu S-a coborît în chip minunat asupra pãrintelui nostru Iosif cînd i-a inspirat gîndul
ºi voia Tatãlui ceresc, pentru înfiinþarea acestei miºcãri de renaºtere sufleteascã în biserica
ºi în þara noastrã, despre a cãrei întindere ºi roade sfinte, nimeni nu se putea gîndi atunci cît
de mari ºi de binecuvîntate vor fi pînã la marginile lumii ºi pînã la sfîrºitul veacurilor.
T-
- La 12 februarie se împlinesc 50 de ani de la data de 12 februarie 1938, cînd a trecut la
Domnul pãrintele nostru, profetul ºi martirul lui Hristos din neamul nostru ºi din timpurile
noastre. Cu o veºnicã recunoºtinþã în faþa Domnului, noi va trebui pînã în veºnicie sã-I
mulþumim lui Dumnezeu pentru cã ni l-a trimes cu o solie atît de limpede ºi de sfîntã, pentru
a ne ajuta pe noi ºi pe mulþi sã aflãm cea mai dulce ºi mai frumoasã cale spre mîntuirea
sufletelor noastre, ale neamului nostru ºi ale bisericii noastre.
T-
- La 3-6 martie se împlinesc 100 de ani de la naºterea ºi respectiv botezarea copilului
Iosif, care avea sã devinã nu peste mult robul ºi apostolul lui Hristos pentru vremurile
noastre. Naºterea lui a avut loc în satul Certege din jud. Turda la 3 martie 1888, iar botezul
s-a fãcut la 3 zile dupã naºtere în 6 martie în biserica satului sãu natal.
T-
- La praznicul Rusaliilor acestui an 1988 se împlinesc 50 de ani de la prima comemorare
a acestui mare Praznic la mormîntul pãrintelui nostru sufletesc dupã cuvîntul sãu testamentar
pe care ni l-a lãsat înainte de trecerea sa la Domnul cînd ne-a zis: în fiecare praznic al Oastei
care este pogorîrea Sfîntului Duh, veniþi la mormîntul meu cu o cîntare, cu o floare, cu o
lacrimã, pentru ca ºi de acolo sã simt cã Oastea Domnului trãieºte ºi biruieºte...
T-
Avînd în vedere toate aceste date ºi evenimente istorice, ºi marea lor însemnãtate biblicã
ºi sufleteascã pentru noi, am luat înþelegere din timp cu toþi fraþii mai însemnaþi din þarã ºi
am hotãrît ca anul acesta sã fie declarat pentru Oastea Domnului un an jubiliar ºi sã ne
pregãtim în chip deosebit pentru el. În legãturã cu acest gînd am scris ºi am pregãtit totul
dupã cum vom relata pe scurt în cele ce urmeazã. Dar despre desfãºurarea mai largã a acestor
evenimente am alcãtuit un album jubiliar complet, cu date, amãnunte ºi imagini care vor apare
separat, ca un document istoric ºi frãþesc.
T-
Un an sãrbãtoresc neuitat - 1988

An jubiliar pentru Oastea Domnului
T-
Slãvit sã fie Domnul cã am ajuns ºi acest an ca sã putem prãznui patru din cele mai
însemnate evenimente din viaþa miºcãrii religioase Oastea Domnului, ºi sã consemnãm
importanþa fenomenului acestei Lucrãri evanghelice nu numai pentru viaþa poporului nostru
ºi a bisericii ortodoxe, ci într-un sens mai larg ºi mai profund chiar pentru tot creºtinismul,
în general. În ideea acestei miºcãri duhovniceºti, - minþi tot mai lucide ºi glasuri tot mai
competente vãd ºi prevãd un miracol, o luminã a viitorului, un fenomen fericit ºi nou.
T-
În cele ce urmeazã ne vom strãdui sã redãm cît vom putea mai scurt cîteva date mai
esenþiale, semnificaþia lor, locurile ºi manifestãrile care le-au prilejuit, amploarea ºi
frumuseþea lor, - toate acestea fiind de un mare interes pentru întreg creºtinismul activ atît
în þara noastrã cît ºi din strãinãtate.
T-
1 - La 1 Ianuarie 1988 s-au împlinit 65 de ani din noaptea de Anul Nou 1923, cînd
printr-o revelaþie cereascã, pãrintele Iosif Trifa care era atunci în Sibiu ºi redacta gazeta
religioasã Lumina Satelor, - a primit direct de Sus mesajul înfiinþãrii imediate a acestei
miºcãri de trezire spiritualã, care sã antreneze puternic ºi înnoitor biserica ºi viaþa noastrã,
fiorul ºi trãirea Creºtinismului primar.
T-
“Cu acest creºtinism decãzut ºi corupt de azi, zicea pãrintele - ne prãbuºim cu toþii ºi
definitiv în cel mai întunecat pãgînism ºi pierzare. Sã ne oprim brusc ºi acum, cu toþii. Sã ne
întoarcem imediat, printr-o renaºtere totalã a fiinþei ºi a societãþii noastre din nou la Hristos.
Sã-L primim pe Hristos fiecare, printr-un legãmînt ºi o hotãrîre puternicã lepãdîndu-ne de
satana ºi de toate lucrãrile lui, - ºi sã ne unim din nou ºi puternic cu Hristos, devenind niºte
ostaºi ai Lui, cu adevãrat”.
T-
Mesajul sãu a fost binecuvîntat de Duhul Sfînt cu un mare rãsunet în mii ºi mii de inimi,
care s-au ataºat lui, atît din þarã cît ºi din strãinãtate luînd un nume ºi o amploare de o
rezonanþã cutremurãtoare, - Oastea Domnului.
Dar Lucrarea aceasta a Evangheliei ºi iniþiatorul ei, n-au cunoscut în þara noastrã numai
bucuria ºi elanul vremii primilor creºtini, - ci chiar din primii ei ani a avut parte ºi de
împotrivirile rãutãþii atît din afara bisericii, cît ºi din partea unei mari pãrþi a clerului
conservatorist ºi comod, ameninþat în afacerile sale lumeºti de curentul înnoitor ºi sobru al
Oastei Domnului, care venea arzînd necruþãtor gunoaiele ºi spulberînd pleava .
Þinta tuturor atacurilor acestora era steagul Oastei ºi stegarul ei.
Ca urmare a intrigilor pornite violent ºi necruþãtor împotriva sa pãrintele Iosif Trifa a fost
caterisit din calitatea de preot, îndepãrtat din toate funcþiile sale, fãrã drept de apãrare ºi
recurs. Iar opera sa Oastea Domnului ca ºi toate publicaþiile sale au fost interzise ºi urmãrite
spre a fi nimicite total, atunci ºi de atunci de-a lungul celor peste 50 de ani, - ºi pînã astãzi.
În aceste condiþii nebãnuit de grele ºi inumane, acest martir al Evangheliei, la 25 de ani
de preoþie ºi numai 50 de ani de viaþã, - ruinat de bolile pe care nu ºi le-a putut trata ºi de
sãrãcia totalã în care a fost aruncat ca Iov, - cu o greutate corporalã de numai 33 kg. s-a stins
din viaþa aceasta trecînd la Domnul în dimineaþa zilei de 12 februarie 1938. În istoria Oastei
Domnului se scrie pe larg despre toate aceste evenimente.
În noaptea Anului Nou 1988 am sãrbãtorit la Sibiu, pe locul unde acum 65 de ani a avut
loc aceastã revelaþie divinã prin care a luat fiinþã Oastea Domnului, - acest ceresc ºi fericit
eveniment.
Au participat sute de fraþi din toatã þara - ºi unii chiar de peste hotare. Dupã o rugãciune
fierbinte rostitã de un frate iubit ºi însoþitã de cãtre toþi cei prezenþi, - a urmat un program
plini de putere ºi de lacrimi evocînd fericitul ºi marele eveniment petrecut acum 65 de ani.
Au vorbit din Cuvîntul Domnului fraþi veniþi din toate pãrþile þãrii, au declamat poezii,
creaþii originale ºi ocazionale, s-au cîntat minunatele noastre cîntãri de cãtre marele numãr
de fraþi ºi surori tinere...
La miezul nopþii în momentul trecerii în Anul Nou, cu toþi fraþii ºi surorile prezenþi, am
îngenuncheat ºi printr-o fierbinte rugãciune am mulþumit Domnului ºi Dumnezeului nostru
pentru harul Sãu cel mare pe care l-a revãrsat peste neamul nostru ºi peste sufletele noastre
prin trimiterea la noi a acestui mesaj ceresc. Cu toþii am înnoit la urmã, printr-o rugãciune
comunã, fiecare legãmîntul nostru de a pãstra pînã la moarte încrederea nezguduitã de la
început, în învãþãtura ºi dragostea dintîi, la care ne-a adus Domnul Isus prin pãrintele ºi
înaintaºul nostru neuitat.
T-
2 - În 12 februarie, cînd s-au împlinit 50 de ani din acel 12 februarie 1938, cînd a trecut
la Domnul pãrintele nostru Iosif, am fost din nou la Sibiu, de data asta la mormîntul
pãrintelui din cimitirul Sibiului. O mare mulþime de fraþi ºi surori veniþi de data aceasta din
toate pãrþile þãrii, au fost prezenþi încã din zorii zilei, întrucît timpul era destul de frumos ºi
senin.
Adunarea a început ca de obicei cu rugãciunea “Împãrate Ceresc” apoi “Tatãl nostru”,
încheiat cu o rugãciune liberã de mulþumire ºi de recunoºtinþã faþã de Domnul pentru harul
ºi ajutorul pe care ni l-a dat pînã în ziua aceasta, - ºi pentru tot sprijinul ºi biruinþele de care
vom avea nevoie ºi în viitor, pînã la împlinirea gîndului ºi scopului Sãu pe care l-a avut ºi
îl mai are cu aceastã sfîntã Lucrare a Sa ºi cu noi cu fiecare în parte.
Au urmat multe ºi înlãcrimate evocãri în legãturã cu planurile dragostei lui Dumnezeu
pentru mîntuirea oamenilor ºi-a lumii, prin soliile aduse de trimeºii lui Hristos în mijlocul
nostru ºi al lumii. ªi mai ales despre Lucrarea specialã trimisã poporului nostru ºi bisericii
noastre prin acest mare om ºi profet al vremurilor noastre, care a fost pãrintele nostru Iosif.
Au urmat multe ºi miºcãtoare cîntãri, mai ales cele alcãtuite de cãtre pãrintele Iosif, Mai
lîngã Domnul meu, ori pentru el, Pasãre mãiastrã, Noi nu te mai uitãm pãrinte, etc. S-au
rostit poezii, creaþii originale ºi interpretãri duioase din montaje de poezii potrivite
momentului comemorat.
S-a încheiat totul cu o profundã rugãciune de mulþumire cãtre Domnul de tot ce ne-a dat
pînã acum prin înaintaºii noºtri care ne-au adus cuvîntul Evangheliei vii a lui Hristos ºi am
stãruit spre Dumnezeu cu cereri fierbinþi ca sã nu ne lase gol locul sfinþilor Sãi, pe care El
îi ia dintre noi, ci sã ridice în locul lor pe alþii mulþi ºi harnici, pentru ca Evanghelia harului
Sãu sã aibã vestitori înflãcãraþi în toate timpurile ºi în toate neamurile lumii, pînã la Venirea
Lui cea Strãlucitã. Amin.
T-
3 - Dupã 100 de ani, la Certege.
Îndatã dupã comemorarea celor 50 de ani de la trecerea la Domnul a pãr. Iosif din 12
februarie de la Sibiu, ne-am pregãtit pentru comemorarea celor 100 de ani de la naºterea sa,
în 3-6 martie 1888, la Certege, satul sãu natal, - în biserica unde a fost botezat în 6 martie ºi
în casa unde a fost nãscut în 3 martie în acelaºi an.
Fãcusem cunoºtinþã încã din anul trecut cu aceste locuri ºi cu acei oameni care
cumpãraserã de 38 de ani casa ºi locul naºterii pãrintelui nostru Iosif, - ºi care locuiau acum
în aceastã casã. S-au arãtat binevoitori faþã de noi, deºi erau total strãini de numele ºi
însemnãtatea marelui om în moºtenirea cãruia intraserã. Le-am împãrtãºit gîndul cu care
venisem, iar ei s-au arãtat foarte binevoitori sã se facã o slujbã religioasã în casa aceea în care
nu se mai fãcuse o astfel de rugãciune de ani ºi ani.
Dupã aceastã înþelegere cu ei, cît ºi cu unii din nepoþii pãrintelui care au mai rãmas aici
în urma unora dintre fraþii sãi, am pregãtit totul cît mai bine am crezut. Am fost prima datã
în audienþã la episcopia de la Alba Iulia de care depinde protopopiatul Cîmpeni ºi parohia
Certege, cerînd binecuvîntarea ºi ajutorul prea sfîntului pãrinte episcop Emilian, pentru
comemorarea pe care o pregãtisem. Am gãsit toatã înþelegerea ºi bunãvoinþa ºi ne-a promis
tot sprijinul sãu, pe care într-adevãr ni l-a dat. I-am mulþumit respectuos P.S. Sale episcopului
Emilian, atît înainte cît ºi dupã.
Am aranjat totul pentru ziua de 6 martie cînd se împlineau 100 de ani de la botezul
pãrintelui în biserica din Certege, fiindcã era duminicã, ºi se putea face totul mai uºor.
Era zãpadã mare pe aceºti minunaþi munþi, pe unde a copilãrit pãrintele nostru ºi pe unde
au trãit toþi înaintaºii sãi. Am ajuns cu un grup de fraþi pînã sub dealul de la Certege de unde
nu se putea merge decît pe jos, urcînd prin zãpadã cale de un ceas, pe un drum strîmt ºi
pietros. Ne pregãteam sã mergem ºi pe jos, ajutaþi de fraþii noºtri mai tineri, dar cei doi fraþi
Dumitru ºi Iosif care cumpãraserã casa la care mergeam, veniserã în calea noastrã cu o sanie
trasã de doi boi frumoºi, mai ales unul semãna aºa de bine cu acel Iambor din copilãria mea,
ºi pe care îl chema tot Iambor. Bãtrînii ne-au suit în sania cu boi, iar tinerii au luat-o pe jos
în urma noastrã. Aºa am urcat pînã sus.
Seara am avut o stare cereascã în aceastã casã sfîntã în care tot era ca acum 100 de ani,
cînd s-a nãscut aici unul dintre cei mai sfinþi fii ai acestui neam, din una dintre cele mai sfinte
mame ale acestui pãmînt. Casa este destul de singurã în mijlocul unui cîmp larg, care în
toamnã era acoperit cu un covor de brînduºe vinete ºi albe, iar acum era acoperit cu un covor
ºi mai divin de zãpadã strãlucitoare în ultimele raze ale soarelui.
Iatã locul unde fusese pe vremuri grajdul lîngã casã, lîngã care era vaca pe care o mulgea
mama cînd a fost lovitã ºi cãlcatã în picioare de tãuraºul înfuriat. Pe aici pãscuserã oiþele pe
care le pãzea pãstoraºul pe care Dumnezeu avea sã-l facã unul dintre cei mai minunaþi pãstori
ai oiþelor Sale. Aici a avut el primele necazuri cu berbecul cel negru care înºela oile
ducîndu-le în locuri oprite... Berbecul cel negru care apoi i-a adus atîta rãu ºi necaz, de-a
lungul întregii lui vieþi.
Am fost primiþi cu multã bunãvoinþã în aceastã casã sfîntã, plinã de amintirile celor 100
de ani. Se fãcuse noapte, dar casa se umplea ºi acum de noi fraþi ºi surori care tot mai soseau
plini de zãpadã de peste dealurile acestea ºi de peste alte dealuri ale acestei þãri, de pe unde
porniserã de cîteva zile, pentru a ajunge acum aici. Mulþi dintre vecinii de munte vãzînd atîþia
oameni neobiºnuiþi venind aici, au început sã vinã ºi ei aici miraþi ºi curioºi sã vadã ce se
întîmplã.
Dupã o scurtã odihnã, am început o stare de vorbã lãmuritoare. Timp aveam, pînã mîine
dimineaþã cînd vom merge iarãºi pe jos, alte cîteva ceasuri, peste alte dealuri, prin alte zãpezi
pînã la biserica unde se va oficia slujba deosebitã ºi comemorativã.
Toþi cei adunaþi în casã erau dornici sã asculte lucrurile minunate despre copilul sfînt care
s-a nãscut acum 100 de ani, aici în casa asta, - ºi despre frumoasa ºi îndurerata lui viaþã în
slujba lui Dumnezeu, a bisericii ºi a neamului acestuia.
Ne-am rugat mult, am plîns mult, am cîntat mult ºi am vorbit mult, pentru ei toþi - ºi mai
ales, fiecare pentru sine însuºi, despre toatã istoria mîntuirii noastre ºi a lumii întregi, prin
Jertfa cea mare a Fiului lui Dumnezeu Isus Hristos. Dar ºi prin jertfele unite cu Jertfa lui Isus,
a tuturor marilor Sãi fii, din toate neamurile, printre care a avut ºi neamul nostru, pe unul
dintre aceºtia cei mai mari.
Prin acest mare om sfînt al lui Hristos am aflat ºi noi despre aceastã mîntuire ºi am
primit-o devenind copii ai lui Dumnezeu. De aceea am venit pînã aici, din toate colþurile þãrii,
ca sã cinstim dupã cuviinþã memoria acestui mare binefãcãtor al nostru ºi al multor mii de
oameni, care prin el ne-am întors din moarte la viaþã ºi de la pãcat la Hristos. Aici în casa
asta s-a nãscut, în biserica asta a fost botezat, pe locurile acestea a trãit el mulþi ani, - iar
locurile pe unde a umblat ºi a trãit un om sfînt, - capãtã ºi ele din pricina acestui om, un preþ
mare ºi un respect sfînt... În aceastã atmosferã am mai cîntat, am mai spus meditaþii,
istorioare ºi poezii pe care cei ce le auzeau pentru prima datã le ascultau cu lacrimi. Se fãcuse
mult dupã miezul nopþii cînd cei mai apropiaþi au luat la ei pe unii dintre fraþi spre a se odihni
peste noapte la ei. Cu multã bucurie ºi dragoste au ospãtat cu toþii pe fraþii luaþi la ei, dorind
mult de tot ºi rugîndu-se sã mai mergem din nou ºi cît mai curînd iarãºi la ei.
Eu am “dormit” douã ceasuri în singurul pat vechi din cel mai retras colþ al casei. Era
colþul în care zãcuse mama bolnavã, poate era ºi acelaºi pat sfînt, în care eu noaptea asta, mai
mult am plîns ºi m-am rugat.
T-
Dimineaþa, - era duminicã - am pornit spre bisericã, - în rînd cîte unul pe pîrtia strîmtã
din zãpada mare. La jumãtatea drumului am întîlnit venind tot pe jos, cale multã prin zãpadã,
pe cei doi cucernici preoþi trimiºi de P.S. episcop Emilian, - pãrintele ªtefan Urda, inspector
eparhial de la Alba Iulia ºi pãrintele protopop de Cîmpeni, Gh. Benchea. Ne-am îmbrãþiºat,
fericiþi cã putem împlini o slujbã atît de frumoasã ºi îndatoratã aici în frumoºii Munþi
Apuseni, faþã de unul dintre fiii lor cei mai minunaþi, care le-a dus faima la marginile
pãmîntului.
T-
Biserica a fost plinã ca în ziua de Paºti. A fost o slujbã unicã plinã de un fior sfînt. La
rãspunsuri am cîntat cu toþii avînd ochii plini de lacrimi ºi sufletul plin de mulþumire cãtre
Dumnezeu cã în aceastã zi mare, ne-a dat o bucurie atît de unicã. Cine ºtie, peste altã sutã de
ani, cine va mai fi pe aici ºi cine va mai avea parte de o sãrbãtoare ca asta.
De la bisericã, am plecat în acelaºi fel, om dupã om, prin cotite ºi strîmte poteci de
zãpadã, pînã la casa natalã a pãrintelui nostru, împreunã cu cei doi cucernici preoþi, care au
oficiat din nou ºi aici o slujbã deosebitã ºi impresionantã, rostind apoi fiecare cîte un cuvînt
de evocare miºcãtoare.
Slujba s-a fãcut afarã, din balconul casei, iar mulþimea neîncãpãtoare în casã, asculta de
pe dealul din faþã, aºezatã ca într-un amfiteatru, sub cãderea liniºtitã a ultimilor fulgi de
zãpadã, care coborau din cer peste noi, ca o binecuvîntare.
Dupã terminarea sãrbãtoririi noastre, ne-am luat rãmas bun, - ºi am plecat îmbrãþiºîndu-ne
cu toþii ºi rugîndu-ne lui Dumnezeu sã ne mai dãruiascã astfel de bucurii, în acel loc neuitat.
T-
Dar înainte de plecarea din casa natalã a pãrintelui Iosif, am aºezat pe cel mai frumos
perete din camera mare, cea de sãrbãtori a casei, la mijloc, un mare tablou înrãmat al
pãrintelui Iosif, iar sub fotografia sa am scris urmãtorul text, cu mîna pe inima mea:
Marelui om al lui Dumnezeu

