Sunteți pe pagina 1din 694

2-XI-2003

COMORI NEMURITOARE

Vol. 3

7.000

Proverbe ºi zicãtori
româneºti

Versificate ºi comentate
Pag. 2

Comori Nemuritoare

Caietul 1

Comori Nemuritoare

Comori nemuritoare
nu-s multe pe pãmînt,
dar ce nepreþuire
au cele ce mai sînt!

Priveºti aceste ziduri


ºi troiþe ºi ii:
ºi dupã-atîtea veacuri
sînt ºi-astãzi tot mai vii.

Bisericuþe zvelte
cu tîmplele pe cer
ne sînt ºi vor rãmîne
comori ce-n veci nu pier.

Proverbele lãsate
sînt stîlpi nemuritori
pe drumu-nþelepciunii
spre vecii urmãtori.

ªi Anele din ziduri,


Manolii din izvor
ºi jertfele din toate
ne sfîºie ºi dor.

ªi lacrime amare
ne ºiroaie tãcut
cã sîntem prea nevrednici
de-aºa mãreþ trecut.
Pag. 3

Închin
cu adîncã adoraþie ºi recunoºtinþã
toate gîndurile acestea,
cu toatã puterea ºi lumina din ele,
Înþelepciunii ºi Iubirii,
Cinstei ºi Jertfei,

Singurele care pot izbãvi


din întunericul prostiei ºi pãcatului
ºi din ruºinea înapoierii ºi sãrãciei
trupeºti ºi sufleteºti
pe orice om ºi orice familie,
pe orice popor ºi orice generaþie,
înnobilîndu-i prin Luminã,
dezrobindu-i prin Adevãr
ºi fericindu-i prin Muncã.

Slavã veºnicã Luminii,


Adevãrului ºi Jertfei
nobile ºi creatoare
cu numele lor Unic.
Pag. 4

Bisericuþã transilvanã

Bisericuþã transilvanã,
tu pari un psalm sfios ºi sfînt
uitat de îngeri pe-o sprînceanã
mai mult de cer ca de pãmînt.

Ce sfinþi þi-au mãiestrit fiinþa,


din ce divini stejari ºi brazi,
cã tu ne-nveºniceºti credinþa
ºi dragostea ne-o þii ºi azi?

Ce Soare þi-a sfinþit aura


din vîrful unghiului divin,
cã ºi-azi lumina ºi cãldura
întregi, în noi, din El ne vin?

Ce tainã-i oriºice icoanã,


ce jertfã-i oriºicare dor,
cã-n orice zid, cînd plînge-o Anã,
moare-n Manole-ntr-un izvor!

Ai numai lacrimi ºi iubire


la orice-ncheieturi de trunchi,
spre sfînta ta alcãtuire
nu pot veni numa-n genunchi...

... Bisericuþã transilvanã,


azi eºti un grai tãcut ºi frînt
de-nºtiinþare ºi dojanã
cã noi uitãm un legãmînt!...
Pag. 5

1 - Despre adevãr
1 - Unul este Adevãrul... numai conºtiinþa sa
te ajutã drumul cinstei sã-l poþi crede ºi urma,
cãci nu poþi s-ajungi a crede Adevãrul pînã cînd
vei ajunge ca sã-i afli conºtiinþa-n primul rînd.

2 - Fiul meu, fii drept oriunde ºi-Adevãrul sã-l iubeºti


pîn-la moarte, ºi sã-l aperi, orice-ar fi sã pãtimeºti;
nu descuraja atuncea cînd minciuna-l biruieºte,
noru-i nor, curînd se duce, soarele în veci trãieºte.

3 - Pe minciunã, cît trãieºti,


nici un ban sã nu plãteºti;
dar pe Adevãr sã stai,
tot avutul tãu sã-l dai.

4 - Fiica mea, viaþa toatã, nici cu cît e-un fir de pãr


nu te-abate niciodatã, nu fugi de Adevãr
c-Adevãrul, þine minte, fiica mea, e un cãþel
care muºcã totdeauna pe-acei care fug de el.

5 - Nu te supãra de rãul care-l suferi în viaþã


pentru c-ai lucrat dreptatea ºi-ai spus Adevãru-n faþã;
e mai bine ca sã suferi de la oameni cã le-ai spus
decît dacã nu l-ai spune sã fii pedepsit de Sus.

6 - Fiii mei, luaþi aminte la-nþeleapta mea povaþã;


adevãrul totdeauna oricui spuneþi-l pe faþã;
nu-l ascundeþi niciodatã
nici de fricã, nici de platã,
nici nu-l spuneþi pe la spate
ori cu vorbe supãrate,
cã numai spunîndu-l bine va fi inima-mpãcatã.

7 - Fiul meu, cît Adevãrul fi-þi-va-n inimã ºi-n gurã,


nu te teme niciodatã de întreaga lumii urã.
Cãci oricît întîi tu fi-vei pe nedrept tîrît în vinã,
pîn-la urmã Adevãrul te va scoate la luminã
ºi pe cît de mîndrã-i ziua dup-o noapte de furtunã,
tot aºa-i ºi Adevãrul înãlþat dupã minciunã.

8 - Adevãru-i bogãþia ºi comoara minunatã


care are-un preþ statornic ºi nu piere niciodatã.
Fericit e totdeauna sufletul cuminte care
Pag. 6

cautã-mbogãþirea sfîntã cu comoara asta mare.

9 - Adevãrul, îndrãzneºte oriºicînd sã-l spui oricui,


El triumfã totdeauna: crede-n biruinþa Lui!

10 - Fiul meu, oricît de falnic duhul rãului þi-apare,


ai curaj sã spui în faþã Adevãrul sus ºi tare;
îndrãzneºte, nu te teme, ºi vei birui-n ispitã
cãci a rãului putere totdeauna-i mãrginitã.

11 - Cînd simþi valul de-asuprire al vrãjmaºului hapsîn


pentru Adevãrul care, sfînt, tu-l porþi curat la sîn,
crede!, ºi-ntãrind piciorul, stai la locul tãu stãpîn:
apa trece, cã e apã, însã pietrele rãmîn!

12 - Leapãdã fãþãrnicia ºi evlavia deºartã,


Adevãrul îl iubeºte, dar pãcatele le iartã!

13 - Mintea care vrea sã afle Adevãrul neapãrat


trebuie întîi sã fie curãþitã de pãcat
cãci o minte întinatã, în fãrãdelegi trãind,
n-o sã vadã niciodatã Adevãrul strãlucind.

14 - Fiul meu, din tot ce-n lume vei privi cu ochii tãi
ºi din tot ce cu urechea ai s-auzi pe-a vieþii cãi
ºi din tot ce-n al tãu umblet cu-a ta minte-ai sã-nþelegi,
numai ce e bun pãstreazã, ºi-Adevãrul sã-l alegi,
c-Adevãrul este aur; sã-l pãstrezi cu grijã bunã,
restu-i pleavã, las’ s-o ducã vînturile ce-o adunã.

15 - Gura zice,
vîntul duce,
mult e-amar,
puþin e dulce,
din ce vezi
ºi cercetezi,
Adevãrul sã-l pãstrezi.

16 - Nu-i prãpastie mai mare ca-ntre-un drept ºi vremea sa


cãci ai lui nu-l pot adesea înþelege ºi urma;
el, spunîndu-le-adevãrul ce tîrziu se va ivi,
rãutatea ºi-ngustimea îi împiedicã-a-l primi.
Numai mai tîrziu, cînd vine vremea despre care-a spus
oamenii-i cunosc valoarea
- dar atuncea el s-a dus...

17 - Marii oameni totdeauna greu sînt înþeleºi de-ai lor,


Pag. 7

cãci ei vãd ce nu vãd alþii ºi trãiesc în viitor;


mulþi îi vor urma în urmã poate mai adînc arînd
însã ei au primul merit, de la ei e primul gînd,
ei au tras întîia brazdã, de la ei sînt primii paºi;
mult s-a spus apoi,
ei însã n-au avut înaintaºi.

18 - Adevãrul ºi de-aceea poate cã nu-i place-oricui


cã e gol, fãrã zorzoane ºi nu rîde nimãnui.

19 - Sufletele mari asemeni culmilor înalte sînt:


deseori încinse-n neguri, deseori în ploi ºi vînt
- dar acolo se respirã aerul curat ºi sfînt.

20 - Adevãrul, ca un meºter, sapã chipul credincios,


greu ºi dureros adesea, însã pururea frumos.

21 - E mai bunã tulburarea ce dupã-adevãr aduni


decît pacea de pe urma unui umblet cu minciuni.

22 - Mai de preþ e Adevãrul spus cu vorbe necioplite


ca minciuna goalã spusã cu cuvinte-mpodobite.

23 - Adevãrul niciodatã
nu-i de partea cui se ceartã
ci-i de partea cui iubeºte,
cui ascultã ºi cui iartã.

24 - De vrei pîine a avea


nu tãrîþe cumpãra!
Adevãrul ce-l doreºti
cautã-l pînã ce-l gãseºti,
nu te mulþumi defel
cu nimic decît cu el.

25 - Cel ce luptã împotriva Adevãrului în viaþã


va ajunge sã-ºi urascã mîntuirea sa pe faþã.

26 - A cunoaºte Adevãrul e mai mult decît simþire:


e-a-ntîlni desãvîrºirea ºi-a pãtrunde-o prin trãire.

27 - A cunoaºte-o religiune bine e ºi nu-i urît;


a cunoaºte Adevãrul însã-i mult mai mult de-atît,
cãci pe cît de mult de lunã soarele-i deosebit
pe atît e-o religiune de-Adevãrul cel slãvit.

28 - Fii modest mereu, respectã în tãcere, cît vei fi,


Pag. 8

ceea ce nu poþi în viaþã nici respinge, nici primi.


Nu gîndi cã tu ºtii totul, ci apleacã-te smerit:
Adevãrul tot îl ºtie numai Domnul negreºit.

29 - Numele ce voi mi-l spuneþi astãzi, nu-i numele meu,


chipul ce-mi priviþi acuma, înþelegeþi, nu sînt eu;
astãzi sînt aºa, ieri altfel, mîine altfel o s-arat,
cînd n-am sã mai fiu, vedea-veþi cum am fost cu-adevãrat.

30 - Adevãru-i lucrul unic ce te face fericit,


cugetul curat pãstrîndu-þi, fãcînd duhul liniºtit;
sã mi-l spunã totdeauna rog pe cei ce mã iubesc
cãci eu nu-l vãd totdeauna ºi nu oricînd îl doresc.

31 - Eu te voi iubi-n vecie, Adevãrule iubit,


chiar dac-ascultînd de tine prea ades am suferit;
chiar de-aº fi mereu ca astãzi alungat ºi prigonit,
eu doresc sã merg cu tine, Adevãrule iubit,
cãci doar cînd sînt lîngã tine cugetul mi-e liniºtit.

32 - Fiul meu, priveºte totul, dar sã nu culegi din toate


decît Adevãrul care sã te lumineze poate.

33 - Abateri au creºtinii numai,


nu Creºtinismul, ne-ndoios;
creºtin e-acela ce trãieºte
cum se ºi cheamã: ca Hristos.

34 - Fiindcã sute de-adevãruri lumea a descoperit


astãzi nu-L mai recunoaºte pe Cel Unul Negreºit;
fiindcã ºi-a fãcut atîþia dumnezei, ºi-a adorat,
nu-L mai poate recunoaºte azi pe Cel Adevãrat.

35 - Dragostea de Adevãr e minunata însuºire


care sufletu-l conduce totdeauna la sfinþire;
cum ºi nerespectul faþã de-Adevãr e calea care
duce sigur la ruinã, la-ntuneric ºi pierzare.

36 - Atîta Adevãr încape în conºtiinþa oriºicui


cîtã iubire-i ºi blîndeþe ºi curãþie-n viaþa lui.

37 - Adevãrul sigur spune-l cu blîndeþe permanent:


numai ceea ce-i nesigur e spus dur ºi violent.

38 - Cei cu drag de-nvãþãturã merg din bine în mai bine,


numai ei pe lume lasã drumuri de luminã pline;
cei ce stricã-nvãþãtura sau nu þin s-o ºi trãiascã
Pag. 9

lasã-n urmã întuneric ºi ruinã sufleteascã.

39 - Adevãrul nu-l ascunde, nici nu-l vinde niciodatã:


cum te porþi cu Adevãrul, asta inima þi-aratã.

40 - Cine va iubi-Adevãrul îl va ºi-apãra oricînd


cu curajul cel mai mare ºi cuvîntul cel mai blînd;
dar curajul cel mai mare nu-i doar vorba care-o spui
ci-i dovada luminoasã a vieþuirii lui.

41 - Adevãrul e tot el
deºi alþii-i spun altfel,
cum lumina-i tot luminã
deºi orbii-i aflã vinã.

42 - Adevãrul, Legea Firii


Veºnicului Savaot
ca nelimita Iubirii
biruie ºi-ntrece tot.
El ºi-n larg ºi-nalt pãtrunde,
strãfunzimi ºi strãnãlþimi,
cînd aratã sau ascunde
a minunilor mulþimi.
Slobozindu-te-ngustimii
dragostei te face sclav,
dãruindu-te mulþimii
un erou smerit ºi brav.

43 - Pe acela care-þi spune Adevãrul, sã-l asculþi,


fiindcã oameni sã iubeascã Adevãrul nu sînt mulþi.

44 - Pe cel frate cu-Adevãrul fã-þi-l frate preaiubit


cãci dacã-i rãmîi statornic te va face fericit.

45 - Nici un fier nu-l baþi degeaba,


tot se-ndoaie în vreun fel;
pe orice copil învaþã-l ºi-ai sã scoþi ceva din el
ºi pe orice om îndrumã-l spre-Adevãr ºi spre frumos,
cãci oricît de mic ar pare, tot rãmîne un folos.

46 - Adevãrul cîteodatã usturã, dar face bine,


iar minciuna netezeºte, dar la urmã dã ruºine.

47 - Nu-i mai mare duºmãnie ca aceea ce-þi aduni


cînd spui prostului cã minte
ºi-adevãrul la nebuni.

48 - Spune Adevãrul chiar de te loveºte:


Pag. 10

pentru tot ce suferi el te rãsplãteºte.

49 - Copiii ºi nebunii ºi omul cînd e beat


nu ºtiu sã se prefacã: ei spun adevãrat.

50 - Adevãrul, ca oleiul, tot deasupra se ridicã


nimeni n-o sã-l poatã-ascunde,
de aceasta n-avea fricã.

51 - Caii buni îþi suie dealul cu cãruþa plinã,


Adevãrul ºi cu Cinstea nu te lasã-n vinã,
fraþii buni ºi-n zile negre vorba o sã-ºi þinã.

52 - Cocoºul ºi de sub covatã tot cîntã cînd e ceasul sãu:


chiar nãbuºitã, conºtiinþa tot strigã dupã omul rãu.

53 - Cuvîntul omului sãrac cît de-adevãrat sã fie


puþini îl preþuiesc de-ajuns ºi mulþi nu vor sã-l ºtie,
cãci pentru starea lui, oricît de scumpe vorbe-ar scoate,
flecarii lumii numai rîd ºi joc îºi bat de toate.

54 - ªi nenorocirea-i bunã, cã-n viaþã fãrã ea


omul poate niciodatã multe nu le-ar mai afla;
numai ea-i deschide ochii ºi-i trezeºte mintea lui
ca sã vadã Adevãrul în ce este ºi-n ce nu-i.

55 - Mai bine plîngi cu-nþelepciunea,


decît sã rîzi cu nebunia,
mai bine-n jug cu cel cuminte, decît cu prostul cununia, -
mai bine-n lanþ cu Adevãrul, decît la masã cu minciuna -
cu binele te-nalþi odatã, cu rãul pieri pe totdeauna.

56 - Celui care înþelege nu-i lipsã de vorbã multã:


el pricepe Adevãrul, cã-nþelege ce ascultã.
Însã cui nu înþelege ºi cui nu vrea sã-nþeleagã
poþi sã-i spui potop de vorbã, tot nimica n-o s-aleagã.

57 - Poate sã cunoascã omul tot ce-n lume se va naºte,


în zadar dacã pe sine singur nu se va cunoaºte;
poate sã cîºtige lumea, numa-n lux sã se dezmierde,
în zadar cînd Adevãrul nu-l cunoaºte ºi se pierde.

58 - Mai uºor cunoaºte omul cîte stele sînt pe cer,


cît nisip pe malul mãrii, cîte frunze cad ºi pier,
cîte ierburi ºi cîþi arbori, cîte gîze ºi ce fel -
decît se cunoaºte singur ce-i cu el
ºi ce-i în el.
Pag. 11

59 - Tot vine-odatã ºi acel ce-ntîrzie pe cale,


aºteaptã rãbdãtor cãci vin ºi solii cauzei tale!

60 - Adevãrul biruieºte, nu minciuna pîn-la urmã;


tot ce seamãnã minciuna, apa duce, vîntul scurmã.

61 - Adevãrul strãluceºte chiar ºi-atunci cînd lumea-ntreagã


n-are ochi curaþi sã-l vadã, nici gînd treaz sã-l înþeleagã;
precum luna lumineazã chiar cînd nimeni n-o priveºte
dacã-i unul treaz ºi-o vede - pentru-acela strãluceºte.

62 - Adevãrul totdeauna e curat ºi luminos,


însã omul cînd nu-l vede, are suflet mincinos.

63 - Cel curat la gînd, cunoaºte Adevãrul - ºi-l grãieºte;


dar cu mult necaz pe lume Adevãrul se vesteºte.

64 - Greu ºi-anevoios e drumul Adevãrului în lume,


cãci puþini sînt cei ce umblã dupã el sã se îndrume.

65 - Toate le adevereºte vremea în decursul sãu;


cei ce seamãnã-adevãrul nu culeg pãreri de rãu.

66 - Trebuie spus Adevãrul totdeauna cînd e bine,


cînd e timpul,
cînd e locul
ºi cînd este cine-l þine.

67 - Cel ce-þi spune Adevãrul bucurie nu-þi prea face,


rar îþi spune Adevãrul cel ce-þi spune doar ce-þi place.

68 - Frumos lucru e-adevãrul, ºi statornic ºi curat,


însã prea puþini în lume îl iubesc cu-adevãrat.

69 - Greu se aflã Adevãrul dacã umbli sã-l gãseºti


îndrumat de îngîmfare ori de-ambiþiuni fireºti;
dar uºor îl aflã-acela ce-are suflet credincios
ºi doreºte sã-l cunoascã spre-a-mplini ce e frumos.

70 - Nu te socoti pe tine niciodatã mai presus


decît Adevãrul care e Cuvîntul vrednic spus,
ci socoate Adevãrul mai presus ca tot ce ai
ca sã poþi fi ºi tu-odatã preþuit de-al lui sfînt grai.

71 - Mare este-ntunecimea ce se cere pe pãmînt


nimicitã de lumina Adevãrului preasfînt;
de aceea ºi tu care spui cã eºti ostaºul sãu
Pag. 12

luptã sã-i ajuþi izbînda lui, cu tot curajul tãu.

72 - Timpul scoate adevãrul la luminã-ntotdeauna,


însã timpul niciodatã n-a fost prieten cu minciuna.

73 - Limba mincinoasã numai cînd greºeºte


spune adevãrul - altfel nu-l doreºte.

74 - Uneori ºi fãr-sã-l cauþi afli-un adevãr frumos,


dar aceasta numai dacã ai un suflet credincios.

75 - Cine cautã doar ce-i place ºi ia numai ce-i convine


rar gãseºte Adevãrul ºi puþine-i sînt spre bine.

76 - Totdeauna ºi oriunde cel mai bine e sã spui


adevãrul - ºi sã umbli numai în lumina lui,
cãci chiar dacã cu-adevãrul n-ai sã fii plãcut întîi,
pîn-la urmã niciodatã de ruºine nu rãmîi.

77 - Adevãrul e virtutea cea mai sfîntã-ntotdeauna,


iar pãcatul cel mai mare ºi mai veºnic e minciuna.

78 - Chiar ºi Adevãrul cel mai sfînt - nu-l spune


cînd ar fi o armã mîinilor nebune.

79 - Spune pururi Adevãrul, spune pururi ce-i plãcut,


cã vei fi primit oriunde este-un duh neprefãcut.
Ce nu place, nu prea spune chiar ºi de-i adevãrat,
dar nici ce-i plãcut nu spune dacã nu-i deplin curat.

80 - Luptã-te pînã la moarte pentru Adevãr oriunde;


vine-o zi cînd Adevãrul strãlucit îþi va rãspunde.

81 - Sã n-ai frate mai aproape, nici stãpîn mai sfînt sã n-ai,


nici soþ drag - ca Adevãrul - ºi-þi va fi viaþa rai.

82 - Sã apãr Adevãrul! - aceasta o doresc,


nu sã-i conving pe-aceia care nu-l iubesc.

83 - Spune Adevãrul cu un zîmbet blînd


asta îl va face mai plãcut oricînd.

84 - Adevãrul ce nu poate sã se-arate totdeauna


va-nlesni sã se arate ºi sã biruie minciuna.

85 - Cine aflã Adevãrul, aflã-al libertãþii zbor:


Adevãrul totdeauna este-un eliberator.
Pag. 13

86 - Adevãrul are-n sine îndrãzneala de oþel,


nu-i în Adevãr acela care are frica-n el.

87 - Ce e oare Adevãrul,
unde este el
ºi cum?
La o tainã-aºa de mare poþi s-ajungi pe-un singur drum:
drumul lui e-nþelepciunea, taina lui e-un dar frumos,
dar îl aflã numai omul blînd, curat ºi credincios.

88 - Cum e ziua fãrã soare, cum e noaptea fãr-o stea,


aºa-i vorba sau viaþa fãrã adevãr în ea.

89 - Adevãrul ºi iubirea nu sînt date tuturor,


ci doar celor ce le cautã cu sudoare ºi fior.
Dar acela ce le aflã ºi le ºtie preþul sfînt
nu le-ar da pe nici un aur sau comoarã pe pãmînt.

90 - Noi sîntem pe lume numai Adevãrul sã-l cãutãm


dar aflarea lui, o, numai dragostei i-o datorãm.

91 - Nu-i nimic sã-þi cearã-n lume


o mai mare grijã lui,
de cum cere Adevãrul,
cînd îl taci
sau cînd îl spui.

92 - Adevãrul foloseºte numai celui cui e spus -


celui care-l spune,-adesea numai urã i-a adus.

93 - Fiecare lucru este ºi frumos ºi nefrumos,


numai Adevãrul este pe de-a-ntregul luminos.

94 - Adevãrul nu se schimbã chiar cînd inima se poate;


cel nãscut din el va trece drept ºi sfînt ca el prin toate.

95 - Adevãrul umblã ºi-astãzi pe pãmînt mereu ascuns,


dragostea i-a pus pe faþã vãlul ei de nepãtruns
ºi nu lasã sã-l cunoascã decît sufletul acel
care îi aude glasul ºi se-ndreaptã dupã el.

96 - Adevãrul e ºi astãzi prea ascuns ºi-atît de rar


iar minciuna-i prea vãzutã ºi cu-atît de mult viespar,
dar nici unii n-am fi-n stare sã-l cunoaºtem fericiþi
dacã nu-l iubim puternic ºi cãutãm neobosiþi.

97 - Nu putem simþi-Adevãrul dacã nu-l cãutãm cu dor,


însã cel care-l iubeºte aflã drumul lui uºor.
Pag. 14

98 - Orice vorbã este nouã ºi-are un plãcut ecou


numai dacã este spusã într-un fel întruna nou.

99 - Adevãrul este-n lume soarele înþelepciunii,


dar ce trist cã pîn-la moarte nu ajung sã-l vadã unii.

100 - Greu se vede Adevãrul - dar minciuna iute-apare,


el e numai lîngã unii,
ea e lîngã fiecare.

101 - Adevãrul e din ceruri, de aceea nu oricine


îl iubeºte ºi-l pãtrunde - ci doar cel nãscut din sine.

102 - Adevãrul e o perlã, un ceresc mãrgãritar,


a-l afla ºi a-l pãtrunde este cel mai mare dar.

103 - Fericit cel ce cunoaºte Adevãrul în viaþã


dar mai fericit acela ce pe alþii-n el i-nvaþã,
cã nu-i chin mai mare-n lume decît sã cunoºti ce-i bine
ºi sã nu poþi spune-aceasta celor orbi de lîngã tine.

104 - Piatra de-ncercare este Timpul pentru oriºicine;


Timpul dovedeºte singur ce e rãu ºi ce e bine.
Timpul nimiceºte grabnic tot ce-i mincinos ºi rãu.
Timpul face Adevãrul veºnic, cum e mersul sãu.

105 - Mai bine Adevãr desculþ


decît minciunã cu zorzoane,
mai bine un sãrac cinstit
decît un hoþ cu milioane.

106 - Binecuvîntat e-acela ce oriunde-ar fi sã fie


binele curat îl face ºi-adevãrul drept îl ºtie.

107 - Cînd cu tine-i Adevãrul, poþi ºi muntele sã-l muþi,


cînd cu tine e minciuna, cazi - ºi mori cu cei cãzuþi.

108 - Adevãrul ºi Iubirea sînt numirile divine


care sufletului nostru i se potrivesc mai bine.
Adevãrul ce dã minþii strãlucirea ei deplinã
ºi Iubirea ce ne face inima ca ea: divinã!

109 - Adevãrul e trimisul raiului pe-acest pãmînt;


sufletul care-l primeºte este-un colþ din raiul sfînt.

110 - Decît una, e mai bine douã frumuseþi sã fie.


Adevãrul ºi Iubirea - sînt suprema bucurie.
Pag. 15

111 - Marile-adevãruri greu sînt înþelese


- se cer zeci sau sute de-ani, adeseori
pentru cã-s prea rare sufletele-alese
ºi-s prea mari pãcate printre muritori.

112 - Adevãrul izvorãºte din trãire nu din gurã;


poate soba fi frumoasã
cînd nu-i jarul, nu-i cãldurã!

113 - Oamenii vãd Adevãrul fiecare-n felul sãu,


nu în felul sãu cel unic
- de-aici vine-atîta rãu.

114 - Cel ce zice Adevãrul dar nu-l face, este-aºa


cum ar pune lampa-n urma ºi nu înaintea sa;
el, umblînd în întuneric, poate pe-alþii sã-i lumine,
poate pe-alþii-n rai sã-i ducã
dar se duce-n iad pe sine.

115 - Oricîþi se ridicã-n contra unui adevãr vãdit,


el nu poate fi de nimeni micºorat ori nimicit.

116 - Numai cînd te urci pe munte


vezi cît cerul e de sus;
- doar cînd afli Adevãrul
ºtii ce-i spus
ºi ce nu-i spus.

2 - Despre ajutorare
1 - Fiul meu, sã-þi fie pururi sfatu-acesta spre ºtiinþã:
pune mîna ºi ajutã oriºiunde ai putinþã
fãr-s-aºtepþi în schimb vreo platã
sau sã faci vreo umilinþã.

2 - Cu-ajutorul grabnic dat


îndoit ai ajutat.

3 - Dacã vrei s-ajuþi un suflet, dacã vrei sã faci un bine


oriºicînd gãseºti la cine:
- sînt atîtea guri flãmînde ce colindã uºi strãine,
sînt atîtea mîini întinse rugãtoare cãtre tine,
sînt atîtea rãni ce-aºteaptã mîna care sã le-aline,
ochi atîþia plini de lacrimi ce se strîng în lungi suspine,
suflete atît de multe de dureri nespuse pline,
Pag. 16

toate-n jur pe lîngã tine


toate cer ºi toate-aºteaptã ca sã vinã - ºi nu-i cine...

4 - Cum izvorul totdeauna îºi dã apa fãrã platã


dã-þi la toþi ajutorarea dar sã n-o ceri niciodatã.

5 - Fiica mea, întotdeauna cei cu suflet credincios


vor cãuta mereu sã fie totdeauna de-un folos
cu ce pot, ei au s-aducã oriºicui vreun ajutor
ca sã vadã oricînd lumea viaþã sfîntã viaþa lor.

6 - Dar puþinul tãu împarte celui mai sãrac ca tine,


pîinea care-ai dãruit-o te va sãtura mai bine.

7 - Fiul meu, tu dãrnicia zi de zi sã þi-o mulþeºti


fãrã sã mai spui: ajunge, - fãrã sã mai oboseºti.

8 - Un Cîntar Etern nu uitã osteneala ta nicicînd,


pentru toatã fapta bunã vei fi rãsplãtit curînd.

9 - Unui om flãmînd,’nainte de-a-i da sfaturi, dã-i mîncare,


dupã-aceea o sã poatã sã te-asculte cu rãbdare.

10 - Nu da-n loc de pîine sfaturi, cãci zgîrcenia se vede


iar flãmîndul niciodatã, chiar de-ascultã, nu te crede.

11 - Cînd cineva din neºtiinþã


auzi cã spune o prostie
tu nu tãcea, nici rîde, spune-i
... cu multã grijã, fã-l sã ºtie.

12 - Împrumutã totdeauna cu ce ai, cînd cer, pe toþi,


dar nu cere niciodatã nimãnui nimic, de poþi.

13 - Cînd ajuþi, de orice datã fii cu sufletul senin:


dacã dai, dã cu plãcere, ori dai mult, ori dai puþin.

14 - Fiii mei, nimic nu-i veºnic pe pãmînt, puteþi vedea,


viaþa trece, ºi cu viaþa toate cîte vin cu ea,
iar din toate pe vecie nu rãmîn ºi nu pãstraþi
decît cele ce la alþii mai lipsiþi ca voi le daþi.

15 - În durere, totdeauna mergi la timp cu mîngîierea;


prea tîrziu
sau prea devreme
zgîndãri ºi mai mult durerea.
Pag. 17

16 - Dacã poþi da bani sau pîine


nu da numai promisiuni
ºi nu spune: vino mîine
dacã ºtii cã spui minciuni.

17 - A fi primitor de oaspeþi e o sfîntã datorie;


pasãrea gãseºte-o frunzã, fiara-ºi aflã-o vizunie,
însã omul fãrã casã tot la om scutire catã
- fã-þi cu bucurie-aceastã datorie de-orice datã.

18 - Fiii mei, cînd vreþi vreodatã cuiva sã îi daþi ceva,


nu mai întrebaþi flãmîndul sã vã spunã dacã vrea -
unii nu ºi-ar spune foamea nici cînd se tîrãsc pe jos
iar acela care-ntreabã nu dã tocmai bucuros.

19 - Cine dã cu bucurie nu te-ntreabã dacã iei,


ci þi-ntinde masa-n faþã ºi-apoi singur faci ce vrei.

20 - De þi-a dat o casã cerul,


mila lui cu tine-a fost;
fii grãbit sã dai într-însa
oricui cere adãpost;
fericit, cu bucurie,
dã-i gîndindu-te aºa:
ce har e cã n-am nevoie
eu sã cer ºi el sã-mi dea.

21 - Adevãrul n-are-n lume nici un loc de-adãpostire,


umblã ca strãin sã vadã cine-i poate da primire;
el e tot aºa ºi astãzi, dar sub chipuri diferite:
cearcã uºile deschise ºi privirile-ntîlnite.

22 - Fiþi mai primitori de oaspeþi, mai cu milã de durere,


nu uitaþi pe cel ce-aºteaptã, ci-L priviþi pe Cel ce cere.

23 - Fiul meu, ajutorarea s-o faci bine cît se poate


ºi întreagã o-mplineºte, n-o lãsa pe jumãtate.

24 - Tot ce faci sã fie astfel ca s-arate cã-i lucrat


într-un fel cinstit ºi vrednic de un om adevãrat.

25 - Omul care vrea sã facã dar nu poate face bine,


e nefericit pe lumea asta plinã de suspine,
cãci el suferã întruna pentru cîte vede toate:
ar voi sã le îndrepte, sã ajute - ºi nu poate.

26 - Cînd vrei sã-l ajuþi pe-oricine


Pag. 18

cautã ºi-l ajutã bine


cãci ajutã rãu cel care
cu-ajutorul dã-ntristare.

27 - Din nefericirea mea


ºtiu ce grea-i viaþa grea
ºi de-aceea lupt sã scot
din necaz pe cine pot.

28 - Cautã sã nu faci vreun rãu


cui dai ajutorul tãu
c-ajutorul cu pãcat
e mai bine-a nu fi dat.

29 - Cînd de unii în viaþã vei fi prigonit - sã ºtii


cerul va-ngriji ca alþii sã te-ajute sã te þii.
Suferind pentru dreptate ºi credinþã - nu uita:
cerul va-ngriji oriunde sã-þi gãseºti un loc a sta.

30 - Pe cel credincios l-ajutã nu numai acei ce sînt


dar ºi cei ce-au fost nainte fii ai milei pe pãmînt.

31 - Noi dãm ajutor la alþii ca sã-i facem ca ºi ei


sã ni-l dea napoi odatã cînd veni-vor anii grei;
cel ce n-ajutã pe nimeni cînd îl vede-n chinuri azi
nici pe el n-o sã-l ajute nimeni, mîine, la necaz.

32 - Vrei sã-i vezi pe mulþi cã-s gata


sã te-ajute la durere?
Cautã ca sã n-ai nevoie
niciodatã a le cere,
cãci acel ce prea se face
cînd ne-ameninþat se crede,
chiar cînd ai avea nevoie
trece-ades ºi nu te vede.

33 - Nu fi dintre-aceia care îi gãseºti oricînd la bine


dar la rãu nu vezi nici unul cã se-opreºte lîngã tine,
ci fii dintre-aceia care cînd e bine nu se-ndeasã
dar la rãu le simþi aproape dragostea mereu duioasã.

34 - Cei buni, ca vînturãtoarea: ºtiu s-aleagã grîul bun


ºi sã lepede neghina, aruncînd doar ce-i nebun;
dar cel rãu e ca ºi sita: el alege doar ce-i rãu
aruncînd ce-i bun afarã - înspre nenorocul sãu.

35 - Ruºinoasã-i viaþa celor nimãnui spre ajutor;


niºte vite-s mai alese cã-ºi dau mãcar pielea lor.
Pag. 19

36 - Orice om mai face-n lume unuia vreun ajutor


sfînt e numai cel ce umblã sã ajute tuturor.

37 - Tot ce-avem este nesigur


ºi-ndoielnic
ºi uºor;
sigurã-i numai izbînda cînd e Ceru-n ajutor.

38 - Ajutorul, la nevoie, preþuieºte îndoit;


înþeleptul ºi milosul îl dã-n ceasul potrivit.

39 - Cînd nu vrei decît ce-i bine,


fii neclãtinat mereu:
celui ce vrea numai bine
nu-i nimic a fi prea greu.

40 - Omului ce are ceva de cerut la Cer mereu


dar se roagã-ntîi pentru-altul
care suferã mai greu,
Însuºi Cerul se-ngrijeºte de-ai lui cerere tãcutã
ºi cum el ajutã pe-altul
ºi altul pe el l-ajutã.

41 - Celui ce se-ajutã singur, îi ajutã ºi Hristos


- dar nici Cerul nu-i ajutã leneºului urîcios.

42 - Tot mai aproape e-o cãmaºã


de pielea ta, ca un cojoc -
tot mai degrab te-ajutã-un frate
ca un strãin - la nenoroc.

43 - Cînd nevoia este mare - ºi-ajutorul nu-i aproape,


Cineva e-ntotdeauna lîngã noi
ca sã ne scape.

44 - Iarba creºte - însã calul mort nu-nvie


- nu lãsa flãmîndul, oricine fie!

45 - Nu cere-ajutor la nimeni decît muncii tale,


asta-i cea mai fericitã ºi mai bunã cale.

46 - Îndoit ajutã - cel ce dã grãbit


- pe oricine-ajutã-l cînd e mai lipsit.

47 - Ajutorul dat tãcut,


mila pentru cel pierdut,
cît în tainã-i dãruit,
Pag. 20

cît a pus din ce-a primit,


ce smerit cînd sus era,
ce bun simþ cînd îþi vorbea,
- astea toate cin-le-a spus
de cel bun -
cît n-a fost dus?

48 - Apãrã-l cu grai pe-acela care fãrã grai îndurã


ºi cu braþul tãu pe-acela asuprit de-un braþ de urã.

49 - Ca un doctor dupã moarte e-ajutorul


dupã greu;
cel ce-ajutã-n clipa lipsei e plãcut lui Dumnezeu.

50 - Ajutoru-ntîrziat
e aºa cum n-ar fi dat.

51 - Cînd îþi vãd cãruþa ruptã


mulþi ºtiu cum sã fi fãcut
- înþelept e cel ce-ajutã
pînã timpul nu-i trecut.

52 - Cel Înalt cînd þi-este prieten


ºi printr-un vrãjmaº te-ajutã,
dar cînd El te pãrãseºte nu te scapã nici o sutã.

53 - Dacã vrei cu-adevãrat


dã-ajutor cînd eºti rugat,
nu cînd vremea a trecut
ca sã zici ºi tu c-ai vrut.

54 - Dupã ce se stinge focul în zadar mai cari tu apã,


în zadar duci cuiva scarã dupã ce-a ieºit din groapã,
în zadar l-îmbii cu pîine dupã ce s-a sãturat:
- sã-l ajuþi pe om la vreme, dacã vrei cu-adevãrat.

3 - Despre alcool
1 - Nu vã înºelaþi, Cuvîntul ne înºtiinþeazã greu:
Nu puteþi ºi cu satana sã fiþi
ºi cu Dumnezeu.
Nu puteþi bea ºi paharul cel sfînt,
dar ºi-al lui satan
- cine-i prieten cu alcoolul, e cu viaþa sa duºman.
Pag. 21

2 - Nu te înºela, tu care spui cã eºti om credincios,


n-asculta de amãgirea diavolului mincinos
ºi nu crede cã ai voie sã bei vinul, chiar puþin
- fie chiar ºi-o picãturã ce-i venin e tot venin.

3 - Alcoolul este duhul diavolului - ne-ndoios


cine-l ia-n orice mãsurã calcã voia lui Hristos,
orice-atingere cu mîna ori cu gura de pahar
se sfîrºeºte cu un blestem ºi se ispãºeºte-amar.

4 - Nu vã înºelaþi: paharul fie mare, fie mic,


este al înþelepciunii ºi-al credinþei inamic
orice-atingere e moarte,
oriºice gustare-a lui
este o împãrtãºire cu osînda iadului.

5 - Nu vã înºelaþi cu gîndul cã acestea-s vorbe doar:


blestemat e oriºicine se adapã din pahar;
nu vedeþi în jurul vostru cîþi se pierd ‘necaþi în el?
cine-l bea ºi cine-l umple, blestemat e-n orice fel!

6 - Nu se-nºele nici acela care face bãuturã


ca s-o toarne la un semen în paharul de la gurã;
judeca-l-va Dumnezeul contra cãruia lucreazã
ºi-o sã bea ºi el osînda iadului care-l urmeazã.

7 - Nu se-nºele înþeleptul ce iubeºte bãutura,


nu se-nºele cã se poate, numai sã nu-ntreci mãsura,
nu se-nºele cã-i permisã dacã bea ºi nu se-mbatã,
nu se-nºele, de voieºte sã nu plîngã-amar odatã.

8 - Nu te înºela, tu care vrei s-asculþi de Sfînta Carte


orice strop de bãuturã este-un pas nebun spre moarte.
Nu stã Duhul Sfînt acolo unde-i duhul lui satan:
cine-i prieten cu alcoolul, este cu Hristos duºman.

9 - Cel care-ºi cunoaºte firea lui lumeascã ne-ncetat


duce-n contra ei o luptã spre-a nu-l trage la pãcat;
firea veche ºi cea nouã vor lupta mereu în noi
pînã vom scãpa din lume ºi vom fi la Dumnezeu.

10 - Nu-i om mai nebun ca omul pãtimaº la alcool,


viaþa lui e-o zdreanþã arsã, moartea lui e iadul gol.
Pag. 22

4 - Despre ascultare
1 - Fiul meu, în viaþa asta oriºicare om îºi are
ca demult Ierusalimul, vremea lui de cercetare;
tu-nþelege cînd e vremea ºi-ascultãrii te supune
ca sã n-ai odatã soarta celor fãrã-nþelepciune.

2 - N-asculta de sfatul lumii, spunã-l oriºicît de mulþi,


dacã Cinstea altfel spune, tu pe Cinste s-o asculþi.

3 - Fericit vei fi, copile, dacã-n orice lucru bun


asculta-vei pe-a ta mamã ºi pe tatãl tãu ce-þi spun.

4 - Oaia, oricînd stã ºi zbiarã pierde-o gura de mîncare;


omul, oriºicînd cîrteºte pierde-o binecuvîntare.

5 - Cînd cu duhul de-ascultare tu la Cinste ai venit,


ºi cînd preþul Cumpãtãrii pentru tine l-ai primit,
chiar sã ai pãcate-atîtea cît nisipul de pe mare,
compensîndu-le cu cinstea ea þi-ar da reabilitare.

6 - Pentru ca un om sã-ºi schimbe calea traiului pãgîn


niciodatã nu-i prea tînãr, niciodatã prea bãtrîn.

7 - Fie-þi pururi înainte voia Cinstei ca-ndrumare,


chiar ºi-n cea mai micã faptã tu aratã-i ascultare.

8 - Dacã n-asculþi cînd te mustrã fraþii tãi puþini sau mulþi,


- de Luminã nu þii seama ºi de Adevãr n-asculþi.

9 - Un sfat bun ºi potrivit


dat la timpul cuvenit
scapã-n multe rînduri omul de la pas nefericit,
negreºit dacã-i primit
ascultat ºi împlinit
- ºi-l ajutã sã se-ndrepte înþelept ºi chibzuit.

10 - Fiica mea, întotdeauna ascultarea s-o înveþi,


înaintea ta porunca Vredniciei s-aibã preþ,
niciodatã în viaþã voia poftei sã n-o faci,
nici plinind a lumii voie, lumii sã doreºti sã placi,
ci, cãutînd cu ascultare sã-mplineºti Cuvîntul drept,
în umblarea ta frumoasã sã placi Celui Înþelept.
Pag. 23

11 - E-atîta lipsã de-nfrînare în desfrînata lumii gloatã


cã înmiit s-asculþi mai bine-i decît e sã vorbeºti o datã.

12 - Cînd un om pãþit vorbeºte, tu aminte ia ºi-nvaþã,


cã de orice-nvãþãturã vei avea nevoie-n viaþã.

13 - Cel mai tare este-n lume ºi cel mai primejdios,


dar e-o binecuvîntare cînd e omul credincios.

14 - Fericitã-i casa-n care unul zice, toþi ascultã,


cãci acolo-i totdeauna pace ºi iubire multã;
însã vai de casa unde porunceºte fiecare:
nimicirea totdeauna vine dupã neascultare.

15 - Preþuiþi sfãtuitorii cîtã vreme-i veþi avea;


dupã ce s-au dus, zadarnic i-aþi dori ºi i-aþi cãuta.

16 - Mulþi îºi preþuiesc pãrinþii numai dupã ce-i petrec,


toþi ºtiu ce preþ are apa dupã ce izvoru-i sec.

17 - Fiul meu, ascultã pe-alþii cînd de ei îþi vor vorbi:


asta are sã le placã ºi-i va face-a te iubi;
atunci vor putea s-asculte ºi ei vorba ce le-o spui;
tot ce-aºtepþi tu de la altul, mai întîi îi fã tu lui.

18 - De te-opreºti la ascultarea de Cuvîntul Cel Curat,


nu te vei grãbi pe calea spre ispitã ºi pãcat.

19 - Fiii mei, în ascultare ºi-n iubire sã trãiþi,


calea curãþiei sfîntã s-o urmaþi ºi s-o pãziþi;
cei buni aflã Adevãrul înaintea tuturor,
ascultarea ºi iubirea li-l descoperã uºor.

20 - Învãþaþi în ascultare sã rãmîneþi liniºtiþi:


numai astfel odihnirea sufletului vã gãsiþi;
acest lucru se învaþã împlinindu-l ceas cu ceas,
dulce-i drumul ascultãrii cînd îl umbli pas cu pas.

21 - Cînd pentru mici sau mari pãcate


noi n-avem potrivit cãinþã,
neîmplinitã pîn-la moarte
rãmîne-a noastrã nãzuinþã.

22 - Fiii mei, cît mai puþine legãturi s-aveþi de-acele


ce vã þin legaþi de lume: lanþurile lor sînt grele,
ºi cu cît sînt mai puþine legãturi de rupt cu firea,
cu atîta mai uºoarã va fi-odatã despãrþirea.
Pag. 24

23 - Fiica mea, prin ascultare þine sfînta legãturã


ce-þi aduce din Iubire bucurie ºi cãldurã;
neascultarea pururi taie firul care-þi dã luminã;
fãrã ea nu-i bucurie, nici cãldurã, nici hodinã.

24 - Ascultarea curãþiei te îmbracã, fiica mea,


cu acele sfinte haine ce le are numai ea:
frumuseþea, bunãtatea ºi iubirea - ele sînt
singurele haine scumpe unui suflet pe pãmînt.

25 - Recunoaºte totdeauna cînd pe drept vei fi mustrat;


e-un cîºtig cînd îþi dai seama cã ai sãvîrºit pãcat
iar cînd recunoºti pãcatul, jumãtate e iertat.

26 - Cînd inima-þi rãmîne întruna-nvîrtoºatã


vei trece-n veºnicie cu sufletul uscat,
fîntînã veºnic goalã ºi veºnic însetatã
cãci n-ai pãstrat nimica din tot ce þi s-a dat.

27 - Te pregãteºti atîta cînd ai vreo cale-acum;


dar te gãteºti tu, oare, de cel din urmã drum?
Cînd ai atîta grijã de-un drum din care vii,
ce grijã þi se cere cînd pleci pe veºnicii!

28 - Ascultarea liniºtitã totdeauna-i de folos;


datoria este-o lege pentru cel conºtiincios.

29 - Ascultã ce te-nvaþã al chibzuinþei sfat,


cã n-ai în lume-alt prieten mai bun ºi devotat.

30 - De puþin folos e-o sculã cînd nu ºtii lucra cu ea


- cu-ascultarea ºi cu mintea,
fiul meu, e tot aºa!

31 - Sã iei bine seamã-n toate cîte încã-ai de fãcut


în lumina celor care le-ai fãcut aºa-n trecut,
apoi trage-nvãþãturã ºi din bine ºi din rãu
ca sã ºtii cu ce sã umbli,
sau sã nu, în drumul tãu.

32 - Cei rãi trebuie s-asculte totdeauna de cei buni


iar cei buni ºi ei s-asculte fiii marii-nþelepciuni.

33 - Pentru cei fãrã de minte e mai bine-a fi conduºi,


cãci e o nenorocire cînd ei sã conducã-s puºi.

34 - Mai mult calcã legea þãrii cei ce þãrile conduc


cãci ei nu se tem de nimeni ºi li-e gîndul prea uituc;
Pag. 25

rari conducãtori în lume pot fi pildã de urmat


în respectul ºi-mplinirea legilor ce ei le-au dat.

35 - Cel ales sã porunceascã trebuie de toþi ales,


numai astfel o sã fie ascultat ºi înþeles.

36 - Cel ce merge înainte e mereu primejduit


ori a fi privit ca idol,
ori sã fie rãstignit!

37 - Ascultarea porunceºte: fii supus la dregãtor


- vai de cei buni cînd în þarã nu-i un drept cîrmuitor.

38 - Lucrurile mari nu lasã a fi mult timp rãu conduse,


toate se rãzbunã-odatã dacã-s pe nedrept supuse.

39 - Dacã numai frica face sã-L ascult pe Dumnezeu,


încã nu-i desãvîrºitã dragostea-I în duhul meu.

40 - Omul care cere sfatul numai spre îndreptãþire,


pururi n-o s-ajungã bine, va sfîrºi-n nenorocire.
Dar acel ce cere sfatul ca s-asculte ºi sã-l þinã,
va sfîrºi-n credincioºie, în rãsplatã ºi-n luminã.

41 - Slugile se poartã-ntocmai cum vãd pe stãpînul lor.


O, de-ai face ºi tu astfel cu al tãu Învãþãtor!

42 - Nu-i pe lume om sã n-aibã lipsã de-un sfãtuitor


numai mintea care-ascultã nu-i prea datã tuturor.

43 - Sfatul bun la vremea rea


e cît o comoarã grea
de-l asculþi ºi preþuieºti
ai cîºtig cît nici gîndeºti.

44 - Nici un dar nu valoreazã cît un sfat mîntuitor;


fericit cel ce-l primeºte ºi-l urmeazã-ascultãtor.

45 - Totuºi, cel ce nu ascultã ci respinge bunul sfat


în curînd, de unde cade, nu mai poate fi salvat.

46 - Mulþi primesc frumoase sfaturi,


dar numai puþini ascultã
- ca-ascultarea ºi-ndreptarea
cer înþelepciune multã.
Pag. 26

47 - N-asculta la sfatul celui rãtãcit ºi încurcat


vezi din felul cum trãieºte ce om meritã-ascultat.

48 - Sfaturile care-s date de-un beþiv ºi-un mînios


au ºi calea blestematã ºi sfîrºitul ruºinos.

49 - Cel mai rãu e-ntotdeauna


sã n-asculþi de nici un sfat;
pot sã fie multe rele - dar ºi unul minunat.

50 - Sfatul bun - cînd e mai lipsã este ascultat mai rar,


de aceea prea mulþi oameni varsã lacrimi în zadar.

51 - Sfatul bun ce-l dai altuia


mai întîi chiar tu-l urmeazã;
dacã nu-l trãieºti tu însuþi, nimeni n-are sã þi-l creazã.

52 - Dacã dai un sfat vreodatã, unuia


sau tuturor,
nu da sfatul care place
- dã-l pe cel folositor.

53 - Sfãtuieºte-te cu omul înþelept ºi credincios


- dupã sfaturile sale totdeauna ai folos.

54 - Sfaturile sînt cadouri de un preþ nespus de mare


pentru cine le urmeazã spre folos cu ascultare.

55 - Ia un sfat ºi de la tînãr,
dã un sfat ºi la bãtrîn
cine-ascultã, multe-nvaþã ºi-n ruºine nu rãmîn.

56 - Mulþi ascultã cu plãcere la acel mai înþelept


cînd învaþã cum sã aibã un folos
mai mult ºi drept,
numai cã puþini urmeazã buna-nvãþãturã cînd
este de-a cãuta folosul sufletesc în primul rînd.

57 - Sfatul de la cei prea tineri e ca soarele-n Gerar:


are poate strãlucire, dar cãldurã foarte rar.

58 - ªi un sfert de vorbã-ascultã omul cel ce are minte,


dar la cel ce nu ia seamã n-ajung sute de cuvinte.

59 - Cine nu-i dã ascultare


mamei bune, cînd o are,
Pag. 27

o sã deie suspinînd
mamei vitrege-n curînd.

5 - Despre bine
1 - Fiul meu, alege numai binele adevãrat;
tot ce numai pare bine, este-adeseori pãcat,
ce e bine-ntreg se simte ºi-l cunoaºte duhul tãu,
ce doar pare, e-amãgire: crezi cã-i bine, dar e rãu.

2 - Orice rîuri duc spre mare, orice drumuri duc spre case,
oriºice dorinþi curate cãtre-nfãptuiri frumoase.

3 - Mai plãcut sã ai duºmanul care vrea sã facã bine


decît prietenul ce face numai ce nu se cuvine.

4 - Buni, sã placã celor mari,


sînt pe lume foarte rai;
sã placi ºi lui Dumnezeu
dar ºi lumii-i foarte greu.

5 - Cine-a putut sã-i mulþumeascã


pe cei mai buni din vremea sa
acela cea mai bunã viaþã
spre-a lumii bine - va lãsa.

6 - Nu se cade sã cerºeascã cine cere-un lucru drept,


nici cel tînãr sã nu calce sfatul unui înþelept,
nici cine primeºte-un bine sã nu-l rãsplãteascã iar
- toate-acestea sînt pãcate ce se ispãºesc amar.

7 - E pãcat sã nu faci bine nimãnui cînd îl poþi face;


conºtiinþa vinovatã vine-un timp cînd nu-þi va tace.

8 - Binefacerea primeºte-o, dar simþeºte-te dator


s-o întorci ‘napoi mai mare - celui binefãcãtor.

9 - Nu-nceta a face bine prietenului tãu lipsit:


asta o sã te arate cã eºti vrednic de iubit.

10 - Greu e sã putem întruna face bine cît am vrea;


deseori cînd ai la cine n-ai cu ce - ºi n-am putea;
bine e sã facem bine cînd putem ºi-avem ºi cui;
fiecare tot ce face altuia - îºi face lui!
Pag. 28

11 - Chiar cînd toþi ar fi sã uite orice bine le-ai fãcut,


nu te supere aceasta - ci fã iarãºi ca-n trecut;
binele în sine însuºi are plata faptei lui.
Mulþumeºte-te - nu cere altã platã nimãnui.

12 - Þine totdeauna minte binele ce l-ai primit


însã uitã-ntotdeauna oricît bine-ai dãruit;
sînt puþini cei ce fac astfel ºi-s prin lume-aºa strãini.
Fiul meu, fii ºi tu unul din aceºtia puþini.

13 - Binefacerea întruna-i rãsplãtitã cu alt bine;


dacã nu de cel datornic, are Dumnezeu pe-altcine.

14 - Ce trist e-atunci cînd ai sã plîngi


cã i-ai fãcut cuiva un bine:
ca rana de la cel iubit
nu-i suferinþã sã-nvenine!

15 - Deseori ºi-n multe locuri mai mult bine a fãcut


omul bun, fãrã sã ºtie, decît binele ºtiut.

16 - Sã nu-ncetãm a face bine în nici o vreme, cît trãim:


tot binele din noi se uscã ºi piere
cînd nu-l dãruim.

17 - Nimic nu preþuieºte omul ca binefacerea doritã


dar nici dispreþuieºte-adesea ca binefacerea primitã.
Cînd cere omul ºi-i în lipsã,
îi pare mult ºi-un lucru mic;
cînd a primit ºi-i trece lipsa,
ºi-un mare dar pare nimic.

18 - Chiar ºi cel strãin þi-e rudã


cînd, la greu, îþi face bine,
dar strãin þi-e chiar ºi-un frate
cînd se poartã rãu cu tine.

19 - Omul rãu nu þine seamã orice bine-ar fi sã-i vinã,


dar în foc va arde mîna ce-a primit - ºi nu se-nchinã.

20 - Binefacerea fãcutã unui ticãlos e-aºa


cum ai arunca în mare apa din fîntîna ta.

21 - Cel ce face bine-atuncea cînd el poate face rãu


meritã nemãrginitã preþuire-n drumul sãu,
nu numai pentru-acel bine
care-atuncea l-a fãcut,
ci ºi pentru rãul care îl putea - dar nu l-a vrut.
Pag. 29

22 - Binefacerea primitã dã-o iarãºi în vreun fel,


de nu celui ce þi-a dat-o, altuia mai mic ca el.
Ai de grijã sã nu steie binele prea mult la tine:
el curînd se uscã-n mîna ce prea mult în ea îl þine.

23 - Înaintea ta oriunde binele ºi rãul vin


tu alege totdeauna binele - cu gînd senin!

24 - Nu se-ntîmplã numai bine,


nu se poate numai rãu
- Dreptul le dã amîndouã dupã cum e planul Sãu:
asta pentru-a face-n lume o lucrarea salvatoare
pentru mîntuirea celor care cred cu ascultare.

25 - Celui bun i se preface în vreun bine orice rãu,


celui rãu, în rãu se schimbã
chiar ºi ce-ar fi-un bine-al sãu.

26 - Cînd nu poþi avea deodatã ºi ce-þi place


ºi ce-i bine
lasã ce-i plãcut, ºi-alege ce e bun
- aceasta þine!

27 - Tot ce-þi pare cel mai bine, fie-þi crezãmînt


ºi vei fi o bucurie pentru semeni pe pãmînt.

28 - Binele fã-l totdeauna fãrã fricã de vreun rãu;


de rãu are Cerul grijã cînd e bun tot gîndul tãu.

29 - Bucuria ºi-ntristarea se-nvîrtesc ca niºte roate;


cel cuminte le primeºte cu seninãtate toate;
Dreptul care le trimite este plin de îndurare
ºi va face ca sã-þi fie înspre-un bine fiecare.

30 - Buni ºi înþelepþi în lume oamenii-s puþini mereu,


sînt puþini,
cãci bunãtatea este ceva foarte greu.

31 - Nimeni nu e bun, cînd nu e bunã inima din el:


numai inima te poate ajuta s-ajungi astfel.

32 - ªi pe cei buni ºi pe cei rãi


tot acest pãmînt îi þine;
ºi spre cei rãi ºi spre cei buni
tot aceeaºi ploaie vine;
ºi pe cei buni ºi pe cei rãi
Pag. 30

tot un soare-i încãlzeºte,


cãci de toþi, Acelaºi Tatã Nesfîrºit de Bun
grijeºte.

33 - Celor buni le este milã chiar ºi de-o fiinþã rea,


cãci într-adevãr nu-i nimeni mai nefericit ca ea.

34 - Omul, mai ales, pãþeºte nenoroc pe drumul sãu


ori cã e prea bun la suflet,
ori prea aspru ºi prea rãu.

35 - A fi bun din întîmplare,


asta nu e lucru mare;
a fi bun luptînd mereu
asta este foarte greu.

36 - Acel bine e statornic care-l dã neprihãnirea,


acea bucurie-i sfîntã care-o dãruie iubirea,
acea pace-i fericitã ce-o dã inima curatã.
Cine pe acestea le-are are viaþã-adevãratã.

37 - Cine vrea sã se rãzbune mai greu pe vrãjmaºii sãi,


sã le facã numai bine,
mai ales la cei mai rãi.
Nu-i mai mare rãzbunare decît cea a Celui Sfînt
care face mai mult bine celor care mai rãi sînt.

38 - Tot ce-avem pe lume, piere: lumea dã


ºi lumea furã;
ne rãmîne doar averea cea cu-a dragostei cãldurã;
ne rãmîne numai ceea ce nici furii nici rugina
ºi nici molia nu pierde: dãrnicia
ºi lumina.

39 - Cît de bunã-a fost o zi o vedem doar la apus;


cît de bun a fost un suflet, o vedem doar cînd s-a dus;
lemnul cel plãcut de-aloe
dã-al miresmei sale fel
numai cînd e ars ºi nu e:
atunci vezi ce-a fost în el.

40 - Cînd pui pomul dimineaþa, n-aºtepta rod la amiazi;


dacã astãzi faci un bine, n-aºtepta rãsplata azi.
Rodul vine dupã varã,
plata vine dupã moarte;
fii pe pace, nici un bine nu rãmîne fãrã parte.
Pag. 31

41 - Nici durerile pe lume nu þin veºnic -


trec ºi ele;
trecãtoare-s toate-toate, fie bune, fie rele;
trecãtori sîntem cu toþii: unul astãzi, altul mîne;
numai binele e veºnic,
numai binele rãmîne.

42 - Mai-binele cîteodatã este-al binelui vrãjmaº.


Ce începi, e mare lucru sã ºtii vremea cînd sã-l laºi.

43 - Pentru cuget vei da vamã,


pentru gînduri vei da seamã;
fapte bune, fapte rele
într-o zi rãspunzi de ele.

44 - Rãsare soarele la timp ºi cînd cocoºul tace;


chiar dacã tu nu vrei s-ajuþi, luminã tot se face,
iar binele la vremea sa va strãluci mai bine;
nu el va pãgubi, ci tu, cã-nvinge fãrã tine.

45 - Bogãþia preþuieºte-o dupã binele ce-l face:


rai e, dacã face bine,
dacã nu, e iad - ºi pace!

46 - Tot ce-i omenesc atîrnã de un fir prea subþirel:


cît de tare-i, tot l-aºteaptã prãbuºirea în vreun fel;
numai ce-i ceresc rãmîne, numai binele-i mereu,
Binele ºi Adevãrul sînt mai tari ca orice greu.

47 - Cine face cuiva bine cînd se aflã-n zile-amare,


lui ºi-l face,
cã-l primeºte iarãºi el, în strîmtoare.

48 - Binele, ca ºi Frumosul, este ceva minunat:


este ceea ce nu poate cu nimic fi-asemãnat.

49 - Binele e ca izvorul: cu cît dai din el mai des,


cu atît mai multe ape proaspete ºi dulci îi ies.

50 - Binele ºi-n apa latã


nu se-neacã niciodatã,
ci cu oriºicare val
mai aproape e de mal.

51 - În tot rãul e ºi-un bine


ºi, de ºtii sã-l foloseºti,
înþelegi ce-nþelepciune
e sã ºtii sã nu cîrteºti.
Pag. 32

52 - Cînd e Binele cu tine,


ºi-ntr-un fir de pãr te þine;
cînd eºti singur, fãrã El
rupi ºi lanþul de oþel.

6 - Despre Bisericã
1 - Dumnezeu e oriºiunde
ºi rãspunde oriºicui,
dar mai sigur El rãspunde
cui se roagã-n Casa Lui.

2 - Cînd umilinþa ta e multã


ºi-n locul sfînt te rogi mereu,
atunci fii sigur cã te-ascultã
ºi oamenii ºi Dumnezeu.

3 - Binecuvîntat e omul ce se-apropie de-altar


cu evlavie ºi teamã,
cãci smeritul aflã har.

4 - Lãudaþi pe Domnu-n toate marginile lumii Lui


pînã unde poþi cu gîndul sã cobori
sau sã te sui;
cã oriunde este Domnul, ºi în mare
ºi în mic,
dincoace de El sînt toate -
dincolo de El, nimic.
El oriunde-ascultã glasul închinãrii oriºicui
însã nicãieri n-ascultã mai cu drag
ca-n Casa Lui.

5 - Casei Domnului daþi cinste orice om


din orice grai,
Casa Numelui Sãu Veºnic este-un colþiºor de rai.
Duhul Domnului e-acolo liniºtit ºi iubitor
binecuvîntînd pe-oricare credincios închinãtor.

7 - Despre blîndeþe
1 - Fiul meu, învaþã-un lucru: blînd viaþa-ntreagã fii
cu duºmani ori cu prieteni, cu bãtrîni ori cu copii -
cine nu e slugã bunã, chiar de-ajunge ani o mie
nici stãpîn cu vorbã bunã în viaþã n-o sã fie.
Pag. 33

2 - Dacã trebuie pe lume din ceva mai mult sã ai,


acest bun este Blîndeþea, crinul cel mai scump din rai.

3 - Nu te rãzbuna pe nimeni nicicînd ºi pentru nimic;


cel blînd totdeauna-i mare, cel crud totdeauna-i mic.

4 - Toþi cei blînzi - grãit-a Domnul - veºnic fericiþi vor fi,


ei pãmîntul bunãtãþii meritã a-l moºteni.

5 - Pururea cînd blînd vei sta,


fiul meu, vei cîºtiga;
mielul blînd, în loc de doi
suge de la douã oi.

6 - Fiii mei, fiþi blînzi în viaþã - niciodatã pe pãmînt


voi sã nu loviþi pe alþii, sã-ntristaþi pe Duhul Sfînt.

7 - N-alungaþi din nici un suflet bucuria cea divinã,


ci-arãtaþi în toate chipul ºi blîndeþea ce-nseninã.

8 - Omul rãu ce stinge focul lasã inimile reci


iar cel crud o s-aibã parte de cruzime pînã-n veci.

9 - Bine poate cã nu poþi


sã le faci mereu la toþi,
însã, fiul meu, oricînd
ºi cu toþi tu poþi fi blînd.

10 - Nu plãti cu rãu, tu, rãul - cãci vei face ºi mai rãu,


ci plãteºte cu blîndeþe - ºi-ai sã-nvingi duºmanul tãu.

11 - Cel blînd nu-i numai luminã, ci împarte ºi cãldurã,


rãspîndeºte ºi iubire, nu numai învãþãturã.

12 - Cei blînzi totdeauna-n lume sînt ºi buni ºi înþelepþi,


cei cu inima smeritã sînt cu semenii mai drepþi,
însã cei ce au iubire - ºi-nþelepþi ºi drepþi le spui
- ca sfinþenia iubirii stare mai înaltã nu-i.

13 - Mare ºi viteaz e-acela care-ºi poate-nvinge-n fire,


rãzbunarea prin blîndeþe ºi mînia prin iubire.

14 - Lumea asta, moºtenire celor blînzi li se cuvine,


dar acelora nu asta - cealaltã le-aparþine.

15 - Tot ce nu poþi cu puterea - prin blîndeþe ai sã poþi;


ce nu scoþi din vorba blîndã, cu nimic în veci nu scoþi.
Pag. 34

16 - Eºti miºcat vãzînd pe lume un om bun


din greu rãbdînd,
dar ºi mai miºcat, cînd altul ºi mai bun
l-ajutã blînd.

17 - Cel ce-a cunoscut iubirea ºi durerea-adevãratã


nu mai poate fi cu nimeni crud ºi aspru
niciodatã.

18 - Dacã nu eºti blînd la suflet nici nu vei putea ierta,


cãci blîndeþea cu iertarea despãrþite nu pot sta.

19 - Omul e creat pe lume din al dragostei prisos,


de aceea i se cere a fi blînd ºi credincios.

20 - Un conducãtor sã þinã seama de trei mari poveþe:


întîi cã-ndrumînd pe oameni
sã-i îndrume cu blîndeþe;
apoi: sã conducã numai dupã lege ºi dreptate;
iar a treia cã: ºi vremea lui va trece
- cum trec toate.

21 - Totdeauna sînt pe lume prea puþini cei blînzi ºi sfinþi


ce-ºi înving prin înfrînare ale trupului dorinþi,
decît cei eroi ºi vrednici ce oºtiri mãreþe-au frînt.
Mai puþini sînt înfrînaþii ca eroii, pe pãmînt.

22 - Tu fii credincios oriunde - orice suflet e un strat


cu flori gingaºe pe care dragostea le-a semãnat;
nu cãlca peste nici una bãdãran ºi necioplit,
cã adeseori se uscã floarea care ai zdrobit.

23 - Vorba dulce
cinste-aduce,
cea amarã
doar ocarã;
de vrei cinste sã primeºti
fii cu cinste cînd vorbeºti,
dar dacã vorbeºti urît
meriþi sã fii ocãrît.

8 - Despre bucurie
1 - Fiul meu, du pretutindeni la oricine bucurie,
poartã-te cu toþi oriunde delicat, cu gingãºie.
Pag. 35

Ce frumos sã duci cu tine totdeauna-nviorare


cînd e plinã lumea asta de tristeþe ºi-apãsare!...

2 - Bucuria-i floarea rarã care creºte fericit


numa-n ochii ºi-n grãdina credinciosului cinstit.

3 - Bucuria e oglinda unor cugete curate,


apãsarea este semnul inimilor tulburate.

4 - Fiica mea, cînd legãtura dintre soþul tãu ºi tine


prin purtarea ta curatã fericitã o vei þine,
cînd în casa ta ºi-n suflet îþi va fi lumina vie
vei trãi o necurmatã fericitã bucurie
ºi vei trece prin viaþã ca prin zi de sãrbãtoare
plinã de lumina dulce a cerescului tãu soare.

5 - Nu întuneca seninul bucuriei nimãnui,


nici cu lacrimile tale nu-ntrista lumina lui;
are fiecare vremea jalei sau cîntãrii sale,
mîine poate-a lui sã-nceapã ºi sã se sfîrºeascã-a tale.

6 - Bucuria cînd se duce, întristarea greu se lasã


ºi din orice zi seninã face noapte-ntunecoasã.

7 - Întristarea sã nu-þi spui


niciodatã nimãnui,
însã bucurii cînd ai
tuturora sã le dai.

8 - Fiul meu, la bucurie fã-i oriunde loc la masã -


ea e oaspete ce face fericitã orice casã;
bucurã-te totdeauna, orice stare-ar fi sã vie:
în credinþã ºi-n iubire este-o sfîntã bucurie.

9 - Dacã tu eºti credincios,


poþi fi pururi bucuros;
de þi-e Tatã Dumnezeu,
fii ca un copil al Sãu.

10 - Orice bucurie mare, ca o mare izbãvire,


este-n viaþã-ntotdeauna ca o nouã-ntinerire;
de aceea viaþa celor credincioºi e fericitã:
fiind pururi bucuroasã, e mereu întineritã.

11 - Fii modest, fã totdeauna tot ce faci cu bucurie;


cine nu-i o slugã bunã, nici stãpîn bun n-o sã fie.
Pag. 36

12 - Cînd trãieºti spre bucuria cuiva pe pãmînt, e-un har;


omul bun nicicînd pe lume nu trãieºte în zadar.

13 - Cînd tu altora viaþa cu iubire-o vei umplea


ºi-alþii-atunci cu bucurie au sã umple viaþa ta,
vei culege cu dobîndã ceea ce vei semãna.

14 - Lucrul care-n lumea asta azi te bucurã mai tare


þi-ar putea aduce mîine cea mai neagrã întristare.

15 - Nu invidia pe nimeni fiindcã n-are azi dureri,


poate-o sã le aibã mîine, poate le-a avut el ieri;
ci te bucurã cã scapã cineva fãrã necaz
cã ºi fãrã-a lui, destule lacrimi sînt pe lume az’.

16 - Credinciosule, tu care ai atîtea promisiuni,


tu cu care pînã astãzi Cerul a fãcut minuni,
vezi, cînd cei rãi pot fi veseli, cum poþi tu sã fii mîhnit?
N-ai tu mai mult drept ca dînºii sã fii, oare, mulþumit?

17 - Fiii mei, fiþi buni, ca astfel bucuroºi mereu sã fiþi;


numai cei rãi sînt întruna apãsaþi ºi chinuiþi;
bucuria lor cînd vine, vine rar ºi stã puþin,
dar cei buni au bucuria totdeauna ºi din plin.

18 - Bucuraþi-vã cu-aceia ce se bucurã acum,


plîngeþi lîngã cel ce plînge - viaþa-i negurã ºi fum;
simte-te întruna frate cu oricare muritor,
bucurie e tot drumul celui binefãcãtor.

19 - N-o sã afli bucurie fãrã-a trece prin dureri -


n-o cãuta fãrã de ele, cã nu este nicãieri.

20 - Înþeleptul cît trãieºte îºi ascunde-amarul sãu


spre-a nu întrista pe nimeni cu pãrerile de rãu,
dar ºi-aratã tuturora bucuriile ce-i vin
ca sã poatã face chipul celor ce-l iubesc - senin.

21 - Bucurii netulburate de vreo jale ºi mormînt


n-a fost nimeni sã le aibã - nici nu este pe pãmînt,
numai cel ce-ºi are-n sine bucuria lui deplin
are cerul bucuriei sale pururea senin.

22 - Dupã-o grea amãrãciune, orice bucurie-avem


o vedem nespus de mare - iatã cît de slabi sîntem!
Pag. 37

23 - Sã doreºti ce-i cu putinþã,


nu dori ce nu-i de tine.
Bucurã-te de ce-i astãzi
ºi nu plînge de ce-þi vine.
Mulþumeºte pentru cele ce-þi dã astãzi Cerul þie
- ºi-o sã ai întotdeauna liniºte ºi bucurie.

24 - Cine nu-ºi aduce-aminte bucuria lui de ieri,


iar în suferinþa de-astãzi nu-ºi gãseºte mîngîieri,
ci aºteaptã numai ceea ce-o sã-i vinã poate mîine,
veºnic fãrã bucurie ºi nemulþumit rãmîne.

25 - Sînt trei bucurii pe lume:


sufleteºti - întîia oarã,
ale trupului - a doua,
apoi cele din afarã.
Cumpãtarea ºi-adevãrul dau lumina înþeleaptã
de-a te bucura de toate numai în mãsura dreaptã.

26 - Darurile mari ºi scumpe Cerul nu le dã zgîrcit,


ca sã aibã fiecare doar un strop nenorocit,
ci le dã cu-ndestulare oriºicui, cãci e bogat,
numai omul sã primeascã al lui dar îmbelºugat.

27 - Bucuriile pe lume niciodatã nu-s depline,


totdeauna-i cîte-o umbrã care peste ele vine.
Bucuriile depline vor fi numa-n veºnicie
pentru-acei ce-ºi cautã-n ceruri nesfîrºita bucurie.

28 - Patru stîlpi ai cîrmuirii aduc Þãrii bucuria,


sînt: Credinþa ºi Dreptatea
Sfatul bun ºi Avuþia.

29 - Oriºicare-i bucuria care-o ai aici mereu,


ia-o cu recunoºtinþã:
- vine-i timpul ºi la greu!

30 - N-amîna o bucurie care Cerul þi-o dã azi,


mîine poate n-o s-o afli,
mîine poþi primi-un necaz!

31 - Sã primeºti cu bucurie darul clipei, cãci acum


scurtã-i clipa bucuriei,
lung e-al suferinþei drum.

32 - Oriºicare-i osebirea dintr-o viaþã ºi-altã viaþã,


n-aflã unul numai bine
Pag. 38

ºi-altul numai rãu în faþã;


are Dumnezeu de grijã de-unul azi,
de altul mîine,
fãrã nici o bucurie însã, nimeni nu rãmîne.

33 - Nici un rãu nu-i fãrã-un bine,


nici un bine fãrã-un rãu -
rînduit-a Cerul toate dup-un tainic plan
al sãu.

34 - Unii fii sînt bucurie sfîntã la pãrinþii lor,


alþii sînt o-ndurerare ºi-o ruºine pînã mor.
Fiecare fiu culege de la fiii lui acel
rod pe care-l dã-n viaþã la pãrinþii lui ºi el.

35 - Înþelept e-acela care


nu se plînge de ce n-are,
ci se bucurã mereu
de ce-i lasã Dumnezeu.

36 - Dacã n-am avea dorinþã dupã ceva ºi mai dulce,


toatã bucuria vieþii ni s-ar pierde ºi s-ar duce.

37 - Nu cînta de biruinþã pînã lupta n-a sfîrºit -


poate clipa sã aducã ce nici nu te-ai fi gîndit.

9 - Despre bunãtate
1 - Fiul meu, fii bun la suflet cu oricine ºi oricînd,
bunãtatea te înalþã peste oamenii de rînd
ºi-þi aduce drept rãsplatã bucurii ce nu apun:
nu-i comoarã-n lumea-ntreagã mai de preþ ca omul bun.

2 - Oriºicît o sã te-nºele în viaþã nedreptatea,


tu nu-þi pierde niciodatã liniºtea ºi bunãtatea.

3 - Celui ce-þi aruncã pietre, cautã pîine sã-i arunci,


cãci oricît ar fi de fiarã, tu-l vei birui atunci.

4 - Fiþi bãtrîni la faptã bunã,


iar la fapta rea copii,
fiþi buni pururea-mpreunã,
altfel n-aveþi bucurii.

5 - Cel curat din veºnicie ºi pe veci e bunãtate;


Pag. 39

dacã nu poþi face bine, n-ai din bine nici o parte.

6 - Ce frumos cînd vezi c-adunã


omul rãu o faptã bunã,
dar ce trist cînd vezi cîndva
din om bun o faptã rea.

7 - Orice faptã bunã-ai face, gura ta sã n-o numeascã,


inima nu þi se-ngîmfe, gîndul nu þi se mîndreascã;
tu sã taci întotdeauna, lasã fapta sã vorbeascã.

8 - Sã ºtii, frate, cã se cere - Cerului de vrei sã placi -


nu numai sã nu faci rãul, ci-n veci binele sã-l faci.

9 - Fiica mea, povaþa asta totdeauna-n gînd o þine:


cautã-n orice zi cu grijã sã faci cel puþin un bine;
binele fãcut spre alþii se va-ntoarce tot spre tine,
cînd ai cea mai mare lipsã - ºi nici nu ºtii de la cine.

10 - Cînd vei da cu dãrnicie,


þine minte, peste toate
faþa ta ascunsã fie,
numai mîna sã se-arate.

11 - Dacã poþi sã faci un bine


ºi nu-l faci - e vai de tine,
dacã poþi sã faci un rãu
ºi nu-l faci - cîºtigul tãu.

12 - Binele ºi fapta bunã cine-l ºtie ºi nu-l face


nici în viaþã nici în moarte nu se bucurã de pace.
Cine-l face ºi nu ºtie
o sã-l aibã mãrturie
cãci acei curaþi la suflet ne-ncetat au bucurie.

13 - Cînd faci bine, fã-l cu chipul luminat de bunãtate,


cãci aºa e-ntreg, altminteri e numai pe jumãtate.

14 - Nu cãuta sã placi la lume, cautã Cerului sã placi;


celui care-þi face rãul cautã binele sã-i faci.

15 - Fiul meu, de vrei sã-þi fie fericitã-a ta viaþã,


sã fii bun întotdeauna ºi pe-ai tãi aºa-i învaþã.

16 - Binele cu fericirea umblã pururi laolaltã,


numai cînd îl faci pe-ntîiul o gãseºti pe cealaltã.
Pag. 40

17 - Ziua-n care nu faci bine


e pierdutã pentru tine.

18 - Nimeni nu-i pe lumea asta într-o stare-aºa sãracã,


dacã vrea sã facã bine sã nu aibã cum sã-l facã.

19 - Fiul meu, tu nici cu gîndul la vreun rãu sã nu gîndeºti,


cã fiind la el cu gîndul ai s-ajungi sã-l fãptuieºti;
ci sileºte-te întruna un alt bine s-ai în gînd
cãci gîndind numai la bine, bine te-ai afla fãcînd.

20 - Fiica mea, în minte þine:


tu faci rãu cînd nu faci bine.

21 - Mult ajutã oriºicui


binele cînd poþi sã-l spui,
dar cînd poþi, la oricine
mult mai bine-i sã-i faci bine.

22 - De la trandafir mireasma doar o clipã de-o simþeºti,


pe cînd rana de-a lui ghimpe cîtã vreme-o pomeneºti!...
- Fiul meu, cînd faci un bine, fii atent sã nu rãneºti...

23 - Cînd vei face vreun bine


la oricine
minte þine:
nici cu vorba, nici cu gestul
sã grijeºti sã nu-l jigneºti,
sã faci binele ºi bine,
fii deplin de bun, cînd eºti.

24 - Fãrã gînd de rãsplãtire sã fac bine-n orice fel,


binele prin chiar el însuºi e-o rãsplatã pentru el,
cã naintea tuturora celor ce li-l fãptuim
bucuria lui în suflet prima datã noi simþim.

25 - Ca un rîu sã curgã pururi a ta facere de bine.


Eºti sãrac? - Dar cîþi sînt oare mai sãraci cu mult ca tine?
Dacã vrei s-ajuþi un suflet ºi sã mîngîi un suspin,
din puþinul tãu fã parte celui ce-are mai puþin.

26 - Fiul meu, fii bun la suflet, cãci (ascultã-mã ce-þi spun)


nu-i pe lume-un om mai nobil ca acel cu suflet bun.

27 - Fiul meu, fii totdeauna bun cu cei mai slabi ºi mici,


la nici unii, ce nu-i bine nici sã faci ºi nici sã zici;
cine se aratã tare faþã de cel slab ºi mic
sau cu cel fãrã-apãrare - este-un prost ºi de nimic.
Pag. 41

28 - Cînd ai înlesnit un bine


e ca ºi fãcut de tine.

29 - A muri nu e nimica, mult mai trist e-a fi uitat,


iar uitarea-i soarta celor ce-au fãcut al ei pãcat;
cel care-a uitat pe alþii e uitat ºi el curînd.
Fericit cel bun, acela nu va fi uitat nicicînd!

30 - Cel ce bun voieºte-a fi


nimeni nu-l poate opri.

31 - Muritor în noi e numai ceea ce e trecãtor,


dar nu moare niciodatã ceea ce-i nemuritor;
numai Binele e veºnic ºi al Binelui Izvor...
El va fi pe veci rãsplata celui binefãcãtor.

32 - Fiii mei, voi faceþi bine, oriºicum aþi fi priviþi,


poartã cineva de grijã ca sã nu fiþi pãgubiþi.

33 - Oamenii cei buni pe lume sînt ca pãsãrile cînd


poartã pene minunate: toþi îi jumulesc la rînd.

34 - Bun sã fii întotdeauna ºi cu toþi, copile drag,


bunãtatea-i chipul celor ce din dragoste se trag.

35 - Bunãtatea ne aratã faþa Cerului divin


ºi de-aceea, buni sînt numai
cîþi au sufletul senin.

36 - Cel ce face-un bine-n lume ºi rãsplatã urmãreºte


dovedeºte cã pe sine, nu pe semeni îi iubeºte.
Tu, dacã-l iubeºti pe semen cu-o iubire-adevãratã,
binele-l vei face-ntruna fãrã-a aºtepta rãsplatã.

37 - Fiii mei, fiþi buni la suflet,


chiar mai greu de-ar fi sã fie;
cei cuminþi sînt totdeauna buni, iubind cu bucurie,
rãi sînt numai proºtii-n lume,
rãutatea stã-n prostie.

38 - De ce lucrurile scumpe aºa rare-s de gãsit


ºi dorinþele frumoase aºa rar de-nfãptuit,
de ce tot mai rari sînt astãzi oamenii cu chip senin?
- Au uitat sã facã bine, ºi-acum Cerul li-e strãin.

39 - Numai omul bun pe lume e cu-adevãrat frumos,


semãnînd cu frumuseþea cerului cel luminos.
Pag. 42

40 - Despre orice om pe lume tu vorbeºte-o vorbã bunã,


vorba ta mergînd revine ºi-þi aºeazã o cununã.

41 - Nepãsarea nimiceºte chiar iubirea cea mai mare,


bunãtatea cît trãieºte nu-i nicicînd nepãsãtoare.

42 - Cel mai bine-þi vrea acela ce te mustrã cel mai tare;


doctorul cel bun îþi face totdeauna rana mare.

43 - Mai bine e sã-þi parã rãu


cã n-ai spus un cuvînt al tãu,
decît apoi cînd a trecut
sã-þi parã rãu cã n-ai tãcut.

44 - Nu-i pãcat ce intrã-n gurã, ci-i pãcat ce iese,


de aceea sã nu-þi scape vorbe nealese.

45 - Nu face rãu - ºi n-ai s-auzi


pe nimenea spunînd ce nu e.
Cînd tu eºti ispitit a face
ºi alþii-s ispitiþi sã spuie.

46 - Vorba bunã stinge focul mai curînd ca apa mare -


vorba rea, decît furtuna îl aprinde ºi mai tare.

47 - Pomul de pe roadã, omul de pe fapta lui se vede,


fapta-l spune pe-oriºicine ce e el, nu ce se crede.

48 - De omul bun ºi vremea bunã


nu te mai saturi nicidecum,
de omul rãu ºi vremea slabã
n-ai vrea sã dai pe nici un drum.

49 - Orice face, oriºicui,


omu-ºi face numai lui;
tot ce faci e împrumut -
ºi ce-i rãu, ºi ce-i plãcut.

50 - Cînd nici nu te-ai aºtepta,


vei primi ce-ai dat, aºa -
de faci astãzi cuiva bine
mîine de la altu-þi vine,
de faci cuiva astãzi rãu
mîine sparge capul tãu.

51 - Sã nu umbli sã faci bine cu ce-i strîns din furãturã,


nici cu pîntecele-n posturi ºi cu desfrînare-n gurã,
Pag. 43

nici pe faþã om cucernic iar pe-ascuns cu cîte-toate:


Viul Dumnezeu te vede ºi nu-i mult pînã te bate.

52 - Dacã voieºti s-ajuþi pe altul,


chiar ºi puþin, dã-i de la tine:
fãcînd pomeni din furãturã
tu faci un rãu, nu faci un bine.

53 - Orice facere de bine tu s-o faci cu bucurie,


cãci va fi-ndoitã roada ºi celui ce-o faci - ºi þie.

54 - Omul care dã nu uitã - care ia uitã uºor,


dar tu, tocmai dimpotrivã, uitã ce-ai dat ajutor,
dar sã nu uiþi niciodatã dacã cineva þi-a dat;
nefiind dator la nimeni, poþi privi la toþi curat.

55 - Fã binele în drumul tãu,


chiar dacã-ai fi plãtit cu rãu,
cãci însuºi el e plata sa,
ºi-n urmã ºi mai mult va da.

56 - De unde nici nu te gîndeºti, o mînã þi se-ntinde,


ºi-acel ce mai puþin te-aºtepþi te cumpãrã ºi vinde;
fii binefãcãtor oricui,
de-oricine te pãzeºte,
cã-n fiecare om, ºi-un drac ºi-un înger locuieºte.

57 - Dacã faci un pas sau doi,


sã gîndeºti ºi mai apoi;
fapta bunã, fapta rea
are ºi urmarea sa.

58 - Din orice viaþã prãpãditã s-alege-un cîine cu vreun os,


cã nu e pagubã din care sã n-aibã nimeni vreun folos.

59 - Omul e mai slab ca oul ºi mai tare ca oþelul,


poate fi mai rãu ca lupul ori mai blînd decît e mielul,
poate fi amar ori dulce, ori tîlhar ori sfînt - ce-alege;
de aceea va rãspunde ºi rãsplata-ºi va culege.

60 - Gusturile-s felurite cum ºi oamenii la fel


nu poþi cere nimãnuia cum eºti tu a fi ºi el,
dar sînt legi ce tuturora o umblare ne impun,
- nu poþi fi cît vrei de mare, dar poþi fi cît vrei de bun.

61 - Nu-i frumos ce pare numai, ci-i frumos ce-þi place,


nu e bun cel ce-þi promite, bun e cel ce-þi face.
Pag. 44

62 - Cînd norocul te ajutã


pe-orice mare-þi face plutã,
fãrã ajutorul sãu
te îneci în orice tãu.

63 - ªi vîntu-i bun la timpul sãu


ºi-un bine e în orice rãu
ºi-n orice rãi gãseºti ºi buni
cînd ºtii ce-alegi ºi ce aduni.

64 - Doar cu-o floare, primãvarã încã nu se poate,


dar cînd una se aratã, nu-s departe toate;
doar cu-o faptã bunã numai, nu-i mãsura plinã,
dar cînd una poate-ncepe ºi-altele-or sã vinã.

65 - Aruncã-þi pîinea ta pe ape, cãci iarãºi înapoi îþi vine,


fã binele, cãci ori de unde el va întoarce tot la tine.

66 - Dacã astãzi dai un ou


poþi sã capeþi mîine-un bou -
binele fãcut simþit
þi se-ntoarce înmiit.

67 - N-a trãit mai mult cel care are timp mai mult trecut,
ci acel ce mai mult bine în viaþã a fãcut;
unii oameni dintr-o viaþã n-au trãit un an pe plac,
alþii însã într-o varã au fãcut cît alþii-un veac.

68 - Amintirea celor vrednici nu-i închisã-ntr-un mormînt,


ea trãieºte viu oriunde oameni de virtute sînt,
cãci acel ce preþuieºte ce-i curat ºi sfînt în el
va cinsti în veci pe-oricine are-acelaºi nobil þel.

69 - De casa unui om frumos puþinã lume-ntreabã,


dar mulþi vor întreba mereu de-un vrednic om de treabã;
cãci frumuseþea lumii-i fum ce-l vezi ºi-ndatã piere,
dar vrednicia unui om e-o veºnicã avere.

10 - Despre carte
1 - Fiul meu, de vrei ca veºnic fericirea sã-þi adui,
pe a inimii tãbliþã scrie-þi sfatul ce þi-l spui:
nu lãsa de-acum sã treacã nici o zi sã nu citeºti
Cartea-nþelepciunii vieþii, Cartea Tainei omeneºti,
cãci ea-i degetul puternic al poruncilor ce sînt
Pag. 45

mai de preþ ca sã le-asculte orice om de pe pãmînt.

2 - Sfatul cãrþii începute tu mereu învaþã-a-l cere,


cãci în ea gãseºti luminã, cãlãuzã ºi putere.

3 - Fiii mei, întotdeauna ºi prin vorbã ºi prin faptã


preþuiþi, urmaþi ºi þineþi calea-nþelepciunii dreaptã,
cãci de cînd e omu-n lume ºi Cuvîntul se vesteºte
viaþa fericitã-i plata celui care-L preþuieºte,
însã plata celor care i-au nesocotit mustrarea
a fost totdeauna moartea ºi osînda ºi pierzarea.

4 - Nu dispreþui Cuvîntul niciodatã-n nici un fel,


dacã-L lepezi tu pe Dînsul, te va lepãda ºi El.

5 - Dupã sfatul Cãrþii Bune tu îndreaptã-þi viaþa toatã,


sã nu cauþi sã-i strîmbi tu calea dupã viaþa ta stricatã,
cum fac unii care-n urmã cad pe veºnicia toatã
în pierzarea meritatã.

6 - În a lumii noapte lungã Cartea ca un Far s-o ai:


Cãlãuzã ºi Luminã ºi Putere cãtre Rai.

7 - Cînd îþi va vorbi Cuvîntul, þine-þi sufletul deschis,


dac-alungi pe cel ce-þi spune, calci pe Cel ce L-a trimis.

8 - Ca de-un înþelept ascultã de al Cãrþii bune fel:


cînd nesocoteºti Cuvîntul uiþi al mîntuirii Þel.

9 - Fiul meu, tu crede-n totul tot Cuvîntul Cãrþii Sfinte,


cãci în ea e Adevãrul ºi în Urmã ºi ‘Nainte;
crede-a lui fãgãduinþe, cãci de cînd pe cer sînt stele
n-a fost înºelat nici unul care s-a-ncrezut în ele.

10 - Omul nou se zãmisleºte,


se hrãneºte ºi trãieºte
prin al Cãrþilor Cuvînt.
- Fericit cine-l doreºte
cã-n el creºte ºi rodeºte
întãrit pe drumul strîmt.

11 - Cuvintele înþelepþeºti
prin fapta ta sã le cinsteºti,
cãci numai dacã le vorbeºti,
cu-a lor ºtiinþã te fãleºti
ºi spre osîndã te-amãgeºti.
Pag. 46

12 - Lumina cãrãrilor tale,


puterea curatului gînd
ºi scutul de-þi este pe cale
Cuvîntul Dreptãþii oricînd,
comoara rãsplãþilor sale
afla-vei la capãt curînd.

13 - În Cuvîntul Drept e totul limpede ºi-ntreg aºa


cã nu-i nimeni sã mai poatã pune sau lua ceva,
nu-i nimic sã mai lipseascã, nu-i nimic de scos din El
tot e spus aºa cum este,
nu-i nimic sã fie-altfel.
Cel Desãvîrºit ªi-aratã - ca în toate cîte sînt! -
marea Lui desãvîrºire ºi-n frumosul Sãu Cuvînt!

14 - Cuvîntul Dreptului ascultã-L


ºi-ntoarce astãzi pînã poþi,
pe viaþã nu e sigur nimeni,
pe moarte pot fi siguri toþi.

15 - Curãþia ºi Frumseþea stau în gîndul luminos


el e tot ce-a fost vreodatã sau mai poate fi frumos;
tot ce s-a creat de veacuri mai înalt ºi mai curat
numai dragostea, credinþa ºi lumina lui le-au dat.

16 - Chemarea Cãrþii Bune curînd o sã apunã,


ecouri tot mai slabe în lume-acum rãsunã;
cîþi n-o primesc, pieri-vor umblînd cu disperare
nefericiþi prin crezuri ºi cãrþi înºelãtoare.

17 - Cartea înþeleaptã este prietenul cel mai aproape,


din oricare-ncurcãturã glasul ei o sã mã scape,
din oricare întuneric ei îi cer sã-mi dea luminã -
ºi ea-n orice încercare mã va îndruma seninã.

18 - Cãrþii Bune vreau oriunde sã-i arãt credincioºie,


eu sã-i fiu ei bun prieten, ea un bun prieten mie,
eu sã-i spun a mele temeri,
ea sã-mi spunã-a ei cuvinte,
braþ la braþ mergînd alãturi
pe cãrarea cea cuminte.

19 - Cartea-nþelepciunii-mi fie
hrana sufletului meu,
Pîinea mea
ºi Apa vie,
dorul inimii mereu;
Pag. 47

dupã ea sã-mi fie foame,


dupã ea sã-mi fie dor,
dupã ea sã-mi fie sete
- pînã-n veacul viitor.

20 - Sã-mi culeg din Cartea Bunã al vieþii sfînt nectar


cum albina îºi culege scumpul fagurului har;
sã mã îndulcesc cu mierea sfîntului Cuvînt din ea
ca sã poatã fi plãcutã tuturor umblarea mea.

21 - Sã citesc în Cartea Bunã cît mai mult


ºi cît mai bine,
lepãdînd tot ce-osîndeºte dreptul ei cuvînt în mine
ºi-mplinind tot ce doreºte ea sã împlinesc mereu -
numai astfel voi ajunge fericit ºi vrednic eu.

22 - Toate cãrþile din lume au o soartã trecãtoare,


Cartea Bunã însã este Una, veºnicã ºi tare;
ea în veac nu se-nvecheºte,
ea în veac e neclintitã,
cãci în ea-i Cuvîntul Veºnic
ºi Viaþa Nesfîrºitã.

23 - Cartea Bunã o deschide


sã-nveþi gîndul cel frumos.
Lasã Cartea ºi gîndeºte sã-l trãieºti mai luminos.
În zadar întrebi Cuvîntul dacã nu-l ºi împlineºti:
ceea ce cunoºti se cere neapãrat sã ºi trãieºti.

24 - Nu te înºela tu care ocoleºti sau schimbi Cuvîntul,


sã nu crezi cã scapi de-osîndã ocolindu-l
sau schimbîndu-l.
Ci-ndoit o sã te-apese acest fapt la Judecatã:
ºi cãlcarea ºi stricarea Dreptului
e-nfricoºatã!

25 - Cartea Dreptului e-oglinda cea mai clarã ºi curatã,


în ea fiecare vede faþa lui adevãratã;
uitã-te în ea întruna, suflete, ºi-ndreaptã bine
tot ce judecã ºi mustrã ºi-osîndeºte ea la tine.

26 - Cartea Dreptului e sfatul cel mai nepãrtinitor,


ea aratã ºi rãsplata ºi osînda tuturor;
ea nu cruþã pe nici unul, ea n-acopere nimic,
ea e pentru toþi aceeaºi, fie mare, fie mic.

27 - Cãrþii Dreptului supune-þi gîndul tãu ºi voia ta,


Pag. 48

Cartea Dreptului întreab-o


ºi ascult-o - nu uita!
În ea-i viaþa ºi rãsplata fericitã - dac-o crezi
ºi în ea-s ºi celelalte
toate-ai, sigur, sã le vezi.

28 - Vezi ca nu cumva cititul Cãrþii Drepte


pentru tine
sã ajungã doar o formã, doar a ºti
- dar fãr-a þine;
sã nu semeni cu acela ce-n oglindã se priveºte
ºi, plecînd, îºi uitã chipul:
tot ce strînge - risipeºte.

29 - Cu lumina dinainte sã te-ndrepþi spre cea de-acum


ºi cu cea de-acum spre mîine -
astfel sui pe-al cinstei drum.
Fericit acel ce totul strînge-n mintea lui seninã -
viaþa lui înainteazã din luminã-n mai luminã.

30 - Cînd citim în Cartea Dreptului ori prea-nceþi


ori prea grãbiþi,
nu-nþelegem mare lucru, mereu sîntem pãgubiþi.

31 - Cerceteazã ca albina, adunînd din floare-n floare


a cuvintelor vieþii hranã binefãcãtoare.
Dupã ce-ai citit, aºeazã totu-n ordine cereascã,
numai astfel cele strînse
vor putea sã-þi foloseascã.

32 - Tot ce afli-n Cartea Dreptului însuºeºte-þi


pentru tine
spune-þi: mie-mi sunã asta,
asta pentru mine este!...
Numai astfel o sã-þi fie de folos a ei cuvinte,
altfel vor rãmîne-n gurã,
nu în inimã ºi-n minte.

33 - Sã nu ne mirãm cã unii aflã-n Sfintele Scripturi


rãtãciri, îndemnuri slabe, sau te miri ce-nvãþãturi;
pe acelaºi cîmp, o oaie cautã iarbã lîngã miel,
cîinii iepuri,
barza ºarpe,
- fiecare cum e el!

34 - Precum boul ce mãnîncã floarea galbenã de tei


ºtie numai ce e hrana, dar nu ºi parfumul ei,
Pag. 49

tot aºa-i cel ce citeºte Cartea Bunã ca pe-oricare:


vede forma,
dar nu simte ºi divina-i insuflare.

35 - Cînd vreodatã nu-nþelegem vreun cuvînt


din Dreapta Carte,
s-o deschidem!... Sã ne ducã cugetarea mai departe.
S-o deschidem dupã-aceea...
ºi vedem cum vine-o razã
ce deodatã înþelesul fericit ni-l lumineazã.

36 - A citi mai des Cuvîntul


ºi-a deprinde-al Lui sfînt þel
este a gîndi cu Dreptul ºi a vieþui cu El.

37 - Sã pãtrunzi în Cartea Bunã ca-ntr-o peºterã divinã


unde numai cel ce-a scris-o þi-este singura luminã;
doar cãlãuzit de gîndul care-a inspirat-o toatã
afli frumuseþi ºi taine cum nici nu bãnuiai vreodatã.

38 - N-avem totdeauna harul de-a pãtrunde în afund


frumuseþea ºi-Adevãrul ce-n cuvîntul scris s-ascund,
dar cînd ne lipseºte-acesta vom alege prea puþin,
cãci comorile lui rare în adîncul lui se þin.

39 - Orice om ce nu-ºi îndrumã eul nepãrtinitor


deseori se face singur altora îndrumãtor,
cãci e mai uºor a spune altora îndemnul sfînt
decît a umbla tu însuþi înfrînat, cinstit ºi blînd.

40 - Cerul ºi pãmîntul de-astãzi


au sã treacã ne-ndoios,
dar în veci nu va sã treacã
sfînt cuvîntul luminos.

41 - Aceastã întreitã lume ce Sus


ºi Jos
ºi-n Tainã sînt
ar fi-ntuneric ºi-n orbire de n-ar fi Soarele-Cuvînt.

42 - La Început ERA Cuvîntul ºi El nemuritor era,


nemuritor este Cuvîntul
- ºi cel ce-L crede este-aºa.

43 - A mãrturisi Cuvîntul semãnînd cu cei ce-ascultã


e un semn de-nþelepciune
ºi-nceput de roadã multã.
Pag. 50

44 - Cautã ºi citeºte-n Cartea Dreptului cu ascultare:


ceea ce nu-þi spune nimeni
ea îþi spune cu glas tare,
ceea ce nu îndrãzneºte nici un prieten bun
sã-þi spunã
ea-þi va spune,
sã te-ndrepte numai pe cãrarea bunã.

45 - Orice meserie cere muncã ºi învãþãturã;


tot aºa e ºi umblarea cu Cuvîntul Bun în gurã,
ºi aceasta cere jertfã ºi-nzestrat cu fapte bune,
cere muncã ºi trãire -
fãrã ele n-ai ce spune!

46 - Deschide Cartea ca sã-nveþi ce s-a gîndit frumos,


ºi-nchide Cartea sã-l trãieºti curat ºi luminos.

47 - Chiar sã porþi o hainã veche,


cumpãrã-þi o carte bunã;
Cartea Bunã totdeauna cu luminã
te-ncununã.

11 - Despre cãsnicie
1 - Fiul meu, tovãrãºia vieþii tale sã þi-o legi
numai de fiinþa care te-nþelege ºi-o-nþelegi,
numai de fiinþa care crezul tãu l-mpãrtãºeºte
ºi învãþãtura dreaptã ce-o ai tu mãrturiseºte;
altfel vei vedea cu ochii ce amar se-adevereºte:
Nu te înjuga la jugul ce nu þi se potriveºte!

2 - Casa ta întotdeauna cu iubire s-o-ncãlzeºti,


ea sã fie caldã-n toate cîte faci, cîþi ani trãieºti.

3 - Unde-i dragoste, acolo toate te atrag ºi-nving,


unde nu-i, acolo toate te îngheaþã ºi resping.

4 - Cine-i drag inimii tale e aproape chiar departe,


cine nu, chiar de-i aproape, depãrtare vã desparte.

5 - Nu-þi lega-ntr-un jug viaþa cu fiinþa ce nu-þi place,


cãci e vai de casa-n care nu e dragoste ºi pace,
iar dacã îþi e legatã, mai laºi tu, mai lasã ea,
altã cale nu-i pe lume, numai moartea - sau aºa...
Pag. 51

6 - Dacã vrei s-aveþi o casã totdeauna fericitã,


dragostea grijiþi sã fie pururi caldã ºi-nnoitã.

7 - O soþie credincioasã e-o comoarã negrãitã,


lipsa ei nu poate-n viaþã cu nimic fi-nlocuitã;
cine-o aflã, rar cunoaºte ºi puþin o preþuieºte,
ce preþ mare are ºtie numai cel ce n-o gãseºte.

8 - Preþuieºte pe soþia harnicã ºi credincioasã,


preþuieºte-i munca pusã ºi-alergarea ei prin casã;
ne-nsemnat îþi pare-adesea tot ce face ºi-nvîrteºte,
dar cît face ºi aleargã doar atunci vezi, cînd lipseºte.

9 - Fiii mei, cãutaþi unirea în viaþã c-o fiinþã


care sã vã fie-asemeni ºi la gînd ºi la credinþã,
cãci mai bine-i sã fii singur ºi-n necaz, dar liber, iatã,
decît cu nepotrivire sã duci viaþã disperatã
c-o fiinþã care n-o poþi nici urma nici înþelege
fãcînd mai nenorocitã ºi-a ei viaþã cînd te-alege.

10 - Caldã sã pãstraþi iubirea ºi familia curatã,


ne-mpãrþitã pãrtãºia ºi credinþa neschimbatã
chiar dacã aceasta alþii îngustime au s-o creazã,
fericitã-i îngustimea care pacea v-o pãstreazã.

11 - Fiul meu, cînd vii acasã,


sau de-acasã la plecare,
de pe faþã totdeauna ºterge-þi orice frãmîntare
ca sã nu stingi bucuria celor ce privesc la tine;
dacã faþa ta-i seninã, faci ºi pe-ale lor senine.

12 - Ce dragostea uneºte
nu-i nimeni a desparte,
iubirea biruieºte
prin viaþã sau prin moarte.

13 - Avuþia unei fete-i zestrea cea mai micã-a ei,


bunãtatea ºi credinþa-s zestrea cea mai de temei.

14 - Osînditã-i cãsnicia unde-averea-i mai de preþ;


fãrã dragoste, averea e otrava-ntregii vieþi.

15 - Cînd vei face-o cãsnicie


cautã-þi o pereche-aºa
sã se potriveascã þie,
cu o stare ca a ta;
cine umblã dupã starea lui nepotrivitã, spun:
cã ori face, ori nu face, tot la fel e de nebun.
Pag. 52

16 - Adevãrata cãsnicie e-aceea-n care fiecare


doreºte celãlalt s-ajungã prin asta fericit mai tare,
în care fiecare cautã ca celãlalt sã poatã-afla
o fericire-adevãratã, ‘nainte de-a-ºi afla pe-a sa.

17 - Cine cautã o nevastã fãrã un cusur pe lume


moare ne-nsurat ºi umblã c-o batjocurã la nume.

18 - Nici în rai nu-i bine singur,


nici în lume, cît trãieºti
- nu te rupe niciodatã de ai tãi, oriunde eºti.

19 - Nu te despãrþi de fraþii ºi soþia ta dintîi,


lîngã-ai tãi ºi-n rãu ºi-n bine sã munceºti ºi sã rãmîi.

20 - Cautã-þi casã ºi soþie


cum doreºti sã-þi placã þie,
nu aºa cum alþii vor
cã-i a ta ºi nu-i a lor.

21 - Nevasta s-o asculþi ades, iar mama totdeauna,


soþii oricare pot a-þi fi, dar mamã-i numai una.

22 - Fã-þi cãsuþa ta-n viaþã, chiar ºi cînd ai loc puþin,


în coliba ta-i mai bine decît în palat strãin.

23 - Numai cînd iei coperiºul ºtii ce este-n casa mare


- numai cînd þi se destainã vezi ce suferã oricare.

24 - Cine cautã cal sã n-aibã chiar nici un cusur deloc


va umbla pe jos, cãci astfel nu-i nici om, nici dobitoc;
nici cînd cauþi o soþie sau un soþ, sã nu cauþi rãu -
cum îºi are el cusurul, sigur ai ºi tu pe-al tãu.

25 - Pentru frumuseþea feþei nu-þi alege-o fire rea,


frumuseþea feþei trece, firea rea va rãmînea;
trandafirul iute trece, spinii îi rãmîn mereu,
fericirea-nºelãtoare o plãteºti nespus de greu.

26 - Calul bun întotdeauna se speteºte mai curînd,


soþul bun e scump, grijeºte-l ca sã nu rãmîi plîngînd.

27 - Pentru-un purice, ai minte,


nu-þi zvîrli plapuma-n foc,
pentru-o clipã de mînie nu-þi aduce nenoroc,
pentru-o vorbã sau o ceartã nu-þi distruge cãsnicia,
nu rãspunde nici nu face cînd te va-ndemna mînia.
Pag. 53

28 - Pe lîngã douã surcele


ard o sutã de nuiele,
douã vorbe liniºtite
potolesc multe ispite.

29 - Cînd oþelul e prea tare stricã singur vasul sãu


- soþul mînios îºi face singur cel mai mare rãu.

30 - Din pumni strãini cînd apã ce’i


mai mult se varsã decît bei,
mai mult plãteºti ºi verºi pe jos
ºi oricît bei eºti tot setos.

31 - Nu umbla cu foc la stoguri, nici cu vorbe rele-n casã


dacã vrei o cãsnicie ºi-o viaþã armonioasã.

32 - Spalã-þi rufele în casã ºi pe gardul tãu le-ntinde,


cã pe uliþã, vecina þi le vede ºi te vinde;
ne-nþelegerile tale cu ai tãi nu-þi spune-n lume
dacã vrei sã n-ajungi lumii de batjocurã ºi glume.

33 - Din fîntîna ta cînd bei


þi-e de-ajuns atît cît iei,
din fîntîna altuia
n-ai de-ajuns cît ai lua.

34 - Lîng-un izvor cu apã bunã ºi lîng-un soþ iubit oricînd


îþi faci cu bucurie casã ºi cu plãcere eºti ºezînd,
cãci apa bunã ºi iubirea sînt bunurile mai de preþ
pe care nu le pot întrece oricare alte frumuseþi.

35 - Cînd blidu-i gol, se bate ºi lingura cu el,


cînd e sãrãcie ºi soþii fac la fel;
flãmînzii se ceartã, sãracii se ºi bat
- cei iubitori ºi harnici de-acestea au scãpat.

36 - E mai bine cu iubirea chiar ºi într-o casã grea


decît într-o casã mare ºi frumoasã - fãrã ea.

37 - În unire stã puterea


ºi pierzare-n dezbinare,
cine stricã unitatea face crima cea mai mare.

38 - N-avea limbã-nþepãtoare, gurã spartã ºi dinþi rãi


ca sã n-ajungi sã te lase ºi sã plece-n lume-ai tãi,
cãci ºi cîinele, cã-i cîine, rãbdãtor ºi umilit
Pag. 54

tot ia lumea-n cap ºi pleacã dacã-l cerþi necontenit.

39 - Nu-þi tot necãji întruna soþul pentru orice fleac,


are ºi rãbdarea margini, aibã ºi gîlceava leac;
dacã nu ºtii cu rãbdare sã te stãpîneºti tãcînd,
focul certei îþi va arde cãsnicia în curînd.

40 - Mai multe ciori pe-un uliu-l bat,


chiar ºi cei slabi, uniþi rãzbat!
- Uniþi sã fiþi, uniþi oricînd
ºi orice dezbinãri urînd.

41 - Doi oameni mici sînt la un loc mai mari ca unul mare,


doi slabi, uniþi, pot fi mai tari ca unul singur tare;
de-aceea fiþi uniþi oricînd, unirea e putere
urîþi pe cei dezbinãtori - ce se rãzbunã piere.

42 - Funia îndoitã, greu se poate rupe,


apa cu douã albii greu o sã se astupe,
jar cu douã lemne greu se poate stinge -
dragostea unitã toate le învinge.

43 - Nu privi la frumuseþe, ci la minte dacã vrei


ajutor în cãsnicie iar nu pacoste sã-þi iei;
cãci frumseþea i se duce însã pacostea rãmîne
ºi mai mult mãnîncã viaþa decît bani ºi decît pîine.

44 - Frumuseþea fãrã minte


e ca floarea pe gunoi,
prea puþin folos nainte
ºi prea mult necaz apoi.

45 - Toþi aleargã dupã bani;


dupã minte, doi sãrmani...
Toþi s-ar da dupã noroc;
dupã minte, mai deloc.

46 - Pînã nu-i iei ºeaua iepei nu-i vezi rana-n spate,


pînã-o inimã nu-þi spune nu ºtii cîte pate.

47 - Via o cunoºti pe roadã, boul îl cunoºti la plug,


o soþie ºi un prieten numai în acelaºi jug.

48 - Trebuie un sac de sare sã-l mãnînci c-un om, sã-l poþi


îndeajuns cunoaºte bine dacã-i ºarpe sau e soþ.

49 - Aþa ruptã iar se leagã, însã nodul stricã-n rost,


Pag. 55

cãsnicia ruptã-odatã greu ajunge cum a fost.

50 - Firul rupt greu se mai toarce;


soþ pierdut greu mai întoarce.

51 - Domnul n-a luat pe Eva, cînd la soþul ei a dat-o,


nici din cap, nici din picioare, ci din coastã i-a luat-o,
cãci El n-a vrut ea sã-i fie cap la soþ,
dar nici picioare,
ci-o tovarãºã de suflet, blîndã, caldã, iubitoare...

52 - Unde-i cãsnicia bunã


e tot soare ºi-n furtunã;
unde cãsnicia-i rea,
ºi pe soare-i vremea grea.

53 - Soþului ce te iubeºte dã-i iubirea ta la fel,


pãrtãºia ta sã fie fericitã pentru el,
cãci acel ce dã iubire este drept a fi iubit,
darul lui curat sã-l simtã înþeles ºi-mpãrtãºit.

54 - Cînd încercãrile vieþii veni-vor peste voi din greu,


mai cu uºor o sã le-nvingeþi cînd mai uniþi veþi fi mereu;
de-aceea nu mãriþi necazul prin dezbinarea dintre voi,
acesta-i rãul cel mai mare ce vã zdrobeºte pe-amîndoi.

55 - Cãsnicia cu copii
are griji mãrunte, mii...
Cãsnicia ce nu-i are
are-o grijã, dar prea mare.

56 - Casa-n care nu-i iubire e-o gheenã de suspine,


greu trãiesc cei doi alãturi fiecare pentru sine;
casa-n care e iubire e ca raiul cel mai nalt,
fericiþi trãindu-ºi viaþa unul pentru celãlalt.

57 - Te înºeli cînd cumperi calul


numai pentru ºaua lui;
te înºeli cînd cuiva preþul
numai dupã vorbe-i pui.
Cerceteazã ce cal cumperi
nu pe frîu ºi nu pe ºa
ºi pe om îl cautã bine dincolo de vorba sa.

58 - N-aºtepta de la soþie numai dar, fãrã greºale,


nimeni astfel nu-i pe lume
- dar tu cîte ai a tale?
Pag. 56

59 - Ce folos de-o minte mare dacã nu e folositã,


ce folos de bogãþie dacã-i inima zgîrcitã,
ce folos de frumuseþe dacã-i viaþa prea uºoarã?
- Ce-ar putea fi bucurie, poate deveni ocarã.

60 - Nu e munte sã nu-ºi aibã valea lui,


la fel de mare,
nu-i pe lume bucurie sã nu aibã supãrare,
nu e om cu daruri nalte sã nu aibã vreo scãdere -
ce nu-i cu putinþã-n lume
nici la soþul tãu nu-i cere.

61 - ªerpesc fel e de-a ucide cu-al bîrfirii-amar venin


pe-un nevinovat cînd crede ºi s-aºteaptã mai puþin.
Soþule, ai grijã,
luptã
ºi zdrobeºte-ndemnul rãu
care vrea sã-þi otrãveascã casa ta ºi soþul tãu.

62 - Nu strica tu temelia casei care þi-e vecinã,


sã-þi acoperi groapa care poate c-ai avea-n grãdinã
ºi ai grijã ca nu cumva pentru pofta ta stricatã
sã strici fericirea casei semenului tãu vreodatã.

63 - Cînd doi oameni sînt ca unul:


unu-n gînd ºi unu-n muncã,
scot din orice groapã aur
ºi fac rai din orice luncã.
Cînd e dragostea deplinã în cãmin ºi-n adunare
peste toþi, din orice parte curge binecuvîntare.

64 - A dormi pe-aceeaºi pernã nu înseamnã vis la fel;


eºti cu-al tãu,
dar te desparte uneori un veac de el.
Ani de zile trag alãturi, dar cînd nu-s un crezãmînt
cei doi din aceeaºi casã sînt ca cerul de pãmînt.

65 - Chiar pe iapa cea mai bunã


nu poþi pune douã ºei;
ce nu poate, nici soþiei niciodatã sã nu-i ce’i.

66 - Mãtura cea nouã mãturã frumos,


nora, douã zile, þine ochii-n jos;
dar apoi se vede, dacã se-nvecheºte,
mãtura cît face - nora ce plãteºte.

67 - Un bãrbat nu-ºi lasã casa


Pag. 57

decît cînd îl scot din ea


ori cuptorul care-afumã,
ori nevasta care-i rea.

68 - Nu e om întreg acela ce rãmîne ne-nsurat,


ci e numai jumãtate,
- omul e din doi creat.

69 - La nevoie poþi cunoaºte prietenul ce nu te lasã,


ºi la boala ta se vede o soþie credincioasã.

70 - Orice bãrbat sã-ºi þinã femeia ce-a luat-o,


de asta sã se þinã, cãci Dumnezeu i-a dat-o.

71 - Cel ce se-nsoarã pentru bani,


în veac n-ajunge bine,
el va avea copii golani
ce-i fac numai ruºine.

72 - Omul fãrã de soþie e sãrac în orice loc,


nespãlat, flãmînd ºi singur ºi bãtut de nenoroc.

73 - Care este-n lumea asta nenorocul cel mai mare?


- O soþie certãreaþã, leneºã ºi bãutoare!
Care este bogãþia cea mai scumpã ºi frumoasã?
- O soþie iubitoare, harnicã ºi credincioasã!

74 - Toate sã le faci pe lume, pe puteri, faþã de toþi,


numai soþul ºi cãminul sã-þi iubeºti
mai mult cît poþi.

75 - Cea mai bunã e soþia care soþul ºi-l ascultã,


asta e mai preþioasã ca averea cea mai multã.

76 - O femeie rea e-ntotdeauna ca ºi vremea mohorîtã,


cu cît þine mai mult ceaþa, cu atîta-i mai urîtã;
o femeie bunã-i tocmai ca o zi deplin seninã
care-þi umple toatã casa cu belºug ºi cu luminã.

77 - Cine-ºi are-n lume iadul?


- Omul cu nevastã rea!
Iad e casa lor, sãrmanii, cînd femeia e aºa.
Cine-ºi are douã raiuri?
- Omul cu soþie bunã.
Raiul e ºi-n cer ºi-n casa unde stau ei împreunã.

78 - Omul întreg e numai omul care e cãsãtorit;


Pag. 58

ºi Edenul ºi pãmîntul pentru doi e pregãtit;


fericit e fiecare din cei doi cînd duc mereu
viaþa lor în armonia ce-o voieºte Dumnezeu.

79 - Nu e munte fãrã plai


ºi nu-i casã fãrã bai.
Plaiul cere s-ai picioare,
baiul cere s-ai rãbdare.
Plaiului sã-i mergi cu soþi,
baiului sã-i taci cît poþi.

80 - Un lanþ este cãsnicia ºi-un lanþ dragostea curatã


pe aceste douã lanþuri - nu le rupe niciodatã.

81 - De trei feluri sînt femei,


iatã care-s astea trei:
- cele ce n-au ochi ºi grijã decît pentru soþii lor
- cele ce nu vãd cãminul decît ca un loc de spor
- apoi cele desfrînate ce s-agaþã de oricine
binecuvîntate-s numai primele, cã fac ce-i bine.

82 - De trei feluri sînt bãrbaþii,


iatã care-i felul lor:
- înþeleptul ce grãieºte ºi lucreazã-ncrezãtor
- ºi-mai-înþeleptul care face, dar ºi-ascultã bine
- ºi cel prost, ce nici gîndeºte nici n-ascultã de altcine.

83 - La femeia cea ºireatã fii cu grijã cît trãieºti:


sfat nu-i cere niciodatã,
însã nici s-o asupreºti;
cã dacã-i vei cere sfatul, afli hulã ºi dojanã,
dac-o asupreºti se face mai ascunsã ºi vicleanã.

84 - Pe cît e de greu a face, e uºor sã afli vinã,


cel curat mereu uneºte,
cel stricat mereu dezbinã.

85 - Nevasta ºi furtuna sînt cîteodatã rele


dar este-n cîte-o vreme nevoie ºi de ele.

86 - Mamã, fiii-þi sînt pe lume munca ta


cea mai de preþ,
ei sînt scopul ºi cununa zbuciumatei tale vieþi;
roagã-te mereu ºi luptã cît eºti tu
ºi cît ei sînt,
sã-i creºti credincioºi, acesta-i rostul tãu
cel greu ºi sfînt.
Pag. 59

87 - Mîngîie-þi copilul numai cînd e-n somn,


nu cînd e treaz
dacã vrei sã-l creºti sã-þi fie bucurie nu necaz.

88 - Unde dã mama bãtînd,


creºte carnea mai curînd,
unde bate mîna rea
se uscã ºi ce creºtea.

89 - Cum creºti fiul, rãu ori bine, o sã-l ai odatã,


cum faci din acelaºi lemn cruce sau lopatã.

90 - Un tatã poate zece fii sã-i þinã ºi sã-i creascã,


dar zece fii, ades nu pot pe-un tatã sã-l hrãneascã.

91 - Fericitã-i cãsnicia cînd se face între-acei


ce-s de-aceeaºi potrivire ºi se-aseamãnã-ntre ei
la credinþã ºi umblare ºi la fire - cãci ei pot
prin iubirea lor sã-nvingã
ºi sã-nfrumseþeze tot.
92 - Cea mai bunã cãsnicie este cãsnicia-n care
zestrea fetei stã-n credinþã, în iubire ºi-nfrînare.

93 - Cãsnicia-i ca ºi ºcoala: bunã pentru cel cinstit,


el cu ea va fi mai vrednic, mai bogat ºi mai iubit.
Dar e rea la cel nevrednic, cãci cu ea va face rãu
ºi mai mult ca fãr-aceasta, celora din jurul sãu.

94 - Sluga þi-o cunoºti la muncã,


ruda-n vreme de urgie,
prietenu-n nenorocire
- iar soþia-n sãrãcie.

95 - Dacã nu se þine seama de dorinþa unei fete,


multe inimi au sã plîngã, au sã rabde ºi regrete.

96 - Cine îºi mãritã fata dup-un om ce nu-l iubeºte


are sã regrete veºnic fapta rea ce-o sãvîrºeºte.

97 - Cînd cãsãtoria nu e un izvor de bucurie,


ea e un izvor de lacrimi, de poveri ºi sãrãcie.

98 - Cel care se leagã veºnic, mai întîi sã caute bine:


scurtã este bucuria, dar sînt lungi a ei suspine.

99 - Nu pot fi-ntr-o cãsnicie nici mai mari nepotriviri,


nici mai rele ca acelea dintre crezuri ºi iubiri.
Pag. 60

100 - În zadar e plin pe-afarã


cînd nu-i chibzuinþã-n casã,
unde nu e chibzuinþã, risipirea zdrenþe lasã.

101 - Prea tîrzie-i chibzuinþa cînd ai dat de fund de oalã,


chibzuieºte cît e plinã,
cã-n zadar vezi cînd e goalã.

102 - Cum se întîlnesc pe-o apã douã lemne uneori,


astfel se-ntîlnesc pe lume ºi cei doi soþi muritori;
merg o clipã împreunã - ºi-apoi vine-un val uºor
le desparte ºi le duce...
iatã veºnicia lor!

103 - Putregaiul nimiceºte stîlpii casei negreºit


ºi pãcatul nimiceºte un cãmin nelegiuit.

104 - Ca sã ai cãldurã-n casã trebuie sã rabzi ºi fum,


chiar fãrã de nici o piatrã n-o sã afli nici un drum,
chiar fãrã de nici o vinã n-ai sã afli nici un soþ
- de aceea, pentru pace, rabdã cît mai multe poþi.

105 - Chiorul ºtie cel mai bine preþui ochiul avut


- vãduva unui soþ vrednic îºi dã seama ce-a pierdut.

106 - Cînd s-a prãbuºit stejarul, a cãzut ºi umbra lui


- cînd se duce soþul vrednic toþi rãmîn ai nimãnui.

107 - Cine vrea, ades nu vine,


cine vine-ades nu-l vrea
- rar se întîlnesc pe lume potriviþi ºi el ºi ea.

108 - Nu poþi numai cu o mînã împleti o funie bunã


nici viaþa fericitã fãrã-o dragoste-mpreunã.

109 - Un deget nu-i o mînã,


o frunzã nu-i un crin,
o grindã nu-i o casã
- un om nu-i un cãmin.

110 - Numai la drum lung se vede cît de rãbdãtor e-un soþ


- ce nu poþi nici cu rãbdarea, niciodatã n-o sã poþi.

111 - Ajutã-þi soþul slab, ca-n urmã sã nu ajungi


sã duci tu tot,
chiar ºi puþin, tot e mai bine cînd amîndoi
sã tragã pot.
Pag. 61

112 - Cînd trag cei doi boi alãturi,


plugul face brazdã bunã
- fericitã-i cãsnicia cînd trag soþii împreunã.

113 - Rîul îl cunoºti trecîndu-l,


omul - cînd trãieºti cu el,
ºi pe soþ în suferinþã
- dacã-i lup ori dacã-i miel.

12 - Despre ceartã
1 - Ca unul care trage un cîine de mustaþã,
aºa-i cel ce se-opreºte cînd dã de-o ceartã-n faþã.

2 - Cearta este cel mai sigur zdrobitor de armonie,


duhul certei nimiceºte orice strop de bucurie.

3 - Duhul certei unde vine otrãveºte tot ce-atinge,


fericit acel ce luptã cu tãcerea
ºi-l învinge.

4 - Cearta nu dureazã unde numai unu-i vinovat,


ci dureazã-acolo unde amîndoi sînt cu pãcat.

5 - Într-o ceartã-adu-aþi aminte totdeauna:


sã cedezi.
Atunci tu eºti cîºtigatul. Cearcã numai
ºi-ai sã vezi.

6 - Înþelepþii fac prostie cînd se ceartã cu cei proºti;


dupã una, douã vorbe poþi uºor sã-i recunoºti;
dacã vezi cã ai de-a face cu un om cuminte, stai,
dacã nu, sã-l laºi ºi du-te
dacã vrei vrãjmaºi sã n-ai.

7 - Fii chibzuit, iar limba mereu s-o ai de miere,


atunci ce-þi stã în minte îþi stã ºi-n putere.

8 - Cînd vei spune Adevãrul sã te-aºtepþi la-mpotriviri:


e atîta stricãciune azi în gînduri ºi-n simþiri!

9 - Spiritul ce veºnic neagã ºi vrea ceartã


ºi-aflã vinã
e din diavolul, cã numai el ucide ºi dezbinã.
Pag. 62

10 - Noi nu iubim cearta de vorbe,


cãci cearta vorbelor mereu
batjocoreºte Adevãrul ºi creºte chinul cel mai greu.

11 - E mai uºor sã critici pe cel ce face bine


decît sã faci ca dînsul
- dar asta-i o ruºine.

13 - Despre cinste
1 - Fiul meu, viaþa-ntreagã fii cinstit - c-o cinste care
nimenea sã n-o pãteze ºi nimic sã n-o doboare;
cinstea cea adevãratã nu-i o marfã ca oricare,
ci-o cîºtigã cine-i vrednic ºi-o pãstreazã cel în stare.

2 - Nu atinge nici cu gîndul lucruri care-þi sînt strãine,


cugetul cinstit e perna unde odihneºti mai bine.

3 - Nu te folosi-n necinste de a banului putere,


nu cãlca-n picioare astfel ce e drept sau ce-i durere.

4 - Cînd eºti necinstit,


desigur poþi sã cumperi multe-n lume,
pentru bani ai rang ºi scaune ºi dreptate ºi renume;
dar dacã pe lumea asta pentru bani poþi fi nãlþat,
este un Judeþ - ºi-acela nu se lasã cumpãrat -
iar dacã-ai deschis cu banul orice uºã ferecatã,
Uºa Cerului, prin mitã, nu-i deschide-o niciodatã.

5 - Fiica mea, cinstit sã-þi fie


sufletul ca alba floare,
numa-n cinste-i bucurie,
în bun simþ ºi-n înfrînare.

6 - Cînd þi-e inima cinstitã ºi þi-e cugetul curat,


dormi ca fiul unui rege chiar în cîmp de te-ai culcat;
dar cînd inima þi-e neagrã ºi þi-e cugetul pãtat,
nici în pat la împãratul n-ai sã poþi dormi-mpãcat.

7 - Nu vorbi pe nimeni nici cît negru unghia þine,


cautã cã negrind pe altul nu te vei albi pe tine.

8 - Nu fãgãdui vreodatã ce nu poþi sã faci cinstit,


e mai bun puþinul cinstei ca un mult nelegiuit.
9 - Fiul meu, nici cît ar þine vîrful acului cel mic
Pag. 63

lucru necinstit în casã tu sã nu primeºti nimic.

10 - Nu-þi pãteze conºtiinþa a necinstei neagrã patã,


cã oricît ar fi de micã, tot se aflã ºi s-aratã
ºi oricît de mult pe urmã ai spãla-o - ea curatã
cum þi-a fost mai înainte n-o sã fie niciodatã.

11 - Fii cinstit - mai mult ca viaþa cinstea ta s-o preþuieºti,


mai mult ca grãmezi de aur cinstea ta s-o cîntãreºti.

12 - Fiii mei, pe calea vieþii fiþi adînc cinstiþi mereu


în tot ceea ce-I veþi cere sau veþi da lui Dumnezeu,
cãci El nu Se mulþumeºte ori cu ce ºi-n orice fel
nici aºa de greu ca omul, nici aºa uºor ca el.

13 - Numele cinstit al cuiva e cea mai de preþ comoarã,


nu i-l întina vreodatã ºi nu-l face de ocarã,
cãci aceasta-i poate-aduce nimicirea-ntregii vieþi
mulþi aleg mai bine moartea decît viaþa de dispreþ.

14 - Cinstea-i oriºicînd frumoasã ºi sub orice-nfãþiºare,


hainele nu dau nici cinstea nici frumuseþea cui n-o are.

15 - Fugi oricînd de omul care


n-are cinste nici ruºine,
ce nu-ºi þine el cuvîntul,
dar nici gura nu ºi-o þine.

16 - Fiica mea, decît averea ºi decît viaþa-þi spun:


preþuieºte-þi mai mult cinstea, numele ºi gîndul bun,
cã nici mii de-averi de aur ºi nici sute de vieþi
fãrã nume bun ºi cinste n-au pe lume nici un preþ.

17 - De eºti credincios, în viaþã, oriºice-þi va fi sortit,


tu n-ai altã cale, numai calea omului cinstit.

18 - Eu v-am spus cã cinstea este mai de preþ


ca orice-avere,
sã n-o vindeþi niciodatã pe nimic, oricine-o cere,
cãci decît bogaþi pe lume fãrã cinste, e mai bine
sã trãiþi în sãrãcie, dar cu frunþile senine.

19 - N-arunca cu pietre-n casa care te-a adãpostit,


mîine poate iar vei cere adãpost unde-ai lovit;
dar dacã tu dai cu pietre în toþi cei pe unde-ai fost,
cine-o sã-þi deschidã-n ploaie ca sã afli adãpost?
Pag. 64

20 - Vorba ta s-o þii cinstitã


ºi-ntre-ai tãi ºi-ntre strãini,
faþã are oriºicine
dar obraz au prea puþini.

21 - Decît sã-þi iasã nume rãu,


mai bine sufletul sã-þi iasã,
de mii de ori mai bine-i mort
decît c-o viaþã ruºinoasã.

22 - Cînd dai cinstea pe ruºine


este vai ºi-amar de tine,
cã decît om necinstit
mai bine sãrac lipit,
ºi decît sã mînci furînd,
mai bine sã mori flãmînd.

23 - De mii de ori mai bine mori


‘nainte de-a cãdea-n ispitã,
decît cãzut s-ajungi apoi o tîrîtoare înjositã.

24 - Bunul cel mai scump e cinstea


dar, vai, cîþi ºi-o vînd uºor
ºi-apoi în zadar o cautã, n-o mai aflã pînã mor.

25 - Fugi de fapta de ruºine


ca de foc - cînd vezi cã vine;
de ruºine cînd nu fugi,
nici la cinste nu ajungi.

26 - Cinste dai, cinste primeºti


cînd în chip cinstit trãieºti,
însã cînd eºti necinstit
meriþi sã fii rãu primit.

27 - De la omul cel cinstit


c-un cuvînt eºti mulþumit;
de la cel lãudãros
nici de-o mie n-ai folos.

28 - Pentru om, o faptã bunã


e o cinste ºi-o cununã,
fapta rea e pentru om
ca omida pentru pom.

29 - Nu dispera la început cînd alþii rîd de tine,


cinstitul rîde la sfîrºit, dar rîde cel mai bine.
Pag. 65

30 - Cei ce greºesc la bãtrîneþe


greºesc mai jalnic ºi mai greu;
acela ce la mal se-neacã
e mai nenorocit mereu.

31 - Acel ce dupã-o viaþã-ntreagã de cinste


cade-ntr-un pãcat
e mai de plîns ca toþi pierduþii ºi mai cu greu de ridicat.

32 - Pe un cap frumos stã bine ºi-o cãciulã gãuritã,


pentru-un om cinstit ºi munca cea mai grea e preþuitã.

33 - Pentru-o viaþã de valoare haina simplã nu-i ruºine


nu-s podoabele-n afarã, ci podoabele-s în sine.

34 - Pe calul rãu nici frîul de-aur,


nici ºeaua de-aur nu-l fac bun
- nici cea mai scumpã-mbrãcãminte
nu-l mai înalþã pe-un nebun.

35 - Bunãtatea unei pînze nu stã-n florile din ea,


nu în titlurile cuiva stã pe drept valoarea sa;
florile pe-o pînzã bunã pot ºi sta, pot ºi lipsi.
Omul cel cinstit prin fapte, nu prin titluri va trãi.

36 - Sînt ziduri începute rãu dar înãlþate drepte,


sînt minþi nãscute-n loc sãrac ºi-ajunse înþelepte,
cum haine strîmb croite sînt dar minunat cusute
- din rãi pãrinþi sînt fii cinstiþi atîtea mii ºi sute.

37 - Nu te-amesteca-n tãrîþe cã te mîncã porcii toþi,


nu te-amesteca-n pãcate, c-ai ieºi ºi nu mai poþi,
cã din gînduri ºi pãcate ori cu ce gînd a intrat,
totdeauna iese omul terfelit ºi ruºinat.

38 - Cine umblã mult cu chiorii va privi chiorîº ºi el,


cine umblã cu miºeii se va învãþa miºel,
cine printre cîini se culcã, va lãtra ºi el curînd.
Om cinstit, fereºte-þi paºii de cãrarea lor oricînd!

39 - Omul care-ºi pierde drumul


nici cãrarea n-o gãseºte,
cine-ºi pierde-odatã cinstea, chiar ºi mintea-l pãrãseºte
de ajunge-apoi sã cadã ca un orb din groapã-n groapã.
Fiul meu, pãzeºte-þi cinstea cã ea singurã te scapã.

40 - Decît cu pîine în robie


Pag. 66

mai liber cu mãlai.


Cînd n-ai în tine demnitate
nimic atunci în tine n-ai.

41 - Mai bine-o zi vultur decît o varã cioarã,


mai bine-o clipã mare decît o viaþã chioarã,
mai bine-o moarte-naltã, eroicã-ntr-un ceas,
decît o viaþã lungã de vitã de pripas.

42 - Decît la oraº tîrlici


mai bine-n sat cu opinci,
decît orãºean pîrlit
mai bine þãran cinstit.

43 - Mai bine suman curat decît un surtuc pãtat,


mai bine sãrac cinstit ca boier nelegiuit.

44 - Decît sã fii coada frunþii, e mai bine fruntea cozii


cã te vor cinsti cuminþii, nu te vor cãlca nerozii.

45 - Puþinã lume e cinstitã


ºi multã umblã înºelînd,
acel ce nu deschide ochii,
deschide punga suspinînd.

46 - Mai bine-i sã mergi pe jos, ca în carul ruºinos,


mai bine mãnînci puþin, ca sãtul cu ban strãin.

47 - Dupã roade vezi ce-i pomul,


nu pe frunze, oriºicînd,
ºi pe cinste cine-i omul,
nu la vorbe, ascultînd...

48 - Decît de multe ori puþin,


mai bine-o datã bine.
Ce vrei sã spui, zi-i hotãrît
sã fie clar cu tine.

49 - Nu primi nimic la tine nemuncit ºi ce nu-i drept,


nici nu lãcomi la banul cîºtigat în chip nedrept,
nici rîvni la scaunul mare pînã-i altul mai deºtept -
asta o sã te arate om cuminte ºi-nþelept.

50 - Geaba-i omul chip frumos


cînd lãuntru-i veninos,
geaba-i capul cãlindar
cînd e vorba de vãcar.
Pag. 67

51 - Ceea ce aduce vîntul, vîntul va ºi spulbera,


fãrã munca ta cinstitã, nici o frunzã nu lua.

52 - Nu te bucura vreodatã de-un cîºtig nedrept primit;


apa duce de la tine tot ce e cu ea venit.

53 - Belºugu-aduce desfrînare, cãci îmbuibatul, oriºicînd


ajunge ºi fãrã ruºine ºi fãrã cinste în curînd.

54 - O albinã sãnãtoasã nu se-aºeazã-n loc stricat -


cel cinstit nu se opreºte unde ceva nu-i curat.

55 - O cetate-n vîrf de munte n-o ascunde nici un nor -


cînd e viaþa ta luminã, ea s-aratã tuturor.

56 - Omul ce se ruºineazã cu pãrinþii e-un miºel,


se vor ruºina odatã ºi copiii lui de el.

57 - Cea mai mare nebunie-i sã-þi dai cinstea pe avere,


liniºtea pe slava lumii ºi virtutea pe plãcere.

58 - Pe cel vrednic dintr-o casã, apãraþi-l cît puteþi,


cãci din cauza lui, în lume, ºi voi preþuiþi sînteþi;
cînd se duce el, se duce tot ce mai de preþ a fost -
dupã ce s-a rupt butucul, spiþele n-au nici un rost.

59 - Nu-þi da cinstea niciodatã


pe nici un cîºtig din lume:
decît orice avuþie, mai de preþ e bunul nume.

60 - Cresc adesea în bordeie oameni mari ºi fii cereºti


cum arareori se aflã în palatele regeºti
ºi ades cresc în palate fii netrebnici ºi nebuni
ce nici sã pãzeascã porcii ori mãgarii n-ar fi buni.

61 - Cînd nu-i cinste într-o þarã nici de hoþ nu-i bine:


dupã orice hoþ atuncea alt hoþ se va þine.

62 - În tot ce doreºti sã faci


cautã mai întîi sã placi
nu la cei nenumãraþi
ci la cei adevãraþi.

63 - Nici un om cinstit la vorbã nu se-mbogãþeºte iute,


repede se-mbogãþeºte cel cu vorbe prefãcute.

64 - Dacã vei trãi în cinste nu vei fi sãrac, sã ºtii!


Pag. 68

Dacã vei trãi-n necinste, nu spera bogat sã fii.

65 - Preþuieºte cinstea-n viaþã ºi dispreþuieºte-averea


cea dintîi îþi dã nãlþarea, cealaltã-þi dã cãderea.

66 - Numai avuþia cinstei este cea adevãratã


asta aici nu rugineºte, nici nu poate fi furatã.

67 - Cartea Unicã ºi Sfîntã - pentru orice om apare


luminoasã
ori urîtã,
dupã cum e a lui stare.
Ca sã poþi în Cartea Sfîntã sã vezi slavã ºi luminã,
trebuie sã-þi ai cinstitã conºtiinþa ta seninã.

68 - Dacã tu stai drept,


nu-þi pese cã stã umbra ta sucitã
ºi nu-þi pese nici de-o hulã
dacã tu te ºtii cinstitã.

69 - Cel ce-a renunþat la cinste ºi la sfînta-i datorie,


e de mii de ori în starea ºi mai rea, de cum se ºtie.

70 - Tot ce-ai cîºtigat cinstit


înfloreºte fericit,
tot ce nu-i cinstit luat
în curînd va fi uscat.

71 - Cînd e capul sãnãtos,


sãnãtos e trupu-ntreg.
Sînt cinstiþi ºi cei de jos
cînd cei mai cinstiþi s-aleg.

72 - Disciplina în afarã te aratã cel mai bine


cîtã cinste-ai înãuntru, cîtã curãþie-n tine.

73 - Neputînd a face-n lume voia tuturor acum,


cautã ºi-mplineºte voia cinstei pe-al vieþii drum.

74 - Fii cinstit, pînã la moarte, sã nu poþi sã fii altfel!


Cinstea, numai cinstea fie-þi unicul vieþii þel.

75 - A trãi înseamnã a lupta mereu;


drumul cinstei este totdeauna greu,
numai cel ce luptã a trãi cinstit
ºi-mplineºte-n lume rostul lui sfinþit.
Pag. 69

76 - Pe cel cinstit chiar dacã lupta cea grea-l încurajeazã,


pe cel curat, credinþa l-ajutã sã nu cazã.

77 - La cel ce-ºi cîºtigã cinstea dupã ce-a cãzut nainte


ºi-þi vorbeºte despre asta - meritã sã iei aminte!

78 - Fiecare cautã drumul de-a ajunge om vestit


însã numai drumul cinstei te alege fericit.

79 - Nu-þi mustra duºmanul care e un om cinstit ºi bun


nici nu-þi lãuda un prieten cînd e-un hoþ sau un nebun.

80 - Dacã ºi umblînd cu grijã te ajunge-o soartã grea,


umblã mai cu multã grijã, ca sã poþi scãpa de ea.

81 - Înainte de-a începe socoteºte chibzuit


ca sã poþi ajunge bine ºi cu cinste, la sfîrºit.

82 - Nici un orb sã nu te-ndrume,


nici un prost sã nu-þi dea sfat,
dacã vrei sã fii om vrednic,
dacã-þi vrei sfîrºit curat.

83 - Neadevãruri niciodatã tu nu spune nimãnui,


nu grãi ce conºtiinþa te-osîndeºte chiar cînd spui.

84 - Nu vorbi ce nu poþi face


ºi nu face ce nu spui;
buzele ºi conºtiinþa
nu-þi spurca prin urîciuni.

85 - Nu scuipa-n nici o fîntînã,


cã, de-n toate vei scuipa,
de-unde vei mai bea tu apã
mîine, cînd vei înseta?

86 - Numai cînd spui de-alþii bine


þi-este sufletu-mpãcat;
bucuriile senine
le-are cugetul curat.

87 - Are orice om ºi-o parte bunã în viaþa sa,


spune-o vorbã ºi de asta, nu numai de partea rea,
dar oricînd spune-adevãrul despre oriºicare-ai vrea.

88 - Fiii mei, nicicînd în viaþã nu doriþi ce nu-i permis,


nici sã spargeþi niciodatã uºi ce Cinstea vi le-a-nchis,
Pag. 70

nici sã smulgeþi cu nedreptul ce nu-i drept sã vã primiþi,


cã nu binecuvîntare, ci blestem e ce gãsiþi.

14 - Despre clevetire
1 - Fiii mei, viaþa-ntreagã vã feriþi de clevetire,
ea-i pãcatul care-aduce cea mai mare nimicire;
rana sabiei se poate sã mai fie vindecatã,
însã rana clevetirii nu mai poate niciodatã,
de aceea bîrfitorul este-un ucigaº mai mare
cu cît rãul care-l face e mai fãrã vindecare.

2 - Limba rea-i cuþit cu douã ascuþiºuri, cã rãneºte


ºi pe-acela care-ascultã ºi pe-acela ce-l bîrfeºte.

3 - Poþi scãpa din colþi de fiare


ºi din luptã ºi de hoþi,
ºi de-a viperei muºcare -
dar de bîrfitori nu poþi.

4 - Dacã-þi place clevetirea ºi tot judeci ne-ncetat,


fii cu grijã, cã atuncea tu eºti mai de judecat.

5 - Nu vorbi nicicînd de nimeni


decît ce-ai putea sã spui
înaintea morþii sale sau la-nmormîntarea lui.

6 - Oriºicînd lãudãrosul va bîrfi cu vrãjmãºie


ceea ce nu poate dînsul nici sã facã nici sã ºtie.

7 - Nu bîrfi cu rãutate
pe-acel ce nu-l poþi combate;
ura pururea a fost
rãzbunarea celui prost.

8 - Tãietura de secure se mai poate vindeca,


dar nevindecatã-i rana care-o face limba rea.

9 - Cîte zile vei trãi


clevetirea n-o iubi,
cãci otrava ei cea rea
pierde mîntuirea ta.

10 - Pururea lãudãroºii criticã ºi rîd de tot


ceea ce ei în viaþã nici nu ºtiu ºi nici nu pot.
Pag. 71

11 - Nu vorbi de rãu pe nimeni,


cãci dacã-i bîrfeºti pe toþi
cui vei cere-o vorbã bunã ºi-ajutor cînd n-ai sã poþi?

12 - Fiica mea, cît mai trãieºti


pe nimeni sã nu bîrfeºti;
numai hîrbul rãu stã-n cale
ca sã-ºi batã joc de oale.

13 - Cei ce se grãbesc sã-þi spunã laude cînd eºti la bine,


la necaz cu-aceeaºi grabã îºi vor bate joc de tine.

14 - Nu dori s-asculþi bîrfirea, fugi de cei dedaþi la ea,


chiar ºi numai ascultarea þi-ntineazã inima.

15 - Nu scuipa grãbit pe nimeni, oricît eºti de supãrat,


mîine nu vei ºti ce face, ºi-ai sã lingi unde-ai scuipat.

16 - Cînd vorbeºti de oriºicine,


tu nu spune decît bine,
cã-n curînd vei fi-ntrebat
ºi cum judeci - judecat!

17 - Împotriva clevetirii vorba bunã este-un leac:


spune bine chiar de omul care nu-þi va fi pe plac
ºi sã vezi ce lucruri bune afli la vecinul tãu
cînd n-ai limbã bîrfitoare ºi cînd ochiul nu þi-e rãu.

18 - Clevetirea-i lepra limbii cu venin molipsitor,


unde-atinge-mbolnãveºte cugetele tuturor;
ocoleºte-ntotdeauna pe tot omul bîrfitor,
cum ai ocoli cu teamã pe un ºarpe-otrãvitor.

19 - De-þi vine bîrfitoru-n casã


nu-i zice: bun venit, c-aºa
te faci pãrtaº nelegiuirii ºi focului ce-o va urma,
ºi nu lãsa sã-þi întineze cu clevetiri auzul tãu,
cãci ºi copiii tãi ºi casa îþi spurcã duhul lui cel rãu.

20 - Mai vinovat decît acela


ce-aprinde-o casã ºi-arde-un sat,
e omul care clevetirea ºi vorba rea a semãnat;
cã satul ars se mai reface ºi omul iarãºi are-un rost,
dar unde-aprinde bîrfitorul, în veci nu este cum a fost.

21 - Cîinii latrã ºi înceatã -


gura lumii niciodatã;
Pag. 72

cîinii tac cînd intri-n casã -


gura lumii nu te lasã.

22 - De-ai trãi ºi îngereºte


lumea tot te cleveteºte,
însã nu e tot aºa
dacã are drept ori ba.

23 - Cîinii latrã, luna trece


sã nu-þi pese nici de zece -
zicã cei rãi cîte-or vrea,
mergi cinstit în calea ta.

24 - Pînã nu faci foc nainte, fum nu se ridicã,


n-ar fi vorba dacã n-ar fi faptã, cît de micã;
dar cînd undeva se vede fum pe bagdadie,
o scînteie cît de micã trebuie sã fie.

25 - În copacul fãrã roadã nu aruncã pietre nime -


nimeni nu te cleveteºte dacã nu ieºi din mulþime,
dar cînd viaþa ta-i aleasã ºi de roade bune plinã,
sã te-aºtepþi, cã nu-s departe nici bîrfelile sã vinã.

26 - Cînd te-ar arde-o ciorbã bunã n-ai fi-atît de supãrat -


rãu îþi face cînd te rîde omul cel mai rîs din sat.

27 - De la stejarul cel cãzut ºi-o babã ia surcele -


chiar cel mai prost te rîde-atunci cînd eºti în zile grele.

28 - O scînteie micã arde ºi o arie de paie


ºi o vorbã rea adesea pune casei vîlvãtaie.

29 - În caz de lipsã-i bunã chiar ºi o sculã rea:


oricît de slabã fie, mai rãu e fãrã ea -
sã nu bîrfeºti pe nimeni nicicînd în nici un fel
cã poate s-ai nevoie curînd sã mergi la el.

30 - E uºor cînd eºti pe mal


sã-l bîrfeºti pe cel din val,
dar de-ai fi tu-n locul sãu
oare n-ai fi ºi mai rãu?

31 - Nu rîde de-un nenorocit, cãci soarta-i schimbãtoare


ºi mîine poate tu sã dai de-o groapã ºi mai mare.

32 - Fugi de casa unde nimeni nu te-aºteaptã-n poartã,


nu sta unde este numai duh aprins de ceartã
Pag. 73

ºi nu rãmînea acolo unde se bîrfeºte,


dormi mai bine-n cîmp, dar casa asta o fereºte.

33 - Cui îi place-a strînge orice vorbã rea


îºi strînge nuiele pentru pielea sa.

34 - Gura care e stricatã iscodeºte numai rele


ºi-ºi adunã la pãcate pînã se îngroapã-n ele.

35 - Niciodatã nu þi-s prieteni,


niciodatã nu-þi vor bine
cei ce vin numai sã-þi spunã ce zic alþii rãu de tine.

36 - Adesea cei de lîngã mine vor zice rãu de cinstea ta


ºi-adesea cei de lîngã tine vor zice astfel despre-a mea;
sã nu le dai crezare-acelor ce þie pe-altul þi-l bîrfesc,
cãci ºi la altul despre tine aceleaºi bîrfe rãspîndesc.

37 - A-l defãima pe oriºicine


e fãrdelege ºi ruºine,
dar a-L huli pe Dumnezeu
e ceva neiertat de greu.

38 - N-asculta chiar tot ce spune altul despre tine rãu,


ci gîndeºte cã acesta este ºi pãcatul tãu;
ºi tu spui ades, de alþii, multe care nu-s aºa,
prin bîrfirea ta de alþii, ispãºeºti bîrfirea ta.

39 - Nu vorbi de rãu pe nimeni cînd n-ai cercetat,


mulþi au suferit din asta pagube de ne-ndreptat.

40 - Cel care bîrfind pe alþii cautã cinstea pentru sine


va rãmîne pîn-la urmã de dispreþ ºi de ruºine.

41 - De-obicei în lumea asta fiecare îl bîrfeºte


pe acela care altfel decît el se dovedeºte:
cel prost va bîrfi-nþeleptul,
cel bogat pe cel sãrac,
cel zgîrcit pe cel ce-i darnic,
cei ce dorm pe cei ce fac,
cel nebun pe cel cuminte,
cel urît pe cel frumos,
cel ce este-al lui satana pe cel ce-i al lui Hristos.

42 - Cel ce nu vrea sã rãmînã nici de rîs nici lepãdat,


nu-l bîrfeascã pe acela care ieri l-a lãudat.
Pag. 74

43 - Numai cel nebun se teme cã va fi bîrfit de iude,


înþeleptul ºi cinstitul nici se face cã-i aude.

44 - E de vinã ºi acela care-ascultã-un bîrfitor.


Lasã bîrfitorii singuri:
poarte-ºi ei pãcatul lor!

45 - Nu va fi nici o virtute la vreun credincios mai bun


care nu va fi bîrfitã în vreun fel
de vreun nebun.

46 - Cel ce te invidiazã va bîrfi ºi gîndul tãu;


tu fã bine mai departe ºi nici nu gîndi la rãu.

47 - Cine va bîrfi pe omul cel de treabã ºi cinstit


se va osîndi pe sine - ºi-o sã fie pedepsit.

48 - Oameni care sã bîrfeascã vor apare neapãrat,


oricînd se va face-un bine
- dupã orice pas curat.

49 - Cine-aruncã praf în aer, o sã-i cadã-n capul sãu,


cine va huli pe-n vrednic, singur lui
îºi face rãu.

50 - Ce curaj la cei netrebnici


a-i bîrfi pe cei cinstiþi;
dacã ar putea sã tacã n-ar fi-atît de osîndiþi.

51 - A cãuta sã pui frîu limbii unui bîrfitor flecar


este cum ai pune-o poartã unui cîmp fãrã hotar.

52 - Cine-mi furã bunul nume prin cuvinte fãrã plac,


pe el nu se-mbogãþeºte - dar eu pot s-ajung sãrac.

53 - Nu-i atît de harnic nimeni,


de-nzestrat, sau de-nþelept
ca sã scape de bîrfirea celui leneº ºi nedrept.

54 - Noi n-am mai grãi o vorbã cu mulþi prieteni


ºi vecini
dac-am ºti de cîte rele ne vorbesc ºi prin strãini.

55 - Bîrfitorii au desaga cu pãcatul lor în spate


iar cu-al altora în faþã - de aceea le vãd toate.

56 - Nu e om fãrã cusururi pe pãmînt, oricine-ar fi;


Pag. 75

le ai ºi tu pe-ale tale - deci pe nimeni nu bîrfi!

57 - Semnul celui rãu e-acesta:


el îl vede pe-altul rãu
ºi-al lui mare rãu nu-l vede -
ãsta-i nenorocul sãu.

58 - Omul urîcios e-acela ce pe toþi îi vede rãu:


rãu e felul tuturora, bun e numai felul sãu.
De ce oare vezi tu paiul în ochi fratelui tãu bun
ºi-n al tãu ochi nu vezi bîrna?
Spune, omule nebun!

59 - Urîciosul cautã-oriunde numai rele de bîrfit,


precum porcul în grãdinã numai bãlþi de tãvãlit.

60 - Cei care-njosesc pe alþii ca sã-ºi punã lor un preþ


sînt cei mai fãrã ruºine
ºi mai vrednici de dispreþ.

15 - Despre conºtiinþã
1 - Starea omului începe de la conºtiinþã-n sus;
cei fãrã de conºtiinþã sînt orice,
dar oameni nu-s.

2 - Fiecare om rãspunde
de-a lui fapte-n primul rînd
judecãþii conºtiinþei sale, care-l vede-oricînd.

3 - Nimic nu-i mai fãrã capãt,


mai usturãtor
ºi greu
ca osînda conºtiinþei
ºi cea a lui Dumnezeu.

4 - Lucrul cel dintîi ce-l face gîndul sfînt


unde-i intrat
e trezirea conºtiinþei ºi ieºirea din pãcat.

5 - Cine nu cunoaºte frica de mustrãri ºi judecatã?


- Cel ce-ºi are conºtiinþa liniºtitã ºi curatã!

6 - Dacã crezi cã tu eºti singur, încã nu-l cunoºti pe-acel


care este chiar în tine - ºi nu poþi scãpa de el.
Pag. 76

Sãvîrºeºte orice faptã, dar sã ºtii cã ochii sãi


vãd ºi mustrã fãrã milã oriºicare paºi ai tãi.

7 - Cea mai mare mulþumire þi-o aduce conºtiinþa


c-ai umblat în curãþie - ºi nu þi-ai cãlcat credinþa.

8 - Conºtiinþa este glasul Celui Drept mereu în noi -


el ne-ndeamnã spre virtute
ºi ne scoate din noroi.

9 - Tu faci orice faptã rea


lîngã conºtiinþa ta
ºi de judecata ei
n-ai sã scapi oriunde vrei.

10 - Niciodatã conºtiinþa celui rãu nu-i liniºtitã:


de pãcatele fãcute va fi veºnic chinuitã.

11 - Conºtiinþã vinovatã, tu eºti focul cel nestins


ce va arde-n veci pe-acela ce-n pãcate te-a cuprins!
Conºtiinþã vinovatã, tu eºti viermele ce-n veac
îl va roade pe acela ce din om ajuns-a drac.

12 - Sã asculþi mai mult de glasul conºtiinþei tale


ca de-o mie de prieteni pe-a vieþii cale.

13 - Conºtiinþa vinovatã poate sã se-ascundã-o vreme,


însã vine clipa-n care urlã, tremurã ºi geme;
atunci rabdã mai degrabã orice chin ºi judecatã
dar nu poate nici sã tacã
nici s-adoarmã, niciodatã.

14 - Cînd eram copii,


drept pazã, Dumnezeu ne-a dat pãrinþii,
dupã-aceea ne-a dat paza ºi vegherea conºtiinþii.
Nu nesocoti aceasta, suflete ºi trup al meu,
cãci de ea vei da odatã greu rãspuns lui Dumnezeu!

15 - Asta fie-þi apãrarea: conºtiinþa ta curatã


în oricare-nvinuire ºi-n oricare judecatã!

16 - Conºtiinþa împãcatã nu se teme de nimic,


ea stã liniºtitã-n faþa oriºicãrui inamic.

17 - Conºtiinþa preþuieºte cît oricare mãrturii;


cînd ea-þi este liniºtitã
liniºtit te duci ºi vii.
Pag. 77

18 - Pentru cei curaþi la suflet, glasul cel hotãrîtor


în oricare gînd ºi cale este conºtiinþa lor.

19 - Nici un prieten nu-i mai sincer decît conºtiinþa ta,


nici un sfat nu-i mai cuminte decît cel
ce þi-l dã ea.

20 - Conºtiinþa ta-i în tine glasul sufletului tãu,


iar dorinþa este glasul trupului pornit spre rãu.

21 - Sã asculþi de conºtiinþã ca de glasul cel ceresc,


dar sã n-asculþi de dorinþã -
þine minte ce-þi vorbesc!

22 - Chinul conºtiinþei tale poþi sã þi-l înãbuºeºti,


poþi sã-l faci ca sã te lase în pãcate sã trãieºti
- dar odatã o sã vinã iadu-n care veºnic ea
o sã-þi ardã ºi-o sã-þi urle
ºi-n veci nu-þi va mai tãcea.

23 - Conºtiinþa vinovatã este rea ºi cautã vinã


altora, pentru cuvîntul ce ea n-a vrut
sã ºi-l þinã.

24 - Vrei o viaþã-n bucurie?


Vrei sã nu gemi niciodatã?
Vrei sã dormi în pace?
- Þine-þi conºtiinþa nepãtatã!

25 - Pãcatul pierde-ntîi credinþa din omul îndobitocit,


apoi îi umple conºtiinþa cu duhul cel mai îndrãcit
ºi astfel, fãrã conºtiinþã, ori avînd una de-ndrãcit,
e-n stare de cruzimi ºi crime cum nu þi-ai fi închipuit.
Rãufãcãtorii mari ai lumii ºi marii ucigaºi umani
aºa au început, aºa-ncep toþi cei mai fioroºi tirani.

16 - Despre copii
1 - A avea copii e lucrul cel mai greu ºi-anevoios,
cãci de-s rãi, nimic pe lume nu-i mai trist
ºi ruºinos.

2 - Nu-þi ºtii cum va fi copilul care-l vei avea-n curînd,


de aceea-ncredinþeazã-l Celui Bun cu orice gînd,
Pag. 78

roagã-te mereu ºi cere-I Cerului - cînt încã nu-i -


ca atunci cînd o sã fie sã devinã-un fiu al Lui.

3 - Dureroasã-i fericirea într-o casã fãrã fii,


cãci nu-i nimeni sã-þi surîdã,
nici cînd mergi - ºi nici cînd vii.

4 - La ce foloseºte fiul care numai cere-cere


iar pãrinþilor le este doar spre lacrimi ºi durere?
El rãpeºte tinereþea tatãlui ºi-a mamei sale
iar în schimbul ei le umple
bãtrîneþea lor de jale.

5 - Fiecãrei mame-i pare cã nu-s fii ca fiii ei,


dar a-i creºte sfinþi, au grijã numai sfintele femei.

6 - Totdeauna va rãspunde greu acel ce l-a nãscut


pentru felul cum ajunge fiul cel de el crescut.

7 - Nu-i opriþi pe fii - ci-i faceþi a veni spre cele bune


dupã cum Cuvîntul vouã ºi la ucenici le spune,
cãci a unora ca dînºii e cereasca-mpãrãþie
iar cei care vor s-o vadã trebuie ca ei sã fie.

8 - Ce folos sã naºti copilul dacã-l creºti necredincios?


El, ca ochiul orb, e numai ceva greu
ºi ruºinos.

9 - Dacã fiii-ar fi-n viaþã cînd sînt mari aºa cuminþi


cum sînt mici - ar fi pe lume numai credincioºi
ºi sfinþi.

10 - Fiii buni sînt semn cã omul de la naºtere e bun;


numai creºterea îl face a fi-un sfînt
sau un nebun.

11 - Chiar ºi cel mai crunt pãrinte e înfrînt ºi domolit


cînd îl mîngîi ori îl lauzi pe copilul lui iubit.

12 - Care-i cauza pentru care Cel Etern ne-a zãmislit?


- Fiindcã El e Bun - ºi Celui Bun e totul preaiubit;
de aceea ne-a fãcut El pe cît a putut de bine:
sã fim numai bucurie pentru noi
ºi pentru Sine.

13 - Cine nu face nimica, în curînd va face rãu.


Þine seama de aceasta cînd îþi creºti copilul tãu.
Pag. 79

14 - Nu-i da fiului plãcintã cînd îi trebuie nuia


c-o sã vinã grabnic vremea ca sã plîngi tu pentru ea.

15 - Dupã oaia cea din frunte se duc toate spre pîrãu;


dupã tatã merg copiii -
ori la bine, ori la rãu.

16 - Ca sã mãturi bine scara, mãtur-o de sus în jos.


La cei mari îndreaptã bine ce vrei la cei mici frumos.

17 - Cel ce-nvaþã cu copiii sã zîmbeascã rar din gurã;


cînd se rîde cu ºcolarii, vai ºi-amar de-nvãþãturã!

18 - Rãdãcina-nvãþãturii e amarã cîteodatã,


însã rodul ei e dulce la copilul care-o catã.

19 - Cel ce va ara plîngînd


o sã secere cîntînd;
cel ce-nvaþã cu durere
o sã strîngã cu plãcere.

20 - Nu-i ruºine sã nu ºtii tu - ci-i ruºine sã nu vrei,


cãci lumina se aratã cui doreºte faþa ei.

21 - Cînd plîng pãrinþii tãi, e rãu


ºi vai de viitorul tãu,
cãci lacrimile lor sînt jar
ce te vor ustura amar...
Ai grijã sã te porþi aºa
sã nu le verse vina ta.

22 - Pe-ai tãi pãrinþi nu-i lepãda


nici cînd cu cei mai mari vei sta;
cui i-s strãini pãrinþii sãi
avea-va fiii cei mai rãi.

23 - Cînd copiii tãi vãd rodul sfînt al cumpãtãrii tale


ºi-i creºti fãrã rãsfãþare - ei vor þine dreapta cale,
fiicele-þi vor fi frumoase ºi cuminþi, iar ai lor fraþi
buni ºi harnici - ºi cu toþii veþi fi binecuvîntaþi.

17 - Despre credinþã
1 - Credinþa-i calea mîntuirii, nemuritorul curcubeu
ce leagã sufletul cu Cerul, unind pe om cu Dumnezeu.
Pag. 80

2 - Iubirea-n Veºnicul Cuvînt


S-a pogorît din Cerul Sfînt
spre mine, omul, pe pãmînt.
Credinþa, darul sfînt al meu
mã-nalþã cãtre Cer mereu
pe mine, cãtre Dumnezeu.

3 - Fiul meu, chiar tu, acesta care-n rele ai cãzut,


care gemi sub apãsarea ºi pãcatul ce-ai fãcut,
care-noþi în întinarea putredului trai stricat,
dac-ai ºti ce mult de Ceruri eºti dorit ºi aºteptat!...

4 - Dac-ai vrea sã laºi pãcatul, calea cinstei s-o urmezi,


cîtã pace ºi viaþã ai primi, azi nici nu crezi!
Nu-i uºor sã crezi cu fapta, însã dac-ai ascultat
c-o rãsplatã înmiitã vei fi-odatã-ncununat.

5 - Vai de cei ce n-au în ei


al credinþei sfînt temei,
ei sînt nori purtaþi de vînt
cãtre veºnicul mormînt.

6 - Viaþa fãrã de credinþã e ca luntrea prinsã-n stînci,


fãrã cîrmã ºi lopatã piere-n nopþi de ape-adînci.

7 - Calea Cinstei este taina cea prin care-ajungi iubit,


dacã umbli-n ea te face om ales ºi preþuit.

8 - Credinþa, fiica mea, sã-þi fie adîncã,


limpede ºi dreaptã,
mãrturisitã nu prin vorbã, ci-adînc ºi sãnãtos prin faptã,
atunci credinþa ta curatã va fi ca apa rãcoroasã:
cu cît mai limpede ºi-adîncã,
cu-atît mai bunã ºi frumoasã.

9 - Toate trec, dar cînd credinþa neclintitã ai mereu,


ºtii cã nu-i nimic statornic, nici uºorul, nici ce-i greu;
rabdã cînd e greu, cã trece; uitã binele fãcut;
vei rãmîne-un vas de cinste cît rãmîi ºi n-ai cãzut.

10 - Fiul meu, a ta credinþã þi-o pãzeºte neclintitã


ca ºi stînca nemiºcatã ce rãmîne liniºtitã,
niciodatã-ademenitã nici de-a vîntului ispitã
nici miºcatã ºi-nfricatã de furtuna-nfuriatã
sau de-al valurilor muget cînd e marea-nvolburatã.

11 - Fiica mea, a ta credinþã tare-n dragoste sã fie,


Pag. 81

mai de preþ decît viaþa ºi de orice bogãþie,


cãci cînd viaþa-i o clipire între leagãn ºi mormînt,
prin credinþã-ai moºtenire, pe vecie, Cerul Sfînt.

12 - Pentru cine vrea sã creadã am o mie de dovezi,


dar nu vreau sã-þi dau nici una dacã tu nu vrei sã crezi.

13 - Nu se tem de moarte-aceia ce trãit-au luminos:


moartea este-ncununarea sufletului credincios,
care trece-n altã viaþã, din frumos în mai frumos.