al bisericii ortodoxe ºi al neamului românesc
Profetul vremilor noastre
Pãrintele IOSIF TRIFA
Întemeietorul Oastei Domnului
nãscut în Certege la 3 martie 1888

ºi decedat în Sibiu la 12 februarie 1938
Comemorat în lumea întreagã de toþi iubitorii

Evangheliei lui Isus Hristos, la împlinirea a
100 de ani de la naºtere ºi
50 de ani de la trecerea la Domnul
- în anul jubiliar 1988 -

T-
Încã de la prima întîlnire cînd cei doi fraþi Iosif ºi Dumitru care au cumpãrat casa
pãrintelui acum 38 de ani, ne-au aºteptat jos în vale cu sania lor cu boi, ca sã ne ajute sã
urcãm dealul pînã la casã, ne-am frãmîntat cu gîndul ºi cu rugãciunea ca Domnul sã-i facã sã
se învoiascã sã o rãscumpãrãm din nou casa asta pentru a deveni pentru totdeauna o
proprietate a memoriei celui pe care Dumnezeu l-a adus pe lume acum 100 de ani aici în casa
asta ºi pe locurile acestea... Ne gîndeam ce frumos ºi fericit ar fi dacã Domnul ne va ajuta sã
putem rãscumpãra iarãºi aceste bunuri care pentru noi ºi pentru Istoria Oastei au o valoare
unicã. S-ar putea cu timpul aranja aici o casã memorialã unde s-ar putea la vremea potrivitã
aduna toate lucrurile rãmase dupã pãrintele, obiecte, manuscrise, albume, cãrþi, spre a fi un
fond documentar ºi mîngîietor mai ales pentru viitorul Oastei ºi viitorii ostaºi.
Apoi pe marele loc liber din faþa casei, pe locul unde au fost alte vechi construcþii ale
pãrinþilor sãi, sã se poatã ridica o clãdire care sã fie o casã de oaspeþi pentru odihna ºi
petrecerea sufleteascã a celor ce vor dori sã vinã pe un timp aici în acest aer curat ºi sfînt, în
fiecare an din toate pãrþile.
S-ar putea cultiva pomi, s-ar putea aranja grãdinã de flori ºi de alte trebuinþe, locul este
potrivit ºi s-ar putea amenaja cu de toate. Mai sus puþin este un izvor puternic cu trei braþe,
din care uºor s-ar putea aduce aici apã din belºug pentru toate trebuinþele...
Totul este aici nespus de minunat. Tot timpul ne-am simþit ca la locurile sfinte.
Ajuns sus lîngã casa asta sfîntã, mi-am descoperit capul ºi privind în sus, apoi în toate
cele patru depãrtãri de aici, am slãvit ºi am mulþumit lui Dumnezeu, adînc zguduit în toatã
fiinþa mea. Este chiar în locul acesta centrul unui triunghi istoric ºi sfînt pentru noi. Puþin în
dreapta ºi înapoi este locul de naºtere ºi casa natalã a marelui erou Avram Iancu, de la Vidra
de Sus... Ce bine se vãd vîrfurile dealurilor de la Vidra, pe acest cer atît de curat ºi de larg...
Apoi puþin în stînga ºi înapoi se vãd dealurile între care este Albacul, satul de naºtere al
celuilalt mare erou ºi martir al neamului nostru, Horea.
Iar aici, între aceste douã eterne vîrfuri ale istoriei ºi jertfelor noastre, ca un mijloc ºi ca
un stîlp de tainicã ºi cutremurãtoare putere ºi înãlþare, acest vîrf întregind ºi luminînd
triunghiul acesta - poate cel mai sfînt - din cuprinsul întregului pãmînt românesc. Locul
acesta unde s-a nãscut al treilea erou ºi martir al acestui neam, cu nimic mai prejos decît
ceilalþi doi.
Ba cu atît mai mult chiar, cu cît opera ºi jertfa lui pentru eliberarea ºi dezrobirea sufleteascã
a neamului nostru, este de duratã ºi de o valoare eternã, pentru cã este a sufletului nostru
nemuritor.
O astfel de casã de poposire, de reculegere ºi de sãnãtate în acest loc unic ºi minunat în
atmosfera înãlþãtoare a memoriei acestui om sfînt, ar fi nu numai o binefacere imediatã pentru
mulþi dintre noi, dar mai ales o datorie de conºtiinþã a noastrã a tuturor fiilor sãi sufleteºti,
pe care nu ne-ar ierta nici Dumnezeu nici Istoria dacã n-am face totul ca s-o putem împlini.
Mulþi fraþi încîntaþi ºi ei ºi avînd aceleaºi gînduri inspirate, ºi lor la fel de Domnul, au spus
ºi au hotãrît la fel cu noi.
Încurajaþi deci de aceste îndemnuri, - am cãutat sã aflãm prima clipã potrivitã sã stãm de
vorbã cu cei doi fraþi Dumitru ºi Iosif ºi cu sora lor mai în vîrstã Sofia, care au în stãpînire
casa ºi locul, ºi sã ne înþelegem cu privire la acest lucru.
De la prima vorbã ei s-au arãtat bucuroºi sã ne cedeze casa ºi locul spunînd cã ei de acum
sînt bãtrîni ºi nu mai pot urca dealurile astea ºi în afarã de asta nu mai au moºtenitori. Ar vrea
sã vîndã totul ºi sã plece mai jos la þarã sã-ºi gãseascã alt loc ºi alt fel de viaþã mai uºor.
Ne-au cerut un preþ, pe urmã s-au rãzgîndit cerînd mai mult, - iar nouã ne-a fost fricã de
Dumnezeu sã ne tîrguim pentru aceste bunuri nepreþuite. Ne-am învoit rãmînînd ca îndatã ce
ei vor gãsi un loc ºi un timp ca sã se poatã muta, - sînt gata sã ne dea totul.
În aceastã stare am rãmas cu ei atunci ºi mai aºteptãm încã ºi acum sã definitivãm aceastã
înþelegere. Numai cã pe acolo unde ar vrea ei sã se stabileascã, locurile sînt rare ºi scumpe.
Dar dacã este voia lui Dumnezeu, mai curînd ori mai tîrziu acest lucru pe care îl dorim ºi
pentru care ne rugãm, tot se va face. Toþi fraþii s-au oferit bucuroºi sã ajute cu cîte o cãrãmidã
sfîntã la rãscumpãrarea ºi amenajarea acestei case, care va fi a memoriei pãrintelui nostru ºi
a recunoºtinþei noastre.
ªi dacã acest lucru nu se va putea realiza acum în anii vieþii noastre, el se va realiza
totuºi, fiindcã celor viitori le-a rãmas asta ca o sarcinã istoricã spre a o împlini îndatã ce ziua
aceasta va sosi, în anul acesta, în cel viitor, peste zece sau peste o sutã - oricînd. Noi ne
ducem, dar Lucrarea Oastei Domnului va rãmîne - ºi cei ce vor fi atunci o vor împlini.
T-
4 - La toate cele trei ocazii amintite mai înainte în cursul acestui an deosebit pentru noi,
am fãcut cunoscut fraþilor cã de Rusalii vom încheia acest an jubiliar, cu adunarea de
sãrbãtoare de la mormîntul pãrintelui nostru neuitat. Cã datã fiind aceastã a cincizecea
Cincizecime de cînd ne-am adunat pentru prima datã de Rusalii aici, de data asta va trebui
sã aranjãm un program deosebit, ca pentru o astfel de sãrbãtoare, fiindcã nu ºtim dacã vom
mai avea multã vreme o astfel de posibilitate ca acum.
T-
Se împlineau ºi 300 de ani de la tipãrirea primei Biblii întregi în limba românã. Era ºi
acesta un jubileu care ne aparþinea ºi nouã, ca fii ai Oastei Domnului, care era ea însãºi o
fiicã a Bibliei, ºi ca urmaºi ai pãrintelui nostru sufletesc, care a fost unul din cei mai devotaþi
mãrturisitori ºi rãspînditori ai Sfintei Scripturi în poporul nostru. Se cuvenea deci ca la aceste
Sãrbãtori de Rusalii sã cuprindem într-un program frumos ºi acest aspect biblic.
Ca sã dãm o mai puternicã importanþã acestui mare fapt, am crezut cã cel mai potrivit ar
fi ca sîmbãtã dupã masã, înainte de Rusalii sã mergem la Rãºinari, lîngã Sibiu, la mormîntul
marelui mitropolit ªaguna, care a fost unul dintre cei mai mari sprijinitori ai Bibliei, ºi care
a tipãrit în Ardeal pentru prima datã Biblia cu ilustraþii în limba românã, - spre a desfãºura
acolo un frumos program comemorativ ºi a aºeza o mare coroanã de flori la mormîntul sãu,
în semn de recunoºtinþã din acest prilej, pentru marele sãu merit faþã de Biblia româneascã.
Am pus la punct, frumos, acest bogat program cu care urma sã ne înfãþiºãm la mormîntul
de la Rãºinari. Dar cînd ne-am prezentat la mitropolia Sibiului, pentru înºtiinþarea acestui
program ºi pentru a solicita participarea unui delegat ºi din partea mitropoliei la aceastã
manifestare creºtineascã ºi româneascã, - am fost trimiºi la vicarul mitropoliei, care de la
început ne-a luat aspru ºi de sus, cu ameninþãri ºi cu o interzicere totalã a oricãrei prezenþe
a noastrã la mormîntul lui ªaguna, motivînd cã dacã biserica nu face oficial nimic acolo, cu
atît mai mult noi nu putem face aºa ceva, - acest lucru depãºind importanþa ºi nivelul nostru.
Toate argumentãrile noastre n-au avut alt folos decît sã-l irite ºi mai mult... Rãmãsesem
uluit, - ºi noi care tot timpul pregãtirii programului ne bucuram ce fericiþi trebuie sã fie mai
marii noºtri sufleteºti de iniþiativa noastrã creºtineascã ºi patrioticã, faþã de memoria acestui
mare creºtin ºi patriot.
- Nu, - zise vicarul supãrat. Nu. La Trifa faceþi ce vreþi, dar la ªaguna sã nu vã duceþi,
dacã vreþi sã nu aveþi neplãceri. Aþi înþeles?
- Am înþeles, - am zis - nu vom merge, dacã aºa stau lucrurile. Sã trãiþi. ªi am plecat.
Într-adevãr, nu ne-am dus. Totuºi acolo la ceasurile cînd noi urmam sã fim acolo, cimitirul
era pãzit ºi închis sã nu intre nimeni. N-am putut înþelege, de ce totuºi am fost respinºi aºa.
Noi am desfãºurat frumosul program pregãtit pentru marele ªaguna, sîmbãtã dupã masã
tot lîngã mormîntul pãrintelui Iosif.
T-
Duminicã, întîia Zi de Rusalii, eram dis-de-dimineaþã la mormîntul pãrintelui, unde încã
de seara sosiserã o mare mulþime de fraþi ºi aºteptau. Întinsesem cordoane peste tot, pentru
ca mulþimea pe care o aºteptam, sã nu intre printre morminte, nici sã nu atingã florile ori
crucile altora. Am spus acest lucru de la început ºi l-am repetat pe parcurs de mai multe ori,
pentru cã mulþimea fraþilor ºi strãinilor se adunau mereu în numãr tot mai mare.
Am început programul nostru ca de obicei cu Împãrate Ceresc, Tatãl nostru ºi o fierbinte
rugãciune de mulþumire, de laudã ºi de cerere pentru binecuvîntarea de care aveam nevoie în
aceastã zi ºi împrejurare deosebitã.
A urmat un bogat ºi frumos program duhovnicesc, cu vorbiri pline de putere, de
înflãcãrare sfîntã ºi de o mare inspiraþie, toate cu privire specialã la marele Eveniment al
Rusaliilor ºi al Jubileului pe care îl sãrbãtoream.
Programul a fost întocmit pe zone, începînd cu zona Arad, apoi Maramureº, apoi Suceava,
apoi Neamþ, Comãneºti, Galaþi, sfîrºind cu Hunedoara, care încheia programul, fiind zona
care era la rînd la munca de pregãtire pentru acest an, la cele necesare acestui program.
Din fiecare zonã era ales un frate vorbitor, o cîntare cîntatã în cor de cãtre tineretul
frãþesc din zona respectivã ºi cîte o poezie recitatã de o tînãrã sorã îmbrãcatã în portul
naþional al zonei respective. Toate aceste tinere surori, îmbrãcate în frumosul nostru port
naþional, reprezentînd simbolic toate regiunile þãrii recunoscãtoare, pentru marele nostru
pãrinte ºi binefãcãtor.
La urmã a fost rostitã vorbirea de încheiere, cu o putere ºi un rãsunet vibrant, ascultatã