14 - În a dragostei putere tu te-ncrede cu tãrie,


pune-n mîna ei viaþa ºi-a ta soartã pe vecie -
ºi vei trece prin durere cu cîntãri de bucurie,
iar la urmã vei culege roade sfinte-n orice fel
ºi cu bine vei ajunge scumpul luptei tale þel.

15 - Chiar cînd lumea la batjocuri, dacã crezi, te va supune,


tu în dragoste puternic toatã-ncrederea þi-o pune,
cãci de cînd este credinþa n-a rãmas în vreme grea
niciodatã de ruºine cine s-a-ncrezut în ea.

16 - Fiul meu, de-ncepi un lucru în izbînda lui sã crezi


cãci cînd neclintit vei crede, sigur ai s-ajungi sã-l vezi;
dar credinþa în izbîndã dac-o pierzi sau þi-o slãbeºti,
niciodatã în viaþã ce începi n-ai sã sfîrºeºti.

17 - Sã nu-þi fie niciodatã teamã de-o dorinþã mare


dacã poþi sã ai de-asemeni pentru ea credinþã tare,
cã nu-i vreo dorinþã mare, dacã crezi ºi stãruieºti,
sã nu poþi pînã la urmã prin voinþã s-o-mplineºti.

18 - Cautã-a-nvinge prin credinþã pe-a-ndoielii crud vrãjmaº,


luptã-te cu presimþirea ce din fricã vine laº;
de al bãnuielii zbucium biruit sã nu te laºi.

19 - O credinþã fãrã milã ºi iubire ºi rãbdare


e mai rea ca necredinþa, ºi-i mai fãrã de-ndurare.

20 - Fiii mei, pãstraþi credinþa, cãci acei ce-o pierd, decad


în credinþe rãtãcite, iar acestea sînt un iad;
nu-s cãlãi mai cruzi ca dînºii, nici fãþarnici mai urîþi
ºi atîþia merg la moarte de pierzarea lor tîrîþi.

21 - O credinþã necinstitã se va înjosi mereu


prãbuºind mai mult pe oameni ca nãlþînd pe Dumnezeu.
Pag. 82

22 - Fericit e credinciosul ce-al credinþei har pãtrunde,


cãci el ºtie unde merge chiar cînd nu ºtie pe unde.

23 - Multa-ncredere-n izbîndã pentru cei care-au crezut


nimiceºte totdeauna teama de necunoscut,
frica morþii ºi-ndoiala, ce cu chinul lor cumplit,
de cînd e pãcatu-n lume, pe om tot l-au chinuit.

24 - Lumii de-azi, fãrã credinþã, totul i-a ajuns strãin


ºi ce-a fost pãgîn odatã ºi ce astãzi e creºtin.

25 - Prin credinþã vezi nainte ºi priveºti ce-i nevãzut,


prin credinþã poþi pricepe ceea ce-i nepriceput,
prin credinþã ºtii de lucruri care sînt deºi nu sînt,
cãci credinþa-i ochiul care vede-n cer de pe pãmînt.

26 - Credinþa creºte prin credinþã,


iubirea prin iubire creºte,
precum lumina prin luminã
cînd omul cautã ºi doreºte.

27 - Credinciosul e cununa a tot ce-i creat frumos,


el e chipul viu, icoana pe pãmînt a lui Hristos;
la aceastã naltã stare luptã-te s-ajungi odat’;
numai cel ce-ajunge-acolo-i credincios cu-adevãrat.

28 - O credinþã-adevãratã e ca stînca pe pãmînt:


nu se sfarmã nici în valuri, nu se-ndoaie nici în vînt.

29 - Doar credinþa-i zborul sfînt


cãtre cer de pe pãmînt;
prin ea intri ºi priveºti
slava tainelor cereºti.
Vai în ce orbire grea
sînt toþi cei ce-s fãrã ea!

30 - Pentru credincioºi credinþa e mereu aºa povarã


cum povarã-i pentru pãsãri aripa cu care zboarã.

31 - Omul are douã feluri de credinþã-n viaþa sa:


una bunã despre dînsul, despre alþii una rea.
Fericit acela care se sileºte-a crede-astfel:
despre sine ca de altul, despre altul ca de el.

32 - Fapta fãrã de credinþã-i ca credinþa fãrã faptã;


pe-amîndouã deopotrivã lepãdarea le aºteaptã;
pe nici una fãrã alta nu vrea cerul sã le vazã,
Pag. 83

numai cînd sînt împreunã el le binecuvînteazã.

33 - O credinþã ce lucreazã prin iubire, e-un izvor


de virtuþi la cel ce are suflet blînd ºi-ascultãtor.

34 - Pentru multele necazuri ce le-ndurã-acum credinþa


nu simþim întreaga platã care-o dã fãgãduinþa.
Numai cînd dureri ºi lupte ºi-ncercãri pieri-vor toate
vom simþi întreaga slavã a credinþii-adevãrate.

35 - Fiii mei, pãstraþi credinþa cea dintîi pîn-la sfîrºit,


în ea creºteþi, roade bune aducînd necontenit,
cãci acei ce n-o pãstreazã, cãi nefericite iau;
crezuri au apoi destule,
dar credinþa n-o mai au.

36 - Cine crede în prea multe va ajunge cum vã zic:


în curînd n-o sã mai poatã sã mai creadã în nimic.

37 - De eºti credincios în Cinste,


numai pe pãmînt þi-e greu;
ºi-n pãmînt ºi-n cer pe urmã te vei odihni mereu.

38 - A muri nu-i greul mare, greu e chinul ce urmeazã


dupã moartea celui care n-a voit aici sã creazã;
poþi fi cît de tare-n lume, în curînd te-nghite glia,
dacã ai credinþã, însã, vei trãi cît veºnicia.
Ea-i sãmînþa învierii care-n Ziua-Aceea Mare
îl va învia-ntr-o clipã pe acela care-o are.

39 - Ce frumos este seninul cînd e ceru-ntreg senin,


ce frumoasã e credinþa cînd se-ncrede pe deplin!

40 - Omenirea are astãzi sute de credinþi - ºi zic:


poate pentru asta astãzi nu mai crede ea-n nimic.
ªi de-aceea-i al lor suflet gol, uscat ºi fãrã-alin,
fiindcã l-a avut odatã prea cu cîte toate plin.

41 - Credincios deplin e-acela ce de rãu e despãrþit,


dar cu toþi e prin iubire împãcat desãvîrºit.

42 - Credincios e numai cel ce se sileºte-n orice zi


sã trãiascã-aºa cum mîine ar fi sigur c-ar muri.

43 - Nu mor cei ce slujind credinþa


cad jertfã-n lupta spre frumos.
Sfîrºitul lor e biruinþa
Pag. 84

nãlþãrii-n locul luminos.

44 - Dacã vei voi puternic þinta ce-þi propui s-atingi,


prin credinþã, cu voinþã ºi rãbdare ai sã-nvingi.

45 - Omul cu credinþã tare are mii de cãi spre þel,


însã n-are nici o cale cel fãrã credinþã-n el.

46 - Ai credinþã neclintitã ºi puternicã oricînd;


dacã þinta e curatã, ai sã þi-o atingi curînd.

47 - Dacã tu nu crezi, credinþa altuia sã n-o-njoseºti;


cînd tu nu-þi pui preþ,
pe altul n-ai drept sã-l dispreþuieºti.

48 - Nu cãlca-n picioare lucruri care altora li-s dragi,


cã, fii sigur, pentru asta grea pedeapsã ai sã tragi;
prin voinþã îþi impune un respect adevãrat
pentru tot ce-ai tãi sau alþii cred cã-i sfînt
ºi þin curat.

49 - Cine-aprinde lumînarea n-o ascunde sub obroc;


omul credincios ºi harnic strãluceºte-n orice loc.

50 - Dacã vrei sã ºtii aievea pe-orice om ce preþuieºte,


sã-l dezbraci de tot ce-n lume sclipitor l-mpodobeºte;
dã-i averea ºi onoarea ºi chiar trupul la o parte
ºi-i vezi sufletul - acesta este preþul fãrã moarte.

51 - Cerceteazã orice lucru ce e el, nu ce-i numit,


ºi vei ºti despre oricine adevãrul negreºit;
cerceteazã ºi Cuvîntul Cel Etern, tu însuþi bine,
ºi vei ºti ce-I El aievea, nu ce-þi spune nu ºtiu cine.

52 - Nu te bizui pe-averea ºi pe slava ta de-acum:


toate sînt mai trecãtoare ºi mai slabe ca un fum;
bizuieºte-te pe Cinste, pe Credinþã ºi pe Har,
toate celelalte, toate, sînt speranþe în zadar.

53 - Ce deºarte le socoate Cel Etern a-lumii-averi!


Le dã doar la cei netrebnici
spre-a le fi numai poveri.
Celor vrednici le dã Cerul al credinþei mare dar,
cãci prin ea, a lor avere este fãrã de hotar.

54 - Cînd vedem ce soi de oameni au, de obicei, avere


înþelegem cã-i un blestem a o vrea ºi a o cere;
Pag. 85

celor buni, în loc de-avere, le dã Dumnezeu credinþã


cã mai mare ca aceasta nu-i avere cu putinþã!

55 - Calea lumii pare-adesea multora cã-i cea mai dreaptã,


dar la urmã vãd cu groazã ce osîndã o aºteaptã.
Calea Cerului le pare cã-i o cale chinuitã,
dar la urmã-o sã se vadã cu ce slavã-i rãsplãtitã.

56 - Viaþa fãrã de credinþã: iarba fãrã rãdãcinã -


poate-oricînd fi spulberatã, orice vîntiºor sã vinã.

57 - A fi credincios înseamnã ca ºi cînd vîsleºti în sus:


dacã te opreºti din luptã, cazi în urmã
- ºi te-ai dus!
Dacã te-ngrozeºti de noaptea ºi pãcatul unde-ai stat
dã-i nainte, luptã, rabdã,
- ºi-ai s-ajungi încununat.

58 - O ºtiinþã înþeleaptã, cu credinþa - sînt la fel,


fericit acel ce ºtie sã ºi le-mpreune-n el.

59 - În afarã de credinþã ºi de cinste


nu prea sînt
alte lucruri sã mai aibã vreo valoare pe pãmînt.

60 - Dacã ai credinþã, umblã nu ca un necredincios,


dacã eºti creºtin - trãieºte înfrînat ºi luminos.
Nu poþi sã te joci cu focul
ºi sã nu te arzi pe mîini,
nu poþi merge-n douã luntrii,
nici sluji la doi stãpîni.

61 - A credinþei bucurie rarã e, da-n veci rãmîne;


bucuria necredinþei scurtã-i azi - amarã-i mîine.

62 - E cel mai greu sã poþi a crede


cînd eºti zdrobit ºi eºti cãzut;
atunci se aflã ºi se vede
ce-nalt e cel ce s-a-ncrezut.

63 - Cu cei ce n-au credinþã ºi umblet luminos,


din tot ce faci ºi umbli
sã n-aºtepþi vreun folos.

64 - Crezi în Viitor, tu, oare?


O, nimic nu-þi mai lipseºte!
Sau nu crezi?
Pag. 86

Fãrã credinþã, tot ce ai nu-þi foloseºte.


Poate sã cîºtige omul chiar ºi lumea-ntreagã-acum:
dacã sufletul ºi-l pierde,
nu-i rãmîne decît scrum.

65 - Îndrumarea ºi credinþa sînt surori de-aceeaºi mamã;


cînd credinþa-i o comoarã,
îndrumarea-i þine seamã.
De sînt drepte, duc la viaþã,
de sînt strîmbe - la pierzare;
scumpe sînt: credinþa dreaptã
ºi-nþeleapta îndrumare.

66 - Cu al mamei lapte suge, fiul bun, credinþa ei;


totdeauna mame sfinte au fost sfintele femei.
Totdeauna marii oameni au fost fii de mame sfinte,
sfînta lor credinþã mare era-n ele mai-nainte.

67 - Cine ca un ºchiop pãºeºte, va ajunge chiar aºa;


credinciosul cel ca lumea
în curînd va fi ca ea.

68 - De la Dumnezeu aºteaptã ºi minuni


cînd eºti la greu!
De te rogi ºi ai credinþã
le ºi face Dumnezeu.

69 - Fiecare are-n lume felul lui de-a înþelege,


de aceea din Credinþã cel rãu cearta ºi-o alege;
dar acei ce au Cuvîntul
ºi-al credinþei unic fel
au acelaºi fel, ºi-n vorbã ºi-n umblare,
ca ºi El.

70 - Numai cinstea ºi credinþa îþi fac inima seninã


ºi nãdejdea neclintitã faþã de-orice-ar fi sã vinã.

71 - Doar credinþa poate face sã trãieºti folositor,


sã poþi suferi-n tãcere
ºi sã poþi muri uºor.

72 - Omul credincios se naºte ºi din lut


ºi din luminã;
prima naºtere-i umanã,
cea de-a doua e divinã.

73 - Dacã-ncredinþarea minþii nu aduce dupã ea


Pag. 87

ºi pe-a inimii - e semnul cã o parte-n om e rea.

74 - De poþi crede, ai din toate un mîntuitor folos,


totul este cu putinþã celui drept ºi credincios.

75 - Cine sperã-n vreo minune


creascã-ºi ºi mai mult credinþa;
prin credinþã-ajungi minunea,
prin ea vezi fãgãduinþa.

76 - Fiecare vrea sã creadã numai ce-ar vrea el sã fie,


însã foarte-ades aceasta este-o înºelãtorie.

77 - Mare lucru e a crede cum voieºte Dumnezeu,


cãci a crede ce-þi convine niciodatã n-a fost greu.
Dar unire ºi putere-i numai în credinþa vie;
în credinþa de plãcere-i dezbinare ºi urgie.

78 - Cruþã zece rãi


cînd asta ar salva un om curat,
cãci mai scump decît mult aur
este-un om adevãrat.

79 - Acum e mai uºor a rîde decît a crede-n Dumnezeu,


dar nu uita cã vine clipa cînd ai sã plîngi
amar ºi greu.

80 - A avea ºtiinþã multã fãrã de credinþã-n noi


e cum am aprinde-o lampã
ºi ne-am pune-o înapoi.

81 - Nu-þi lãsa cãlãtoria pentru ploaia cea din zori,


ploaia cea de dimineaþã þine prea puþine ori.
Nu-þi lãsa calea credinþei pentru orice zice-un fleac,
nu-þi lãsa pentru nimica o avere pentru veac.

82 - Cînd omul pierde-averea, rãmîne cu ºtiinþa,


cînd pierde libertatea, rãmîne cu credinþa;
ºi-o mînã cînd ºi-o pierde îi mai rãmîne-o mînã -
cînd pierde mîntuirea cu ce-o sã mai rãmînã?

18 - Despre cumpãtare
1 - Fiul meu, luînd o cale, dacã te întrebi cuminte
unde vei ajunge-n capãt dacã mergi aºa-nainte,
Pag. 88

niciodatã ºi niciunde, firul vieþii cît s-ar toarce,


n-o sã-þi parã rãu în urmã cînd n-o sã mai poþi întoarce.

2 - Þine minte vorba bunã ºi pe cel ce-o spune þie,


o ascultã ºi-o-mplineºte pînã vremea nu-i tîrzie,
cãci, dacã îi trece vremea ºi tu nu ai ascultat,
de iertarea neprimitã vei fi ºi mai judecat.

3 - Vorbei tale niciodatã nu-i da drumul sã se ducã


fãrã nici o socotealã, moarã goalã, cum apucã;
ci, cînd vorba ta e-n gurã ºi ieºire-n lume catã,
tu mai mestec-o o datã,
sã n-o laºi nerumegatã.

4 - Cînd va fi sã-ncepi un lucru, stai întîi sã te gîndeºti


cum o sã ajungi la capãt: poþi sau nu sã-l isprãveºti.

5 - Fiica mea, întotdeauna fii cu cumpãtare multã:


deseori ºi gardul vede ºi peretele ascultã;
e mai bine ca sã-þi parã rãu cã gurii frîu i-ai pus,
decît sã nu poþi retrage ceea ce grãbit ai spus.

6 - Vorba ta ºi fapta pururi, fie micã, fie mare,


fã-le-aºa sã nu-þi aducã niciodatã tulburare.

7 - Fiul meu, în gînd, în vorbã, în tãcere sau în faptã


tu sã ºtii a cumpãtãrii cale paºnicã ºi dreaptã.

8 - Cumpãtarea nu trãieºte
unde-ntors se vieþuieºte;
cînd ce-i jos e susul tãu,
eºti necumpãtat ºi rãu.

9 - Dacã nu te-nvingi pe tine sã te stãpîneºti cu-asprime,


vei fi aruncat în tinã fãrã-a te mai scoate nime’.

10 - De eºti frunzã ridicatã sus pe-a vîntului aripã,


vîntul care te ridicã te va ºi trînti-ntr-o clipã.

11 - Fie altul cum voieºte


tu cu-al tãu te mulþumeºte,
cui nu preþuieºte-un pic
nu-l va sãtura nimic.

12 - Dac-aþi aflat cãrarea Vieþii, atunci sã ºi umblaþi pe ea,


dacã vorbiþi, sã vadã lumea cã voi întîi trãiþi aºa,
cã de vorbiþi ºi spuneþi lumii, iar voi nu faceþi cum vorbiþi,
Pag. 89

tot ce-aþi putut zidi c-o mînã, cu cealaltã risipiþi.

13 - Muºcã-þi limba, frînge-þi trupul,


taie-þi chiar ºi mîna dreaptã,
dar în frîu îþi pune trupul ºi cuvîntul ºi-orice faptã,
cãci cuvîntul tãu ori fapta, de-au zburat odatã-n þarã,
nu-i fiinþã sã le-ajungã sã le mai adune iarã -
ºi-i mai de folos a merge fãrã-o mînã cãtre bine
decît cu-amîndouã-n calea de pierzare ºi ruºine.

14 - Este-o pagubã cîºtigul cel nedrept, oricît de mare,


dar dobîndã-i ºi a pierde o nãdejde-nºelãtoare.

15 - Fiica mea, deprinde-þi gîndul sã se poatã-uºor desparte


de tot ce uºor pe lume poate fi luat de moarte.

16 - A ta inimã deprinde-þi ca de orice avuþie


sã se poatã-aici desface fãrã ca sã se sfîºie.

17 - Cînd vrei lumea s-o apuci,


de ce fugi, în spate duci;
cînd vrei Cerul sã-l pãstrezi
de ce vezi, te depãrtezi.

18 - Binecuvîntat e satul unde stã cîrciuma goalã,


unde oamenii s-adunã la bisericã ºi ºcoalã;
însã vai de satul unde stã cîrciuma veºnic plinã -
în curînd va fi acolo numai blestem ºi ruinã.

19 - Fiul meu, fereºte-þi mîna sã nu-þi ducã înspre gurã


cu otravã ºi pãcate un pahar de bãuturã,
cã-n pahar, cu siguranþã, dacã nu-mi asculþi povaþa,
nu-þi vei îneca necazul, îþi vei îneca viaþa.

20 - Orice lucru pierzi pe lume s-ar putea sã-l afli iarã,


fie fãrã preþ acesta, fie cã va fi-o comoarã;
dar cînd sufletu-þi vei pierde fãrã trai cu judecatã,
mîntuirea ta pierdutã n-o mai afli niciodatã.

21 - Omul care nu vorbeºte


decît ce se potriveºte
ºi nu spune decît drept
este omul înþelept.

22 - Cînd vei sta la altu-n casã, stai oriunde vei putea,


dar cînd pleci, sã laºi oriunde mulþumire-n urma ta.
Pag. 90

23 - Omul ce se vîrã-n toate -


ori le poate, ori nu poate,
ori cu rost, ori fãrã rost -
este om flecar ºi prost.

24 - A vorbi ce este bine e cinstit ºi e frumos,


dar a face ce e bine este ºi mai preþios.

25 - Omul care te va crede cînd minciuni îi vei grãi,


nu-i om prost, ci-i un om sincer - tu un ticãlos vei fi.

26 - Mulþumeºte-te cinstit
cu cîºtigul tãu muncit;
mai de preþ e-o oaie-a ta
ca cinci turme-a altuia.

27 - Frumuseþea nu stã-n mode ºi-n gãteala ne-ncetatã:


o maimuþã-i tot maimuþã ºi-n mãtãsuri îmbrãcatã;
dar femeia cumpãtatã, harnicã ºi credincioasã,
fie faþa ei cum este, totdeauna e frumoasã.

28 - Frumuseþea-i mai frumoasã dacã nu se-mpodobeºte,


dar urîtul cu podoabe ºi mai mult se urîþeºte.

29 - Nu da drumul gurii tale la cuvînt necumpãtat


cã degeaba plîngi la urmã: vorba spusã þi-a zburat
ºi se-ntinde ca pîrjolul prin pãdure, dus de vînt -
mii de lacrimi nu învie floarea arsã de cuvînt.

30 - Sã n-arunci mãrgãritare
cui le calcã în picioare -
sfatul tãu ºi starea ta
dã-le numai cui le vrea.

31 - Nu fii grabnic niciodatã sã spui despre-o nouã cale


asta-i calea cea mai bunã - graba duce la greºale;
ci priveºte ºi aºteaptã sã vezi roada dupã care
vei putea cunoaºte calea ºi ºti preþul care-l are.

32 - Cînd te-ai nãscut, ai plîns tu singur


ºi ceilalþi s-au veselit,
cît vei trãi, trãieºte astfel sã poþi fii tuturor iubit;
cînd vei muri, cu toþi sã plîngã,
iar tu sã poþi fi fericit.

33 - Zilele sînt file-n cartea vieþii tale pe pãmînt,


cautã sã nu scrii pe ele decît ce-i frumos ºi sfînt.
Pag. 91

34 - Vezi sã te grãbeºti din vreme, cã, din timp de te grãbeºti,


îþi va prinde bine-n urmã cînd n-ai timp nici sã gîndeºti.

35 - Cumpãtarea multe alte daruri poate-nlocui,


dar în locul ei adesea nu e dar sã poatã fi,
cãci, oricît de multe daruri are-un om necumpãtat,
le va risipi zadarnic ºi sfîrºeºte ruinat.

36 - Cumpãtarea-i pomul ce-are mulþumirea rãdãcinã,


roadã are bucuria, frunza-i liniºte deplinã.

37 - Cumpãtarea-i pãstrãtoarea lucrurilor celor drepte,


iar tãcerea este mama gîndurilor înþelepte.

38 - Cumpãtarea e virtutea care vine-n primul rînd;


dupã ea vin celelalte, fãrã ea nu vin nicicînd;
ºi tot ea e prima care e-alungatã de pãcat,
dupã ea curînd ies toate dintr-un suflet întinat.

39 - Cumpãtarea-ntotdeauna, iar tãcerea cînd se cere


þin viaþa de credinþã în luminã ºi-n putere.

40 - Fereºte-þi inima de patimi ºi mintea de gînduri stricate,


cã poþi cu gîndul ºi dorinþa sã faci atîtea mari pãcate.

41 - De nu te înfrînezi,
tu singur te duci în moarte ºi-n ruºine
cã nu-i pãcatul în afarã, ci rãdãcina rea e-n tine.

42 - Fiica mea, fereºte-þi paºii de-a petrecerilor cale -


glasul patimii sugrumã glasul conºtiinþei tale;
iar cînd straja conºtiinþei nu-þi mai poate da de ºtire
cine sã te mai opreascã sã n-ajungi la prãbuºire?

43 - Sã nu spui ce nu poþi face - mulþi fãgãduiesc uºor,


cînd nu sperã ca sã-ºi poatã þine promisiunea lor.

44 - Fiii mei, voi niciodatã nici sã cereþi, nici sã vreþi,


ceea ce pe lumea asta nu vi-ngãduit s-aveþi.
Cãci numai acele lucruri cînd le vrei ºi nu le ai
îþi îngroapã viaþa-n lacrimi ºi te fac pe jar sã stai.

45 - Mai-nainte de-a porni


sã te-ntrebi cum vei sfîrºi,
altfel tu te-ai pomeni
cã sfîrºeºti cum n-ai dori.
Pag. 92

46 - Viaþa n-o avem ca-n lume dupã pofte s-o trãim,


ci ca sfînta datorie a iubirii s-o plãtim.

47 - Sã nu fii nicicînd prea vesel


ºi nicicînd prea supãrat,
cautã sã pãstrezi în toate
calea celui cumpãtat,
cãci acela care este
cînd prea sus ºi cînd prea jos
în curînd toþi au sã-l vadã
ca pe-un om neserios.

48 - Bine-i sã nu faci în viaþã tot ce poþi ºi cum ai vrea


cãci ºi ce nu se cuvine ai sã faci, de faci aºa.

49 - Sã nu-þi cheltuieºti vreodatã tot ce ai ºi cum gîndeºti


cã-n curînd tu vei ajunge ºi ce n-ai sã cheltuieºti.

50 - Dacã crezi întotdeauna tot ce-auzi, cã vezi - nu vezi,


în curînd ºi ce nu este ºi nu poate fi-ai sã crezi.

51 - Nu fii gata totdeauna tot ce vezi a judeca,


cã-n curînd ajungi sã judeci chiar ºi ce nu vei vedea.

52 - Nu fii grabnic niciodatã în tot ce fãgãduieºti,


dar fii grabnic totdeauna ce-ai promis sã-nfãptuieºti.

53 - Vezi, nu strînge mîini întinse


dacã n-ai cum le umplea,
cã-n curînd vor fi aprinse
de mînie-n contra ta.

54 - Nu-þi cãuta protecþii multe de la nimeni în viaþã,


cã mulþi cînd te protejeazã deseori te rîd pe faþã,
iar cînd poþi primi insulta ºi-accepta dispreþuirea,
vai de tine, eºti pe drumul ce-þi aduce prãbuºirea.

55 - Fiul meu, nu fii-n viaþã prea din cale-afarã fin,


cu prea marea ta fineþe în curînd ajungi strãin.
Nimeni nu vrea s-aibã-a face cu vreun om cînd vãd cã sînt
prea îndatoraþi spre dînsul pentru-o faptã sau cuvînt.

56 - Chiar cînd munca-þi umple casa cu belºug ºi bunãstare,


trebuie sã-þi fie totul împãrþit cu cumpãtare,
cãci dacã se risipeºte cu sac spart ºi mînã lungã,
Dunãrea s-aducã-n casã - ºi tot n-are sã se-ajungã.
Pag. 93

57 - Cumpãtare, cît se poate,


cumpãtare s-ai în toate;
cîntãreºte socotit
pînã sacul nu-i golit,
cãci degeaba mai încui
cînd în pod nimica nu-i.

58 - Cînd bãrbatul este harnic ºi femeia cumpãtatã,


casa lor nu va cunoaºte sãrãcia niciodatã.

59 - Cînd la pungã sau la gurã


cumpãtarea nu pãzeºte,
tot ce nu-i pierdut se furã, ce nu arde putrezeºte.

60 - Omul cumpãtat în toate nu-i nici hoþ ºi nici dator,


nu va fi zgîrcit în viaþã, nici va fi risipitor;
cãci oricare din acestea este tot la fel de rea,
numai mintea cumpãtatã te fereºte-a nu fi-aºa.

61 - Fiul meu, economia este-a cumpãtãrii fiicã:


pune-n orice zi deoparte o fãrîmã cît de micã,
strînge bobul ºi bãnuþul cã-nfrînarea nu-i ruºine,
ºi-ai sã vezi cã vine vremea cînd ce-ai strîns
îþi prinde bine.

62 - Nu sãri-n ce nu ºtii face,


cã mai mult se-ncurcã treaba;
decît sã lucrezi degeaba,
mai bine sã dormi degeaba.

63 - Nu-i o mai vrãjmaºã fiarã decît foamea nicãieri:


dupã ea-s cele mai multe crime, lacrimi ºi dureri;
de aceea oricînd stîmperi vreo foame în vreun loc
stingi o flacãrã ce poate sã aprindã-un mare foc.

64 - Foamea face totdeauna ciorbele cele mai bune,


masa ei e mai gustoasã oriºicînd o pune.
- Cînd nu poþi mînca, aºteaptã foamea sã-þi gãteascã
ºi-ai sã mînci întotdeauna ciorbã-mpãrãteascã.

65 - Nu-i ca dorul mãmãligii nici un dor mai mare


cînd e drumul lung iar traista goalã în spinare.

66 - Poþi cunoaºte pe oricine dacã-i om sau dacã nu-i


dupã felul cum trãieºte zilnic cu vecinii lui.

67 - Mai bun e-un vecin aproape ca un frate depãrtat,


Pag. 94

de aceea fã-þi vecinul cît mai bun ºi-ndatorat.

68 - Atîta-þi þine pacea cît vrea vecinul tãu;


mai bine gard la gurã decît vecinul rãu.

69 - Datoria
e ca rîia,
bucuria
e ca via;
lenevia la ogor
te îngroapã ºi dator.

70 - Datoria, ca neghina, mîncã dintr-un blid cu tine;


depãrteazã-le-amîndouã dacã vrei sã-þi fie bine.

71 - Mai bine e sã-adormi flãmînd


decît sã te trezeºti dator;
cu ban luat pe datorie
nu ai nici liniºte, nici spor.

72 - Munceºte harnic ºi adunã ºi cheltuieºte cumpãtat,


cã nu numai de datorie, dar ºi de griji vei fi scãpat.

73 - Des beþia de-o clipitã


cu viaþa e plãtitã;
la viaþã dacã þii,
treaz în orice clipã fii.

74 - Ce folos de sfatul tãu


dacã umbletul þi-e rãu?
Ce folos de cartea ta
dacã eºti o haimana?

75 - Beþia-i nebunia ce tu þi-o faci voind;


ea pierde-n veci nebunii ce-n cursa ei se prind.

76 - Omul beat:
cîine turbat -
sã-l fereºti
cît l-ntîlneºti.

77 - Mai mulþi se-neacã-n sticlã decît se-neacã-n apã;


din apã scapã omul, din sticlã nu mai scapã.

78 - De sticlã fugi cît poþi,


cã-n sticlã nu înoþi;
pe mare poþi sã treci,
Pag. 95

da-n sticlã te îneci;


din mare scapi înot,
în sticlã pieri de tot.

79 - Cumpãtarea þine masa,


hãrnicia þine casa;
lãcomia ºi beþia
nu þin numai sãrãcia.

80 - Nu-i doctor cum e cumpãtarea


ori de mînci, ori dormi, ori bei,
ori dacã stai, ori mergi în viaþã, lucrînd dupã îndemnul ei;
ea îþi îndestuleazã casa, ea þine sãnãtatea ta.
Nu-i om mai înþelept ca omul
ce-ascultã de-ndrumarea sa.

81 - Mãsoarã de mai multe ori ºi-apoi croieºte-odatã


cãci în zadar te vei cãi cînd pînza e stricatã.

82 - Ai grijã pînã n-ai fãcut: cum faci ºi ce-o sã iasã,


cãci în zadar cînd prea tîrziu vin minþile acasã.

83 - Cel înþelept gîndeºte bine ºi-apoi rãspunde cumpãtat,


cel prost rãspunde-ntîi cu grabã
ºi-apoi gîndeºte ce-a stricat.

84 - Cine nu vrea sã aºtepte, nu mãnîncã poamã coaptã -


bucurie are numai cine rabdã ºi aºteaptã.

85 - Pasul scurt lungeºte viaþa,


gîndul bun luminã faþa,
glasul blînd cinsteºte masa,
cumpãtarea umple casa.

86 - Cu rãbdarea
treci ºi marea
oriºicît ar fi de latã,
cu-ntrebarea
sui cãrarea
oriºicît de încurcatã.

87 - Cel ce-ntreabã nu greºeºte nici nu-ntîrzie pe drum;


face rãu cine nu-ntreabã cînd nu ºtie ce ºi cum.

88 - Mergînd încet departe-ajungi.


cu pasul scurt faci drumuri lungi,
cu bani mãrunþi strînºi chibzuit -
Pag. 96

ajungi sã faci cît n-ai gîndit.

89 - Porcul nu se-ngraºã-n ziua de ajun cînd vrei sã-l tai -


pentru toate timp ºi muncã þi se cere sã le ai.

90 - Din purcel se face porcul ºi din strop se face baltã,


bunãstarea se ajunge cu bãnuþii puºi pe-olaltã,
bunul nume se cîºtigã cu mulþitã faptã bunã;
cumpãtarea ºi cu cinstea nu merg numai împreunã.

91 - Fã economie încã de pe cînd e sacul plin,


cã zadarnic vei începe sã grijeºti cînd ai puþin.

92 - Îngrijeºte-þi sãnãtatea, cheltuieºte cumpãtat


cînd eºti tînãr ºi-ai de unde, nu cînd eºti un ruinat.

93 - Cu rãbdarea-ncet se face frunza dudului mãtasã,


cu rãbdarea poama acrã creºte dulce ºi frumoasã,
cu rãbdare-ajunge omul din copil fiinþã mare.
Tot ce-i bun ºi-ntreg se face cu rãbdare,
cu rãbdare...

94 - Cînd þii pîinea-n sac strãin,


mãnînci rar ºi tai puþin,
cînd þii banii cu-mprumut,
stai flãmînd ºi gol ºi mult.

95 - Nu te lãsa-n fîntînã cu funie-mprumutatã,


nu te hrãni cu pîine pe camãtã luatã,
cã cel ce te-mprumutã oricînd în mîini te are;
datornicului toate i-s rele ºi amare.

96 - Croitorul bun n-aruncã nici un petic, cît de mic.


Toate pot sã-þi prindã bine,
n-arunca nici tu nimic.

97 - Cãrbunele acoperit mai multã vreme þine -


cu cumpãtare cheltuind, s-ajungi ºi mai puþine.

98 - Griji de sac pînã-i rotund,


nu cînd ai ajuns la fund.

99 - Nu-i greu sã faci un loc curat,


e greu sã-l þii aºa pãstrat;
nu-i greu sã strîngi un ban cinstit,
e greu sã-l cheltui chibzuit.
Pag. 97

100 - Banii nu cer de mîncare.


Cine nu-i cruþã cînd are
o s-ajungã-n strîmtorare.

101 - Celui cu economie


leu-i este ca o mie,
celui prãpãdit mereu
mia-i este ca un leu;
fie sacul cît de mare
el ºi gurã ºi fund are;
dacã iei ºi nu mai pui
dai curînd de fundul lui.

102 - Omul care cheltuieºte ºi mai mult decît cîºtigã


în curînd n-o s-aibã-n casã nici mãlai, nici mãmãligã;
însã cel ce cheltuieºte mai puþin decît adunã
va avea întotdeauna tot mai multã pîine bunã.

103 - Mulþi oameni pot de bani fi plini


dar sã-i pãstreze ºtiu puþini,
ºi mulþi pot cîºtiga uºor -
risipa-nghite banul lor.

104 - Pîn-la leu te socoteºte cu cîþi lucri împreunã,


numai buna socotealã face prietenia bunã,
cãci, lãsînd de azi pe mîine socoteala încurcatã,
curînd stricã prietenia bãnuiala necuratã.

105 - Cheltuielile mãrunte


îþi fac firele cãrunte
ºi pierd avuþii de frunte.

106 - Gîndeºte-te la foame atunci cînd eºti sãtul,


gîndeºte-n orice searã cã n-ai muncit destul,
gîndeºte-te la moarte de cînd eºti sãnãtos
ºi nici un ceas nu-þi pierde trãind fãrã folos!

107 - Dacã te-ngrijeºti din vreme,


n-ai de foame a te teme;
dacã eºti delãsãtor,
eºti la foame-n veci dator.

108 - În anii buni se-nvaþã omul risipitor ºi întrecut,


în anii rãi învaþã grija ºi chibzuinþa de avut;
dar omul înþelept grijeºte ºi-n anii buni ºi-n anii rãi;
nerisipind, el are-ntruna îndestulaþi pe toþi ai sãi.
Pag. 98

109 - Fie sacul cît de mic,


griji sã nu rãmînã-un pic;
azi puþinul de prisos
mîine e de mult folos.

110 - Îngrijeºte de mîncare pînã cînd n-ai flãmînzit,


pregãteºte-te de iarnã cît zãpada n-a sosit,
ºi grãbeºte-te din vreme, cã-þi va prinde bine cînd
te-ai împarte-n zece laturi de grãbit, ºi n-o s-ai rînd.

111 - Nu risipi pentru mîncare îmbelºugatã banul tãu


acesta-i lux, iar luxul este risipã ºi pãcat ºi rãu.

112 - Nu asmuþa cãþelul care nimic nu-þi face,


nu-ntãrîta vrãjmaºii cînd tac ºi stau în pace.

113 - Ce-i bun nu-i scump niciodatã,


scump e numai ce e rãu;
pe ce-i rãu nu-þi da nici banul,
nu-þi da nici avutul tãu.

114 - Crãpãtura micã pierde pe corabia cea mare -


neascultarea micã poate duce viaþa la pierzare.

115 - Cîrpeºte cît spãrtura-i micã;


de se mãreºte greu cîrpeºti.
Cînd datoria e puþinã
mult mai uºor þi-e s-o plãteºti.

116 - Oricît de mult ai adunat,


cheltuieºte cumpãtat,
cãci ºi balta, cît de latã,
de-i faci ºanþ se duce toatã.

117 - Nu te duce niciodatã la cei mari cu mîna goalã,


omul mare-aºteaptã platã chiar ºi numai cînd se scoalã.

118 - Învãþãtorul cel mai bun Nevoia e-n viaþã,


cãci ea de multe ori pe om ce nici gîndea-l învaþã.

119 - Cînd te arde-un jar la mînã îl arunci ºi-n loc oprit,


cînd nevoia te sileºte faci ce nici n-ai fi gîndit.

120 - Cînd eºti sãrac, pui ºi puþin,


dar nu încui de cel strãin;
cînd eºti bogat, mai rar descui
ºi mai zgîrcit te uiþi cînd pui.
Pag. 99

121 - Cel însetat bea apã din orice lac gãsit,


cel ne-nvãþat ascultã de orice sfat primit,
dar rar e bun izvorul ºi sfatul care-l iei.
Prietene, ia seama oricînd ce apã bei!

122 - Sã nu te legi cînd nu te doare,


nici nu rãspunde ne-ntrebat.
De multe neplãceri îl scapã
pe om un umblet cumpãtat.

123 - Nu fii prea nestãpînit


nici în ceasul fericit,
bucuria fãrã rost
prea curînd sfîrºeºte prost.

124 - Zilele bune pe pãmînt puþinã vreme þin,


de-aceea nu fii prea voios cînd ceru-i prea senin -
dar ºi necazu-i mãrginit oricît de mult s-ar vrea,
de-aceea nu fii prea-ntristat cînd sarcina-i prea grea.

125 - Ca rãbdarea la necaz


n-a fost leac nici ieri nici az’;
decît omul înfrînat
nu e om mai minunat.

126 - Toate au hotar pe lume, de sînt bune, de sînt rele -


tu sã nu-þi laºi niciodatã sufletul robit de ele,
ci stãpîn mereu, pe toate le priveºte ca strãine,
cãci tot vremea ce le-aduce le ºi duce de la tine.

127 - Lîngã o fîntînã bunã ºi lîng-un vecin cinstit


totdeauna îþi faci casã ºi uºor ºi fericit;
ca fîntîna bunã-n curte ºi vecinul bun afarã,
nu-i pe lume altã tihnã, uºurinþã ºi comoarã.
Pag. 100

Comori Nemuritoare
Caietul 2

Nemuritoarele Comori

Nemuritoarele comori
sînt mãrturie vie
acelor ce, nemuritori,
s-au dus în veºnicie.

Orice troiþã ºi izvor


ºi piatrã ºi cãrare
sînt semne ce ne spun de-a lor
eroicã nãlþare.

Cînd mãreþia le-o simþim


cum umple înãlþimea,
ne-ascundem, nici sã nu ne ºtim -
Urmaºii lor - micimea.

Ce mari pãrinþi ne-au ctitorit


aceste-aºezãminte!
Cu ce mîine sfinte le-au zidit
pe cer ºi pe morminte!

Ei n-au murit, ci doar s-au dus,


lãsînd Masa Tãcerii -
prin Poarta de Sãrut în sus -
pe treptele-nvierii.

Ce grav e chipul lor tãcînd


în trecerea divinã;
solemni, ca îngerii urcînd
coloana de luminã...
Pag. 101

Închin
cu adîncã adoraþie ºi recunoºtinþã
toate aceste gînduri,
cu toatã puterea creatoare din ele,
Luminii -
Izvorul ºi Oceanul Inspiraþiei
a tot ce pot crea etern
creaturile Sale,

pentru cã din Sine,


prin Sine
ºi pentru Sine
sînt toate.

Adoraþie ºi recunoºtinþã eternã


Luminii Eterne ºi Creatoare,
cu Numele ei Unic.
Pag. 102

Coloana infinitã
Coloana infinitã
noi ne-o privim aievea -
nãlþîndu-se slãvitã
din Cozii ºi Suceve.
Ca Iacov în pustie
visãm slãvita Scarã
cu îngeri care suie
ºi îngeri ce coboarã.

Un schimb solemn se face


pe scara ne-ntreruptã:
cei vechi se duc spre Pace,
cei noi revin spre Luptã.
Spre Porþile Mãririi
se urcã ºi coboarã
Eroii Rãsplãtirii
ºi-ai Jertfei pentru Þarã.

Plîngînd, privim pe primii


nãlþîndu-se în Soare
ºi îi cîntãm mulþimii
spre noi coborîtoare,
rugîndu-ne fierbinte
spre Cel din Vîrf de Scarã
mai mulþi a fi nainte
acei care coboarã.

1 - Despre cumpãtare
1 - Nu sînt vremile sub oameni,
ci ei - bieþii - sînt sub ele.
Unele pot fi ºi bune,
altele pot fi ºi rele;
multe pot fi ºi uºoare,
dar mai multe pot fi grele.

2 - Zece baieri s-ai la pungã:


astfel banul face strungã.
Cine-i prea cheltuitor
e datornic tuturor.

3 - Orice minune-i de trei zile,


cãci dupã-aceea s-a-nvechit.
Nu judeca nimica-n pripã, aºteaptã pîn-s-a liniºtit.
Pag. 103

4 - Vai ºi amar de om atunci


cînd dã boii buni pe junci
ºi vacile pe juninci ºi cizmele pe opinci.

5 - Fericit acel ce nu-i


spin în ochii nimãnui
ºi din cauza cui cu greu
nu plîng ochi spre Dumnezeu.

6 - Cine-n vremea avuþiei nu gîndeºte la pãstrare


va ajunge ori sã cearã, ori sã fure-n strîmtorare.

7 - Pe fereastra cea strãinã nu te poþi uita cînd vreai -


pînã nu-þi poþi face singur - mulþumeºte-te cum ai.

8 - Dacã stai la altu-n casã sau la masa-i ospãtezi,


ia ce-þi dã ºi mulþumeºte oricît iei ºi oricum ºezi.
Doar atunci mãnînci ce-þi place
cînd poþi tu sã-þi faci ºi pui;
ca în casa ta de bine nu poþi sta-ntr-a nimãnui.

9 - Cautã sã ai totdeauna douã chei pe-o-încuietoare


douã vorbe pregãtite, cînd vei fi la strîmtorare,
douã cãi întotdeauna ca sã poþi ieºi din baltã:
dac-o scapi sau pierzi pe una, s-o mai ai pe cealaltã.

10 - Multe din ce nu faci astãzi


n-ai sã le poþi face mîine.
Nu lãsa prileju-acesta,
cãci lãsat în veci rãmîne.

11 - N-a fost nimeni niciodatã chiar pe-al tuturora plac:


chiar pe placul tuturora n-ai sã poþi sã faci în veac.
Fã cît poþi de bine totul, ca sã placi la Cel Curat,
astfel vei avea oriunde cugetul tãu împãcat.

12 - Nu vorbi de-a ta avere cãtre-un suflet amãrît


nici sã rîzi cînd alþii sufãr -
ãsta este-un fapt urît.
Ci ajutã-l pe sãracul ºi va ºtii cã eºti bogat;
ºi suspinã cu zdrobitul - de eºti om adevãrat.

13 - Omul cel nebun e-acela care-ºi pierde-al vieþii dar


ºi se aflã-abia cînd totul e trecut ºi e-n zadar.

14 - Ce dorinþã de avere poate-avea-nþeleptul az’


cînd e-aºa de scurtã viaþa ºi cu-atît de mult necaz?
Pag. 104

Ce dorinþã de sfinþire poate-avea un om nebun


cînd el crede cã stomacul este tot ce are bun?

15 - Unii spun cã rãu e banul,


alþii spun cã banu-i bun;
totul e cã cine-l are e-nþelept sau e nebun:
cãci dacã-i la cel cuminte, banu-i binecuvîntat;
dacã-i la nebun, desigur, banul este blestemat.

16 - Nimic nu seamãnã mai bine


cu un nebun ºi un turbat
decît acela ce lucreazã
ºi umblã
ºi vorbeºte beat.

17 - O, Dumnezeule, cum poate un om, cu voia lui, sã fie


în stare-a se preface cîine ºi porc
ºi demon - prin beþie!

18 - Bunul simþ e ca un aur preþios ºi minunat,


dar de prea puþini se vede cunoscut ºi adunat.

19 - Bunul simþ e rar în lume


ºi întruna se ascunde;
nu îl afli unde-l cauþi,
ci îl afli te miri unde;
te-ntristezi cînd vezi cã nu e
unde-ar trebui sã fie -
dar pe lume tot mai rarã este-aceastã bogãþie.

20 - Pe cel cu bun simþ de îndatã îl cunoºti,


cum l-ai vãzut,
cum la fel, dintr-o privire,
vezi ºi cine-i prost crescut.

21 - Ce nenorocit e-acela cãrui i se dã avere


însã el o foloseºte spre pãcat ºi spre durere,
dar ce fericit e-acela care ºtie, cît o are,
a o folosi spre bine pentru viaþa viitoare.

22 - Cumpãtarea se aratã chiar de la gunoi - sã ºtii -


dacã scoþi folos dintr-însul
sau se duce pe pustii.
Omul cumpãtat se ºtie folosi de orice cui:
n-aruncã nimic ce poate prinde bine oarecui.

23 - Tare-i firea pãcãtoasã,


Pag. 105

slab e omul muritor.


Nu te socoti prea tare, ca sã nu cazi prea uºor,
ci priveºte orice lucru ºi din faþã ºi din dos;
ºi la mijloc te aºeazã, nici prea sus
- dar nici prea jos.

24 - Poþi fugi numai atîta cît picioarele te-ajutã,


poþi zbura numai atîta cît þi-e mintea priceputã,
poþi lucra numai atîta cît þi-e vremea mãsuratã;
cine umblã-n cumpãtare nu se arde niciodatã.

25 - Bunul simþ la cel cuminte


e ºi-n fapte ºi-n cuvinte,
cum cel prost-crescut se-aratã
ºi-n grai, ºi-n purtãri deodatã.

26 - Un dar care mãnîncã, sã nu-l primeºti uºor,


cã-n loc de vreo dobîndã, te pomeneºti dator.

27 - Mai bunã-i chibzuinþa decît împotrivirea;


c-o vorbã cumpãtatã uºor cîºtigi iubirea.

28 - Cînd mergi cu chibzuinþã, mai repede ajungi:


mai bine minte largã decît picioare lungi.

29 - E mai bunã chibzuinþa pînã încã n-ai intrat,


decît dupã vreo intrare,
cînd nu te mai vezi scãpat.

30 - Nebunia dã-ndrãznealã,
chibzuinþa - biruinþã.
Fugi mereu de nebunie,
mergi mereu la chibzuinþã.

31 - Dragostea ne-a dat viaþa,


apoi ne-a dat chibzuinþa,
ca prin ea sã ne cunoaºtem ºi desãvîrºim fiinþa.
Prin ea ne putem învinge relele porniri din fire
ºi putem primi-adevãrul ºi lucra spre mîntuire.

32 - Cînd ºi dupã chibzuinþã tot nu-þi iese cum ai vrut,


te-ntristezi,
dar nu atîta cum ai fi de n-ai fi-avut.

33 - Bunã este chibzuinþa înainte de-a cãdea


însã ºi dupã cãdere, vai de cel ce-i fãrã ea.
Pag. 106

34 - Datoritã chibzuinþei mult rãu este ocolit;


mare lucru-i oriºiunde un om bun ºi chibzuit.

35 - Dacã-n tinereþe cumperi lucruri ce nu-þi trebuiesc,


ai sã vinzi la bãtrîneþe chiar ºi-acelea ce-þi lipsesc.

36 - Griji, nu-þi pune dintr-o datã toate lemnele pe foc:


poate vine-un frig mai mare ºi-atunci n-o sã ai deloc.

37 - Sã nu socoteºti bobocii pînã n-au ieºit din ouã:


tot ce pare cã-þi dã anul poþi sã pierzi o zi sau douã.

38 - Bun cîrmaci e cel ce-ndreaptã mersul luntrii dupã vînt;


bun creºtin e cel ce-ºi duce viaþa dupã gîndul sfînt.

39 - Nu da celor mãrginite preþul cel nemãrginit


cine face tîrgu-acesta moare deznãdãjduit.

40 - Cautã sã sfîrºeºti cu bine tot ce-ai început frumos:


mare lucru e sfîrºitul pentru orice credincios.

41 - Cînd e mintea sãnãtoasã, e ºi trupul sãnãtos,


sau, dacã nu este încã, o sã fie ne-ndoios.
Dar cînd mintea e bolnavã,
vai de trupul - chiar ºi tare:
în curînd se ruineazã ºi se duce la pierzare.

42 - Dacã vreþi s-aveþi o viaþã fericitã ºi frumoasã,


lîng-o inimã curatã cereþi mintea sãnãtoasã.

43 - N-are rost a-þi plînge laptele vãrsat


ci sã-nveþi mai bine cum sã-l fi pãstrat.

2 - Despre cunoºtinþã
1 - Binecuvîntaþi pe-aceia lîngã care aþi aflat
pe acel ce cunoºtinþa de-a cunoaºte v-a-nvãþat.
Cînd îi vezi pe-atîþia-n lume bîjbîind întunecat
atunci vezi ce mare lucru-i a cunoaºte-adevãrat.

2 - Cel ce-a dobîndit lumina cunoºtinþei de frumos


a-nvãþat ceea ce-n lume este cel mai preþios.

3 - Cine a aflat cã Cerul este-n starea cea mai Sus


ºi-n adîncul cel mai tainic al unui copil supus
ºi-L cunoaºte pe Acela ce-I al cunoºtinþei Þel -
Pag. 107

a aflat înþelepciunea: toate se cuprind în El.

4 - Cine-nvaþã a cunoaºte ce e unic înþelept


ºtie tot ce-i Cunoºtinþã
ºi-a aflat tot ce e Drept.
De la ea oricare minte se întoarce înapoi;
dincolo de ea nu-i nimeni sã gîndeascã
dintre noi.

5 - Cine-a cunoscut unirea, prin cunoaºtere cu-Acel


care are ºi lumina ºi puterea toatã-n El,
nu va mai cunoaºte frica niciodatã de nimicã;
cunoºtinþa e Iubire -
ºi-n ea nu mai este fricã.

6 - A cunoaºte fericirea cea de toate mai presus


este a cunoaºte tainic Adevãrul cel nespus;
altã fericire-asemeni pe pãmîntu-acesta nu-i -
fericirea-ntreagã este numa-n pãrtãºia Lui.

7 - Cei ce recunosc lumina ºi din lucruri


ºi fiinþe
au ajuns pe treapta celei mai înalte cunoºtinþe.

8 - Cei ce Te-au pãtruns pe Tine, al Cunoaºterii Izvor,


niciodatã nu mai sufãr,
niciodatã nu mai mor!

9 - Sufletul care cunoaºte Adevãrul Cel mai sfînt


e eliberat din toate lanþurile pe pãmînt.

10 - Prin gîndirea adîncitã în cunoaºterea de Þel


dragostea ne dãruieºte slava-n cel mai unic fel:
slava de-a pãtrunde-n Însãºi Pãrtãºia unde nu-s
graiuri pãmînteºti a spune ce descoperi cînd eºti Sus.

11 - Cînd descoperi Cunoºtinþa Fericitã luminos


afli adevãrul despre tot ce-i Sus ºi tot ce-i Jos.

12 - Cei ce aflã Adevãrul cel mai nalt ºi mai Ascuns


au atins desãvîrºirea -
veºnicia au ajuns!

13 - Cei ce se cunosc pe sine pierd orice curaj ºi falã,


cei care cunosc Lumina au o mare îndrãznealã.

14 - E greu, cînd te cunoºti pe tine,


Pag. 108

a spune cã cunoºti ceva,


precum nainte de-a cunoaºte,
e greu sã nu pretinzi aºa!

15 - La necaz cunoºti pe alþii - asta este neapãrat;


însã ºi pe tine însuþi - asta-i mai adevãrat.

16 - Cunoaºte-te pe tine însuþi - acesta-i primul ajutor


spre-a ºti cu-adevãrat ce este oricare suflet muritor;
aceasta chiar cînd nu te-ar duce la adevãrul cel mai nalt,
tot te-ar smeri, spre-a recunoaºte
cã-þi este-un frate celãlalt.

17 - Noi aflãm în noi ce alþii ne ascund sã nu ºtim ce-i


ºi aflãm în alþii-aceea ce ascundem noi de ei.

18 - Se cunoaºte unde este cinste sau înºelãciune;


uºor vede oriºicine cele bune, ori nebune.

19 - Cine nu-ºi vorbeºte bine meseria care-o face


este semn cã n-o cunoaºte -
ºi mai bine lese-o-n pace.

20 - Nu cunoºti pe nimeni bine


cînd nu te cunoºti pe tine;
numai dupã tine poþi
sã-i cunoºti cum sînt pe toþi.

21 - Lucrul cel mai greu pe lume e sã te cunoºti pe tine


ºi cel mai uºor pe lume e sã-nveþi pe alþii bine.

22 - Vrei ca sã-i cunoºti pe alþii?


Cautã-i în necazul tãu!
Vrei sã te cunoºti pe tine?
Cautã-te în ceasul rãu.

23 - Dacã rabzi c-un om o iarnã


ºi munceºti cu el o varã
apoi ºtii ce preþuieºte ºi-nãuntru ºi-n afarã.

24 - Nu-þi cunoºti însoþitorul ca-n drum lung


ºi-n casã micã,
cãci acolo o s-arate tot ce drege ºi ce stricã.

25 - Cînd cunoºti cã ceva-i rãu


asta e spre-un bine-al tãu.
Pag. 109

26 - Cine vrea sã ºtie ce va fi - cu rost -


trebuie sã ºtie ceea ce-a mai fost.
Tot ce-a fost nainte va fi ºi de-acum:
cei curaþi - la slavã,
cei stricaþi - la scrum!

27 - Zici cã-i fericit acela ce cunoaºte multe az’?


Dar aceasta e unitã deseori cu mult necaz!
Celui ce cunoaºte multe tot atîtea i se cer
ºi de cei ce-l vãd din lume
ºi de cei ce-l vãd din cer.

28 - Nimeni nu cunoaºte calul ca acel ce-l cãlãreºte -


nimeni nu cunoaºte omul ca cel ce cu el trãieºte.

29 - Înþeleptul nu se plînge cã alþii-l cunosc pe el,


ci cã el nu ºtie-a lumii ºi al oamenilor fel.

30 - Omul e ca sticla neagrã: nu ºtii ce-i lãuntrul sãu:


îl crezi rãu ºi el e-o pîine,
îl crezi bun - ºi-i un cãlãu!

31 - Tot ce e necunoscut - pare minunat,


dar puþine-s tot aºa - dacã le-ai aflat!

32 - Mulþi ºtiu multe - ºi se poate:


unii lesne, alþii greu,
însã nimenea pe toate, numai Bunul Dumnezeu.

33 - Mulþi ºtiu astãzi sã citeascã,


dar puþini sã adînceascã,
dacã n-adînceºti trãind
în zadar orbeºti citind!

34 - Cine vrea sã ºtie multe


trebuie-a dormi puþin:
cunoºtinþele cu muncã, nu cu lenevie vin.

35 - Buna cunoºtinþã este ca un aur minunat:


are preþ oriunde-n lume cine e cu ea-nzestrat.

36 - Nu rãspunde mai-nainte de-a cunoaºte, niciodatã:


vorba celui ce nu ºtie este rîsã ºi-aruncatã.

37 - Cunoºtinþa fãrã fapte


nu dã roade, chiar de-i bunã;
roditoare-i doar cînd umblã
Pag. 110

cu iubirea împreunã.

38 - Învaþã-a te cunoaºte pe tine-n primul rînd


ºi numai dupã-aceea sã faci ce ai de gînd.

3 - Despre curãþie
1 - Fiul meu, în gînd ºi-n faptã fii de-a pururea curat,
ca sã dormi mereu pe perna cugetului împãcat;
cã nu-i bogãþie-n lume nici comori sã fie-aºa
ca un cuget ce nu mustrã pentru nici o faptã rea.

2 - Poartã pururi curãþia în adîncul tãu subtil;


fii mereu bãtrîn la faptã, iar la rele fii copil.

3 - Fiica mea, a-tale zile pururea aminte-þi fie:


curãþia sufleteascã-i cea mai mare avuþie.
Totdeauna - ºi la bine ºi cînd te-ar lovi nãpasta -
cumpãneºte-te sã nu pierzi niciodatã-averea asta,
cã nici patul unui rege nu dã pacea minunatã
care-o dã înseninarea cugetului fãrã patã.

4 - Neprihãnirea-i ca ºi ochiul: chiar cea mai micã murdãrie


îi face rãu ºi-i întineazã a ei frumoasã curãþie.

5 - Fiul meu, pãzeºte-þi pururi ochiul tãu în curãþie:


rãu la nimeni sã nu vadã, nici s-arate, nici sã ºtie.
Mai ales pe cei ce viaþa þi le-a dat, ca sã te-nveþe,
sã-i priveºti cu cinste, cu respect ºi frumuseþe.

6 - Limpezi cînd avea-vei ochii,


limpede-or putea sã vadã
ºi-al tãu suflet niciodatã la osîndã n-o sã cadã.

7 - Multe-auzi - puþine-ascultã,
multe vezi - puþin pãstreazã.
Multe-þi întineazã ochiul,
dar puþine-l lumineazã.

8 - Trupul tãu e templul sacru unde Cerul locuieºte.


Dacã vrei sã stea în tine, tu-n luminã te pãzeºte.

9 - Dacã sufletul curat þi-e


dacã duhul þi-e curat,
grijã ai ca-n curãþie
ºi-al tãu trup a fi pãstrat.
Pag. 111

10 - Fiica mea, pãstreazã-þi pururi vasul trupului curat,


ca sã nu þi-l întineze nici o patã sau pãcat;
doar un trup curat e vasul cel de preþ ºi cel sfinþit
care poartã în luminã sufletul neprihãnit.
Pentru asta cere pururi Duhului sfinþirea Sa -
darul Sãu cel bun ºi mare cu plãcere þi-o va da.

11 - Ce-i curat e totdeauna ºi frumos ºi minunat.


Tot ce e urît nu-i vrednic niciodatã de-admirat.
Fericit cel ce frumosul îl lucreazã-n fel sfinþit:
pasul lui întotdeauna e-admirat ºi preþuit.

12 - Dacã vrei sã-ndrepþi de astãzi


viaþa ta pe-un drum frumos,
peste cîþiva ani avea-vei un trecut strãluminos,
plin de amintiri curate, plin de bucurii cereºti,
peste care cu plãcere, fericit, ai sã priveºti.

13 - Oamenii cei mari adesea întineazã ce ating,


curãþiþi sînt numai cei ce, de-Adevãr învinºi, înving.

14 - Suferinþa ce pe lume altuia-i pricinuieºti


ta va urmãri ca umbra ori pe unde-ai sã trãieºti.

15 - Fiul meu, în toatã viaþa ta sã cauþi sã umbli-aºa


sã nu sufere pe lume nimeni de pe urma ta.

16 - Palmele ce-ai dat la alþii, sîngele ce l-ai vãrsat,


nedreptatea ce-ai fãcut-o vreunui om nevinovat,
faptele de lãcomie, de minciunã - orice rãu -
apãsa-vor greu ºi veºnic sufletul ºi gîndul tãu.

17 - Îngrozeºte-te de plata faptelor la vremea lor


ºi-ngrijeºte-te din vreme cum sã-þi fie mai uºor.

18 - Aurul în foc se cearcã, ºi-n ispite cel curat,


numai astfel se alege ce e bun din ce-i stricat.
Dacã n-ar fi încercarea, cum s-ar dovedi altfel
cã e aur într-un suflet sau cã e gunoi în el?

19 - Dac-ai fi
ce-ar trebui,
ce-ai dori
s-ar împlini.

20 - Precum focul nu stã-n apã ci se stinge biruit,


nici dorinþa rea nu poate sta-ntr-un suflet curãþit.
Pag. 112

21 - Precum mîncãm ºi bem în viaþã,


precum vedem ºi auzim,
aºa sîntem datori dreptatea
ºi curãþia s-o trãim.

22 - Numai Curãþia poate Adevãrul sã-l pãtrundã,


numai ochiul ei pãtrunde adîncimea lui profundã.

23 - Toþi cei ce iubesc pãcatul ºi trãiesc necurãþia,


de-Adevãr îi depãrteazã neascultarea ºi trufia.

24 - Sufletul sã þinã frîul, trupul trebuie s-asculte -


numai astfel ocoli-vei cursele pierzãrii multe.
Dacã sufletul nu-i tare sã-ºi supunã trupu-n toate,
vei cãdea aºa cã nimeni n-o sã te mai poatã scoate.

25 - Fiica mea, priveºte totul,


însã nu vedea nicicînd
decît ce-i curat din toate
pentru inimã ºi gînd.

26 - Amintirile-s comoarã albã pentru negre zile.


Cum se mîngîie cu ele omul, depãnîndu-ºi-le!
Fericit acel ce umblã numai pe cãrãri frumoase;
el îºi scrie-n Cartea Vieþii numai pagini luminoase.

27 - Cei cu inimi necurate n-aflã Adevãrul sfînt,


nici în Cer Împãrãþia-I de n-o cautã pe pãmînt -
cînd chemarea Lui rãsunã încã ºi-astãzi pe-orice drum,
n-o sã-L afle nici în Ceruri cei ce nu-L gãsesc acum.

28 - Mai plãcutã e mireasma unui nume preþuit


decît tot parfumul lumii pus pe chipul necinstit.

29 - Fericit e omul care e curat, chiar de-i lipsit,


cã nici lipsa grea nu-l face sã ajungã necinstit.

30 - Sufletul e ca fîntîna: þine în adîncul sãu


tot ce a primit acolo, fie bine, fie rãu.
Dacã vrei sã ai curatã apa din fîntîna ta,
numai ce-i curat primeºte, ce-i rãu nu primi în ea.

31 - Fiica mea, învaþã bine curãþia sã-þi pãstrezi:


de obraznica privire ºi dorinþele drãceºti,
blîndã, însã hotãrîtã - sã rãspunzi cuviincios;
curajoasã pîn-la moarte sã rãmîi, cu chip frumos.
Pag. 113

32 - Pe pãmînt virtutea însãºi


lupte ca sã se pãzeascã;
nimenea ca ea nu poate de pãcate s-o fereascã.
Dacã e mereu nevoie tu s-o aperi sã nu cazã,
o asemenea virtute nici nu meritã o pazã.

33 - Oriºicît ar fi de lungã ºi plãcutã o ispitã,


tu te luptã ca virtutea sã nu-þi fie biruitã,
cãci puþini pot sã reziste la asemenea ispite.
Dar ce scumpã-i biruinþa ºi cununa ce-o promite!

34 - N-asculta de vreo ispitã care-þi cere curãþia.


Apãrã-þi neprihãnirea, scapã-þi nevinovãþia,
fugi de braþele ispitei, fugi chiar dacã te sfîºie;
dup-o clipã poate este prea tîrziu, pe veºnicie.

35 - De nu dormi adînc, tu noaptea


mai cu grijã privegheazã;
marile ispite noaptea mai ales te cerceteazã,
cãci atunci mai tare-i firea ºi vrãjmaºul e mai tare:
doi duºmani la fel de crînceni,
iar tu-n cea mai slabã stare...

36 - Cugetã adînc la Cinste cîtã vreme mintea-i treazã;


numele curat ºi vrednic þi-este cea mai sfîntã pazã.

37 - Cînd þii piept cu bãrbãþie la ispitã ºi durere,


poþi privi în tine însuþi cu curaj ºi cu plãcere.

38 - Cunoºtinþa ta curatã þi-e putere ºi hodinã:


chiar pe cea mai grea cãrare mergi cu liniºte deplinã.

39 - Cine-n sfinte cãi pãºeºte


uºor moare, greu trãieºte.
Cine umblã-n cãi murdare
uºor umblã - dar greu moare.

40 - Cea mai moale pernã-n lume este cugetul curat;


numai cel ce ºi-l pãstreazã este binecuvîntat.

41 - Cel mai uºor de amãgit e-o inimã curatã,


cãci ea nu bãnuieºte rãu pe nimeni niciodatã.
De aceea cel mai blestemat
ºi rãul cel mai mare,
e-acel ce-nºealã omul bun
ºi faþa-ncrezãtoare.
Pag. 114

42 - Sufletul în anii fragezi, nu înºalã - cã-i curat;


sã înºele-nvaþã omul dupã cel dintîi pãcat.

43 - Cea mai scumpã frumuseþe e-nãuntru cine-o are.


Numai ochi sã vadã asta
prea puþini sînt azi în stare.

44 - Strãlucirea dinãuntru lumineazã faþa cui


are pe-al Desãvîrºirii Soare-n conºtiinþa lui.

45 - Sfinþenia-i mai mult în cele din inimã


decît de-afarã
dar fãrã ea nici o sãmînþã cu rod curat
n-o sã rãsarã.

46 - Împotriva soartei grele nici un zid nu-i, în afarã:


numai zidul dinãuntru apãrã ºi înconjoarã.

47 - Doar cel vrednic de ruºine va rãmîne ruºinat -


cel ce umblã-n curãþie va ieºi mereu curat.

48 - Dacã nu cazi, n-ai nevoie sã te scoli ºi sã te speli -


dacã n-ai greºit, nu-i cazul sã te mustri de greºeli.

49 - Cel cu haina mai subþire cheamã soarele mai tare -


cei cu inimi mai curate plîng mai greu dupã iertare.

50 - Cînd a înflorit grãdina - ºi albinele s-aratã;


ºi virtuþile-s acolo unde-i inima curatã.

51 - Prin mijloace necurate n-ai sã strîngi un scop curat,


nici pomanã rãsplãtitã n-ai sã vezi
din grîu furat.

52 - Nu e greu sã-þi cureþi casa -


e greu s-o pãstrezi curatã;
curãþenia e mama sãnãtãþii - înc-o datã!

53 - Munca ºi economia sînt virtuþi -


dar lîngã ele
omul trebuie sã aibã curãþie-n toate cele.

54 - Dacã-n faþa casei sale face orice om, curat,


peste-un ceas ar fi tot satul ca oglinda mãturat.
Pag. 115

4 - Despre cuviinþã
1 - Cel ce nu stã pe-un scaun mare
stã mereu pe-un loc frumos.
Cît de rar,
dar cît de vrednic
este-un om cuviincios!

2 - Nu-i frumos atunci cînd omul se fãleºte cu ce are.


Cum sã fie-atunci, cînd omul se fãleºte
cu ce n-are?

3 - N-aºtepta s-auzi un cîntec dintr-o gurã


de mãgar,
nici bun simþ de la o brutã n-aºtepta -
cã e-n zadar.

4 - Ce ºtim noi despre alþii, e taina noastrã grea:


atît de grea, cã-ndatã vrem ca sã scãpãm de ea.

5 - Cine mãnîncã cu boierii, va primi ºi oase-n spate.


Fiule, rãmîi cu-aceia ce-s la fel cu tine-n toate.
Cu mãsura cuviinþei totdeauna te socoate!

6 - Nici averi, nici nume mare nu îl fac pe om de preþ,


ci cuvîntul lui ºi mintea ºi-ale inimii frumseþi.

7 - Umple-te pe dinãuntru cu bun simþ


ºi gînduri sfinte.
Omul gol pe dinãuntru este-un orb
ºi-un fãrã minte!

8 - Prostul e frumos cînd tace,


înþeleptul, cînd vorbeºte.
Însã buna-cuviinþã azi prea rar se întîlneºte.

9 - Fiecãruia îi place cînd e altul ca ºi el;


bine-i numai cînd cu Cinstea
vom fi toþi de-acelaºi fel.

10 - Nu umbla-n nechibzuinþã,
nu du ºarpe-n sînul tãu,
nu sãpa o groapã-n cale,
cãci tu poþi sã cazi mai rãu.

11 - Pe cei cãlãuze oarbe, ce tot zic, dar nu mai fac,


Pag. 116

nu-i primi de cãlãuze ºi nici nu-i urma în veac


ci primeºte-l cãlãuzã ºi-l urmeazã pe acel
care-n ceea ce te-ndeamnã mai întîi trãieºte el.

12 - Unde totul merge bine e uºor sã sfãtuieºti;


e mai greu sã-ndrepþi acolo unde numai rãi gãseºti;
de aceea tu acolo sã te duci cu bunul sfat
unde rãul nimiceºte,
unde piere cel curat.

5 - Despre datorie
1 - Împlineºte-þi datoria, niciodatã n-o lãsa;
nici cînd vrei s-ajuþi pe altul a ºi-o face el pe-a sa,
ci-ajutîndu-l, cînd nu poate, sã ºi-o facã ºi acel
datoria ta-mplineºte-þi, ajutîndu-l ºi pe el.

2 - Om cu minte este-acela care ºtie ºi-mplineºte


chiar ce trebuie sã facã,
tocmai cînd se potriveºte.

3 - Þine seama-ntotdeauna de folosul tuturor,


nu numai de-al unor prieteni.
Griji, aceasta eºti dator!

4 - Faþã de acel ce-þi spune


nu-mi eºti cu nimic dator
eºti datornic cel mai tare:
el e-un binefãcãtor.

5 - Dã ce ai mai bun în tine ºi la tine ne-ncetat:


asta o sã te arate cã eºti om cu-adevãrat.

6 - N-ai dreptul niciodatã sã fugi de datorie,


oricît de grea, de mare ºi asprã-ar fi sã fie.

7 - Fã ºi fapte mari, dar numai dupã ce-þi faci datoria;


de aceasta
nu de-acelea
îþi depinde veºnicia.

8 - Datoria ta-mplineºte-o tu,


la timp, în anii tãi
nu lãsa s-o facã alþii - deseori urmaºii-s rãi.
Dacã tu n-o faci ºi dacã þie azi îþi pare grea,
cum vor face-o mîine alþii?
Pag. 117

Cui îi va pãsa de ea?

9 - Cel cu un talent mai mare


n-are drept sã odihneascã.
Anii-i trec - ºi rar mai vine
altul sã-l înlocuiascã.
Va veni ºi-a lui odihnã dupã ce-ºi dã tot ce are,
astãzi, însã, sã munceascã! Datoria lui e mare!

10 - Ceea ce-ncepi tu,


tu însuþi eºti dator sã ºi sfîrºeºti -
numai astfel datoria pe deplin þi-o împlineºti.

11 - Nu vrea laude ºi platã cînd îþi faci doar datoria;


pentru asta este omul,
pentru asta-i omenia!

12 - Soþia, fiul ºi stãpînul nu ºtiu rãbda:


ei cer ºi cer;
lor eºti dator ºi dacã toate le scoþi din piatrã
ºi din fier.

13 - Fiecare se gîndeºte cum sã-ºi facã datoria,


dar acel ce-o face bine, doar el, aflã bucuria.

14 - Dã-i cezarului atîta cît îi este-al lui mereu,


dar ce Dumnezeu îþi cere, dã-I numai lui Dumnezeu.
Azi cezarii cer atîta, cã dacã le-ai dat cît zic,
niciodatã n-ar rãmîne pentru Dumnezeu nimic.

15 - Dacã vrei sã afli sigur un necaz ºi un vrãjmaº,


dã-mprumut la o stricatã,
fã-te unui rãu chezaº.

16 - Chezãºia pentru leneº


ºi-mprumutul la zgîrciþi
i-a fãcut pe mulþi s-ajungã goi, strãini ºi chinuiþi.

17 - Oriºicum ar fi copilul, el pãrinþilor li-e drag


chiar ºi-atunci cînd dupã dînsul
multe suferinþe trag.
O, dac-ar cunoaºte fiul cît de mult e el dator
celor care pentru dînsul ºi-au ars toatã viaþa lor!

18 - Cel ce-ºi face datoria numai pentru cã-i silit


încã n-a ajuns sã aibã cugetul desãvîrºit;
numai cel care ºi-o face fericit ºi bucuros
Pag. 118

dovedeºte-un cuget mare, înþelept ºi luminos.

19 - Datoriile-ntre oameni sînt numai din slãbiciune,


fiecare vrînd s-arate numai pãrþile lui bune,
fiecare vrînd s-ascundã sub o cinste arãtatã
ceea ce pãstreazã-n suflet dar nu spune niciodatã.

20 - Sã nu te temi umblînd în cinste


cînd îþi faci numai datoria;
oricîþi duºmani þi-ar fi-mpotrivã
te scapã nevinovãþia.

21 - Fã-þi datoria - orice s-ar întîmpla!


Dreptatea e cu tine - fii tare, nu ceda!

22 - Sã nu-þi cheltuieºti bãnuþii înainte de-a-i avea:


decît foametea ori frigul, datoria-i ºi mai rea.

23 - Chiar cînd soarta þi-e-mpotrivã,


tu-mplineºte-þi datoria:
în aceasta tu gãseºte-þi ºi rãsplata ºi tãria.

24 - Eºti plugar? Sã-þi ari ogorul!


Eºti soldat? Sã-þi aperi þara!
Cine-ºi face datoria aflã cinstea ºi comoara.

25 - Nu-s ispite ca acelea ce-l pîndesc pe-un om cinstit,


dar nici bucurii n-au nimeni ca acei ce-au biruit.

6 - Despre dãrnicie
1 - Ai avere? Dãruieºte
tot ce lipsei prisoseºte;
moartea dupã tine scurmã
ºi-n zadar vei plînge-n urmã.

2 - Cu necaz se strînge-averea
ºi cu mult necaz se þine.
vai de-acela ce, avînd-o, nu o foloseºte bine -
ajutînd pe cei în lipsã, dãruind lucrãrii sfinte;
numai cine face astfel se aratã om cuminte.

3 - Binele curat e-acela care-þi dã, cînd ai fãcut,


pacea conºtiinþei tale, liniºtea de netemut.

4 - Ce rãsplatã-i sã faci bine


Pag. 119

unui suflet blînd ºi bun?


Merit este-a face bine
unui rãu ºi-unui nebun.

5 - Cel ce ºtie sã lucreze chiar ºi cu un dar mai mic


e mai bun ca înzestratul care n-a lucrat nimic.
Mare lucru-i dãrnicia, cãci ea face pe-un sãrac
mai de preþ ca toþi bogaþii care nici un dar nu fac.

6 - Sã nu iei napoi cu mîna cea cu care-ai dãruit,


ca sã nu-þi pierzi rãsplãtirea Celui care dã-nmiit.

7 - Tot ce vrei sã dai la alþii,


dã cu drag
ºi dã curat:
doar atunci o sã le fie de-un folos adevãrat.

8 - Binefacerea uneºte sufletul cu tot ce-i Sus.


Ai mereu un suflet darnic - ºi eºti fericit nespus.

9 - Acel ce dã cu mînã largã


va fi-ascultat în rugãciune,
dar gol se-ntoarce de la Ceruri
acel ce-i gol de fapte bune.

10 - N-ai sã scoþi nimic din nimeni,


dacã mai întîi nu-i dai:
numai ce jertfeºti rodeºte ºi pe lume, ºi în rai.

11 - Adesea, cel ce face darul e neºtiut, ori ne-nsemnat,


dar chipul Dãrniciei poartã un nimb
atît de minunat!

12 - Chiar ºi darul cel mai simplu te aratã-un om ales;


cine seamãnã prin milã, va avea slãvit cules.

13 - Mai bine dã-i la timp cui cere -


chiar dacã-i dai ºi mai puþin.
Nu aºtepta sã-i dai cînd are -
dã-i cînd e gol, nu cînd e plin!

14 - Cît de mare-i fapta bunã, ea se pierde - lãudatã;


cît de micã-i dãrnicia în ascuns - e minunatã!

15 - Dãrnicia cãtre-orfanii ºi lipsiþii din norod


are cea mai mare platã - ºi cel mai puternic rod.
Pag. 120

16 - Chiar ºi cel ce duce lipsã trebuie ºi el sã facã


dãrnicie cãtre-un altul dintr-o stare mai sãracã.

17 - Cei ce cautã slava lumii ºi doresc a fi priviþi


dãruiesc din furãturã
miluiesc din bani rãpiþi.

18 - Dãrnicia este-n lume lucru foarte greu ºi rar;


cãci ea cere s-ai o mare dragoste ºi-un mare har
ºi o milã tot asemeni de-al aproapelui amar -
iar în lumea lãcomiei asta-i foarte greu ºi rar.

19 - Felul cum ai dat e-adesea mai de preþ ca darul dat:


dã aºa sã nu se simtã nimenea îndatorat!

20 - Pierdut-ai pe vecie tot ce ai cheltuit,


ºi altora lãsa-vei tot ce-ai agonisit;
al tãu rãmîne veºnic doar ce ai dãruit!

21 - În dãrnicie, frumuseþea e ºi în ce tu dãruieºti,


dar mai ales e-n acel zîmbet cu care darul l-însoþeºti.

22 - Nu risipi nimic nicicînd - ºi lipsã nu vei duce.


Fii darnic - ºi ulciorul tãu nu are sã se-usuce.

23 - Tu cu grijã te socoate
în cãmarã s-ai de toate,
ca, avînd inima bunã ºi-avînd casa încãrcatã,
sã nu plece-o mînã goalã de la tine niciodatã.

24 - Doar atîta strîngi ºi ai,


cît împarþi acum ºi dai;
doar atîta ai pe drum,
cît împarþi ºi dai acum.

7 - Despre desãvîrºire
1 - Fiii mei, desãvîrºirea e-nãlþimea sfîntã care
îþi aduce fericirii nemaitulburata stare
cînd, scãpat ºi de povarã ºi de-a rãului putere,
umbli numai prin credinþã, nu mai umbli prin vedere.

2 - Rob fiind neprihãnirii trãieºti pururea-n luminã,


în Credinþã, în Nãdejde ºi în Dragoste deplinã;
ºi, crescînd în roada sfîntã din mai bine în mai bine,
tot mai desluºit se vede Chipul Celui Sfînt în tine.
Pag. 121

3 - Precum cerul fãrã neguri e senin ºi e curat,


astfel Cinstea curãþeºte pururi sufletul iertat
de primeºte ºi pãzeºte tot ce-i bun ºi-adevãrat.

4 - Ca oglinda ce rãsfrînge faþa soarelui, la fel,


dacã noi l-avem în suflet, îl vom arãta pe el.

5 - Fiica mea, cu cît pe scara umilinþei urci mai sus


cu atîta învãþa-vei sã-L cunoºti pe Cel nespus;
iar cu cît Îl vei cunoaºte mai adînc pe El, cu-atît
vei primi desãvîrºirea ce din El a izvorît,
vei primi din strãlucirea care-mbracã Faþa Sa -
ºi-atunci lumea o sã vadã ceva sfînt în viaþa ta.

6 - Cînd durerea sau iubirea sufletul þi-l chinuieºte,


bucurã-te: suferinþa curãþeºte ºi sfinþeºte.

7 - Cel ce moare pentru alþii va trãi pe veºnicie;


fiindcã s-a uitat pe sine, el uitat n-o sã mai fie.

8 - Fiul meu, prin rugãciune,


prin a Cãrþilor citire
ºi prin fapta celor bune
cautã viaþã de sfinþire.

9 - În frumseþe ºi-n luminã duhul tãu sã se pãzeascã,


ca pe-ntreaga ta fiinþã Chipul Sfînt sã strãluceascã.

10 - Calea ascultãrii sfinte te va face mai luminã


ºi vei fi-un îndemn ca alþii cãtre dragoste sã vinã.

11 - Potrivit cu adevãrul, doar atunci vorbeºti tu bine:


cînd de tine spui ca de-alþii, iar de alþii ca de tine.

12 - Fiii mei, sã ºtiþi cã gîndul ce sfinþenia iubeºte


poate sta doar într-un suflet ce spre-aceasta se sileºte,
nãzuind desãvîrºirea, starea naltã ºi slãvitã
unde nu mai stãpîneºte vreun pãcat sau vreo ispitã.

13 - Nu fericirea-i þinta vieþii,


ci þinta e desãvîrºirea,
cã numai în desãvîrºire
va fi deplinã fericirea.

14 - Voi rugaþi mereu Iubirea ca-n luminã ºi-n sfinþire


sã v-ajute sã ajungeþi starea de desãvîrºire.
Pag. 122

15 - Cît îþi bate viaþa-n piept,


nu fii lacom, nici nedrept,
cãci cel rãu deodatã-i frînt
ca un pom trîntit de vînt;
tu, ducînd un trai curat,
fii un om adevãrat.

16 - Cît e omul pe pãmînt, viaþa-i doar pe jumãtate,


sufletul purtînd mereu trupul ca pe-o greutate;
dupã despãrþirea lor este viaþa-adevãratã -
slobod sufletul scãpînd de povara grea purtatã.

17 - Împrãºtie lumina chiar de-i furtunã mare:


Cuvîntul n-are lanþuri nici sufletul hotare;
batjocura-i arvuna cununii viitoare.

18 - Fiul meu, dacã-þi dai seama cît de mare lucru-i viaþa,


ce rãspundere-i aceasta - îmi vei asculta povaþa:
dã-þi silinþa pîn-la moarte sã duci viaþa luminoasã,
sã fii altora o pildã fericitã ºi frumoasã.

19 - Dacã eºti luminã - arde! Chiar de eºti dispreþuit,


mîine o sã se cunoascã ce-ai fost astãzi negreºit.
Lumea nu te vede-adesea cîtã vreme eºti în ea;
iatã: ºi pe Domnul astfel L-a aflat - cînd nu era...

20 - Ostenind sã tot rãsufle aerul din lume, greu,


a ta inimã doreºte aerul ceresc, mereu;
cînd îl simte al tãu suflet cît de fericit petreci!
Fugi de ce e rãu, fã bine ºi-l vei respira în veci!

21 - Cînd þi-e inima legatã, ai fi liber ºi nu poþi;


doar cînd nu iubeºti pe nimeni ai sã-i poþi iubi pe toþi.

22 - Fiii mei, trãiþi Cuvîntul, nu numai sã-L predicaþi,


altfel ce zidiþi c-o mînã cu cealaltã dãrîmaþi;
cei care trãiesc cu fapta ceea ce cu gura spun
vor zidi cu amîndouã ºi vor face lucru bun.

23 - Preþuieºte lupta celui stãpînit de pofte rele,


ce se strãduie, sãrmanul, sã se lepede de ele;
lupta lui mai grea-i ca mersul dreptului ce stã-n luminã:
viaþa unuia-i furtunã, iar a celuilalt seninã.

24 - Cît de nedesãvîrºite-s toate legile-omeneºti


pe lîngã desãvîrºirea legilor celor cereºti:
cele omeneºti sînt numai pedepsiri ºi-ameninþãri -
Pag. 123

Legile Cereºti sînt numai rãsplãtiri ºi îndrumãri.

25 - Fericit e-acela care poate-n viaþã renunþa


la un drept al sãu cînd asta e-n folosul altuia.

26 - Muritor în noi e numai ceea ce e pãmîntesc;


noi simþim în noi adesea gînduri ce ne dovedesc
cã sînt în fiinþa noastrã pãrþi ce nu îmbãtrînesc
ºi trãiri ce-n lumea asta cu viaþa nu sfîrºesc.

27 - Eºti om demn
cînd orice faptã eºti atent s-o faci aºa
ca ceva sã fie-n lume mai frumos ºi bun prin ea.

28 - Viaþa ta sã fie-asemeni ca o punte fericitã


între douã lumi, cu-o dulce tinereþe nesfîrºitã.

8 - Despre deºertãciune
1 - Pleavã ºi deºertãciune se alege-aºa curînd
de tot ce-ºi cîºtigã lumea, fãrã dragoste lucrînd.

2 - E ciudat ce greu vãd unii ce deºertãciune-i tot


ce pe lume-atîþia oameni
mai presus de-orice socot.

3 - Tot ce vor lua din lume cei ce mor fãrã folos


va fi doar deºertãciunea vieþii lor tîrîtã-n jos.

4 - Fum ºi spuzã-s toate-n lume:


astãzi sînt iar mîine nu-s;
e ciudat ce mulþi din oameni, totuºi, nu se uitã-n Sus.

5 - Cinci minune dupã moarte vede omul cu amar


tot ce-ar fi putut în viaþã - dar atuncea-i în zadar!

6 - Pot bogaþii spune, oare, ceva chiar al lor avînd,


în afarã de mormîntul unde-ar putrezi-n curînd?

7 - Nu uita ceva statornic între cele trecãtoare.


Vrei avere-adevãratã?
Cautã-averea viitoare.

8 - O, ce puþin gãseºte omul în ce doreºte cel mai mult!


La gîndu-acesta ar fi bine
Pag. 124

întotdeauna sã ascult!

9 - Planta cea prea des mutatã


nu rodeºte niciodatã -
cîþi tot schimbã locul lor
bãtrîni-vor fãrã spor.

10 - Nu te crede cã eºti dascãl pînã n-ai fost ucenic;


cel ce n-a-nvãþat temeinic
nu va ºti cinstit nimic.

11 - Oricît de frumos strãluce soarele pe cer acum,


tot cãtre-un apus coboarã,
tot spre-o noapte-i al sãu drum;
oricît eºti de tînãr astãzi
de-nvãþat ºi de iubit,
nu-þi uita nici tu sfîrºitul:
fã azi saltul fericit.

12 - Nu privi cu lãcomie la nimic ce nu þi-e drept;


tot ce e deºertãciune nu-l înºalã pe-nþelept -
toate-acestea îl înºalã numai pe-un nechibzuit
care-ºi vede nebunia dupã ce s-a prãbuºit.

9 - Despre dorinþã
1 - Nu e om pe lumea asta sã nu aibã vreo dorinþã,
numai cã puþine-n lume sînt dorinþe cu putinþã.

2 - Nu dori nimic pe lume într-atît sã nu mai poþi


îndura viaþa asta fãrã ceea ce socoþi.
Numai Binele doreºte-l într-atît de tare fel,
încît sã nu poþi viaþa s-o mai suferi fãrã el.

3 - Cînd dorinþele vieþii þi le vezi plinite toate,


nu mai simþi arzînd nevoia rugãciunii-nlãcrimate.
Trebuinþa rugãciunii o vezi numai la-ntristare -
de aceea ni se lasã cîte-o lipsã ºi-ncercare.

4 - Nu cãuta ce nu se cade,
nu dori ce nu-i de tine -
astea nu sînt nici uºoare
ºi nici nu-þi pot fi spre bine.

5 - Fereºte-te de a cãuta
- oricine-ai fi ºi-oriunde-ai sta -
Pag. 125

aceea ce te-ar întrista


ºi te-ar zdrobi, de s-ar afla.

6 - Cînd în tine înseteazã oriºice dorinþi lumeºti,


atunci tu devii asemeni cu fiinþele cereºti.

7 - Cînd rupi orice legãturã dintre inimã ºi fire,


atunci moartea ta începe sã devinã nemurire.

8 - Nu dori ce nu se poate sã ajungi prin curãþie -


numai ce-þi dã curãþia îþi va fi spre bucurie.

9 - Dacã n-ai dorinþe multe,


chiar puþinul - mult îþi pare:
mulþumirea sufleteascã este-averea cea mai mare.

10 - Dorinþa prea aprinsã, cînd spre ceva te cheamã,


te face pe celelalte sã nu le iei în seamã.

11 - Nu cãuta sã-þi creºti averea,


ci sã-þi micºorezi dorinþa;
una singurã sã-þi creascã, una singurã: credinþa!

12 - Nimãnui sã nu se-ntîmple ceea ce-ar dori-nfocat,


ci doar ceea ce îi este spre folos cu-adevãrat.

13 - Dorinþa nu-nceteazã printr-o-mplinire-a ei:


mereu cresc alte flãcãri din stinsele-i scîntei.

14 - Chiar cînd trupu-mbãtrîneºte,


tot mai are-un dor de-un fel -
ale trupului dorinþe nu sfîrºesc decît cu el.

15 - Cel ce are-o sutã va dori o mie -


omul tot doreºte pînã-n veºnicie.

16 - Sufletul bolnav de doruri tot greºeºte ºi greºeºte:


el nici rabdã, nici aºteaptã, nici renunþã -
el doreºte.

17 - Judecã orice dorinþe ale semenului tãu


cum le judeci pe-ale tale -
nici mai bine nici mai rãu.

18 - Vinovatã e dorinþa care vrea cu nerãbdare


ceea ce-i oprit
ºi ce e osîndit de înfrînare.
Pag. 126

19 - Dacã vrei adevãrata fericire pãmînteascã,


chiar dorinþa cea mai mare nu-þi dori
sã se-mplineascã.

20 - Cui îi e permis sã aibã oriºice-ar dori în sine,


trebuie sã ºtie-n viaþã a-ºi permite prea puþine.

21 - Multor rãi li se-mplineºte tot ce vor ºi cer mereu,


numai pentru cã-i apasã blestemul lui Dumnezeu,
cãci dorinþele-mplinite duc pe rãi la nebunie,
la pãcat ºi desfrînare - ºi la moarte pe vecie.

22 - Oricît de fericitã-i starea


în care-n lume ne-am gãsi,
tot mai avem cîte-o dorinþã
pe care-am vrea a ne-o-mplini.

23 - Din cea mai mare fericire


ce-n lume ne-am fi dobîndit,
noi vom avea din nou dorinþa de ceva ºi mai fericit.

24 - A nu dori mai bine-i decît e a avea:


dorinþa chinuieºte -
mai bine-i fãrã ea!

25 - Cu dorinþa rea te chinui mult pînã þi-o-mplineºti,


însã dupã împlinire înmiit te chinuieºti.

26 - Înfrîneazã-þi lãcomia dupã patimi ºi dorinþe


ce-mbuibîndu-te pe tine duc pe alþii-n suferinþe,
cã nu-i mult ºi vine plata ºi cînd nici nu te gîndeºti -
cu cît mai tîrziu soseºte mai din greu ai sã plãteºti.

27 - Nu dori ce nu-i permis, nu forþa ce nu-i deschis -


c-ai sã te loveºti apoi ca ulciorul de pietroi.

28 - Omul cel adevãrat


are dor de ce-i curat
ºi ºi-l cîntã-ncununat.
Omul cel nechibzuit
are dor nelegiuit
ºi ºi-l plînge pedepsit.

29 - Ca sã nu-þi rãstorni cãruþa, þine-þi calul strîns în hãþ -


dar mai strîns þine-þi dorinþa ca sã n-ajungi la dezmãþ.

30 - Omul înfrînat la minte, la dorinþe ºi la grai


n-o sã fie niciodatã alungat din nici un rai.
Pag. 127

10 - Despre dreptate
1 - Fiul meu, mai bine este sã rãmîi sãrac, dar drept,
decît plin de strîmbãtate s-ajungi mare ºi-nþelept.

2 - Din vecii pînã-n vecii


drept e-un adevãr sã ºtii:
Adevãrului îi placi
numai cînd dreptate faci.

3 - Nu nedreptãþi pe nimeni
nici în vorbã, nici în faptã -
Adevãru-i drept oriunde ºi cînd dã ºi cînd aºteaptã;
ºi dreptatea tot vine mai tîrziu ori mai devreme,
fie cã o crede omul, fie cã nici nu se teme.

4 - Sã nu osîndeºti pe nimeni cît nu eºti în starea sa:


prea uºor îþi pare sacul pe spinarea altuia.

5 - Cînd îþi cauþi binele tãu, altuia nu-i face rãu;


cînd usuci cãmaºa ta, n-o uda pe-a altuia.

6 - Pentru nici o nedreptate tu sã nu cauþi rãzbunare,


cã nu stinge focul urii, ci-l aprinde ºi mai tare.

7 - Sã-þi iubeºti copiii, însã, oriºicît ai sã-i iubeºti,


dragostea sã nu te facã ce e rãu sã fãptuieºti;
de-i hrãneºti cu-nºelãciune ºi-i îmbraci din jefuit
chiar de ei vei fi odatã judecat ºi osîndit.

8 - Trebuie s-avem în suflet gînduri nalte ºi curate


pentru ca s-avem în viaþã mãcar fapte de dreptate.

9 - Trebuie nespus de tare ce e bine sã iubim,


pentru ca s-avem putere de ce-i rãu sã ne ferim.

10 - Nu poþi merge drept în viaþã, fiul meu, pe drumul tãu,


dacã nu cunoºti ce-i bine ºi nu-þi pasã de ce-i rãu.
Trebuie sã ºtii aceasta ca sã ºtii cum sã trãieºti:
de ce-i rãu sã-þi fie groazã ºi ce-i bine sã iubeºti.

11 - Cînd un sãrac mãnînc-o gîscã


bolnav e unul dintre ei -
cînd eºti sãrac, prea micã parte
din bunurile vieþii iei.
Pag. 128

12 - Sã nu muºti mîna ce þi-a dat,


sã nu scuipi unde-ai sãrutat,
sã nu-ntorci rãu pentru un dar
dacã eºti om ºi nu tîlhar.

13 - ªi spinul are-un pic de umbrã,


ºi piatra iarbã verde-un pic -
nu-i om oricît de rãu sã n-aibã
în el dreptate chiar nimic.

14 - Vai de cel ce nu se poate scãrpina cu mîna lui!


Vai de cel silit s-aºtepte tot la mila nimãnui!

15 - Numai focul îndrepteazã lemnul care-i strîmb crescut,


numai suferinþa-ndreaptã pe un om adînc cãzut -
de aceea totdeauna e un bine-n orice rãu
dacã omul înþelege ºi-ºi îndreaptã drumul sãu.

16 - Cînd schimbi locul, iar nu firea, n-o sã ai nici un folos:


pomul rãu tot roade rele dã-n ºi-n locul cel mãnos.
Schimbã-þi inima, nu vorba, schimbã-þi firea nu numirea -
altfel cinstea ºi-Adevãrul nu-l mai afli nicãierea.

17 - Pomul cînd de jos se strîmbã anevoie drept îl vezi,


omul cînd de mic se stricã anevoie-l îndreptezi.
De aceea fii cu grijã cum þi-l creºti pe fiul tãu,
cãci pe urmã plîngi zadarnic: greu îndrepþi ce creºte rãu.

18 - Albina care-i bunã scoate din orice floare miere bunã,


învãþãtorul bun va pune pe orice frunte o cununã,
pãrintele cel bun va creºte pe orice fiu al lui cinstit -
pe roada lui se vede omul cel vrednic sau dispreþuit.

19 - Cînd eºti la mînie nu vorbi nimic:


supãrarea mare face prînzul mic
firea iute umblã cu folos puþin;
numai fiara are fiere ºi venin.

20 - Îndoaie lemnul cît e fraged,


jupoaie teiul cît se ia
ºi-ndreaptã-þi fiul cît e tînãr:
tîrziu, zadarnic vei cerca.

21 - Are dreptul la viaþã fiecare om nãscut -


soarele îl lumineazã ºi pãmîntu-i dã un scut;
nimenea nu are voie sã-i ia libertatea lui
cîtã vreme el n-atinge libertatea nimãnui.
Pag. 129

22 - Prin crãpãtura micã pot curge stropii mulþi -


prin relele mãrunte pierzi harul cînd n-asculþi.

23 - Nu lega la gurã vita care-þi treierã cinstit -


cui lucreazã pentru tine sã-i dai dreptul cuvenit.

24 - Cine-l face pe cel mare l-a fãcut ºi pe cel mic;


nu dispreþui sãracul ºi nu-l rîde cu nimic,
cã eºti mare, n-ai tu merit, cã e mic, el n-are vinã.
Adevãrului cu teamã ºi smerenie te-nchinã.

25 - De la oaie ia doar lîna, nu ºi pielea cînd o tunzi;


fii cinstit ºi drept cu alþii - sã-i ridici, nu sã-i afunzi.

26 - Cînd nedreptãþeºti pe alþii, n-aºtepta sã fii cruþat:


ºi-o furnicã se rãzbunã cînd e dreptul ei cãlcat.

27 - Fã-te prieten cu Dreptatea ºi cu Cinstea fii amic,


cãci atunci judecãtorul nu-þi va dãuna nimic,
dar de nu iubeºti dreptatea, teme-te de faþa lui -
vinovatul n-are prieten: cînd s-ar plînge, n-are cui.

28 - Cel mai tare n-are lege, el îºi face singur drept;


cînd domneºte nedreptatea, tacã omul înþelept.

29 - Pînã nu dai de pereþi


nu vezi calea sã te-ndrepþi -
pînã nu te poticneºti
nu vezi starea-n care eºti.

30 - Lupul face, mielul trage - se întîmplã ºi nu rar!


Furã hoþul, dar plãteºte cel ce nici gîndea mãcar.

31 - Avocatul mulge vaca iar certaþii-o trag de pãr -


pîra-i numai sãrãcie: ãsta-i mare adevãr!

32 - Decît judecãþi ºi certuri chiar pentru un lucru drept,


tu s-alegi ºi-o pace strîmbã de þi-e capul înþelept.

33 - Boul are limbã mare,


dar numa-n zadar o are,
cãci ar spune ºi nu poate
de dreptatea care-o pate.

34 - Fereºte-te de judecatã, cã mai de multe ori îþi stricã:


te judeci sã cîºtigi o vacã ºi pîn-la urmã-i o pisicã.
Pag. 130

35 - Judecata vreme lungã


îþi ia banii toþi din pungã
ºi te lasã pe ponos -
ãsta-i singurul folos.

36 - Cînd n-ai treabã,


fã-te martor între doi împricinaþi
ºi-apoi þine-te de drumuri, cã-þi ajunge pînã gaþi.

37 - Cînd vrei neapãrat dreptate


multe drumuri faci umblate;
cînd te duci la judecatã
pregãteºte-te de platã.

38 - Decît sã te cerþi, mai bine tu de pagubã te lasã;


cei ce umblã dupã certuri rar ajung sã moarã-acasã.

39 - Dreptatea, ca uleiul, deasupra apei iese


ºi-nvinge fãrã certuri ºi fãrã de procese.

40 - În orice loc dorinþã spre pace sã arãþi:


mai bunã este-o pace ca zece judecãþi.

41 - Ca lemnul cel uºor în apã, aºa dreptatea iese-n faþã


ºi nu rãmîne de ruºine oricîte-ar pãtimi-n viaþã.

42 - La-nceputul stînii
se-ndrãgesc jupînii
ºi se ceartã cîinii;
la sfîrºitul stînii
se alintã cîinii
ºi se bat jupînii.

43 - Animalele cu vremea ajung prietene-ntre ele


oamenii stînd împreunã des sfîrºesc fãcîndu-ºi rele.

44 - Vai de broaºte totdeauna cînd se bat doi boi în baltã -


vai de cei mici cînd în lume se bat domnii laolaltã!

45 - Dacã suferi nedreptate pentru-un ideal frumos


nu þi-e spre nefericire, ci spre-un fericit folos;
cînd va triumfa ideea sfîntã pentru care-ai tras
vei cunoaºte ce rãsplatã este-n al Dreptãþii ceas.

46 - Durerea este-o-nvãþãturã:
întîi sã ºtii s-o ocoleºti,
apoi, ºtiind ce grea-i, la nimeni sã n-o provoci,
Pag. 131

cîþi ani trãieºti.

47 - Cine n-a-ndurat el însuºi nedreptatea îndelung,


n-are milã nici de alþii cînd în strîmtoare-ajung,
iar acel ce ºtie greul, însã dupã ce-a scãpat
chinuie nedrept pe alþii - face-un înzecit pãcat.

48 - Din orice greu înveþi ceva


cînd vrei sã-ndrepþi cãrarea ta,
dar orice sfat nesocoteºti
atunci cînd rãul þi-l voieºti.

49 - Cînd soseºte vremea ºi se umple vasul,


nu aduce anul ce aduce ceasul.

50 - Mai bine e ºi mai tîrziu


decît niciodatã -
mai bine ºi cu mai puþin
decît nici o platã.

51 - Þara ce nu-ºi ºtie-alege pe cei buni dintre ce-i rãi,


ci-ntãreºte silnicia pãrtinindu-ºi-i pe-ai sãi,
iar dreptatea o împarte dupã ochi ºi bunul plac,
în curînd se prãbuºeºte ºi nu se mai scoalã-n veac.

52 - Dacã nu faci nedreptate, nici n-ai s-o pãþeºti cîndva;


chiar ºi de þi se urzeºte, dreptul o va-nlãtura...

53 - Nimic nu poate sã opreascã


dreptatea ca sã nu soseascã.
Cînd vine vremea plãþii sale
nimic nu-i poate sta în cale.

54 - De acei ce fac dreptate au toþi totdeauna plac,


dar toþi cei cu nedreptatea sînt priviþi cu scîrbã-n veac.

55 - Nedreptate niciodatã tu sã nu-i faci nimãnui,


cãci asupra ta se-ntoarce tot ce-arunci asupra lui.

56 - Cînd dreptatea e dreptate, ea-i aceeaºi pentru toþi,


cît de jos ar fi cei vrednici,
cît de sus ar fi cei hoþi.

57 - Dacã-n fiecare þarã ar fi doar un înþelept,


el ar fi de-ajuns sã-nveþe þara-ntreagã ce e drept.

58 - Dreptatea este prima din datorii, oricînd,


Pag. 132

de-aceea cu oricine, fii drept în primul rînd.

59 - Cel ce n-a fost drept nainte


dar s-a-ntors spre ce e drept,
mai de laudã e ca unul ce-a fost pururea-nþelept -
cã nu-i greu sã fii drept ºi-astãzi
cînd ai fost tot drept mereu.
A te-ntoarce la dreptate cînd n-ai fost,
aceasta-i greu!

60 - Dupã cum respectã legea, vezi pe drept


sau pe nedrept,
dupã cum vorbesc de Cinste, vezi pe prost
sau pe-nþelept.

61 - Un stãpîn fãrã dreptate este un tîlhar tiran -


vai de cei siliþi s-asculte de-acest fiu al lui satan.

62 - Cît de minunat se vede împletitã-n viaþa toatã


orice cale - cu urmare,
orice faptã - cu rãsplatã!
Numai orbii ºi nebunii nu vãd cum se rãsplãteºte
chiar ºi-acuma fiecare, dupã felul cum trãieºte.

63 - Vrei sã-ncredinþezi pe altul de dreptatea care-o ai?


Spune-i, paºnic, Adevãrul
cu-al înþelepciunii grai.
Dac-un înþelept ascultã, el va înþelege drept
dar un prost nu va-nþelege -
sã-þi scoþi inima din piept.

64 - Înþelegerea dreptãþii este alta, ne-ncetat -


dupã cum trãieºte omul:
în virtute, sau pãcat.

65 - Chiar ºi-n cel mai drept din oameni,


nu-i dreptate chiar deplinã;
nu-i nevinovat pe lume chiar fãrã de nici o vinã,
nu-i vreun înþelept sã n-aibã
nici vreo vorbã ne-nþeleaptã -
tu, desãvîrºire numai de la Cel de Sus aºteaptã.

66 - Dacã ai dreptate, luptã-te aprins:


cît de mic ºi slab eºti, nu vei fi învins.

67 - Dreptatea ºi-Adevãrul scot toate la luminã


ºi nimeni nu le poate opri ca sã nu vinã.
Pag. 133

68 - Cel nehulitor nu face nici pe altul sã huleascã,


cel nebãtãuº nu-l pune nici pe altul sã loveascã.
Cel ce n-ar putea ucide nici pe cel mai ticãlos,
pe acela-l fericeºte tot Cuvîntul lui Hristos.

69 - De nici un bãtrîn nu rîde,


pe nici un sãrman nu-l bate
ºi la nici un slab de minte tu nu-i face nedreptate -
cãci pe tine ºi urmaºii tãi se vor întoarce toate.

11 - Despre faptã
1 - Nu mãsura pe nimeni pe-aceea ce vorbeºte:
mãsoarã-l dupã fapta ce vezi c-o sãvîrºeºte!

2 - Orice faptã preþuieºte


dupã gîndul care-o naºte -
dupã el se rãsplãteºte,
dupã el se recunoaºte.

3 - Fapta cea mai bunã este cea fãcutã în ascuns,


necãutînd ca-n lumea asta vreun folos sã fi ajuns;
fapta asta stînd în urmã ºi rodind tãcut mereu,
toatã plata ºi-o adunã numa-n cer, la Dumnezeu.

4 - Sã nu pãgubeºti vreodatã pe vreun semen cu nimic,


nici cînd tu eºti cel mai mare ºi-al tãu semen cel mai mic.

5 - Nu în fiecare clipã se întîmplã vreo minune:


nu te bizui pe ele - ci trãieºte-n fapte bune!

6 - Sã nu faci ce n-ai vrea sã suferi,


în nici o vreme, nimãnui,
cã fiecãruia îi este destulã suferinþa lui.

7 - Un adevãr are nevoie de-o sutã de-ani


spre-a fi-nþeles
ºi de-alþi o sutã sã se afle
ºi-a-l fãptui un neam ales.

8 - Temelia faptei bune


stã-n Cuvînt ºi-n rugãciune;
începutul faptei rele
este-n ruperea de ele.

9 - Credinþa ta mai poate ºi-a altora sã fie -


Pag. 134

dar faptele, o, ele-s a-tale pe vecie.

10 - Omu-i din pãmînt o parte, iar o alta e din cer -


omul cel ceresc aduce roade care-n veci nu pier,
omul pãmîntesc aduce roadele acestui veac;
unul va fi-un rege veºnic
celãlalt - un orb sãrac.

11 - A-i sluji pe oameni ca pe Dumnezeu -


adevãru-acesta sã-l înveþi mereu!

12 - Clopotele cheamã-ntruna doar pe alþii la-nchinare,


ele nu merg niciodatã sã-ngenunche la altare.
Sã nu fim ºi noi asemeni, ci, cînd spunem ºi chemãm,
s-arãtãm prin fapta noastrã cã noi facem
ce-ndemnãm!

13 - Ce se cere zilei de-astãzi?


Fã acum ºi fã cu spor,
c-atunci vei putea ºi mîine
ceea ce eºti ei dator.

14 - Mai bine-i ºi mai slab în fapte,


decît a nu-mplini nimic.
Decît a nu fi chiar nimicã,
mai bine fii ºi cel mai mic.

15 - Cîteodatã hotãrîrea decît fapta e mai grea,


cãci oricare faptã bunã nu se face fãrã ea.

16 - Orice om plãteºte-odatã preþul celor fãptuite,


de aceea nu te-abate din cãrãrile cinstite.

17 - Tot ce ºtii cã este bine cautã sã-mplineºti oricînd,


cãci de toate-o sã se cearã socotealã în curînd.

18 - Cît de greu, tot faci odatã - dacã vrei ºi nu-ncetezi,


dar n-ai sã ajungi niciunde, cînd nu vrei ºi cînd nu crezi.
De credinþã ºi voinþã va depinde tot ce caþi:
ºi de Ceruri ºi de vremuri doar aceia-s ajutaþi.

19 - Din nimic, nimic nu iese - de aceea cîte sînt


sigur c-au fost fãcute de Cel Veºnic, Bun ºi Sfînt.

20 - Primeºte sfatul tuturora,


dar hotãrîrea ta s-o iei:
asupra ta rãmîne fapta ºi tu ai sã rãspunzi - nu ei.
Pag. 135

21 - Orice faptã rea fãcutã contra altuia, de tine,


îi dã dreptul sã þi-o-ntoarcã el napoi
cînd îi convine.

22 - Din pînzã puþinã,


scurtã pelerinã -
din puþinã faptã,
puþin rod te-aºteaptã.

23 - Dacã vrei ca sã se facã, du-te singur - ºi se face,


dacã vrei sã nu se facã, spune altora
- ºi pace!

24 - Fã mereu o faptã bunã, fie cît de micã


sã nu faci nimic e drumul spre-a nu fi nimicã.

25 - Cine-ncepe prea devreme oboseºte prea curînd;


fiecare faptã-i bunã, dar la vreme - ºi la rînd.

26 - Þine seama-n orice faptã


de sfîrºitul ce-o aºteaptã,
atunci nu vei rãmînea
de ruºine pentru ea.

27 - Cautã sã fi primul într-o faptã bunã -


asta-þi va aduce cinste ºi cununã.

28 - Buna-nvãþãturã care numai în urechi rãmîne


este ca flãmîndul care numa-n vis mãnîncã pîine.

29 - Pentru nici o faptã bunã n-aºtepta aici rãsplatã -


dragostea ºi bunãtatea nu aºteaptã nici o platã.

30 - Ce vrei sã faci, fã-atunci cînd vrei -


la orice treabã-i vremea ei:
o faci la timp, o ai mereu;
n-o faci la timp, o plîngi cu greu.

31 - Nicicînd tu nu-þi pierde vremea


fãrã-a face ceva bine,
cãci de-þi pierzi tu astãzi vremea
mîine-ai sã te pierzi pe tine.

32 - ªi-un gînd bun, la Ceruri este socotit ca faptã bunã


gîndul rãu e ca pãcatul -
gînd ºi faptã se-mpreunã.
Pag. 136

33 - Binele va da rãsplatã
chiar ºi pentru-un singur bine,
chiar ºi pentru-o vorbã bunã,
chiar ºi-un gînd avut spre Sine.

34 - Totdeauna este vreme pentru-a face totul bine -


numai dacã omul are dragostea de-a-l face bine.

35 - Greu mai afli timp ºi cale


a-ndrepta faptele tale;
chibzuieºte negrãbit
ca sã poþi fi om cinstit.

36 - Fã încet ºi fã temeinic tot ce faci


pentru oricine -
numai ce-i fãcut asemeni este sigur
ºi e bine.

37 - Omul harnic nu se-apucã de cinci fapte dintr-o datã


ci de una,
dar n-o lasã pîn-n-o vede-ncununatã.

12 - Despre fãgãduinþã
1 - Nimic sã nu te facã sã dormi neliniºtit
ca ce-ai promis la alþii
ºi nu þi-ai împlinit.

2 - Nu-i greu sã-þi urmezi destinul


cînd îl ºtii mai dinainte,
nu-i greu sã-þi plineºti cuvîntul
cînd îþi crezi vorbele sfinte.

3 - Þine minte promisiunea ºi-mplineºte-o neapãrat:


promisiunea ne-mplinitã - nume ºi cuvînt pãtat.

4 - Fã tot binele pe care îl promiþi ºi-l ºtii cã poþi,


lasã-n urmã cale bunã cum îþi cer urmaºii toþi,
cã oricît de slab þi-e mersul,
ºi oricît poþi de puþin,
tot vei fi spre bucurie ºi-ajutor la cei ce vin.

5 - Nici Pãrintele din Ceruri nu dã totul dintr-o datã -


ca sã þinã rugãciunea ºi credinþa necurmatã.

6 - Coace-þi pîinea cîtã vreme e cuptoru-nfierbîntat -


Pag. 137

mergi la cel care-þi promite pînã cînd nu te-a uitat.

7 - Casa-n care se-mplineºte tot ce s-a promis frumos


o sã aibã cel mai mare ºi mai fericit folos.

8 - O fãgãduinþã bunã împlineºte-þi-o pe loc;


una rea, fii treaz, n-o face -
de-ai fãcut, arunc-o-n foc.

9 - Nu fãgãdui cu grabã nimãnui mãrinimos,


dar, dac-ai promis, fã totul
ºi la vreme ºi frumos.

10 - Oricît te-ar costa cuvîntul care liber þi l-ai dat


þine-þi-l, cã numai astfel þi-este sufletu-mpãcat,
ºi mai mult e bucuria cugetului mulþumit
decît grija ce-ai fãcut-o sã þii ce-ai fãgãduit.

13 - Despre fericire
1 - Fiul meu, cînd tu în suflet mulþumit cu toate eºti,
altã bogãþie-n lume nici sã cauþi, nici sã doreºti;
adãugînd la roade bune pe-al vieþii drum cinstit
ºi trãind în curãþie, vei ajunge fericit.

2 - Fericit e-acela care este mulþumit oricînd -


el ºi-n muncã ºi-n rãbdare merge fericit, cîntînd.

3 - Fiii mei, viaþa-ntreagã sã munciþi ºi sã luptaþi -


mulþumire, nu avere, pe pãmînt sã cîºtigaþi;
bogãþia nu vã poate face-n lume fericiþi,
însã sînt bogaþi aceia care pot fi mulþumiþi.

4 - Fericirea lumii-i umbrã, abur, clipã scurtã, vis,


fericirea-adevãratã numa-n cer ni s-a promis -
pacea stãrii ce-þi aratã Cerul unde mergi deschis.

5 - Fericirea e-mplinirea datoriei care-o ai;


cînd o ºtii plãtitã-aceasta, poþi sã te simþeºti ca-n rai.

6 - Fericirea în afarã, nu existã, fiica mea,


dacã ea nu-i înãuntru, dacã nu-i în viaþa ta.

7 - Fericiþi sînt doar copiii cei cu inima curatã:


numa-n curãþie este fericirea-adevãratã.
Pag. 138

8 - Cînd gînd bun te curãþeºte ºi fereºte de greºale,


fericirea te-nsoþeºte cît urmezi pe-aceastã cale.

9 - De rãmîi pe totdeauna pe cãrarea cea curatã,


fericirea ta nu scade ºi nu piere niciodatã.

10 - Numai cînd pierzi curãþia ºi te-abaþi din calea bunã,


pierzi ºi fericirea vieþii - ele umblã împreunã.

11 - Fericirea-i idealul dupã care-aleargã toþi,


dar tu, fiul meu, te luptã binele sã-l faci cît poþi;
doar cãutînd sã-i faci pe alþii fericiþi ºi mîngîiaþi,
fericirea ta o afli, cãci pe-a altora o caþi.

12 - Fericirea-i starea dulce dupã care toþi tînjesc,


dar pe care mulþi în viaþã niciodatã n-o gãsesc.
Ea-i în Adevãr ºi numai sufletul ce l-a aflat
ºi rãmîne-n el, acela-i fericit cu-adevãrat.

13 - Nu ni-s date nouã-n lume fericirile depline -


totdeauna vor fi-n inimi dor sau temeri sau suspine
asta-i soarta tuturora; primind tot cu mulþumire
noi afla-vom numa-n ceruri o deplinã fericire.

14 - Dorul dupã fericire e adînc în viaþa ta -


pus în inima ta este ºi trãieºte cît ºi ea;
cine-n adevãr o cautã, o gãseºte pe deplin,
cine-o cautã-n altã parte, aflã zbucium, plîns ºi chin.

15 - Inimile iubitoare au de-a pururi fericire -


fericire-adevãratã este numai în iubire.

16 - N-o sã poatã niciodatã fi pe lume fericit


cela ce nefericirea altora a pregãtit.

17 - N-o sã-ºi poatã-alfa vreodatã fericirea lui, acel


ce-a nefericit pe alþii, chinuindu-i în vreun fel.

18 - Cel ce nu mai are-n viaþã a dori nimic, socot


cã-i mai fericit pe lume decît cel ce are tot.

19 - Fiica mea, pe lume totul e pãrere ºi schimbare;


dacã starea fericitã ar fi-aici netrecãtoare
sufletul se-obiºnuieºte ºi se saturã de bine;
ea nu trece, dar se schimbã biata inimã din tine;
ea nu pleacã, dar adesea sufletul o pãrãseºte
ºi zadarnic plînge-n urmã: ce-a lãsat nu mai gãseºte.
Pag. 139

20 - Fiul meu, de vrei puternic sã fii fericit în viaþã


numai Cinstea ºi-Adevãrul tu sã le iubeºti, învaþã,
cãci puþini cunosc pe lume Cinstea cum te fericeºte
ºi-Adevãrul cum înalþã sufletul care-l iubeºte.

21 - Fiii mei, trãind oriunde sã cãutaþi ºi sã doriþi


pe toþi cei din jurul vostru sã vi-i faceþi fericiþi,
cãci mai bine e pe lume nici sã mai vieþuieºti
decît spre nefericirea altora sã mai trãieºti.

22 - Dacã ne-ncetat ai gîndul la al vieþii bun sfîrºit,


vei lãsa prin lume-n urmã drumul vieþii fericit.

23 - În luminã fericitã vezi spre ceruri drumul tãu


cînd îþi poþi sfîrºi viaþa fãrã de pãreri de rãu.

24 - Fericiþi numim noi astãzi pe-acei ce-au rãbdat întruna;


a fost totdeauna astfel, dar nu-i pentru totdeauna:
va-nceta odatã chinul pentru toþi cei fãrã vinã -
fericirea lor pe urmã va fi veºnicã ºi plinã.

25 - Fericiþi cu-adevãrat
sînt doar cei cu trai curat;
cei rãi nu se veselesc -
ei de-aici în iad trãiesc.

26 - Omul sufere ºi luptã, face totul ca în lume


doar va deveni om mare, ºi va cîºtiga renume,
dar cînd le cîºtigã, bietul, vede ce nenorocire
ºi deºertãciune tristã este-aceastã fericire.
Cît ar vrea napoi s-ajungã chiar ºi fãrã-acestea toate
ca sã nu-l mai ºtie nimeni... Cît ar vrea, dar nu mai poate.

27 - Fericirea nu stã-n locul, ci în starea-n care eºti,


nu de-mprejurãri atîrnã, ci de felul cum trãieºti,
nu de locul unde te-afli, ci de umbletul frumos,
nu-n afara, ci-nãuntrul sufletului credincios.

28 - Numai datoria care are-n sine plata sa


poate sã te fericeascã: fericirea este-n ea.

29 - Fericirea-adevãratã nu stã-n mult, ci stã-n puþin,


iar puþinul nu-i lipseºte omului cu gînd senin.

30 - Cel ce are mai puþinã trebuinþã de-avuþie


gustã-o masã fericitã chiar trãind în sãrãcie.
Pag. 140

31 - Cel mai fericit e-acela ce doreºte mai puþin;


multul, fãrã mulþumire, e-un izvor de griji ºi chin.

32 - Fericirea ce-o dã lumea e ca apa cea sãratã:


cu cît bei mai mult dintr-însa,
nu-þi vezi setea stîmpãratã.
Fericirea ce-o dã Cinstea e ca apa cristalinã:
bei o datã ºi te stîmperi -
toatã setea þi s-alinã.

33 - ªase lucruri sînt pe lume pricinã de bucurie:


- sãnãtatea,
- libertatea,
- împlinita datorie,
- prietenia celor vrednici,
- cãsnicia liniºtitã - ºi
- aflarea mîntuirii;
iatã viaþa fericitã.

34 - Virtuþile sînt însuºiri frumoase, cui le ºtie,


dar celor ne-nþelepþi le par cã ele-s nebunie;
fiþi fericiþi voi ce aveþi aceste-averi alese
ºi de pãrerea celor rãi nici pic sã nu vã pese.

35 - Firea lui pentru oricare e stãpîn ºi este zeu,


cãci de firea lui ascultã omul, ca de Dumnezeu.
Fericit e-acel ce are firea cea de Sus în sine -
el ascultã totdeauna de îndemnul spre mai bine.

36 - Singur binele e sigur, nu averea, nici norocul;


fericit cel ce pe Bine îºi întemeiazã locul,
fericit cel ce pe Bine îºi întemeiazã starea -
nu-l va clãtina nici vîntul,
nu-l va îneca nici marea.

37 - Visul fericirii lumii e frumos, dar scurt acum:


pîn-la el sînt numai lacrimi,
dupã el e numai scrum.

38 - Fericit cel ce-ºi încheie drumul vieþii lui frumos -


liniºtit pleca-ºi-va capul în odihnã, credincios;
ºi viaþa lui ºi moartea vor slãvi pe Cel Slãvit -
ºi cuvîntul ºi exemplul îi va fi mereu cinstit.

39 - Fericirea-mi are numai doi duºmani în lumea rea:


rãul cel din firea lumii
ºi acel din firea mea.
Pag. 141

40 - Fericirea nu se aflã decît pe-al credinþei drum


nici în veacul care vine nici în veacul de acum,
dar pe drumul ascultãrii ºi credinþei, mai frumos,
fericirea totdeauna e-un tovar㺠credincios.

41 - Fericiþi aceia care sînt flãmînzi ºi însetaþi;


ei dorind neprihãnirea, vor fi-odatã sãturaþi.

42 - Ferice aceia cu duhul sãrac:


Ceru-mpãrãþia le-o va da în veac.

43 - Ferice sînt aceia ce plîng neajutaþi,


cãci ei vor fi odatã de-a pururi mîngîiaþi.

44 - Ferice sînt aceia cu sufletul cel blînd,


c-aceºtia pãmîntul vor moºteni curînd.

45 - Ferice milostivii ce milã pururi fac,


cãci ei avea-vor parte de milã pînã-n veac.

46 - Ferice-s cei cu inimi curate, cãci, mereu,


ei vor vedea în slavã, cu drag, pe Dumnezeu.

47 - Ferice fãcãtorii de pace, cãci ei sînt


chemaþi de-a pururi fiii lui Dumnezeu Cel Sfînt.

48 - Ferice-acei ce pentru dreptate vor rãbda,


cãci ei împãrãþia cereascã vor lua.

49 - Ferice va fi vouã cînd fi-veþi prigoniþi


ºi-n lume, pentru Domnul, veþi fi batjocoriþi,
cînd vorbe mincinoase ºi rele vor cãuta
sã spunã contra voastrã fiindcã-L veþi urma;
fiþi bucuroºi ºi veseli atunci precum v-a spus,
cãci mare e rãsplata ce vã aºteaptã Sus.

50 - Fericit cel ce se poate mulþumi cu Domnu-ntruna,


care n-are-altã dorinþã mai presus ca asta una.
Cel ce ni L-a dat pe Domnul,
Cel mai Nalt din cele nalte,
cum nu ne va da-mpreunã cu El, toate celelalte?

51 - Vremea bucuriei tale este cînd eºti fericit -


bucurã-te-atunci cîntîndu-I Celui ce-astfel a voit.
Vremea încercãrii tale este cînd eºti întristat -
plîngi atunci, rãbdînd, dar crede...
Tot de El eºti încercat.
Pag. 142

52 - Fericit e-acela care, cunoscînd pe Dumnezeu,


biruieºte orice teamã, pentru a-L sluji mereu.

53 - Fericirea vieþii tale, te înºeli: în veac nu vine


din durerea ºi-osîndirea altuia de cãtre tine;
ci din chinul ºi durerea ce-o faci lui,
- pe orice cale -
va veni nefericirea ta ºi-a cãsniciei tale.

54 - Sã ne mulþumim întruna cu ce cîºtigãm cinstit


ºi sã nu ne chinuiascã ce au alþii nemuncit.
Nu e fericit acela care-i chinuit mereu
cã la alþii-i cel mai bine, iar la el e cel mai greu.

55 - Fericire trecãtoare poþi sã afli-n multe, jos,


dar eterna fericire afli numai în Hristos;
fericire mãrginitã poþi sã afli ºi-n alt fel,
fericire fãrã margini este, însã, numa-n El.

56 - Fericit cel ce la moarte n-o sã lase-n urma lui


nici dorinþe ne-mplinite,
nici vreo pizmã, nimãnui.

57 - Uºor de tot se împlineºte dorinþa celui fericit,


cãci fericiþii totdeauna au prea puþine de dorit.

58 - Nu te ferici nainte de-a fi cîºtigat cununa -


o primejdie te poate nimici pe totdeauna.

59 - Cunoscînd nefericirea înveþi sã-i ajuþi pe-acei


care-ºi duc ades viaþa numa-n ani amari ºi grei.

14 - Despre flecãrie
1 - Lumea asta este plinã, cum e lacul, de broscoi
care fac atîta larmã de-asurzeºti de tãrãboi,
cã, ºi dac-ar fi ascunsã vreo privighetoare-n ea,
n-ar avea curaj sã cînte - s-ar retrage ºi-ar tãcea.

2 - Nu-i nimic atît de moale,


sau de aspru,
sau uºor,
sau de-amar,
sau nestatornic
ca pãrerea tuturor.
Pag. 143

3 - N-arãta a ta virtute unei vite flecãreºti -


ea þi-o va cãlca-n picioare
ºi-n zadar te mai cãieºti.

4 - De-obicei o faptã este chiar din contra cum se spune:


fapta bunã - vorbe rele,
fapta rea - iscoduri bune.

5 - Nu nesocoti bîrfirea, cît ar fi de mincinoasã:


cît ar fi de necrezutã,
ea o urmã rea tot lasã.

6 - ªarpele bîrfirii muºcã ºi urechea, ascultînd,


ºi privirile
ºi gura
ºi simþirea ta, oricînd.
Fugi de vorba rea ºi roagã gîndul sfînt
sã-þi punã el
pazã limbii,
lacãt gurii -
sã n-o spui în nici un fel.

7 - Rana de cuþit se-nchide ºi se vindecã odatã -


rana unei vorbe rele nu se-nchide viaþa toatã;
dacã ºtii ce usturime poþi sã faci c-o vorbã rea,
cãtre nimeni, niciodatã nu te folosi de ea.

8 - Înþeleptul are-n lume urechi mari ºi limbã micã;


cu auzul mult se-nvaþã,
dar cu gura mult se stricã.
Cel ce n-ar greºi-n vorbire ar fi-un om desãvîrºit -
dar desãvîrºit pe lume Unul doar S-a dovedit.

9 - Cîinelui sã nu-i dai drumul pînã iepurele sare;


nu vorbi grãbit de nimeni pînã n-ai o-ncredinþare,
nu fãgãdui nimica pînã nu ºtii cã vei þine,
altfel, vorba prea grãbitã se sfîrºeºte cu ruºine.

10 - Cine a jignit pe altul prea departe a ajuns -


înþelept e cel ce ºtie da un liniºtit rãspuns.

11 - Nu spui bun nimic la alþii


cînd nu-i bun nimic în tine;
fiecare vede-n altul numai ceea ce-i în sine.

12 - Flecãria-i la oricine faptã rea ºi vinovatã -


cine-o face ºi-o iubeºte va cãdea sub judecatã.
Pag. 144

13 - Ploaia vorbelor e bunã numai dacã poate face


sã-ncolþeascã gînduri sfinte
de iubire ºi de pace.

14 - Coþofanelor le place flecãreala sãltãreaþã.


Doamne, cîtã-asemãnare cu femeia vorbãreaþã!

15 - Cine n-are-o sculã bunã


nu va face-un lucru bun.
Nici Hristos nu-ªi face lucrul
cu-un flecar ºi cu-un nebun!
Ci, cum meºterul îºi face mai întîi unealta bunã,
astfel ºi Cel Bun, pe-acela care-I va lucra-mpreunã.

16 - Dacã vrei sã n-ai necazuri,


spune lumii doar ce-i place;
spune oamenilor fleacuri,
ºi-o sã fi cu toþi în pace.
Dar, dac-aperi Adevãrul ºi spui vorbe apãsate,
te aºteaptã la necazuri,
la dureri
ºi lacrimi, frate!

17 - Mai ales cel ce nu ºtie se grãbeºte sã rãspundã,


ºi-astfel, tocmai el, nu-ºi lasã neºtiinþa
sã se-ascundã.

18 - Cel flecar e-ntotdeauna ºi un bîrfitor urît


oriºiunde-l vezi c-apare, fugi de el numaidecît.

19 - Cusururile par virtuþi


în gura celor pricepuþi -
virtuþile par slãbiciuni
în gurã la flecari nebuni.

20 - Casa-n care doar se cîntã


ºi se bea
ºi desfrîneazã
în curînd ori se aprinde,
ori de-un vînt se ruineazã.

15 - Despre frumuseþe
1 - Tot cuvintele frumoase
ºi tot oamenii cinstiþi
sînt cele mai preþuite
Pag. 145

ºi sînt cei mai preþuiþi...


Chiar cînd trece peste-acestea timpul lung
ºi nemilos,
strãlucirea lor nu piere,
ci s-aratã mai frumos.

2 - Binele-l despãgubeºte pe sãrac cu-nþelepciune,


pe cel fãrã frumuseþe prin virtuþi ºi gînduri bune,
pe cel fãrã libertate printr-o liniºte cereascã -
ºi-astfel nu-i pe lume lipsã ca sã n-o despãgubeascã.

3 - Ah, cît de uºor se lasã inima încredinþatã


de cuvintele iubirii ce le-ascultã fermecatã!

4 - Frumuseþea cea trupeascã este-un dar din cele rare


dar din cele mai cu grijuri ºi mai nefolositoare!

5 - Cunoºtinþa ºi credinþa nu se luptã între ele,


ci se înfrumuseþeazã ca ºi cerul cu-a lui stele:
una fãrã cealaltã sufere ºi rãtãceºte -
numai cînd merg împreunã calea noastrã strãluceºte.

6 - A nu judeca pe nimeni,
a ierta pe orice ins,
a te înfrîna întruna,
a feri ce nu-i de-atins,
a munci fãrã a cere,
a cinsti tot ce-i frumos,
a-i privi pe toþi iubindu-i -
asta-nseamnã credincios.

7 - Credinciosul e ca ceasul:
cu tot ce-i ascuns în el
va lucra ca sã arate în afar-un singur þel -
va lucra ca sã arate în afarã credincios
Þelul Ultim, ce conduce mersul tuturor frumos.

8 - ªi-n Frumos e Adevãrul


ºi-Adevãrul e-n Frumos -
aste douã adevãruri strãlucesc mai luminos.

9 - Dacã dãm atîta cinste unui descoperitor,


cîtã oare se cuvine Unicului Creator?
Cînd ne luminãm atîta de ceva descoperit,
cît sã ne mirãm de-Acela
care-acestea le-a-ntocmit!
Pag. 146

10 - Orice tainã dezvelitã, orice greu înlãturat


ni-L aratã pe Acela Veºnic Sfînt ºi Minunat,
ne aratã-nþelepciunea care-acestea, întocmind,
le-a descoperit doar faþa,
ca noi sã le-aflãm muncind.

11 - Înþelepþii sînt aceia care-ºi pot pãstra curat


frumuseþea-nþelepciunii din tot ce-i adevãrat;
inima neprihãnitã de copil e semnul sfînt
dupã care se cunoaºte frumuseþea pe pãmînt.

12 - Plugu-i pasãrea ce cîntã primãvara mai frumos -


dupã el întreaga lume strînge pîine ºi folos.

13 - Mai uºoarã e povara care-o ducem cu plãcere -


frumuseþea ºi iubirea agurida o fac miere.

14 - Dupã munca cea mai grea


ai o cinã mai gustoasã -
dupã lumea asta rea
- cealaltã-n veci frumoasã.

15 - Nu-þi sfîrºi urît lucrarea care-ai început frumos -


fie-þi luminos sfîrºitul început tot luminos.

16 - Nu-i de-ajuns sã lauzi omul cel cinstit ºi priceput -


trebuie sã faci ca dînsul tot ce vezi ºi vrei fãcut.

17 - Buna-nvãþãturã este ca soþia cea frumoasã -


þi-este drag sã fii cu dînsa
ºi pe stradã ºi acasã.

18 - Frumuseþea-adevãratã e atunci cînd poþi vedea


un obraz negrit de muncã ºi cinstit mereu de ea
ºi o inimã albitã de al faptei bune dar -
o asemenea frumseþe este cel mai mare har.

19 - Fii purtat mereu de-ndemnul


dragostei pentru frumos -
pururea urînd pãcatul sã-l iubeºti pe pãcãtos.

20 - Oriºice minune sfîntã ce-o vedem e ca un nor


dupã care se ascunde Tatãl nostru iubitor.
Fericit acel cu ochii minþii lui deschiºi voios -
el în oriºice minune va vedea pe Cel Frumos.
Pag. 147

16 - Despre gînd
1 - Oamenii vãd numai fapta,
Binele la gînd priveºte -
de aceea El ºi gîndul ne-mplinit îl rãsplãteºte.
Dacã fapta bunã omul e împiedicat, n-o poate,
o sã-i rãsplãteascã gîndul Tatãl care vede toate.

2 - Cine este dintre oameni omul cel mai prost ºi rãu?


Cel ce lasã gînduri rele sã-ncolþeascã-n duhul sãu!

3 - Cel mai înþelept e-acela ce socoate cîte pier


un nimic pe lîngã cele ce sînt veºnice în cer.

4 - Fã tot ce faci cu gîndul la Marea Judecatã,


la care cu-orice faptã vei sta de faþã-odatã!

5 - Un vorbitor fãrã gîndire e ca un cerºetor ce-n zori


colindã uºi cu traista goalã,
compãtimit de trecãtori.

6 - Mai tãioasã-i o idee inspiratã ºi aprinsã


decît sabia-ascuþitã - ea pãtrunde mai ne-nvinsã.

7 - Meditaþiile-s munca fericitã-a vieþii mele,


cum e ochilor privirea -
de la Adevãr vin ele.

8 - O, gîndeºte la urmare!
Orice faptã are platã -
nebunia vede-n urmã, chibzuinþa vede-ndatã!

9 - Omul cu-nsuºiri voioase trebuie-a-ºi frîna voios


gîndurile ºi pornirea, spre-a umbla mereu frumos,
cãci prea slobod dacã-ºi lasã gîndurile-n voia lor
schimbã cãi ºi aflã þeluri spre pierzarea tuturor.

10 - Mare înþelept e-acela care noaptea n-a uitat


sfatul bun ºi gîndul vrednic
care ziua l-a-nvãþat.

11 - Dupã cele mai oprite ºi mai grele de atins


ni-e dorinþa cea mai mare
ºi ni-e gîndul mai aprins.

12 - Gîndul drept cunoaºte bine ce e bine ºi ce nu-i -


Pag. 148

el cunoaºte ºi dreptatea ºi-adevãru-n drumul lui,


el presimte care este omul bun ori omul rãu.
Fericit cel ce-ºi pãstreazã gîndul drept
în duhul sãu.

13 - Ce greu se pot gîndi la alþii


cei ce gîndesc numai la ei -
la alþii pot gîndi doar sfinþii,
pe cînd la ei, orice miºei.

17 - Despre grabã
1 - Sã nu te pripeºti în viaþã, ci grãbeºte-te încet -
cei ce umblã-n prevedere
vor sfîrºi fãrã regret.

2 - Ce nu poþi face grãbit, fã bine cel puþin;


dar ºi grãbit ºi bine e binele deplin.

3 - Teme-te de chibzuinþã, dar fii tare-n hotãrîre -


nici grãbire, dar nici frica, în pãcat sã nu te vîre.

4 - Chibzuieºte-ntîi ºi vorba care-o spui


ºi pasul tãu -
orice grabã ºi pripire poate-aduce-un mare rãu.

5 - Numai dupã chibzuinþa îndelungã ºi-nþeleaptã


spune-þi hotãrît cuvîntul celui care þi-l aºteaptã,
cãci cuvîntul, ca ºi fapta, este-n lume mai de preþ
decît oriºice avere ori comoarã-a unei vieþi.

6 - Înainte de-a începe chibzuieºte negrãbit -


dupã chibzuinþã însã te grãbeºte la-mplinit.

7 - Pot sã ºi greºeascã unii cu o chibzuinþã-nceatã,


cum pot nimeri ºi-aceia fãrã dînsa - cîteodatã;
însã una e greºeala celor care stau sã vadã,
pe cînd alta este-a celor ce dau buzna la grãmadã.

8 - Pentru cel ce prea doreºte


toate parcã merg prea-ncet,
grabnic o sã-i vinã numai prea amarnicul regret.

9 - Ordinea e temelia tuturora celor bune;


cautã zilnic fãrã grabã toate-n ordine-a le pune -
buna rînduialã-n viaþã este cît o-nþelepciune.
Pag. 149

10 - Cel prea-ntîrziat pe cale în zadar grãbeºte.


De la uºa zãvorîtã ce se mai primeºte?

11 - Tot ce trebuie sã-nvingã creºte-ncet


ºi merge-n pas;
din ce s-au fãcut cu grabã prea puþine-au mai rãmas.

12 - Mai bine sã aºtepþi o cale,


decît sã te grãbeºti un pas:
adesea dupã-o grabã proastã
nici o nãdejde n-a rãmas.

13 - Nu lovi cu biciul caii pînã nu eºti în cãruþã:


graba totdeauna pierde -
ºi prostia nu te cruþã.

14 - Mai degrabã sã faci bine decît repede o treabã;


deseori în loc de cinste iei ruºine dupã grabã.

18 - Despre grijã
1 - Ceea ce-i cãutat cu grijã poate fi aflat odatã.
Dar cum o sã afle-acela care nici mãcar nu catã?

2 - Ceea ce poþi face ziua, nu lãsa pe noapte -


poate noaptea putrezesc cele ziua coapte.

3 - Dacã nu grijeºti bãnuþii, nu eºti vrednic de bani mari:


pas cu pas te urci pe munte -
nu poþi dintr-un gînd sã sari!

4 - Du-þi mîna grabnic la cãciulã,


dar du-o-ncet la buzunar;
ca sã respecþi, fii des în frunte
sã cheltuieºti, fii foarte rar.

5 - De pe cînd ai bani grijeºte


pe cînd nu vei mai avea
ºi vei ºti cum cheltuieºte
cel cuminte-averea sa.

6 - Pierzi ºi multul, dacã astãzi nu bagi seama


pe puþin -
þine la economie de pe cînd e sacul plin!

7 - Cîinele, cã este cîine


Pag. 150

ºi tot mai îngroapã pîine


ca sã aibã ºi pe mîine.
Dar cum oare sã-i socot
pe-acei ce astãzi mîncã tot
ºi-apoi mîine nu mai pot?

8 - Þine-o parã pentru sete chiar cînd este apã-n vas -


nu ºtii ce neprevãzute pot sã vinã-n orice ceas !

9 - Mai grijeºte ce-ai acuma, cã nu-i sigur cã-i avea;


cînd ai mult, poþi da mulþimii,
dar cînd nu-i, ce faci cu ea?

10 - Bucãþica cea mai bunã pentru urmã þi-o pãstreazã,


gura care-o gustã, toate dulci ca asta sã le creazã.
Pentru orice despãrþire þine-þi vorba cea mai bunã
ea, pe toate celelalte cu frumseþe le-ncununã.

11 - Mai pãstreazã-ntotdeauna ceva de la orice masã


nici nu ºtii, pe neaºteptate
cine poate-þi vine-n casã.

12 - Mai bine sã-nveþi de tînãr ca sã ºtii pãstra ce ai,


decît cum sã ºtii cîºtiguri sã tot strîngi
oricîte vreai.

13 - Condu-þi gura pîn-la pungã,


cumpãnind sã þi se-ajungã,
cãci mîncînd pe datorie
nu mai scapi de sãrãcie.

14 - Strînge tot ce foloseºte


nici nu ºtii cui trebuieºte
n-arunca nimic afarã -
nici nu ºtii cine-o sã-þi cearã.

15 - Cîºtigul cel mai sigur e ceea ce-ai cruþat


ºi þi-l grijeºti de-o parte cu gîndul cumpãtat,
ca-n vremea de nevoie sã nu mergi la cerºit
ºi sã-l slãveºti pe-acela ce nu te-a pãrãsit.

16 - Cine plînge pentru-un ac,


nu va pierde-o vacã;
cînd strîngi bobul, þii la sac,
mintea nu-i sãracã.
Pag. 151

17 - Nu cheltui aceea ce poþi cruþa sã ai,


ºi nu cruþa aceea ce trebuie sã dai!

18 - Cine ia ºi nu mai pune


dã-n curînd de uscãciune.

19 - Cînd vezi un ac în drumul tãu


sã nu-l laºi, c-o sã-þi parã rãu;
nimic sã nu dispreþuieºti,
cã vine-un timp cînd îl doreºti.

20 - De aruncat poþi oriºicînd,


dar de-adunat - cînd vine rînd;
nu arunca nimic grãbit,
cã nu ºtii cînd te vezi lipsit.

21 - Unde este-o grijã mare, cele mici pare cã nu-s -


orice lipsã înceteazã cînd îþi afli-un dar nespus.

22 - Chiar ºi la pãmînt ai grijã, tot te teme de cãdere;


ºi-n nenorocire-s trepte,
ºi-n durere-i mai durere.

23 - Apa care-ai risipit-o nu þi-o mai aduni nicicînd -


timpul dus, pierdut rãmîne -
fie-þi asta primul gînd!

24 - Aurul pierdut se poate sã-l mai afli cîteodatã,


însã vremea ta pierdutã n-o mai afli niciodatã.
Griji de timp mai mult ca de-aur,
foloseºte-l cît mai bine:
uitã-te cum fuge timpul - aurul ce nu mai vine.

19 - Despre hãrnicie
1 - Fiul meu, fii harnic pururi ca ºi harnica albinã,
holda ta sã fie holdã ºi grãdina ta grãdinã,
casa ta mereu curatã, faþa ta mereu seninã -
munca binecuvîntatã þi-umple viaþa de luminã.

2 - Dacã stai ºi leneveºti


în curînd ai sã cerºeºti;
de eºti harnic ºi munceºti
dãruind te-mbogãþeºti.

3 - Nu-i nimic mai ruºinos


Pag. 152

ca un leneº sãnãtos;
nu-i nimic mai vinovat
ca un tînãr delãsat.

4 - Munca-þi lumineazã mintea alungîndu-þi întristarea,


te fereºte de ispite întãrindu-þi înfrînarea
ºi-þi aduce bucuria, mulþumirea ºi cîntarea.

5 - Fiica mea, fii muncitoare, harnicã ºi-n curãþie -


casa ta întotdeauna ca un stup de-albine fie.

6 - Fiul meu, cu hãrnicie sã faci munca ta-nþeleaptã,


fii destoinic în oricare lucru bun ºi cale dreaptã.

7 - Plugul care nu munceºte


stînd în ºopru rugineºte;
omul care nu munceºte
lenevind, se prãpãdeºte.

8 - Nu fii leneº niciodatã: munca-þi dãruie putere -


hãrnicia dã întruna, lenea totdeauna cere.

9 - Sã iubeºti cu bucurie
munca din copilãrie:
leneºul din tinereþe
va cerºi la bãtrîneþe.

10 - Nu-þi da lenei niciodatã trupul, cã te ruinezi,


nu-þi da poftei rele viaþa, cã de cazi te ºi-ntinezi,
nu-þi da sufletul la cel rãu, dacã vrei s-ajungi în rai -
diavolul sã ia nu-þi poate, numai ceea ce tu-i dai.

11 - Munceºte oriºicînd, lucreazã,


nu sta, cã dacã nu munceºti
satan gãseºte el de lucru
sã-þi dea atunci cînd leneveºti.

12 - Munca este ºcoala cinstei,


cumpãtarea-i casa ei,
rugãciunea-i pãstrãtoarea -
nu uita pe-aceste trei.

13 - Cautã sã fii prin muncã ceva, cît ai fi de mic -


cã-i mai bine-a nu fi-n lume, decît sã nu faci nimic.

14 - Bucuria-i nu a celor care ºtiu frumos vorbi,


Pag. 153

ci-i a celor care-n viaþã ºtiu frumos ºi mult munci.

15 - Precum plugul rugineºte stînd la nelucrare - aºa


ºi viaþa ta se pierde dacã nu munceºti în ea.

16 - Sã iubeºti învãþãtura, dar ºi munca s-o iubeºti;


numai cunoºtinþa-ngîmfã - tu cu munca s-o uneºti.

17 - Fiul meu, iubeºte-þi munca, de-ar fi oriºicît de grea -


munca-i binecuvîntare ºi-i un bine-n viaþa ta.

18 - Fii voios, muncind, ºi-aratã-þi bucuria cã trãieºti:


nu ºtii ce nenorocire e sã nu poþi sã munceºti.

19 - Dacã-i uneori grea munca, tu sã ºtii iubitul meu


cã a nu munci nimica e de mii de ori mai greu.

20 - E primejdioasã munca, uneori ºi-anevoioasã?


Lenea însã totdeauna este mai primejdioasã!

21 - Munca, noi cu rugãciunea vrem sã ne-o unim la plug,


cãci numai cînd sînt unite le dã Dumnezeu belºug.

22 - Munca fãrã rugãciune-i ca ogorul semãnat


peste care nu mai plouã: sterp rãmîne ºi uscat;
rugãciunea fãrã muncã este ca al ploii har
peste glii nesemãnate: fãrã roadã-i ºi-n zadar!

23 - Nu fii leneº - totdeauna fã ceva dacã trãieºti:


te-osîndeºte chiar ºi pîinea ce-o mãnînci,
de nu munceºti.

24 - Miºcã, leneºule, viaþa þi se scurge în zadar;


pînã chiar ºi-o rîmã miºcã; fã ºi tu cît ea mãcar!

25 - Nu-ºi alinã setea omul care bea din pumn strãin -


numai pîinea muncii tale te va sãtura deplin.

26 - Lenea-i nu numai ruºine, ci-i ºi furt, cãci se hrãneºte


dintr-o pîine pentru care ea n-asudã, nici trudeºte.

27 - Dac-ar cheltui mulþi oameni ca sã-nveþe-o meserie


doar puþin din truda care-o pun spre înºelãtorie
ºi spre-a învãþa atîtea lucruri rele ºi stricate -
multe case-ar fi frumoase, multe feþe-ar fi curate
ºi-ar fi plinã lumea asta de frumseþi ºi de palate.
Pag. 154

28 - Dacã orice dimineaþã te trezeºte sã munceºti,


dacã seara-þi dã plãcere c-ai putut sã isprãveºti,
dacã-n suflet ai credinþã, dacã-n viaþa ta e har,
tu eºti binecuvîntare, rugãciunea ta-i altar.

29 - O voinþã fãrã muncã e ca apa cea stãtutã,


munca fãrã de voinþã e la fel de neplãcutã,
dar viaþa-n care este o voinþã muncitoare
totdeauna e frumoasã, rodnicã ºi-nvingãtoare.

30 - Totdeauna numai munca ºi credinþa a putut


birui în omul harnic teama de necunoscut
frica lipsei ºi-ndoiala, ce cu chinul lor cumplit
vor munci întotdeauna pe cel leneº ºi zgîrcit.

31 - Munca liberã-i lumina ce te face fericit -


lipsa ei într-o viaþã e de neînlocuit.

32 - Hãrnicia ºi voinþa orice lucru-l fac frumos -


cel ce face totul bine este-un om conºtiincios,
cel conºtiincios, în toate cîte face-i mulþumit,
iar cel mulþumit cu toate este omul fericit.

33 - Munca e mijlocul sigur cel mai bun de ajutor


de oriunde, spre oriunde, la-ndemîna tuturor.

34 - Calea cea mai scurtã cãtre-ndestulare


este-n hãrnicie ºi în cumpãtare.

35 - Hãrnicia care ºtie, face tot cu bucurie.


Lenevia prostãnacã murmurã, în loc sã tacã!

36 - Un om harnic, fãrã carte, preþuieºte înmiit


ca un învãþat, dar leneº, vagabond ºi parazit.

37 - La cel harnic, ce munceºte,


nici un strat nu-i leneveºte;
la cel harnic ºi cuminte
toate zilele i-s sfinte.

38 - Pîinea binecuvîntatã este numai pîinea care


o cîºtigi cu-a frunþii tale,
nu cu-a altora, sudoare!

39 - Pîinea cea mai cu sudoare


are gustul cel mai dulce -
munca harnicã-n rãbdare
Pag. 155

cuget liniºtit aduce.

40 - Coaja cea muncitã e mai duce-l gurã


decît cozonacul cel din furãturã.

41 - Hãrnicia-ntotdeauna aflã ceva sã lucreze,


trîndãvia-ntotdeauna aflã unde sã se-aºeze.

42 - Buna rînduialã-n toate cu atenþie þinutã


multã vreme îþi cîºtigã, multe rînduri îþi ajutã.

43 - Scarpinã-te numai singur, cînd vrei sã te scarpini bine:


nimenea nu-þi poate face lucrul tãu, aºa ca tine.

20 - Despre hotãrîre
1 - Fii încet în chibzuinþã, iar în hotãrîri cinstit,
ca sã nu fii de ruºine în nimic din ce-ai pornit.

2 - Cînd prinzi taurul de coarne,


sã þii lanþul strîns în mînã;
cînd începi o casã mare, sã ai totul la-ndemînã,
cãci dacã se gatã apa pînã mergi sã afli var,
pierzi ºi meºterul ºi vara -
ºi þi-e totul în zadar!

3 - Dacã vrei sã prinzi o vulpe, ai o gîscã pregãtitã -


nu-i nici un cîºtig pe lume fãr-o pierdere silitã.

4 - Sã nu te opreºti din fugã dacã þi-ai luat avînt,


orice glasuri sã te strige, orice curse-n cale sînt;
orice-oprire-þi poate frînge hotãrîrea ta dintîi
ºi aproape de cununã cu ruºinea sã rãmîi.

5 - Tu poþi sã-ntîrzii dacã vrei, dar moartea n-are sã-ntîrzie:


pe totdeauna vai de-acei întîrziaþi pe veºnicie.

6 - Omul hotãrît nu lasã treaba încurcatã;


dac-odatã nu se poate, mai încearcã-odatã.

7 - Acel ce-ntoarce prea tîrziu


rãmîne dinafarã
pe întuneric ºi-n pustiu
în veºnica ocarã.

8 - Picãtura, cît de micã, gãureºte piatra tare


Pag. 156

dacã are stãruinþã ºi nãdejde ºi rãbdare.

9 - Nu poþi doborî copacul doar c-o loviturã datã,


însã unde-i stãruinþã, nu-i nimic sã nu se poatã.

10 - Nici lumea n-a fost fãcutã într-o singurã zi toatã:


nici tu nu slãbi cînd totul nu se face dintr-o datã.

11 - Niciodatã nu rãspunde greutãþii: nu mai pot,


ci rãspunde pot -
ºi-ndatã vei vedea cã birui tot.

12 - Cînd îþi faci cuptoru-n cale, ai sfãtuitori destui,


dar tu nu urma orbeºte sfaturile fiecui,
ci din toate cele spuse, mestecate împreunã,
ia-þi tu singur hotãrîrea cea mai dreaptã ºi mai bunã.

13 - Nu-i prea bunã hotãrîrea ce nu poate fi schimbatã,


dacã dintr-o datã altã înlesnire þi s-aratã.

21 - Despre iertare
1 - Fiul meu, a-tale zile cîte-n lume vei avea,
fericite-ar fi, din ceruri, sfatul de-mi vei asculta
ºi-mpotriva nimãnuia mîna nu-þi vei ridica
pentru a te rãzbuna.
El nu-l preþuieºte pe-acela care-ar ºti lovi mai bine
ci pe-acel ce-ar ºti ierta.

2 - Omul cel cu suflet mare uitã pururea ºi iartã,


numai cel miºel la suflet se rãzbunã ºi se ceartã.

3 - Nu te ruºina cînd ierþi,


ruºinã-te cînd te cerþi,
cãci aºa cum te-ai rugat:
precum ierþi vei fi iertat.

4 - Fiica mea, slãveºte pururi Taina cea mãreaþã-n care


peste-a lumii fãrdelege Dragostea a scris iertare -
Jertfa, Suferinþa, Moartea ºi Puterea Minunatã
care-a lumii fãrdelege a spãlat-o ºi-a ºters toatã
ºi-a fãcut din noi, din bieþii robi sortiþi pentru pieire,
fii ai Slavei ce primi-vor cerurile moºtenire.

5 - Pentru rãu sã nu-ntorci rãu


pururi te fereºte,
Pag. 157

lasã-ntoarcã Cel Curat,


cãci El nu greºeºte.

6 - Dacã poþi ierta, iubite, porþi în tine suflet mare -


numai sufletele-alese ca sã ierte pot fi-n stare.

7 - Ura, fiica mea, de nimeni nu lãsa sã te despartã;


cautã totdeauna pacea, iar ca s-o gãseºti, tu iartã.

8 - Nu þinea cu nimeni ceartã:


de ai vinã, sau de n-ai, iartã.

9 - Nu þinea la cinstea lumii ºi la slava ei deºartã:


pe duºman sau pe prieten din tot sufletul îl iartã.

10 - Nu te supãra pe cel rãu niciodatã, ori de cîte


ori îl vei vedea-mplinindu-ºi planurile lui urîte,
nici cînd vei vedea cã-n toate izbuteºte la tot pasul -
Sus e Cel din Cer ºi-l vede ºi-i aduce ºi lui ceasul.

11 - Nu te rãzbuna pe-acela care-þi face nedreptate,


nici cînd îþi rãpeºte dreptul, ori cu pietre-o sã te-mproaºte:
lasã tu sã Se rãzbune Cel de Sus, cãci El cînd bate
se cunoaºte.

12 - Jertfa Dragostei e Taina, Preþul fãrã preþ prin care


orice pãcãtos ce-ntoarce aflã veºnica iertare.

13 - Cel cuminte se aratã


printr-o asprã judecatã -
pentru sine viaþa toatã,
pentru altul niciodatã.

14 - Cea mai mare rãzbunare


e sã-þi ierþi vrãjmaºul tãu
astfel el va recunoaºte cã eºti bun ºi el e rãu.

15 - De loveºti, tu simþi o clipã satisfacþia deºartã;


dacã ierþi, pe viaþa toatã vei fi fericit - deci iartã.

16 - Dacã vei voi vreodatã


sã-þi rãzbuni pe-ai tãi vrãjmaºi,
stãpîneºte-te, mîniei frîul slobod sã nu-l laºi;
stai întîi, gîndeºte bine înainte de-a lovi:
dacã vei porni prea grabnic, prea tîrziu te vei opri.

17 - Nimeni nu e bun ca Cerul, nici milos, din cîþi trãiesc,


Pag. 158

dar nici el nu iartã celor care nu se pocãiesc.


Deci de vrei ºi tu vreodatã pe deplin sã fii iertat,
þi se cere o deplinã pocãinþã de pãcat.

18 - Pînã cînd mereu pe alþii aruncãm a noastrã vinã,


noi n-ajungem la iertarea ºi la pacea cea deplinã.

19 - Sã poþi ierta, întîi se cere sã poþi iubi în viaþa ta;


uºor dai celor dragi iertare,
dar celorlalþi n-o dai aºa.

20 - Datoriile iubirii sã te facã a-l ierta


ºi pe cel ce curãþia nu-þi permite-a-l aproba:
dragostea nu se-ntineazã cînd se-atinge de-un lepros -
de eºti sfînt, poþi sta alãturi ºi de cel mai pãcãtos.

21 - Nu-i alt semn s-arate-n lume


cã un suflet este mare
decît semnul bunãtãþii
ce s-aratã prin iertare.

22 - Prieteni buni sau prieteni rãi


nu-i ºtii pe senine cãi -
se vãd numai prin furtuni
care-s rãi ºi care-s buni.

23 - Omul cel cu voie bunã rar e binevoitor,


dupã cum ºi mulþumitul rar e ºi mulþumitor,
dupã cum ºi omul mare rar e ºi mãrinimos -
numai cine le-are-acestea are-un caracter frumos.

24 - Fiii cerului-s în lume apãsaþi, nu-apãsãtori,


ei sînt prigoniþi de alþii, însã nu-s prigonitori,
ei sînt salvatori ai lumii, nu dãrîmãtori ai ei,
cãci iertarea ºi iubirea sînt a-vieþii lor temei.

25 - Credincios e omul care nu se bucurã de rãu


nici de moartea celui care
este-un vechi duºman al sãu.

26 - Primul pas bine-nceput:


jumãtate drum fãcut;
primul pas cãtre-mpãcare
este-o vorbã de iertare.

27 - Cînd domnesc rãzbunãtorii, multe vieþi se nimicesc;


cînd se nalþã bunãtatea multe inimi înfloresc.
Pag. 159

28 - Gîndul de iertare este raza soarelui slãvit;


binecuvîntat e-acela ce-l împarte fericit.

22 - Despre iubire
1 - Cerul e ascuns în Taina Dragostei, iar cine-l catã,
de nu-l cautã-n iubire, nu-l gãseºte niciodatã.

2 - Fiii mei, iubiþi de-a pururi ºi cu sufletul curat,


fãrã prefãcãtorie, sincer ºi cu-adevãrat.
Fericirea e-n Iubire, ºi iubirea-i semnul sfînt
dupã care-i recunoaºte ea pe-ai sãi de pe pãmînt.

3 - Sã nu judeci aspru fapta dragostei în gîndul tãu,


cãci e dincolo iubirea ºi de bine ºi de rãu.

4 - Unde dragostea începe, judecata s-a sfîrºit:


unde-ncepe judecata, dragostea s-a nimicit.

5 - Fiica mea, chiar ºi pe-aceia ce-þi fac rãul sã-i iubeºti;


rãul lor cît poþi cu bine sã-l plãteºti,
cãci pe-acela-n care arde o iubire-adevãratã
omenia îl numeºte fiul Veºnicului Tatã.

6 - Toatã legea-i o poruncã, una numai: sã iubeºti;


de-o-mplineºti te mîntuieºte, dacã nu - nimic nu eºti.

7 - Cînd ºtii sã ierþi, cînd poþi ierta


tot rãul ce nedrept îþi vine,
din Dragoste din Firea Sa
un strop sãlãºluieºte-n tine.
Dar cînd iubeºti, cînd poþi iubi
chiar rãu de-þi vrea, oricine,
cînd urii cu iubire-ntorci,
întreg e Dumnezeu în tine.

8 - Celui ce-þi vorbeºte rece, plin de urã ºi mînie,


cald vorbeºte-i totdeauna fãrã nici o duºmãnie,
cãci mereu în foc þinîndu-l, chiar ºi fierul se îndoaie -
ºi nu-i suflet ca iubirea îndelungã sã nu-l moaie.

9 - Fiica mea ºi fiii mei,


dragostea ºtiþi voi din ce-i?
iar de Cer apropia
poate numai dragostea.
Pag. 160

10 - De iubiþi ºi faceþi bine


tuturor ºi ori la cine,
este semn, iubiþii mei,
cã-nþelegeþi raiul ce-i.

11 - Fiul meu, cînd tu, oriunde, tuturor în viaþa ta,


din prisosul bun din suflet dragostea vei arãta,
dupã munca vieþii-ntregi,
roade sfinte-ai sã culegi
ºi-ai sã vezi cã tu fãrîme de pãmînt ai semãnat,
dar aduni mãrgãritare pentru cerul minunat.

12 - Fiul meu, de ai iubire, nu cãuta al tãu folos:


fii o jertfã pentru alþii, ca Stãpînul tãu frumos -
þine-aprinsã-n al tãu suflet dragostea din focul Lui:
ea dã totul dar nu cere niciodatã nimãnui.

13 - Cu un suflet ce iubeºte
fii de-a pururi delicat;
chiar ºi-n tainã de-nfloreºte
dragostea-i un crin curat.

14 - Toþi acei ce dau, în lume, sã-ºi mai þinã, se socot -


numai dragostea nu ºtie sã-ºi opreascã: ea dã tot.

15 - Dacã vrei în lume bine, du iubirea-n calea ta:


cele mici cresc prin iubire, cele mari pier fãrã ea.

16 - Ce vrei alþii ca sã-þi facã,


mai întîi le fã tu lor;
dacã vrei sã te iubeascã
dã iubire tuturor.

17 - Fiica mea, s-acoperi zilnic cu iubire-a oricui vinã,


totdeauna scoate numai a ta vinã la luminã;
nu uita cã oricînd judeci
sau spui rãu de sora ta
te-osîndeºti pe tine însãþi, cãci poþi fi, sau eºti, ca ea.

18 - Cînd descoperi vini la altul,


vina ta þi-o rãspîndeºti;
cînd cu dragoste le-acoperi, dragoste þi-agoniseºti.

19 - Fiica mea, aºa iubire pentru Adevãr sã ai,


sã fii gata la nevoie chiar viaþa sã þi-o dai,
cãci iubirea-adevãratã este zilnic o jertfire:
numai cel ce dã viaþã dã dovadã de iubire.
Pag. 161

20 - Dragostea o poþi cunoaºte dupã jertfa care-o-ndurã:


pentru dragoste pe lume numai jertfa e mãsurã.

21 - Cel milostiv îºi va da haina,


cel bun averea ºi-o va da,
cel înþelept dã-nþelepciunea,
cel iubitor - viaþa sa.

22 - Dragostea curatã, mare


ºi dureri ºi lupte are;
de n-ai suferit ani grei
nu vei ºti iubirea ce-i.

23 - Fiul meu, sã ºtii cã-n suflet dragostea pe care-o ai


este-un bun ceresc, talantul ce-i primit direct din rai;
tu o ai nu pentru tine ca-n plãceri s-o cheltuieºti,
ci, prin calde binefaceri, s-o împarþi ºi s-o mulþeºti.

24 - Roadele iubirii-n viaþã fac pe cel ce le-a lucrat


minunat, precum e cerul cînd de stele-i încãrcat:
cu cît mai de multe stele luminat îl vezi de jos,
cu atîta e mai mare, mai bogat ºi mai frumos.

25 - Totdeauna cu iubire despre toþi cu toþi vorbeºte;


vorba rea-i ca un tãciune: de nu te-arde te negreºte.

26 - Dragostea din cer e-n lume singurul alin ºi leac;


cu cît un bogat se-mbuibã, plînge mai greu un sãrac.

27 - Împarte-n jurul tãu iubirea


cum soarele iubirea-mparte
ºi cum izvoru-mparte apã -
aºa vei strãluci ºi-n moarte.

28 - Cu iubire-nflãcãratã despre Adevãr vorbeºte:


duhul dragostei adunã, duhul urii risipeºte.

29 - Într-o dragoste fierbinte


duhul pururea s-aprinde,
dar rãceala grea ºi lungã
stinge duhul ºi-l alungã.

30 - Dragostea e totdeauna ºi-o dovadã de simþire;


mila nu-i chiar totdeauna o dovadã de iubire.

31 - Sînt oameni care-au fost vestiþi prin marea lor avere,


prin vitejii, prin arta lor, ºtiinþã sau putere,
Pag. 162

dar cei ce-au fost cu-adevãrat mai mari în omenire


sînt cei ce-au fost mai buni
ºi-acei ce-au fost mai cu iubire.

32 - Fiii mei, iubirea-n suflet ºi cîntarea s-o pãstraþi -


amîndouã la credinþã duc pe cei cu gînd curaþi;
inima ce le pãstreazã e ca un altar voios,
cã-n iubire ºi-n cîntare locuieºte Cel Frumos.

33 - Numai sufletele gata de-orice jertfã pot avea


o iubire-adevãratã ºi doar ele-o pot pãstra.