cu lacrimi ºi cu evlavie de cãtre toatã mulþimea care se ridicase la un numãr de mii de suflete.
Cînd s-a fãcut chemarea la legãmînt pentru cei care erau noi, ºi care doreau sã se predea
Domnului Isus, neputîndu-se face loc din cauza mulþimii, s-a cerut sã ridice mîna acolo unde
se gãseºte fiecare din cei ce vor sã se hotãrascã pentru Domnul, - o mulþime de mîini pe care
nu le puteai numãra, s-au ridicat spre cer ºi o mulþime de voci spuneau printre lacrimi: “ªi
eu mã predau Domnului. ªi eu vreau sã fac parte din Oastea Domnului”...
Am rostit o fierbinte rugãciune de mulþumire ºi de predare Domnului, atît pentru cei ce
se hotãrau atunci punînd sfîntul legãmînt de a-I sluji de acum pe totdeauna lui Dumnezeu,
precum ºi pentru noi ceilalþi care simþeam nevoia ca ºi noi sã ne înnoim legãmîntul nostru ºi
de astã datã, pentru ca pe viitor ºi noi sã fim mai predaþi ºi mai hotãrîþi pentru a-L sluji ºi mai
devotat pe Isus.
Totul s-a încheiat cu slujba oficialã, împlinitã de pãrintele I. Boþocan, delegat al
mitropoliei, asistat de toþi fraþii ºi surorile prezenþi, care cîntau cu lumînãri aprinse în mîini
ºi cu lacrimi aprinse în ochi, cîntãrile de rugãciune ºi recunoºtinþã.
Ne-am despãrþit pe la ora unu dupã masã, cu sufletele pline de bucuria revãrsatã de Duhul
Sfînt în noi toþi, prin tot ce ne-a dat El ºi de data aceasta lîngã mormîntul viu al pãrintelui
nostru nemuritor.
Toate amãnuntele desfãºurãrii programelor noastre cu aceste patru ocazii, atît la 1 Ianuarie
de la Sibiu, cît ºi cel de la 12 februarie de la mormîntul pãrintelui, ori cel de la Certege din
6 martie, precum ºi cel de la Rusalii, sînt scrise ºi vor apare împreunã cu fotografiile luate
cu acest prilej, într-un album special consacrat Anului Jubiliar al Oastei Domnului.
Pentru toate se cuvine sã dãm din toatã inima noastrã, laudã ºi mulþumire Domnului ºi
Dumnezeului nostru Cãruia I se cuvine toatã cinstea, mãrirea ºi închinãciunea acum ºi pururea
ºi în vecii vecilor, Tatãlui ºi Fiului ºi Sfîntului Duh.
Amin.

Pag. 472 Istoria - Vol. 4 - Cap. 30 - ªi acum ultimul cuvînt
Cap. 30
ªi acum ultimul cuvînt

“Vine-o clipã cînd pãtrunzi
taina-n care te scufunzi,
Adevãrului ce-l crezi
nu-i mai ceri atunci dovezi,
ci-n iubirea care-o dai
numai foc ºi lacrimi ai
- clipa asta-i un hotar
între gheaþã ºi-ntre jar.
Vine-o clipã cînd te dor

orice umbre pe izvor,
orice frunze care mor
ºi-orice rane-a tuturor,
cînd ai vrea din ochi sã-i pui
foc în sufletul oricui
- clipa asta-i sfîntul salt
dintr-un cer în celãlalt.
Vine-o clipã cînd þi-e drag

de-orice cale ºi-orice prag
ºi-ai dori sã le sãruþi
urma fiilor pierduþi
numai sã-i întorci plîngînd
mîntuirii aºteptînd
- clipa asta-i nimb frumos
pus pe-o frunte de Hristos”.
Istoria - Vol. 4 - Cap. 30 - ªi acum ultimul cuvînt Pag. 473
n drumul de la Chendrea spre Cluj, vorbind cu fraþii despre timida ºi curajoasa

Î iniþiativã de la Galaþi cu vecerniile misionare, la catedralã, - ne gîndeam ce bine ar fi
dacã s-ar încerca ceva de felul acesta ºi la Cluj, unde fuseserã dãrîmate de cãtre oficialitãþi
în aceeaºi zi, amîndouã casele celor douã adunãri frãþeºti, iar starea de lucruri de acolo era
destul de încãrcatã atît de-o parte cît ºi de alta.
- Încercaþi sã vã duceþi - le-am zis eu fraþilor clujeni, - într-o audienþã ºi cu o cerere la
înaltul Teofil ºi explicîndu-i starea îndureratã la care s-a ajuns prin dãrîmarea adunãrilor
Oastei sã-l faceþi sã înþeleagã cã este momentul cel mai necesar sã se îndrepte rãul acesta ºi
sã se previnã un al rãu ºi mai mare... Sã se deschidã ºi aici în Cluj o bisericã încãpãtoare ºi
sã se numeascã un preot capabil ºi binevoitor care sã îndrume totul pe cursul cel bun,
colaborînd cu fraþii ºi întocmind în bisericã programul duminical atrãgãtor ºi frumos.
- Cel mai bun lucru este sã mergi frãþia ta, îmi ziserã ei - vã cunoaºteþi împreunã demult
ºi veþi putea încerca cel mai bine sã rezolvaþi acest lucru.
ªi dupã mai multe discuþii ºi pãreri, pînã la urmã tot aºa a rãmas, ca eu sã fac o cerere în
acest sens în numele lor ºi sã merg eu cu ea a doua zi la înaltul Teofil.
T-
Am rãmas deci acolo ºi a doua zi. Am fãcut cererea hotãrîtã ºi m-am dus cu ea la
arhiepiscopie. Arãtam în cererea mea, în numele lor, ce mare nevoie este pentru adunarea
rãvãºitã de la Cluj a Oastei Domnului, dar ºi pentru toatã obºtea ortodoxã din oraº, de un
program duhovnicesc în fiecare duminicã dupã masã ºi cã aceastã mare lipsã s-ar putea
împlini prin deschiderea unei biserici mai încãpãtoare din Cluj ºi prin însãrcinarea unui preot
capabil ºi binevoitor cu alcãtuirea unor astfel de programe în colaborare cu fraþii ostaºi, care
se oferã voluntar ºi bucuros pentru asta. O astfel de bisericã, în loc sã stea goalã s-ar umple
ºi cu toþii ar fi mulþumiþi. ªi arãtam cã un astfel de început s-a fãcut deja încã din anul trecut
la Galaþi - ºi totul merge nespus de frumos.
Aceastã iniþiativã se impune cel mai urgent ºi aici în Cluj, cu atît mai mult cu cît toate
argumentele morale, sociale, confesionale, etc., impun cu grabã ºi stringenþã acest lucru.
De rezultat rugãm sã fie înºtiinþaþi unul dintre fraþii cunoscuþi din Cluj.
T-
Într-adevãr în ziua urmãtoare am ajuns cu cererea în mînã înaintea venerabilului
arhiepiscop Teofil susþinînd-o ºi verbal ºi înmînîndu-i-o cu toate insistenþele ºi argumentele
pentru rezolvarea ei rezonabilã.
Am pus apoi din nou ºi problema cea mare a memoriului din 1986, fiindcã nici pe dînsul
nu-l mai vãzusem de atunci, ºi l-am întrebat din nou de ce nu s-a rãspuns din partea nimãnui
la toatã argumentaþia susþinutã acolo.
- Trebuie sã mai faci un nou memoriu - îmi zise dînsul privindu-mã în ochi, sã le
reamintim din nou problema, insistînd mai hotãrît. Din 1986 este mult ºi au uitat. Mai
aminteºte-le!
- Înalt prea sfinþite vã rog sã credeþi cã m-am ºi sãturat ºi aproape cã am pierdut orice
speranþã din partea Sf. Sinod cã vor dori sã se mai rezolve vreodatã problema asta. Eu sînt
foarte obosit ºi epuizat, iar dintre cei ce ar putea ºi ar trebui sã rezolve aceastã problemã, nu
pare sã fie nimeni interesat sã o facã. Atunci ce rost mai are? Nimeni vãd cã nu-ºi face o
problemã de conºtiinþã din asta.
- Încearcã, nu dispera!
- Bine înalt prea sfinþite, - vã mulþumesc.
Sãrut dreapta... ªi ieºind sã mã petreacã pînã la uºã, am insistat din nou pentru rezolvarea
mãcar a problemei din Cluj, care depindea de dînsul. Mi-a spus, închizînd uºa, doar atît:
- Sã vedem!
Iar eu, dupã aceea, relatîndu-le celor din Cluj tot ce s-a petrecut la arhiepiscopie, le-am
zis:
- Pînã veþi tot aºtepta dupã o casã pe care sã v-o dea alþii, mai bine gîndiþi-vã repede ºi
sã gãsiþi voi o casã a voastrã. Va fi mai sigur.
ªi aºa au fãcut.
T-
Iar eu plecînd de la înaltul Teofil gîndeam la acelaºi lucru pe care mi-l spusese în urmã
cu trei luni ºi celãlalt arhiepiscop bãtrîn ºi venerat de la Galaþi, înaltul Nica, tot referitor la
neapãrata trebuinþã a unui nou memoriu...
Voi cãuta sã-i ascult, voi cãuta sã mai fac, dar cred cã pentru ultima datã acest pas. Voi
spune acolo ultimul nostru cuvînt ºi minimum de condiþii care sînt însã absolut necesare
pentru o apropiere ºi colaborare realã ºi durabilã dintre bisericã ºi Oastea Domnului...
Cum însã toate argumentele de peste patruzeci de ani ºi toate dovezile noastre clare de
dragoste, supunere ºi bunãvoinþã n-au fãcut pe nici unii dintre aceºti sfincºi ai Sf. Sinod nici
sã clinteascã un deget binevoitor, - mã tem cã nici de data asta nu-i va miºca mai mult. Dacã
nu cumva îi va face sã ridice pumnul mai degrabã decît degetul.
ªi cu aceste simþiri ºi presimþiri, ºi uºoare ºi grele în ziua de 14 septembrie, sãrbãtoarea
biruitei Cruci, - în nãdejdea înãlþãrii ºi Crucii noastre, am scris urmãtorul memoriu:
T-
În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh.
Cãtre
Sfîntul Sinod
Al Bisericii Ortodoxe Române
Bucureºti
T-
Subsemnatul Traian Dorz de 74 de ani, domiciliat în localitatea Livada Beiuºului, judeþul
Bihor, - supus fiu al Bisericii Ortodoxe Române ºi membru al grupãrii misionare ortodoxe
Oastea Domnului, cu cea mai profundã smerenie ºi deosebit respect, înaintez acest
T-
MEMORIU
T-
Cu privire la rezolvarea pozitivã ºi realistã a problemei normalizãrii activitãþii Oastei
Domnului în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, potrivit statutelor de organizare ºi
funcþionare ale acesteia.
T-
Urmare memoriului nostru anterior înaintat Sfîntului Sinod în luna mai a anului 1986, -
cu toatã smerenia fiascã înaintez acum acest memoriu cãtre Sf. Sinod tot în problema aceasta.
Precum arãtam atunci nu numai necesitatea stridentã în viaþa bisericii noastre ºi a poporului
nostru, de activitatea Oastei Domnului ca singura miºcare misionarã cu caracter laic în
biserica ºi confesiunea noastrã, repetãm ºi acum rugãmintea ºi dorinþa noastrã pentru ca
aceastã activitate sã fie recunoscutã ca necesarã ºi acceptatã potrivit statutelor existente ale
bisericii.
Solicitãm aceasta cu o repetatã rugãminte dupã ce au trecut peste doi ani de la primul nostru
memoriu, ºi nu am primit nici pînã astãzi un rãspuns la nici una din propunerile noastre
realiste, formulate în memoriul anterior.
Considerînd totuºi cã momentul unei rezolvãri pozitive al acestei spinoase probleme care
dureazã de peste 50 de ani, nu numai cã n-a trecut, dar este acum de cea mai imperioasã
necesitate, avînd ºi cea mai favorabilã conjuncturã ºi ocazie spre a se rezolva bine, - revin
din nou, mai argumentînd vechile propuneri ºi cu alte noi elemente survenite între timp, ºi
care fac nu numai acutã rezolvarea aceasta, dar sã o ºi grãbeascã. Ce se mai poate face încã
azi, s-ar putea sã nu se mai poatã mîine sau niciodatã ºi pagubele ar fi de neînlocuit.
T-
Dupã cum se ºtie Oastea Domnului a fost înfiinþatã în 1923 la Sibiu cu consimþãmîntul
mitropolitului Nicolae Bãlan, ºi cu munca ºi jertfa preotului Iosif Trifa, - ca o necesitate de
prim ordin atunci în viaþa bisericii noastre ºi-a þãrii, întregite amîndouã la sfîrºitul primului
rãzboi mondial. Condiþiile deosebit de grele sociale, morale, religioase ºi geografice,
impuneau urgent soluþii ºi rezolvãri deosebit de noi ºi importante pentru consolidarea vieþii,
atît a bisericii cît ºi a statului nostru, ambele atît de primejduite atunci, atît dinãuntru cît ºi
din afarã.
La Congresul biblic din 1921 organizat la mitropolia Ardealului la Sibiu, s-a hotãrît atunci
iniþierea de noi ºi puternice acþiuni pentru stimularea vieþii bisericeºti. Printre aceste mãsuri
a fost ºi înfiinþarea gazetei religioase pentru popor Lumina Satelor care i-a fost încredinþatã
pentru redactare celui mai vrednic preot scriitor din cuprinsul mitropoliei considerat atunci
mai capabil pentru marea misiune ce i se încredinþa. Acela era preotul Iosif Trifa.
În cadrul marii misiuni ce i se încredinþase în interesul bisericii ºi poporului, preotul Iosif
Trifa a înfiinþat Oastea Domnului ca o miºcare duhovniceascã avînd douã principii de bazã
ºi anume: misionarismul laic ºi voluntariatul duhovnicesc, ambele condiþii neapãrat necesare
în munca vastã ºi importantã a redresãrii vieþii noastre atît morale cît ºi sociale.
De la început aceastã acþiune salutarã ºi originalã s-a bucurat nu numai de binecuvîntarea
bisericii, dar ºi de adeziunea entuziastã a unora dintre cei mai luminaþi bãrbaþi ai bisericii ºi
neamului nostru printre care Nicolae Iorga, Gala Galaction, Iuliu Scriban, Ion Agîrbiceanu,
Al. Lascarov Moldovanu, I. Gr. Opriºan, Paschia, Goran, etc.
O mare mulþime dintre membrii bisericii ortodoxe din toate pãrþile þãrii ºi de peste hotare,
s-au ataºat de la început cu entuziasm la aceastã acþiune. În 12 ani cît a fost recunoscutã ºi
sprijinitã de bisericã, Oastea Domnului a fãcut o uriaºã lucrare pozitivã de renaºtere
sufleteascã între fiii bisericii noastre ºi o puternicã redresare moralã ºi socialã între fiii
poporului nostru, atît în þarã cît ºi în strãinãtate.
T-
A intervenit însã, la începutul anului 1935, acel nefericit conflict - la început doar pe
m ãru n te probl em e administrative între cei doi fondatori ºi conducãtori de l a S i b i u ,
mitropolitul Bãlan conducãtor de drept ºi preotul Iosif Trifa conducãtor de fapt al Oastei.
Alimentat tendenþios de cãtre niºte aþîþãtori geloºi din anturajul mitropolitului Bãlan, apoi
amplificat de slãbiciuni atît de-o parte cît ºi de alta, acest conflict uºor de aplanat la început,
a luat în curînd proporþii catastrofale.
Iar cînd niºte încercãri prea timide ºi prea tîrzii au cãutat sã aplaneze acest conflict,
lucrurile ajungînd prea departe nu s-a mai putut face nimic ºi astfel acest foc mic la început,
doar între doi tãciuni, a ajuns curînd un pîrjol uriaº care pãgubeºte pãdurea bisericii noastre
ºi o fumegã de peste cincizeci de ani.
E de neînþeles totuºi cum de s-a lãsat sã treacã atîþia zeci de ani ºi nu s-a ivit nici o
iniþiativã competentã care sã constate ce anormalã este aceastã situaþie din care atît biserica
noastrã cît ºi poporul nostru nu au avut ºi nu au decît de pierdut.
T-
Oastea Domnului nu numai cã n-a încetat sã lucreze, ci continuã cu toate condiþiile
precare în care se gãseºte, sã-ºi facã lucrarea sa misionarã cu ºi mai mult avînt, aºa cum a fost
pornitã ea de la început ºi cum a continuat tot timpul primilor 12 ani cînd ea a fost acceptatã
ºi încurajatã de bisericã. Fãrã Oastea Domnului, biserica noastrã ar fi ca lipsitã de o mînã a
sa. În lupta contra curentelor de afarã, tot mai ostile ºi mai active, care duc din ce în ce o tot
mai susþinutã propagandã prozelitistã contra bisericii noastre, - biserica nu are practic nimic
mai eficient ca sã le opunã acestora. În privinþa degradãrii vieþii morale dinãuntru ºi a
propagandei prozelitiste dinafarã, singurã Oastea Domnului cu experienþa sa misionarã de zeci
de ani, cu zestrea ei duhovniceascã specific ºi biblic ortodoxã, precum ºi cu multele sale
talente devotate credinþei ºi bisericii, Oastea Domnului este cea mai în mãsurã sã completeze
în modul cel mai fericit acest gol, ºi sã împlineascã real aceastã misiune. Ea ar putea deci sã
susþinã pe deplin munca misionarã a bisericii, de înviorare a credinþei noastre, de oprire a
exodului de treceri la alte confesiuni ºi de refacere a vieþii noastre sociale, confesionale,
familiale. În felul acesta s-ar putea opri puternic prãbuºirea alarmantã în rãtãciri, în
imoralitate, în corupþie, în abandon familial, divorþuri, alcoolism, etc.
T-
Problema Oastei Domnului în biserica ºi þara noastrã, uºor de înþeles, nu este o problemã
cu complicaþii nici politice, nici dogmatice, nici administrative, ea este o problemã pur ºi
simplu internã, familialã, între pãrinþii ºi fiii aceleiaºi biserici, fãrã nici o complicitate
exterioarã. Dat fiind acest adevãr evident, sîntem din nou îndreptãþiþi sã mai întrebãm cu
întristare: nu este oare de mirare cã pînã astãzi în atîþia zeci de ani nu s-a gãsit cineva
competent, un om, o instituþie, o iniþiativã care sã constate nu numai cît rãu s-a fãcut prin
menþinerea acestui anacronism, ci ºi cît bine s-a împiedicat sã se facã. Cîte suflete ar fi putut
fi salvate. Ce operã pozitivã s-ar fi putut realiza... Cîþi fii buni ai bisericii noastre n-ar fi
apucat pe calea înstrãinãrii, ori a decãderii, dacã ar fi avut o mai apropiatã cãldurã de mamã
a bisericii pe care o doreau, dupã care însetau, dar pe care negãsind-o s-au risipit mulþi ºi au
cãzut pentru totdeauna.
În urma memoriului nostru din mai 1986 pare sã se fi mai limpezit ceva din problemele
sesizate acolo. Dar de ce oare se merge atît de timid ºi de reþinut într-o rezolvare atît de
necesarã, atît de clarã ºi atît de urgentã? Noi înþelegem pe undeva rezerva arãtatã faþã de noi
cã este întemeiatã pe neîncredere. Dar oare dovada statorniciei noastre în credinþa faþã de
biserica noastrã ºi a devotamentului nostru fãrã rezerve faþã de þara noastrã în aceºti 50 de
ani, nu sînt oare o garanþie suficientã pentru sinceritatea noastrã? N-au constituit toate acestea
oare în toate privinþele o dovadã mai presus de orice bãnuialã cã noi sîntem niºte fii adevãraþi
ºi convinºi atît ai bisericii noastre, cît ºi ai neamului nostru?
Este atît de bine ºtiut ºi de cãtre toþi, prin ce grele încercãri a trecut Oastea Domnului atîþia
zeci ºi zeci de ani, - ºi totuºi iatã cã nici unii dintre noi nu ne-am pãrãsit în toate acestea nici
biserica ºi nici þara noastrã, deºi am fost de multe ori dureros de împinºi dinãuntru ºi ispititor
de atraºi dinafarã s-o facem asta, dar n-am fãcut-o. Cîte zeci de ani ar mai trebui sã trãim noi
ca sã aducem dovezile acestea, spre a convinge?
T-
Credem din toatã inima cã a sosit în sfîrºit timpul unei depline apropieri de Oastea
Domnului cu încredere ºi dragoste pãrinteascã, din partea maicii noastre biserica. Credem cã
e timpul, - limitã cînd trebuie gãsitã cu înþelepciune, cu rãbdare ºi cu dragoste pãrinteascã,
calea realistã ºi constructivã de adevãratã apropiere ºi colaborare între aceste douã valori
eterne, faþã de care sîntem rãspunzãtori cu toþii fiindcã de ele depinde viitorul nostru ºi al
urmaºilor noºtri.
T-
Un semn de mare bucurie ºi un început de mari promisiuni în privinþa asta s-a fãcut în
arhiepiscopia Galaþilor încã din anul trecut, prin iniþiativa profund înþeleaptã ºi binevoitoare
a înalt prea sfinþitului pãrinte arhiepiscop Antim Nica. Acolo, în catedrala arhiepiscopalã, au
loc duminical, vecernii misionare cu un bogat ºi felurit program duhovnicesc de o înaltã
þinutã creºtinã ºi patrioticã, program întocmit ºi desfãºurat de o seamã de preoþi ºi laici
credincioºi ai bisericii din Oastea Domnului, sub directa ºi pãrinteasca îndrumare ºi
supraveghere a I.P.S. Sale. Dar nu numai la catedrala arhiepiscopalã au loc astfel de fericite
vecernii misionare, ci în toate parohiile arhiepiscopiei Galaþilor, dar ºi în alte multe pãrþi ale
þãrii.
Rezultatul a întrecut ºi întrece mereu orice aºteptãri. Bisericile pînã acum goale se umplu
pînã la refuz. Viaþa tuturor fiilor bisericii se resimte din ce în ce tot mai fericit. Cei ce
fuseserã tentaþi sã-ºi caute satisfacerea setei lor sufleteºti în alte pãrþi, vin acum cu bucurie
sã se adape la apele curate ºi limpezi ale învãþãturii bisericii noastre, împãrþite din belºug aici
cu cãldurã ºi prospeþime iubitoare. Chiar ºi din cei ce trecuserã mai înainte la alte culte, mulþi
se desprind din aceste încurcãturi ºi revin fericiþi la sînul cald al bisericii, vãzînd preocuparea
îndeaproape ºi cu dragoste de trebuinþele lor sufleteºti... Ce fenomen îmbucurãtor este acesta
pentru noi toþi, ºi ce multã recunoºtinþã datorãm cu toþii unor astfel de mari ºi înþelepþi ierarhi
ºi pãrinþi ai noºtri în Domnul.
Auzind despre începutul fericit de la Galaþi, chiar ºi în alte eparhii din þarã, mulþi preoþi
au început sã urmeze acest bun exemplu al vecerniilor misionare, cu bogat program
duhovnicesc alcãtuit cu concursul devotat de cãtre preoþi, împreunã cu cei mai buni dintre
ostaºii Domnului. Întreþinut cu cãldurã ºi iubire de cãtre toþi, modul acesta fericit de
colaborare, dã peste tot rezultate peste aºteptãri. Exemplele se înmulþesc ºi prin harul lui
Dumnezeu credem cã în curînd experienþa aceasta se va extinde în toate pãrþile bisericii ºi
þãrii noastre. Acum aºteptãm ºi binecuvîntarea cerutã arhiepiscopiei de la Cluj pentru
deschiderea unei biserici încãpãtoare ºi iniþierea acestor vecernii misionare, ºi acolo unde
de-asemenea este o mare trebuinþã ºi o puternicã cerere. De la orele 15 la 17 în duminici ºi
sãrbãtori, este timpul cînd ar participa în biserici un mare numãr din cei doritori dintre fiii
credinþei noastre. ªi dacã lucrurile vor continua cu spor în felul acesta în curînd toate
bisericile noastre din goale cum erau, se vor umplea fericit, iar cei care erau ispitiþi sã meargã
pe cãi strãine vor avea unde sã fie ocrotiþi.
Este foarte necesar ca acest program constructiv sã se întreþinã în biserici mai ales în aceste
ore de dupã masã cînd prozelitismul strãin este cel mai activ ºi casele lor se umplu cu cei care
cautã, dar nu gãsesc o bisericã deschisã ºi un program atrãgãtor care sã-i adune.
În lumina acestor arzãtoare adevãruri prezente - ºi în perspectiva ºi mai importantã a unui
viitor pe care îl dorim cu toþii fericit, atît bisericii cît ºi poporului nostru, - iatã cu toatã
smerenia ºi îngrijirea inimii noastre, supunem înþeleptei bunãvoinþe ºi pãrinteºtii iubiri a Sf.
Sinod al biserici noastre, pentru o deplinã apropiere ºi colaborare dintre bisericã ºi Oastea
Domnului, - urmãtoarele respectuoase sugestii ºi propuneri:
T-
1 - Gãsirea unei soluþii realiste ºi binevoitoare care sã repare în fond ºi în formã, greºeala
din trecut care a provocat conflictul dureros de la Sibiu, conflict cãruia i s-a fãcut o atît de
exageratã, de tendenþioasã ºi îndelungatã publicitate. Sã se reabiliteze istoric ºi dogmatic
memoria ºi opera celor doi care au provocat acest conflict, atît a mitropolitului Bãlan cît ºi
a preotului Iosif Trifa. Reabilitarea acestora, este uºor ºi drept, sã se facã pe baza meritelor
amîndurora faþã de bisericã ºi faþã de patrie, prin faptele lor mari, care sînt indiscutabil mai
importante. Mai ales cã de greºeala aceasta nu numai dînºii s-au fãcut vinovaþi, ci ºi mulþi
dintre noi, urmaºii lor, care în loc sã corectãm aceastã greºealã am mai mãrit-o continuînd-o
ºi azi. Pe baza acestei reabilitãri ºi reglementãri sã i se redea Oastei Domnului statutul fericit
pe care l-a avut în bisericã cei 12 ani de la înfiinþarea ei, de la conflictul din 1935 ºi pînã la
desfiinþarea ei oficialã din 1948.
T-
2 - Sã se recunoascã Oastei Domnului meritul activitãþii ei frumoase de 65 de ani de la
înfiinþarea ei pînã azi, atît faþã de bisericã cît ºi faþã de patria noastrã, pãstrîndu-ºi curatã nu
numai credinþa ortodoxã nealteratã ºi ataºamentul deplin faþã de patrie dar ºi lucrînd pentru
acestea în tot timpul ºi în tot felul cu toatã puterea ei ºi cu toatã conºtiinþa curatã fãcîndu-ºi
exemplarã datoria în toate privinþele prin fiecare membru al ei, cît ºi prin demnitatea
atitudinii patriotice a întregii Lucrãri. Credem cã este un foarte mare merit al Oastei
Domnului cã de-a lungul întregii sale existenþe n-a ajuns în conflict deschis de nici un fel nici
cu biserica nici cu statul ºi nici cu altcineva dintre cei cu care coexistãm.
T-
3 - Sã se recomande tuturor preoþilor bisericii ca în toate bisericile ortodoxe sã se iniþieze
programul vecerniilor misionare dupã exemplul de la Galaþi în care sub supravegherea ºi
îndrumarea autoritãþii bisericeºti ºi cu concursul celor mai vrednici ostaºi ai Domnului, sã se
întocmeascã ºi sã se desfãºoare programe de hranã duhovniceascã pentru credincioºii bisericii
noastre.
T-
4 - Pentru remedierea unor eventuale deficienþe, ori ivirea vreunor neînþelegeri locale, sã
nu se mai recurgã la mijloace dure ºi ostile, ci sã se foloseascã tactul pastoral, blîndeþea
pãrinteascã, rãbdarea ºi dragostea creºtinã, singurele care pot rezolva totul bine ºi în chip
fericit.
Noi promitem din toatã inima cã aºa cum este ºtiut cã am lucrat ºi în trecut - orice
condiþii am avut - cu toatã credincioºia noastrã faþã de bisericã ºi patrie, tot aºa vom lucra,
ch i ar cu at î t m ai m ul t de acum î naint e, î n condi þ i i l e unei arm oni i s i ncere ºi a u n ei
binecuvîntate atmosfere a mai marilor noºtri faþã de noi.
Dorim puternic ºi ne rugãm Bunului Dumnezeu sã gãseascã în sfîrºit acum omul istoric
ºi momentul istoric care sã ia aceastã salvatoare iniþiativã, pentru ca sã bine merite atît din
partea bisericii noastre cît ºi a poporului nostru, cinstea nemuritoare de a fi vindecat bine o
ranã ºi de a fi fãcut fericit o cotiturã mîntuitoare în una dintre cele mai vitale ºi importante
probleme.
Sîntem convinºi puternic ºi sîntem bine argumentaþi, susþinînd cã actuala situaþie ºi
conjuncturã ne prezintã ºansa cea mai bunã ºi poate unicã pentru rezolvarea acestei probleme,
care ne-a îndurerat prea pãgubitor pe toþi, ºi de prea mulþi ani. Dacã vom pierde ºi ºansa
aceasta cînd lucrurile au ajuns atît de aproape de o rezolvare, s-ar putea ca o altã ocazie bunã
sã nu mai revinã decît cine ºtie cînd, ori poate niciodatã. Ceea ce, evident ar fi ireparabil. Cu
aceastã puternicã încredinþare ºi cu o rugãciune fierbinte spre harul lui Dumnezeu ºi spre
înþelepciunea pãrinþilor ºi conducãtorilor noºtri a cãror rãspundere este acum atît de mare, -
rãmînem cu cea mai smeritã ºi devotatã dragoste atît faþã de biserica cît ºi de patria noastrã, -
în aºteptarea grabnicei ºi fericitei rezolvãri.
T-
Supus fiu duhovnicesc Traian