34 - Mare ºi adevãratã-i doar o singurã iubire:


nu pot fi asemeni douã în putere ºi-n simþire;
cine poate-avea mai multe ºi la fel de mari deodatã
dovedeºte cã nici una nu-i iubire-adevãratã.

35 - Cel Frumos mai mult iubirea ºi-ascultarea le doreºte:


orice altceva în locul lor pe lume nu primeºte.

36 - Pe toþi oamenii din lume sã-i iubeºti, copile drag:


dragostea de ei e drumul cãtre-al cerurilor prag.

37 - Dacã vrei s-alegi din oameni care este credincios,


dragostea - nu frica - spune cine este mai frumos;
fricã au toþi cei ce-n rele, în pãcat ºi-n pofte stau,
însã dragostea de Bine numai cei ce cred o au.

38 - O iubire ce nu face jertfe pentru cel iubit


nu se cade-a fi numitã cu-acest nume fericit;
doar aceea e iubire care-aratã dovedit
nu din buze, ci cu fapta ºi cu jertfa ei, simþit.

39 - Dragostea sã-þi fie-n viaþã mai de preþ ºi mai curatã


decît oriºice pe lume, inima umplîndu-þi toatã;
ea-i în candelã oleiul care Cerul îl doreºte -
fãrã ea, oricît de scumpã-i, candela nu foloseºte.

40 - Începutul ºi sfîrºitul mîntuirii-i dragostea:


totul de la ea începe, totul va sfîrºi la ea.

41 - Fiii mei, voi veþi cunoaºte dragostea adevãratã


dupã jertfã... jertfa-i semnul ce-o-nsoþeºte ºi-o aratã.

42 - Roadele iubirii-adesea le culegi aici tîrziu:


uneori chiar niciodatã nu le afli cît eºti viu;
însã seamãn-o, împarte-o, toatã viaþa ta,
Pag. 163

cãci iubirea-n sine însãºi poartã rãsplãtirea sa.

43 - Dragostea-i lumina care nalþã, curãþînd senin;


ce începe cu iubire va sfîrºi la Cel Divin.

44 - În iubirea-adevãratã nu e sex ºi nu-s pãcate;


unde-ncep acestea vine pofta care spurcã toate.

45 - Pierdere, pentru iubire, nu-i nimic ºi nici povarã:


orice ostenealã-i pare ºi plãcutã ºi uºoarã;
pentru ea, cîºtig e numai - ºi ce dã ºi ce primeºte;
fericirea împãrþind-o, fericire moºteneºte.

46 - Decît gloria sau arta, sau decît a vieþii-avere,


sufletului totdeauna mult mai mult iubirea-i cere:
cãci pe cînd oricare-acelea nu înlocuiesc iubirea,
ea le-nlocuieºte toate, dînd vieþii fericirea.

47 - De ce oare-n locuri scumpe, cu fiinþa ce-o iubim,


spunem nu ce dulce-i viaþa, ci ce dulce-i sã murim?
Poate cã simþim cu toþii cã nu este fericire,
nici unire-adevãratã numa-n moarte ºi-n iubire.

48 - În iubirea cea lumeascã te iubeºti întîi pe tine:


rar pe-ai tãi, mai rar pe alþii, dar nicicînd pe Dumnezeu,
dar în cea duhovniceascã Îl iubeºti pe El mai bine,
apoi pe-alþii, iar în urmã de te mai gîndeºti la eu.
49 - Fiii mei, pãziþi iubirea ºi credinþa v-o pãziþi:
de le pierdeþi, niciodatã altele nu mai gãsiþi;
ºi-apoi gol rãmîne veºnic locul lor ºi-n piept ºi-n glas.
Ah, priviþi pe-aceia care le-au pierdut, cu ce-au rãmas?

50 - Rãdãcinile iubirii de-s în inimã curatã,


roada ei întotdeauna-i roadã binecuvîntatã,
dar cînd ele sînt în pofte, sau ajung sã fie-n ea,
roada ei e blestematã; smulge-o cînd ajunge-aºa.

51 - De-ar dispare-un neam, ar fi-altul,


de-ar dispare-un oraº ar fi altul iar,
dar iubirea cînd dispare
gol e-acolo-n veci ºi-amar.

52 - Cine-n cîntec ºi-n iubire vieþuieºte bucuros,


fericit el duce-o viaþã totdeauna de folos;
cînd vom fi scãpaþi din lume ele ne vor odihni,
cînd vom învia în ele veºnicia vom trãi.
Pag. 164

53 - În iubirea-adevãratã nu-i nimic pe jumãtate:


ori e întreg, ori nu e,
ori tot, ori nimic în toate;
e din plin umplut paharul ºi din plin golit întruna
nu-i ºi da ºi nu,
ci este da întreg
ºi totdeauna.

54 - În tot ce faci sã pui cãldurã


ºi bunãtate ºi simþire;
iubirea are-o judecatã -
în judecatã nu-i iubire.

55 - Fapta dragostei curate precum cere Cerul sfînt


este singura avere - singura de pe pãmînt.

56 - Pentru ca sã poþi în lume alte inimi cîºtiga,


fiul meu, sã ºtii: se cere mai întîi s-o dai pe-a ta.

57 - Cruþã fraþii ºi grijeºte-i cum grijeºti comoara rarã:


dragostea-ntre voi cînd moare, cum a fost nu-nvie iarã;
dac-aºa de greu se naºte ºi aºa de iute moare,
dragostea de fraþi grijeºte-o ca pe-averea cea mai mare.

58 - Dupã ce-ai cãzut în groapã, mulþi îþi spun ce trebuia


sã nu fi fãcut nainte ca sã nu fi-ajuns în ea,
dar puþini sînt cei ce grabnic þi-ntind mîna iubitor;
nu da sfaturi, nici mustrare cînd e lipsã de-ajutor.

59 - Nu e greu sã ierþi adesea, dar e greu sã uiþi deplin:


cel ce iartã dar nu uitã n-are sufletul senin.

60 - Cine n-a simþit el însuºi o iertare, fericit,


nici nu poate da iertarea celui care i-a greºit.

61 - Sã-l ajuþi pe om în valuri, nu cînd a ajuns la mal;


nu cînd este lîngã casã, ci pe drum sã-l iei pe cal;
nu cînd e sfîrºitul muncii sã vii ºi tu sã ajuþi,
cã aºa fac doar cei leneºi ºi zgîrciþi ºi prefãcuþi!

62 - Ajutorul dat grãbit


preþuieºte îndoit;
ajutoru-ntîrziat
este mai frumos nedat.

63 - Nu-þi parã rãu de ce dai astãzi,


cã nu-i pierdut ce-i dãruit;
Pag. 165

din ce-a fãcut la alþii bine


nu-i nimeni sã fi sãrãcit.

64 - Uitã oriºicît ai dat,


pomeneºte ce-ai luat.

65 - Preþuieºte omul bun,


cã nu-l ai prea mult, îþi spun;
pasãrea cu mai drag cînt
tace-n lume mai curînd.

66 - Chiar avînd patru picioare, calul se mai poticneºte;


chiar ºi omul cel cuminte cîteodatã mai greºeºte,
chiar ºi omul cel mai paºnic cîteodatã se mai ceartã;
cînd un om cinstit greºeºte, sã-nþelegi cã-i om
- ºi-l iartã.

67 - Gãteºte pînã arde focul, nu dupã ce s-a stins sã vii,


mergi cît sînt strugurii în vie, nu cînd i-s viþele pustii -
ºi dragostea adevãratã s-o preþuieºti cît timp o ai:
zadarnic dupã ce-ai pierdut-o vei plînge izgonit din rai.

68 - Scoate apã din fîntînã


pînã ai gãleata bunã,
cãci dacã se va strica
ai dori ºi n-ai putea.

69 - Numai dacã zici dulceaþã


gura nu se îndulceºte;
numai vorba fãrã faptã
nimãnui nu foloseºte.

70 - Pentru miezul de la fragã


chiar ºi frunza ei þi-e dragã;
pentru cel care-l iubeºti
ierþi oricîte pãtimeºti.

71 - Cînd e secetã se vede care e fîntîna bunã -


cînd e greu cunoºti iubirea celui care-þi stã-mpreunã.

72 - Uºor poþi face-o ranã, dar s-o închizi, mai greu,


de-aceea fii cu grijã în tot ce faci mereu;
cu dragoste ºi vorba ºi fapta sã þi-o-mbraci,
a semenilor ranã s-o-nchizi, iar nu s-o faci.

73 - Pe pãrinþii tãi iubeºte-i pîn-la moartea lor ºi-a ta


nimeni ca ºi ei pe lume nu te-a mai iubit aºa
Pag. 166

mulþumeºte-le, ajutã-i, îngrijeºte-i cu temei


cãtre nimeni n-ai pe lume datorie ca-nspre ei.

74 - Apa trage la pîrãu,


omul tot la neamul sãu;
apa trage la rãzor,
omul tot la ce-i dator.

75 - Cu cei dragi mereu sã ºezi,


dragostea s-o-mprospãtezi,
cãci ea dacã se-nvecheºte -
ca omul cînd bãtrîneºte -
numai din amar trãieºte.

76 - Dragostea de fraþi ºi prieteni


sã întreacã-n tine-oricînd
dragostea de bani - aceasta sã n-o uiþi în nici un rînd.

77 - Mama, tata ºi-un prieten


te iubesc din gînd curat,
ceilalþi toþi din lumea asta te iubesc interesat.

78 - Musca umblã dupã ranã,


dar albina dupã flori...
omul bun dupã virtute,
cel nebun, dupã comori;
cel curat cautã iubirea unde totul e voios -
numai în iubire-i totul cãci în ea-i tot ce-i frumos.

79 - Nu-i nimic sã se pãstreze din ce-n lume se adunã


ca nicicînd sã nu se strice, sã-aibã pururi stare bunã,
numai dragostea aleasã într-o inimã curatã
e mereu în stare bunã, nu se stricã niciodatã.

80 - Pînã nu-nceteazã vîntul, marea nu se liniºteºte,


pînã încã iubeºti lumea, chinul inimii tot creºte;
dacã tu-þi doreºti vieþii fericita liniºtire,
leapãdã iubirea lumii,
ia a lui Hristos iubire.

81 - Foamea face acrul dulce,


munca face noaptea micã,
depãrtarea pe iubire o-ntãreºte, nu o stricã.

82 - Îmbuibatului chiar carnea fãrã nici un gust îi pare;


dragostea necredincioasã piere cînd e-n depãrtare.
Pag. 167

83 - Un fir singur nu e pînzã,


un pom singur nu-i pãdure,
un om singur nu mult poate
sã învingã ori sã-ndure;
fii unit în duh cu fraþii, mergi cu ei
ºi nu te-abate -
ºi-o sã vezi cît e frumoase ºi uºoare vor fi toate.

84 - Amintirile iubirii, cînd frumoºii ani s-au dus,


sînt cum e lumina lunii dacã soarele-a apus;
nu-i lumina cea voioasã limpede ºi dulce-n zãri,
ci lumina-nceþoºatã din visãri ºi depãrtãri.

85 - Dã-þi viaþa ta Acelui ce þi-a dat-o pe a Lui;


nici o dragoste mai mare ºi mai sfîntã, alta nu-i.

86 - Cine stã numa-n iubire


este-ntreg numa-n putere -
legãmintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

87 - Marile iubiri în viaþã nu pot fi decît odatã -


pe acestea depãrtarea mai frumoase le aratã,
dar iubirea fãrã margini dã-þi-o Unui Singur Drag
toatã numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

88 - Dragostea e cel mai mare bun al sufletului meu -


eu nu-mi pot lãsa iubirea oriºicît mi-ar fi de greu,
de ea nu mã vor desparte oriºicîte-ar fi sã trag.
Ce mi-ar mai rãmîne vieþii
dacã-aº pierde ce mi-e drag?

89 - Ce vis e marea rãtãcire


ce lumea-i spune cã-i iubire!
Ce-nºelãtor ºi mincinos
e-al ei pãcat numit frumos!
Iubire, cu-acest nume sfînt
e numai una pe pãmînt,
în douã stãri de-acelaºi fel:
cea de-Adevãr ºi cea ca el.

90 - Grea e sarcina iubirii,


slab e sufletul lumesc;
cei lumeºti n-o duc departe,
prea degrabã obosesc.
Pag. 168

91 - Dragostea n-are putere peste hoitul din sicriu -


poate-mbrãþiºa odorul numai cît e suflet viu;
împotriva putrezirii ea nu poate sã se punã:
dragostea numai cu viaþa se sãrutã ºi-mpreunã.

92 - O, iubire îngereascã, tu nu-mbãtrîneºti nicicînd!


Perii-ncãrunþesc - ºi totuºi inima-i la fel bãtînd,
greutãþile vor curge, încercãrile la fel,
dar iubirea cea din Ceruri e-n veci tînãrã
- ca el.

93 - Dragostea adevãratã
nu se teme niciodatã:
de primejdii nu ia seamã
ºi de moarte n-are teamã;
ºi prin toate-i neschimbatã
dragostea adevãratã.

94 - Dragostea prinde viaþa, ºi-o înalþã


ºi-o sfinþeºte,
dar cu cît mai tare arde
cu atîta se topeºte.

95 - Cu iubirea merg oriunde,


lîngã ea îndur oricîte;
ea le face minunate toate cîte-ar fi urîte,
ea le face fericite toate cîte-ar fi prea grele,
ziua ei e-n veci cu soare,
noaptea ei e-n veci cu stele.

96 - Fericirea dobîndirii de-Adevãr o simþi deplin


numai în iubire,
numai cerul ei e-n veci senin.

97 - Numai dragostea-i o stîncã într-o lume clãtinatã,


numai ce zideºte dînsa nu se sfarmã niciodatã.

98 - Numai dragostea trãieºte într-o lume care piere,


numai ea rãmîne-aceeaºi ºi-n nãlþare
ºi-n cãdere.

99 - Cel care-a iubit prea viu


o sã uite prea tîrziu,
cel care-a dus prea mare dor
nu se uitã prea uºor.

100 - În iubirea cea curatã


Pag. 169

ºi durerea-i fericitã,
dar în patima stricatã
ºi plãcerea-i chinuitã.

101 - Pentru cel care-nþelege, ºi tãcerile vorbesc;


pentru cel care iubeºte, toate florile rodesc.

102 - Dragostea adevãratã nu sfîrºeºte la mormînt:


vieþile de ea legate, au un veºnic legãmînt.

103 - Dragostea-i ca-mbrãcãmintea cea mai þipãtoare:


mult nu poate-a ºi-o ascunde omul care-o are.

104 - Dragostea adevãratã nu îngãduie sã-þi cruþi


nici viaþa ºi nici punga - cînd e lipsã sã ajuþi.

105 - Inima este iubirii singura avere;


cînd o are pe aceasta, altceva nu cere.

106 - Cei ce se iubesc


sînt unul pentru celãlalt de toate:
tatã, mamã,
pîine, apã
rudã, prieten
sorã, frate!...

107 - Însuºi Dumnezeu rãzbunã


dragostea ce-a fost zdrobitã:
mîna care a zdrobit-o va fi-n veci neodihnitã.

108 - Aceia dintre oameni sînt buni ºi-adevãraþi


ce pot iubi fierbinte pe oameni ca pe fraþi.

109 - Dragostea adevãratã nu e fãrã gelozie:


unde cea dintîi se-aºeazã - ºi a doua o sã vie.

110 - Apa care-ai aruncat-o,


n-o poþi niciodatã strînge;
dragostea cînd ai trãdat-o
n-o mai ai - o poþi tot plînge.
Griji de apa ta cea bunã,
pîn-o ai în vas la tine -
ºi iubirea ta-mpreunã
dulce ºi fierbinte-o þine.

111 - Din fîntîna prea departe


nu-þi stingi focul niciodatã -
Pag. 170

focul inimii nu-þi stîmperi cu iubirea-ndepãrtatã.

112 - Cînd Cel Drag þi-e prea departe


ºi-a Lui viaþã prea strãinã,
în zadar aºtepþi lumina ºi-ajutorul sfînt sã-þi vinã.

113 - Dacã vrei sã afli pacea ºi lumina mîntuirii,


adã-þi focul la fîntînã, adã-þi inima iubirii.

114 - Pe omul cel cuviincios


îl recunoºti dintr-o privire,
dar cã-i un suflet credincios
îl recunoºti doar prin iubire.

115 - Cînd în tine e mai mare dragostea ca-n oriºicine,


nici nu va mai fi pe lume alt om mai iubit ca tine.

116 - Nimic nu-mbãrbãteazã-aºa


pe cel ce te iubeºte,
ca pacea ºi rãbdarea ta
cînd greul vã loveºte.

117 - O inimã de tatã e-un dar atît de sfînt,


c-aproape nu e altul asemeni pe pãmînt.

118 - O, iubire, o iubire, cît de fãrã grijã eºti!


Oare cînd vei mai ajunge ºi tu sã te-nþelepþeºti?
Tu dai tot - nu cruþi nimica,
tu ierþi tot ºi uiþi de rãu...
tu nu-nveþi nimic din lacrimi -
ci mergi tot pe drumul tãu.

119 - Dragostea este lumina inimii curate -


inima adevãratã fãrã ea nu poate!

120 - Dragostea cînd mai mult arde,


poate timp mai lung sã poarte;
cînd se mistuie mai tare, creºte mai fãrã de moarte.

121 - Uºor faci ale iubirii lacrimi sã porneascã,


dar ce greu le faci, pe urmã, sã se mai opreascã.

122 - Tot ce s-a fãcut mai vrednic pe pãmînt, e din iubire,


fãrã ea nimic nu-i dulce nici în oameni, nici în fire.

123 - Nu-i nevoie sã ai totul veºnic


ºi profund
Pag. 171

ºi sfînt,
dar iubirea e nevoie ca s-o ai aºa, oricînd!

124 - Toatã iarba mai învie ºi dupã ce-a fost cãlcatã -


dragostea dispreþuitã nu învie niciodatã.

125 - Pe puþini îi doare astãzi


cînd se pierde-un suflet mare;
e aºa de rarã-n lume dragostea rãspunzãtoare!

126 - Doar iubirea are harul de-a da vieþii frumuseþe;


cine-o ºtie, s-o asculte,
cine nu - sã o înveþe!

127 - Fiecãrei ciori îi pare c-al ei pui e mai frumos,


dragostei adevãrate totu-i pare luminos,
dragostei adevãrate nu-i nimic sã-i parã greu,
de aceea ce-l ce-o are e nãscut din Dumnezeu.

128 - Dragostea adevãratã va rãmîne ne-ncetat,


dar ea-i foarte rarã-n lume
ºi e foarte greu de-aflat.

129 - Dragostea ºi tusea nu se pot ascunde!


ele se aratã, dacã sînt, oriunde!

130 - Dragostea e ca ºi soba cea înflãcãratã:


lîngã ea, pe nici o iarnã nu-ngheþi niciodatã.

131 - A dragostei lucrare întrece-al vremii plin


ºi trece-n veºnicie, ca tot ce e divin.

132 - Mergi cu drag unde te-aºteaptã dragostea-n portiþã,


stai cu drag acolo-n umbra foilor de viþã,
dormi cu drag în aºternutul moale-al bucuriei,
cãci atît de rarã este casa prieteniei.

133 - Iubirea-i cea mai crudã din toate cîte sînt:


ea-þi cere cît nu-i alta sã-þi cearã pe pãmînt.

134 - Inima mai poate-odatã obosi, îmbãtrînind,


dar iubirea niciodatã nu va obosi iubind.

135 - Inima îmbãtrîneºte,


perii-ncãrunþesc odatã,
dar nicicînd nu-mbãtrîneºte dragostea adevãratã.
Pag. 172

136 - Dragostei ºi bunãvoiei


orice munci le par uºoare;
sila, însã, nici o muncã a iubi-o nu-i în stare.

137 - Precum valurile apei strîng nisipul


ºi-l desparte,
tot aºa ne-aruncã viaþa cînd aproape,
cînd departe.
Fericiþi sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
ºi chiar despãrþiþi o vreme,
au unirea-n veci nainte!

138 - Dragostea de care zilnic


nu-ngrijeºti s-o-mprospãtezi,
scade-n fiecare searã
ºi se duce cum nu crezi.

139 - Oricît de frumos, odatã orice drum þi-ajunge greu,


numai cãile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.

140 - Oricît de plãcute-odatã toate cîntecele tac,


numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

141 - Cît de buni sã-þi fie anii, toþi þi-i uiþi nedezgropaþi,
numai anii daþi iubirii pînã-n veci þi-s neuitaþi.

142 - Cît de tari, se rup odatã orice legãturi se fac,


numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

143 - Orice ranã se închide mai tîrziu ori mai curînd,


numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

144 - Orice lacrimã fierbinte se mai uscã uneori,


numai lacrima iubirii nu se uscã pînã mori.

145 - Orice soþ ºi orice frate


pot uita ce-au spus plîngînd,
numai dragostea curatã nu te va uita nicicînd.

146 - Doamne, oriºice pe lume


pot sã las ºi sã jertfesc,
numai fãrã-a Ta iubire, nici sã mor, nici sã trãiesc!
Pag. 173

23 - Despre încercare
1 - Încercarea ºi ispita vin în lume peste toþi;
a scãpa de tot de ele, cît vei vrea,
tot n-ai sã poþi.
Ele vin, dar cu credinþã cît vei fi,
sã nu te temi:
ea þi-ajutã totdeauna sã le birui - cît o chemi.

2 - Toate vor lucra spre bine pentru cine-i credincios,


tocmai cum fãgãduieºte tot Cuvîntul cel Frumos.
Ai deplinã-ncredinþare de-acest veºnic adevãr:
fãrã ºtirea Lui nu-þi cade nici un fir de pãr!
Chiar ºi dacã cel rãu umblã
sã-þi urzeascã-un rãu,
pîn-la urmã, Cerul scoate chiar din el
un bine-al tãu!

3 - Feþele cele mai sfinte sînt lovite cel mai greu -


sufletele cele bune au de pãtimit mereu.

4 - Unde nu e încercare, nu-i nici biruinþã;


unde nu-i împotrivire, nu-i nici stãruinþã;
unde nu e înfrînare, nu e nici cununã -
astea toate merg în viaþã numai împreunã.

5 - Nevoia are ºi ea supunerile ei -


ºi ea þi le sileºte - cã vrei ori cã nu vrei.

6 - Necazurile-n viaþã ne vin ca încercare


s-arate unde este credinþã ºi rãbdare.

7 - Dupã lovituri s-aude vasul unde e crãpat,


la-ncercare se cunoaºte fratele adevãrat.

8 - A pãþi e cea mai bunã cale de-a-nvãþa


ce-i bine,
dar pe calea asta-s multe lacrimi grele
ºi suspine.

9 - Învaþã din greºealã, învaþã din dureri -


vai celui ce nu-i astãzi mai priceput ca ieri!

10 - Cînd credinþa noastrã este cea mai slabã-n încercare,


atunci rugãciunea noastrã sã ne fie cea mai tare,
atunci sã chemãm Lumina mai puternic,
Pag. 174

sã ne scape -
ºi-avem s-o vedem cum vine liniºtit,
pãºind pe ape...

11 - Cînd e omu-n mari primejdii, atunci sufletul ºi-aratã:


numa-n încercãri se vede starea lui adevãratã.

12 - Caracterul cel puternic, firea de erou, o are


numai cel ce nu-l înfrînge nici a morþii grea-ncercare.

13 - Nimic nu-i la-ntîmplare, ci totu-i rînduit


de-Acel ce ºtie toate. Rãmîi, deci, liniºtit!

14 - Cum adevãratul aur numa-n foc se lãmureºte,


tot aºa credinþa bunã la-ncercãri se dovedeºte.

15 - Gîndeºte-te în încercare cã nu eºti tu cel mai lovit -


nu-i casã fãrã morþi pe lume,
nu-i început fãrã sfîrºit.

16 - Pînã nu încaleci calul, nu-i cunoºti nãravul rãu -


pînã nu vine-ncercarea, nu-þi cunoºti vecinul tãu.

17 - În momentele mai grele aminteºte-þi totdeauna


de-Adevãrul tãu Cel Unul
ºi iubirea ta, cea una!

18 - Calul bun se vede ºi sub ºeaua rea,


dragostea curatã ºi pe vremea grea.

19 - Cine nici în suferinþã tot nu-nvaþã ceva bun,


va trãi ca un netrebnic, va muri ca un nebun.

20 - Cînd nenorocirea doarme, te fereºte s-o trezeºti,


cãci dac-o trezeºti ºi vine, greu mai poþi s-o ocoleºti.

21 - Numai la rãzboi se vede cine e viteaz ºi cum,


pîn-acolo, înainte mulþi se laudã pe drum;
numai puºi la încercare vezi cîþi sînt ºi care nu-s
oameni de curaj din mulþii ce s-au lãudat ºi-au spus.

22 - Necazul te învaþã în cine sã te-ncrezi


ºi moartea îþi aratã cît iei din cîte vezi
ºi datoria-þi spune cît trebuie sã ºezi
cînd le-nþelegi pe toate ºi vrei sã le urmezi.
Pag. 175

24 - Despre îndrãznealã - curaj


1 - Fiul meu, ai îndrãznealã: viaþa este ca o mare,
cine poate
sã înoate,
biruieºte
ºi rãzbeºte,
cine nu, rãmîne-n urmã, toþi îl calcã în picioare;
astfel, biruit, se lasã ºi-apoi deznãdãjduieºte,
iar cel ce-a pierdut nãdejdea merge sigur la pierzare.

2 - Cu-ndrãznealã tu sã aperi Adevãrul cel Curat


c-Adevãrul nu te lasã niciodatã ruºinat;
de minciunã te fereºte ca de-un ºarpe blestemat,
cãci în ea cine-ndrãzneºte totdeauna-i ruºinat.

3 - Îndrãzneºte, pentru Bine, ºi cu lei sã te trînteºti:


El e Cel care Se luptã, tu eºti cel ce biruieºti.

4 - Adevãrul cu-ndrãznealã spune-l toatã viaþa ta,


cãci un rod întotdeauna dupã el va rãmînea.

5 - Dacã n-ai curaj,


te-nvinge chiar ºi lupta cea mai micã;
dacã ai curaj,
nici lupta cea mai mare nu te-nfricã.

6 - Dacã þi-ai pierdut curajul la necaz, iubitul meu,


nu-þi vei uºura necazul, ci-l vei face ºi mai greu.

7 - Fiica mea, obiºnuieºte s-ai curaj a spune-n faþã


ce spui despre altu-n spate - ori mustrare, ori povaþã.

8 - A-l mustra pe un prieten cînd e el de faþã-i bine,


a-l vorbi de rãu în lipsã e pãcat ºi e ruºine.

9 - Nu fii un fricos în viaþã,


cã nu tot ce-i lup te-nhaþã
ºi nu-s lei toþi cei cu gheare -
numai fricii tale-i pare.

10 - Numai luptãtorii Cinstei moºtenesc cununi cereºti,


toþi ceilalþi primesc deºarte glorii ºi cununi lumeºti;
ei aici ºi-apleacã toate steagurile lor pe rînd,
cît de scump plãtesc cununa ºi ºi-o pierd aºa curînd!
Pe cînd cei ce luptã-n viaþã pentru premiul ceresc
Pag. 176

vor primi cununi ºi glorii care-n veci nu veºtejesc.

11 - Erou e-acela care are curajul de-a muri voios,


chiar cînd nu vede rãsplãtirea, spre tot ce-i bine ºi frumos.

12 - Fiul meu, fii totdeauna curajos în tot ce-i drept -


pentru tot ce e virtute inima sã-þi batã-n piept,
cãci nu este fericire fãrã de curaj nicicînd,
nici virtute fãrã muncã, nici izbîndã neluptînd.

13 - Cei ce mor pentru credinþã vor trãi ºi-aici ºi-n Cer,


cîþi trãiesc pentru pãcate ºi-aici ºi-n vecie pier.

14 - Duhul lumii nimiceºte duhul multor dintre noi,


de aceea-aºa de rare-s sufletele de eroi.

15 - Pe eroii înfrînãrii ºi iubirilor adînci


flecãreala-i nimiceºte ca pe-un vas izbit de stînci.

16 - Luptã-te ca duhul lumii sã nu spurce ºi sã-nghitã


ce ai scump: soþia, casa, conºtiinþa ta cinstitã,
sau credinþa, sau nãdejdea, sau iubirea ta curatã -
luptã-te, cãci, de le-nghite, le-ai pierdut pe viaþa toatã.

17 - Ai curaj sã lupþi cu pofta care vine-a te robi -


slava lumii trece iute: nu-i bun tîrgul, nu-l primi!
Vezi ce platã-ngrozitoare dã satan la-orice-mpãrat
dupã ce de slava lumii cu dispreþ l-a despuiat.

18 - Ai curaj, înfruntã frica ce se luptã-a te robi:


frica e-un pãcat de moarte - nu ceda ºi nu fugi;
luptã, roagã-te ºi rabdã, trece oriºice tumult -
biruinþa este-a celui care va-ndrãzni mai mult.

19 - Cu-ndrãzneþul treci prin foc,


cu fricosul mori pe loc;
cu-ndrãzneþul scapi din val,
cu fricosul mori la mal.

20 - Baba cînd mai mult se teme uitã uºa descuiatã,


omul cu prea multã fricã nu-i bun prieten niciodatã.

21 - Cei ce prea se tem de moarte pierd viaþa mai degrab,


frica-l face miel pe taur ºi din tare face slab.

22 - ªi-o pisicã
e voinicã
Pag. 177

dacã la duºman i-e fricã:


ºi o raþã
e-ndrãzneaþã
cînd nu-i nici o vulpe-n faþã;
cînd vrãjmaºii-s lîngã noi
atunci vezi pe cei eroi.

23 - Pe leul mort orice mãgar îl calcã în picioare.


Cînd vezi eroii înjosiþi atît de-adînc te doare!

24 - Pe cel ce-a fost odatã leu viteaz ºi curajos


cinsteºte-l chiar ºi-atuncea cînd trîntit ajunge jos,
cãci pîn-la jertfã ºi curaj se-ajunge greu -
cînd mulþi uºor pot fi mãgari, s-alege cine-i leu.

25 - De puºca goalã doi se tem: ºi tu


ºi cel ce-o þine,
mai fricã þi-e de ce nu ºtii decît de ce vezi bine.

26 - Decît în car cu un fricos,


mai bine-n jug cu-un curajos,
cãci cu fricosul cazi din car
dar cu-ndrãzneþul birui iar.

27 - Cei care se tem de apã nu mai meargã dupã peºti,


- nu eºti bun de nici o treabã de nu crezi
ºi nu-ndrãzneºti.

28 - De þi-e fricã de-orice ploaie, nu porni la nici un drum,


de þi-e fricã de-orice brumã, vie nu-þi sãdi nicicum,
de þi-e fricã de-orice vulpe, sã nu þii gãini ºi curci -
dacã eºti fricos ºi leneº toate numai le încruci.

29 - Fii în toate curajos,


tot ce faci sã-ncepi frumos:
lucrul bine început
jumãtate-i ºi fãcut.

30 - Dupã nor vine senin,


dupã zbucium vine-alin,
dupã greu vine uºor:
fii viteaz ºi-ncrezãtor.

31 - La-ncercare nu-i uºor,


dar fii tare-ncrezãtor,
numai dupã anii grei
ºtii vieþii ce sã-i ce’i.
Pag. 178

32 - Fii îndrãzneþ în toate, sã nu te temi nicicînd:


nu-i moarte sã te-ajungã cînd nu eºti tu la rînd,
iar cînd îþi vine rîndul degeaba te-ai feri -
oriunde-ai fi te aflã ºi-oricum te va gãsi.

33 - Vremea vine, vremea trece,


azi e cald, mîine e rece,
azi e soare, mîine-i nor -
fii viteaz ºi rãbdãtor!

34 - Toate þin pîn-la o vreme,


toate-ºi au sfîrºitul lor;
cînd þi-e greu fii cu-ndrãznealã,
cînd þi-e bine - temãtor.

35 - Cînd apuci de coarne-un taur,


þine-l bine sã nu-þi scape,
cînd cu lupii te faci prieten,
þine-þi bîta cam aproape.

36 - Cînd te-apuci de-un lucru mare, þine-te de el viteaz,


dacã mergi pe-un drum cu hoþul, chiar cînd dormi
s-ai ochiul treaz.

37 - A cãdea oricine poate, dar sînt rari cîþi se mai scoalã,


însã asta te aratã de eºti om, sau vorbã goalã.

38 - Cel nedisperat în rele ºi neîmbãtat în bune


ºi netemãtor în lupte e de-un preþ cît nu poþi spune;
rar, pe lume, naºte-o mamã un aºa copil-minune.

39 - Chiar cele mai frumoase gînduri


rãmîn în veac fãrã folos
cînd n-ai curajul, sau dorinþa
a le-mplini cît de frumos.

40 - Fericirea ºi izbînda totdeauna sã le-aºtepþi -


ele-s date totdeauna celor curajoºi ºi drepþi.

41 - Sã nu plîngi, ca o femeie, ruºinos ºi disperat


ce nu þi-ai ºtiut sã-þi aperi curajos,
ca un bãrbat
dacã n-ai ºtiut sã-þi aperi ce-aveai scump ºi fericit,
plînsul prea tîrziu te-aratã îndoit nenorocit.

42 - Puþini oameni mari pe lume au urmaºi tot mari


ca ei,
Pag. 179

cei mai mulþi au fii nevrednici


- ºi nu ºtim aºa de ce-i!
Poate pentru ca sã ºtie orice ghindã, cã-i un har
dar ºi-o mare datorie, sã te naºti
dintr-un stejar.

43 - Curajosul n-are voie sã se plîngã niciodatã,


cît de greu i-ar fi necazul,
viaþa cît i-ar fi-ncercatã
chiar cînd inima-i zdrobitã, gura lui, rãbdînd,
sã tacã:
dacã cel mai tare plînge,
atunci slabul ce-o sã facã?

44 - Îndrãzneala ºi curajul vor începe-n cel cuminte


cu-nþeleapta prevedere:
nu sãri, ci vezi - nainte!

45 - Cel ce ºtie sã învingã, nu atacã el nainte,


ci se pregãteºte bine, aºteptînd cît mai cuminte,
cãci acela care-atacã nu gîndeºte chiar la toate,
dar acela care-aºteaptã liniºtit
mai bine poate!

46 - Nebunia cea pripitã nu e vitejie;


vai de cel ce nici s-alerge, nici sã stea, nu ºtie.

47 - Curajosul se cunoaºte numai cînd e-n bãtãlie;


omul credincios se vede numai cînd e la mînie.

48 - Sã fii plin întotdeauna de curaj ºi voie bunã,


încã sã poþi da ºi celor ce-s cu tine împreunã.

49 - Luptã ca sã nu te-nvingã slãbiciunea firii tale -


firea noastrã rea se duce deseori pe-o altã cale.

50 - Vitejia e rãbdarea de-a lupta înc-un minut


dupã ce ceilalþi cu toþii au fugit
sau au cãzut.

51 - Puteri nimicitoare, întruna se vor þine


naintea ºi în urma a tot ce este bine,
de-aceea-ntotdeauna fii credincios ºi tare
ºi-l apãrã de-aceste puteri nimicitoare.

52 - Cînd te ºtii cã ai dreptate, ai curaj ºi crede,


chiar cînd contra ta o fiarã vezi cã se repede;
Pag. 180

stai ºi-nfrunt-o cu privirea cea mai liniºtitã:


pîn-la urmã tot dreptatea ta-i nebiruitã.

53 - Uºor de biruit e rãul,


oricît de tare-ar fi-narmat,
cînd cugetul care-l loveºte e curajos
ºi e curat.

54 - Cînd munca ta-i primejduitã,


sã ºtii s-o aperi curajos:
cel ce nu-ºi apãrã lucrarea,
este-un nedemn ºi-un ticãlos.

55 - Curajos fii în credinþã,


dar fricos fii în pãcat,
ca sã nu cazi niciodatã de pe drumul cel curat.

56 - Toþi dispreþuiesc pe-aceia ce li se supun uºor,


dar admirã pe cei vrednici
chiar cînd sînt în contra lor.

57 - Sã cedãm înþelepciunii ºi virtuþii ne-ncetat:


astea douã sã învingã - cãci toþi au de cîºtigat.

58 - Nici norocul nu-l ajutã pe un luptãtor fricos;


Eu voi fi voi, promite celor curajoºi Hristos.

59 - Un conducãtor cuminte, e mai bun ca un viteaz:


cel cuminte-aduce pacea,
celãlalt, ades, necaz.

60 - Cei care rãmîn în urmã


sînt primejduiþi întruna,
cei care rãzbat nainte
vor primi-n curînd cununa.

61 - Îndrãzneala-þi micºoreazã pe-un necaz


ºi pe-un vrãjmaº,
însã frica îl mãreºte -
niciodatã nu fii laº!

62 - Adevãru-n veci ajutã un curaj îndreptãþit;


îndrãzneºte totdeauna, dacã aperi ce-i cinstit.

63 - Cine nu-ºi pierde rãbdarea ºi nici cumpãtul luptînd,


vede sigur biruinþa - mai tîrziu ori mai curînd.
Pag. 181

64 - Nu fiindcã lupta-i grea


tremuri ºi te temi de ea:
pentru cã te temi de ea,
de aceea lupta-i grea.

65 - E-o nelegiuire-atuncea cînd priveºti o nedreptate


ºi nu lupþi sã nu se facã,
ºi nu strigi cã nu se poate!

66 - Cine apãrã dreptatea


cine-ajutã-un slab la greu,
cine plînge pentru altul -
bucurã pe Dumnezeu.

67 - La nevoie ºi fricosul se aruncã curajos -


vai de cel ce doar de formã se aratã credincios!

68 - Toþi dispreþuiesc pe omul moale ºi fricos,


dar cinstesc pe cel ce este drept ºi curajos.

25 - Despre înfrînare
1 - Taina spusã la ureche
þi-o auzi la mii de leghe;
þine-þi taina pentru tine
de n-o vrei la nu ºtiu cine.

2 - Slabã-i inima lumeascã,


tare-i inima-nfrînatã:
numai calea înfrînãrii este binecuvîntatã.

3 - Stãpînirea-n curãþie
ºi umblarea-n înfrînare
te feresc de multe rele
ºi de multe zile-amare.

4 - Numai o viaþã sfîntã þi-ar da dreptul a te plînge,


dar cînd ai o viaþã sfîntã,
rar te plîngi,
orice te-ar frînge.

5 - Inima e ca o harfã: mereu fãrã cîte-o coardã,


nu va fi desãvîrºitã, oriºicît ar fi sã ardã;
de aceea niciodatã n-aºtepta sã afli-n viaþã
înfrînare fãr-o vinã, munte fãrã nici o ceaþã.
Pag. 182

6 - Oriºicînd ºi oriºiunde paºii înfrînãrii sînt


însoþiþi de ploi ºi grindini ºi ispite pe pãmînt,
niciodatã, înfrînarea n-a avut un drum uºor -
dulce-i pentru ea doar slava cea din veacul viitor.

7 - Dacã vrei sã-nvingi duºmanul, stãpîneºte-te luptînd -


mare har e stãpînirea celui cumpãtat ºi blînd,
mare biruinþã are cel stãpîn deplin pe sine;
orice rãu învingi pe urmã,
cînd te-nvingi întîi pe tine.

8 - Cît ar fi de lungã iarna-nviforatã,


zorii primãverii tot rãsar odatã -
plata înfrînãrii, cît o sã-ntîrzie
crede-o ºi-o aºteaptã: sigur o sã vie.

9 - Þine-þi cîinele cu foame dacã vrei sã-l ai de casã,


însã vezi sã nu-i dea altul coaja lui c-atunci te lasã;
þine-þi fiul în al cinstei înfrînare totdeauna,
dar ai grijã sã nu-l fure desfrînarea ºi minciuna.

10 - Þine-þi inima-nfrînatã în a cinstei ascultare,


dar fereºte-o sã nu cadã dincolo de înfrînare.

11 - Fiecare suflet piere prin a lui neînfrînare;


cît e-n stare el sã-ºi facã, nimeni nu mai este-n stare.

12 - Îmbuibarea cu mîncare,
pentru multe este rea:
sufletu-l învîrtoºeazã, inima o face grea,
mintea o secãtuieºte, face trupul moleºit
ºi zãdãrniceºte vlaga omului pãcãtoºit.

13 - Fiara nu-ºi apleacã fruntea decît frîntã ºi ucisã:


firea rea, numai sub cruce stã supusã ºi învinsã.

14 - Toate relele din lume doar din desfrînare vin -


lipsa înfrînãrii umple trup ºi suflet cu venin.

15 - Mîna ºtie sã mãsoare mult mai sigur ca privirea -


hãrnicia ºi-nfrînarea nu te-nºealã nicãierea.

16 - Petrecerile lumii nu-mbogãþesc nicicînd:


acel ce nu le lasã, va plînge ºi flãmînd.

17 - Cine mai puþin mãnîncã,


mai mult are sã trãiascã;
Pag. 183

cumpãtarea ºi-nfrînarea anii vieþii au sã-i creascã.

18 - Bunã-i calea înfrînãrii ºi cuminte-i cine-o þine,


cine-a mers pe ea în viaþã a mers drept
ºi-a ajuns bine.

19 - Înfrînarea este bunul cel mai preþios în viaþã;


cine-o are totdeauna merge cu lumina-n faþã.

20 - Dupã cum e-ndrumãtorul, aºa-s ºi cei îndrumaþi.


Cum sã-ndrume în luminã cei ce sînt întunecaþi?

21 - Nu e bine-acolo unde nu-i nici un conducãtor,


însã nu-i nici unde frîul e pe mîna tuturor.

22 - Toate-averile din lume n-ajung celui doritor -


mulþumit e numai omul înfrînat ºi rãbdãtor.

23 - Mai presus de împlinirea oricãror dorinþe rele,


este înfrînarea care face sã renunþi la ele.

24 - Cel ce are înfrînare - ºi doreºte mai puþine


are mai puþine lipsuri
ºi trãieºte mult mai bine.

25 - Pe calea înfrînãrii-i viaþa - ferice-i omul înfrînat;


pe calea desfrînãrii-i moartea
- ºi vai de cel ce stã-n pãcat!

26 - În neprihãnire toate sfintele virtuþi s-arat -


cel neprihãnit e omul drept ºi bun ºi înfrînat.

27 - Înþelepciunea-i pentru suflet


ce-i sãnãtatea pentru trup:
ferice-acei ce pentru suflet din timpul trupului îºi rup.

26 - Despre înþelepciune
1 - În Adevãr e-nþelepciunea care toate le-a ºtiut;
forma lucrurilor toate El a dat-o la-nceput,
tuturor le-a dat viaþa, toate doar prin El se þin -
cine este-n El, acela este înþelept divin.

2 - Preþuieºte-nþelepciunea cu-orice hainã-ar fi-mbrãcatã


ºi urmeazã-a ei cãrare orice mînã þi-o aratã;
Pag. 184

cîntãreºte vorba plinã, sfatul bun e-o avuþie:


cînd postavu-i bun îl cumperi, nu te uiþi la prãvãlie.

3 - Cel cuminte-i totdeauna liniºtit, tãcut ºi blînd;


carul plin nu face zgomot, numai carul gol, trecînd.

4 - Gînduri nalte pentru tine tu nu-þi face fãrã rost:


cine se admirã însuºi, deseori admirã-un prost.

5 - Pentru orice stãri îþi cautã cãi mai multe de-a ieºi:
piere ºoricelul care doar o gaurã va ºti.

6 - Cautã sã-i trezeºti pe oameni


cum trezesc mãrinimos
zorii lumea dimineaþa: prin luminã ºi frumos.

7 - Fii cu grijã-ntotdeauna, nu te-ncrede-n ce se pare;


cînd þi-e fricã în pãdure lupul pare ºi mai mare;
cînd te prea încrezi, te-nºealã cel viclean ºi cel cu minte -
tu fereºte-te de oameni pînã ce-i cunoºti nainte.

8 - Nu-ntreba pe nime-n viaþã


pe-unde-a fost de-i rãu ori bine,
ci te uitã totdeauna ce-a-nvãþat
de unde vine.

9 - Sînt atîtea lucruri care le uiþi cînd eºti sãnãtos


ºi acestea cred cã-s cele mai de preþ ºi de folos.

10 - Lumînãrile fac pete, lãmpile ades fac fum,


dar lumina cea cereascã n-are nici miros, nici scrum;
tot aºa-i ºi-nþelepciunea cea de sus ºi cea de jos -
numai ceea ce-i din ceruri e curat ºi e frumos.

11 - Sînt mulþi oameni ce-au în lume


cinste sau înþelepciune,
dar puþini pe amîndouã pot frumos sã le-mpreune,
de aceea printre oameni cei mai rari ºi preþuiþi
sînt acei ce pot fi-n lume ºi-nþelepþi dar ºi cinstiþi.

12 - Omul e-nþelept atîta cît înþelepciunea catã,


dar cînd crede c-a aflat-o, are-o inimã-ngîmfatã.

13 - Cautã sfînta-nþelepciune, prin ea toate le cunoºti.


Vai nu vezi tu cum îºi bate joc satana de cei proºti?

14 - Cine-n inimã primeºte cîte toate sã se-adune,


Pag. 185

în curînd n-o sã mai aibã loc sã strîngã cele bune.

15 - Moara cînd o miºcã apa nu se-opreºte de la sine:


macinã ce pui într-însa de e rãu ori de e bine.
Tot aºa-i ºi mintea noastrã: umblã fãrã de hodinã,
dar nu macinã adesea bob de grîu, numai neghinã.

16 - Fiica mea, ascultã-þi glasul conºtiinþei ºi-l urmeazã -


de-i dispreþuieºti mustrarea, ea odatã înceteazã,
iar apoi, precum acuma e de greu sã se opreascã
va fi ºi mai greu dupã-aceea s-o mai faci sã-þi mai vorbeascã -
ºi nu-i fiarã de pe lume, nici nebun apoi, în stare
de-aºa crime ca acela care conºtiinþã n-are.

17 - Conºtiinþa ta, de vrei,


poþi în seamã sã n-o iei
poþi s-o-nãbuºi ºi s-o faci
sã te lase-n rãu sã zaci,
dar în iad cînd te-i afla
veºnic nu-þi va mai tãcea.

18 - Fiii mei, sã nu vã pierdeþi dragostea de cele bune:


de bisericã, de-adunare, de Scripturi ºi rugãciune,
cãci, dacã vã pierdeþi gustul de plãcerea cea curatã,
neînchipuit de greu e sã-l mai cîºtigaþi vreodatã.

19 - Fiica mea, tot ce se vede pe pãmînt e numai fum:


va pieri curînd din lume tot ce tu iubeºti acum;
nu-þi lega de nici un lucru sufletul, nicicînd, aci,
ca ºi cum pe veºnicie ce iubeºti ar dãinui,
ci priveºte-le pe toate înfrînat ºi serios:
numai astfel dupã toate vei avea un bun folos.

20 - Nu te lãuda tu singur cã eºti bun ºi înþelept:


las-sã spunã asta alþii, cei din jur, cã ei ºtiu drept;
soþul, sluga ta, vecinul, fraþii ºtiu cu-adevãrat
cît eºti tu de bun ºi cît eºti de cinstit ºi de curat.

21 - Cine eºti se vede-atuncea cînd nu-i nimeni sã te vadã,


cînd nu te cunoaºte nimeni, cînd ispita o sã-þi cadã:
în cãlãtorii, sau noaptea, ºi-n mînie - nu prin sat.
Cînd eºti singur se cunoaºte cine eºti cu-adevãrat.

22 - Buni sînt toþi cei înþelepþi


numai cei proºti sînt nedrepþi.

23 - Fiul meu, privind la alþii sã înveþi ce-i de ales


Pag. 186

cine-nvaþã cînd pãþeºte o plãteºte scump, ades.

24 - Fiul meu, primeºte sfatul ºi mustrarea chiar de-i tare:


pe cãrarea-nþelepciunii poþi sã mergi doar prin rãbdare;
este foarte greu sã suferi o mustrare, chiar ºi dreaptã,
dar rãbdarea totdeauna face inima-nþeleaptã.

25 - Cred cã lucru foarte greu e ca sã-þi însuºeºti un sfat,


sã-l asculþi urmîndu-i calea cînd chiar þie-þi este dat,
însã cred cã pe vecie e nenorocit acel
care sfatul bun n-ascultã, oriºicine este el.

26 - Înþelepþi sînt doar aceia ce nainte vãd ºi ºtiu


cãci în urmã vãd ºi proºtii... numai cã e prea tîrziu.

27 - Sã te-ncrezi în promisiunea oamenilor rar de tot,


cãci chiar dac-ar vrea sã þinã ce promit, ades nu pot,
dar sã crezi oricînd Lumina ºi fãgãduinþa sa,
cãci ea nu numai voieºte, dar ºi poate-a ºi-o þinea.

28 - Dacã prima-nþelepciune e-Adevãrul, nu uita


cã a doua e tãcerea - însoþeºte-te cu ea!

29 - Proºtilor le merge gura înaintea morþii-ntruna;


cumpãtaþilor deodatã le merg ele totdeauna;
numai la-nþelepþi le merge întîi mintea ºi-apoi gura;
fericiþi sînt cîþi le-ascultã pilda ºi învãþãtura.

30 - Buna creºtere se-nvaþã încã din ai vieþii zori:


mai mult face-o mamã bunã decît zece-nvãþãtori.

31 - Preþuiþi pe marii oameni ce sînt mari cu-adevãrat:


ei deschid în lume drumuri pe-unde nimeni n-a umblat.
Fericind în lume pe-alþii, mii, cîþi vin în urma lor,
ei au preþ ades mai mare ca întregul lor popor;
ºi-adevãrul spus de dînºii este-adesea mai de preþ
decît oriºice comoarã, decît orice frumuseþi.

32 - Pe cãrarea-nþelepciunii, fiii mei, umblaþi cu plac,


cãci numai umblînd pe dînsa veþi afla viaþa-n veac.

33 - Pe cãrarea-nþelepciunii cine umblã ascultînd


darul ei cel scump, lumina, o va dobîndi curînd.

34 - Pe cãrarea-nþelepciunii cine merge neclintit


umblã fericit - ºi cerul ºi-l gãseºte fericit.
Pag. 187

35 - ªtiþi voi oare cã sînt oameni mai de preþ ca þara lor,


oameni care valoreazã ºi mai mult ca un popor?
Iatã: au pierit popoare, s-au dus þãri - dar nu mai mor
acei oameni pentru care pomenim ºi neamul lor!

36 - Proºtii sînt cîþi ºi-n greºealã


tot susþin cã ei sînt drepþi,
cãci de ºi-ar cunoaºte vina
n-ar fi proºti ci-ar fi-nþelepþi.

37 - Tot ce ºtii e doar aceea care-þi va mai rãmînea


dupã ce pe toate cele ce le-nveþi le vei uita.

38 - Fugi de inima-ngîmfatã
care stãruie-n greºeli,
cãci povaþa necurmatã
îþi atrage bãnuieli.

39 - Ambiþia ºi-nþelepciunea nu pot fi-n cineva la fel,


cãci oricînd se mãreºte una, va scãdea cealaltã-n el.

40 - Teme-te de remuºcare înainte de-a cãdea:


nu-i venin sã-þi otrãveascã sufletul apoi, ca ea.

41 - Fiul meu, în viaþã, poþi


sã-nveþi ceva de la toþi:
de la credincioºi: sã crezi
de la drepþi: cum sã lucrezi,
de la sfinþi: cum sã rãspunzi,
de la darnici: sã te-ascunzi,
de la cei smeriþi: sã taci,
de la paºnici: cum sã-mpaci,
de la iubitori: sã ierþi,
de la blînzi: cum sã te cerþi,
de la toþi cei buni: aºa
sã fii toatã viaþa ta!

42 - Chiar ºi de la cei rãi vezi


cum sã faci sã nu-i urmezi
numai dacã ºtii s-asculþi
sã vezi cum fac cei mai mulþi
ca sã ºtii s-alegi, cum spun,
ce e rãu ºi ce e bun,
cãci la vreme vei afla
ce e bine a urma
ºi ce-i rãu a lepãda.
Pag. 188

43 - Sînt atîtea lucruri care


nu le ºtii cînd eºti om mare,
ci cînd ai cãzut le-nveþi:
astea cred cã-s mai de preþ.

44 - Cautã sã pãstrezi mãsura în ce-i bine ºi-n ce-i drept:


deseori e o prostie sã te crezi prea înþelept.

45 - Cîtã vreme omul cautã-nþelepciunea, e-nþelept,


dar cînd crede c-a aflat-o, e un prost (a zis un drept).
De aceea tu ascultã: învaþã neîncetat -
toatã viaþa-nvaþã omul înþelept cu-adevãrat.

46 - Nu primi vreo-ncredinþare de la nici un înþelept


care-ar vrea sã te convingã ca sã faci ce nu e drept;
nu cãuta de ochii lumii - de þi-e greu ori þi-e uºor -
sã-l faci lucrul ce-l condamnã gîndul tãu ºi-al tuturor.

47 - Nu fugi de convorbirea cu nici unul care vine


ºi te cautã cu dorinþa de-a vorbi ceva cu tine,
cãci de-i om cinstit acela, vorba lui îþi foloseºte,
iar de-i rãu, îi prinde bine vorba ta - dac-o primeºte.

48 - Foloseºte orice clipã ce-þi rãmîne de trãit,


cãci ºi zilele-s mai scurte dupã ce-ai îmbãtrînit;
întrebuinþeazã bine orice zi ºi orice ceas,
ca sã poþi avea odihnã dincolo de-al morþii pas.

49 - Fiul meu, a ta silinþã dã-þi-o toatã totdeauna


sã cîºtigi înþelepciunea ºi sã-i poþi purta cununa,
cãci nu poate nici sã creadã un întunecat la minte,
nici nu poate sã iubeascã cel neluminat nainte.

50 - Sã fii treaz, cã nu ºtii clipa cînd stãpînul va veni:


fericitã sluga dreaptã,
ce-L aºteaptã înþeleaptã
ºi vegheazã a-L primi.

51 - Fiii mei, întotdeauna în viaþã þine-þi minte:


de-ascultarea pentru Cinste s-aveþi dragoste fierbinte -
ea vã dã înþelepciunea care-o sã vã lumineze,
ca-n luminã ºi în pace paºii sã vi se-ndrepteze;
ea vã va-ntãri pe calea de-adevãr ºi de iubire,
sã ajungeþi starea naltã de putere ºi sfinþire
care-n orice loc ºi vreme viaþa voastrã o va face
sã puteþi vedea cununa ºi s-o aºteptaþi în pace.
Pag. 189

52 - E luminã-nþelepciunea, cum prostia e-noptare,


iar lumina-i curãþie ºi credinþã roditoare;
cine spune cã el crede, dar nu umblã în luminã,
nici trãieºte-n curãþie, nici nu are roadã plinã
a blîndeþii, bunãtãþii, înfrînãrii ºi iubirii,
este-un prost; se-nºealã singur ºi-i pe drumul prãbuºirii -
însã fiii-nþelepciunii merg din bine în mai bine,
pînã vor primi rãsplata: Cerul Veºnicei Lumine.

53 - Drumu-nþelepciunii este: sã asculþi de sfatul bun;


nu-ntreba ce zice lumea cã e bun sau cã-i nebun,
cãci acel ce nu primeºte ºi n-ascultã bunul sfat
în curînd n-o sã mai poatã cu nimic a fi-ajutat,
dar acela ce-l ascultã ºi-l urmeazã cu temei
pe cãrarea-nþelepciunii va ajunge fiul ei.

54 - Nu se face supã bunã ori de unde iese fum -


un sfat bun ºi-un om cuminte rareori gãseºti pe drum.

55 - Dacã nu vrei sã pui mîna, ce baþi apa-n piuã?


ªi de n-ar striga o broascã, tot s-ar face ziuã!

56 - Boii bãtrîni fac brazda dreaptã,


omul cuminte lucru bun,
femeia bunã cinste casei
- ºi vorba bunã, cui o spun.

57 - Cînd latrã cîinele bãtrîn, sã ieºi afarã oriºicînd.


Cînd un pãþit te sfãtuieºte,
sã nu-l dispreþuieºti rîzînd.

58 - Mai întîi îþi fã vecinii, apoi casa unde stai


fãrã trai bun cu vecinii, nici trai bun în casã n-ai.

59 - Din orice glumã spusã jumãtate-i într-adins:


tu sã-i înþelegi cu hazul mai ales al ei cuprins.

60 - Dacã nu ºtii ceva-ntreabã, nu-i ruºine cã nu ºtii:


e mai ruºinos pe urmã, neºtiind, sã spui prostii.

61 - Cu-ntrebarea
ºi-ascultarea
treci ºi marea
ºi-ncercarea.
Cu trufia ºi prostia
paþi ruºinea ºi urgia.
Pag. 190

62 - Bine-i ºi-a vorbi cuminte, bine-i ºi-a tãcea-nþelept


dacã ºtii cînd este vremea pentru lucrul bun ºi drept.

63 - Vorba rea cînd þi-a ieºit


mai bine s-o fi tuºit,
sau sã þi-o fi strãnutat:
nu erai de rîs în sat.

64 - Mai întîi ascultã ºi apoi vorbeºte;


mai întîi mãsoarã ºi apoi croieºte;
mai întîi cunoaºte ºi apoi te-ncrede:
nu e totdeauna drept tot ce se vede.

65 - Mai mult spune cel ce tace decît multul vorbãreþ:


cînd tãcerea-i minã de-aur, vorbãria-i un coteþ.

66 - Omul ce vorbeºte multe, ºtie mult - sau multe minte;


atunci, ori sã tacã-i bine, ori sã plece cel cuminte.

67 - Omului cu cap de-ajuns


ºi tãcerea-i un rãspuns,
celui numai cu cãciulã
car de vorbã nu-i destulã.

68 - Nici somn lung nu-i fãrã vise


nici spus mult fãrã minciuni;
dupã-acestea-i vei cunoaºte
pe flecari ºi pe nebuni.

69 - Gãina care cîntã mult, puþine ouã face;


puþinã treabã face-acel ce vorba multã-i place.

70 - Cel înþelept învîrte-n gurã de ºapte ori cuvîntul sãu,


de-aceea dupã nici o vorbã el n-are ce sã-i parã rãu.

71 - Vorba ta, cît n-ai vorbit-o,


poþi s-o stãpîneºti cum vrei -
dacã-ai spus-o, ea-i stãpînã, tu eºti sub robia ei.

72 - Mulþi nu ºtiu ce ai în suflet


pînã vãd ce scoþi din gurã:
pentru cele dinãuntru vorba cuiva e-o mãsurã.

73 - Nu te-amesteca acolo unde nu þi-e oala fiartã,


nici nu te bãga vreodatã unde cineva se ceartã,
cãci cu oala cea strãinã te poþi arde rãu odatã,
iar din ceartã totdeauna ieºi cu cinstea defãimatã.
Pag. 191

74 - Cine are mintea-ntreagã


unde-i ceartã nu se bagã:
omu-n stãri înfuriate
e nebun pe jumãtate.

75 - Cînd doi furioºi se ceartã, amîndoi sînt vinovaþi;


nici în jurul lor atuncea nu e bine sã te-araþi,
cã te miri din cine ºtie ce nimic le va pãrea
ºi-au sã sarã pîn-la urmã amîndoi asupra ta.

76 - Dacã nu vrei sã te afli cu greºitã socotealã,


la cei lãudaþi nu merge cu sac gol ºi mîna goalã.

77 - Mai credincios þi-e ochiul decît urechea ta;


sã crezi ce vezi mai bine, decît ce-ai asculta.

78 - Cu sila poþi sã-i iei cuiva, dar nu-i poþi da nimicã:


sfat bun poþi da, dar minte nu, cînd ei cu voia-ºi stricã.

79 - Nu da cãmaºa ta pe altul de nu vrei sã rãmîi tu gol


ºi nu umbla s-acoperi pe-altul cînd tu eºti încã fãrã þol
ºi cîtã vreme-ai tãi n-au pîine, nu te-ngriji de alþii-ntîi,
de vrei sã fii un om cuminte ºi nu un fãrã-cãpãtîi.

80 - Cine din cuvînt nu-nvaþã, greu învaþã din ciomag;


ce e bine tu urmeazã nu de silã, ci de drag.

81 - Ajunge o mãciucã la carul cu ulcioare:


ajunge cui pricepe o singurã mustrare;
la calul bun ajunge sã-i dai un singur bici,
la omul ce-nþelege, o vorbã, dacã-i zici.

82 - Chiar ºi cel cu judecatã


mai greºeºte cîteodatã,
atunci cum n-ar fi greºit
omul prost ºi necioplit?

83 - Chiar ºi cel ce tot învaþã


nu-i prea înþelept în viaþã;
dar acela ne-nvãþat
cum sã ºtie ce-i curat,
cum sã meargã-n bunul drum
dacã nici nu ºtie cum?

84 - ªi sub frunza cea mai proastã


poþi gãsi o parã coaptã;
poþi sã afli-nþelepciunea
Pag. 192

unde nimeni nu se-aºteaptã.

85 - Dupã glas cunoºti ºi omul ºi o pasãre-o cunoºti;


dupã vorbã-l vezi pe omul cel cuminte din cei proºti.

86 - Nu toþi cei ce-au urechi mari


sînt din viþã de mãgari;
deseori la cei de rînd
afli aur scãpãrînd.

87 - Calul cel bãtrîn cunoaºte multe drumuri


din umblate -
omul cel pãþit cînd spune, ia-le bine-aminte toate.

88 - Puica o cunoºti pe creastã


iar pe lele dupã rochi,
prostul îl cunoºti pe vorbã iar ºiretul dupã ochi;
tu deprinde-þi bine ochiul ºi urechea sã-i cunoºti:
nu cumva-nºelat de dînºii sã fii tu printre cei proºti.

89 - Nu tot ce sclipeºte-i aur, nici ce-i dulce nu-i tot miere,


cum ºi darurile-alese sînt la mulþi numai pãrere:
de departe crezi cã-i aur, dar de-aproape vezi cã-i zgurã -
inima-i venin ºi fiere, miere este doar la gurã.

90 - De zece ori gîndeºte bine nainte de-a vorbi o datã,


cã mulþi pe-o vorbã spusã-n grabã au pãtimit viaþa toatã.

91 - Cînd n-ai nici cine sã te-ndrume


ºi nu-þi cunoºti nici drumul tãu,
mai bine-ntoarce-te din cale decît sã rãtãceºti mai rãu.

92 - Bine-au zis cei dinainte:


geaba-i cap dacã nu-i minte,
cã-n zadar stã capu-n sus
dacã gînduri bune nu-s
ºi-n zadar e cap albit
dacã mintea n-a venit.

93 - Pînã n-a intra, socoate cum mai ieºi sau cum te-ascunzi,
înainte de-ntrebare socoteºte cum rãspunzi,
înainte de-a promite socoteºte dacã poþi,
ca sã n-ajungi de ruºine ºi batjocurã la toþi.

94 - Dupã ce-ºi rãstoarnã carul, vede omul calea bunã,


dupã ce-a cãzut în cursã vede c-a crezut minciunã,
dupã ce-a fãcut prostia vede c-a fost fãrã minte;
Pag. 193

dar în urmã vãd toþi proºtii, cei cuminþi vãd înainte!

95 - Decît sã-þi parã rãu în urmã, mai bine-þi parã la-nceput,


decît sã nu poþi rupe mîine, mai bine azi, cît n-ai fãcut.

96 - Cu mãrãcinii sau noroiul sau cu stricaþii cînd te legi,


cu greu mai scapi - ºi totdeauna cu rãu ºi pagubã te-alegi.

97 - Þinteºte de mai multe ori, apoi trage-o sãgeatã:


gîndeºte bine ºi-nþelept, apoi rãspunde-o datã.

98 - Nu te-ntinde la prea multe


nici cînd faci ºi nici cînd spui:
cloºca cu prea multe ouã nu va scoate nici un pui;
ci cuprinde mai puþine cîte poþi purta-mpreunã:
decît zece trebi ºi rele, e mai bine una bunã.

99 - Cine umblã multe drumuri nu ajunge nicãieri;


nu începe decît lucrul pentru care ai puteri,
nu urma decît o cale,
nu avea decît un crez,
dacã vrei sã fii om vrednic în ce spui ºi-n ce lucrezi.
100 - Haiducul bun cunoaºte mulþime de cãrãri,
iar înþeleptul are mai multe rezolvãri.

101 - Spicul gol stã ridicat


spicul plin, cu cap plecat
omul prost e cap pe sus
cel cuminte - cap supus.

102 - Ferice omul ce n-ajunge sã aibã-a face cu cei mari


cãci cei ce au cu ei a face ºi n-o pãþesc, sînt foarte rari;
de vrei sã vieþuieºti în pace în munca ta ºi-ntre ai tãi,
cu marii lumii nu fii prieten, ci îi fereºte pe-orice cãi.

103 - Cu cei ce plîng întotdeauna


de poþi sã plîngi, ai suflet bun,
dacã rîzi întotdeauna cu cei ce rîd,
eºti om nebun.

104 - Cine rîde prea devreme o sã plîngã prea tîrziu,


cãci e omul uºuratic, fãrã minte ºi pustiu.

105 - Vreme este ºi de rîs,


loc ºi vreme ºi de plîns;
cînd le-ntorci ºi faci pe dos
eºti nebun sau eºti fricos.
Pag. 194

106 - Cînd omul pierde drumul, nici calea n-o mai ºtie;
cînd pierde-nþelepciunea, mai pierde înc-o mie.

107 - Cel pãþit, mai bine ºtie ce înseamnã sã n-asculþi,


dar cîþi ºtiu întîi sã-nveþe de la alþii, nu sînt mulþi;
pînã pate înainte, apoi ºtie priceput, -
ce-nþelept era s-asculte cînd putea dar, cînd n-a vrut!

108 - Pe cine l-a muºcat un cîine se teme ºi de lãtrãturã:


ca o pãþanie nu-i ºcoalã sã-þi poatã da învãþãturã.

109 - Cu-atîta ºtii mai bine, cu cît mai multe-asculþi -


dar buna-nvãþãturã s-o spunã nu sînt mulþi.

110 - Timpul ºi Nevoia ºi-astãzi


sînt doi buni învãþãtori;
cine-i înþelege-n viaþã se cãieºte rareori,
iarã cine nu-nþelege greu plãteºte pãtimind
ºi sfîrºeºte-n nebunie, plagã tuturor fiind.

111 - Nevoia-nvaþã pe acela ce n-are-nvãþãtor în viaþã -


nenorocit pe veci e omul ce nici nevoia nu-l învaþã.

112 - Din a altora pãþanii tu sã-nveþi mergînd pe cale,


ca sã n-ajungi tu ca alþii sã înveþe din a tale.

113 - Omul înþelept învaþã din pãþania oricui


dar cel prost nu-nvaþã minte nici din nenorocul lui.

114 - Cei cu bunã-nvãþãturã


miere scumpã scot din gurã,
cei cu-nvãþãturi stricate
scot otravã ºi pãcate.

115 - Cine are-o carte-n mînã trebuie sã umble drept


ºi sã fie bun cu alþii, doar atunci e înþelept.

116 - Om cu carte ºi cãzut


e de douã ori pierdut.

117 - Cu-aceia care te învaþã sã fii ºi îngãduitor:


nu-i om desãvîrºit pe lume, îºi au ºi ei cusurul lor:
dar, pentru binele cel mare ce þi-au fãcut cu-adevãrat,
nu-i osîndi cînd, ºi ei oameni,
îi vei vedea cu vreun pãcat.

118 - Cel înþelept în toate


Pag. 195

este cu patru ochi ºi douã minþi


pãstrînd mãsura bunã-n toate,
în mers, în vorbe ºi-n dorinþi;
vãzînd cãrarea înainte,
va ºti cum s-o sfîrºeascã drept:
pe cinste ºi pe cumpãtare se vede omul înþelept.

119 - De copil se-nvaþã omul cum vorbeºte ºi-n ce ton


ce nu-nveþi cînd eºti Ionicã, greu înveþi cînd vei fi Ion.

120 - Cartea are-un mare preþ -


nu-i tîrziu nicicînd s-o-nveþi;
cine-o poate ºi nu vrea
moare-n starea cea mai rea.

121 - Nu e omul niciodatã prea bãtrîn sã mai înveþe -


cartea e mãrgãritarul cel de preþ cu multe feþe,
ce, cu cît se ºlefuieºte, strãluceºte ºi mai tare;
de aceea o doreºte ºi o cautã cine-o are.

122 - Aprinde-þi lumînarea nainte de-noptare


ºi roagã-te nainte sã treci prin încercare
ºi ia-þi mãsura bunã nainte totdeauna:
tîrziu sã faci cãpiþa cînd s-a pornit furtuna.
Pag. 196

Comori Nemuritoare
Caietul 3
Nemurirea
Nemurirea, de cînd ºtim
ne-am trezit cã ne-o suim
rost cinstit sã-nveºnicim.

Plug cu boi în brazde rîu


ne-a dat holde pînã-n brîu
ºi-a þinut þara de grîu.

Baci cu ºubele de lînã


ne-au mînat turmele-n stînã
ºi-au fãcut þara stãpînã.

Mãrgineni sunînd tilinci


cu iþari ºi cu opinci
le-au dus munþilor juninci.

Moþi cu cercuri ºi ciubare


ne-au purtat din zare-n zare
doinele nemuritoare.

Carele cu boi plãvani


duc istoria prin ani
de la daci peste romani.

ªi-n þãrînã sub ruini


ni-s pãrinþii morþi divini
singurele rãdãcini.

Iar deasupra tuturor


Cerul nostru numai dor
singurul îndurãtor...
Pag. 197

Închin
cu toatã puterea sufletului meu
aceste gînduri ºi simþiri
Cuvîntului ºi Tãcerii divine ºi umane,

Pentru cã în ele se întretaie


cele douã dimensiuni:
Verticala dintre Nord ºi Sud
ºi orizontala dintre Est ºi Vest
care, mergînd în Infinit,
se ating ºi se unesc
la Masa Tainicã a Tãcerii
ºi la Poarta Eternã a Sãrutului
în mijlocul cãrora sîntem cuprinºi
ºi noi.

Slavã veºnicã
Tãcerii ºi Cuvîntului
uman ºi divin
prin care ne adãpãm
din Taina Eternã.
ªi numelui lor
Unic.
Pag. 198

La Masa Asta a Tãcerii


La Masa Asta a Tãcerii
acum Maestrul ne-a adus
cu El ºi-ai Lui cei Doisprezece,
al treisprezecelea s-a dus.

Luaþi Prezentul ºi-nsuºiþi-l


cu Sensul lui cel strãlucit
aºa voi veþi rãmîne-n Sine
iar El în voi desãvîrºit.

Luaþi Trecutul ºi gustaþi-l


cu tot ce-n El e grav ºi sfînt
cu El în voi ºi voi în Sine
veþi fi-n Eternul Legãmînt.

De nu vã însuºiþi Vãzutul
ºi Nevãzutu-n acest fel
nu veþi vedea Eternitatea,
n-ajungeþi ultimul ei Þel...

Maestre, ceasu-acesta-i unic


ºi grav ºi-nfricoºat de sfînt,
primeºte-ne ºi ne-mpreunã
cu Sensu-acestui Legãmînt.

Solemni, tãcuþi - întoarcem roatã


gustînd din Pîine ºi Potir
nenumãrata þãrii gloatã
de-a lungul vremurilor ºir...
Pag. 199

1 - Despre înþelepciune
1 - Nu cîte ºti e vorba,
ci cum le ºtii de drept,
aceasta te aratã de eºti sau nu-nþelept.

2 - Nu-s sãraci cei fãrã-avere,


fãrã minte-s cei sãrmani;
banii nu pot sã dea minte,
mintea poate sã dea bani.

3 - Nu-i orfan cel fãrã mamã,


nici sãrac cel fãrã tatã;
e orfan cel fãrã carte ºi cu mintea-ntunecatã.

4 - Om cu carte fãrã rost


e ca negustorul prost;
om cu stare fãrã ºcoalã
e ca prãvãlia goalã.

5 - ªcoala nu-i doar alfabetul, ci e gînd desþelenit,


mulþi ºtiu sã citeascã-o carte,
dar puþini ºtiu ce-au citit.

6 - La un car de-nvãþãturã trebuie ºi-o minte treazã,


geaba-i toarnã cu gãleata dacã sacul nu pãstreazã.

7 - Cine-ntreabã - nu greºeºte,
cine nu - tot rãu pãþeºte.

8 - Nebunul îl cunoºti pe bîtã


iar prostul îl cunoºti pe floare,
pe cel cuminte - dupã vorbã,
pe cel cinstit - pe-nfãþiºare.

9 - Nebunul dã cu bîta-n baltã - ºi se stropeºte tot pe el


tot þie îþi faci rãu cînd umbli
sã tulburi lumea în vreun fel.

10 - Rãdãcina-nvãþãturii e amarã uneori


însã rodul ei e dulce
te-ndulceºte pînã mori.

11 - Cu un om fãrã de minte nu glumi în nici un fel


nici nu-l rîde, nici nu-l bate - dacã nu eºti ca ºi el.
Pag. 200

12 - Taina lui, cel înþelept


o pãstreazã-nchisã-n piept;
taina omului nebun
îi e gurã ºi-i pe drum.

13 - Prostul spune tot ce ºtie,


cel cuminte mai mult tace
- gura-l spune pe oricare
ce e-n el ºi cîþi bani face.

14 - Cînd omul bun deschide gura


tu sã þi-o-nchizi ºi sã-l asculþi
cãci aur nu e mult pe lume
ºi oameni înþelepþi nu-s mulþi.

15 - Decît un car de frumuseþe, mai bine-o lingurã de minte,


frumseþea-i numai amãgire, pe mulþi îi tulburã ºi-i minte
dar mintea bunã-i cumpãtatã ºi harnicã ºi liniºtitã
iar cui o are, totdeauna îi face viaþa fericitã.

16 - Sfaturile bãtrîneºti
sã le-asculþi cîþi ani trãieºti,
aflã-þi pururi ajutor
în înþelepciunea lor
cãci ei tot ce-au învãþat
au trãit ºi-au îndurat
- de-ai trãi cît ºapte vieþi
tot ai încã ce sã-nveþi.

17 - Nu-i avere mai de seamã, nici frumseþe mai aleasã


pentru om ca-nþelepciunea ºi purtarea cea frumoasã.

18 - Nu-i sãrac cel fãrã-avere, ci-i sãrac cel fãrã minte,


ce nu strînge-nþelepciunea nici din bani nici din cuvinte.

19 - Prostul nu alege multe, una-douã dã cu parul;


fii cuminte, lasã-i calea, e destul de larg hotarul.

20 - Nu da sfat la cel cuminte,


el nu-þi cumpãrã ci-þi vinde,
ºi nu îmbia-n zadar
castraveþi la grãdinar.

21 - Cui doreºte sã-nþeleagã, douã vorbe i-s de-ajuns,


ori cã-i vorba de-ntrebare, ori cã-i vorba de rãspuns.

22 - Cel cuminte-i cît o sutã


Pag. 201

ºi cînd stã ºi cînd ajutã.

23 - Mintea cea mai de pe urmã a românului s-o ceri,


cãci în ea e-nþelepciunea multor lupte ºi-ncheieri,
de-ar avea-o fiecare încã de la început,
Doamne, cîte le-ar mai face altfel de cum le-a fãcut!

24 - Vai de cel ce nu-nþelege - sã-þi scoþi sufletul vorbind


cã de mintea lui sãracã douã vorbe nu se prind,
- fericit acela care dintr-o vorbã a-nþeles,
mintea lui e luminoasã, drumul lui e drum ales.

25 - Boul cît ar fi de tare, ºi-un copil în lanþ îl leagã;


cel cuminte, cu o vorbã pune-n frîu o gloatã-ntreagã.

26 - Faþã de cei mari, tot mare trebuie s-ai ºi rãbdare,


unde-i culmea cea mai naltã e ºi umbra cea mai mare.

27 - Numai prostul socoteºte cã le ºtie chiar pe toate,


înþeleptul niciodatã prea-nþelept nu se socoate.

28 - Orbului degeaba-i spui


cã-i luminã-n jurul lui,
ochii cei întunecaþi
nu te cred oricît le-araþi.

29 - Ca o oaie e ºi omul: dupã altul merge-ndatã


fãrã mai întîi sã caute cum e calea apucatã,
numai mai tîrziu se uitã, cînd e-aproape sã se taie;
ce prostie face-atuncea cînd se duce ca o oaie.

30 - Lesne crede fiecare ce doreºte el cu foc,


dar dorinþa cu-mplinirea rar se-ntîmplã la un loc.

31 - La dorinþe n-are omul niciodatã un hotar,


dar la cîte dintre ele sperã-n lume în zadar!

32 - Nu-i numai un singur cîine scurt de coadã,


nici numai un singur om cu vorba ºoadã,
nici doar o prostie în mintea neroadã.

33 - Nici cinci degete-ale mîinii nu se-aseamãnã-ntre ele,


cum sã fie-atîþia oameni de-o pãrere-n toate cele?

34 - Cum e þara
ºi-ntocmeala,
cum bordeiul
Pag. 202

ºi-obiceiul,
cum e mintea
ºi merindea,
cum vorbeºti
- acela eºti!

35 - Ochii sînt oglinda inimii oricui


- ca sã ºtii ce este, cautã-n ochii lui.

36 - Dupã ochi îl poþi cunoaºte ºi pe hoþ ºi pe cinstit,


numai ochii þi-l aratã pe oricare negreºit,
faþa poate sã te-nºele ºi cuvintele te pot,
însã ochii nu înºalã, ei spun adevãrul tot.

37 - Oamenii din orice loc


nu-ºi zic minte, ci: noroc,
pe noroc dau banii toþi,
iar pe minte doi-trei zloþi.

38 - Trebuie ºi-un strop de minte la o mare de noroc,


altfel în curînd rãmîne totul ars ca dupã foc.

39 - Norocu-i cum ºi-l face omul, cu mintea sau prostia lui,


zadarnic tot aºtepþi norocul sã vinã, dacã minte nu-i.

40 - Unde-i minte-i ºi noroc,


cum e fum unde e foc,
dar cînd mintea-i dusã-n drum
nici noroc nu-i nicidecum.

41 - Norocul vine-n urma minþii, dar mintea rar dupã noroc,


cuminþi vezi norocoºi adesea,
dar norocoºi cuminþi - deloc.

42 - Pe orice spiþã calcã roata,


la orice lucru-i vine rînd,
de-aceea nu fi nici prea vesel
dar nici prea amãrît nicicînd.

43 - Cînd latrã cîinele bãtrîn


sã nu mai stai cu mîna-n sîn,
grãbit sã ieºi atunci afar’
c-acesta nu latrã-n zadar
- de sfaturile bãtrîneºti
cînd nu asculþi amar pãþeºti.

44 - Ascultarea e viaþã, neascultarea e pierzare


Pag. 203

- fericit cine-ascultã vorba bunã pîn-o are.


Cel ce leapãdã-ndrumarea ºi-ascultarea vorbei bune
o va cere-arzînd odatã, dar n-o s-aibã cine-o spune.

45 - Amînare, amînare, multora le dai pierzare;


minte bunã, minte bunã, la puþini le dai cununã!

46 - Amînarea este hoþul care furã timpul tãu,


cine-amînã nu învie ci se-ngroapã ºi mai rãu.

47 - Fiecare cîine latrã unde i se-aruncã os,


fiecare om slujeºte cauza care-i dã folos.

48 - Omul care-i mai cuminte este omul cel mai bun,


pe cît poate fi rãu omul, pe atîta-i ºi nebun.

49 - Dacã ai mai multe coarde pentru arc, vînezi oricînd,


dacã ºtii mai multe drumuri nu te rãtãceºti curînd,
dacã ai mai mulþi prieteni mai uºor te-adãposteºti
- totdeauna s-ai mai multe cãi sã ieºi de unde eºti.

50 - O, cîþi înþelepþi ºi vrednici au murit necunoscuþi


ºi cîþi mai trãiesc ºi astãzi - dar ascunºi ºi neºtiuþi,
cîþi de care-o sã se ºtie numai dupã ce s-au dus
ºi cîþi cei ce-o sã-i arate numai Ziua lui Isus!

51 - Uneori se nasc în lume oameni unici care au


o viaþã uimitoare - ºi-o luminã sfîntã dau,
aceºti oameni n-au pe lume nici strãmoºi ºi nici copii
toþi ai lor se uitã-n moarte, ei rãmîn de-a pururi vii.

52 - Orice om are dorinþa sã se-arate-a fi ceva;


de nu poate prin virtute, cel puþin prin vorba sa;
de nu poate prin ºtiinþã, cel puþin prin orice fleac
ºi prin orice nebunie - asta mulþi o pot, ºi-o fac.

53 - Înþeleptului i-ajunge doar odatã sã te vadã


ca sã ºtie despre tine ce preþ ai - ºi ce sã creadã.

54 - Nu averea sau onoarea fac pe om sã fie mare,


ci frumseþea ºi lumina cinstei care-n el le are.
Un pitic, pitic rãmîne chiar cînd stã pe-un munte sus,
uriaºul, uriaº e ºi-ntr-o groapã dacã-i pus.

55 - În aceastã lume oarbã nu va sta cel înþelept


decît unde orice lucru este preþuit pe drept,
cãci mulþimea rar cunoaºte, prea puþini vãd ce-i curat
Pag. 204

ºi aleg mãrgãritarul fals, din cel adevãrat.

56 - Înþeleptul se frãmîntã sã înveþe ce nu ºtie


ºi cel bun se chinuieºte cînd sînt alþii-n sãrãcie;
la cel rãu nu-i pasã de-alþii,
la cel prost - de-nþelepciune,
dar amar va plînge-odatã cel ce uitã cele bune.

57 - Omul nu poate sã vadã ceea ce-i deasupra sa,


fiecare vede-n altul doar ce-n sine va avea;
omul mic pe toþi îi vede mici la suflet, ca ºi el,
omul mare-i preþuieºte pe-al mãrimii sale fel.

58 - Adu-þi aminte cînd eºti tînãr cã ºi tu ai sã-mbãtrîneºti,


respectã pururi bãtrîneþea, în orice loc ai s-o-ntîlneºti.

59 - Nimãnui nu i se pare cã-i atîta de bãtrîn


sã nu creadã cã nainte încã zile-i mai rãmîn,
numai înþeleptul crede c-a îmbãtrînit prea tare
faþã de puþinul bine care-n urma lui îl are.

60 - Oamenii la bãtrîneþe ori mai rãi sînt, ori mai buni,


sînt ori plini de-nþelepciune, ori niºte sãrmani nebuni;
pe cei înþelepþi cinsteºte-i, iar cu ceilalþi ai rãbdare,
nimenea nu ºtie-n viaþã ce-l aºteaptã pe oricare.

61 - Toþi doresc viaþã lungã, dar n-ar vrea sã-mbãtrîneascã


- cei ce n-o au - sã se teamã,
cei ce-o au - sã n-o urascã!

62 - Pe-acel om ce tinereþea nu l-a dus la nebunie,


pe-acel om nici bãtrîneþea nu-l va duce la prostie.

63 - Orice rãu are ºi-un bine,


orice bine-are ºi-un rãu,
numa-nþelepciunea ºtie ce sã ia-n folosul sãu.

64 - Greu e s-aibã-nþelepciune încrezutul cel avut,


greu e s-aibã avuþie înþeleptul cel tãcut.

65 - Bucuria ºi durerea,
fericirea ºi-ncercarea,
avuþia ºi lipsirea,
amintirea ºi uitarea,
sãnãtatea ºi zãcerea
- vin pe rînd la fiecare,
înþeleptul nici sã rîdã, nici sã plîngã-aici prea tare.
Pag. 205

66 - Sînt comori ce trec cu timpul


ºi comori netrecãtoare -
a le ºti alege bine, asta-i mintea cea mai mare.

67 - Ce nedrept îþi par acuma împãrþite pe pãmînt


bunurile printre oameni, unde nu-s ºi unde sînt,
dar e-n toate-nþelepciunea care, cînd o dobîndeºti,
este-n stare sã te facã mulþumit aºa cum eºti.

68 - Orice om ajunge-n viaþã într-un loc uºor


sau greu,
sus sau jos,
fiindcã-aºa e rînduit de Dumnezeu.
Cine înþelege asta ºi primeºte tot ce-i vine
ca din Voia Celui Veºnic
- înþelege cum e bine.

69 - Celor care abuzeazã de ce-n lume li s-a dat


chiar ºi binecuvîntarea li se schimbã în pãcat,
dar cui foloseºte bine, cu mãsurã, tot ce are,
pîn-la urmã ºi necazul este-o binecuvîntare.

70 - Pot fi uneori cusururi ce devin talente-alese,


dupã cum pot fi talente ce devin cenuºãrese
- scumpã este-nþelepciunea care ºtie-umbla cu ele
relele-ajungîndu-i bune,
bunele-a n-ajunge-n rele.

71 - Omul înþelept adesea poate face fapte sfinte


numai cînd dispreþuieºte multe sfaturi ºi cuvinte
- numai cînd dispreþuieºte multe laude ºi-ocare
omul înþelept creeazã ceea ce-i frumos ºi mare.

72 - Om sau tainã,
gînd ori faptã,
presimþire, - ori întristare,
fiecare-o-nvãþãturã
ori o-nºtiinþare are!
Este-o mare-nþelepciune sã poþi ºti ce-i în oricare
ºi s-alegi ce e luminã ºi ce-i binecuvîntare.

73 - De ne-ar fi creat Natura, am fi ºi noi toþi la fel


cum sînt toate celelalte
- cum i-e neamul, e ºi el -
leii toþi viteji, iar mieii toþi fricoºi de orice rãu,
numai oamenii sînt altfel, fiecare-n felul sãu.
Pag. 206

74 - Viþeluºului de-azi noapte


nici de-un tigru nu-i e fricã,
omul cel fãrã de minte nu se teme de nimicã;
dar dacã viþelul creºte se fereºte de-orice vitã,
omul cînd înþelepþeºte fuge de-oriºice ispitã.

75 - La-nþelept, din mii de vorbe, una poate fi greºitã


dar la prost, din cîte-ar spune, nu-i nici una fericitã.

76 - Numai prostul se gîndeºte


c-a-nvãþat destul în viaþã,
cel deºtept nu crede asta, el învaþã ºi învaþã.

77 - Cine se va ºti pe sine


dar ºi pe vrãjmaº ºi-l ºtie,
dintr-o sutã de rãzboaie el va cîºtiga o mie;
cine nici pe sine însuºi
nici vrãjmaºul nu-ºi cunoaºte,
într-o mie de rãzboaie numai nenorocu-l paºte.

78 - Tu sã nu uiþi cã Trecutul þi-e învãþ


spre Viitor,
cei ce uitã-nvãþu-acesta, uitã spre pierzarea lor.
Cine nici din ce-au tras alþii
nici din ce-a pãþit chiar el
tot nu-nvaþã-nþelepciunea
- va pieri ca un miºel.

79 - Pe orice om l-aratã mintea


- dacã e, sau dacã nu-i;
fãrã minte, ce e omul? -
vai ºi-amar de soarta lui!

80 - Perii albi - ºi sînul mamei


sînt pe lume lucruri sfinte,
sfînt respect sã ai de ele ºi-n privire ºi-n cuvinte.

81 - Înþeleptul foloseºte spre auz urechea sa,


cel nebun o foloseºte doar spre-a se fãli cu ea.

82 - Tu sã tragi învãþãturã cu urmare fericitã


ºi-un rod bun din orice cale
ºi-orice zi nenorocitã
- fericit acel ce trage bun învãþ din orice rele,
dar nefericit acela ce n-a scos nimic din ele.

83 - Ai înþelepciunea?
Pag. 207

- eu bogat îþi zic.


N-ai înþelepciunea?
- eºti un biet nimic!

84 - Cînd nu vrei sã-þi ºtii Trecutul


nici sã-nveþi nimic din el,
nu-þi vei ºti nici Viitorul, n-ai sã-l înþelegi de fel
ºi vei merge cãtre moarte ca un orb cu ochii seci
nu-þi ºti clipa,
nu-þi ºti groapa unde cazi ºi zaci pe veci.

85 - N-ajungi la desãvîrºire
fãrã foc ºi dãruire!
- Vrei sã fii desãvîrºit?
arzi, cu suflet strãlucit.
- Vrei sã fii un om frumos?
dãruieºte-te voios!

86 - Sfîntã este gura care poartã sfînta-nvãþãturã,


însãºi Vestea Bunã spusã
face sfîntã-aceastã gurã.

87 - Cît de veche e Scriptura,


- ºi mereu dã lucruri noi,
þineþi-i învãþãtura
cãci ferice e de voi.

88 - Sã iei seama patru lucruri înþelepte oriºicînd:


- sã nu urci pe vita care merge cu poveri gemînd
- sã nu iei nimic ce este de la cel ce þi-e vrãjmaº
- sã nu te îmbraci cu luxul ºi dezmãþul de oraº
ºi sã nu-ntîrzii cînd este ceasul datoriei tale;
de le þii pe-acestea patru
eºti pe-a-nþelepciunii cale.

89 - Calea spre înþelepciune


e tãcerea - se tot spune!
Încã ce-i Înþelepciunea?
- cea mai mare-nþelepciune
e sã rabzi cu împãcare oriºice-ncercãri haine
ºi sã taci cu-nþelepciune chiar ºi-atuncea
cînd nu-þi vine.

90 - Om bãtrîn e numai omul care are-nþelepciune


ºi om bun e numai omul care umblã-n fapte bune.

91 - Nebunia mîinii este ca a minþii mult mai rea


Pag. 208

de a minþii - suferi singur


de a mîinii, mulþi cu ea.
Mintea poate doar s-o spunã
însã mîna o ºi face
- ºi cît face-o mînã proastã, multe minþi nu pot desface.

92 - Nici o bogãþie-n lume nu-i de preþ ca mintea bunã,


bogãþia asta caut-o, fiul meu,
- ºi þi-o adunã
cã dacã le-ai pierde toate, dar o ai pe asta una,
cu ea nu mori niciodatã, ci trãieºti pe totdeauna.

93 - Unii oameni au asupra lor o binecuvîntare


dãruitã lor din ceruri încã de la înnãscare.
Cu-acei oameni peste care vezi al harului Semn sfînt
fii prieten, cãci ei pururi ocrotiþi de ceruri sînt.

94 - Cînd vrea cerul cuiva bine


îi deschide-o minte treazã
ºi-atunci toate înainte fericit se lumineazã.

95 - Sfatul tãu ºi-nvãþãtura poþi s-o dai oricui,


însã minte sã le-asculte - nu poþi da nimãnui,
dacã el nu ºi-o cîºtigã chiar prin munca grea,
în zadar, oricîte sfaturi - moare fãrã ea.

96 - Nu dispreþui pe nimeni, ci gîndeºte-te aºa


cã noi toþi sîntem pe lume cum ne lasã Cineva.

97 - Cea mai scumpã-nvãþãturã-i


cea care-o primeºti pãþind,
cel mai greu plãteºte-acela care-nvaþã pãtimind.

98 - Numai înþeleptul poate fi un bun cîrmuitor,


el nu cautã-a-ºi face bine numai lui -
ci tuturor.

99 - Cunoºtinþã-adevãratã nu vom dobîndi nicicînd


dacã mai presus de suflet
punem trupu-n primul rînd,
ci numai atunci cînd trupul e supus în orice fel
sufletului -
pînã-odatã ne vom izbãvi de el.

100 - Cei fãrã-nþelepciune privesc numa-n trecut


pierzînd ºi ce au astãzi ºi ceea ce-au avut.
Pag. 209

101 - Buna-nþelepciune vede cît se cere, nu cît poate


ºi pe toate totdeauna, la sfîrºitul bun le scoate.

102 - Pe-nþelept l-nvaþã mintea,


pe cel prost nenorocirea,
pe nebun nu-l mai învaþã nimenea ºi nicãierea.

103 - Lung e-un drum cu-nþelepciune,


scurt e cu exemple bune,
greu l-nveþi pe-un om spunîndu-i
lesne-nvaþã arãtîndu-i.

104 - Nu existã un prieten ca înþelepciunea bunã,


nici duºman cum e prostia ºi umblarea cea nebunã.
Buna-nþelepciune este Adevãru-adevãrat,
iar prostia ºi mîndria e minciunã ºi pãcat.

105 - Întru-un ceas de nenoroc


pierzi cît ani nu pui la loc
ºi-ntr-o zi de bucurie
strîngi cît n-ai strîns într-o mie.

106 - Cunoºtinþa sãnãtoasã nu numai din cãrþi s-adunã,


ci din dragostea de cinste
ºi din munca împreunã.

107 - Prostul pururi osîndeºte tot ce el nu înþelege,


iar nebunul întineazã tot ce el nu ºtie-alege.

108 - Pe-nþelept îl poþi convinge


cãci el judecã ce spui,
dar pe cel prost niciodatã nu-l poþi scoate din a lui.

109 - Nu e greu sã ºtii începe, ci e greu sã ºtii gãta,


pentru asta pune-þi toatã mintea ºi puterea ta.

110 - Dacã trei minþi merg pe-o cale


- din nimica, aur scot!
Dacã trei minþi iau trei drumuri
se alege praf de tot.

111 - Un sfat bun, te poate face sã cîºtigi un timp


ºi-un drept
însã care-i nepãþitul ce-l ascultã pe-nþelept?
Pag. 210

2 - Despre îndreptare
1 - Lacrimile îndreptãrii sting al conºtiinþei jar
niciodatã-aceste lacrimi nu vor curge în zadar.

2 - Ceea ce-i peste putere, nu ne cere îndreptarea,


însã ce ne dãruieºte este binecuvîntarea.

3 - Ce-i trecut, trecut rãmîne,


nu-l mai poþi schimba de-acum,
viitorul însã astãzi poþi sã-l schimbi
- luînd alt drum.
Nu poþi sã înlãturi moartea care este-n drumul tãu,
însã poþi venind spre Bine, s-o învingi
scãpînd de rãu.

4 - Pregãteºte-te de astãzi pentru cerul fericit


dacã tu vrei ca ºi cerul sã te-aºtepte pregãtit,
cum vrei tu sã te primeascã cerul sfînt în sînul sãu
cînd tu nici gîndeºti acuma sã-l primeºti în sînul tãu?

5 - Cînd cel rãtãcit se-ntoarce ºi îºi plînge ce-a fãcut


nimenea sã nu-l mai mustre de pãcatul din trecut.

6 - Patru mici, uºor doboarã, împreunã, pe un mare;


unitatea e puterea în oricare-mprejurare.

7 - Multe gîºte-nving o scroafã,


multe ape fac o mare,
multe ciori alungã uliul
- fiþi un suflet în lucrare.

8 - Lacrimile îndreptãrii sting pãcatul cel din jar


ºi-aduc celui ce le varsã dulcele iertãrii dar.

9 - Uºor poþi trupul sã þi-l speli,


dar sufletul þi-l poþi mai greu
- doar plînsul scapã de greºeli
ºi grija de-a fi bun mereu.

10 - Pãrerile de rãu din suflet n-ai voie sã-þi înãbuºeºti


ci sã le-mpaci cu-mbrãþiºarea acelor care îi jigneºti.

11 - Numai soarele aratã ce e, unde el pãtrunde,


numai adevãrul spune cîte inima ascunde,
numai focul arde pleava ºi gunoiul din grãdinã,
Pag. 211

- numai plînsul îndreptãrii spalã sufletul de vinã.

12 - Fãrã suflet nu e artã,


fãrã lacrimi nu-i cãinþã,
fãrã luptã nu-i cununã,
fãrã crez nu-i biruinþã.

13 - Îndreptare-adevãratã este-o naºtere de Sus,


fãrã ea nu-i mîntuire
nici în lume - ºi nici Sus.

14 - Îndreptarea-adevãratã nu-i pe-o zi, cînd s-a fãcut,


ci e pentru veºnicie un hotar de netrecut.

15 - Dacã mintea celui care se cãieºte - ar fi-aºa


înainte de cãdere - cine oare-ar mai cãdea?
Dar nefericit e-acela care nici dac-a cãzut
tot n-ajunge mai cuminte... - el e-n veci de veci pierdut!

16 - Noi vom plînge mai amarnic pururi faptele acele


ce le-am vrut mai cu putere
ºi-am þinut mai mult la ele.

17 - Cu cît acoperi focul, cu-atît l-aprinzi mai tare


- mãrturiseºte-þi vina de vrei a ta-ndreptare
ºi leapãdã pãcatul dacã doreºti iertare
cãci rana-acoperitã nu-ºi aflã vindecare.

18 - Nu fii grabnic cu rãspunsul


ci fii grabnic cu-ndreptarea
atunci nu te-alegi cu biciul
ci cu binecuvîntarea.

19 - Prima grijã tu învaþã


sã-þi îndrepþi a ta viaþã
cãci atunci vezi desluºit
sã-l îndrepþi pe cel greºit.

20 - Cine-ajunge sã-ºi dea seama cã e tare patul sãu


n-are sã mai doarmã bine, ci din ce în ce mai rãu.
Cine-ajunge sã-ºi dea seama de pãcatu-n care zace
pînã-l leapãdã ºi scapã conºtiinþa nu-i dã pace!

21 - Doar focul cel frumos îl face pe-orice cãrbune


înroºit,
doar îndreptarea bunã-l schimbã
pe omul ce se vrea-nnoit.
Pag. 212

22 - Cerceteazã rãdãcina firii omului cum este


cã din asta-i tot ce-n fapta ºi-n cuvîntul lui rodeºte;
dacã e nãscut din Duhul, este om duhovnicesc,
dacã nu-i nãscut, el are firea lui de om lumesc.

23 - Firea lui, e greu s-o schimbe orice om


oricît ar vrea,
numai lacrima fierbinte face treaba asta grea.

24 - Firea veche ºi cea nouã luptã-n noi pîn-la sfîrºit,


fericit e cel ce luptã rãmînînd nebiruit.

25 - Luptã-te cu firea veche ce te-ndeamnã spre pãcat


- cu ea pînã-n ceasul morþii o sã ai tot de luptat,
luptã-te, cãci doar o clipã dacã nu veghezi viteaz
nici nu ºtii cum te trînteºte în ruºine ºi-n necaz.

26 - Mai bine sfãtuieºte decît sã ocãrãºti,


cu sfatul bun mai grabnic ajuþi ºi mîntuieºti,
ocara este asprã ºi taie ºi rãneºte
- de-aceea sfatu-ndreaptã, ocara îndîrjeºte.

27 - Mustrã-l pe-nþelept - ºi-acesta te va socoti un sfînt;


mustrã-l pe nebun - ºi-acesta te trînteºte la pãmînt.

28 - De ºtii drumurile bune dar te duci pe cele rele


meriþi asprã pedepsire
- ºi-o sã iei multe nuiele.

29 - Firea nouã este grîul,


firea lumii-i buruiana,
cea dintîi este din ceruri
cealaltã-i din satana
- luptã, suflete, sã creascã numai roada celei bune
iar pe cealaltã luptã firii noi a o supune.

30 - Udã grîul firii sfinte cu a lacrimilor rouã


sã-ncolþeascã ºi rodeascã tot mai mult sãmînþa nouã,
ºi-ncãlzeºte-o cu-al iubirii soare minunat ºi dulce
ca sã poatã-mbelºugatã roadã cerului aduce.

31 - Nu te crede prea puternic cînd te lupþi cu firea rea,


este-atîta viclenie ºi nelegiuire-n ea;
ci te bizuie întruna pe al înfrînãrii har
ca sã-i smulgi din rãdãcinã orice otrãvit lãstar.

32 - Firea veche nu se poate îmblînzi ºi îndruma,


Pag. 213

ci ea trebuie-a o smulge ºi zdrobi ºi sugruma;


a ei fapte duc la moarte
ºi oricine-o cruþã-n sine
va sfîrºi-n nelegiuire, în gheenã ºi-n suspine.

33 - Nu te înºela crezîndu-þi cu putinþã mîntuirea


fãrã marea hotãrîre, fãrã a-þi schimba trãirea,
cãci fãrã schimbarea vieþii, ca o moarte ºi-o-nviere,
nu existã mîntuire! - mîntuirea asta cere.

34 - Nu se leagãnã copacul dacã vîntul nu adie


- fãrã gîndul sfînt, în luptã
nu-i putere ºi tãrie.

35 - Cîrtiþa de la-ntuneric nu ºtie cã este soare,


cei ce zac în necredinþã mor ºi nu ºtiu de iertare.

36 - Orbului îi spui zadarnic cã e soare-n jurul lui,


el în veac nu va-nþelege, oriºicum te lupþi sã-i spui.
Numai cînd se-ndurã Mila ºi-i deschide ochii noi
vede soarele nainte
ºi-ntunericul napoi.

37 - Nu-l învinui pe-acela


care merge prin noroi,
fã-l sã vadã - ºi pe urmã
va ºti el sã iasã-apoi.

38 - Bine fac ºi cei ce-acasã doar de fapte bune spun,


dar mai bine fac cei care duc pe-un orb
pe drumul bun.

39 - De durere sau de dor


ochii þi se fac izvor...
fericit e plînsul cînd
face sufletul mai blînd.

40 - Plînsul revãrsat cãit


uscã rãul sãvîrºit,
plînsul înnoit mereu
pace-þi dã, iubitul meu.

3 - Despre judecatã
1 - Cel ce osîndeºte cinstea ºi-apãrã orice pãcat
este-un blestemat ºi-o scîrbã, veºnic va fi judecat.
Pag. 214

2 - Mulþi îi judecã pe oameni într-un fel sau în alt fel,


dar tu judecã-l pe-oricare dupã aurul din el:
aurul din el e harul care-l are-n orice rînd
ºi în fapte ºi în vorbe omul drept ºi omul blînd.

3 - Puþin þine amãgirea, dar mult þine-a ei durere:


- cele mai grãbite-ndemnuri sã le-asculþi
cu-ntîrziere.

4 - Adevãrul ia oriunde partea celui asuprit:


drept pe drept cînd asupreºte,
El e lîngã cel lovit;
cînd cel rãu loveºte dreptul
- Adevãru-i lîngã el;
cînd un rãu pe-alt rãu loveºte
- El îl apãrã pe-acel
chiar ºi-atunci cînd dreptul este cel ce-apasã
pe cel rãu -
El, pe cel lovit ajutã - aºa este Dumnezeu.

5 - Pentru cel cu judecatã, ºi tãcerile vorbesc


ba, de multe ori, mai tare decît orice grai lumesc.

6 - Cerul îi va cere-datã
greu rãspuns la Judecatã
oriºicãrui împãrat
pentru legile ce-a dat,
pentru orice jug ºi rãu
pus peste poporul sãu.
Fericit va fi acel
ce-a umblat mai blînd cu el.

7 - Între doi prieteni sinceri ºi-ntre lucrurile lor


nu te-amesteca vreodatã, nici te fã judecãtor,
ei se ceartã,
ei se-mpacã,
ei se duc
ºi ei vin iar,
gura lor va fi tot dulce
iar a ta cu gust amar.

8 - Legea ºi judecãtorii dintre oameni, pe pãmînt,


judecã numai acelea care cunoscute sînt,
cele care sînt ascunse, unde nimeni n-a pãtruns
le va judeca Acela care vede în ascuns.

9 - Sînt trei lucruri ce-l coboarã pe-mpãratul înþelept:


Pag. 215

1 - ploconirea faþã de un vinovat ºi un nedrept


2 - setea dupã lãudarea celor care-s lîngã sine
3 - ºi-apoi teama de-a nu-ºi pierde rangul nalt pe care-l þine.

10 - Este cel mai mare bine


cînd e omul judecat
a-ºi afla judecãtorul înþelept ºi cumpãtat;
dar e rãul cel mai mare a fi judecat de-acel
ce ºi legea o-nrãieºte cum e inima din el.

11 - Sã nu judeci cu asprime ce nu-ncape-n mintea ta,


tot ce nu poþi crede-acuma, rabdã pînã vei putea.

12 - Sã ne ferim întotdeauna de-a judeca


în chip pripit,
cãci judecãþile primite mulþi drepþi ºi sfinþi
au osîndit
ºi mulþi nelegiuiþi scãpat-au nepedepsiþi
cum meritau
cînd judecã pripit aceia ce cumpãna dreptãþii au.

13 - Un cîrmuitor nu este de folos decît cît þine


cumpãna nepãrtinirii între cei ce vin la sine,
atunci cînd e drept cu-oricine, fie mic ori fie mare,
cu sãracul ori bogatul - ascultînd pe fiecare.

14 - Un stãpîn cuminte þine dreaptã calea ºi temeiul


între cei ce poartã spada
ºi-ntre cei ce þin condeiul
cãci puterea fãrã minte e ca fiara fioroasã
mintea iar, fãrã putere, stã privind neputincioasã.

15 - Nu fi prea milos în viaþã ca sã nu te ruinezi,


dar nici aspru, ca de urã însoþit sã nu te vezi,
ci pe calea mijlocie þine-te mereu cuminte
nici prea-n urmã nu rãmîne,
nici nu merge prea nainte.

16 - Într-un înþelept - ºi între al lui prieten înþelept


nu te fã judecãtorul,
nici cînd judeci cel mai drept,
cã-nþeleapta prietenie
ºi iubirea-adevãratã
au o altfel de dreptate
ºi-un alt fel de judecatã.

17 - N-asculta sfãtuitorii ce-þi spun lucruri cunoscute,


Pag. 216

dar ia seama cã vrãjmaºii îþi spun cele neºtiute.

18 - Nu lua o hotãrîre dacã ai vreo îndoialã,


poate ochiul tãu te minte,
poate-urechea ta te-nºealã.

19 - Nu învinui pe nimeni pînã nu-i dai timp s-arate


cã-i nevinovat de toatã vina aruncatã-n spate.

20 - Judecã o viaþã pe-ntregimea sa,


nu dup-o frînturã, oriºicare-i ea;
cine preþuieºte lanul dup-un spic
judecã zadarnic, nu va ºti nimic.

21 - Osîndiþii din Gheenã


vor fi-n veci siliþi sã tacã
ºi sã facã tot ce-n viaþã le-a fost mai urît
sã facã.

22 - Oamenii au obiceiul sã-l înalþe pe-un avut


ºi sã calce ºi sã-mpingã pe sãracul cel cãzut,
de aceea-i vinovatã judecata lumii rea
cãci nu-i cinste nici dreptate
ci-i nelegiuire-n ea.

23 - Cine judecã-ntr-o cauzã însemnatã ºi divinã


seamã numai de drepte ºi sfinþenie sã þinã.

24 - Lumea nu se cîrmuieºte dup-al oamenilor fel,


Dumnezeu o cîrmuieºte dupã cum gîndeºte El,
cãci ce-i pare lumii bine ar fi poate cel mai rãu
ºi ce-i pare rãu - aceea-i bine, dupã gîndul Sãu.

25 - Ce nepotriviri adesea ochii noºtri pot sã vazã:


lumea calcã ºi huleºte - cerul binecuvînteazã,
lumea laudã ºi strînge - cerul leapãdã ºi-alungã
- tot ce-i dupã voia lumii, rar la ceruri sã n-ajungã.

26 - Cei ce au putere-n lume sã nu dea în judecãþi...


judecata-i pentru cei slabi, spre-a-i pãzi
de nedreptãþi,
judecata-i pentru cei mici spre-a-i pãzi
de cei tirani
cãci în lume cei puternici au dreptate
cãci au bani.

27 - Cu cît este-o judecatã mai nedreaptã ºi mai rea,


Pag. 217

cu atîta e mai mare încãpãþînarea-n ea.

28 - Judecã-te doar pe tine,


dar pe alþii niciodatã.
Judecata cea de alþii e mereu neadevãratã.

29 - Judecata cea de tine þi-este pururea spre bine,


celui aspru cu el însuºi, o sã-i fie blînd oricine.

30 - Nici o întîmplare-n lume nu este întîmplãtoare


toate-s prin Înþelepciunea Celui Nepãtruns ºi Tare,
El prin ele-ªi împlineºte judecãþile-nþelepte,
minunate
sau cumplite
- însã totdeauna drepte.

31 - Nu gîndi cã Judecata ºi Dreptatea sînt departe,


ele vin ºi înainte, cum vin sigur, dupã moarte;
teme-te de ele-ntruna ca sã nu faci ce nu-i bine,
Judecata ºi Dreptatea pot fi tocmai lîngã tine.

32 - Ce recunosc doi oameni cinstiþi - de voia lor,


e drept - pentru oricare cinstit judecãtor.

33 - E mai bine-a nu începe ce nu crezi c-ai sã sfîrºeºti,


asta fie-þi judecata cîte zile-ai sã trãieºti.

34 - Nu-þi dori nicicînd cîºtigul ce-i în paguba altuia


ºi nici paguba ce nu e spre cîºtigul nimãnuia.

35 - Dacã oamenii-ar fi drepþi


ar dormi cei înþelepþi,
dacã n-ar fi pîrîtori
n-am avea judecãtori.

36 - Vrei sã nu fii osîndit?


- umblã drept, muncind cinstit.
Dacã pentru asta eºti,
meriþi sã te fericeºti.

4 - Despre lãcomie
1 - Fiul meu, tu niciodatã nu dori nimic ce-i rãu,
nu fii lacom niciodatã, nu trãi din furãturã
cã de nu te vede nimeni, este-un Ochi, este-o mãsurã
care vede ºi plãteºte orice gînd ºi pas al tãu.
Pag. 218

2 - N-asculta de lãcomie cînd în inimã te-mpunge


cãci ºi multul se sfîrºeºte cînd puþinul nu ajunge.

3 - Cel ce de puþin cîrteºte


nici de mult nu mulþumeºte.

4 - Bine-i sã nu faci risipã, însã nici sã fii hapsîn:


banu-i bun de-l ai ca slugã, dar e rãu de-l ai stãpîn.

5 - Vai de þara unde marii cu tîlharii se înjugã


sã-i înlãture pîndarii ca s-o stoarcã ºi s-o sugã,
cãci oriunde lãcomia cînd pe cei mari stãpîneºte
pe cei mici nefericirea ºi mizeria-i pîndeºte.

6 - Nu fi lacom, cu-nºelarea n-aduna averi strãine


cãci oricînd înºeli pe altul mai întîi te-nºeli pe tine.

7 - Nu iubi pe lume banul, cã-n a inimii cãmarã


cînd e banul înãuntru, cinstea-i aruncatã-afarã.

8 - Pe Cîntarul Mîntuirii
sufletul ºi banul pururi sînt ca douã greutãþi
iar în clipa cîntãririi
pe cînd braþele se miºcã spre în jos sau spre înalt
oricînd unul se ridicã, se coboarã celãlalt.

9 - Fiii mei, voi niciodatã nu vã vindeþi conºtiinþa


ca sã cumpãraþi cu preþu-i fericirea ºi dorinþa,
cã de faceþi tîrgu-acesta ºi nu-mi ascultaþi povaþa
fericirea cîºtigatã vã va otrãvi viaþa.

10 - Nu-i nimic pe lumea asta mai urît ºi mai stricat


de cum este lãcomia omului nesãturat
ºi nu-i fiarã-atît de crudã, ºarpe cu mai mult venin
decît lacomul ce are sufletul de demoni plin.

11 - Lãcomia-i hoþul care furã tot ce ai mai bun


ºi-un tîlhar ce-þi jefuieºte inima de-ajungi nebun.

12 - Dorinþa celor ce se-mbuibã e ca de cîini ºi ca de porci,


mîncãri ºi bãuturi ºi pofte îi vezi cãutînd pe unde-ntorci,
cãci pofta cînd te stãpîneºte te-aruncã-n cel din urmã loc
mai jos ca cel mai de ocarã ºi mai netrebnic dobitoc.

13 - Nici o vrãjmãºie nu e ca iubirea cea de ban,


nimeni nu te chinuieºte ca acest urît satan,
nimeni nu te face-n lume ca zgîrcenia sãrac
Pag. 219

- blestematã-i lãcomia ºi aici ºi-n iad în veac.

14 - Cei ce se iubesc pe dînºii ºi-al lor interes mereu


îºi sugrumã conºtiinþa, - îi va bate Dumnezeu.

15 - Nu doriþi mãrirea lumii cãci mereu numai cu-amar


ºi cu sînge ºi cu lacrimi este plin al ei pahar
gustul slavei lumii trece, însã focul ei în veac
o sã ardã viaþa celor care l-au avut pe plac.

16 - Prietene, de lãcomie ºi de furt sã te fereºti


decît sã trãieºti hoþeºte mai bine sã nu trãieºti.

17 - Nu fi îndrãzneþ la furturi sau la fapte de ruºine


cã nici noaptea nici pãdurea parte ºi-adãpost nu-þi þine,
hoþul n-are nici un prieten, toate-i poartã vrãjmãºie,
cînd mai singur se va crede se va pomeni-n urgie.

18 - Nu e pacoste pe lume ca iubirea cea de ban,


nimeni nu te înjoseºte ca acest cumplit duºman,
nimenea nu-þi ia nici cinstea, nici prietenii ca ea,
s-o urãºti viaþa-ntreagã cã-i nãpasta cea mai rea.

19 - Nu dori s-aduni avere cãci cu-atît de mult amar


îþi va fi pe veºnicie plin al chinului pahar -
ºi-apoi toatã nedreptatea ce-o vei face pîn-o strîngi
toatã-ai s-o plãteºti odatã, ºi amarnic ai sã plîngi.

20 - Omul prin cinstitã muncã are doar un trai cinstit,


- unde-i strînsã-avere multã e ceva nelegiuit,
a fost cineva acolo ce-a nedreptãþit cîndva
iar aceasta peste-averea strînsã-n veci va apãsa.

21 - Nu fii lacom niciodatã dupã bani, cãci ei ascund


laþul ce te duce-n moarte ºi te trage-n iad afund.

22 - Toatã patima-i urîtã, toate relele-s pãcate,


lãcomia însã pare mai urîtã decît toate.

23 - Mintea omului orbeºte mai ales prin lãcomie,


lacomul nimic nu vede ºi nimic nu vrea sã ºtie
numai banul - pentru-acesta dã orbiº ca porcu-n tinã,
pentru-aceasta nimicirea din acesta o sã-i vinã.

24 - Ca ºi haina cea prea mare


ce te-mpiedicã-n miºcare,
tot aºa-i pãgubitor
Pag. 220

banul mult ºi strîns uºor.

25 - Omului pierzare-i vine mai ales din trei pãcate:


lãcomia, slava lumii ºi plãcerile stricate;
dacã le învingi pe-acestea ºi-þi þii inima curatã,
mintea ta va fi-nþeleaptã ºi vecia luminatã.

26 - Lãcomia este-un sfetnic rãu ºi orb ºi fãrã minte,


vezi pe cîþi i-a dus ea-n lanþuri, în ruºine ºi-n morminte.

27 - Fericit acela care banu-n lume nu-l orbeºte,


ci la toþi ajutorare dã cu grijã cît trãieºte.

28 - Precum haina cea prea mare


ce te-mpiedicã-n miºcare,
banul peste trebuinþã
te împiedicã-n credinþã.

29 - Nu-i pe lume om mai jalnic sã-l deplîngi ºi ocoleºti


decît cel ce umblã numai dupã-averile lumeºti,
tot ce are ºi în suflet ºi-n afarã-acest smintit
e-o pornire care-l face ºi orb ºi nesuferit.

30 - De la mîþã nu scoþi peºte,


de la lacom nu scoþi dar,
cum nu scoþi din piatrã apã
ci te chinui în zadar.

31 - De-ar fi lumea dupã cîini


ar muri toþi caii mîini’,
de-ar fi lumea dupã hoþi
s-ar ucide cîinii toþi,
de-ar fi lumea fãrã frînã
ar pieri-ntr-o sãptãmînã.

32 - Se îneacã cel ce sare


la bucata cea mai mare
- lãcomia-i boalã grea,
vai de cel robit de ea!

33 - Cel ce ºtie numai adã, dar nu ºtie zice na


e un lacom care veºnic numai foame va avea.

34 - Cine cautã tot prea mare,


pierde ºi puþin cît are,
cel ce ne-ncetat mai vrea
pierde ºi ce mai avea.
Pag. 221

35 - Ce-þi ajunge e al tãu,


ce-þi întrece este rãu,
ce-þi ajunge-i avuþie,
ce-þi întrece-i lãcomie.

36 - Bunã-i ºi gãina ta,


dar mai bunã-a altuia
cã-i mai mare ºi mai grea
ºi-are ouã de-o oca.

37 - Ochii lacomului sar


iepurele-l vãd mãgar
- fericit e omul care
mulþumit e cu ce are;
dac cel lacom ºi flãmînd
va fi blestemat oricînd.

38 - Cel lacom, ca ºi cel zgîrcit,


e omul cel mai osîndit,
cã-i rob la mila oriºicui
ºi nici ce are nu-i al lui.

39 - Pînã nu-l storci cu putere din burete nu scoþi apã,


lacomului, fãrã silã, nici ce e dator nu-i scapã.

40 - Bunã e dreptatea care smulge de la cel ce þine


tot ce pe nedrept adunã, tot ce nu i se cuvine.

41 - La stãpînul cel zgîrcit


sluga-i hoaþã negreºit
ca sã-ºi facã din furat
plata ce nu i s-a dat.

42 - Oricîtã apã bea un peºte, toatã pe urechi o scoate


ºi-oriºicît zgîrcitul strînge, lumea i le furã toate.

43 - Ce lopata grãmãdeºte
vine sapa, risipeºte -
unde-i un zgîrcit, de zor
vine ºi-un risipitor.

44 - Porcul strînge la unturã pentru alþii pînã moare,


astfel face ºi zgîrcitul în prostia lui cea mare.

45 - Prostul cît munceºte-o varã


risipeºte într-o searã,
cel cuminte, ban cu ban
Pag. 222

dintr-o lunã are-un an.

46 - Zgîrcitu-i traistã fãrã gurã,


risipitorul fãrã fund,
în amîndoi un iad de patimi ºi de pãcate se ascund;
ce unul blestemat adunã furînd ºi înºelînd zgîrcit,
un altul blestemat aruncã ºi-mprãºtie nelegiuit.

47 - Nu lua ce nu-i cu dreptul,


nu primi ce nu-i curat,
cãci cu mult mai mult vei pierde
decît crezi c-ai cîºtigat.

48 - Cine a furat odatã este fur întotdeauna,


cum e mincinos cel care a iubit ºi-a spus minciuna.

49 - O minciunã spusã-odatã
e ca uºa descuiatã
ºi ca uliþa umblatã:
mergi uºor ºi altãdatã.

50 - Cel pornit pe furãturã


astãzi furã, mîine furã -
cel pornit pe cãi alese
orice iese n-o sã-i pese.

51 - Cînd ajuþi pe cel ce furã eºti tot lotru ca ºi el,


cãci pãcatul tot pãcat e, chiar dacã-l numeºti altfel.

52 - Sînt mai rãi ca cei ce furã, cei ce-ascund pe furãtor,


mulþi nu furã cînd nu este cine-ascunde furtul lor.

53 - Nu de noapte, nici de vreme,


hoþul tot de hoþ se teme.

54 - Oaia cît de hoaþã-ar fi,


nimeni n-o va bãnui;
lupul cît de pocãit
nu-l ia nimenea cinstit.

55 - Rareori acel ce furã


nu-i acela care jurã,
deseori cel vinovat
strigã cel mai tare-n sat.

56 - Cînd vede c-a fost zãrit,


hoþul zice c-a glumit,
Pag. 223

cãci hoþia totdeauna


umblã-n gurã cu minciuna.

57 - Nu e cugetul curat
nici de dat nici de luat,
ci-i comoara cea de preþ
ce n-o aflã-orice drumeþ
ºi e aur scump ºi rar,
cînd îl pierzi nu-l afli iar.

58 - Cel ce prea se strãduieºte


de se dezvinovãþeºte,
rareori ai sã gãseºti
cînd de-a dreptu-l bãnuieºti.

59 - N-am vãzut om sãturat


cu mîncare din furat;
cu pîinea furatã,-n veci
nu te saturi, ci te-neci.

60 - Furã azi, mai furã mîini’


dar nu furã sãptãmîni,
azi de-un fel, mîine de-un fel
dar poimîine vai de el.

61 - N-am vãzut om încãlzit


cu lemne din jefuit;
cu ce furi ºi jefuieºti
te aprinzi, nu te-ncãlzeºti.

62 - Din ce bei - din ce-ai mai bea,


din ce furi - ai mai fura
din ce cazi - te înjoseºti
pînã cînd te prãpãdeºti.

63 - Cea mai moale pernã-n lume este cugetul curat,


nu þi-l întina vreodatã nici cu cel mai mic pãcat.

64 - Chiar ºi cea mai micã vinã e ca praful mititel


ce pe geam se tot depune pînã nu mai vezi prin el.

65 - Nu da pasãrea din mînã pe porumbul de afarã,


ce-i în mînã nu-i minciunã, ce-i pe ºurã iute zboarã.

66 - Sã nu-þi dai puþinul de-astãzi pentru multul de la varã


- lacomul ºi cu zgîrcitul sînt mai pãcãliþi din þarã.
Pag. 224

67 - Nu da poamei cu piciorul
cãci se poate sã-i duci dorul -
cînd e bine folosit
nu-i nimic dispreþuit.

68 - Nu fi scump ºi nu fi leneº
de vrei bine ca sã-þi meargã,
scumpul mai mult pãgubeºte,
leneºul mai mult aleargã.

69 - Pînã n-ai opincã nouã n-arunca pe cea cîrpitã,


nu cumva sã porþi de silã una ºi mai gãuritã.

70 - Cînd nu dai un cui, adesea pierzi o scîndurã cãzutã;


pentru-un leu nedat la vreme pierde, cel zgîrcit, o sutã.

71 - Din o masã gata-ntinsã mulþi se-nfruptã nechemaþi,


dupã munca celui vrednic culeg mulþi neruºinaþi.

72 - Nu fi lacom dupã-avere, nu fi lacom dupã bani,


lãcomia þi-i va face pe toþi oamenii duºmani.

73 - Cu un bob
tot neghiob,
cu un ac
tot sãrac,
cu un pic
tot nimic,
- cine nu-i sãtul c-un strop
nu-l mai saturã un snop.

74 - Lãcomia te va face vînzãtor ºi hrãpãreþ,


nimicindu-þi pe vecie tot ce poþi avea de preþ.

75 - Mai presus de conºtiinþã ºi mai scump nimic sã n-ai,


nici pe bani, nici pe-nãlþarea cea lumeascã sã n-o dai,
nu lãsa ca lãcomia sã te-aplece spre pãcat
cã vei deveni o zdreanþã ºi-un gunoi de lepãdat.

76 - Aurul e cheia lumii, multe uºi descui cu el,


numai Uºa-Mpãrãþiei Cerului n-o poþi astfel.
Uºa asta o deschide numai plînsul cel cãit
al aceluia ce-ntoarce de pe drumul cel greºit.

77 - Un singur fel de aur deschide Cerul sfînt:


cel dãruit cu milã durerii pe pãmînt,
cel împãrþit cu milã sã-mbrace pe orfani,
Pag. 225

sã sature flãmînzii, s-ajute pe sãrmani.

78 - Zgîrcitul cumpãrã mai scump


- cãci marfa lui nu þine -
ce cumperi ieftin, rupi curînd -
ºi mult mai scump îþi vine.

79 - Nu dori sã propãºeºti
prin afaceri tîlhãreºti
cãci cînd crezi cã-þi merge bine
cazi de-i vai ºi-amar de tine.

80 - Cînd un sãrac mãnînc-o raþã, bolnav e unul din ei doi,


altfel sãracul ºi cu raþa se întîlnesc doar pe zãvoi.

81 - Orice boalã are leac,


orice hoþ îºi dã de hac.

82 - Mai uºor sã intr-o funie pe urechea unui ac


decît cel zgîrcit sã fie bun ºi tuturor pe plac.

83 - Stãpînii rãi ºi lacomi toþi


îi fac pe slugi s-ajungã hoþi
cãci neprimind ce meritau
hoþeºte dreptul lor ºi-l iau.

84 - Om hrãpãreþ ºi lacom pentru-un strop îþi ia o baltã,


dacã-þi dã, ce dã c-o mînã ia-ndoit cu cealaltã.

85 - O, oameni rãi, voi strîngeþi avere peste-avere


ºi nu vedeþi, aceasta ce griji ºi munci vã cere
aici munciþi cu strînsul, în iad munciþi c-aþi strîns
- o, biet bogat, nu-i nimeni ca tine mai de plîns!

86 - Cel în stare sã adune cel mai mult


în chip cinstit
ºi sã cheltuiascã-n felul cel mai bun ºi mai simþit,
doar acest bogat din lume cred cã este fericit.

87 - Avuþia cea mai rarã


e-nãuntru, nu-n afarã;
bogãþia celor sfinþi
stã-n virtute nu-n arginþi.

88 - Pierderea averii lumii unora li-e spre folos,


oamenii, scãpaþi de-avere, mai uºor vãd ce-i frumos.
Pag. 226

89 - De-oriºice avere-n lume ai sã te desparþi curînd,


ori te lasã ea pe tine ori o laºi tu, vrînd-nevrînd,
ce vei face-atunci cînd singur vei rãmîne ºi sãrac?
- numai sufletul e-averea care-þi va rãmîne-n veac.

90 - Cînd n-o sã ai decît atîta cît ai sã duci cu tine jos,


de ce nu-þi strîngi mai cu silinþã avutul cel nemincinos?

91 - Lãcomia-navuþurii pe-al ei rob nu-l potoleºte


precum lemnele pe flãcãri nu le scade ci le creºte.

92 - Robul lãcomiei lumii, lumea-i dã ºi lumea-i cere,


cînd averea pentru viaþã, cînd viaþa pentru-avere,
însã cel ce este robul cerului, acela catã
sã-ºi dea Binelui ºi viaþa ºi averea-n lume toatã.

93 - Toþi bãtrînii au cusurul de-a tot strînge mult


ºi-n pripã,
cum i-ar aºtepta viaþa ºi nu moartea-n orice clipã;
înþelept e-acela care strînge harnic cît trãieºte
numai ce nu furã hoþii, nici rugina nu-nvecheºte.

94 - Cîinele grãdinii stã-n varza frumoasã


dar nici el nu mãnîncã nici capra n-o lasã.
Bogãtaºul lacom lîngã aur piere
nici el nu-l atinge
nici dã cui i-l cere.

95 - ªi înþelepciunea-i prinsã uneori de lãcomie,


atunci din înþelepciune ea devine nebunie.

96 - Dragostea de bani orbeºte chiar ºi ochii înþelepþi,


de aceea totdeauna au fugit de ea cei drepþi.

97 - Umblã numai dupã-averea care-o ai dupã sicriu,


asta hoþii nu þi-o furã
ºi nici n-o plîngi prea tîrziu.

98 - Un cîºtig murdar aduce pagubã întotdeauna,


pofta lui orbeºte ochii ca trufia ºi minciuna.

99 - Nãdejdea de cîºtig murdar


e pasul cãtre-un foc amar
ºi-un început nefericit
spre tot ce-i josnic ºi-osîndit.

100 - Sã nu preþuieºti cîºtigul care-n pagubã sfîrºeºte,


Pag. 227

nici dispreþui cîºtigul ce din pagubã-nfloreºte.

101 - Nu lãcomi la lucrul ieftin vîndut de cei lãudãtori,


cã marfa ieftinã ºi proastã o vei plãti de zece ori.

5 - Despre lene
1 - Lenea este cea mai mare pierdere de vreme,
pe cel leneº totdeauna - om pierdut sã-l cheme.

2 - Orice dascãl ºi-orice meºter, cît de bun e gîndul sãu,


nu va scoate-n veci nimica dintr-un leneº nãtãrãu.

3 - Uºor te-obiºnuieºti în lume cu lenevia ºi belºugul,


dar mai uºor te-nveþi în ele cu pofta
ºi cu vicleºugul.

4 - Nu prea pune hamuri scumpe pe-un cal putred


ºi rîios,
nici prea lãuda copilul cînd e-un leneº
ºi-un fricos.
Calul cel rîios aratã mai de rîs în ham frumos,
fiul leneº mai nevrednic, lãudat în sus ºi-n jos.

5 - Oriºiunde se munceºte poate sã se ºi greºeascã,


dar pentru aceasta nimeni n-are drept sã leneveascã.

6 - Cel ce stã - ºi nu mai vede alte zãri în jurul sãu


e ca peºtele-n fîntînã
ºi ca broasca într-un tãu.

7 - Orice zdreanþã strãluceºte unde este hãrnicie,


orice aur rugineºte unde este lenevie.

8 - Un ceas trîndav oboseºte cît o noapte nedormitã


- ca un om ce leneveºte, mai de cinste e o vitã!

9 - Lenea pe-orice om l-nvaþã sã se poarte ºi urît


- contra lenei totdeauna luptã cel mai hotãrît!

10 - În apa cea stãtutã s-adunã murdãria,


în casa leneviei se-aºeazã sãrãcia.

11 - Pãmînt leneº nu existã,


numai oameni leneºi sînt -
unde-i muncã ºi iubire va rodi orice pãmînt.
Pag. 228

12 - Grea povarã-i - nici o muncã,


grea osîndã-i - nici un bine,
grea viaþã-i - nici un prieten
- grele-s astea trei suspine.

13 - Trîndãvia este mama oriºicãror urîciuni,


blestemat e rodul lenei,
numai spini ºi uscãciuni.

14 - Trîndãvia este calea spre pãcat ºi sãrãcie,


cine-o-nvaþã ºi-o trãieºte, e pierdut pe veºnicie.

15 - Cine doarme vara-n umbrã, o sã plîngã iarna-n ger,


lenea roade-n sãnãtate cum rugina roade-n fier.

16 - Nu-i bine sã-ºi doarmã omul somnurile sale toate


mai ales în tinereþe sã lucreze cîte poate,
somnul prea-ndelung aduce trîndãvie ºi pãcate,
munca harnicã aduce roade binecuvîntate.

17 - Cînd se suie munca-n pat


zace ºi cîºtigul lat,
cînd se culcã munca-n cort
zace ºi cîºtigul mort.

18 - Pentru leneº totdeauna azi e sãrbãtoare,


mîine însã o sã fie foame ºi-apãsare;
pentru harnic azi e muncã, mîine e rãsplatã
- fericit cel ce nu uitã asta niciodatã.

19 - Mai bine sã lucrezi degeaba decît sã nu lucrezi nimic,


cãci lenea este cel mai mare risipitor ºi inamic.

20 - Lucrãtorul prost nu-ºi aflã niciodatã sculã bunã,


nici cel leneº despre muncã un cuvînt frumos
- sã spunã.

21 - Cel risipitor ºi leneº e vrãjmaºul tuturor


iarã cumpãtatul este, la mulþi, binefãcãtor.

22 - Cine nu se-ajutã singur, nici nu meritã-ajutat,


e un leneº ce aruncã ºi-ajutorul ce i-ai dat.

23 - A da sfaturi la un leneº ºi la un nebun, e-aºa


cum ai da pe-o gîscã apã -
nici un rod nu vor avea.
Pag. 229

24 - Lenea face faþa iascã,


pe cel tînãr gurã-cascã,
pe bogat sã se urascã,
pe sãrac sã se tîrascã.

25 - Cînd îl prinde pe om lenea, sãrãcia-i sare-n spate


- lenea ºi cu sãrãcia totdeauna sînt surate.

26 - Lenea omului nãrod


suie sãrãcia-n pod.

27 - Leneºul ºi cerºetorul sînt doi fraþi nedespãrþiþi


ºi oriunde sînt în lume neplãcuþi ºi nedoriþi.

28 - Lenea-þi pierde vara toatã


ºi te lasã fãrã roatã
ºi te lasã fãrã car
de rãmîi ca vai ºi-amar.

29 - Lenea-ntîi e falã,
dupã-aceea-i boalã
iar apoi e moarte...
cã mereu la toate
zice cã nu poate
- lenea s-o zdrobeºti
oricînd o simþeºti
altfel nu trãieºti.

30 - Cel risipitor ºi leneº este ºi nenorocit


orice pune nu-i rãsare, orice-aºteaptã-i nesosit.

31 - Apa linã - mult nori,


omul leneº, - mari nevoi.

32 - Omul leneº e de rîs


ºi ocarã, pînã-n prînz -
de la prînz ºi pînã-n searã
e de rîs ºi de ocarã.

33 - Aþa lungã face noduri, leneºul popasuri lungi,


nici cu firul lung la capãt, nici cu leneºul n-ajungi.

34 - Vai de oaia ce nu-ºi poate duce lîna ei în spate,


vai de leneºul ce-ºi lasã sã se ruineze toate.

35 - Bine-i vara tolãnit,


iarna-ntreabã ce-ai muncit;
Pag. 230

bine-i vara lenevind,


iarna umbli zgribulind.

36 - Lenevirii cînd te dai


putrezeºte unde stai,
dar cînd harnic tu lucrezi
înverzeºte unde ºezi.

37 - Nu se cade sã mãnînce omul care nu munceºte,


leneºul, ca lipitoarea, de pe alþii se hrãneºte...

38 - Vulpea care doarme nu prinde gãini,


omul leneº moare zdreanþã la strãini.

39 - Nu învinui pe altul pînã ce priveºti mai bine


dacã ce-osîndeºti la dînsul nu e cumva ºi la tine.

40 - Cine-ntreabã mii ºi sute nu-ºi mai face-n veci cuptor,


cei nehotãrîþi ºi leneºi sînt zadarnici pînã mor.

41 - Dacã baþi þi se deschide,


dacã ceri ai sã primeºti,
dar dacã nu miºti, zadarnic...
n-ai nimic cînd leneveºti.

42 - Nu poþi sã ai ºi ouã ºi pui ºi cloºcã grasã,


nici lene cu risipã ºi-ndestulare-n casã.

6 - Despre libertate
1 - Totdeauna-i libertate numai între-nstãpîniri
cînd s-au dus cei vechi
ºi încã nu vin alþii cu-nnoiri,
cînd s-a terminat cu una
iar cealaltã n-a venit
- cînd se-aºeazã tirania, libertatea a murit.

2 - A te-apropia de Domnul, Sfîntul Eliberator,


e-a te smulge dintre oameni,
e-a scãpa robiei lor.

3 - A te ºti pe tine însuþi,


a cunoaºte ce-i în tine
e-nceputu-nþelepciunii, primul pas spre ce e bine;
cãci cînd te-ngrozeºti de tine ºi-þi laºi starea decãzutã,
atunci afli libertatea -
Pag. 231

ºi-atunci Dumnezeu þi-ajutã!

4 - Fãrã sã-L cunoºti pe Domnul ºi eliberarea Lui


e-n zadar orice-ai cunoaºte,
adevãr niciunde nu-i,
numa-n El ai simþãmîntul c-ai aflat
ºi c-ai ajuns,
numa-n El simþi cã la toate
întrebãrile-ai rãspuns.

5 - Nimeni nu lucreazã bine ceea ce din silã face,


bine e fãcut ce-i liber,
ce-i la vreme
ºi ce-þi place.

6 - Pentru calul care trage nu-i nevoie de nuia,


ce nu poate trage liber n-o sã poatã nici cu ea -
nu-i nevoie de mustrare pentru sufletul iubit,
ce nu poate face liber n-o sã poatã nici silit.

7 - Chiar ºi ce-i uºor e greu


cînd îl faci silit,
- orice muncã faci, - mereu
fã-o fericit.

8 - Omul e nãscut sã fie liber ºi neîngrãdit,


numai legea ºi pãcatul
l-au fãcut nefericit.

9 - Cîtã libertate are orice om de la naturã


numai el ºi-o nimiceºte prin minciunã
ºi prin urã.

10 - Libertatea-i în luminã ºi-n dreptate ºi în bine,


fãrã-acestea libertatea e-o minciunã ºi-o ruºine.

7 - Despre linguºire
1 - Þînþarul cu cîntãri te muºcã,
iar ticãlosul linguºind;
fereºte-te de cei ce astfel sã te încînte se deprind.

2 - Cel ce prea te pupã-n bot


vrea sã-þi ia din pungã tot.

3 - Cine prea sã parã vrea


Pag. 232

are-n inimã ceva -


fugi de cei ce-n jur þi-aduni
prea în grabã prieteni buni.

4 - Cuvîntu-i la cel tîlhar


ca undiþa la pescar,
cînd îþi pare mai frumos
este mai primejdios.

5 - Prefãcutul sã nu-l crezi


cã te-nºealã ºi cînd vezi,
noaptea furã
ziua jurã -
dupã buze-i mielul blînd,
dupã ghearã lup flãmînd.

6 - Cel prefãcut se schimbã ca frunza dupã vînt,


cel mincinos se lasã ca iarba la pãmînt,
cel necinstit se pleacã cu laude oricui
- cel înþelept îi lasã ºi merge-n casa lui.

7 - Cine-odatã te-a-nºelat
nu-l mai crede om curat,
cine-odatã te-a minþit
nu-l mai crede om cinstit.

8 - Pãzeºte-þi gîºtele cînd vezi cã vulpea le descîntã,


pãzeºte-þi gîtul cînd þînþari pe la urechi îþi cîntã,
pãzeºte-þi casa cînd un hoþ îi dã tîrcoale seara
- de cel fãþarnic ºi mieros acopere-þi comoara.

9 - Nu te-ncrede-n fiecare cîine care dã din coadã,


mulþi te muºcã chiar în clipa cînd mai umili par sã ºadã.

10 - Nu te prea încrede-n omul ce se gudurã prea tare,


negreºit acesta gînduri necinstite-n suflet are.

11 - Dupã apus sã lauzi ziua, iar omul dupã ce-a murit,


nu-l preþui pe ce promite, ci dupã ce-a înfãptuit.

12 - Omul sincer ºi cinstit


se-ntristeazã linguºit,
omul prost ºi-nfumurat
suferã nelãudat.

13 - Linguºind cîºtigi prieteni,


spunînd drept - cîºtigi duºmani,
Pag. 233

dar viaþa se mãsoarã


în virtute - nu în ani.

14 - Pentru cel ambiþios


totul pare duºmãnos,
prieten pare numai cel
care-i spune ce vrea el.

15 - Mulþi linguºitori e-n stare


sã-þi adune-averea mare,
numai prieteni buni ºi sinceri sã-þi adune nu-i în stare.

16 - Este cîte-un om ce poate a zîmbi vorbind frumos


cînd în inima lui totul afli cã e ticãlos
- fii cu grijã, mai cu seamã la acei ce-þi prea zîmbesc,
vai, adesea aceºti oameni ce nelegiuiri urzesc!

17 - Ceainicul cel plin nu strigã


numai cel gol, pe cuptor -
omul cel cinstit nu ºtie cîte cel linguºitor.

18 - Cel ce-mi laudã virtutea vrea adesea sã mi-o fure,


cel ce-mi mustrã slãbiciunea mi-o învaþã cum sã-ndure.

19 - Vorbele cele amare sînt ca doctoria bunã,


cele dulci sînt ca otrava,
- pentru cel ce stã-n minciunã.

20 - Ce nefericit e-acela ce sãrutã mîna cui


i-ntineazã conºtiinþa ºi-i ucide fiii lui,
cui i-a nimicit credinþa ºi i-a înjosit iubirea
- nimenea ca el nu ºtie cît de grea e linguºirea.

21 - Boul tot pe bou îl linge


ºi viþelul pe viþel,
tot aºa linguºitorul laudã pe cei ca el.

22 - Mama relelor vieþii e iubirea cea de sine;


egoistul nu-i în stare nimãnui sã facã bine.

23 - Rugãciunile fãcute cu un gînd linguºitor


Dumnezeu nu le ascultã, El e împotriva lor.

24 - Blestemat de orice limbã este cel iscoadã


ºi lumina mîntuirii n-are-n veci s-o vadã.

25 - Cei ce laudã trufia linguºind pe cel tiran


Pag. 234

se fac robii silniciei -


ºi se-nchinã lui satan.

26 - ªi pe-un demon þi-l faci prieten


dacã-i zici mereu pe plac
- dacã-l linguºeºti pe-oricare
nu te strici cu nime-n veac.

27 - Pentru-a-i cîºtiga pe oameni nici un fel nu-i mai uºor


decît a le spune-ntruna ceea ce le place lor,
a vorbi ca ei, a spune cã e bine tot ce fac
- dar c-o astfel de purtare om cinstit n-ajungi în veac.

28 - Cînd stãpînul se-nconjoarã


cu prea mulþi linguºitori,
cei mai mari sînt niºte netrebnici
- cei mici - niºte cerºetori.

29 - Sã nu linguºeºti pe nimeni - nici sã te laºi tu la fel


linguºirea e un ºarpe îmbrãcat în chip de miel.

8 - Despre milã
1 - Fiul meu, fii plin de milã, de iubire ºi-ndurare,
sã se vadã-n tine cerul oglindit aºa ca-n mare -
cãci atunci avea-vei parte de credinþa cea curatã
care îþi va face viaþa binecuvîntatã,
Milostivul Cer gãti-þi-va veºnic numai sãrbãtoare
- dar pe cei cruzi El îi lasã în credinþe-ngrozitoare.

2 - Fiii mei, luaþi aminte: fericit cine-are milã.


- Dacã inima v-o moaie orice lacrimã umilã,
dacã de-orice nedreptate voi vã despãrþiþi cu silã
un sfînt nume strãluci-va pe-a vieþii voastre filã.

3 - Cînd vei face ºi tu milã, oriºicît de mare fie,


sã n-o faci ca fariseul - ochii lumii sã þi-o ºtie,
cãci atunci aceastã milã, oriºicît ar fi de mare
poate-avea pe lume platã, dar în cer rãsplatã n-are.

4 - Celui care-þi vrea pieirea tu viaþa sã-i doreºti,


dã la toþi ce poþi, iar platã niciodatã sã primeºti,
cãci ce lumea rãsplãteºte
cerul nu mai socoteºte.
Pag. 235

5 - Fiica mea, s-ajuþi cu milã pe-orice om, dupã putere


dar pe toþi, cît poþi, îi cruþã de ruºinea de a cere,
cãci sînt mulþi ce-ndurã lipsa cea mai grea ºi mai amarã,
dar decît sã-tindã mîna mai degrabã-ar vrea sã moarã.

6 - Fapta milei iubitoare zilnic tu sã þi-o mulþeºti,


fãrã sã mai stai sã numeri ce-ai fãcut sã socoteºti,
nici sã te întrebi vreodatã ce rãsplatã-ai sã primeºti,
lasã grija asta-n seama socotelilor cereºti.

7 - Fiul meu, fii plin de milã, fã ce-i bine ºi frumos,


semenilor tãi tu cautã sã fii numai de folos;
cerul nu-þi socoate viaþa dupã anii ce-ai trãit
ci dupã mãsura-n care altora le-ai folosit.

8 - Dacã-a milei scumpã floare tu în inimã nu-þi creºti


în curînd de-a ta pustie singur ai sã te-ngrozeºti.

9 - Fiul meu, de afli calea cãtre sufletul zdrobit


calea asta te va face sã fii cel mai fericit
cãci cãrarea ce sfîrºeºte în lumina fãrã-apus
este-aceea ce cu milã, pe la cei zdrobiþi te-a dus.

10 - Tu în Cer þi-ai adunat


doar ce pe pãmînt ai dat.

11 - Ceea ce-ai dat vei rãmînea


cînd din lume vei pleca.

12 - Tu, cel ce te bucuri noaptea de un somn adînc, plãcut,


sã gîndeºti ºi la sãrmanii care gem în aºternut,
care nu dorm toatã noaptea ci se zbat ºi se aprind,
bãtrîneþea ºi durerea sînt mai grele nedormind.

13 - Tu cel care ai piciorul sãnãtos ºi-alergi uºor,


nu-þi uita însoþitorul cu neputincios picior.

14 - Tu, cel care-ndestulare ai în casã, nu uita


pe-acei care sufãr foame ºi mizeria cea grea,
ci aratã-te cu milã ºi simþire spre dureri
pentru cã la fel primi-vei cînd ºi tu va fi sã ceri.

15 - Sã-l slujeºti pe cel în lipsã, cã de moare-n lipsa grea


tu-l ucizi cu nepãsarea ºi prin împietrirea ta.

16 - Dacã ai ce da, ajutã pururi binevoitor


dacã poþi, fã chinul celor care sufãr, mai uºor.
Pag. 236

17 - Cînd nu-i poþi, pe cei ce sufãr, cu nimic a-i ajuta,


taci, nu le mãri durerea - au destulã ºi aºa.

18 - Prin milã scapi de împietrire,


prin post te scapi de pofta rea,
prin rugãciune-þi cureþi mintea
- aceste trei nu le uita.

19 - Fii cu milã totdeauna spre oricine - cãci de-ai ºti


ce greu sufãr mulþi pe lume ºi nu spun - te-ai îngrozi;
au atîþia ºi atîþia suferinþe ºi nevoi
cã le-ajung - ºi fãrã-acelea care li le-am face noi.

20 - Fii milostiv cu cei ce sufãr, ºi blînd cu cei nefericiþi,


blajin sfãtuitor acelor ce sînt uitaþi ºi pãrãsiþi,
cãci chiar de nu le poþi povara ca sã le-o iei asupra ta,
iubindu-i, sfatul tãu i-ajutã s-o poatã mai uºor purta.

21 - Omul ce nu simte cu-alþii este omul nemilos,


trãind numai pentru sine - nimãnui nu-i de folos.

22 - Sã-i deschizi oricînd acelui


care-l vezi lovit de soartã
- tuturor ni-e dat sã batem
cîndva
la Aceeaºi Poartã.

23 - N-o sã te întrebe Cerul


cã n-ai fost un sfînt vestit
ci de datoria milei ce-o aveai de împlinit.

24 - Nu ºti cine-þi este frate numai la necazul mare


- dacã n-ar fi suferinþa, n-am ºti mila cine-o are.

25 - Primeºte-l pe strãin cu milã


atuncea mai cu seamã cînd
e ºi bolnav,
e ºi departe
ºi slab de minte
ºi flãmînd...
cã cine va primi pe-un astfel de amãrît neputincios
tot ce-i va face, cu iubire, va face tocmai lui Hristos.

26 - Mila este o virtute ce se capãtã-n dureri


rareori o afli-acolo unde-au fost numai plãceri.

27 - Cei prea sãnãtoºi ºi tineri


Pag. 237

ºi cei prea avuþi în viaþã


niciodatã mila de-alþii care sufãr n-o învaþã;
omu-nvaþã mila de-alþii numai cînd el însuºi are
de trecut prin suferinþe ºi prin încercãri amare.

28 - Cînd ai frînghia prea scurtã n-ajungi apa din fîntînã


nici la binecuvîntare n-ajungi cînd eºti strîns la mînã.

29 - Cheltuieºte cu o mînã ºi culege cu-amîndouã,


dar gîndeºte ºi la bietul ce-i tot ninge
ºi-i tot plouã.

30 - Nu lãcomi la hrana asinului trudit


ºi nu cruþa la plata acelui ce-a muncit,
nu trage de la gura sãracului flãmînd
- cã are sã te-ajungã pedeapsa în curînd.

31 - Cît de puþin ar fi sã iai


cîndva tot ai de fund sã dai
- cînd iei însã cu gînd milos
de fund nu dai, oricît ai scos.

32 - Cine-aºteaptã rugãminte, nu serveºte cu plãcere,


cine dã cu bucurie, nu aºteaptã-a i se cere.

33 - Nu da niciodatã sfaturi unde trebuie pomanã


cã în loc sã afli-un prieten -
vei afla numai dojanã.

34 - Dacã ai patru pereþi


odihneºte pe-un drumeþ
casa ta dacã-þi descui
ºi-altu-þi va deschide-a lui.

35 - Nu-ntreba dacã i-e foame celui care-þi vine-n casã,


dacã dai cu bucurie, pune-i ce voieºti pe masã
ºi-l îmbie sã mãnînce - el va face ce-o sã ºtie;
cine-ntreabã înainte nu dã bucuros ce-mbie.

36 - Mai dulce e oþetul dat


ca mierea cumpãratã,
chiar ºi puþinul dãruit
nu piere niciodatã.

37 - Fericit e-acel ce poate încãlzi mai mulþi la foc,


cel ce-n casa lui primeºte cît mai mulþi sã aibã loc,
cel ce cît mai mulþi la masã ospãteazã bucuros
Pag. 238

- cel mai nobil om pe lume este cel mãrinimos.

38 - Uºor îi e cui porunceºte


dar cui ascultã-i este greu
- de-aceea stînd în car gîndeºte
ºi la acei ce trag mereu.

39 - Sãtulul la flãmînd nu-i crede,


nici cel bogat celui sãrac;
sînt rari acei ce simt cu alþii
ºi largã inima-ºi desfac.

40 - Simte-l totdeauna frate pe cel gol ºi singurel


ºi cu tot ce poþi ajutã-l
- ºi tu poþi s-ajungi ca el.

9 - Despre minciunã
1 - Fiul meu, de-ar fi pe lume ani o sutã sã trãieºti,
de minciunã - spun din suflet - ca de foc sã te fereºti,
nu cãuta minþind vreodatã sã te-nalþi, cãci vei cãdea,
nici sã mînci cu ea, cã pîinea ei curînd te va-neca.

2 - Turnul putred al minciunii cade pururea pe-acel


care cautã sã se-nalþe sprijinindu-se pe el.

3 - Cu minciuna de scãpare nu cãuta sã te deprinzi,


pe un mincinos mai iute ca pe-un cîine ºchiop îl prinzi.

4 - Multe case-au ars încinse


de-o scînteie pe furtunã
dar mai multe-au ars aprinse
de-o femeie c-o minciunã.

5 - Nici pe limbã, nici în suflet nu lãsa sã-þi stea minciunã,


ea-i venin ce-l otrãveºte
pe acel ce-o foloseºte,
tu sã spui în faþã numai adevãrul totdeauna,
de minciunã te-ngrozeºte
ºi-ori de care, te fereºte.

6 - Multe vieþi de om rãzboiul a pierdut,


dar mai multe morþi minciuna a fãcut.

7 - Cînd vorbeºte mincinosul n-asculta la vorba lui


cãci minciuni s-asculþi de-þi place,
Pag. 239

o sã-þi placã ºi sã spui.

8 - Pe-a minciunii punte rea


sã nu treci în viaþa ta
cãci cînd crezi cã eºti trecut
puntea putredã s-a rupt
ºi te pomeneºti cãzut
ºi mai rãu ca la-nceput.

9 - Multe vieþi desparte moartea cînd s-abate din senin,


dar mai multe despãrþit-au douã vorbe cu venin.

10 - Dacã umbli cu minciuna pe mulþi poate-i vei rãni,


dar pe tine sã ºtii bine, sigur te vei nimici.

11 - Fugi de minciunã, ea te face de rîs ºi de dispreþuit,


minciuna poate-ascunde astãzi o faptã rea ce-ai sãvîrºit
de mîine sigur o s-arate c-ai fost nedemn ºi necinstit.

12 - Fii cinstit! - minciuni nu spune niciodatã nimãnui,


tu ai mintea ca minciuna s-o cunoºti, dar sã n-o spui.

13 - Al tãu suflet te sileºte


sã se-nalþe, nu sã cazã.
Adevãrul te sfinþeºte,
dar minciuna te-ntineazã.

14 - Fiul meu, fugi de minciunã cît o vezi în orice loc,


cãci minciuna totdeauna îþi aduce nenoroc.

15 - Omul care tot promite repede ºi mult - e-acel


care umblã cu minciuna... fii cu grijã, fugi de el!

16 - Fii cu grijã totdeauna: mincinoºii nu sînt proºti,


cerceteazã tot ce-þi spune omul care nu-l cunoºti,
rar sã crezi în tot ce spune, ne-ncetat sã-l bãnuieºti
ca sã nu te arzi la urmã, s-ajungi unde nu gîndeºti.

17 - Cînd un om te-nºealã-odatã, vinovat e numai el,


cînd te-nºealã-a doua oarã, amîndoi sînteþi la fel,
de te-nºealã-a treia oarã, numai tu eºti vinovat
cã l-ai cunoscut ºi totuºi ai fost prost ºi te-ai lãsat.

18 - Oricine-aruncã-n alþii cu minciunã ºi osîndã


sã se-aºtepte c-au sã vinã iar napoi - ºi cu dobîndã.

19 - De cunoºti sinceritatea caracterului frumos


Pag. 240

n-ai sã poþi fi niciodatã, nici cu unii, mincinos.

20 - Creºtinismul încã este, dar creºtini abia mai sînt,


duhul lumii ºi minciuna întineazã tot ce-i sfînt,
nimicind ºi curãþia ºi credinþa pe pãmînt.

21 - Fiul meu, fugi de minciunã zilele vieþii-ntregi


cã minciuna-i începutul la atîtea fãrdelegi.

22 - De cunoºti ce-i Adevãrul ºi de-ai gîndul luminos


nu mai poþi fi niciodatã nici îngust, nici mincinos.

23 - Nu-þi lega de frumuseþea lumii inima nicicînd


cã-i ca florile de gheaþã: se topeºte în curînd
- tot ce-i umbrã ºi minciunã lasã sufletul plîngînd.

24 - Diavolul fãgãduieºte ce nu poate: - el e drac,


omul îþi promite-adesea ce nu are - e-un sãrac,
numai cerul ce promite are ºi-þi ºi poate da,
de aceea totdeauna crede-n promisiunea sa.

25 - Cel rãu vrea sã nu þii seama de pãcatele mãrunte,


altfel nu te poate face sã faci cele mai de frunte.

26 - De mãruntele pãcate cine vrea sã se fereascã


nu ajunge niciodatã cele mari sã fãptuiascã.

27 - Nu e om sã fi fost mare ºi sã fi fost mincinos;


cel ce umblã cu minciuna este-un om neputincios.

28 - Pe-un mincinos îl prinzi mai iute


decît pe-un cîine ºchiop în drum
- cît vei trãi tu, cu minciuna
sã nu te însoþeºti nicicum!

29 - Omul sã-ºi pãzeascã limba cum pãzeºte-un cîine rãu,


limba rea ºi mincinoasã sfîºie sufletul sãu.

30 - Cei ce spun de unul-doi


spun ºi altora de noi,
cui poartã minciuni prin sat
nu-i da-n casã loc ºi stat,
c-ai sã te cruceºti uimit
ce-ai sã afli c-ai vorbit.

31 - Nu ºopti cuvinte rare la urechea nimãnui,


mîine vei afla-n piaþã ce acuma-n ºoaptã spui,
Pag. 241

iar dacã atît de-adesea ºi cea bunã-o afli rea,


cum o vei afla pe-aceea care de la spus e-aºa!

32 - Ochiul rãu le vede rele toate cîte alþii fac,


numai cele ale sale i-s frumoase ºi pe plac.

33 - De la mãrul lãudat
te întorci cu sacul spart;
omul cel lãudãros
este cel mai mincinos,
pe nimic din vorba lui
nici-o-ncredere sã pui.

34 - Sã nu spui nici ce-i bine-n ºoaptã


cãci cei ce n-aud, dar privesc
de cine ºtie ce minciunã
sau gînd urît te bãnuiesc.

35 - Dinafarã mãr frumos,


dinãuntru viermãnos;
dinafarã pieptãnat,
dinãuntru blestemat.

36 - Corbul oricît ºade-n apã


de negreaþã nu se scapã;
mincinosul cît ar vrea
nu-ºi albeºte faþa sa.

37 - Nu oriºiunde iese fum se face ciorbã bunã,


nu totdeauna vin ºi ploi cînd fulgerã ºi tunã,
nu orice lucru lãudat e-aºa cum þi se spune
- fii treaz, cã-n tot ce-auzi mai des sînt rele decît bune.

38 - Mincinosul
cautã dosul,
trece Oltul
schimbã portul.
Trece dealul
schimbã calul,
gatã ciorba
schimbã vorba.

39 - Cel ce spune o minciunã e la fel cu cel ce furã


ºi pedeapsa ºi ruºinea au s-o-mpartã pe-o mãsurã.

40 - Cel ce minte-n tinereþe


e tîlhar la bãtrîneþe,
Pag. 242

cãci pãcatul ne-ndreptat


zãmisleºte alt pãcat.

41 - Pe cel ce te-a-nºelat odatã ºi cu minciuna l-ai aflat,


cu greu mai poþi sã-l crezi în urmã
chiar ºi cînd spune-adevãrat.

42 - Omul cel lãudãros


e un mare mincinos,
ºi din ce cu ochii-i vezi
jumãtate doar sã crezi.

43 - Nici cînd spune adevãrul nu-l mai crezi pe mincinos


- iar cînd a pierdut respectul, ce mai poate-avea frumos?

44 - Cine minte, reuºeºte


- dar nici cinste nu gãseºte.

45 - Cînd te-ascunzi sub ruptu-i þol


minciuna te dã de gol.
Adevãrul te ridicã
chiar cînd þi-e nãdejdea micã.

46 - Cu minciuna mai prînzeºti,


dar de cinã nu gãseºti;
omul prins cã-i necinstit
nicãierea nu-i primit.

47 - Fugi de cei ce umblã numai laude ºi bani cãutînd,


dacã ari cu mincinoºii, grapi cu spatele curînd.

48 - De orice-auzi sã nu te miri
cãci oamenii-s cu multe firi
de-aceea vezi din cînd în cînd
ce nici nu þi-ar fi dat prin gînd.

49 - De minciuni ºi mincinos
te fereºte-n sus ºi-n jos,
cã minciuna de te leagã
îþi robeºte mintea-ntreagã,
îþi robeºte-ntregul gînd
de te duci în foc vãzînd.

50 - Omul cel fãþarnic este ca mormîntul vãruit,


dinafarã poleialã, dinãuntru - fugi scîrbit.

51 - Deseori sub vorba dulce se ascunde gînd hain


Pag. 243

cum sub florile frumoase ºarpele cu-amar venin.

52 - Unde-auzi prea multã vorbã mai cu grijã fii oricînd


pînã afli ce ascunde vorba multã, dupã gînd.

53 - Pe cel rãu îl mãguleºte orice vorbã de minciunã,


rãutatea ºi minciuna umblã pururea-mpreunã.

54 - Faþã de copii, te þine totdeauna de cuvînt


- altfel îi înveþi minciuna
ºi le sapi un greu mormînt!

55 - Cît de mare-ar fi minciuna ea e scurtã în picioare


de aceea este-ajunsã ºi e prinsã - oriºicare.

56 - Nu-ntrebuinþa minciuna, las-o celor mincinoºi,


foloseºte adevãrul, - el e-al celor credincioºi;
cei ce umblã cu-adevãrul au un neclintit temei,
cei ce umblã cu minciuna vor pieri-n noroiul ei.

57 - Nu se cade niciodatã celor credincioºi ºi buni


a umbla cu-nºelãciunea
ºi-a se-ascunde sub minciuni.
Ce nu poþi sã ai cu dreptul, sã nu vrei sã ai deloc
ºi decît dupã minciunã, e mai bine dupã foc.

58 - Cît lucrezi dupã-Adevãr


îmi eºti frate ºi-mi eºti vãr...
cînd lucrezi dupã minciunã
eºti nimic - ºi noapte bunã!

59 - Prea mulþi oameni cred acuma numai ceea ce le place,


de aceea dezbinarea tot mai jalnicã se face.

60 - Pe deasupra vezi o mie


în adînc, e numai una -
dar au toate-o temelie:
- Adevãrul
sau Minciuna.

61 - Uºor crede înþeleptul adevãrul totdeauna,


dar greu crede credinciosul ºi ne-ncrezãtor - minciuna.
Cu plãcere-ascultã prostul vorbele neadevãrate
ºi cu poftã necuratul lucrurile necurate.

62 - Cu cît mai cuminte-i omul, cu atît nu se grãbeºte


ca sã creadã tot ce-aude, ce se scrie ori grãieºte,
Pag. 244

prea obiºnuitã-i lumea a minþi cu uºurinþã


ºi prea multe sînt acelea ce-amãgesc buna-credinþã.

63 - Cine apãrã pãcatul judecã credincioºia,


cine-ajutã desfrînarea nimiceºte curãþia,
cine-acopere minciuna calcã adevãru-n tinã
- osîndit va fi acela de o neiertatã vinã.

64 - De sub haina cea sãracã se vãd orice slãbiciuni


dar sub haina cea bogatã se-ascund multe urîciuni.

65 - Cu-adevãru-nconjori lumea,
cu minciuna nici un pas,
cu Cel Bun stai veºnic tare,
cu pãcatul - nici un ceas.

66 - E-o obiºnuinþã-n lume ca sã fie rîs ce-i bine


ºi hulitã curãþia
ºi mustrat cel ce le þine;
e-o obiºnuinþã-n lume sã vezi adevãrul frînt
iar minciuna înãlþatã
- aºa-i astãzi pe pãmînt;
e-o obiºnuinþã astãzi, însã vine Sfînta Zi
cînd vor înceta acestea -
ºi pe veci nu vor mai fi.

67 - Omenirea e-azi departe de alese fapte mari,


fiindcã oamenii virtuþii sînt din ce în ce mai rari.

68 - Ce frumoasã-i curãþia cea de Adevãr lucratã


cînd o lasã omu-n starea cea în care i-a fost datã;
totul este-atunci frumseþe,
prospeþime
ºi viaþã
- cînd pãcatul se iveºte, peste tot se lasã ceaþã.

10 - Despre mîndrie
1 - Omul mîndru ºi-ngîmfat
e ºi prost ºi-ntunecat,
e ºi orb ºi nesimþit
- nimeni nu-i mai neiubit.

2 - Nu te-ntinde prea departe cã te rupi ne-ntîrziat,


nu rîvni la stãri prea nalte dacã nu le-ai meritat.
Pag. 245

3 - N-aºtepta nici o rãsplatã pentru care n-ai muncit


dacã vrei sã nu pierzi totul ºi sã mori dispreþuit.

4 - Cui îi place port cu falã


îi rãmîne casa goalã;
cui îi place prea mult joc
i-arde casa fãrã foc.

5 - Dacã n-ai picioare lungi nu te-ntinde cît n-ajungi


- nu te lãuda la toþi cã-i ruºine cînd nu poþi.

6 - Nu te lãuda naintea cui te ºtie cine eºti


cã de ai ceva, vei pierde,
de eºti mic, te mai miceºti.

7 - Pisica cu clopoþei
nu mai prinde ºoricei;
omul prea lãudãros
rar ºi-aduce vreun folos.

8 - Sã nu tocmeºti cosaºul care se laudã de dimineaþã,


nici prietenul acela care prea mult te laudã pe faþã,
cãci marfa bunã n-are lipsã de laude la vînzãtor
iar hãrnicia ºi virtutea se laudã prin munca lor.

9 - Lauda cuiva, pe faþã, jumãtate e ocarã,


lauda, pe cel cu merit, nu-l încîntã ci-o sã-l doarã,
iar pe-acela fãrã merit, lauda nemeritatã
nu-l înalþã pentru nimeni ci-l doboarã înc-odatã.