Dorz.
La Sãrbãtoarea Înãlþãrii Sfintei Cruci
- 14 septembrie 1988 -
Pag. 480 Istoria - Vol. 4 - Cap. 31 - ªi acum încheierea
Cap. 31
ªi acum încheierea
“Vine-i vremea fiecui
cu-ncheierea slujbei lui,
vine-i clipa bunã - rea
sã-ºi primeascã plata sa
pentru orice rãu fãcut
ºi ºtiut ºi neºtiut,
ºi pe faþã ºi-n ascuns
ºi rãspuns ºi nerãspuns,
ºi cu faptã ºi cu gînd
ºi spunînd ºi nespunînd,
cãci cunoaºte Cel de Sus
ºi ce-am dus ºi ce n-am dus.
Vine-i vremea fiecui

cu rãsplata faptei lui,
vine-i ceasul - ºi-n curînd
fiecãruia la rînd,
fie mort ori fie viu
nici devreme nici tîrziu
fie bun ori fie rãu
vine sigur ceasul sãu,
ceasul cu plata sa
fie bunã, fie rea
nici cel sfînt nici cel stricat
nimeni nu v-a fi uitat.
Istoria - Vol. 4 - Cap. 31 - ªi acum încheierea Pag. 481
Vine-mi vremea ºi a mea

ºi rãsplata mea cu ea.
...Duhul meu cel amãrît
ºi-al tãu ceas e hotãrît,
numele meu cel hulit
ºi-al tãu ceas e rînduit,
vine-Acela ce-a vãzut
ºi ce-am spus ºi ce-am fãcut,
ºi El va plãti cinstit
ºi ce-am dat ºi ce-am primit
ºi mie cum am fãcut
ºi celor ce m-au bãtut”.
eci am fãcut ultimul memoriu dupã cum am spus - ºi cu el am plecat în grabã pe ziua
D de 16 septembrie 1988 direct la înaltul Nica de la Galaþi. Doream cît mai repede
sã-mi fac ºi aceastã ultimã datorie, dupã care voiam sã pun capãt pentru totdeauna acestor
drumuri în a cãror reuºitã nu mai puteam crede ca pînã acum - ºi pentru care nu mai simþeam
nici un îndemn ºi nici o putere.
M-a însoþit ºi de data asta tînãrul ºi bunul pãrinte secretar care mã înºtiinþase ºi care mã
conducea ºi de data asta la dînsul.
Dupã primele formule de politeþe i-am prezentat memoriul, spunîndu-i cã este singura ºi
ultima formã în care îl înfãþiºam. Insistam sã-l examineze cu atenþie ºi sã-mi spunã pãrerea
ºi îndrumarea necesarã.
Am observat îndatã cã n-avea rãbdare ºi am simþit cã n-are interes ºi plãcere sã-l
cunoascã. De la prima frazã de început, s-a oprit ºi cu un glas cam acru a fãcut observaþia cã
introducerea este total nepotrivitã:
- De la început este o nepotrivire. Sf. Sinod este o instituþie înaltã, una dintre cele mai
înalte din þarã, ºi ea nu poate sta de vorbã cu o persoanã oarecare, cum este cazul acum cu
Traian Dorz. Ea stã de vorbã numai cu instituþii...
Mi-am zis cu amãrãciune:
- Dacã eu sînt acum o persoanã oarecare ºi nu se poate sta de vorbã cu mine, atunci de ce
am fost îndrumat de ani de zile ºi de cãtre toþi - sã fac aceste memorii? Atunci nici nu mai
are rost nici acest memoriu ºi nici un alt drum la nimeni. Îmi iau memoriul ºi plec acasã - am
zis eu ridicîndu-mã gata de plecare. O sã las totul sã se rezolve de la sine...
- Nu aºa, - dar ar trebui sã mai adaugi aici lîngã semnãtura d-tale încã mãcar vreo alte 20
de nume, mai ales intelectuali, dintre conducãtorii Oastei, ca sã dea greutate memoriului dv.
Cînd am vãzut cã cere de repetate ori nume, atunci am bãnuit cã nu problema îl
intereseazã sã o rezolve, ci numele noastre ca sã le aibã la mînã. Am zis:
- Greutatea cred cã nu-i dau numele noastre, ci însãºi importanþa problemei ridicate.
- ªi sã nu-l mai faceþi în numele Oastei Domnului, întrucît nici Sinodul ºi nici statul nu
vreau sã mai audã numele acesta, nu vrea sã mai înfiinþeze ceea ce au desfiinþat o datã.
Biserica a desfiinþat Oastea Domnului ºi ea nu mai existã...
Am rãmas uimit ºi contrariat. Biserica a desfiinþat într-adevãr în 1948, dar nu Oastea