10 - Surdul cautã la buze, prostul cautã lãudare,


fiecare-aratã astfel nu ce are, ci ce n-are.

11 - Nu te-ntinde cît n-ai þol


cã-þi rãmîne ceva gol,
nu te spune ce nu eºti
cã nu creºti, ci te miceºti.

12 - Rãpãnoºilor le place sã tot fie scãrpinaþi,


trufaºilor totdeauna sã tot fie lãudaþi,
dar trufia, ca ºi rîia, este-o boalã care cere
leac s-o usture sã treacã, nu unsoare de plãcere.

13 - Meºterul cel rãu nu-ºi aflã niciodatã scule bune,


îngîmfatul a lui vinã niciodatã nu ºi-o spune.

14 - Nu te lãuda tu astãzi dacã eºti avut ºi sus,


Pag. 246

mulþi au fost aºa odatã ºi-ntr-o clipã tot s-a dus...

15 - Poþi fi mare azi, dar mîine nu mai ºti ce poþi sã paþi


- ºi tu eºti tot om, nu munte:
- þine-þi ochii mai plecaþi.

16 - Nu te-ncrede în avere,
nu-i fii rob cînd ea te cere
cãci ºi-averile de frunte
sînt ca apa cea de munte,
astãzi varsã de îneacã
mîine scade pînã seacã.

17 - Azi bogat, mîine sãrac,


nu te lãuda buimac,
azi sãrac, mîine bogat,
nu te plînge ne-ncetat.

18 - Din acelaºi lut fãcuþi


sîntem toþi: sãraci ºi-avuþi,
ºi-n acelaºi lut, sã ºtiþi,
mergem toþi - nu vã trufiþi.

19 - Orbul cînd dã de perete crede lumea isprãvitã,


- neagã tot ce nu pricepe cel cu mintea mãrginitã...

20 - Rîde tot ce nu cunoaºte cel trufaº ºi fãrã minte


- cînd vezi cã vorbeºti degeaba, pune-þi capãt la cuvinte.

21 - Prostului nu-i ºade bine dacã nu e ºi fudul,


numai fudulia-l spune pe cel prost cã-i prost destul.

22 - Orb pe orb cînd se conduce amîndoi în groapã cad,


- cu-ndrumarea minþii slabe repede ajungi la iad.

23 - Tu, înþelept, în lumea mare


de-nºelãtori ºi idioþi
chiar dacã rîzi de fiecare
sã plîngi gîndindu-te la toþi.

24 - Azi cu mine, mîine cu tine


nu te îngîmfa - mai bine
azi cu noi, mîine cu voi
nu e vremea înapoi.

25 - Norul pînã nu se-ngroaºã nici furtunã nu stîrneºte;


omul pînã nu se-ngîmfã rareori se nimiceºte.
Pag. 247

26 - În a regilor morminte nu-s învinºi ºi-nvingãtori


ci sînt numai oase goale, numai bieþi putrezitori.
Ce nebun este-ngîmfatul care-n scurtul timp trãit
n-a gîndit sã facã bine
ci-a ucis -
ºi-a asuprit!

27 - Ce înºelãtoare-i slava ce ºi-o cuceresc duºmanii,


ce amarã-i veºnicia ce ºi-o pregãtesc tiranii,
ce deºartã-i avuþia ce-ºi agonisesc zgîrciþii
- ºi-n ce-amarã deznãdejde se duc toþi, nefericiþii!

28 - Omul cel trufaº n-ascultã decît sfaturile care


i se potrivesc mai bine cu pãrerea care-o are.

29 - Lauda, este ca vinul pentru cel nebãutor:


prea curînd te ameþeºte ºi-apoi vei cãdea uºor.

30 - Om fanatic este-acela ce-are-o unicã vedere,


la acesta niciodatã suflet umilit nu-i cere.

31 - Tiranii sînt cu neputinþã de îndreptat


cã-s îngîmfaþi
iar cei ce-s plini de îngîmfare
sînt dinainte blestemaþi.

32 - Nu-þi îngãdui trufia, preþul ei e foarte greu


cît de tare-ar fi-ngîmfatul, îl zdrobeºte Dumnezeu.

33 - Mulþumirea ta de tine duce pururi la-ngîmfare;


vai de cel ce-ºi crede bunã totdeauna a lui stare.

34 - Pururi cu-ncãpãþînaþii nu vei scoate-un capãt bun


cã ori scot ei de la tine tot ce-n gîndul lor îºi pun,
ori nu scoþi tu de la dînºii mai nimic din ce le ce’i
- nu intra-n tocmeli cu dînºii - fugi cît vei putea de ei.

35 - Cerul frînge pe cel trufaº


ºi-ntãreºte pe umil -
de aceea moare-un rege ºi se vindecã-un copil.

36 - Prãbuºirea-i totdeauna mai grea celor prea-nãlþaþi


- cu cît eºti mai sus, cu-atîta din ce-i drept
sã nu te-abaþi,
cãci de umbli în dreptate, chiar de-ar fi sã cazi
vreodatã
cinstea ta, ºi în cãdere, va rãmîne nepãtatã.
Pag. 248

37 - Cel de jos nu poate cade nici de sus


nici dureros,
cel smerit stã mult mai bine fie sus
ori fie jos.

38 - Pomul nalt e mult mai tare clãtinat de orice vînt,


turnul nalt e mult mai grabnic dãrîmat, zdrobit ºi frînt,
stîlpii nalþi sînt mult mai iute fulgeraþi de norii grei
- aºa-s cei prea nalþi pe lume
nu dori sã fii ca ei!

39 - Cînd se-apropie cãderea cad mai grabnic cei dintîi,


de aceea, totdeauna, mai spre urmã sã rãmîi.

40 - Uºor cade-n lume naltul


ºi uºor se-nalþã micul
cãci pe toatã slava lumii stãpîneºte doar nimicul.

41 - Cel ce vrea ºi-onoruri nalte


ºi averi prea mari acum
îºi gãseºte scara de-unde cade mai adînc în scrum.

42 - Nu te plînge cã nedreptul
ºi cel rãu - ajunge sus,
el este lãsat sã urce, ca sã cadã-n veci rãpus.

43 - Cînd un om netrebnic urcã scara lumii prea uºor


îl aºteaptã cel mai negru ºi nesigur viitor.

44 - Oamenii cad ºi se-nalþã ca o minge de copii


- o, ce ºubrede-s pe lume orice slavã ºi-avuþii!

45 - Nimeni n-ar voi sã cadã, nici de-ar ºti cã urcã iar,


dulce-i gustul înãlþãrii
iarã al cãderii-amar.
Tu sã nu doreºti, iubite, nici sã guºti acel pahar.

46 - Mulþi cad iarãºi din-nãlþime tocmai prin acel pãcat


care i-a fãcut s-ajungã locul unde s-au nãlþat.

47 - Fiecare rege þine ne-ncetat la tronul lui,


apãrîndu-ºi-l, nu-i pasã de viaþa nimãnui,
de aceea pînã cade un tiran cîrmuitor
se cer lacrimi,
se dau jertfe
ºi mulþi sufãr
ºi mulþi mor.
Pag. 249

48 - Sufletelor mici pe lume cerul le dã daruri mici


- decît cei trufaºi nu-s alþii mai netrebnici
ºi calici.

49 - Cei mai mulþi sînt buni atîta pîn-ajung unde voiesc


dupã ce-au ajuns se-ngîmfã,
se ascund
ºi se-nrãiesc.

50 - Beþia de trufie e cea mai rea beþie


cel beat de ea cînd cade, pierdut e pe vecie.

51 - Cînd stãpînului nevrednic îi merg treburile bine,


vai de toþi cei peste care stãpînirea lui se þine.

52 - Cel trufaº nu poate fi-ngãduitor


cu smeriþii care þin la dreptul lor;
cei mai tari întruna prigonesc pe-acei
mai supuºi - ºi care nu vorbesc ca ei.

53 - Iubiþi sfaturile bune iar nu lauda acum


- cu sfat bun ajungi la slavã, dar cu lauda
la scrum.

54 - Semeþia ºi tupeul vin din neºtiinþã,


umilinþa ºi curajul - numai din credinþã.

55 - Învaþã din nenorocirea


acelora din jurul tãu
ca sã n-ajungi sã-nveþe alþii
din starea ta ajunsã rãu.

11 - Despre mînie
1 - Fiul meu, fii cu rãbdare, nu lucra nesocotit,
nu fi iute la mînie ci te poartã liniºtit
ca sã nu vezi rãul numai dupã ce l-ai sãvîrºit
cã de multe ori fãcuta nu mai poþi s-o mai desfaci,
lucrul nimicit de-o clipã, o viaþã nu-l mai faci
- ci cu minte ºi rãbdare orice lucru sã-l împaci.

2 - Cînd mînia simþi cã-þi vine


tu înfrînge-te pe tine,
numãrã pînã la zece
ºi mînia dacã-þi trece
atunci fã ce-ai de fãcut
Pag. 250

ºi vorbeºte ce-ai avut.

3 - Fiica mea, sã ai un suflet totdeauna aºezat,


sã nu te grãbeºti a face nici un pas necugetat,
la mînie te opreºte pînã vremea n-a trecut,
mulþi au plîns o viaþã-ntreagã ce-ntr-o clipã au fãcut.

4 - Nu-i nimic mai urîcios


decît omul mînios,
cã-i nervos ºi furtunos,
tot ce face-i tot pe dos,
e-o povarã-n orice fel
pentru toþi cîþi sînt cu el.

5 - Omul blînd ºi liniºtit


este-un dar nepreþuit.

6 - Nu lãsa sã te înfrîngã niciodatã vrãjmãºia,


biruieºte ºi iuþimea, stãpîneºte-þi ºi mînia,
cãci mînia-i rãzbunarea ta asupra vieþii tale,
rãul ce þi-l faci tu þie pentru-a altora greºale.

7 - În mînie tu nimica nici sã faci ºi nici sã zici,


cã nu-ndrepþi, o viaþã-ntreagã cît ades c-o vorbã strici.

8 - Nu fii mînios! - mînia ºi mai mult ca alt pãcat


tulburã ºi întineazã sufletul neînfrînat.

9 - Cînd posteºti, sã iei aminte: nu te mînia pe nime,


în cuvinte s-ai blîndeþe, nu iuþealã ºi asprime,
cãci mai mare ca folosul postului îþi va fi þie
paguba dupã asprime ºi pãcatul din mînie.

10 - Omul aspru ºi rãstit


e la toþi nesuferit
ºi trãieºte apãsat
totdeauna zbuciumat -
dar nimic nu-i mai iubit
decît omul liniºtit.

11 - Ce fiinþã fioroasã este omul mînios


cãci în toate bagã groazã chipul lui cel furios;
chiar ºi lucrurile parcã se-nfioarã cînd l-aud
- ocoleºte totdeauna pe cel mînios ºi crud!

12 - Mînia-i roade doar pe-aceia ce cautã slavã ºi plãceri,


de n-ar fi-acestea, n-ar fi urã, mînii ºi certuri nicãieri.
Pag. 251

13 - Fugi de mînie ºi zdrobeºte-o


oricînd îþi vine-n drumul tãu
cãci ea e ciuma-nþelepciunii ºi pricina atîtui rãu.

14 - Dacã omul se-nfrîneazã de mîncãri ºi bãuturã


dar dã loc la gînduri rele, la mînie ºi la urã,
se aseamãnã cu luntrea pe o mare învrãjbitã
care printre stînci vrãjmaºe de-un nebun e cîrmuitã:
în curînd se prãbuºeºte ori-necatã ori zdrobitã
- toatã fericirea vieþii de mînie-i nimicitã.

15 - Pe nãlþimile credinþei greu ajung cei mînioºi,


Duhul Sfînt Se depãrteazã de-acest fel de credincioºi;
de aceea, înfrîneazã-þi, fiul meu, orice porniri
dacã vrei sã fii lãcaºul liniºtitei mulþumiri.

16 - Stãpîneºte-þi nervii, cautã-þi liniºtea-n înþelepciune


cãci cel mînios aleargã rareori spre cele bune
ºi adeseori spre cele ce sînt rele ºi-otrãvite
amãrîndu-ºi ºi lui viaþa ºi fiinþelor iubite.

17 - Omul care-i mînios


e vrãjmaº ºi urîcios,
bucuros ar da pe loc
ºi la lumea-ntreagã foc,
nimeni nu-i nefericit
nici ca el de chinuit.

18 - Cîþi se scoalã cu mînie au s-adoarmã pãgubiþi,


cîþi trãiesc viaþa-n certuri vor muri nefericiþi...

19 - Stãpîniþi-vã mînia, depãrtaþi-o cînd v-agitã,


dacã vreþi s-aveþi o casã ºi-o viaþã fericitã.

20 - Cînd nu poþi zîmbi spre nimeni


nu-þi deschide prãvãlia,
nu-þi deschide gura-n ceasul cînd te va robi mînia.

21 - O mînie-þi depãrteazã într-o clipã cît n-adunã


mii de vorbe cumpãtate ºi-ani de muncã împreunã.

22 - Omu-ncet la supãrare
e viteazul cel mai mare -
cine singur s-a înfrînt
e mai tare pe pãmînt.

23 - Cînd mînia cea de seara ai s-o laºi pe dimineaþa


Pag. 252

liniºtitã totdeauna ºi-nþeleaptã-þi duci viaþa!

24 - Cînd cu soarele odatã ºi mînia va apune,


voi veþi duce-n cãsnicie liniºtite zile bune,
cînd cu soarele odatã ºi mînia va rãsare
voi veþi duce-n cãsnicie chinuite zile-amare.

25 - Ploaia cea mãruntã


þine vreme multã -
o mînie deasã
stricã orice casã.

26 - Apa tulbure aduce mult gunoi ºi murdãrie;


multe vorbe rele spune omu-n stare de mînie.

27 - Apa cînd se umflã ºi pe munþi i-nfundã,


omul la mînie nici sã nu rãspundã
cãci mînia-neacã ºi pe-un om cu vazã
cînd se lasã-n fundul furiei sã cazã.

28 - Sã nu-þi deschizi nici prãvãlia


atunci cînd nu poþi sã zîmbeºti,
cînd inima þi-e mînioasã, mai bine nici sã nu vorbeºti.

29 - Numãrã pîn-la o sutã înainte de mînie,


dar-nainte de bãtaie - numãrã pîn-la o mie.

30 - Contra Cerului nu-ntoarce pumnul urii niciodatã,


mîna care ameninþã se va blestema uscatã.

31 - Oala ce fierbînd aruncã, tot pe ea se varsã-n jos;


tot pe el se-nvenineazã, cu-al lui rãu
cel mînios.

32 - Luna nu muºcã pe cîinii care latrã dupã ea,


treci ºi tu pe lîngã ceartã ºi mînie, tot aºa.

33 - Ruga celui care furã ºi a celui mînios


Dumnezeu nu le ascultã - ºi rãmîn fãrã folos.

34 - La mînie ºi sudalmã chiar ºi piatra se opune


- umblã-n munca ta, cu toate, liniºtit ºi-n gînduri bune.

35 - Cîtã vreme nu te mînii sã jigneºti pe Dumnezeu,


nu te teme de primejdii, nu te-nspãimînta de greu.

36 - Te fereºte de mînia celui rãbdãtor ºi blînd


Pag. 253

cãci acesta, cînd s-aprinde, e ca trãsnetul cãzînd.

37 - Graba ºi mînia vor trînti mereu


pe mulþi în pãcatul cel mai jos ºi greu
- graba ºi mînia nu lãsa sã-þi ia
gîndul înfrînãrii ºi puterea ta.

38 - Sfatul bun, pe cel netrebnic îl aþîþã,


nu-l opreºte,
precum laptele, la ºarpe, doar veninul i-l sporeºte.

12 - Despre mulþumire
1 - Mulþumire nesfîrºitã recunoscãtor sã dai
pentru pîinea,
pentru perna,
pentru casa unde stai,
cãci aceste bunuri simple dar de-atît de mare preþ
le lipsesc la mulþi ce poartã greul unei triste vieþi.

2 - Mulþumeºte-I cu cãldurã Celui ce þi-a-ngãduit


sã-I poþi mulþumi cu lacrimi pentru cît þi-a dãruit.

3 - Cautã mai întîi pe Bine ºi pe buni sã-i mulþumeºti,


doar atunci ºi tu-n viaþã mulþumire-ai sã gãseºti;
dar cînd vei cãuta pãcatul ºi pe-ai sãi a-i mulþumi,
chiar de-ai reuºi - tu însã mulþumit nu vei mai fi.

4 - Sufletele mici în lume uitã binele curînd,


sufletele mari nu uitã binefacerea nicicînd -
voi pe cîþi v-au fãcut bine niciodatã nu-i uitaþi,
tot ce le puteþi întoarce, fericit le-napoiaþi.

5 - Bunãtatea pãrinteascã este-aºa nemãrginitã


cît a cerurilor faþã, iertãtoare ºi iubitã,
fericit copilul care ºtie ca s-o preþuiascã,
nu-i pe lume-n veci iubire ca iubirea pãrinteascã.

6 - Dacã-þi mai trãiesc pãrinþii, nu uita nicicînd, copile,


mulþumirea ta le-aratã cît mai au pe lume zile,
cãci precum îþi porþi pãrinþii în viaþã, rãu ori bine,
mîine-aºa au sã te poarte ºi copiii tãi pe tine.

7 - Cînd sînt binecuvîntate, cinci micuþe pîini sã frîngi


saturi pe cinci mii de oameni, ºi rãmîne sã mai strîngi -
cînd nu-i binecuvîntare, nici cinci mii de pîini nu pot
Pag. 254

sãtura pe unul singur - cãci pãcatul uscã tot.

8 - Mulþumit întruna eºti


cînd cu ce-ai te mulþumeºti,
de-ai putea cu mai puþin,
ai fi fericit deplin.

9 - Neplãcerile vieþii þi-s trimise uneori


spre-a vedea cît preþuieºte binele ce nu-l mãsori
ºi-a vedea ce mulþumire eºti mereu dator sã dai
dar de care uiþi adesea cînd îþi merge tot cum vreai.

10 - Cel ce nu se mulþumeºte niciodatã cu ce are


cade-n pofta lãcomiei care-l duce la pierzare.

11 - Binele v-a dat atîtea cã puteþi fi fericiþi


dacã ºtiþi cum sã alegeþi ºi puteþi fi mîntuiþi.

12 - Toate trebuie sã vinã cînd soseºte vremea lor,


numai omul se grãbeºte sau n-aºteaptã rãbdãtor.

13 - Urma laudã-nceputul ºi apusul dimineaþa


- la sfîrºitul tãu se vede ce þi-a folosit viaþa.

14 - Mulþumirea umple golul celorlalte ce lipsesc,


fericiþi vor fi-n viaþã numai cei ce mulþumesc.

15 - Sã urãºti nemulþumirea ºi s-o scoþi din viaþa ta,


cãci ea-þi otrãveºte casa ºi-þi dãrîmã tot din ea;
chiar ce ai, nemulþumirea þi-l va face rãu ºi-amar
- n-o lãsa nicicînd la tine un minut sã stea mãcar.

16 - Mulþumit întruna eºti


cînd de toate mulþumeºti.

17 - În cãminul tãu, iubite, nu uita cã eºti dator


cãtre cei ce sînt cu tine sã te-araþi mulþumitor,
ei au lipsã de aceasta, tu sã cauþi sã-i satisfaci,
cu-un cuvînt de mulþumire nici nu ºtii ce multe-mpaci.

18 - Fii cinstit ºi de-orice bine fii mulþumitor oricînd,


fericit mulþumitorul recunoscãtor ºi blînd.

19 - Conºtiinþa ce te mustrã cautã sã þi-o liniºteºti,


pînã ea nu-i mulþumitã, tu sã nu te mulþumeºti.

20 - Tot ce ºti cã eºti dator


Pag. 255

le întoarce tuturor,
dar aºa sã le plãteºti
ca sã simþi cã-i mulþumeºti.

21 - ªi-n bineþea ta, oricui,


pune dragoste cînd spui.

22 - Decît peste ani un bou,


e mai bine azi un ou,
oul este, boul nu-i
ori treci tu, ori vremea lui.

23 - Ce-i în mînã nu-i minciunã,


ce-i departe altfel sunã.

24 - Sã munceºti cu mîna ta
ca sã ai, sã poþi ºi da.
Fericit e omul cînd
saturã pe cel flãmînd;
vai de om cînd n-are-al lui,
ar dori sã dea - ºi nu-i!

25 - La uºa omului lipsit nu vine nici un cîine


cãci fie cîine, fie om, aºteaptã-un colþ de pîine,
iar dacã n-ai sã poþi sã-i dai te lasã ºi se duce
- ori om, ori cîine-þi vine cînd îi dai ceva s-apuce.

26 - De sãrac e greu în viaþã, de bogat e greu în moarte,


unul n-are, altu-i lacom de plãcerile deºarte...
- fericit e omul care cu rãbdare creºtineascã
ºi cînd are ºi cînd n-are ºtie sã se stãpîneascã.

27 - Vai de omul care are doar o grijã... cã-i mai grea


ca a celui cu o mie - toate nu-l zdrobesc cît ea.

28 - Vrabia mãlai viseazã ºi calicul praznic des,


fiecare ce le-aºteaptã are gîndul mai ales.

29 - Sã nu fericeºti pe nimeni cîtã vreme-i pe pãmînt,


nu-i scutit de suferinþã nici un om din toþi cîþi sînt,
numai nu-i deodatã greul tuturora ºi la fel
însã fiecare ºtie sarcina ce-o poartã el.

30 - Uscã-te cãmaºã-n cui,


dacã altã cale nu-i;
mulþumeºte de cît ai
ca s-ajungi ºi la cît vreai.
Pag. 256

31 - Binefacerea-n ea însãºi are mulþumirea sa,


fericit cel care-ºi cautã mulþumirea lui aºa.

32 - Nu-i mai greu decît a face ceva încã nefãcut,


dar nici mulþumire mare, ca de-aceasta, n-ai avut.

33 - Cerului tu mulþumeºte-i chiar cînd nu-þi dã ce-ai cerut,


nu þi-a dat, fiindcã asta era rãu, ºi n-ai ºtiut.

34 - Mulþumeºte cît mai dulce


chiar ºi de-un puþin primit,
mulþumirea-nfrumseþeazã fãcînd totul fericit.

35 - Mulþumirea strig-o tare,


rugãciunea spune-o-n ºoaptã,
dragostea e gingãºie ºi-n ce dã
ºi-n ce aºteaptã.

36 - Munca ºi cu mulþumirea sînt acelaºi lucru sfînt,


fericirea-adevãratã-i numa-n ele pe pãmînt.

37 - Dacã n-ar fi stãpînirea care-l apãrã pe slab,


toþi cei buni ºi slabi din þarã
ar fi nimiciþi degrab.
Voi cei slabi ºi buni din þarã, mulþumiþi lui Dumnezeu
cã de n-ar fi stãpînirea ar fi rãu de voi
ºi greu.

38 - Dumnezeu dã vindecarea, însã doctorii iau plata


iar bolnavul care scapã uitã,
a plecat - ºi gata!

39 - ªi necazul în viaþã, ca ºi bucuria, trece;


dar izvorul mulþumirii niciodatã sã nu-þi sece.

40 - Nimic nu dobîndeºte nimeni


decît prin Binele cel sfînt
dar mulþumirea pentru asta
e-atît de rarã pe pãmînt!

41 - Dacã n-ajungi de pe creangã, ia cireaºa ºi de jos


- dacã n-ai mai mult,
primeºte ºi puþinul - bucuros!

42 - Omul care pierde drumul plînge ºi dupã cãrare


- ia ºi bucãþica micã, dacã n-o poþi pe cea mare.
Pag. 257

43 - Cînd nu preþuieºti puþinul, nici de mult nu mulþumeºti


doar aceasta te aratã cît de necuminte eºti.

44 - Coaja ta e mai gustoasã ca a altora colac


- cînd ai mulþumirea-n suflet eºti bogat
nu eºti sãrac!

13 - Despre muncã
1 - Orice gurã -
om sau cîine -
cere pîine
ne-ncetat,
dar atîþia vor s-o-nghitã
nemuncitã
pe-ndopat.

2 - Cînd sãrãcia intrã-n casã, iubirea iese pe fereastrã,


de-aceea cît e hãrnicie e ºi iubire-n casa voastrã.

3 - Arde casa celui leneº, datoria însã scapã,


pe ea nici un foc n-o arde ºi n-o mînã nici o apã,
ea nu vrea sã stea la uºã ci s-aºeazã dupã masã,
numai munca ºi pãstrarea o pot alunga din casã.

4 - Lenevia te omoarã, hãrnicia te învie,


munca singurã te scoate din zãlog ºi sãrãcie.

5 - Tot pe calul care trage dai cu biciul mai ales,


de la omul care face aºtepþi totul cel mai des.

6 - Dupã bob se preþuieºte grîul bun, nu dupã pai,


nu de locul tãu depinde ci de starea care-o ai.

7 - Nu prin haina dinafarã se cunoaºte cine eºti,


ci prin faptã ºi prin muncã cît creezi ºi cît rodeºti.

8 - Aurul ºi-ntre gunoaie e tot aur scump ºi rar,


iar gunoiul ºi-n palate este tot gunoi murdar;
omul vrednic e om vrednic ori la care muncã-i pus,
cel nevrednic, tot netrebnic ºi pe scaunul mai de sus.

9 - Cînd e omul om curat


n-are lipsã de spãlat,
de e ceva sau de nu-i
îl aratã munca lui;
Pag. 258

cînd îl laudã gura sa


rar mai are ºi-altceva.

10 - Decît nicovalã-un an
mai bine-i o zi ciocan!
Decît mult fãrã folos
mai bine-i puþin frumos.
Decît mult nelucrãtor
mai bine-i puþin cu spor.

11 - Decît sã fii o slugã mare, mai bine un stãpîn mai mic


- lucreazã ºi puþin, mai bine, decît sã nu lucrezi nimic.

12 - Lucrul cel fãcut cu grabã


nu-i ades de nici o treabã,
ce vrei bine rînduit fã încet ºi chibzuit.

13 - Cînd lucrezi mai mult cu mintea decît cu puterea ta


nu e lespede sau bîrnã sã n-o poþi îndepãrta.

14 - Apele mici fac rîuri mari;


puþini uniþi, curînd sînt tari.

15 - Mai multe gîºte bat un porc, deºi-i voinic din fire,


mai mulþi, uniþi, chiar dacã-s slabi, pot mult, cînd e unire.

16 - Ce-þi poþi face ºi tu singur, n-aºtepta la alþii a-þi face,


rar gãseºti sã-þi facã alþii ºi cînd vrei ºi cum îþi place.

17 - Te deprinde ºi-þi fã singur cît mai mult din ce-þi lipseºte,


asta e ºi demn ºi ieftin ºi frumos ºi omeneºte.

18 - Sã nu-ncepi prea multe-odatã


cã faci treaba încurcatã,
cînd de prea multe te-apuci
mai pe toate-ai sã le-ncurci,
dar cînd faci pe una-ntîi
ai la toate cãpãtîi.

19 - Cine umblã-n douã luntrii în curînd ajunge-n apã,


cine-aleargã ºapte iepuri deseori pe toþi îi scapã.

20 - Þine-te de-o treabã numai dacã vrei s-o-nchei cu bine,


altfel urmãrind prea multe vei scãpa cu prea puþine.

21 - Cine nu aleargã tînãr va trudi bãtrîn fiind,


cine nu-ngrijeºte astãzi, mîine va rãbda tînjind.
Pag. 259

22 - Cine plînge semãnînd


rîde toamna adunînd,
cine-asudã dupã plug
strînge la cules belºug.

23 - Cine vara nu munceºte, iarna va-ndura lipsit,


fericit e numai omul muncitor ºi chibzuit.

24 - La drum vara ia-þi cojocul,


iarna ia-þi merinde-n sac
- vara cîmpul dã de toate,
iarna-i veºted ºi sãrac.

25 - Cel cuminte-ºi face vara sanie ºi iarna car,


vremea caldã, vremea rece, el n-o pierde în zadar.

26 - Cine nu vrea cînd se poate, n-o sã poatã cînd va vrea,


cã nu vremea e sub oameni, ci ei, bieþii sînt sub ea.

27 - Cine dupã nori se uitã nu mai iese la arat,


cine cautã dupã vînturi va cerºi la secerat.

28 - De la gurã sã-ncepi sacul


ºi din capãt lucrul tãu,
altfel, fãrã rînduialã,
nu faci bine ci faci rãu.

29 - Uºa cu prea mulþi stãpîni


stã curînd fãrã þîþîni,
unde prea mulþi poruncesc
tot ce iese risipesc.

30 - Pentru-un cui pierzi o potcoavã,


pentru-o umbrã pierzi o varã
dacã eºti zgîrcit sau leneº
sau uituc din cale-afarã.

31 - Munca scapã de trei rele: de urît, de sãrãcie


ºi de faptele stricate - pe cel om de omenie.

32 - Cel ce-aºteaptã numai milã va umbla mereu flãmînd,


dar cel chibzuit ºi harnic are pîine oriºicînd.

33 - Mai bine cu sapa-n mînã


decît cu lenea-ntr-o rînã;
dai cu sapa - ai în sac,
zaci cu lenea - mori sãrac.
Pag. 260

34 - Tot ce are-n viaþã omul îl plãteºte pic cu pic,


doar pe lene ºi pe moarte nu se cheltuie nimic.

35 - Cînd trãieºti doar din pomanã nu te vezi în veci sãtul,


numai munca ºi pãstrarea îi dã omului destul.

36 - Cine nu munceºte ziua, noaptea va dormi flãmînd;


dupã lene, sãrãcia vine sigur ºi curînd.

37 - Cu cît dormi mai mult în viaþã, cu-atîta mai puþin


trãieºti,
hãrnicia te aratã ce preþ ai ºi cine eºti.

38 - Odatã cu cocoºul cel harnic sã fii treaz,


un ceas de dimineaþã-i cît trei de dupã-amiaz.

39 - Anii tinereþii,
munca dimineþii,
bucuria feþii
- aurul vieþii.

40 - Nu lãsa pe mîine ce poþi face az’,


amînarea duce numai la necaz,
timpul nu se-ntoarce oriºicît el strigi,
zilele pierdute nu le mai cîºtigi.

41 - Soarele nu stã de-amiazã,


omul înþelept lucreazã,
nu mai este mult ºi-atunci
odihneºti de orice munci
ºi vei odihni uºor
numai de-ai muncit cu spor.

42 - Lucrul bine încheiat


þi se pare-n dar luat,
ce e bine ºi ce-þi place
nu-ntrebi cîtã platã face.

43 - Lasã - nu-i bun niciodatã,


el e þigla sfãrîmatã
pe-unde intrã ploaia toatã
în cãsuþa dãrîmatã
- lasã astãzi, lasã mîine
lucrul nefãcut rãmîne.

44 - Nu cu vorba umpli sacul,


nici cãmara cu minciuni,
Pag. 261

numai dupã hãrnicie ai sã seceri ºi s-aduni.

45 - Cît de bun ar fi pãmîntul, nelucrat se degradeazã;


cît de-avut sã fie omul, pierde dacã nu lucreazã.

46 - Adevãraþii oameni harnici


sînt numai cei ce neclintit
duc munca pîn-la conºtiinþã
ºi cinstea pînã la sfîrºit.

47 - Fã-þi cu cinste munca ta


cãci respect vei cîºtiga,
de-þi faci datoria bine
te respectã oriºicine.

48 - E uºor sã zici plãcintã, dar e greu s-o faci cînd vrei;


fãrã muncã ºi-alergare n-aºtepta nimic sã iei.

49 - Roagã-te necontenit
ºi munceºte chibzuit,
rugãciunea-þi dã-ajutor,
munca îþi aduce spor,
rugãciunea-þi toarnã har,
munca umple-al tãu hambar.

50 - Pîinea nu vine pe apã


ci pe urma cea de sapã,
banii nu curg din pîrãu,
ci din plug ºi din ilãu;
nici belºugul nelucrînd
ºi nici raiul necrezînd.

51 - Amarã-i rãdãcina muncii, dar dulci i-s roadele atunci


cînd e fãcutã cu credinþã,
cinstitã-i plata sfintei munci.

52 - Cel harnic nu se-ntoarce cu mîna goalã-acasã,


pe unde-i hãrnicie ºi uliþa-i frumoasã
ºi uºa-i primitoare ºi casa-i luminoasã
ºi masa-i încãrcatã ºi inima-i voioasã.

53 - Cît eºti sãnãtos munceºte,


trîndãvia te slãbeºte;
munca face sãnãtos,
trîndãvia pãcãtos.

54 - Munca îþi lungeºte viaþa, lenea þi-o scurteazã,


Pag. 262

nu te teme de necazuri: crede ºi lucreazã.

55 - Cucul cîntã-n frunza verde,


lenea-i numãrã ºi ºade;
cucul pleacã în curînd,
lenea tremurã rãbdînd;
cucul pleacã-n drumul lui,
lenea cautã-n sac ºi nu-i.

56 - Fii om vrednic, cãci ca tine va fi ºi ce tu lucrezi,


munca omului, ca omul, este ºi ea cum îl vezi.

57 - Cînd vezi iarbã într-o curte ºtii cã-i sãrãcia-n casã,


hãrnicia ºi belºugul la ruinã nu te lasã.

58 - Vrednic este omul harnic


sã-l plãteºti oricît de bine,
dupã munca lui oriunde
capeþi cinste nu ruºine.

59 - Fãrã nici o meserie nu-þi lãsa pe fiul tãu,


omul fãrã-o meserie o va duce greu ºi rãu.

60 - Meºterul cel bun, ca banul, umblã tot din mînã-n mînã,


cu belºug ºi mulþumire umple orice sãptãmînã.

61 - Dacã lîngã meserie omul are cumpãtare,


toatã casa lui e pace, liniºte ºi bunãstare.

62 - Meseria îndrãgitã
e-o moºie fericitã,
o fîntînã nesecatã
ºi-o cinstire meritatã.

63 - Munca pleacã fãrã-un ban


ºi cu cinci se-ntoarce,
mîna vrednicã, folos
ºi din piatrã scoate.

64 - Plugu-i pasãrea ce cîntã primãvara mai frumos,


dupã el se umple cîmpul de culoare ºi miros,
dupã el culege lumea rod de trai ºi mulþumire,
dupã el culege Cerul rugãciune ºi iubire.

65 - Banul cel muncit nu scade nici în timpul cel mai greu,


omul cel cinstit nu pierde cã nu-l lasã Dumnezeu.
Pag. 263

66 - Mãlaiu-i stîlpul casei, iar pîinea-i cinstea ei


- în casa hãrniciei sînt toate cu temei.

67 - Þãrãnimea-i talpa þãrii, reazemul nãdejdii ei,


peste ea trec anii aspri ºi apasã anii grei,
dupã ea trãieºte þara, dupã pîinea ei truditã
- însã ea întotdeauna a fost prea puþin cinstitã.

68 - În grãdina celui harnic ºi din piatrã creºte rod,


însã nici în strat nu-i creºte celui leneº ºi nerod.

69 - Sãrãcia e-o ruºine cînd e omul sãnãtos,


nu se poate sã duci lipsã cînd munceºti conºtiincios
dacã cheltuieºti cu grijã ºi nu risipeºti ce-aduni...
- cei risipitori ºi leneºi sînt lipsiþi cã sînt nebuni.

70 - Cel harnic are cînd doreºte,


cel leneº cînd se nimereºte,
cel cumpãtat are cînd vrea,
cel leneº - cînd va cãpãta.

71 - Omul harnic ºi cuminte are-n viaþã ºi noroc,


el ce pune-n orice vreme îi rodeºte-n orice loc.

72 - Hãrnicia-i totdeauna mama bunului noroc,


cumpãtarea-i rãdãcina care-l þine într-un loc.

73 - Cît de mic e aluatul - el dospeºte pîinea mare,


chiar puþini de sînt cei harnici, dar fac lucru de mirare.

74 - Cine miºcã multe pietre tot gãseºte-odatã peºte,


cine-ncearcã multe treburi una tot îl pricopseºte.

75 - Nu-i ruºine-a fi sãrac,


e ruºine-a fi buimac
ºi-i ruºine-a fi dator
dacã ai cîºtig cu spor.

76 - Binecuvîntatã-i munca ºi cînd zice ºi cînd tace,


dar mai binecuvîntatã-i cînd ajutã ºi cînd face.

77 - N-asculta la-nvinuire, iar de-asculþi n-o crede-ntreagã,


multe nu-s adevãrate ci-s o silã ce se leagã.

78 - Încã este har, ascultã! Încã este zi, lucreazã!


În zadar cînd vremea tace, în zadar cînd înnopteazã;
pentru-o clipã de-amînare, pentru-un strop de lenevie
Pag. 264

mulþi se mistuie în flãcãri ºi mulþi plîng pe veºnicie.

79 - Sã nu spui cu prea grãbire


laude-ori învinuire,
cã oricui le-ai spune, ele
ori prea bune-s ori prea rele.

80 - Munca celui bun e-odihnã,


iar odihna-i mulþumire,
viaþa celui rob e moarte,
moartea lui e odihnire.

81 - Un deºtept ce-ar ºti o sutã,


n-are-aºa un preþ plãcut
cu un harnic care una din acestea a fãcut.

82 - Cel ce-nvaþã totdeauna dar nu face ce-a-nþeles,


e ca unul ce tot arã, dar n-ajunge la cules.

83 - Oricît de mult
ce-i necinstit, tu lasã ºi aruncã
nu-i bun decît ce-i cîºtigat prin cinste
ºi prin muncã.

84 - Oriºicare fel de muncã are-n ea ceva divin,


Dumnezeu a pus în muncã har din Cerul Lui senin.
El a pus în muncã pîinea ºi-a pus mulþumirea-n ea,
e ceva din rugãciune chiar ºi-n munca cea mai grea.

85 - Cine face-o meserie care nu-i e potrivitã


este cum ºi-ar fierbe hrana într-o oalã gãuritã.

86 - Nu se supãrã pe daltã piatra cea cioplitã


- nu se supãrã pe muncã viaþa cea cinstitã.

87 - La iubire ºi la muncã chiar ºi piatra se supune


fericit acel ce ºtie astea douã sã-mpreune.

88 - Orice muncã fericitã, orice artã inspiratã


tinde cãtre prima formã care-n lume-a fost creatã,
orice meºter vrednic cautã a-ºi apropia senin
arta lui de frumuseþe artelor Celui Divin.

89 - Muncitorul sau artistul va crea cu-adevãrat


numai dacã Îl iubeºte pe Acel ce l-a creat.

90 - Chiar ºi munca ce nu-þi place fã-o cu rãbdare


Pag. 265

în curînd o s-ai spre dînsa rîvna cea mai mare.

91 - A fi vrednic în viaþã,
munca s-o iubeºti - se cere
nu-i om vrednic cel ce munca nu ºi-o face cu plãcere.

92 - Oriºicare meserie þi-ai alege-o în viaþã


dragostea de orice muncã, asta mai întîi o-nvaþã.

93 - Prin munca ta þi-araþi talentul,


prin roada ta araþi c-ai har,
talentul fãrã muncã-i spumã
iar harul sterp - e în zadar.

94 - Cu cît vrei sã-þi fie lucrul mai curat ºi mai plãcut,


cu-atît mai cu ostenealã dar mai drag va fi fãcut.

95 - Munca de-a-nþelege pe-altul


este munca cea mai grea,
cît de mult
ºi cît de grabnic
fug azi oamenii de ea!

96 - Munca ta sã fie-o parte din fiinþa ta întruna,


cum a tale mãdulare care sînt cu tine una.

97 - Fiecare om se naºte cu un har, de vreun fel


numai munca face darul mare ºi frumos în el.

98 - Munca-nvãþãturii bune, fã-o fericit, crezînd:


- ceva tot o sã rodeascã, mai tîrziu ori mai curînd.

99 - Orice om are nevoie ºi pãmîntul sã-l munceascã,


este ceva sfînt în asta, ca-n atingerea cereascã.

100 - E ceva ceresc în munca unui cîmp arat de tine:


- pacea ºi fiorul unei binecuvîntãri divine.

101 - Nici un om nu poate scoate decît ceea ce-i în el


- fiecare-ºi face munca dupã-al stãrii sale fel.

102 - Darurile-s dupã toane, nu te bizui pe ele,


bizuie-te doar pe muncã, numai ea n-o sã te-nºele.

103 - Muncitorul bun priveºte cu respect aproape sfînt


pînã ºi materialul: lemn, ori piatrã, ori pãmînt.
Pag. 266

104 - Cei ce nu pot sã munceascã sînt cei mai nefericiþi,


munca-i binecuvîntare ºi har sfînt -
aºa sã ºtiþi!

105 - Mãiestria se cîºtigã printr-o muncã priceputã


- cui voieºte,
ºi munceºte,
dragostea cu drag i-ajutã.

106 - Dacã te cinsteºti pe tine vei cinsti ºi munca ta,


iar cinstindu-þi-o-nvãþa-vei
s-o cinsteºti ºi-a altora.

107 - Un cuget zbuciumat nu poate sã facã-o muncã aºezatã,


o muncã rodnicã o face doar o conºtiinþã împãcatã;
de-aceea a avea un cuget umplut cu tot ce e frumos
chiar ºi pentru-mplinirea muncii
e de-un atît de mult folos.

108 - Cine-i dã celui în lipsã pîinea mai grãbitã?


Nimeni mai cu drag ca munca,
munca lui cinstitã!

109 - Numai munca ta sã-þi fie bucurie ºi rãsplatã


o altfel de bucurie nici sã nu doreºti vreodatã.

110 - E plãcut a ºti cã-i lipsã totdeauna ºi de tine


unde se slãveºte munca,
unde se lucreazã-un bine.

111 - Nimicirea ºi uitarea n-au sã-nvingã niciodatã


frumuseþea ºi puterea dintr-o muncã inspiratã.

112 - Lucrul bine chibzuit


are-un fericit sfîrºit.

113 - Lumea deseori cinsteºte pe cel lãudat de regi.


Tu, pe cel sfinþit de muncã ºi de cinste sã-l alegi.

114 - Cine-i credincios la muncã - ºi la platã-i credincios


- ticãlosul la puþine ºi la multe-i ticãlos.

115 - Dumnezeu n-a vrut,


nici pîinea ºi nici cunoºtinþa Sa
sã le dobîndim degeaba
ci plãtind c-o muncã grea,
cãci doar ce cîºtigi prin muncã
Pag. 267

ºi prin luptã - ºti pãstra.

116 - Adevãrul nu vrea toate chiar deodatã


sã le ºtim,
ci prin muncã
ºi prin lupte,
stãruind - sã le primim.

117 - Tot ce se cîºtigã rãu


tot spre rãu se risipeºte,
sigur e pe bunul sãu
numai cel care-l munceºte.

118 - Cine vrea sã prindã peºte trebuie sã intre-n lac


- cine nu vrea sã munceascã, va rãmîne-n veci sãrac.

119 - Unde-i apã e ºi peºte, unde-i muncã e ºi pîine


una fãrã cealaltã nicãieri nu prea rãmîne.

120 - Cu cît munca-i mai plãcutã,


cu-atît ziua e mai scurtã.

121 - Munca este-o datorie,


- cine-o face-n chip cinstit
are-n casã mulþumire ºi-are-un cuget mulþumit;
cine-o face-n chip nevrednic o sã-i parã ca un chin
ºi-o sã-i parã numai blestem ºi ocarã ºi venin.

122 - A trãi nu-nseamnã a mînca mai bine,


ci-a munci - sã fie un folos de tine.

123 - Odihnirea-ndelungatã
înlesneºte desfrînarea,
munca-i binecuvîntatã
cãci te-nvaþã cumpãtarea.

124 - Munca este prima dintre virtuþi pe lume,


cu litere de aur se scrie al ei nume!

125 - Nici grãdina cea mai bunã nu rodeºte nemuncitã


- dar cu binecuvîntare-i orice muncã rãsplãtitã.

126 - Cine seamãnã la vreme nu va secera-n zadar,


cel cu brazda mai adîncã, are cel mai plin hambar.

127 - Munca face ziua scurtã ºi viaþa lungã-o face,


ea aduce-n casã pîine
Pag. 268

ºi în cãsnicie pace.

128 - Cînd se scoalã ciocîrlia, fii cu plugul la arat


- ºi vei strînge dupã brazdã grîu ca aurul curat.

129 - Munca e uºoarã cînd este plãcutã


ºi cu-mbrãþiºarea dragostei fãcutã.

130 - O moarã ce lucreazã nu-ngheaþã niciodatã,


o viaþã muncitoare e binecuvîntatã.

131 - Un ceas de dimineaþã-i cît douã dupã-amiazã,


- ce-ai de fãcut, începe din vreme de lucreazã.

132 - Munca bunã niciodatã


nu-i prea scump plãtitã,
mîna binecuvîntatã
meritã cinstitã.

133 - Este bunã meseria care meºteru-ºi hrãneºte


iar aceasta ea o face dacã el o preþuieºte.

134 - Fã-þi munca ta tu însuþi, oricum e la-nceput


- eºti fericit, la urmã, privind la ce-ai fãcut.

135 - Sfãtuitori, adesea, nu-i greu s-auzi vorbind,


e greu sã-i vezi pe-aceia ce-ajutã miluind.

136 - Lemne bune, lemne rele, toate ard - e-adevãrat,


dar cãldura lor e alta ºi folosul ce-au lãsat.
Rãi sau buni, toþi mor odatã,
drepþi sau vinovaþi, toþi mor,
numai moartea lor e alta
ºi-alta-i veºnicia lor.

137 - Cînd munceºti sã faci un lucru drept ºi bun ºi de folos,


sã lucrezi cu-ncredinþarea viitorului frumos
ºi nãdejdea cã sfîrºitul o sã fie luminos,
- astfel vei lucra oriunde totul vrednic ºi voios.

14 - Despre mustrare
1 - Critica loveºte-adesea numai vîrfurile nalte,
ca furtuna ce nu-i pasã de oricîte celelalte;
de aceea în mustrare este uneori ºi-un bine
- las sã te cunoascã lumea, dacã-i ceva bun în tine.
Pag. 269

2 - Socoteºte ca o cinste cînd te criticã acel


care n-are decît urã, pizmã ºi pãcate-n el.

3 - E uºor sã afli vinã ºi sã mustri pe oricine


dar e greu ce mustri-n alþii sã nu afli
ºi la tine.

4 - Orice mustrare-n ceasul ei îþi va pãrea-ntristare þie,


dar ascultatã, mai tîrziu, aduce-o mare bucurie.

5 - Toþi sîntem gata sã mustrãm, - dar care-i gata oare


sã ºi primeascã rãbdãtor o vorbã mustrãtoare?
Din multe laude-ai puþin folos curat în viaþã,
dar o mustrare, de-o primeºti, mult bine te învaþã.

6 - Cel ce are prieteni sinceri, are ºi virtuþi alese,


cînd de sfat ºi de mustrare totdeauna o sã-i pese.

7 - Nimeni nu-i prost totdeauna


- fiecare-i cîteodatã!
Dar greºeala necãitã e de douã ori lucratã.
Cel ce ºi-o îndreptãþeºte o greºeºte de trei ori
(-ºi de-aceºtia-s, îmi pare,
cei mai mulþi din muritori).

8 - Cel care-ºi ascunde vina, are-un gînd ca iar s-o facã


cel ce-o lasã - n-o ascunde
nici cînd vine nici cînd pleacã.

9 - Ce-i amar în gurã, dulce e-n stomac,


roadele mustrãrii tare bine fac.

10 - Doctoria cea amarã face sãnãtate


ºi mustrarea cea mai asprã - cãile curate.

11 - Pentru cel pierdut în noapte, un lãtrat de cîine este


cea mai dulce melodie, cea mai fericitã veste
- pentru cel ce stã-n pãcate ºi se duce la pierzare
o mustrare trezitoare este binele cel mare.

15 - Despre nãdejde
1 - Fiul meu, sã ai nãdejde pururea-n Puterea cea
care n-a-nºelat pe nimeni ce-a nãdãjduit spre Ea;
de-ar fi valuri mari cît munþii ºi furtunã ºi necaz
nu se-neacã niciodatã luntrea-n care-i un viteaz.
Pag. 270

2 - Fiica mea, nãdejdea toatã


nu þi-o pierde niciodatã;
norul oriºicît de mare
nu-l întunecã pe soare.

3 - Chiar de ºapte ori în luptã dac-ar fi sã fii trîntit,


pînã n-ai pierdut nãdejdea nu eºti încã biruit.

4 - Ai nãdejde! - Ea-i puterea ce te leagã strîns de þel


ca sã nu te poatã smulge nici un val de nici un fel.

5 - Fiul meu, cînd tu spre Bine prin credinþã ai venit,


cînd iubirea lui cu toate darurile-i te-a sfinþit,
ai numai nãdejde tare în puterea lui de sus
care va-mplini la vreme tot ce-i scris ºi tot ce-i spus;
în nãdejdea tare-un sprijin ºi-o putere vei primi
pînã cînd la Þãrmul Þintei fericit vei poposi.

6 - Pîn-la þãrmul mîntuirii cu corabia Nãdejdii


scapi de adîncimi, treci valuri ºi rãzbeºti peste primejdii.

7 - Cu nãdejdea cînd vîsleºti


ºi pe-o scîndurã pluteºti,
dar nãdejdea cînd þi-o treci
ºi-n corabie te-neci.

8 - Cît nãdejdea nu þi-o stinge


nimeni nu te poate-nvinge;
dar nãdejdea de-ai pierdut
eºti învins de la-nceput.

9 - Oriºicît te-ar trece viaþa prin necazuri ºi primejdii


tu sã nu cazi niciodatã în vîltoarea deznãdejdii;
nici cînd singur fãrã zare
ai fi chiar cãzut în mare,
cãci puterea cea divinã a încrederii-i mai tare
ºi cum tu nici nu-þi închipui o luminã-þi poate-apare.

10 - Toþi sîntem în viaþa asta cãlãtori spre-o altã viaþã


unii-ntunecaþi, iar alþii luminoºi mereu la faþã,
unii merg senini ºtiind cã merg Acasã pe vecie,
unii apãsaþi cu silã ca spre-o veºnicã robie -
cel ce Binele îl are reazemul nãdejdii sale
merge liniºtit ºi sigur ºi senin mereu pe cale.

11 - Cautã sã-þi pãstrezi nãdejdea cã oriunde-ai fi-aruncat


Cineva îþi ºtie locul ºi cît timp ai de-ndurat
Pag. 271

ºi la vremea potrivitã te va scoate fericit


- omul disperat se pierde chiar ºi-n locul liniºtit.

12 - Moartea-i un vrãjmaº a cãrui sabie pe toþi doboarã


dar pe cei ce au nãdejde, ea-i învie nu-i omoarã.

13 - Nu lãsa ca întristarea sã te tulbure prea tare,


ea-þi întunecã lumina chiar pe cea mai grea cãrare;
prin tunelul încercãrii disperarea þi-ar sufla
în luminã chiar atuncea cînd eºti mai lipsit de ea.

14 - Moartea e sfîrºitul vieþii celui rãu ºi blestemat,


însã e-nceputul vieþii celui bun cu-adevãrat.

15 - Nãdejdea Binelui lãrgeºte ºi-nalþã inima uºoarã,


îngrijorarea o-ngusteazã, o prãbuºeºte ºi-o omoarã.

16 - Întristarea ofileºte florile nãdejdii


ºi tîrãºte-ntreaga viaþã spre pierzare ºi primejdii;
fiii mei, voi totdeauna sã aveþi nãdejde tare,
nu-i mai tare ca nãdejdea nici un duºman de sub soare.

17 - Precum molia ºi cariul astfel roade disperarea


- dar cel credincios nu-ºi lasã doborîtã-ncredinþarea,
cã oricît ar fi de-adîncã ºi de grea nenorocirea,
prin rãbdare va învinge negura ºi asuprirea
ºi de nu se îndoieºte pîn-la capãt, va învinge
orice vînt i-ar fi-mpotrivã, orice valuri l-ar împinge.

18 - Nãdejdea zilnic te înalþã ºi-þi face inima uºoarã,


ea ºi din toamna vieþii face o fericitã primãvarã
în inima bãtrînã-aduce a tinereþii-nflãcãrare
cã-n glasul ei mereu e cîntec ºi-n ochii ei mereu e soare.

19 - Nu e nici un om pe lume într-atîta de stricat


încît sã nu fie-ntrînsul chiar nimic-nimic curat,
afli-ntre gunoaie-adesea bogãþii cã te uimeºti
numai cautã cu nãdejde ºi rãbdare - ºi gãseºti.

20 - Poþi sã fugi de gura lumii dacã faci ce nu-i permis,


poþi sã te ascunzi de oameni dupã ce te-ai compromis,
dar nu poþi sã fugi de tine ºi de conºtiinþa ta
Binele te urmãreºte ºi te judecã prin ea.

21 - Numai osîndind pãcatul ºi-ndreptînd ce poþi cãit


poþi nãdãjdui vreodatã la un capãt fericit.
Pag. 272

22 - Credinciosule pe moarte, nu fii necãjit vãzînd


cã-þi rãmîn copiii singuri: ei vor fi-ajutaþi crescînd,
unii pentru-al tãu Pãrinte iarã alþii pentru-al lor
o sã-i caute, ºtie Cerul cum sã vinã-n ajutor.

23 - Cînd durerea ca un munte o s-apese fãrã milã


sã-þi zdrobeascã-n deznãdejde biata inimã umilã,
fericita izbãvire pururea sã te-nsenine,
dacã ai nãdejde tare vei fi-nvigãtor cu bine.

24 - Ai nãdejde tare-n Bine ºi te-ncrede neclintit


Cerul dã la timp scãparea celui ce-a nãdãjduit.

25 - Celui ce nãdãjduieºte, totu-i este fericit


- aºteptarea credincioasã i-e plãcutã la sfîrºit.

26 - Nu moare-o viaþã credincioasã


atunci cînd inima-nceteazã
ci strãlucire mai frumoasã
pe veºnicie o urmeazã.

27 - De la mormîntul cel mai vechi


pîn-la mormîntul cel mai nou
în bieþii oameni frica morþii a fost un lung ºi trist ecou;
numai Hristos zdrobind puterea ºi boldul morþii cel amar
o face pentru-ai Sãi sã fie un imn biruitor de har.

28 - Dacã-i un mister Credinþa,


dacã-i Dragostea mister,
e ºi mai mister Nãdejdea - ancora înfiptã-n cer;
tot ce-avem în noi Credinþã sau Iubire,
în zadar,
n-ar avea nici o putere fãrã al Nãdejdii har.

29 - Între dorinþe ºi speranþe trec ale noastre zile toate,


dar inima, abia la urmã, ceva sã înþeleagã poate.

30 - Omului, credinþa-i cere ca sã-i dea fiinþa-ntreagã,


dragostea îi cere numai inima,
de ea se leagã;
dar nãdejdea cere numai o fãrîmã doar, ºi-o razã,
cînd le are, ea credinþa ºi iubirea le salveazã.

31 - Pentru toate-n lumea asta este-o vreme hotãrîtã


- sã nu cadã-n deznãdejde nici o inimã-amãrîtã.
Hotãrîtã-i vremea jalei ºi cînd vine
ºi cînd pleacã
Pag. 273

nu-i nimic sã þinã veºnic, ai nãdejde! -


ºi-o sã treacã!

32 - Sã nu cazi în deznãdejde nici în cel mai greu potop,


totul este cu putinþã de mai poþi sã lupþi un strop;
deznãdejdea e vrãjmaºul cel mai crud ºi ucigaº
- chiar dacã þi-ai pierde totul, sufletul sã nu þi-l laºi.

33 - Fã în orice încercare tot ce ºtii cã-þi stã-n putere,


mai departe, ai nãdejde!
- Dumnezeu atîta-þi cere!

34 - Cîtã vreme e nãdejdea, orice despãrþiri sã vinã,


dragostea rãmîne tare, liniºtitã ºi seninã.
Cînd se lasã deznãdejdea, fie totul cît de tare
în curînd se nimiceºte în durere ºi-n uitare.

35 - O singurã nenorocire scãpare-n veci nu poate-avea:


aceea este Deznãdejdea -
ºi vai de cei ajunºi în ea!

36 - Deznãdejdea-i cel mai mare rãu ºi moarte ºi vrãjmaº;


plînge, rabdã, crede, luptã -
dar la ea sã nu te laºi!

37 - Cine are-n greu un prieten,


o soþie-ascultãtoare
ºi-o nãdejde neclintitã
- are harul cel mai mare.

38 - Deznãdejdea e pãcatul cel mai mare ºi mai greu


cãci el îþi ucide-n suflet chiar pe Însuºi Dumnezeu
ºi te lasã-n faþa morþii ºi a iadului - zdrobit.
- O, sã n-ajungi niciodatã la acest pãcat cumplit!
Cãci oricît de grea sã fie starea-n care ai ajuns,
o salvare este încã - ºi la ea va fi-un rãspuns!

39 - Nimenea sã nu dãrîme ce nu mai reface iar,


nu-i lua la nimeni lampa, pînã ce-i aprinzi un far,
nu-i lua cuiva nãdejdea pînã-i dai încredinþarea
- celui fãrã de nãdejde îi rãmîne doar pierzarea.

40 - Al vieþii azi ne este scurt mereu ºi chinuit,


scumpã e numai nãdejdea unui mîine fericit.

41 - Cea mai mare crimã este sã ucizi nãdejdea cui


o mai are doar pe-aceasta singurã-n viaþa lui;
Pag. 274

în oricare suferinþã ºi necaz ar fi cãzut,


omul încã mai trãieºte cît nãdejdea n-a pierdut;
dar cînd ºi-a pierdut nãdejdea nu mai poate fi salvat
- de aceasta a i-o pierde este cel mai greu pãcat.

42 - Cît de slabã-i o nãdejde pînã omul o mai are


suferã ºi rabdã totul sã trãiascã - ºi nu moare.
Dar cînd ºi-a pierdut nãdejdea, cade omul ºi se stinge
- ai nãdejde totdeauna
înc-un ceas - ºi vei învinge.

16 - Despre nebunie
1 - Nebunul care rîde cînd focul s-a întins
e mai nebun ca cel-lalt nebun care-a aprins.
Cînd lauzi rãul unui copil în prag de viaþã,
eºti ucigaº, asemeni acelui ce-l învaþã.

2 - Cînd te duci la vînãtoare fãrã cîine credincios


puþini iepuri duci acasã -
fãrã minte, nu-i folos!

3 - Cînd lucrezi fãrã unelte obosi-vei îndoit,


cînd lucrezi fãrã de minte - vai de-al lucrului sfîrºit.

4 - Cine cheamã cocostîrcii, trebuie sã aibã broaºte


- cînd îþi faci cu domnii treabã,
mult din ce-ai o sã se-mproaºte!

5 - Cu cel prost nu mergi departe,


c-un nebun nu umbli bine
- cînd ai de fãcut o treabã, vezi întîi
de ai cu cine.

6 - Nu tai creanga groasã c-o secure micã,


nu faci treabã bunã cu om de nimicã.

7 - Cui îi place sã munceascã nu va sta nepãsãtor


ci va pune oricînd mîna spre un ban, sau ajutor
- numai cel nebun ºi leneº ºade bleg ºi nesimþit
unde sînt atîtea treburi, de-nceput sau de sfîrºit.

8 - Treaba care nu-i sfîrºitã e ca mînzul fãrã coadã,


totdeauna cine trece numai asta o sã-i vadã.

9 - La timp, o cusãturã te va scuti de-o sutã,


Pag. 275

mereu creºte spãrtura lãsatã necusutã,


mereu se-ntinde rana rãmasã nelegatã
ºi vine-o zi cînd sigur, ce vrei, n-o sã se poatã.

10 - Fii cu grijã cînd legi nodul sã se poatã dezlega,


nu-i nimic pe lumea asta sã rãmînã-n veci aºa.

11 - Pentru-un cui poþi pierde o potcoavã mare,


pentru o potcoavã - calul pe cãrare,
pentru-un cal se poate pierde-un cãlãreþ
- cele mai mici lucruri au un mare preþ.

12 - Cel care-ºi mãnîncã grîul pînã încã-i verde


îºi va risipi ºi pîinea ºi sãmînþa-ºi pierde,
cel ce-ºi cheltuie cîºtigul pînã nici nu-l are
e-un nebun - ºi-o sã sfîrºeascã în ruºine mare.

13 - Nu petrece sãrbãtoarea înainte de ajun,


cel nepotrivit cu vremea este socotit nebun.

14 - Sã dai sfaturi tuturora, dar chezaº sã nu te pui,


cã uºor te-nvinuieºte unul, de prostia lui.

15 - Sfatul bun, adesea-n lume în zadar se iroseºte


înþelepþii n-au nevoie, iar nebunul nu-l primeºte.

16 - Urmeazã numai sfatul cu care plîngi pe drum


ºi nu acel cu care rîzi nebuneºte-acum,
cãci cel care te face sã plîngi - te-ndreaptã bine
dar cel cu rîs, te duce la blestem ºi ruºine.

17 - Cine nu gîndeºte singur


ºi nici sfatul bun nu-l þine
e-un nebun de nici o treabã
- pînã-n veac n-ajunge bine.

18 - Celui înþelept i-ajunge un cuvînt - ºi-l înþelege,


dar cel prost dintr-o mie cu nimica nu se-alege.

19 - Celui care înþelege nu-i nevoie sã-i spui multe,


celui care nu-nþelege, mii de spuse n-o s-asculte.

20 - Nimeni nu-i mai surd ca omul care nu vrea sã audã,


pentru-acela e degeaba orice lacrimã ºi trudã,
pentru-acela e zadarnic orice preþ ºi orice vrere
în surzia-i nebuneascã, el se-ntunecã ºi piere.
Pag. 276

21 - Cine vede ce e bine dar alege ce e rãu,


face nebunia numai înspre nenorocul sãu.

22 - Un prost cu carte - ºi mai prost e


decît un prost din cei de jos,
fereºte-te de el, c-acela-i ºi-nchipuit
ºi ticãlos.

23 - Cine nu vrea sã primeascã ce l-a sfãtuit iubirea


va ajunge sã înghitã ce-i va da nefericirea.

24 - Nebunia este noaptea duhului orbit de rele,


noaptea asta-i cea mai tristã
- nici cu lunã, nici cu stele.

17 - Despre necaz
1 - Numai la necaz se vede firea care-n om s-ascunde,
cînd e omu-n fericire sufletul nu-i poþi pãtrunde.

2 - Cînd n-ai miez mãnînci ºi coajã,


cînd n-ai cal mergi ºi pe jos
- bunã ºcoalã e nevoia,
totdeauna-i de folos.

3 - La o sete mare-i bunã orice apã,


prieten þi-e acela ce-n necaz te scapã.

4 - Pînã cazi odatã-n apã nu-nveþi uneori sã-noþi


- cînd ajungi la strîmtorare, faci ce nici gîndeai cã poþi.

5 - La orice greutate-a vieþii sã cauþi puteri a þine piept:


- pentru ispita judecãþii sã cauþi mijlocul de-a fi drept
- pentru ispita frumuseþii sã cauþi al înfrînãrii scut
- pentru durerea grea - rãbdarea
- pentru necaz - curaj tãcut
- pentru-ndoialã - hotãrîrea
- ºi pentru toate, ce-i frumos
aºa vei strînge totdeauna un bun ºi-adevãrat folos.

6 - Numai cînd te-apucã ploaia vezi mantaua cît plãteºte,


numai la necaz vezi preþul celui ce te-adãposteºte.

7 - Nu oricînd, pe scurtãturã ajungi mai curînd acasã,


deseori pe calea scurtã cazi în balta noroioasã
- nu oricînd e bunã graba ºi la orice hotãrîre
Pag. 277

deseori prea mare grabã în necaz o sã te vîre.

8 - Cînd îºi vede casa-n vale nu-l chema pe om în car


- dupã ce-a trecut necazul, ajutorul e-n zadar.

9 - Cu pomana cea de mîine nu-þi astîmperi foamea azi,


nici cu vorba nu se-ajutã,
ci cu fapta - la necaz.

10 - Lipsa-i mai întotdeauna dãscãliþa cea mai bunã


dacã munca o ascultã
dacã cinstea o îndrumã.

18 - Despre omenie
1 - Sã nu vorbeºti cu-aceia care fug de tine sau se-ascund,
nu vorbi cu-aceia care îi întrebi ºi nu-þi rãspund,
nu te însoþi cu-aceia care te dispreþuiesc
- înþelege ce-i cuminte ºi fereºte ce-i prostesc!

2 - N-alerga dupã cãruþa care nu te-aºteaptã-n drum:


cu acei ce fug de tine nu te însoþi nicicum,
cã folosul care-þi pare c-o sã-l afli, nu-i folos,
ci e pagubã ºi silã ºi ruºine ºi ponos.

3 - Cel obraznic
are praznic,
iarã cel neruºinos
poate cãpãta un os;
însã cum le vor mînca
asta este altceva!

4 - Sã nu baþi la uºa celui care nu vrea sã-þi descuie,


sã nu stãrui dupã vorba celui ce nu vrea sã-þi spuie,
sã nu mergi la nunta unde nici n-ai fost chemat întîi
- dacã nu vrei de ruºine ºi de vorbã sã rãmîi.

5 - Nici neruºinat nu-i bine,


nici cu prea multã ruºine
- e ca sarea în bucate
nici prea mult, nici nesãrate.

6 - Nepoftitul n-are masã,


nechematul n-are loc,
nedoritul n-are casã -
cînd nu-i minte, nu-i noroc.
Pag. 278

7 - Cine cere ºi-ndrãzneºte


mai ciupeºte ºi trãieºte,
dar decît fãrã-omenie
mai bine pagubã fie.

8 - Nu te-nghesui prea-n faþã,


dar nici nu sta prea departe,
ci cu cei cuminþi la mijloc liniºtit ia bunã parte
- cei prea-n faþã sînt cei lacomi
ºi prea leneºi cei din spate,
tu sã þii mãsura dreaptã, bunã ºi cuminte-n toate.

9 - Omul cu ruºine multã


stã, ºi nimeni nu-l ascultã,
vine, nimeni nu-l întreabã,
pierde ziua fãrã treabã.

10 - Fã ºi tu ce face þara, nu te-alege contra ei,


nu cînd toþi voiesc un bine doar tu singur sã nu-l vrei,
nu cînd toþi muncesc, tu singur sã te-alegi din toþi cã stai,
cã atunci nu multã minte, ci prostie-arãþi cã ai.

11 - Cînd treci prin þara celor chiori


închide-un ochi mai bine,
de nu voieºti ca amîndoi
sã-i scoatã de la tine.

12 - Cînd eºti silit sã stai un timp cu lupii - de vrei pace,


ori taci, ori urli ca ºi ei - altminteri n-ai ce face.

13 - Oala bine smãlþuitã nu dã ciorbei rãu miros,


buna creºtere nu face lucrul necuviincios.

14 - Rufele cele murdare în familie se spalã,


numai un nebun va crede cînd le-aratã cã-i o falã.

15 - Ne-nþelegerile casei nu le spune-n lume-afarã,


cã ºi tu ºi toatã casa vã veþi face de ocarã.

16 - Trei corãbii încãrcate nu aºteaptã una goalã:


dacã vrei sã mergi cu rîndul scoalã-te cînd toþi se scoalã.

17 - Nici în vorbã nici în nuntã sã nu intri nepoftit,


cã nimic nu-i mai de silã decît omul nesimþit.

18 - Numai domnii mari ºi cîinii nu-nchid uºa-n urma lor,


unii au stãpîni s-o-nchidã, alþii slugi - ºi li-e uºor;
Pag. 279

dar pe omul cel cuminte sau pe unul din cei proºti


de pe cum închide uºa, sau n-o-nchide, îl cunoºti.

19 - Tîrguieºte-te zgîrcit,
dar plãteºte-n chip cinstit;
te tocmeºte duºmãnos,
dar plãteºte omenos.

20 - Omul cel de omenie crede celui ce-i la fel,


numai necinstitu-i crede pe toþi necinstiþi ca el.

21 - Sã-þi uzi întîi grãdina ta,


apoi sã vezi de-a altora;
sã-þi mãturi curtea - ºi-apoi
sã vezi de-al altora gunoi.

22 - Calul priceput cunoaºte cãlãreþul lui din ºa,


omul înþelept te vede dupã mers: eºti om ori ba.

23 - Oriºice grãunte are ºi tãrîþe ºi fãinã,


în oricare om e parte ºi de aur ºi de tinã,
omul vrednic e acela care luptã sã adune
cu cît mai puþine rele ºi cu cît mai multe bune.

24 - Fluier nu poþi face chiar din orice soc,


nici din orice iascã nu poþi face foc,
nici din orice creangã nu poþi creºte pom,
nici din orice fire nu poþi face om.

25 - Banu-þi face ºi prieteni, banu-þi face ºi vrãjmaºi,


poþi sã-þi iei cu el ºi viaþa, poþi ºi morþii sã te laºi,
poþi sã faci cu el ºi bine, poþi sã faci cu el ºi rãu,
de aceea vei rãspunde de ce faci cu banul tãu.

26 - Cînd seci lacul, se aratã


ce de peºti în el s-ascund,
cînd cunoºti pe om vezi numai
ce-are-n inimã afund.

27 - De eºti om,
orice prieten ºi-orice semen, în vreun fel,
o sã-þi simtã bunãtatea
ºi-omenia pentru el.

28 - Omul e creat sã fie


templu pentru Duhul Sfînt,
asta-i sfînta lui menire rînduitã pe pãmînt
Pag. 280

ºi doar cînd îºi împlineºte acest rost ceresc,


atunci
omul are omenia spusã-n sfintele porunci.

29 - Pe strãin cînd vine-n casã


sã-l pofteºti sã stea la masã;
cã va sta sau nu va sta,
- asta-i datoria ta.

30 - Om e numai omul care oriºiunde-ar fi sã fie


umblã-n cinste ºi-n dreptate
cu bun simþ ºi omenie.

31 - Cine laudã blîndeþea ºtii cã-i place omenia,


cine laudã cruzimea ºtii cã-i place tîlhãria.

32 - Vîrsta-i piedicã prea slabã împotriva silniciei,


prea puþini din cei puternici au bun-simþul omeniei.

33 - Omul care-i om, nu poate ºi nu trebuie sã fie


cãtre toþi, decît cu cinste,
cu blîndeþe
ºi-omenie.

34 - Oamenii cei sfinþi în lume,


au fost, cei mai mulþi, sãraci,
bogãþia greu te lasã voia Binelui s-o faci.

35 - Omu-i trecãtor, dar fapta omeniei lui rãmîne


chiar cînd cel care-o primeºte nu-i un om
ci este-un cîine.

36 - Omul rãu ºi-aratã-ntruna felul lui cel rãu oricui,


cît de bine sã se poarte cineva naintea lui.

37 - Cît de bine e-ncãlzitã, apa iar rãceºte;


omul rãu, oricît i-ai face, nu se mulþumeºte.

38 - În necaz sau fericire, pe senin sau pe furtunã,


firea celor rãi e rece, firea celor buni e bunã.

39 - Sînt acum idei ºi oameni semãnînd cu-a mãrii valuri:


scurte sînt ºi trecãtoare a-lor stãri ºi idealuri;
dar sînt ºi de cei asemeni stîncilor de neclintit:
temelia lor e-n cerul cel înalt ºi liniºtit.

40 - Puþini oameni aflã-n lume preþuirea meritatã;


Pag. 281

cei mai mulþi ºi cei mai vrednici


n-o mai aflã niciodatã.

41 - Gura lumii este dulce pentru corbi


ºi cei ca ei,
dar e totdeauna acrã pentru blînzii porumbei.

42 - Este bine a cunoaºte felul firii fiecui,


ca sã-l poþi chema spre Bine mai pe înþelesul lui.

43 - Mergi cu paguba, mai bine,


decît cu cîºtig murdar,
paguba o plîngi o datã -
dar pe-acela-n veci, cu-amar.

44 - Binele, pe marii oameni, i-a dat


nu numai spre sfat,
ci spre-a fi, prin a lor viaþã,
pildã sfîntã de urmat.
Vrednicii urmaºi nu-s numai cei ce-nvaþã sfatul lor,
ci-s aceia ce-i urmeazã printr-un trai ascultãtor.

45 - Nu te-asemãna cu nimeni
- asta nu-i nicicînd spre bine
tu eºti unic,
nu-i pe lume nime-n totul ca ºi tine,
fiecare e ca dînsul, fiecare-a lui chemare,
fiecare-a lui rãsplatã...
- nu-i la fel nici o lucrare!

46 - Ce-i un împãrat pe lume?


Ce-i un domn sau un boier?
- Nume, scos din nedreptate ºi ambiþii care pier!
Om - ne cheamã pe-oriºicare,
iar al nostru preþ e-acel
arãtat de omenia care-o are-un om în el.

47 - Cunoscînd cum se cuvine pe un om


- oricine-i el -
îi cunoºti pe toþi, cã-n lume
oamenii-s cam toþi la fel.

48 - De n-ar fi dacã
fiecare din noi am fi desãvîrºit,
dar n-a fost încã om pe lume la care dacã a lipsit.

49 - Pe omul bun nu vorba bunã îl face darnic


Pag. 282

ºi smerit,
ci firea cea de Sus dintr-însul
ºi Duhul Sfînt ce l-a sfinþit.

50 - Cel ce-ºi face orice faptã în al omeniei fel


are binecuvîntarea mulþumirii peste el.

51 - Scãderi ºi cusururi are-n lume-oricine,


cel mai bun e-acela ce-are mai puþine.

52 - Omul cel cu suflet nobil ºtie-acoperi frumos


slãbiciunile altora - oricît e de-anevoios,
însã ale sale-adesea nu mai ºtie-a ºi le-ascunde,
astfel cã uºor le vede oriºicine, oriºiunde.

53 - Ce sãrac e-ntotdeauna cel fãrã rãbdare,


el nici timp nici omenie nicãieri nu are.

54 - Slãbiciunile din alþii ºtiu prea mulþi a le vedea


- dar sã-ºi vadã-a lor cusururi
numai unul-doi de-abia.

55 - Mulþi ºtiu totul despre alþii, iar de ei nu ºtiu nimic


- faci mai bine dacã mãturi ºi la tine cîte-un pic.

56 - Învãþat e numai omul care-nvaþã ne-ncetat


ºi pe alþii ºi pe sine a fi om adevãrat.

57 - Nu-i mîncare rea pe lume, numai om ce nu-i flãmînd -


cel flãmînd ºi cel cuminte îþi vor mulþumi oricînd.

58 - Cît de bine-i cînd pe noapte într-o vreme de urgie


afli-un adãpost ºi-o pîine la un om de omenie;
nu-þi închide nici tu uºa cînd vrea cineva sã-þi cearã,
nu pe-un om, dar nici pe-un cîine
nu-l lãsa sã-ngheþe-afarã.

19 - Despre pace
1 - Fiul meu, fii fiul Pãcii: cu o minte înþeleaptã
ºi c-o inimã curatã cautã pacea-n orice faptã.

2 - Cautã pacea chiar nedreaptã


cãtre toþi cei care-aºteaptã,
cã-i mai bunã pacea strîmbã decît judecata dreaptã.
Pag. 283

3 - Zicã alþii ce vor zice, facã alþii ce vor face,


tu trãieºte totdeauna cu toþi oamenii în pace.

4 - Celor ce-au aflat ce-i bine ºi-l urmeazã ºi-l ascultã,


el în suflet le revarsã pacea dulce, pace multã;
pacea inimii curate care-i fericeºte-n viaþã
li se pare totdeauna ºi uºor vedea pe faþã,
ea e semnul ce-i alege din cei rãi ce merg la moarte
Cei necredincioºi n-au pace - glãsuieºte Sfînta Carte.

5 - Într-o lume învrãjbitã de-ai fi-ntruna prigonit,


cînd în duhul tãu ai pace, sufletul þi-e liniºtit.

6 - Pacea lumii, fiu iubit,


e rãzboi cu cel greºit.
Adevãrul cînd îþi place
rar mai ai cu lumea pace.

7 - Nu-i nimic în lumea asta ca sã-þi dea atîta pace


cîtã Binele dã celui care voia lui o face.

8 - Cum e faþa liniºtitã a izvorului curat,


aºa-i viaþa celui care e cu Cerul împãcat.

9 - Pacea pururea seninã


þi-o dã dragostea fierbinte
ºi încrederea deplinã
în trãirea cãii sfinte.
Atunci oriºice þi-ar face ºi oricît o sã te poarte,
tu te duci cu sfînta pace ori aproape ori departe,
ori la muncã, ori la jertfã, ori la viaþã, ori la moarte.

10 - Peste ceartã totdeauna treci c-o minte înþeleaptã


de la un copil al Pãcii numai pace se aºteaptã.

11 - Fiul meu, în toatã viaþa cît þi-ar fi de greu - îþi spun:


cautã sã nu-þi pierzi vreodatã pacea ta din Cerul bun,
cãci o inimã ce pierde pacea asta fericitã
este-o inimã cãzutã ºi pe veci nenorocitã;
va trãi fãrã nãdejde, va muri cu-nfiorare -
deci pãzeºte-þi pacea sfîntã ca pe-averea cea mai mare.

12 - Dacã tu, fetiþa mea,


pacea sfîntã vei avea,
diavolul dac-ar scula
lumea-ntreagã-n contra ta
nu te poate tulbura
Pag. 284

nici nu te va-nspãimînta:
Binele-i de-a dreapta ta
ºi-al Lui Braþ te va scãpa.

13 - Fiul meu, tu oriºiunde ºi oricînd putea-vei face


fã de-a pururi ca sã fie numai pace, numai pace,
cãci pe-aceia care pace ºi-mpãcare vor cãuta,
Dragostea întotdeauna fiii ei îi va chema.

14 - Dacã pacea totdeauna o iubeºti, copilul meu,


tu ai cea mai dulce stare: împãcat cu toþi mereu,
iar aceastã dulce pace cînd ajungi ca tu s-o ai
eºti în stare fericitã cînd de-aici trãieºti în rai
cînd ºi moartea ºi viaþa au acelaºi dulce preþ
pentru cã þi-aduc aceleaºi fericiri ºi frumuseþi.

15 - Pretutindenea-n viaþã tu adunã-al pãcii aur


ºi-þi vei cîºtiga comoarã scumpul Dragostei tezaur.

16 - Ca sã ai de-a pururi pace, tu fereºte-te de ceartã


ºi de ºaptezeci ori ºapte, iartã cu blîndeþe, iartã.

17 - Fiul meu, pe toþi vrãjmaºii care-i ai sã te sileºti


nu cu pumnul, ci cu pacea sã-i dobori ºi biruieºti,
cãci cel doborît cu pumnul poate sã se scoale-odatã,
dar cel împãcat rãmîne biruit viaþa toatã.

18 - Fiii mei, pentru întreaga lumii-acesteia avere


sã n-aduceþi nimãnuia pãgubire ºi durere,
ci purtîndu-vã cu grijã urmãriþi creºtina pace
care-n nici un fel, niciunde, nimãnuia rãu nu-i face.

19 - O, dacã ºi fiul pãcii deseori amar culege,


ce-or culege fiii urii care umblã-n fãrdelege?

20 - Fiul meu, nu-i nici o stare cît de tristã þi-ar pãrea,


sã nu poþi gãsi luminã sau o mîngîiere-n ea
dacã inima îþi este dezlegatã de pãcat
duhul nu-þi rãmîne-atuncea multã vreme tulburat.

21 - Cautã pacea... dar cu cei rãi chiar ºi împãcat grijeºte,


zidul pãcii-i foarte ºubred pentru cel ce n-o iubeºte.

22 - Cugetul þine-nsuºirea bunei rînduieli uºor


- de aceea au cei vrednici pace-n cugetele lor.

23 - Zbuciumul e starea lumii, asta-i a vieþii stare


Pag. 285

dacã ºi tu-l ai vreodatã nu te plînge cu-ntristare


ci degrab sã chemi iubirea
peste starea-þi zbuciumatã
ºi-ai sã vezi cum liniºteºte tot adîncul tãu îndatã.

24 - Cautã sã faci totdeauna pace în cetatea ta


- cînd vin luptele de-afarã -
sã n-ai dezbinare-n ea,
cãci de sînt partide-n tine,
cei mai slabi vor fi miºei
se fac una cu vrãjmaºul - ºi vei fi zdrobit de ei!

25 - Dezbinarea dintre oameni nu-nceteazã


decît cînd
ei primesc, urmînd în totul, Duhul cel frumos
ºi blînd.

26 - A venit ºi-o zi în care leul trebui sã cearã


ºoarecelui sã-i deschidã ca sã nu îngheþe-afarã.
Ai ºi tu cu toþii pace - nu ºtii vremea care vine
ºi-o s-ajungi în viaþã poate sã te rogi de nu ºti cine.

27 - Noaptea stai ºi mediteazã la a-zilei întîmplãri


ºi-o sã-þi limpezeºti mai bine multe gînduri ºi cãrãri;
noaptea-n liniºte ºi pace glasul Binelui ascultã
ºi-o sã vezi ce-þi dã luminã tot mai multã
ºi mai multã.

28 - Multe cãi nu-ºi poate omul limpezi în ziua mare


cînd e-n jurul sãu forfotã, zgomote ºi alergare
însã noaptea cînd sînt toate liniºtite ºi senine
multe gînduri ºi-adevãruri þi le limpezeºti
mai bine.

20 - Despre pãcat
1 - Fiul meu, ia seama bine cãci sã ºtii, de la ispitã
pînã la pãcat mai este doar un pas
- dar viaþa toatã
fericit vei fi cînd calea asta îþi va fi opritã
ºi-al tãu suflet nu va face pasu-acesta niciodatã.