Domnului, ci oastea bisericii, oastea lui Bãlan. Acest produs nãscut mort pe care îl înfiinþase
el, - dar nu Oastea pe care o înfiinþase Dumnezeu. Aceastã Oaste înfiinþatã de Domnul n-o
poate desfiinþa omul. Ea existã, ea este o realitate mai vie ca oricînd, ea este o forþã puternicã
rãspînditã în toatã lumea. Nu trebuie înfiinþatã, trebuie numai sã fie recunoscutã ca o realitate
fericitã ºi folositã ca un dar ºi ca un har ceresc... De ce oare este aºa de greu sã se vadã
aceastã realitate izbitoare, pe care o vede o lume întreagã, numai cei de aici de lîngã acest
munte, nu vãd muntele acesta?
Ce opticã ciudatã, rãsturnatã, deformatã...
ªi pentru cã în timp ce gîndeam acestea nu vorbisem nimic, îmi zise:
- Trebuie sã reformezi altfel introducerea spunînd cã sînteþi doar o asociaþie fãrã identitate
specialã, ci doar niºte fii credincioºi ai bisericii ortodoxe care aþi rãmas ai nimãnui dupã
desfiinþarea Oastei Domnului, iar acum rugaþi sfînta bisericã sã vã primeascã ºi sã vã îndrume
pentru a ajuta lucrarea misionarã a bisericii sub deplina ascultare de îndrumarea preoþilor...
Atît. ªi fãrã a mai aminti acolo numele lui Trifa, ori a cere legalizarea numelui de Oastea
Domnului. Aceasta este pãrerea membrilor Sf. Sinod.
Eram ºi mai uimit. Aproape sã nu-mi mai cred urechilor... De ce dacã aceasta este pãrerea
lor m-au purtat cu vorba atîþia ani promiþînd. De ce mi s-a spus cã am ajuns acum la faza
acelui dialog cu: “mai pune românul, mai lasã jupînul”. Cînd românul nu mai are ce sã punã,
iatã jupînul îi cere mîinile legate...
- Înalt prea sfinþite, vã mulþumesc pentru bunãvoinþa ºi sincera îndrumare. Voi vedea dacã
mai este nevoie sã mai fac un alt memoriu, cred însã cã nu voi mai avea cînd. Eu vi-l las pe
acesta aici, ca sã aveþi bunãvoinþa cînd veþi avea timp sã-l recitiþi totuºi mai amãnunþit ºi sã
vedeþi tot ce cuprinde el. Eu am sã-l trimit tot aºa ºi la Sf. Sinod ºi dacã vor avea ceva pentru
ori contra, probabil îmi vor comunica. E ultimul cuvînt pe care îl putem spune, iar dupã aceea
vom tãcea, aºteptînd sã se facã voia lui Dumnezeu. Dacã încã nu a sosit vremea unei
rezolvãri, noi vom mai aºtepta, un an, zece, cincizeci, o sutã, pînã ce va veni. Fiecare lucru
îºi are vremea lui. Nu vrem sã forþãm nimic. Aºteptãm.
- Dar despre cartea închinatã Maicii Domnului de ce nu ni s-a spus nimic? Cu Maica
Domnului nu sînt probleme ca ºi cu Oastea Domnului. Cultul Maicii Domnului este respectat
cu sfinþenie în biserica ºi poporul nostru de la naºterea noastrã în lume, - ce este rãu în
lucrarea aceasta de nu se poate tipãri?
- Iconografia nu este în întregime ortodoxã, este ºi catolicã ºi protestantã.
- ªi oare nu este bine aºa? Nu avem acum un ecumenism creºtin despre care se vorbeºte
atît de mult, iar Maica Domnului nu este ea oare a tuturor creºtinilor? Numai iconografia asta
este singura piedicã?
- Da!
- Atunci vã rog înalt prea sfinþite sã ne daþi din partea bisericii alte icoane ºi le înlocuim
imediat pe cele nepotrivite.
- Avem aici un album cu 40 de reproduceri ortodoxe! - ªi cãutîndu-le într-un raft, mi le
arãta încîntat ºi admirativ.
- Foarte frumoase, - le-am admirat ºi eu. Vã rog sã ne daþi ºi nouã un exemplar, sau sã ni-l
împrumutaþi sã-l reproducem ºi noi, ca sã înlocuim ce spuneþi. Sîntem fericiþi sã facem acest
lucru imediat... Dar dupã ce vom face înlocuirea aceasta acceptaþi I.P.S. Voastrã sã giraþi un
“bun de tipar” pentru ea?
În timpul acesta fãrã sã rãspundã nimic, mi-a luat din faþã albumul arãtat, îl puse la loc
în raftul de unde îl luase, apoi luînd de acolo o altã carte de iconografie istoriografie
bisericeascã localã îmi zise:
- Vezi, cartea asta ne-a costat enorm de scump. Asta cu Maica Domnului va cere hîrtie
specialã, muncã mai pretenþioasã ºi altele, care ar costa foarte scump.
- Dacã numai problema materialã mai rãmîne, n-aveþi nici o grijã. O mare mulþime de
credincioºi ne-au spus cã dacã s-ar tipãri aceastã lucrare, ei ar fi gata sã achite dinainte toate
exemplarele, oricît de mult ar costa. Costul ar putea fi asigurat integral încã dinainte. Aveþi
toatã siguranþa asupra acestui lucru. Nu credem noi oare în puterea ºi ajutorul rugãciunilor
ei mijlocitoare?
- Sã ne mai gîndim. Vom mai vorbi.
T-
Trecuserã douã ceasuri în aceste discuþii. Înaltul era obosit... îºi dase drumul sincer la tot
ce gîndise.
M-am ridicat ºi eu, nu mai aveam ce sã mai aºtept. Mã lãmurisem în sfîrºit din discuþia
asta sincerã mai mult decît din toate cele 100 de discuþii nesincere din trecut. Ce bine poþi
afla adevãrul cînd omul îºi pierde rãbdarea.
I-am cerut iertare pentru deranj ºi i-am mulþumit pentru toate spunînd:
- Sãrut dreapta ºi vã rog încã o datã sã-mi iertaþi tot ce v-am putut greºi. Poate-i ultima
datã cînd v-am mai deranjat.
ªi am ieºit urmat de tînãrul ºi bunul secretar, mirat ºi abãtut ºi el.
T-
Îndatã dupã audienþa de la Galaþi, întristat ºi adînc decepþionat din cauza acestei miopii
oficiale iremediabile, am trimis memoriul nostru aºa cum era, prin poºtã pe adresa Sf. Sinod
din Bucureºti. Nu mai am nici o speranþã, nu mai aºtept nici un rãspuns, - dar vreau sã rãmînã
acolo un document istoric, un semnal de alarmã, un glas care strigã în pustiu... În acest pustiu
unde nu mai existã astãzi nici un ecou, - dar a existat totuºi un glas. Cineva, cîndva care va
trece pe aici ºi va avea urechi de auzit va auzi... ªi se va bucura cã totuºi nu au dormit chiar
cu toþii în aceastã erã...
T-
Dupã o lunã de zile de la trimiterea memoriului la Bucureºti am aflat întîmplãtor de la
fraþii din Galaþi cã dupã plecarea mea de acolo ºi dupã trimiterea memoriului, înaltul Nica s-a
întors de la patriarh foarte supãrat. A venit în mijlocul lor, le-a fãcut niºte mustrãri
neobiºnuite, anunþînd niºte aspre mãs uri pent ru lim itarea ºi anularea unor pãrþi din
desfãºurarea programelor misionare din catedralã.
Atunci cu toþii au înþeles cã dînsul fusese chemat la Bucureºti ºi situaþia se înrãutãþise.
Toþi vãzîndu-l supãrat s-au gîndit cã din cauza mea a avut de întîmpinat desigur mari
neplãceri la cei mari, ºi acum vine cu totul întors pe dos.
M-am gîndit imediat cã i s-a putut întîmpla ºi înaltului Nica de data asta, tot aºa cum i
s-a întîmplat acum 30 de ani în 1958 ºi regretatului patriarh Iustinian, singurului binevoitor
faþã de problema noastrã cînd cãutase ºi el sã ajute atunci Oastea Domnului, cu memoriul
nostru din vremea aceea.
Acum fraþii mã rugau sã le spun ce sã facã în cazul cînd lucrurile vor merge tot mai rãu
acolo la ei... ºi mã îndemnau zicînd cã ar fi bine dacã în situaþia asta nouã aº vrea sã-i scriu
cîteva cuvinte recunoscãtoare înaltului Nica, pentru ca dacã se poate sã nu se sisteze de tot
ceea ce începuse la catedralã.
Lor le-am scris sã fie rãbdãtori ºi supuºi mai marilor bisericii, oricare ar fi în viitor
metodele care se vor întrebuinþa faþã de ei. ªi dacã vor suspenda orice cuvînt al fraþilor, ori
declamãrile ºi corurile copiilor, ei tot sã meargã tot aºa de liniºtiþi la slujbe, ca ºi cum nu s-ar
fi întîmplat nimic. Ca sã nu se spunã iarãºi cu rãutate alte învinuiri cum se tot cautã cu
dinadinsul sã se spunã numai rãu despre noi. Sã fie respectuoºi ºi ascultãtori stînd liniºtiþi la
locul lor fãrã sã cîrteascã, fãrã sã pretindã, fãrã sã reclame nimic. Va avea Domnul grija sã
scoatã dreptatea noastrã la luminã ºi va gãsi El timpul ºi felul în care s-o facã asta cum a
gãsit-o ºi altã datã, cînd vremea acestora va trece ºi vremea acelora va veni. Lucrarea Lui este
nemuritoare, oamenii sînt trecãtori. Noi avem vreme. Aºteptãm.
Iar la înaltul Nica, i-am trimis imediat urmãtoarea scrisoare:
T-
Înalt Prea Sf. Pãrinte Arhiepiscop
Cu cea mai sincerã smerenie
Sãrutãm dreapta
T-
Ca un rob netrebnic care n-am reuºit sã-mi fac bine nici datoria asta - cum spune
Mîntuitorul nostru Isus Hristos la Luca 17, 10, vin acum la încheierea acestei lupte în care
am cãzut înfrînt, - ºi vã mulþumesc nespus de îndatorat cã în vîltoarea acestei lupte atît de
cinstite, dar atît de inegale, în care s-au folosit contra noastrã niºte arme ºi niºte metode atît
de nemeritate - ne-aþi dat un pahar de apã ºi un popas în una din cele mai grele clipe ale
calvarului nostru. Dumnezeul Cel Mare ºi Drept pe care ne-am strãduit fiecare sã-L slujim,
dupã locul mare sau mic pe care ni l-a rînduit El, ne va rãsplãti fiecãruia dupã cum am lucrat,
Mîine cînd va veni sã ne cearã fiecãruia socoteala talantului încredinþat (Rom.2, 10-11) .
Mã întorc pe scurt din lupta asta, dar conºtiinþa îmi este împãcatã cã deºi nu sînt nimic,
totuºi mãrturia mea, strigãtul nostru ultim stã acum acolo pe cea mai înaltã masã, ca un
document în faþa viitorului, în faþa istoriei, care ºtim cã ne va da dreptate ºi sîntem convinºi
cã el va sta pe masa Marelui Judecãtor Veºnic în ziua cînd toate problemele îºi vor primi
limpezirea ºi rãsplata lor finalã.
Eu de acum m-am liniºtit. Nu voi mai deranja pe nimeni cu privire la acest lucru în nici
un fel. Merg liniºtit în veºnicie cã dupã slabele mele puteri am tras ºi eu ca bietul Vasile
Roaitã un ultim semnal de alarmã crezînd totuºi cã se va trezi cineva înainte de a fi prea
tîrziu.
Cu acest ultim deranj I.P.S. Arhiepiscop vã mulþumesc încã o datã. ªi dacã ºi I.P.S.
Voastrã aþi avut de suferit ceva precum regretatul patriarh Iustinian în 1958, pentru aceastã
divinã ºi dreaptã cauzã, gîndiþi-vã ca moº Ioan Roatã cã în curînd vã va sãruta Împãratul
mulþumit ºi mulþumitor, iar aceasta vã va fi o compensare veºnicã (2 Tim. 2, 11-12) .
T-
Livada Beiuºului Cu cea mai profundã recunoºtinþã
20 oct. 1988 Sãrutãm dreapta
supus fiu duhovnicesc
Traian Dorz.
T-
Eram adînc bolnav ºi mîhnit sufleteºte pentru tot ce s-a întîmplat dupã ce depusesem
atîtea eforturi ºi speranþe sincere ºi chinuitoare pentru acest lucru - din care iatã cu ce ne-am
ales.
În starea asta zãceam în pat, cînd miliþeanul locului vine la mine alarmat cã fusese trimis
de mai marii lui de la Oradea sã afle imediat unde sînt eu ºi ce fac, cãci eu mi-am pierdut
urma de douã sãptãmîni ºi nu ºtiu ce m-am fãcut. El trebuia sã raporteze urgent unde am fost
de douã sãptãmîni, ce fac în prezent - ºi ce am de gînd sã fac în viitor.
- Iatã d-le - i-am zis eu, - aici sînt pe patul acesta de douã sãptãmîni, pot sã vinã sã mã
vadã cînd vor vrea cum sînt ºi ce fac.
T-
Dupã ce a plecat omul acesta, am rãmas ºi mai îndurerat de felul cum s-a rãspuns la
eforturile mele sincere, atît spre binele þãrii cît ºi a bisericii pentru pacea ºi armonia în care
ar fi avut cu toþii numai de cîºtigat.
Se procedeazã acum cu mine exact cum a procedat acum de curînd preotul din Cãrpiniºul
Sibiului, care aflînd cã la casa unuia dintre cei mai credincioºi enoriaºi ai sãi, dar care era ºi
el din Oastea Domnului, au mai venit doi fraþi din sat ºi cã stau de vorbã ºi cîntã... Acest
preot cãutînd un motiv s-a dus la om acasã sã se convingã, a vorbit cu el frumos cîteva
cuvinte ca sã nu fie bãnuit, dar îndatã a luat cu împrumut o maºinã ºi s-a grãbit sã meargã
zece km. pînã la miliþean sã-l aducã sã-i prindã pe aceºti trei rãu-fãcãtori care cîntau ºi sã-i
pedepseascã... ªi nu s-a lãsat preotul pînã l-a fãcut pe miliþean sã-l amendeze pe cel mai sãrac
ºi mai paºnic fiu al bisericii sale cu cinci mii de lei... pentru huliganism...
ªi pentru cã încã nu s-a prãbuºit nici cerul peste el, ºi nu s-a deschis nici pãmîntul sã-l
înghitã, “cucernicul” preot de la Cãrpiniºul Sibiului se felicita ºi acum bucuros pentru o astfel
de ispravã. ªi se lãuda cu “vigilenþa sa pastoralã”, pentru grija turmei sale.
Probabil tot cam aºa ceva mi se pregãteºte acum ºi mie de cãtre vreun astfel de zelos
duhovnic, dacã am început sã fiu iarãºi urmãrit chiar atît de îndeaproape, ca unul dintre cei
mai primejdioºi rãufãcãtori.
ªi ºtiind bine cã din clipã în clipã vor veni ºi dupã mine iarãºi - m-am pregãtit sã fiu gata
cu tot ce am sã declar, ca sã lãmuresc acum acest lucru definitiv ºi pe totdeauna... ªi am scris
urmãtoarea:
T-
Declaraþie
T-
Subsemnatul Traian Dorz de 74 de ani, domiciliat în Livada Beiuºului Nr. 9, jud. Bihor, -
prin prezenta declar - sper pentru ultima datã, urmãtoarele:
Am activat în miºcarea religioasã ortodoxã Oastea Domnului din copilãria mea, de la
vîrsta de 15 ani, din 1930.
De la începutul ei, aceastã Lucrare creºtinã avea un caracter moral ºi social inspirat din
iubirea de þarã ºi de neam, ºi un caracter religios inspirat din dragostea de bisericã. Iar eu la
acestea am rãmas ºi am lucrat toþi aceºti aproape 60 de ani cîþi au trecut de atunci din viaþa
mea ºi pînã astãzi. În toþi aceºti zeci de ani evenimentele din lume ºi din þarã s-au schimbat
atît de mult, dar caracterul nostru a rãmas acelaºi, pe aceastã dragoste de bisericã ºi de þarã,
cu care am trecut prin toate.
În ultimii trei ani 1985-1988, am fost din nou solicitat de cãtre ierarhia bisericeascã sã
întreprind o nouã acþiune pentru o ºi mai uºoarã apropiere a Oastei Domnului de preoþi ºi de
bisericã, - în urma celor prin care trecuserãm aceste relaþii cu biserica dupã conflictul de la
Sibiu din 1935, întrucît este bine ºtiut cã aceste relaþii se deterioraserã mult. Iar acest lucru
crea mereu necazuri atît Oastei ºi bisericii cît ºi societãþii, tulburînd relaþiile chiar dintre acei
oameni care aveau chemarea sã conlucreze pentru armonia socialã.
Am ascultat acest îndemn, eu fiind pe deplin animat de aceastã dorinþã totdeauna, cu atît
mai mult cu cît am fost îndemnat la aceasta ºi de cãtre acele organe de stat cu care am putut
pãstra o permanentã legãturã în privinþa asta. Fiind convins cã toþi acei care mã îndemnau la
aceastã acþiune erau sinceri interesaþi ca ºi mine la buna ºi reuºita ei. ªi cã în final, colaborînd
cu toþii, se va ajunge la o rezolvare înþeleaptã a acestei probleme spre pacea ºi armonia
tuturor.
În speranþa aceasta am alergat aceºti trei ani pe la toþi ierarhii bisericii noastre, inclusiv
la cei doi patriarhi din ultima perioadã. Tot la îndemnul acestor ierarhi, începînd cu episcopul
Vasile al Oradei am fãcut un memoriu în luna mai 1986 conþinînd argumente ºi soluþii pentru
rezolvarea realistã a acestei probleme de apropiere definitivã ºi colaborare în sînul bisericii
între clerul ºi credincioºii aceºtia ai ei.
Memoriul acesta a fost prezentat întîi atît Sinodului Bisericii Ortodoxe Române de la
Bucureºti, cît ºi personal într-o audienþã patriarhului Iustin Moisescu ºi celor patru mitropoliþi
de la Iaºi, de la Sibiu, de la Craiova ºi de la Timiºoara, precum ºi episcopilor de la Oradea,
Cluj, Arad, Alba Iulia, Roman ºi Galaþi. Toþi au arãtat o satisfacþie ºi încurajare pentru
aceastã acþiune. Acel memoriu vi s-a înaintat ºi dv. la timp. Dar nimeni n-a mai dat niciodatã
un rãspuns oficial la el, deºi s-a observat totuºi o uºoarã ameliorare în atitudinea clerului
bisericii faþã de ostaºii Domnului. Mai ales din partea ierarhilor de la Sibiu, Galaþi ºi Alba
Iulia. La fel o mare parte a preoþilor simpli din parohie, acolo unde aceºtia aveau membrii din
Oastea Domnului, organizînd cu ei vecernii misionare duminicale în biserici, lucru care îi
bucura pe toþi.
Cu toate ocaziile în care ne-am întîlnit atunci toþi ierarhii bisericii - mai ales de la Oradea,
Sibiu ºi Galaþi ne-au încurajat verbal la continuarea acestei acþiuni de apropiere între cler ºi
Oastea Domnului - fãcîndu-mã sã cred puternic în deplina reuºitã cu timpul a acestei apropieri
în care eu puneam tot sufletul atît de-o parte cît ºi de alta.
Cel mai mult însã am fost încurajaþi din partea autoritãþii de stat a cãrei atitudine se
schimbase în chip binevoitor faþã de noi nemaiintervenind spre a ne deranja adunãrile noastre
nici din biserici, nici din case ori chiar din aer liber cu ocazii de nunþi, aniversãri ori
parastase ºi înmormîntãri. Aceasta noi am interpretat-o ca un semn bun cã mai marii patriei
noastre au apreciat favorabil strãduinþele noastre paºnice ºi cinstite, faþã de societate, faþã de
lege, faþã de muncã, faþã de patrie ºi de bunul ei mers în toate privinþele în care noi dovedeam
cu sinceritate cã ne facem conºtiincios datoria de cetãþeni ai patriei ºi de fii ai bisericii
noastre.
Pentru aceastã bunãvoinþã, noi ne-am exprimat neîncetat mulþumirea ºi recunoºtinþa nu
numai în declaraþii ºi rugãciuni publice, ci ºi în toatã atitudinea noastrã cît mai conºtiincioasã
arãtatã faþã de aceste valori prin împlinirea lor cu fapta.
În ultimul timp însã, din partea oficialitãþii bisericeºti am observat o neînþeleasã
schimbare de atitudine faþã de noi în sens negativ, - schimbare credem noi tot din vechile ºi
neîntemeiatele bãnuieli ºi suspiciuni pe care cu toate eforturile ºi dovezile noastre sincere
constatãm cã n-am reuºit sã ºi le schimbe spre bine întru nimic.
Am mai fost îndemnat stãruitor atît de arhiepiscopul Nica de la Galaþi în luna iunie anul
acesta, cît ºi de arhiepiscopul Teofil de la Cluj în august, sã mai facem un nou memoriu cãtre
Sf. Sinod de la Bucureºti spre a le aminti din nou ºi a insista pentru grãbirea normalizãrii
acestei situaþii, ºi pentru o mai hotãrîtã acþiune oficialã de apropiere a bisericii faþã de
poporul Oastei Domnului, aceºti fii devotaþi ai bisericii ºi þãrii.
În urma acestor sfaturi am alcãtuit acest nou memoriu ºi l-am prezentat întîi
arhiepiscopului Nica de la Galaþi în ziua de 16 septembrie 1988, lãsîndu-i-l în copie pentru
o mai amãnunþitã cercetare ºi pentru a-l sprijini în Sinod.
La prima vedere înaltul Nica l-a apreciat favorabil ºi cu niºte mici observaþii a avut despre
acþiunea asta cuvinte încurajatoare... De fapt la Galaþi se începuse încã din anul trecut 1987,
aceastã acþiune practicã de colaborare a bisericii cu Oastea Domnului prin organizarea de
vecernii misionare în fiecare duminicã, lucru care a fost spre bucuria ºi mulþumirea tuturor.
Acolo am fost invitat sã þin ºi eu o predicã în catedrala arhiepiscopalã, ºi se spera de cãtre toþi
cã acest bun început se va face ºi la Cluj, apoi ºi în alte pãrþi ale þãrii, pînã cînd s-ar fi
generalizat spre bucuria tuturora.
Am înaintat acest memoriu în 20 septembrie 1988 prin poºtã ºi Sf. Sinod - ºi aºteptam sã
se vadã o urmare favorabilã.
Dar îndatã dupã asta am observat cã în jurul meu s-a creat o atmosferã rece ºi ostilã, lucru
care m-a îndurerat nespus de mult ºi m-a doborît de tot. Sînt foarte bolnav ºi obosit, dupã
atîþia zeci de ani, aºa cum au fost ei.
Am alergat ºi am muncit adesea peste puteri, dar cu toatã conºtiinþa mea curatã, numai
pentru a ajuta, dupã modestele mele puteri la realizarea acestui lucru atît de frumos ºi de
necesar - dupã convingerea mea, atît pentru bisericã cît ºi pentru þarã, spre binele lor atît
material cît ºi spiritual.
Iar acum, la sfîrºitul vieþii ºi puterilor mele iatã, în loc de o apropiere cît mai slabã a
acestor eforturi atît de dezinteresate din partea mea, din care n-am avut absolut nici un avantaj
material, ci numai pagube, necazuri ºi suferinþe uneori peste puterile mele ºi care mi-au
extenuat sufletul ºi mi-au ruinat sãnãtatea, viaþa, familia, - mã aflu rãsplãtit numai cu dureri,
cu jigniri ºi bãnuieli rele, la care totuºi nu m-am aºteptat ºi pe care cred cã nu le-am meritat.
Dat fiind acest rezultat atît de amar ºi dureros pentru mine, sînt silit sã declar de data aceasta
în modul cel mai hotãrît ºi definitiv cã eu în privinþa acestei acþiuni ºi a oricãrei alteia de
acest fel, la care am luat pînã acum parte pe faþã ºi de bunã credinþã, - am renunþat total. Nu
mai sînt în stare sã mai fac absolut nici un fel de deplasare ºi nici un fel de efort pentru o
astfel de acþiune în care nu mai cred.
Tot organismul meu este dãrîmat ºi bolnav. Consider cã pentru o viaþã de om cum a fost
a mea, eu mi-am fãcut pe deplin ºi în mod cinstit datoria faþã de cele douã valori pe care eu
le-am iubit ºi le-am slujit mai mult decît viaþa mea. Le-am fost credincios ºi folositor în
paguba vieþii mele, a liniºtii mele, a familiei mele. ªi nu le-am pãrãsit, nici nu le-am
dispreþuit ori pãgubit niciodatã, indiferent de preþul pe care mi l-au cerut ataºamentul lor.
N-am pãrãsit ºi nu mi-am pãgubit nici biserica ºi nici patria mea, ci le-am sprijinit oricînd mi
s-a dat ocazia asta, atît faþã de ai noºtri, cît ºi faþã de strãini. Cine vrea sã fie drept, nu va
putea sã nu recunoascã aceasta - deºi eu spun acum mult mai puþin decît am fãcut. Istoria ºi
Dumnezeu va arãta odatã acest adevãr.
T-
Acum, dupã cum toate au un sfîrºit, a sosit ºi sfîrºitul acesta. Lunile trecute în cîteva
sãptãmîni am îngropat la rînd unul dupã altul, pe încã patru dintre fraþii mei de aceeaºi
generaþie: Voina de la Sebeº, Ilie Marini de la Lancrãm, Tãbãcaru de la Hunedoara ºi Leon
de la Bacãu. În trei zile s-au dus fiecare. Acum îmi aºtept ºi eu cele trei zile ale mele ºi sã mã
pregãtesc pentru ele.
De aceea vã rog atît pe dv. cît ºi pe oricine alþii cu ultima mea putere, - sã fiu lãsat pe
viitor în pace sã mor cel puþin liniºtit, dacã n-am putut trãi aºa. Dupã peste 40 de ani cred cã
ajunge.
Aceastã declaraþie sper ºi doresc sã-mi fie ultima, în problema asta.
De zeci de ani mi s-a controlat tot trecutul ºi toate datele vieþii mele ºi sper cã sînt
cunoscut pînã în strãfundul fiinþei mele în tot ce am gîndit ºi am fãcut.
Ca orice om care am lucrat ceva, desigur cã am avut ºi am putut avea ºi greºeli... Rog însã
sã fiu crezut cã n-am greºit vrînd sã fac rãul ci vrînd sã fac binele pe care n-am ºtiut
totdeauna sã-l fac, fie dintr-o pricinã, fie din alta, dar totdeauna l-am dorit sincer. Pentru
aceste greºeli prin care am putut pãgubi, ori întrista pe cineva, îmi cer sincer ºi din inimã
iertare ºi înþelegere. Eu însumi am iertat ºi iert toate tuturor ºi nu voi avea niciodatã ºi nici
o pretenþie faþã de nimeni ºi pentru nimic din ceea ce mi s-a fãcut, nici în faþa oamenilor nici
în faþa lui Dumnezeu. Doresc sã se ºtie ºi sã se reþinã asta.
Pentru tot ce se poate sã fi fãcut ºi bine cuiva, la fel nu-mi cer ºi nu-mi doresc nici o
rãsplatã, nici înainte de moarte ºi nici dupã ea. Nu aºtept nimic mai mult decît am ºi primit.
Faptele mele mã vor judeca ºi mã vor rãsplãti odatã pe merit, ºi pe mine ºi pe oricare dintre
noi.
T-
Anexez aici ºi copia ultimului - ºi celui de pe urmã - memoriu pe care l-am înaintat Sf.
Sinod al Bisericii Ortodoxe de la Bucureºti. Vã rog sã-l cercetaþi spre a reflecta ºi decide. E
un document istoric a cãrui vreme dacã n-a sosit încã, va sosi sigur. ªi Viitorul va adeveri
dacã am avut sau nu dreptate.
T-
În ultimele douã luni am fost la Galaþi la înaltul Nica în 16 septembrie pentru a-i prezenta
copia acestui memoriu, dupã cum am amintit.
Dupã Galaþi am fost la Felix zece zile pentru un tratament, dar acolo rãcind m-am
îmbolnãvit ºi mai rãu.
Multã vreme am zãcut bolnav grav la Hunedoara spre a mã reface puþin ca sã pot pleca
la Cluj pentru a mã interna într-un spital spre a face o nouã operaþie ºi pentru o examinare
amãnunþitã a stãrii generale. Dar neavînd o trimitere oficialã de nicãieri, nu am putut fi
internat. Astfel cã am renunþat ºi am venit acasã, unde stau de douã sãptãmîni la pat bolnav
ºi obosit.
Acum stau aici în frig ºi aºtept. Cîtã vreme încã mai pot din cauza frigului, voi sta aici.
Dar cînd va veni zãpada ºi gerul va trebui sã merg la ceilalþi copii ai mei fie la Cluj, fie la
Hunedoara unde voi avea pe cineva mai apropiat ca sã mã îngrijeascã ºi niºte condiþii mai
bune.
Spun aceste lucruri pentru ca toþi acei care se intereseazã de viaþa mea, sã ºtie unde sînt
ºi sã fie liniºtiþi cu privire la mine.
Privitor la orice intenþie de deplasare a mea în viitor, în probleme ca cele declarate mai
sus, rog sã se ia act de hotãrîrea mea de a nu mai întreprinde absolut nimic. Consider cã
mi-am fãcut toatã datoria în privinþa asta. ªi nemaiavînd ce sã declar rog sã fiu lãsat în pace.
Sã nu mai fiu cercetat ºi întrebat nimic. Va face pe viitor fiecare pe socoteala sa ce face ºi va
rãspunde singur pentru sine fiecare. Aºa ºi eu.
Aceasta îmi este - sper ºi doresc - ultima declaraþie pe care o mai dau ºi semnez.
T-
Livada Beiuºului Traian Dorz
la 5 noiembrie 1988
Anexã: copia memoriului din 14 septembrie 1988.
T-
ªi cu aceasta iatã cã am ajuns cu ajutorul lui Dumnezeu ºi la capãtul acestor istorisiri -
dar nu ºi la capãtul Istoriei Oastei Domnului. Istoria ei va merge înainte ºi va curge mereu
cu timpul ei, cu luptele ei, cu roadele ei binecuvîntate, care prin harul lui Dumnezeu revãrsat
peste ea, vor fi mereu tot mai dulci ºi tot mai frumoase, ca tot ce este ceresc.
În fruntea acestei Oºtiri Biblice este Însãºi Domnul ºi Mîntuitorul nostru Isus Hristos care
ªi-a pus de la începutul ei peste ea Numele Sãu Cel Sfînt. ªi din pricina Acestui Nume al Lui,
El o va apãra ºi o va purta cu biruinþã pînã o va intra în Canaanul ºi Ierusalimul Sãu cel
Ceresc.
Sã nu ne mai îndoim nici unii ºi niciodatã de izbînda ºi viitorul acestei Lucrãri!... Domnul
a înfiinþat-o ºi nimeni n-o va mai putea desfiinþa. Domnul o conduce - ºi nimeni nu o va mai
putea opri. Domnul o apãrã - ºi nimeni nu o va putea nimici. Despre noi ne putem îndoi, dar
despre ea nu.
T-
Se spune cã la sfîrºitul vieþii cînd Moise profetul Domnului a fost dus de Domnul pe
muntele Nebo ºi de acolo arãtîndu-i departe Canaanul i-a zis: Poporul tãu va ajunge ºi va intra
acolo, - dar tu nu vei intra.
- De ce Doamne sã nu intru eu? a zis cu durere ºi cu lacrimi Moise. Am luptat atît de mult
cu Faraon, am înfruntat marea, am strãbãtut pustiul, am suferit 40 de ani ºi acum sã nu intru
ºi eu cu poporul meu?
- Nu Moise, pentru cã tu ai fãcut un mare pãcat ºi nu poþi intra.
- E adevãrat Doamne cã am pãcãtuit la rugul aprins, cînd n-am vrut sã Te ascult.
- Alt pãcat ºi mai mare ai fãcut.
- E adevãrat Doamne cã am pãcãtuit la Mara ºi la Meriba.
- Alt pãcat ºi mai mare.
- Am sfãrîmat tablele Legii Tale sfinte!
- Alt pãcat ºi mai mare...
- Doamne, Te rog spune-mi care a fost pãcatul meu cel foarte mare?
- Pãcatul tãu cel mare este cã te-ai îndoit de viitorul poporului Meu. De soarta lui. De
izbînda lui ºi de slava lui; pentru cã Eu Însumi M-am pus Garant ºi peste care Eu Însumi Îmi
pusesem Numele Meu Cel Biruitor. ªi cînd te-ai îndoit de Oastea Mea, de Mine te-ai îndoit...
Acesta este pãcatul cel mare...
T-
Au fost mulþi ºi dintre noi care s-au îndoit de Oastea asta peste care este pus Numele
Domnului ºi s-au lepãdat de ea, ori au pãrãsit-o, ori au ºi luptat împotriva ei. Cînd s-a ivit
faraonul ameninþînd-o, au crezut cã o va nimici, - dar n-a nimicit-o. Cînd s-a ivit marea
înfuriatã au crezut cã o vor îneca valurile ei, - dar n-au înecat-o. Cînd s-au ivit flãcãrile ºi au
înconjurat-o din toate pãrþile, au crezut cã o vor arde, - dar n-au ars-o. Cînd s-au nãpustit
fiarele asupra ei, au crezut cã o vor sfîºia, - dar iatã cã n-au sfîºiat-o.
ªi aceºtia au pãrãsit Oastea Domnului.
Toþi cei ce s-au îndoit de aceastã Oaste, sau au luptat contra ei, de Domnul s-au îndoit ºi
contra Lui au luptat.
Cine se ridicã în contra unei oºtiri, se ridicã în contra împãratului ei.
Cine loveºte într-o casã, loveºte în stãpînul ei.
Cine dispreþuieºte un copil, dispreþuieºte pe cel ce l-a nãscut.
T-
De noi înºine, putem sã ne îndoim fiecare dacã vrem ºi poate cã mai putem gãsi
dezvinovãþiri. Dar despre poporul Domnului ca popor al Domnului ºi despre Oastea Domnului
ca Oaste a Domnului, nu trebuie sã ne putem îndoi nici unul ºi niciodatã, cãci pentru asta
n-am mai putea avea nici o dezvinovãþire. Ce a început Dumnezeu, El va ºi duce totdeauna
la bun sfîrºit. Cine se îndoieºte, nu va putea avea parte de Fãgãduinþã, ºi nu va putea intra în
Þara ei, odatã cu poporul sfînt, oricine ar fi acela - ºi oricine va mai fi el ( I a c o v 1 ,
5-3) .
T-
Am spus de la început ce greu mi-a venit sã scriu aceastã istorie. Tot drumul acestei
scrieri mi-a fost nespus de greu ºi sã spun ºi sã nu spun, multe din cele de aici, cãci oricum
tot eram în primejdie sã greºesc.
Dar un glas divin am simþit cã-mi porunceºte ºi mie ca în Apocalipsa 19, 9: Scrie, - ºi am
scris. Mi-a zis: Spune, - ºi am spus.
Scriind ºi spunînd, am putut sã fac o sutã de greºeli mici, faþã de o sutã de oameni mici
ºi greºitori ca ºi mine. ªi aº fi putut avea ºi eu iertarea lor cum au avut-o ºi ei pe a mea,
fiindcã toþi eram la fel.
Dar nescriind ºi nespunînd, aº fi fãcut doar un singur pãcat, dar pãcatul cel nespus de
mare faþã de Adevãr, faþã de Dumnezeu, care nemaiavînd El Însuºi nici un pãcat - nu mi-ar
fi avut poate nici mie nici o iertare.
T-
ªi acum cînd zilele mele s-au dus ºi vorbele mele s-au dus ºi scrierile mele se duc, - iatã
cã sînt gata sã mã duc ºi eu pe urma lor la Judecata cea Mare ºi adevãratã a Istoriei ºi a lui
Dumnezeu.
Cu datoria mea faþã de fraþi ºi de Frãþietate, mã duc împãcat, cãci pe cît mi-a ajutat harul
lui Dumnezeu ºi puterile mele, am cãutat sã alerg zi ºi noapte, cu vreme ºi fãrã vreme, bolnav
ori sãnãtos, ca sã-i pot ajuta pe toþi sã ajungã la pace, la unitate, la colaborare ºi la orientarea
cea sãnãtoasã ºi bunã în dreapta învãþãturã. Cine a vrut sã asculte, s-a fericit. Cine n-a vrut, -
se va osîndi singur. În privinþa asta simt cã nu mai am nici o datorie faþã de nimeni.
Cu datoria faþã de ceilalþi - de la cei mai mari ºi pînã la cei mai strãini ºi vrãjmaºi, - la
fel mã duc împãcat. Am fãcut tot ce eram dator ºi faþã de ei. Nu mai datorez faþã de nimeni
nimic. Pot privi ºi acum ºi în faþa Judecãþii, curat în ochii oricãruia cu care m-am întîlnit, ori
de care m-am despãrþit...
T-
ªi acum vreau sã mã întorc pe totdeauna ºi cu toatã faþa fiinþei mele în întregime, numai
spre Tine Dulcele, Dragul ºi Scumpul meu Mîntuitor Isus Hristos, - cu care am pornit pe acest
drum, de la primul meu pas ºi cu care rãmîn singur acum la pasul acesta cel din urmã.
Nici Þie nu trebuie sã-Þi mai spun acum nimic pentru cã Þi-am spus totul, totul, totul,
clipã de clipã, loc de loc ºi stare de stare pînã aici.
ªi acum, iatã Doamne Isuse cînd pun ultimul punct la cartea aceasta ºi o închid, -
îngenunchind pentru totdeauna înaintea Ta cu toatã recunoºtinþa dragostei mele, o depun la
picioarele Tale rugîndu-Te sã binecuvîntezi cu bucurie tot ce este în cuprinsul ei potrivit voii
Tale... ºi sã acoperi cu milã înþelegãtoare tot ce gãseºti mai mult ori mai puþin.
Iar pe mine Te rog iartã-mã dacã n-am putut face mai bine ºi mai frumos ceea ce ai vrut
Tu, cãci n-am fost nici eu decît un rob nevrednic care m-am apucat de acest lucru al Tãu atît
de mare, cu aceste unelte ale mele atît de mici.
Dãruieºte-mi Te rog pentru toate sãrutul milei, al iertãrii ºi al înþelegerii Tale iubitoare
ºi duioase.
Iar celui care va prelua din mîna mea acest condei, aceastã solie ºi acest Steag, Te rog
dãruieºte-i ºi mai mult sprijinul ºi harul Tãu, ca sã le poatã înãlþa mai inspirat, mai frumos,
ºi mai strãlucit decît mine. ªi aºa sã-l primeºti pe el intrînd biruitor în fruntea nenumãratei
Tale Oºtiri Biruitoare pe Porþile Triumfului Veºnic în Ierusalimul Tãu ºi al nostru.
Marele nostru Dumnezeu ºi Mîntuitor
ISUS HRISTOS
ªi-acum iatã norii, Furtuna s-a sfîrºit
ne-apropiem de Þãrmul atît de mult dorit
corabia voioasã ne-o-ndrumã-un Heruvim
Ierusalime Dulce
deschide-Te
sosim...
Amin.
25 Decembrie 1988

Pag. 495
Slãvit sã fie Domnul

cãci El ne-a dãruit
Lumina ºi-Ajutorul
s-ajungem la...
. . . S F Î R ª I T.
Pag. 496 - Cuprinsul - Vol. 4 -
Cuprinsul
Din 1976 - pînã în 1988

Nr. Capitol / Poezie Pag.
Închinare 5
1 Tu care eºti din Veºnicie 6
2 Al patrulea cuvînt 7
În fruntea luptei noastre 8
3 1 Înfricoºata lepãdare 9
4 2 A treia zi istoricã 19
5 3 Cumplitul ºi neuitatul pãcat 39
6 4 Anul urmãtor 49
7 E-n trupul meu durerea 53
8 5 Necazuri ºi speranþe 65
9 6 Alte amare adevãruri 81
În slujba Ta Isuse 88
10
Mireasã ºi mire 89
11 7 Aºa ne-au judecat 103
12 8 ªi laþul s-a rupt 133
13 9 Adevãrurile mormîntului nemuritor 145
14 10 Cel mai necesar ºi cel mai dificil colaborator 157
Ce duºmãnit eºti Tu acum 168
15
O, cum sã-ntîrzie pedeapsa 170
16 11 Ce minunat lucreazã Dumnezeu 177
17 12 Toate lucreazã spre bine 187
18 13 Pe urmele profetului 197
19 Ce cununie strãlucitã 203
20 14 Un an adînc roditor 207
21 Ce mult îmi pare c-am trãit 211
Vino Vîntule Ceresc 212
22
Sfînt înger 214
23 15 Un An Nou Fericit 215
24 16 O plecare îndureratã 231
25 17 Vin rîndurile noi 237
- Cuprinsul - Vol. 4 - Pag. 497
Nr. Capitol / Poezie Pag.

26 18 Frumoasele noastre Rusalii 245
27 19 Mereu morminte noi 271
28 20 Dupã alþi 30 de ani 285
29 21 Dupã cei 50 de ani 305
30 22 Peregrinãrile soliei 321
31 23 Cuvînt Testamentar 343
32 24 Pînza care se þese 365
33 25 Istorie ºi suferinþã 375
34 26 Fîntînile certei noastre 387
35 27 Întristarea cea binecuvîntatã 397
36 28 Alte întristãri binefãcãtoare 409
37 29 Anul jubiliar 1988 421
38 30 ªi acum ultimul cuvînt 433
39 31 ªi acum încheierea 441
40 Cuprinsul 455
41 Lucrãrile 457
Pag. 498 - Lucrãrile fr. Traian Dorz -
Notã adaus
Traian Dorz
În colecþia de “Cîntãri Nemuritoare” a mai scris:
Vol Nr. Caiet Nr. poezii

1 Cîntãrile Dintîi
1 2 Cîntãri Îndepãrtate 420 poezii
3 Cîntãri Luptãtoare
4 Cîntãrile Bibliei
2 5 Cîntãrile Psalmilor 313 poezii
6 Poemele lui Solomon
7 La Izvoarele Luminii 7000 proverbe
3 8 Comori Universale versificate ºi
9 Pe cãrãrile Luminii comentate
10 Osana, Osana
11 Cîntarea îngeraºilor 500 poezii ilustrate
4
12 Cîte-o povestire micã pentru copii
13 Cîntã-mi mamã
Cîntãrile Domnului
5 - 2088 poezii
colecþia de cîntãri a Oastei Domnului
14 Cîntãrile Anilor
6 15 Cîntãrile Roadelor 592 poezii
16 Cîntãri de Drum
17 Cîntãri Nemuritoare
7 18 Cîntarea Cîntãrilor mele 664 poezii
19 Cîntãrile din Urmã
20 Cîntarea Învierii
8 21 Cîntarea Veºniciei 712 poezii
22 Cîntarea Biruinþei
23 Cîntãri Uitate
9 24 Cîntãri de Sus 601 poezii
25 Cîntãri Noi
26 Cîntãrile Cãinþei
10 27 Cîntãrile Eterne 602 poezii
28 Cîntarea Viitoare
29 Biblia Versificatã
11 30 Minune ºi Tainã 306 poezii
31 Eternele Poeme - neterminatã
- Lucrãrile fr. Traian Dorz - Pag. 499
Prin harul lui Dumnezeu, în afarã de volumele de poezii apãrute în colecþia

“Cîntãri Nemuritoare”, - Traian Dorz - a mai scris urmãtoarele lucrãri:
Prozã:
ISUS HRISTOS - DUMNEZEUL NOSTRU
Meditaþii la Sf. Evanghelie de la Ioan
Vol. Cap Titlu caiet

1 Hristos - Dumnezeul nostru
1 2 Hristos - Sfinþitorul nostru
3 Hristos - Înnoitorul nostru
4 Hristos - Izvorul nostru

2 5 Hristos - Binefãcãtorul nostru
6 Hristos - Pîinea noastrã
7 Hristos - Învãþãtorul nostru

3 8 Hristos - Luminãtorul nostru
9 Hristos - Vindecãtorul nostru
10 Hristos - Pãstorul nostru

4 11 Hristos - Învierea noastrã
12 Hristos - Împãratul nostru
13 Hristos - Modelul nostru

5 14 Hristos - Adevãrul nostru
15 Hristos - Viaþa noastrã
16 Hristos - Pacea noastrã

6 17 Hristos - Mijlocitorul nostru
18 Hristos - Rãscumpãrãtorul nostru
19 Hristos - Jertfa noastrã

7 20 Hristos - Mîntuitorul nostru
21 Hristos - Slava noastrã
HRISTOS - Pîinea noastrã zilnicã - scurte meditaþii zilnice pentru toate zilele anului
de la 1 ianuarie pînã la 31 decembrie.
HRISTOS - Comoara Psalmilor - meditaþii zilnice la Psalmi
Vol. 1 De la 1 Ianuarie la 30 iunie

Vol. 2 De la 1 iulie la 31 decembrie
Pag. 500 - Lucrãrile fr. Traian Dorz -
Cugetãri Nemuritoare
Vol Nr Caietul
1 Prietenul tinereþii mele
1 2 Mãrgãritarul Ascuns
3 Piatra scumpã
4 Lumina iubitului fiu

2 5 Calea bunului urmaº
6 Avuþia sfîntului moºtenitor
7 Pãºunile dulci
3 8 Sãgeþile biruitoare
9 Cununile slãvite
10 Poruncile Iubirii
4 11 Rãsplata Ascultãrii
12 Strãlucirea Biruinþei
13 Crucea mîntuitoare
5 14 Eterna iubire
15 Mãrturisirea strãlucitã
16 Porþile Veºniciei
6 17 Numele biruitorului
18 Garanþia netrecãtoare
19 Lupta cea bunã

7 20 Alergarea cea stãruitoare
21 Credinþa cea încununatã
22 La Þãrmul Întîlnirii
8 23 La Ospãþul Veºniciei
24 La Strãlucirea Viitoare
25 Întîi sã Fim
9 26 Dorim sã Fim
27 ªi acum sã Facem
10 28 Semãnaþi Cuvîntul Sfînt

Pag. 501
- Îndrumãri nemuritoare
Nr Caietul
1 Cãrarea Tinereþii curate
2 Scumpele noastre surori
3 Împreunã lucrãtori cu Dumnezeu
4 Dreptarul învãþãturii sãnãtoase
Trei zile ºi adevãruri istorice
- 12 septembrie 1937
5
- 12 februarie 1938
- 7 noiembrie 1976
6 Sfinþii noºtri înaintaºi
- Povestiri nemuritoare
Nr Caietul
1 Pe genunchii lui Isus
2 Leagãnul de Aur
3 Þara Minunatã
4 Cireºul Înflorit
- HRISTOS - puterea apostoliei

Meditaþii la Apostolele Anului
Vol Caietul
1 26 - Apostolele din prima jumãtate a anului
2 26 - Apostolele din a doua jumãtate a anului
- HRISTOS - Taina Evangheliei -

meditaþii la evangheliile anului
Vol Caietul
1 26 - Evanghelia din prima jumãtate a anului
2 26 - Evanghelia din a doua jumãtate a anului
- Piese ºi montaje religioase

Vol Caietul
Vol. 1 Vine Domnul Copilaº program de Crãciun pt. copii
Vol. 2 Hristos S-a Nãscut petrecere de Crãciun
Vol. 3 Hristos a Înviat petrecere de Paºti
- Surorile noastre sfinte -

Petrecere duhovniceascã pentru surori
- Pentru Istoria unei Jertfe
Nr Caietul Durata Din La
1 Grãuntele 12 ani 1923 1935
2 Cernerea 12 ani 1935 1947
3 Rugul 30 ani 1947 1977
4 Pîrga 12 ani 1977 1989
Pentru toate, Slãvit sã fie Domnul.

Astãzi, 8-XII-1997, am terminat de corectat vol. IV din Istorie.
461 pag. = 18.374 rînduri
6,896 MB
1.158.674 caractere = 243.202 cuvinte
18.374 rînduri = 12.973 propoziþii = 5.603 fraze
Am început cartea în
25-VII-1997
ºi am terminat-o în
8-XII-1997.
136 de zile.
Ediþie transcrisã ºi îngrijitã

de
Ion Lupiþa
- ostaº al Domnului -
C A N A D A
Slãvit sã fie Domnul !
Astãzi în 8-XII-1997 am corectat ºi aranjat definitiv

aceastã versiune a cãrþii
din Istorie - Vol. 4
Ion Lupiþa
Printed in Canada.

Istoria4 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Istoria4 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pag.

Din lucrarea aceasta,

Pentru Istoria unei Jertfe

Slãvit sã fie Domnul.

atît de cei dintîi

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh.

Pentru cã de la cel dintîi pas ºi pînã la cel

ºi pentru cã ai pus cu noi un legãmînt veºnic

ºi pentru cã ai pus peste Oastea Ta Numele Tãu

ªi pentru cã Tu Însuþi ne-ai rãscumpãrat

Slavã veºnicã Þie

Tu care eºti din Veºnicie

Tu care eºti din Veºnicie

Tu Capul ºi Stîlpul întregului Sistem

Binecuvînteazã Oºtirea Numelui Tãu

Slãvit sã fie Domnul.

Slãvit sã fie Domnul, acum cã am ajuns ºi la capãtul acestui ogor.

Slãvit sã fie Domnul .

La Crãciunul anului 1988 . Fr. Traian Dorz .

În fruntea luptei noastre

În fruntea luptei noastre,

El arde-n noaptea noastrã

Ce ºtie biserica oficialã astãzi ºi mai marii ei despre toate astea?

Slãvit sã fie Domnul.

Ca ºi cum noi am fi vinovaþi de aceste nefericite treceri ºi nu prigonirea lor ºi viclenia

Sibiu la 18 aprilie 1935 Cu smeritã supunere,

Înaintatã în scris Consistoriului Spiritual Eparhial de cãtre

Prea Venerat Consistoriu Spiritual Eparhial,

Sibiu la 23 aprilie 1935 Cu smeritã supunere,

Cu scrisoarea aceasta eu credeam cã se deschide drumul aplanãrii conflictului.

Sibiu la 9 mai 1935 Preot Iosif Trifa.

Dar chemaþi fiind la o viaþã de luptã duhovniceascã împotriva pãcatului ºi înrolîndu-ne

Oastei Domnului de astãzi ºi din viitor.

Fiind total strãine nu numai de învãþãtura ºi credinþa noastrã, ci ºi de structura sufleteascã a

Slãvit sã fie Domnul.

Cumplitul ºi neiertatul pãcat

- Nu ºtiu. Nu le mai am, v-am spus!

- Hai mã Ghiþã. Hai mã, nu mai cãuta degeaba. Hai sã mergem.

Doamne, fii mereu cu mine

Doamne, fii vieþii mele

Sufletul mi-e plin de groazã

Iatã ura-i înfocatã

Þine-mã la Sînu-Þi dulce

E-n trupul meu durerea

E-n trupul meu durerea ca un þepuº cumplit

Ce-adînc ne-ndurãtoare eºti suferinþa mea

Nu-mi mai doresc pe lume, nimic, nimic, nimic

Zac Doamne, ca un vultur cãzut - sãgeatã - frînt

Nu mã lãsa aicea cu inima dintîi

Un strop de prietenie, e totuºi prea puþin

- Nicãieri! Astea sînt toate!

- Am înþeles pãrinte protopop.

Noi sã mulþumim cu o veºnicã recunoºtinþã Marelui nostru Dumnezeu ºi Mîntuitor, cã nu

Slãvit sã fie Domnul.

La 30 octombrie 1981. Fr. Traian Dorz.

Sã nu te plîngi cînd pari cã singur

- Ce lucruri frate ºi în ce carte spui?

Alte amare adevãruri

Sã spunem tuturora de harul Tãu bogat

Cu-o dragoste fierbinte ºi-un suflet fericit

Bine-aþi venit, bine-aþi venit

Mireasã ºi mire plãcuþi ºi curaþi

Cum Domnul iubeºte Biserica Lui