2 - Cînd Lumina ai ruga


sã-þi arate starea ta,
singur te-ai înspãimînta
de pãcatul cît e-n ea.
Pag. 286

3 - A plãcerilor gustare
ºi-al pãcatului pahar
dulce ºi plãcut îþi pare
dar la urmã-n veci e-amar.

4 - Cum e trupul plin de leprã de urît ºi de scîrbos


tot aºa e-nfãþiºarea sufletului pãcãtos
dar cum de curat e cerul fãrã numãr înstelat
este sufletul ce-n lacrimi s-a întors ºi-a fost iertat.

5 - Suflet neiertat, tu care rãtãceºti pe-a lumii cãi


cãtre chinul care-aºteaptã pentru veci pe toþi cei rãi,
suflet neiertat, întoarce - Adevãrul de-L primeºti
El te iartã ºi te scapã din osînda-n care eºti.

6 - O, pãcatul... ce grozavã este-a lui povarã grea,


cum te-apasã, te-nãbuºe ºi te-afunzi în iad cu ea!
ªi ce-aproape-i izbãvirea dar tu nu vrei s-o priveºti,
cum o vei dori odatã, cînd nu poþi s-o mai primeºti!...

7 - Suflet neiertat, priveºte îngrozit ºi-nspãimîntat


starea-njositoare-n care te-a dus viaþa de pãcat,
starea ta: - legat în lanþul patimii ºi nepãsãrii
tras spre-adîncul deznãdejdii din prãpastia pierzãrii.

8 - Înc-un pas... cînd vezi pãcatul


dacã nu stai sã nu-l faci,
pe vecie-n deznãdejde
ai sã cazi ºi ai sã zaci.

9 - Stai! Pãcatul te atrage cãtre-al morþii veºnic iaz,


vino la Luminã - numai ea te scapã sã nu cazi.

10 - Nu-i nici un pãcat pe lume o plãcere sã nu poarte,


nimeni n-ar iubi pãcatul de-ar vedea cã-i numai moarte,
pare dulce-a lui gustare ºi-o plãcutã cupã-mbie
însã usturimea-n urmã e cumplitã pe vecie.

11 - Amãgirea stã-n pãrerea care bietul om ºi-o face


cã gãseºte fericirea în pãcatul care-i place,
dar plãcerea þine numai pînã omu-l sãvîrºeºte
dupã-aceea-n veci satana cu mustrarea-l chinuieºte.

12 - Luptã aprig sã nu-þi creascã în dorinþã niciodatã


o iubire nepermisã ºi nebinecuvîntatã,
cãci de nu-i împãrtãºitã te va chinui-n suspine,
de-i împãrtãºitã, duce la pierzare ºi ruºine.
Pag. 287

13 - ªi din ghinda micã creºte tot stejar înalt ºi mare,


ºi pãcatul mic îþi poate duce sufletu-n pierzare.

14 - Fugi de ochii desfrînaþi


(ochii cei mai vinovaþi)
cã-n pãcatul lor drãcesc
murdãresc tot ce privesc.

15 - Poþi sã fii învins de alþii cînd mai tari sau mulþi vor fi,
dar de nimicit, tu singur te poþi numai nimici.

16 - Pentru cîþi iubesc pãcatul ºi trãiesc în el mereu


superstiþia-i mai tare ca credinþa-n Dumnezeu.
Dumnezeu lor nu li-e Tatã ci li-e crud Judecãtor
ce ucide mai degrabã decît vine-n ajutor
ºi mai mult se tem de diavol decît cred în Dumnezeu
- vai de cîþi iubesc pãcatul ºi trãiesc în el mereu!

17 - Toate vin pe lume bine de la Cerul iubitor


numai oamenii le stricã dac-ajung pe mîna lor.

18 - Cel necredincios sãrmanul e ca orbul de pe drum:


umblã bîjbîind, nu ºtie unde va cãdea ºi cum;
dar cel credincios ce are Dragostea luminãtor
ºtie unde ºi pe unde merge cãtre viitor.

19 - Nepãsarea ºi mai rea e decît necredinþa chiar,


e ca apa nemiºcatã fãrã nici un val mãcar,
n-are unda bucuriei din credinþã-n jurul sãu,
nici al necredinþei zbucium: e cum poate fi mai rãu.

20 - Cel fãþarnic se preface numai cînd l-mbii cã ia,


cum zgîrcitul se preface cînd este chemat sã dea.

21 - Cînd pãcatul întineazã chipul vieþii cu noroi


chipul cerului nu poate strãluci curat în noi.

22 - Nu ies ierburi fãrã ploaie, nu vin norii fãrã vînt,


nici pãcatul fãrã poftã, cum nici pofta fãrã gînd
- fii cu grijã, cerne gîndul ºi-l zdrobeºte pe cel rãu,
altfel va rodi pãcatul el zdrobind sufletul tãu.

23 - Binele ºi Conºtiinþa te-osîndesc cînd faci pãcat -


numai cînd împaci acestea fii cu cugetu-mpãcat.

24 - Fiii mei, pãcatu-aduce pururi moartea dupã el,


temeþi-vã ºi nu-l faceþi niciodatã-n nici un fel.
Pag. 288

25 - Diavolul ascunde chinul ce-l urmeazã pe pãcat


- nimeni n-ar iubi pãcatul de-ar vedea de ce-i urmat.

26 - Înºelãtorul nu te duce la moarte prin puterea sa,


ci tu te laºi întotdeauna învins de slãbiciunea ta.

27 - Trufaºul nu recunoaºte cine e, oricine-ar fi,


cãci de ºi-ar vedea prostia singur, nu s-ar mai fãli,
iar dacã pe sine însuºi omul se cunoaºte greu,
cît de greu îl va cunoaºte cel fãlos pe Dumnezeu!

28 - Cînd pãcatu-i sãvîrºit


sufletu-i de trup robit
duhul, trupului supus
în nenorociri e dus,
cine nu învinge-atunci
nu mai scapã-n veci de munci.

29 - Cînd îl faci, tu faci pãcatul cu fiinþa ta întreagã


trupul, sufletul ºi duhul împreunã-n el se leagã,
de aceea fãrdelegea cînd va trebui plãtitã
de cãtre fiinþa-ntreagã se va cere ispãºitã.

30 - Numai cînd e armonie între trup ºi duh e bine,


atunci viaþa-i ordonatã ºi cãrarea bunã þine;
dacã trupul nu ascultã ºi pe suflet nu-l urmeazã
vor ajunge roabe poftei ºi-amîndouã au sã cazã.

31 - Prin pãcat se pierde harul - fãrã har omu-i cãzut


ºi nu poate sã nu facã rãul care n-ar fi vrut;
numai cînd se-ntoarce omul iar ca Cerul sã-i dea har
poate iar sã se ridice ºi sã facã bine iar.

32 - Fiul meu, pãcatul stricã mai întîi iubirea ta


ºi-þi trezeºte duºmãnia ºi cruzimea cea mai rea
iar la rîndul lor acestea, alte rele-n alþii-aprind
ºi-apoi roadele amare cine ºtie cît se-ntind.

33 - Moartea trupului e lipsa sufletului ce-a zburat,


moartea sufletului este lipsa duhului curat.

34 - Fiii mei, urîþi pãcatul ºi fugiþi de ochii-i reci,


cãci pãcatul vã orbeºte ºi ucide pentru veci;
cînd s-apropie-alungaþi-l,
cînd priveºte, nu-l priviþi,
cînd vã cheamã nu-i rãspundeþi,
dacã vreþi sã nu pieriþi.
Pag. 289

35 - Dacã n-ar avea pãcatul niciodatã pedepsire


nici virtutea niciodatã n-ar avea vreo rãsplãtire,
ºi-atunci n-ar fi nici Dreptate ºi nici Dumnezeu, nimic,
ºi-ar fi înþelepþi nebunii care-acestea cred ºi zic...

36 - Fiica mea, pe lumea asta este-un singur rãu mai mare


e pãcatul! Cînd de-acesta tu vei sta la depãrtare
de mulþimea celorlalte te fereºte-o mînã tare.

37 - Singura nenorocire e pãcatul pe pãmînt


în afarã de acesta, sigur altele nu sînt.

38 - Cel rãu nu se mulþumeºte


numai cã te-a dobîndit:
doar apoi se liniºteºte
dupã ce te-a nimicit.

39 - Prin pãcate omu-ajunge un vrãjmaº cu tot ce-i sfînt,


cãtre Cerul unde-odatã el privea cu crezãmînt,
dupã ce-a cãzut, se uitã îngrozit, ca spre-un tiran,
simte cã-are-apoi Acolo nu un Prieten, ci-un Duºman.

40 - Ce-ngrozitor este pãcatul:


doar unul singur ºi e-n stare
sã nimiceascã-o viaþã-ntreagã
de curãþie ºi-nfrînare.

41 - ªi pãcatul e ca focul: la-nceput e mititel


dar pe urmã creºte-creºte cu cît pui mai mult pe el;
dacã nu mai pui pe dînsul scade focul blestemat
iar cu cît mai mare creºte, arde mai înfricoºat.

42 - Precum fumu-mbatã stupii pînã li se furã mierea


cel rãu ca sã-þi fure viaþa te îmbatã cu plãcerea;
de aceea niciodatã, fiul meu, sã nu te prindã
cursa care prin plãcere vrea satana sã þi-o-ntindã!

43 - Tot ce vine fãrã voie în viaþa ta trãind


are pricinã-n acelea ce le-ai sãvîrºit voind.

44 - Tot ce þi se-ntîmplã-n viaþã, rãu sau bine, negreºit


este rodul celor care însuþi tu le-ai fãptuit.

45 - Pãcat spre moarte-i tot pãcatul


de care nu te-ai lepãdat
ºi-un sfînt de-ar cere-a ta iertare
de nu-l plîngi tu - nu þi-e iertat.
Pag. 290

46 - Linguºirea se-alipeºte de ambiþie degrab


c-amîndouã sînt dovada unui cuget rãu ºi slab,
iar ambiþiei din toate patimile ce-o atrag
linguºirea i-o mai place, de aceasta i-e mai drag.

47 - Cea dintîi greºealã este rodul neºtiinþei tale,


dupã-aceasta fii cu grijã cînd mai mergi pe-aceastã cale;
cînd însã, ºtiind aceasta, cazi mereu ºi neoprit,
nu greºeli faci, ci pãcate - ºi-ai ajuns nenorocit.

48 - Taþi ºi mame-aveþi de grijã de copiii ce-i aveþi


cãci pãcatul li-e otrava ºi pierzarea-ntregii vieþi,
nu-i conduceþi la pãcate cã-i aprindeþi ºi-n curînd
dupã ce-arde-a voastrã viaþã o vedeþi ºi-a lor arzînd.

49 - Tot ce-i strîns cu trudã-amarã


ºi pãstrat cu teamã-ntruna
ºi pierdut cu suferinþe
- e pãcat întotdeauna.
Cãci ce nu-i pãcat se strînge cu o trudã rãbdãtoare
ºi-i pãstrat cu liniºtire ºi-i pierdut cu împãcare.

50 - Pîraiele cînd izvorãsc cu apa lor curatã,


dar ajungînd în mare, vai, au apa lor sãratã.
Aºa sînt mulþi care-au avut credinþã ºi iubire
dar vai, acuma sînt lumeºti ºi vrednici de pieire.

51 - Omul vrednic e acela ce-ºi pãstreazã vrednicia


oricît de stricat e locul unde-ºi face datoria.
Nu cei rãi cu care-i dînsul îl prefac dupã-a lor stare,
ci pe ei îi face dînsul sã-ºi îndrepte-a lor purtare.

52 - Deseori, cel bun se poate, stînd cu rãii, sã se strice,


deseori, cel rãu, ce poate, cu cei buni, sã se ridice.
Omul bun sã nu se uite la cei rãi, ca sã nu cadã,
omul rãu sã ia aminte la cei buni - aºa sã creadã.

53 - Cine are o virtute, în curînd le are toate,


tot aºa, cine-are unul, are ºi-altele pãcate.

54 - Este-o singurã virtute care-alungã-orice pãcat


asta e Neprihãnirea
- ea pãstreazã tot curat.

55 - Oamenii iubesc ocara aruncatã peste-acei


care sînt mai buni, mai vrednici ºi mai înþelepþi ca ei.
Pag. 291

56 - Mulþi îºi pot ascunde-o vreme firea lor


cea blestematã,
dar odatã vine vremea cînd oricare ºi-o aratã,
fericit e cel ce vine la Luminã sã-l noiascã
sã-i dea firea ei cea nouã
ºi apoi în ea sã-l creascã.

57 - Cînd lipseºte elefantul - ºi-un ied poate fi-mpãrat,


cînd Lumina nu-i în suflet, e stãpîn orice pãcat.

58 - În orice plãcere-a lumii este-un ghimpe veninos


care doar prin îndreptare ºi-nfrînare este scos.

59 - Frãmîntarea conºtiinþei e mai grea-n singurãtate,


de aceea fug de-aceasta cei cu cugete-ncãrcate.

60 - Puþin pierde-acela care lumea asta pãrãseºte,


tot ce-i dã el ei, va arde,
tot ce-i dã ea - putrezeºte.
O deºertãciune-s toate ce dã lumea ºi promite
tot ce afli-n ea-s doar lacrimi
ºi pãcate
ºi ispite.

61 - Dorinþa cãrnii tulburate e chin amar


ºi-nveninat,
de-aceste chinuri numai Domnul mai scapã
sufletu-nfrînat.

62 - Cîte-un suflet de om pare ca ºi Nilul: liniºtit,


dar în fundul lui, adesea, este-un crocodil pitit.

63 - Cînd duhul þi-e netulburat,


atunci se roagã bine -
deci, cînd te rogi, orice pãcat
alungã-l de la tine.

64 - Chiar ºi-un pãcat desparte osînda de rãsplatã,


ocara de cununã - nu-l face niciodatã!

65 - Sînt omizi de-atîtea ori


ºi-n cele mai scumpe flori
- chiar ºi-n oamenii cei buni
poþi sã afli slãbiciuni.

66 - Cine umblã în pãcat, fãrã de cãinþã,


e un mort mai mult ca cei duºi în suferinþã.
Pag. 292

67 - Orice patimi ºi pãcate sînt otravã ºi venin


care nimicesc viaþa celor care-n ei le þin.

68 - Mai plãcutã e mireasma unei sãrãcii curate


ca duhoarea bogãþiei apãsatã de pãcate.

69 - De douã mari pãcate sã te fereºti mereu:


sã nu urãºti vreun semen,
sau rîzi de Dumnezeu.

70 - Calea spre nelegiuire este mai alunecoasã


decît ºarpele ce-þi intrã nici nu ºti pe unde-n casã.

71 - Nu trezi iubirea care nu-i de tine


cãci viaþa-ntreagã o sã þi-o-nvenine.

72 - Din rãzboiul cu pãcatul iese-nvingãtor acel


care fuge cel mai grabnic cînd e-n faþa lui - de el.

73 - Socoteºte-te întruna ca pe-un prunc cu mîini curate


ca sã nu te laºi ispitei a te cufunda-n pãcate.

74 - Vina lumii-ntregi e vina fiecãruia în parte,


de aceea ºi-o plãteºte fiecare cu-a lui moarte.

75 - Simte-þi vina ta ºi faþã de greºeala viitoare


care o vor face alþii ce privesc a ta purtare.

76 - Cãrbunele, tot negru este chiar ºi de mii de ori spãlat,


iar omul cel lumesc, asemeni, tot negru e
cît stã-n pãcat.

77 - Orice pom se uscã numai cã-n el viermele-a pãtruns


pe-orice credincios îl pierde numai un pãcat ascuns.

78 - Ades, o picãturã - ºi dã peste pahar,


ºtiutã-i orice faptã - ºi cea mai slabã chiar!
- Orice pãcat fereºte-l, cã nu ºtii care-i cel
ce-aduce judecata ºi moartea dupã el.

79 - Oricît de-nzestrat e omul,


dac-are-un pãcat ascuns
tot ce-i bun în el se pierde ca dintr-un burduf strãpuns.

80 - ªi un vreasc uscat din cale e mai de folos ca-acel


ce-a avut un scaun în ceruri dat s-a lepãdat de el.
Pag. 293

81 - Nu e bine pentru nimeni a i se-mplini chiar toate,


cui i se-mplinesc prea multe se va nimici-n pãcate.

82 - Unde-s hoituri aruncate


vei gãsi ºi corbi cîþi vrei,
unde-i viaþã de pãcate
vin ºi blestemele ei.

83 - Dacã-i tulbure izvorul va fi tulbure ºi rîul


- toatã viaþa-i blestematã cînd e-n inimã desfrîul.

84 - O spãrturã micã pierde luntrea mare,


ºi-un pãcat mic poate duce la pierzare.

Comori Nemuritoare
Caietul 4
Comori Nemuritoare
Comori Nemuritoare
ni-s Soarele ºi Glia,
din ele toarcem timpul
ºi þesem veºnicia;
spre Soare nãlþãm fruntea,
spre Glie plecãm faþa,
din cîntec ºi sudoare
sã-nveºnicim viaþa.

ªi Piatra ºi Izvorul
ne-ascund ºi ne aratã
ºi taina ºi minunea
ºi crucea-nsîngeratã;
de Dincoace de Glie
spre Dincolo de Soare
eroii noºtri urcã
pe scãri nemuritoare.

Din Mesele Tãcerii


prin Porþile Iubirii
Coloana nesfîrºitã
se-nalþã nemuririi,
iar nouã ne rãmîne
istoria fierbinte
ºi sfînta datorie
s-o ducem înainte.
Pag. 294

Închin
cu toatã adoraþia ºi recunoºtinþa mea
aceste gînduri ºi simþiri
Izvorului Necuprins
al Iubirii ºi Inspiraþiei
de moment ºi de Eternitate.

Pentru stãrile nemuritoare în care


ne contopesc ele fiinþele
trupeºti ºi sufleteºti
în lumina ºi vraja lor unicã
prin care ne naºtem din nou
devenind divini
pentru momentul sau eternitatea
cu care ni le înºirãm.

Slavã veºnicã
Necuprinsului Izvor
al Inspiraþiei ºi Iubirii
ºi Numelui lor Unic
prin care devenim nemuritori
ca ele
ºi ca El.
Pag. 295

La Poarta Sfîntului Sãrut

Veniþi cei ce-aþi gustat Prezentul


ºi Jertfa Marelui Trecut,
sã trecem spre Eternitate
prin Poarta Sfîntului Sãrut.

Aici ne vom primi veºmîntul


ºi-ncãlþãmintea de azur
ºi Semnul cununãrii noastre
cu Mirele Etern ºi Pur.

Aici ne-mbrãþiºeazã Cerul


cel mai frumos ºi mai plãcut
cu cele patru Taine-a-Crucii
în cel mai nesfîrºit Sãrut.

De-aici ne-ncolonãm pe drumul


eroilor spre Infinit
dînd fiecare cîte-o vamã
de suflet ºi de trup sfinþit.

- Cînd confruntaþi cu vreo furtunã,


cînd sîngeraþi de vreun þepuº,
cã drumul unic spre cununã
e-acest slãvit ºi greu urcuº.

Toþi cei sfinþiþi prin Taina Mesei


ºi-a Porþii Sfîntului Sãrut
pînã la Treptele Mãririi
pe-acest drum unic au trecut.
Pag. 296

1 - Despre prietenie
1 - Decît ruda-ndepãrtatã, mai bine prietenu-n sat
e mai bun puþinul astãzi decît multul depãrtat.

2 - Ce nu vrei a ºti duºmanul, la prieten sã nu spui


tu cînd nu-þi poþi þine gura,
cum sã-i ceri s-o þinã, lui?

3 - Vechiul prieten e asemeni cîinelui crescut la casã:


treaz ºi credincios rãmîne pe-orice vreme furtunoasã.

4 - Fã-þi prieteni noi cîþi poþi


dar cei vechi pãstreazã-i toþi
cãci prietenii-ncercaþi
sînt adevãraþii fraþi.

5 - Bunul prieten e ca vinul ce cu cît se învecheºte


gustul ºi mai bun ºi-l face,
preþul ºi mai mult ºi-l creºte.

6 - Nu te însoþi cu hoþul! - Cîþi au sã te vadã toþi,


nu-i vor zice lui om vrednic
- ci-o sã-þi zicã þie hoþ.

7 - La nevoie se cunoaºte care-þi este prieten bun,


pînã nu ajungi în lipsã mulþi de prietenie-þi spun.

8 - Prietenul ce-a stat cu tine în necazul cel mai mare


þi-a fost frate, sã-i fi frate pîn-la ultima suflare.

9 - Omul fãrã nici un prieten e ca stînga fãrã dreaptã


cînd e mai în mare lipsã strigã ºi-n zadar aºteaptã.

10 - Prieten bun þi-acela care mustrã greºurile tale


nu acel ce linguºeºte lãudîndu-þi orice cale.

11 - Un singur vrãjmaº îþi poate nimici cu-al urii foc


cît o mie de prieteni nu-þi mai pot clãdi la loc.

12 - Prietenii nu totdeauna pot fi sinceri - sau nu vor,


dar duºmanii-s totdeauna sinceri în pornirea lor.

13 - Om fãrã duºmani pe lume nimeni nu poate sã fie


numai sã n-aibã dreptate cel ce-i poartã duºmãnie.
Pag. 297

14 - Despre prietenii tãi buni


glume proaste sã nu spuni
cã pe mulþi prieteni în lume
poþi sã-i faci duºmani din glume.

15 - Dacã vrei sã nu te ºtie ce-ai fãcut, duºmanul rãu


nu vorbi despre acesta nici prietenului tãu;
cãci duºmanii n-au de unde sã te ºtie ce-ai fãcut
de n-ai spus întîi la prieteni tu ce trebuia fãcut.

16 - Pe lîngã lemnul cel uscat se-aprinde ºi cel verde,


pe lîngã prietenul stricat, copilul bun se pierde.

17 - Nu-i trandafir fãrã vreun spin


nici om numai de daruri plin
ºi lîngã cel mai drag parfum
mai e ºi ceva - nu ºtiu cum.

18 - Nu-i pãdure-n lume fãrã uscãturi


nu e gard sã n-aibã ochiuri ºi spãrturi,
nu-i izvor sã n-aibã vreo baltã-n jur
nici prieten nu e fãrã vreun cusur.

19 - Ghioceii cei mai mîndri deseori din spini i-aduni,


deseori prin cei din urmã afli fraþii cei mai buni.

20 - O sculã sau o cîrpã bunã ºi din gunoi sã le ridici


pe omul cel ales ridicã-l chiar cînd îl afli-ntre cei mici;
talentul, cinstea ºi virtutea, cinsteºte-le cã sînt comori
atît de rar împreunate în unul, printre muritori.

21 - Fugi de prietenia celor leneºi ºi risipitori


cã din zi în zi cu dînºii tot mai spre abis cobori
tot mai spre ruºine-aluneci, pînã cînd te prãbuºeºti
- de cei rãi ºi de-a lor drumuri ca de foc sã te fereºti.

22 - Însoþirea cu cel rãu


stricã bunul nume-al tãu
vina ºi ruºinea sa
ruineazã cinstea ta.

23 - Prietenia cu stricaþii stricã bunul obicei


ºi deprinderile rele se învaþã de la ei.

24 - Cel cu care te-nsoþeºti


te aratã cine eºti
cã de n-ai umbla sã bei
Pag. 298

nu te-ai însoþi cu ei
ºi de n-ai iubi ce-i rãu
ar fi altul drumul tãu.

25 - Cînd legi prietenii cu lupul stai cu bîta-n mînã treaz


- de la cel rãu, chiar ºi prieten, n-aºtepta decît necaz.

26 - Umblã des pe calea casei prietenului tãu iubit,


buruienile ºi spinii cresc pe drumul pãrãsit.

27 - Nu cãlca prea des nici pragul cel mai drag ºi mai dorit
ca sã nu-l urãºti de tine ºi sã-i fi nesuferit.

28 - Calul bun se vede numai la suiº


sabia cea bunã numai la tãiº,
ziua cea frumoasã numai dupã-amiaz
prietenul cel sincer numai la necaz.

29 - Cînd þi-e faþa abãtutã


frate-i cel ce þi-o sãrutã
cînd e veselã ºi-i bine
þi-o sãrutã oriºicine.

30 - Cine prea se-ncrede-n alþii deseori se-nºealã


sînt puþine adevãruri, multe-s doar spoialã.

31 - Cînd omul pierde drumul apucã orice cãi,


cînd leapãdã pãrinþii gãseºte prieteni rãi
cînd îºi trãdeazã soþul gãseºte-un prag strãin
- nu-i viaþã otrãvitã de-un mai amar venin.

32 - Cînd se rupe o verigã se desface lanþul bun


cel ce face dezbinarea face-o crimã de nebun.

33 - Nu fii prieten niciodatã cu-un nedrept ºi mincinos:


el e schimbãtor ca vremea urmãrind al sãu folos;
dacã n-are el nici cinste, nici ruºine, nici cuvînt,
ce-ar mai fi pe lume oare sã-i dea preþ ºi crezãmînt?

34 - Prietenul adevãrat
nu-l cunoºti cînd eºti bogat
þi-l trimite Dumnezeu
numai cînd ajungi la greu.

35 - Prietenia se pãstreazã mai puþin prin ce-a primit


ci mai mult prin ce aºteaptã încã de la cel iubit’
mai puternicã-i speranþa într-o inimã, ades,
Pag. 299

ca recunoºtinþa care-i numa-n sufletul ales.

36 - E-o plãcere sã vezi ochii celui care ieri i-ai dat,


pînã cînd recunoºtinþa c-a primit nu s-a uitat.

37 - Cît ne mîngîiem atuncea cînd un prieten drag gãsim


alipit de noi, - ºi-n totul sufletul i-mpãrtãºim
- o iubire-atît de mare ºi un dar atît de sfînt
numai la izvorul dulce, însã nu altunde sînt...

38 - Fã-þi prieteni cu-ajutorul bogãþiilor nedrepte


ca în Corturile Vieþii rãsplãtirea sã te-aºtepte.

39 - E fireascã frica morþii: - prea puþini prieteni sînt


care pot iubi statornic - ºi prea mulþi luaþi de vînt.

40 - Cugetã la slãbiciunea prieteniei omeneºti


ca sã nu te-ncrezi prea tare, azi, în cel cu care eºti.

41 - Rarã-i inima ce poate bate oriºicînd la fel,


rar e prietenul ce are, neschimbat, iubirea-n el
prietenia-adevãratã, fiul meu, pe lume nu-i
numa-n Adevãr o afli - ºi-n vreunul din ai Lui.

42 - Sufletul bun e-un prieten înþelept ºi credincios


- decît tot avutul lumii e mai scump ºi preþios.

43 - Faþã de un prieten dulce, tu sã ai, în vremi amare,


bunãtatea nesfîrºitã - ºi iubirea cea mai mare.

44 - Cînd se aflã-n vremuri bune


omul crede ºi nu crede
prietenia credincioasã numai la necaz þi-o vede.

45 - Dacã þi-ai fãcut prieteni dintre cei aleºi ºi sfinþi


- eºti dator sã nu mai bãnui
a-lor gînduri ºi dorinþi!

46 - Rana ce þi-o face-acela ce-l iubeºti ºi te iubeºte


nu se vindecã cu totul cît trãieºti - ºi cît trãieºte.

47 - Nu spune nimãnuia
ce crezi
ºi ce gîndeºti,
de-acel al cãrui frate ºi prieten spui cã eºti.

48 - Dacã vreþi ca fiul vostru sã se-aleagã ca cinstit,


Pag. 300

urmãriþi-l unde umblã ºi ce prieteni ºi-a gãsit,


faceþi-l sã aibã prieteni numai dintre credincioºi
ºi-i vor fi toþi anii vieþii vrednici, harnici ºi frumoºi.

49 - Dacã þi-ai ales prieteni dintre cei legaþi de-avere


ºi doreºti sã-i ai prieteni
- niciodatã nu le cere.

50 - Calul bun îl vezi cînd trage la povarã,


- nu cînd paºte;
pe adevãratul prieten, doar la greu îl poþi cunoaºte.

51 - Frumosul trage la frumos,


cel credincios, la credincios,
cel bun va trage la cel bun
- iar un nebun, tot la nebun.

52 - Prietenia credincioasã cere-o-ncredere curatã


ele vor trãi-mpreunã sau se-nmormînteazã-odatã.

53 - Unde n-ai fraþi ºi prieteni, n-ai nici calde bucurii


- bucuriile sînt numai între-ai dragostei copii.

54 - Sã nu-þi faci pe nimeni prieten niciodatã pînã-ntîi


nu mãnînci cu el pe-o masã
ºi nu dormi pe-un cãpãtîi.

55 - De ne-am lepãda de prieteni pentru orice supãrare,


care prietenie-n lume ar mai fi sã þinã oare?

56 - Este mare lucru, frate, sã ai fraþi în jurul tãu


între ei te nalþi spre bine,
fãrã ei cobori spre rãu.

57 - Oglinda cea mai bunã e-un frate-adevãrat,


el spune adevãrul cu cugetul curat,
el spune adevãrul cu gîndul credincios
mînat numai de grija sã-þi fie de folos.

58 - Sã nu-þi poþi lãsa vreodatã prietenu-n nevoie


ai voie sã mori cu dînsul, dar sã-l laºi n-ai voie.

59 - Fraþi ºi prieteni pot fi numai cei ce-amaru-l împãrþesc,


nu-ºi iau parte la durere decît cei ce se iubesc.

60 - Cel ce-ntotdeauna cere


e privit cu neplãcere
Pag. 301

chiar cînd e prieten - cui


tot ºi-ntinde mîna lui.

61 - Cine cere ce-i prea greu


va fi refuzat mereu,
cine cere mai aºa
tot s-alege cu ceva.

62 - Toþi cîrmuitorii lumii sînt bãnuitori vãzînd


prietenii ºi-nþelepciunea între oamenii de rînd;
prea mulþi înþelepþi ori prieteni
pot cãuta la tronul lor,
de aceea orice rege este-n veci bãnuitor.

63 - Poþi a-l cîºtiga pe-un prieten


printr-o dragoste cinstitã,
pe-un duºman ori prin putere
ori prin minte iscusitã,
pe un lacom prin cadouri,
pe-o femeie prin iubire,
pe-un învãþãtor prin cinste,
pe-un tiran prin linguºire,
pe un prost printr-o poveste,
pe-un nebun prin cîte toate,
pe-nþelept prin ascultare
ºi pe toþi - prin bunãtate.

64 - Înþeleptul ºi-aminteºte de prieteni totdeauna,


prostul ºi-aduce-aminte
numai cînd l-a prins furtuna.

65 - De nu vrei sã þii pisicã - vei avea ºorecãrie,


de nu vrei un bun prieten
vei avea, stricaþi, o mie.

66 - Cel cu numai o cãmaºã - sã ºi-o spele cît mai des,


cel cu numai un prieten, sã-i arate-un preþ ales.

67 - Cine n-are pîine


sã nu þinã cîine
- þii la prietenie?
- dã-i cu bucurie!

68 - Mai tîrziu ori mai devreme,


mai departe sau aproape,
ai nevoie de-orice mînã din vreo vale sã te scape,
de aceea fã-þi prieten pe oricare om din cale
Pag. 302

cã nu ºtii în care vreme


ºi-n ce loc te-aºteaptã-o vale.

69 - Chiar cînd ai cincizeci de prieteni


ºi-þi dau sfaturi iubitori,
sfãtuieºte-te ºi singur cînd sã urci sau sã cobori.

70 - ªi cel mai cuminte prieten trebuieºte sfãtuit,


nu-i pe lumea asta nimeni întru tot desãvîrºit.

71 - Fericitã-i pãrtãºia celor binecuvîntaþi,


dragostea adevãratã i-a fãcut surori ºi fraþi,
cînd acelaºi gînd i-animã ºi-n acelaºi fel trãiesc
tot ce se petrece-acolo e la fel cu ce-i ceresc.

72 - Fiule, viaþa-ntreagã cautã zi de zi cît poþi


ori cu cîþi vei fi-mpreunã prieteni sã þi-i faci pe toþi.

73 - Nici o mie de prieteni nu-s prea mulþi de-ar fi sã ai,


nu ºti care te ajutã, nu ºti peste ce rãu dai;
dar vrãjmaºi, chiar numai unul e prea mult dacã þi-l faci,
dacã-l ai, fã tot ce-i bine ºi cinstit, ca sã-l împaci.

74 - Sã nu-ntoarceþi niciodatã pentru urã iarãºi urã,


ci la vorba de ocarã sã rãspundeþi cu cãldurã,
cã de multe ori pe-un duºman cînd cu dragoste-l împaci,
cu iubire rãspunzîndu-i - prieten bun din el îþi faci.

75 - Douã suflete-n acelaºi trup e prietenia,


doi simþesc dar totdeauna una-i bucuria.

76 - Pe-orice semen totdeauna cu iubire-l înfãºoarã,


o comoarã nu-i un prieten
dar un prieten e-o comoarã.

77 - Fãrã cei iubiþi ºi-n locul cel mai drag te simþi stingher,
fãrã scumpii mei, Isuse, n-aº dori sã fiu în cer.

78 - Prietenia-adevãratã
nu sfîrºeºte niciodatã,
cãci ea-n inimã va fi
ºi cît ea vã dãinui...
- dacã moare undeva
ea n-a fost atunci aºa.

79 - N-ajung ani de zile-adesea ca un frate sã gãseºti,


însã e de-ajuns o clipã ca sã-l pierzi, de nu-l grijeºti -
Pag. 303

de aceea ia aminte, cruþã-þi fraþii cei iubiþi


cãci adevãraþii prieteni nu mai pot fi-nlocuiþi.

80 - Suprema formã de iubire la credincioºi, e-a fi uniþi,


Lumina cine o iubeºte, iubeºte ºi pe-ai ei iubiþi,
îi va iubi pe toþi, fierbinte pe toþi, din orice neam ºi loc,
pe cei de-aproape, de departe, pe slabi sau tari
cu-acelaºi foc.

81 - Adînceºte-mi pãrtãºia cu cei dragi, Cuvinte Sfînt,


ºi aici ºi-n cer cu-aceeaºi dragoste ºi legãmînt
vreau ºi-aici ºi-n ceruri fraþii tot mai dragi sã-i pot avea,
dupã dragostea de tine, ei îmi sînt comoara mea.

82 - Fiii mei, frãþia sfîntã vouã sã vã fie cult:


dac-un suflet vã iubeºte, voi iubiþi-l ºi mai mult,
cã nu veþi putea fi-n totul ºi cu-adevãratul fraþi
dacã nu puteþi fi-n viaþã prieteni buni ºi-adevãraþi.

83 - Fie-þi scumpã prietenia, neamul tãu ºi casa ta,


cu evlavie le cautã cîte zile vei avea,
fericirea nu-i niciunde ca în ele, cînd smeriþi
într-un duh ºi gînd cu toþii
împreunã vã iubiþi.

84 - Bucuriile niciunde nu-s ca între fraþi de vii


numai fraþii de-o credinþã îþi sînt fraþi pe veºnicii.

85 - Nicãieri ca-n prietenie drumul nu-i aºa uºor,


Adevãrul mai aproape ºi mai binevoitor
mila lui cu duioºie, bucuriile mai mari...
- dar comorile acestea sînt din ce în ce mai rari.

86 - Sufletele credincioase totdeauna se-nþeleg,


simþãmîntul pãrtãºiei între inimi cînd e-ntreg
totul e adînc atuncea, liniºtit ºi plin de har,
totul este sfînt ºi tainic ºi plãcut ca un altar.

87 - Nu dori sã-l vezi om mare pe prietenul iubit,


cãci cînd va ajunge mare îl vei pierde negreºit.

88 - Nu lega prietenie unde nu þi-e potrivire


ori de duh, ori de credinþã, ori de rang ºi pregãtire;
prietenia încheiatã unde nu se potriveºte,
cu dezgust întotdeauna ºi cu ceartã se sfîrºeºte.

89 - Cînd doreºti prietenia sincerã ºi-adevãratã,


Pag. 304

printre cei de-un duh cu tine ºi de-o-nvãþãturã-o catã.

90 - Fiul meu, tu cu stricaþii nu te-mprieteni nicicînd,


prietenia lor cu tine te va nimici curînd,
ei sînt prieteni doar sã strice, iar de tine se slujesc
sã le-ajuþi sau sã le-acoperi stricãciunea ce-o trãiesc.

91 - Nu-þi lãsa învãþãtura ºi credinþa ta dintîi


pentru una ce-o aduce vreun om fãrã cãpãtîi.

92 - Pãstraþi cu orice preþ iubirea ºi unitatea dintre fraþi,


pentru nimica niciodatã, sã nu ajungeþi dezbinaþi,
cã nu-i nici un motiv pe lume, nici cel mai sfînt ºi-ntemeiat
sã poatã-ndreptãþi pãcatul ce-l faceþi cã v-aþi dezbinat.

93 - La cãrare cîteodatã poþi întoarce ºi-o gãseºti,


prietenul ca ºi credinþa, le pierzi cînd le pãrãseºti.

94 - Fapta rea-ntre noii prieteni îþi ajunge-un trist ecou


ºi cum laºi tu calea bunã, vor lãsa ei prieten nou.

95 - O, fiii mei, nu-n ura lumii, nici în prigoane ºi-n nevoi,


primejdia pierzãrii voastre e-n dezbinarea dintre voi.

96 - Iubirea, Cinstea ºi-Adevãrul de le iubiþi, copiii mei,


atunci oriunde-s fraþii voºtri, voi mergeþi ºi cîntaþi cu ei,
cã nu e nicãierea cerul ºi cu pãmîntul mai unit
ºi nu-i nici har ca pãrtãºiei ºi unitãþii dãruit.

97 - Omul care poate s-aibã zeci de prieteni, toþi la fel,


cred cã n-are niciodatã un bun prieten lîngã el.

98 - Nicicînd omul nestatornic nu va fi un frate bun,


nu te-ncrede niciodatã în aºa un om, îþi spun,
cãci din prietenia asta vei rãmîne negreºit,
cînd ai sã te-ncrezi mai tare, ruºinat ºi pãgubit.

99 - Totdeauna prietenia cu un om supãrãcios


numai pagubã þi-aduce, nu-þi aduce vreun folos.

100 - Cîþi uºor þi-ajung prieteni - ºi duºmani þi-ajung uºor;


ocolind prietenia, scapi de duºmãnia lor.

101 - De cel prost ºi rãu fereºte-þi totdeauna drumul tãu


cãci e rãu ºi ca prieten, dar duºman e ºi mai rãu!

102 - Nu-þi face niciodatã casã - ascultã, fiul meu, ce-þi spun
Pag. 305

decît lîngã-o fîntînã bunã ºi numai lîngã-un frate bun


c-acestea cu nimic în lume nu poþi sã le înlocuieºti
cît preþuiesc acestea afli doar cînd în flãcãri te gãseºti.

103 - A cînta urechii surde,


a cerºi la om zgîrcit,
sau a plînge la o piatrã
- timp zadarnic irosit.

104 - Din fîntîna depãrtatã


nu-þi stingi focul niciodatã,
nici cu fratele strãin
n-o sã ai în veci alin.

105 - Ajunge o mãciucã la carul plin de oale,


ajunge o mustrare pe cel simþit sã-l scoale.

106 - Cine fraþii ºi-i loveºte


- îl ajutã pe duºman, -
- pe Hristos Îl rãstigneºte
- ºi cinsteºte pe satan.

107 - Cel ce vinde fraþii - crede mai de preþ ce ia pe bani


decît ce ia pe viaþã, pe-al lui suflet, pe-ai lui ani,
preþuieºte numai banul cîºtigat acum uºor
ºi nu vede cã-ºi dã morþii sufletul nemuritor.

108 - Doar cînd recunoºti Iubirea


- vezi cã toþi ceilalþi þi-s fraþi
ºi cã toþi sînt ca ºi tine
fericiþi sau disperaþi.

109 - Nu armele sau banii þi-aduc vreo biruinþã,


ci prietenii ºi fiii ºi fraþii de-o credinþã.

110 - Dacã vezi un om ce poate a-l nedreptãþi pe-oricine,


fi-i frate,
ºi fereºte-l cum te-ai apãra pe tine!

111 - Unde sînt albine, vei afla ºi mere,


unde-s fii ai milei afli mîngîiere,
unde-s fiii jertfei afli bunãtate,
- unde e iubire, vei afla de toate!

112 - Dacã inima va plînge, plîng ºi ochii lîngã ea


- pãrtãºia nu te lasã singur în durerea grea.
Pag. 306

113 - Oriºicare pot da sfaturi - însã ajutor puþini


- prin aceasta cunoºti fraþii,
prin aceasta pe strãini.

114 - Rudã mi-e cel ce-mi ajutã,


frate cel ce-mi face bine,
mamã mi-e cea ce-are milã cînd e cel mai rãu de mine.

115 - Fierul tot pe fier s-ascute,


mîna tot pe mînã spalã,
fratele la frate merge la necaz ºi la-ndoialã,
mila tot la milã trage ºi iubirea la iubire
- fericit e-acel ce-ºi aflã inimã pe potrivire.

116 - Aceluia-i spun tatã care-mi aduce pîine


- cãci cel mai mare bine tot dragostea rãmîne.

117 - Noi sîntem legaþi de alþii - nu e nimeni fericit


decît cînd se simte frate cu oricare, ºi unit.
Cine este rupt de alþii ºi se vrea numai pe el,
va trãi ca un netrebnic,
va muri ca un miºel.

118 - Unitate ºi frãþie ai cu cei cu care eºti


ºi cu care ºi durerea ºi iubirea s-o-mpãrþeºti,
bucuria-adevãratã n-o sã afli fãrã ei
ºi chiar dacã ai afla-o sã n-o guºti
ºi sã n-o vrei!

119 - Nu existã încercare sã nu poatã fi rãzbitã


dacã fraþii trec printr-însa într-o dragoste unitã.

120 - Unul singur - cît de tare - e zdrobit de vreo furtunã,


dar cei slabi stau în picioare dac-o-nfruntã împreunã.

121 - Mai mulþi ochi tot vãd mai bine decît numai doi,
oricum,
fericitã-i unitatea cu acei de-un crez
ºi-un drum.

2 - Despre rãbdare
1 - Fiii mei, s-aveþi rãbdare pentru orice loviturã,
suferiþi oricît mai bine, nu vã rãzbunaþi cu urã;
cel ce sufere-n tãcere ºi-are pururea rãbdare
chiar de-i cel mai mic la oameni
Pag. 307

va fi-n ceruri cel mai mare.

2 - Fii mai bine nicovalã: rabdã orice te loveºte,


cel ce e ciocan se stricã, cel ce rabdã se-ntãreºte.

3 - Cei ce au un suflet mare


pot avea mereu rãbdare,
numai cei cu suflet mic
nu pot suferi nimic.

4 - Fiica mea, prin liniºtita ºi-ndelunga ta rãbdare


suferitã cu nãdejde îþi aduni rãsplatã mare;
rãsplãtirea-ncununeazã o viaþã-n curãþie,
cel ce seamãnã-n rãbdare, secerã cu bucurie.

5 - Bucurã-te în rãbdare, fiica mea, ºi-n curãþie,


asta-i calea care-aduce totdeauna bucurie
- însã plînge cînd va-ncepe lumea-n slavã sã te poarte,
asta-i calea care duce la osîndã ºi la moarte.

6 - Fiul meu, sã ºtii cã-n viaþã totdeauna e mai bine


tu sã suferi pentru altul decît altul pentru tine.

7 - Nu te necãji în vremea de necaz ºi de urgie,


þine minte sfatul care mi l-a spus bunicul mie:
- nu e rãu sã nu se ducã, ºi nici bine sã nu vie.

8 - Fiul meu, tu pentru Cinste rabdã tot ce þi se cere:


umilire, nedreptate, despoiere de avere
chiar ºi moartea tu s-o-ntîmpini cu cîntãri de bucurie
- cã rãsplata ce te-aºteaptã, pentru-n ceas, o veºnicie.
O, nefericiþi sînt cei ce diavolul îi amãgeºte
ca sã creadã cã pãcatul ºi necinstea-i fericeºte.

9 - Pe drumul greu al suferinþei


rãbdarea sã þi-o duci cu drag
cununa scumpã-a biruinþei
o vei primi pe-al morþii prag.

10 - Numai cel ce rabdã totul ºi învinge suferinþa


va fi-ncununat de cinste ºi gusta-va biruinþa.

11 - Fiii mei, aveþi rãbdare: Adevãrul nu-ntîrzie,


tot ce-a spus el se-mplineºte pururi cu credincioºie;
el aºteaptã numai vremea ca sã se-mplineascã-n pace
ori ce faci tu pentru dînsul, ori ce dînsul þie-þi face.
Pag. 308

12 - Dacã-n faþa judecãþii tu priveºti cu resemnare,


dacã poþi zîmbi cu zîmbet de blîndeþe ºi iertare
nedreptatea ºi asprimea loviturilor amare,
vei cunoaºte ce cununã poartã fruntea rãbdãtoare.

13 - Leagã-n zece lanþuri ura ºi mînia într-o sutã


ca sã treci peste ispitã, nevorbitã, nefãcutã.

14 - Rabdã vorba, rabdã fapta, fãrã nici o-mpotrivire


fãrã ca sã-þi tulburi pacea, fãrã ca sã-þi ieºi din fire,
cãci rãbdarea este lupta sufletului plin de soare
ºi-ai sã vezi cu ce luminã se-ncununã-a ei pãstrare.

15 - Rabdã pururi cu nãdejde orice silã ºi urgie


cãci la capãtul rãbdãrii totdeauna-i bucurie.

16 - Nu te plînge cã de alþii nu eºti înþeles ades,


înþelege-i tu pe alþii ca s-ajungi a fi-nþeles.

17 - Fiica mea, un dar mai mare ca orice vei cîºtiga


dacã-n viaþã sfatu-acesta ce þi-l dau îl vei þinea:
rabdã oriºice necazuri care-asuprã-þi s-or abate
ºi cu-ncredere aºteaptã urma urmelor la toate
cã nu-i noapte fãrã ziuã cum nu-i ceaþã fãrã soare,
lupta o cîºtigã cel ce are-un ceas mai mult rãbdare.

18 - ªtii: rãbdarea
e ca sarea:
nu se stricã
nici se-nfricã
numai dacã nu e micã.

19 - Trebuie-ori sã rabzi durerea,


ori sã pierzi a ei rãsplatã,
cãci pe cine-l nalþã cerul
îl încearcã prima datã.

20 - Sã iubim mai mult durerea ca plãcerea, cãci în cer


vom avea plãceri destule dac-aici avem dureri.

21 - Dacã poþi rãbda necazul totdeauna cu credinþã


dovedeºti adevãrata ºi deplina cunoºtinþã.

22 - Dacã nu te poþi pe tine sã te schimbi precum ai vrea,


cum crezi c-ai putea pe alþii tu sã-i faci sã fie-aºa?
Schimbã-te întîi pe tine sã te vadã ei schimbat
ºi-atunci au sã te urmeze: nu-i grai ca exemplul dat.
Pag. 309

23 - Cei buni sufãr, cei rãi nu...


- ce dovadã mai vrei tu
ca sã vezi cã ei nu sînt
rãsplãtiþi pe-acest pãmînt,
ca sã vezi mai lãmurit
ce rãsplatã-i la Sfîrºit?
Nu poþi premiul lua
pînã nu vei alerga.

24 - Prin vãile cu drag senin


adesea uiþi cã eºti strãin
ºi-atunci ajungi pe culmi cu nor
sã-þi aminteºti: eºti cãlãtor.

25 - Cînd numai biruinþe ai


adeseori te-mbeþi ºi stai,
cînd însã dai de vreun necaz
înveþi sã fii mereu mai treaz.

26 - Pînã omului i-e bine


prea se laudã pe sine,
numai cînd ajunge-n rãu
vede ce-i de capul sãu.

27 - Îndreptarea ta nu vine prin ce alþii îþi aratã,


ci prin tot ce cauþi tu însuþi cu o inimã curatã.

28 - La nãlþimile credinþei, pãcii ºi sfinþirii tale


ajungi numai pe-a rãbdãrii ºi pe-a înfrînãrii cale.

29 - Numai dupã încercare noi simþim ce-i bucuria,


numai dupã despãrþire vezi ce dulce-i prietenia,
numai dupã-nfometare simþi plãcerea de mîncare,
dupã sete gustul apei - liniºtea dupã rãbdare.

30 - Ispitit - prin renunþare biruieºti ºi prin rãbdare,


fãrã ele cazi, ispita vine-asuprã-þi ºi mai tare.

31 - Oriºiunde afli dulce, o sã afli ºi amar.


Cauþi în lume numai dulce? O sã cauþi în zadar.
Dulcele e doar la urmã, dacã poþi acum purta
pîn-la moarte curãþia, pîn-la capãt cinstea ta.

32 - Rabdã-þi chinul în tãcere, du-þi cu liniºte-a ta cruce


cîndva toate-acestea fi-þi-vor amintirea cea mai dulce.

33 - Mai bine sã rabzi de foame ºi sã duci un trai amar


Pag. 310

decît sã mãnînci o pîine pe-un ban cîºtigat murdar,


mai bine sã stai afarã tremurînd pe-un frig ploios,
decît într-o casã caldã dar cu suflet ticãlos.

34 - Chiar ºi fiul tãu se poartã duºmãnos cu tine cînd


eºti bãtrîn ºi i se pare cã nu vei muri curînd.
Fericit e-acel ce-ºi poate duce-al bãtrîneþii chin
fãrã-a fi ajuns la fiii ºi urmaºii lui un spin.

35 - Cel ajuns bãtrîn - în viaþã e de douã ori copil


bine-i cînd îºi poate duce jugul îndurîndu-ºi-l
ºi gãseºte-n suflet milã sã se roage pentru cîþi
nu-nþeleg ce grei sînt anii bãtrîneþii amãrîþi.

36 - Cu adevãrat cereascã e-o credinþã rãbdãtoare,


binecuvîntat e-acela ce ºi-o creºte tot mai mare.

37 - Boala grea ºi bãtrîneþea sînt naintea morþii date


sã ne facã mai doritã moartea sã scãpãm de toate,
moartea vine dupã ele ca o mare uºurare
ºi-a celor rãmaºi în urmã, ºi a celui care moare.

38 - Sãrãcia grea te face chiar ºi-n casa ta strãin


întristarea prea-ndelungã face mierea ta venin,
sãrãcia þi-o alungã hãrnicia chibzuitã,
întristarea o-nseninã doar rãbdarea liniºtitã.

39 - Somnul greu e cel mai mare dar ºi binecuvîntare


ce-o dã cerul la acela
ce-i în cea mai grea-ncercare.
O, ce mare lucru este un somn greu
atunci cînd zaci
într-o stare disperatã ºi nu ºtii ce sã mai faci!

40 - N-ai sã fii mereu în chinuri,


n-ai fost totdeauna-n bine,
chinul cu-a lui vreme trece,
binele cu-al lui timp vine
rabdã-n vremea încercãrii,
roagã-te în vremi amare,
ºtie Binele sã-þi scoatã cîte-un bine
din oricare.

41 - Cîte-o iarbã nu-ºi dã leacul pînã dupã ce-i zdrobitã


ºi de multe ori e-asemeni ºi cu inima iubitã.

42 - Nici nefericiþi nu sîntem pentru totdeauna-n viaþã,


Pag. 311

cã ori suferinþa trece,


ori inima ni se-nvaþã,
ori durerea o sã scadã,
ori puterea o sã creascã,
ori pãmîntul ne astupã,
- nu-i nimic sã nu sfîrºeascã.

43 - La necazul de la alþii poþi afla o mîngîiere


dar la cel fãcut de tine altora - numai durere,
de aceea rabdã greul cel nedrept cînd te loveºte,
nu te rãzbuna, cã asta tot pe tine te zdrobeºte.

44 - Binefacerea rãbdãrii ai s-o afli-adeseori


cînd te uiþi ce fãrã minte ajung cei nerãbdãtori.

45 - Nu e noapte fãrã ziuã,


nu e ceaþã fãrã soare,
nu e iarnã fãrã varã
- însã toate cer rãbdare.

46 - Niciodatã nu-i furtunã


sã nu vinã vremea bunã,
numai dacã ai rãbdare
cînd e vremea de-ncercare.

47 - Toate-uneltele frumoase au ieºit din lovituri,


ca s-ajungi desãvîrºirea, þi se cere mult sã-nduri.

48 - ªi necazurile-n viaþã se coc toate cîteodatã


ca ºi perele cînd vara vremea coacerii s-aratã,
însã oricîte-ar fi ele, cad cu vremea ce le plouã
pîn-la urmã, cu rãbdare, mai rãmîne unul-douã...

49 - ªi-n nenorocirea vieþii sînt mai multe trepte-n jos


- nu te plînge niciodatã, sufãr mulþi mai dureros.

50 - Fii mai tare-n vremuri grele,


treci mai vrednic prin furtunã,
cãci atunci ai sã te bucuri ºi cînd vine vremea bunã.

51 - Mulþi îºi cresc nenorocirea cãci nu ºtiu sã ºi-o îndure


- ºi furtunã vine-adesea peste oriºice pãdure,
îi mai smulge cîte-un arbor, îi mai frînge cîte-o cracã
- pleacã-te ºi tu cînd vine, þine-te
ºi las-sã treacã.

52 - Cere - ºi þi se va da
Pag. 312

cautã - ºi vei afla


bate - ºi tot vei intra
- dacã lupþi ºi ºti rãbda!

53 - Oamenii-ar vrea numai cinstea


nu ºi chinul pîn-la ea,
ar vrea numai partea bunã,
fãrã partea ei cea grea,
ar vrea numai partea dulce,
fãrã-a þine-n seamã iarã
cã oricare parte dulce are partea ei amarã.

54 - Nu toþi sîntem în viaþã mari sau mici


- ne arãtãm
cînd sîntem în suferinþã, dupã felul cum rãbdãm.

55 - Cu cît soarta se-ntãrîtã ºi mai tare-n contra ta,


cu-atît rabdã tu mai tare
hotãrît a o-nfrunta!

56 - Rãbdarea-i datoria cea binecuvîntatã


ce vindecã-orice boalã odatã ºi odatã...

57 - Rãbdarea e suiºul nãdejdii neclintite


prin care-ajungi odatã, nãlþimile dorite.

58 - Orice poamã, cît de tare


tot se coace - cu rãbdare.

59 - Rãbdarea e podoaba iubirii credincioase,


rãbdarea-i temelia nãdejdii luminoase,
rãbdarea este cheia la uºa bucuriei,
rãbdarea este scara la pragul veºniciei.

60 - Ce n-a fãcut Dreptatea, va îndrepta Rãbdarea


cãci toate vin odatã - cu Timpul ºi-aºteptarea.

61 - Rãbdarea împlineºte orice dorinþã bunã


ºi orice aºteptare odatã o-ncununã.

62 - Rãbdarea, ca ºi Timpul, e-acel judecãtor


ce face pîn-la urmã dreptate tuturor.

63 - Cine poate-avea rãbdare va primi tot ce doreºte,


ea-i aceea ce dorinþa tuturora ne-o-mplineºte.

64 - Cu rãbdarea liniºtitã faci mai mult decît cu bîta,


Pag. 313

ce nu faci cu vorba bunã - cu rãstirea nici atîta.

65 - Cu rãbdarea muþi ºi munþii


cu rãbdarea-ntreci ºi ºtiinþa
ºi-þi sfinþeºti neprihãnirea
ºi-þi desãvîrºeºti credinþa.

66 - Apa care mînã moara vezi cît de departe vine


- numai ce e cu rãbdare, poate sã lucreze bine.

67 - N-au sã fugã multã vreme cei ce fug prea tare


mai curînd ajung la þintã cei ce au rãbdare.

68 - O rãbdare de o searã
poate ferici o varã,
nerãbdarea de-un minut
poate nimici-un avut.

69 - Cine nu poate sã rabde, nu mãnîncã poamã coaptã


- nici la capãt bun n-ajunge un pripit
ce nu aºteaptã.

70 - Cît ar fi de lungã noaptea, soarele la timp rãsare,


pentru toate este-o vreme, ai rãbdare,
ai rãbdare...

3 - Despre rãsplatã
1 - Cine-a izbutit vreodatã sã ascundã ce-a fãcut?
- ies odatã la rãsplatã orice fapte din trecut
ies-odatã la luminã tot ce pare-acum ascuns,
nu-i sãmînþã fãrã roadã
nici pornit fãrã ajuns.

2 - Dacã altuia sapi groapa


sã ºtii c-ai sã cazi tu-n ea.
Tu ai sã te prinzi în cursa ce-ai întins-o altuia.

3 - Nu te juca cu focul, cã nu ºti cînd te-aprinzi,


nu-ntinde curse-altora, cã nu ºtii cum te prinzi.

4 - Nu existã tinereþe sã nu vezi, privind la ea,


din ce-i va veni cu anii, slava sau ruºinea sa.

5 - Cînd vezi cele nevãzute din acestea ce se vãd


nu-i greu sã cunoºti ce-i vine cuiva:
Pag. 314

cinste - sau prãpãd.

6 - Soarta-i mijlocul prin care Dreptul Sfînt ne rãsplãteºte


în aceastã viaþã scurtã, fiecui, precum trãieºte.

7 - Nu existã loc de fugã de rãsplata ce te aºteaptã


de la glasul conºtiinþei
sau de Judecata dreaptã.

8 - De urmarea faptei rele nu-i pe lume om sã scape


ºi de bune ºi de rele, plata este foarte-aproape.

9 - Este soartã,
e destinul,
e-ntîmplarea, - însã ele
nu-s nici oarbe
nici nedrepte, - fie bune, fie rele
ci sînt mijloace prin care se-aduc zilnic
pe pãmînt
la-mplinire, toate cele hotãrîte de Cel Sfînt.

10 - Nu învinui destinul, cînd tu singur îþi faci rãu


el desigur îþi aduce plata umbletului tãu.

11 - Soarta fuge ºi mai grabnic decît orice cãlãreþ


ea ajunge orice faptã, cu rãsplatã
- ori dispreþ
ea-nsoþeºte ca o umbrã orice faptã
ºi-orice gînd
care-o face oriºicine, oriºiunde ºi oricînd.

12 - Destinul nu-i prieten cu nici un necinstit


îi dã pe faþã totul, cum nici nu s-a gîndit.

13 - Cu ce mãsurã-ai mãsurat,
- aºa o sã-þi mãsoare
dreptatea Celui care-n veac nu uitã
nici nu moare.

14 - Dupã cum pui întrebarea, astfel vei avea rãspuns,


dupã cum îþi va fi mersul, astfel vei avea ajuns,
dupã cum îþi va fi viaþa, astfel vei avea sfîrºit
ºi precum îþi e sfîrºitul - vei fi veºnic rãsplãtit.

15 - Cînd vinzi vaca de la casã vinzi ºi laptele cu ea,


cînd te laºi de-o cale bunã, multe pierderi vei avea.
Pag. 315

16 - Cu cei care-ai fost la muncã trebuie sã fii la platã


- dacã este prietenie ºi-nsoþire-adevãratã.

17 - Un cîine bun, se cade sã aibã-o coajã bunã


ºi munca ºi rãsplata se cade împreunã.

18 - Dacã vei plãti nainte, ai sã fii mai rãu servit,


þine minte totdeauna: plata fã-o la sfîrºit.

19 - Cui i se dã mult pe lume


mult are sã i se cearã
ce iei cînd vii înãuntru
o sã dai cînd ieºi afarã.

20 - Cine nu ascultã, nu va fi-ascultat


secerã oricare ce a semãnat.

21 - Toþi cei ce grãbesc sfîrºitul vieþii altora, oricare


vor pieri de-o moarte crudã,
grabnicã
ºi-ngrozitoare!

22 - Cel ce-adunã
faptã bunã
îºi gãseºte-n ea cununã,
cel cu grele fapte rele
va pieri pe veci cu ele.

23 - Cu mãsura care dai


cu aceea o sã iai
cu bineþea care-o-nchini
îþi întorc ºi cei strãini.

24 - Sîngele nevinovat
cere rãzbunare
mîna care l-a vãrsat
veºnic pace n-are.

25 - Suferinþa celor mici


cere-o dreaptã platã
care vine, ori aici,
ori apoi, odatã...

26 - Cine sare multe garduri tot se-nþeapã în vreun par,


cine-aprinde multe focuri tot se-aprinde cu vreun jar,
cine prea de toþi îi place sã se lege duºmãnos
tot îºi aflã-odatã unul sã-i plãteascã cu prisos.
Pag. 316

4 - Despre rãspundere
1 - N-ar trebui sã poatã dormi-un conducãtor
ce poartã-n sine grija întregului popor
conducere înseamnã rãspunderea cea grea
în faþa multor oameni,
dar ºi la moartea sa.

2 - Cine poate fi pe lume cel mai bun conducãtor?


- cel ce poate þine seamã de folosul tuturor!

3 - Nu poþi sã atingi noroiul fãrã sã te murdãreºti,


nu poþi sã rãmîi om vrednic cînd cu rãii te-nsoþeºti.

4 - Cine-ºi vinde patul moale va sfîrºi întins pe jos,


cine-ºi pierde omenia moare ca un ticãlos.

5 - Totul este bine-atuncea cînd sfîrºeºte bine


- ºi sfîrºeºte bine numai cine drept se þine.

6 - Numai la sfîrºit se-mparte premiul frumos


celor care-n timpul vieþii luptã curajos.

7 - Sã nu judecãm nimica înainte de sfîrºit


numai la sfîrºit se vede care floare - ce-a rodit.

8 - Nu vorbi de rãu o vreme - pînã încã n-a trecut


nici nu ºtii ce-þi poate-aduce
chiar ºi ultimul minut.

9 - Mai bine-un sfîrºit cu lacrimi


ca un rîs nechibzuit
de tot ce-i spãlat cu lacrimi
poþi rãspunde liniºtit.

10 - Fericit, cui spui o vorbã ºi-nþelege-o sutã bine


vai de cel cui spui o sutã, dar nici una nu reþine.

5 - Despre rãu
1 - Fiul meu, pãstreazã-þi pururi faþa inimii curatã,
fugi de rãu viaþa toatã
- nu-l dori ºi nici nu-l face
nimãnuia niciodatã ca sã poþi trãi în pace -
rãu fãcînd, cu siguranþã vei primi a lui rãsplatã.
Pag. 317

2 - Rãul - spune Adevãrul; rãul - glãsuieºte psalmul -


e mai bine tu sã-l suferi, decît tu sã-l faci la altul.

3 - Urã nimãnui nu þine


rãul nu-l plãti cu rãu
chiar vrãjmaºului fã-i bine
chiar de nu e dreptul sãu
fiecãrui dupã fapte, se plãteºte dreptul sãu.

4 - Fugi de rãul cel din alþii,


dar mai mult de cel din tine
- de rãu cine nu se teme nu ajunge-n viaþã bine.

5 - Oriºicine-ar fi-n viaþã, fiica mea, la oriºicine


rãu nu-i face niciodatã dacã nu-i poþi face bine,
cãci un rãu fãcut în viaþã totdeauna dãinuieºte
mult mai mult decît acela care îl pricinuieºte.

6 - Cînd eºti rãu ºi ticãlos


cauþi numai al tãu folos
cînd eºti om de omenie
cauþi folosul la o mie.

7 - Fiii mei, precum lumina ochilor voi v-o pãziþi


ºi precum de foc ºi apã plini de teamã vã feriþi
ºi precum de groaza morþii fugi sã scapi în orice loc
ºi precum doriþi scãparea din oricare nenoroc,
- mai mult ca de toate-acestea de pãcat sã vã feriþi,
nici un rãu ºi niciodatã nimãnui sã nu-i doriþi
cãci pãcatul se rãzbunã totdeauna pe acel
care-l face-ntîi, - ºi-n urmã pe copiii dupã el.

8 - Ochiul rãu e-o faþã tristã care-aratã-o stare rea,


de vezi numai rãu la alþii e cã-n tine e aºa.

9 - Din a inimii cãmarã


tot ce-i rãu arunc-afarã;
rãul pururea-ntineazã
vasu-n care se aºeazã.

10 - Fiii mei, nu faceþi rãul nici cînd pare cã e bine


rãul are totdeauna prefãcãtorie-n sine
de aceea mulþi fac rãul amãgiþi de o pãrere,
rãul gol puþini l-ar face, rãu-i groaznic la vedere.

11 - Cel mai tare n-are lege, el îºi este legea sa,


o, atunci ºi-aratã omul cît i-e inima de rea.
Pag. 318

12 - Azi e-un rãu în orice bine ºi-i un bine-n orice rãu


pînã Cerul nu-ºi desparte de cei rãi poporul sãu.

13 - Cînd lumina de-ntuneric Ceru-n veci va despãrþi,


binele de rãu atuncea despãrþit pe veci va fi,
cei buni singuri vor fi-n cinste,
cei rãi singuri vor fi-n chin,
binele-o fi numai bine, rãul numai rãu deplin.

14 - Rãul cînd e numai rãu


greu te-atrage-n lanþul sãu
cînd ºi bine pare-a fi
poate repede-amãgi.

15 - Rãul e neputincios:
cînd e singur cade jos
numai binele e tare
totdeauna stã-n picioare.

16 - Pentru omul rãu mai greu e fapta bunã a lucra


decît îi e greu sã facã celui bun o faptã rea.

17 - Lumea stã ca un balaur sã înghitã pe vecie


sã ucidã pe-orice suflet ce trãieºte-n curãþie,
- o, de ne-am scãpa odatã de acest balaur-lume
ce-a putut din noi pe-atîþia sã-ntineze ºi sugrume!

18 - Nu te însoþi cu rãul, cine-un ºarpe-a încãlzit


a ajuns întotdeauna greu muºcat ºi otrãvit.

19 - Ce întunecate umbre poartã cei rãi pe-a lor faþã


ei nu pot afla lumina niciodatã în viaþã
nici în ceruri, nici întrînºii, nici nãuntru, nici afarã,
li-e amarã-aceastã viaþã, cealaltã mai amarã.

20 - Cînd dorinþa rea din suflet þi-o vei smulge s-o arunci
ºi pãcatul va dispare, piere fãrã ea atunci.

21 - Doar de-un om sã te-ngrozeºti:


- de tine, cînd te priveºti
cã nimeni nu-þi face-aºa
rãu ca tu cu gura ta
ºi cu inima cea rea
cînd învaþã-a n-asculta.

22 - Nu-i mormînt adînc pe lume ca acela unde-n jale


omul ºi-a-ngropat credinþa ºi iubirea vieþii sale
Pag. 319

cã din oriºice morminte toate-odatã au sã-nvie


dar acestea cînd se-ngroapã, îngropate-s pe vecie.

23 - Omul rãu ºi ticãlos


este mai primejdios
ca un tigru fioros
sau un ºarpe veninos...
- dacã te fereºti de fiare
ºi te temi de dinþi sau gheare
fugi de omul blestemat
cã-i mai rãu ºi mai turbat.

24 - Unii-s orbi cu ochii, iar alþii sînt cu inima orbiþi,


vai, aceºtia din urmã sînt mai nenorociþi
cã cei orbi de ochii minþii ºi de-ai inimii - pe veac
sînt sortiþi la întuneric ºi la chinuri fãrã leac.

25 - E mai uºor sã te socoþi


a nu cãdea în rele
decît dac-ai cãzut sã poþi
uºor sã ieºi din ele.

26 - Rãutatea e-mpotriva stãrii sufletului tãu


precum boala împotriva sãnãtãþii, - e un rãu.

27 - Cel ce cautã slava lumii e spre rele aplecat


cel ce de necaz se plînge, este de plãceri legat.

28 - Cine nu vrea slava lumii nici plãceri nu va dori,


va rãbda smerit necazul fãrã-a se mai tîngui.

29 - Cine lasã calea bunã ºi alege una rea


de pedeapsa cea mai asprã nicãieri nu va scãpa
însã dacã se întoarce cu adînc suspin amar
poate, dupã plîns, iertarea s-ar putea s-o afle iar.

30 - Cîte face omu-n viaþã nu le face nimãnui


rãu sau bine dacã face ºi le face numai lui,
cãci atunci cînd nici nu ºtie, ºi se-aºteaptã mai puþin
ºi-aflã binele sau rãul, de la prieten sau strãin.

31 - Cînd din tine rãutatea o vei smulge ºi-arunca


pleacã ºi nemulþumirea, cã nu poate fãrã ea
ele numai împreunã pot veni sau pot pleca.

32 - Cel rãutãcios se plînge de-alþii cã-s rãutãcioºi,


mincinosul totdeauna vede pe-alþii mincinoºi,
Pag. 320

în toþi numai miºelie vede omul cel miºel


- rãul lui îl vede-n alþii cel ce nu se uitã-n el.

33 - Fiul meu, sã n-ai în tine rãutate niciodatã


totdeauna nimicirea este-a rãutãþii platã.

34 - Inima-ngîmfatã are
o simþire-aºa de mare
cã ºi-atingerea mai micã,
toatã liniºtea i-o stricã
- dacã n-ai inima rea
totul poþi uºor rãbda.

35 - Rãutatea cuiva-l face ºi pe el nefericit


ºi pe-aceia ce cu dînsul duc un trai neliniºtit.

36 - Vai, ce-ntunecare poartã cei rãutãcioºi pe faþã,


ei n-au faþa luminoasã niciodatã în viaþã,
inima din ei avînd-o numai de-ntuneric plinã
nici o zi nu-i pentru dînºii bucuroasã ºi seninã.

37 - Groapa altuia cînd sapi


cazi tu-n ea - ºi nu mai scapi.

38 - Nu cãuta la alþii rãu


cã se-ntoarce-n capul tãu.

39 - Cînd moartea cailor ar fi pe voia cîinilor lãsatã


curînd n-ar mai fi nici un cal neomorît în lumea toatã;
cînd libertatea celor buni ar fi supusã tiraniei
dreptãþii i s-ar pune lanþ ºi ºtreang la gîtul omeniei.

40 - Unui om fãrãdelege trebuie un crud la fel


sã-i plãteascã dupã fapte, altfel cîte-ar face el?

41 - Fugi de cel ce cu prostia are-n el ºi rãutate,


de departe te înjurã iar de-aproape te ºi bate.

42 - Lupul moare de bãtrîn


dar la rele-i tot hapsîn
- cel rãu chiar legat ºi jos
este tot primejdios.

43 - Vulpea cît de slabã-o vezi


pocãitã sã n-o crezi,
paznic curþii sã n-o pui
cã te lasã fãrã pui;
Pag. 321

cine-a fost cîndva tîlhar


nu-i bun paznic la hambar.

44 - Nu poþi sã faci la altul bine


pînã cînd nu-þi faci þie rãu,
cînd nu rabzi paguba la tine
nu poþi s-ajuþi pe-un frate-al tãu.

45 - Nu te-mbãrbãta la rele dacã nu eºti prins acum,


nu-i departe clipa-n care ai sã cazi în lanþ pe drum.

46 - Nu de multe ori va merge cana cea de lut la apã


pîn-odatã cade-n pietre ºi cînd cade nu mai scapã.

47 - Nu te bucura sã iai
de la nimeni nici un pai
cãci banul nedrept venit
pierde ºi pe cel muncit
ºi avutul pe nedrept
pune piatra grea pe piept.

48 - Dupã ce-i strici cuiva carul, drumul bun degeaba-i spui


- ce-i mai dai învãþãturã dupã ce-i strici viaþa lui?
în zadar spui cuiva bine dacã l-ai nenorocit,
asta ºi mai mult aratã rãul ce l-ai sãvîrºit.

49 - Duºmanul cel mai rãu, ades,


cu pîinea ta þi l-ai cules
cãci omul josnic ºi miºel
nimica n-are sfînt în el
ci recunoºtinþa-n veac
l-aratã cã nu-i om - ci drac.

50 - Celui rãu de-i dai un deget el þi-apucã mîna-ntreagã,


dacã-l laºi sã stea la uºã, dupã masã þi se bagã,
dacã-i dai un ban, el cautã ca sã-þi fure punga plinã,
- decît cel fãrã ruºine nu-i mai lacomã jivinã.

51 - Rãul, rãu e-n toate


ºi-n faþã, ºi-n spate:
din casã te furã,
de-afarã te-njurã,
de-aproape te-aprinde
departe te vinde...

52 - De nimeni nu te mira:
- ºi tu poþi uºor cãdea.
Pag. 322

53 - Copilul care cade singur nu plînge mult cînd nu-i vãzut


acel ce rãul el ºi-l face, îºi tace tot ce ºi-a fãcut.

54 - Din relele mãrunte ajungi la cele mari,


din furãtura micã ajungi între tîlhari,
- de-aceea nu-þi permite nici furtul mic ºi rar
de nu vrei sã sfîrºeascã copilul tãu tîlhar.

55 - Lupu-ºi schimbã pãrul, dar nãravul ba,


hoþul schimbã haina, dar nu firea sa,
rãii schimbã munca dar nu lenea lor
- astfel de jivine în ruºine mor.

56 - Omu-n rele nãrãvit


este greu de lecuit
ca ºi pomu-mbãtrînit
dacã e crescut sucit,
dar de-l iei de mititel
poþi sã-ndrepþi ceva din el.

57 - Rîzînd intrã pãcatu-n casã


dar iese-amar plîngînd napoi
ispita-i dulce la vedere
dar vai, amarã e apoi.

58 - Cel biruit de patimi e ca un dobitoc


îºi pierde pîn-la urmã ºi cinste ºi noroc.

59 - Orice muºte trag la hoituri,


orice pofte la pãcat
iar pãcatele la moarte,
moartea-n chinul necurmat, -
de aceea rupe lanþul poftei pînã n-ai cãzut,
nu ºti cît de-amar e veºnic rãul dupã ce-i fãcut.

60 - Iepurele cade-adesea sub tufiºul cel mai mic


- deseori cãderea vine dintr-un lucru de nimic.

61 - Dacã vrei sã te faci oaie


sînt destui sã te jupoaie
dar dacã te faci cãþel
n-ai sã treci cu preþ de miel.

62 - Rãul este ca rãchita: din ce-l tai, din ce rãsare,


numai cînd smulgi rãdãcina pier mlãdiþele amare.

63 - Numai vorbele frumoase sã te scape n-au putere,


Pag. 323

marea hotãrîre-a faptei ºi-ndreptãrii þi se cere!...

64 - Cînd cu ruºinea te înveþi de nimenea nu-þi pasã


dar vai de cel obiºnuit c-o viaþã ruºinoasã.

65 - Nu-i vreun om fãrã necaz


cum nu-i gard fãrã pîrleaz
nici nu-i om fãrã vreun bai
cum nu-i munte fãrã plai.
Nu-i gard fãrã pîrleaz
nici om fãrã necaz
nu-i munte fãrã plai
nici casã fãrã bai.

66 - Sã ai întotdeauna un rost la gîndul tãu


e rãu ºi cînd nu-i bine, ºi-i bine cînd nu-i rãu.

67 - Necazul nu-i numai de-un fel


- sã-i crezi pe cei ajunºi în el!
cãci chiar de nu-i cum este-al tãu
de orice fel ar fi, e rãu.

68 - Teme-te de ploaia-nceatã nu de ploaia repezitã,


teme-te de mîþa blîndã nu de mîþa cea zbîrlitã,
teme-te de omul meºter sã se-ascundã ºi sã tacã,
el e-acel viclean ce ºtie rãul mai amar sã-þi facã.

69 - Sã nu dea Dumnezeu nici cui


cît poate sã îndure
c-adesea geme-adîncul lui
ca pomul sub secure.

70 - Cînd trebuie-n viaþã necaz sã pãtimeºti


de nu te aflã rãul, mergi tu pînã-l gãseºti.

71 - Cînd meriþi sã paþi rãul, ca sã-l ajungi, la fel:


de nu te cautã rãul, îl cauþi tu pe el.

72 - Nu te-ntoarce dupã fuste


nici nu mergea-un pas sau doi
- cine umblã dupã muºte
va ajunge la gunoi.

73 - Surdului degeaba-i spui


el nu crede nimãnui, -
- nici la omul nesimþit n-aºtepta compãtimit.
Pag. 324

74 - Degeaba arde lampa la omul adormit,


degeaba ceri simþire la omul nesimþit,
degeaba plîngi la uºa tiranului nedrept,
degeaba este totul cînd nu-i simþire-n piept.

75 - Pomul îl cunoºti pe rod


cum pe faptã pe-un nerod.

76 - Aºa-i lumea din bucãþi


unde-s oale e ºi bãþ
unde-albine e ºi stup
unde-s oi - ºi cîte-un lup.

77 - Ce trebuie sã-þi vinã, în cale întîlneºti, -


de trãsnet ºi de soartã degeaba te fereºti.

78 - Cînd ai zile ºi noroc


scapi din apã ºi din foc
ºi-nverzeºti în orice loc,
- cînd n-ai zile ºi n-ai har
toþi te-ajutã - ºi-n zadar
te usuci în plin hotar.

79 - Cînd ai la vreun necaz de tras


l-ajungi chiar dacã mergi la pas
sau el te-ajunge-oricît goneºti
dar unde-i scris - îl întîlneºti.

80 - Aþa unde-i mai subþire se va rupe mai degrab


omul cade în ispita pentru care e mai slab.

81 - Vai de lupul care-ajunge joc ºi rîs la cîini


vai de omul care-i slugã la mai mulþi stãpîni.

82 - Cine creºte pui de ºarpe va ajunge otrãvit!


iar cu relele deprinderi mergi la moarte negreºit
cã dacã le-nveþi odatã ºi le creºti la sînul tãu
nu te lasã ci te-aruncã de la rãu la ºi mai rãu.

83 - Nu numai cã nu ai voie
- dar n-ai timp a face rãu
cînd e-atît de mult nevoie
sã faci bine-n jurul tãu.

84 - Nu te-amãrî peste mãsurã de nici un rãu


cît de cumplit
cînd te-aºteptai mai dinainte sã-þi vinã
Pag. 325

cum a ºi venit!
ci-ncrede-te mai tare-n ceruri
ºi roagã-te ºi mai aprins
puterea Binelui e mare ºi nu te va lãsa învins.

85 - Cel rãu învinuie pe toþi chiar cînd doar el greºeºte


dar omul cel nevinovat - pe nimeni nu huleºte.

86 - Vine-odatã ceasu-n care oriºice necaz ºi rãu


suferit de cel bun, -
cade peste-asupritorul sãu
de aceea ai de grijã orice faci ºi-oricine eºti
de-un om bun tu nu te-atinge
dacã vrei sã nu plãteºti.

87 - Rãul se plãteºte-odatã cu alt rãu


- ºi îndoit,
fiecare ispãºeºte, în vreun fel, ce-a fãptuit.

88 - Pînã cînd mai ai ruºine de-orice rãu


ce l-ai fãcut
încã te mai poþi întoarce,
nu eºti chiar de tot pierdut.

89 - Rãzbunarea unor fapte poate oriºicînd sã vinã,


fericit acel cel umblã numa-n cinste ºi-n luminã.

90 - Tot binele sau rãul îi vin unui popor


din mîinile acelui ce-i este-ndrumãtor.

91 - Omul josnic ºi nebun


nu-i creat de Cel Preabun
cel ce-a devenit astfel
s-a creat doar el, pe el.

92 - În întreaga lume, toate se nasc numai din iubire


numai rãul e din urã
ºi otrava-i din cîrtire.

93 - Omul rãului aºteaptã de oriunde ºi oricînd


doar unealta
ºi momentul
ca sã facã ce-are-n gînd,
cînd îi va sosi momentul
ºi unealta o sã-i vinã,
plata rãutãþii fi-va fioroasã ºi deplinã.
Pag. 326

94 - E primejdios a-þi face un duºman din omul rãu


de aceea oricît costã cautã-i pace-n drumul tãu.

95 - E uºor ca o femeie ce-n petreceri se prea þine


sã ajungã-n cãi greºite
ºi sã nu sfîrºeascã bine.

96 - Cînd lupþi cu duºmani prea josnici,


n-ai prea multã biruinþã -
dar de-a lor apropiere se-ntineazã-a ta fiinþã.

97 - Nu lovi nici chiar pe-un cîine


cãci te vede cine-l are
- dar cînd asupreºti pe-un semen, nu te vede cerul, oare?

98 - Chiar ºi iarba otrãvitã - lapte-n vacã se preschimbã


chiar ºi laptele, în ºarpe, - se preface-otravã-n limbã
chiar ºi-n slãbiciuni s-aratã bunãtatea-n omul bun
ºi chiar darurile bune - sînt spre rãu la cel nebun.

99 - Înþelept e-acela care dacã vede-n mine-un rãu


ºtie cã el e ºi-n sine - ºi-l îndreaptã pe al sãu.

100 - Cine nu-ºi deschide ochii va deschide punga sa;


- rãul ne-ndreptat la vreme, urme grele va lãsa.

101 - ªoarecele aflã bortã chiar ºi-n casa cu pisici


hoþul îndrãzneþ tot furã oriºicîþi ar fi pe-aici.

6 - Despre recunoºtinþã
1 - Fiii mei, recunoºtinþa voi sã n-o uitaþi nicicînd
mulþumiþi veþi fi-n viaþã mulþumirea arãtînd
cãci ºi Cerul ºi pãmîntul o doresc ºi-o cer la voi
ºi nu-i simþãmînt pe lume mai plãcut ca ea apoi.

2 - Nu uitaþi recunoºtinþa care trebuie s-o daþi


toatã viaþa celui care ochii vi i-a dat curaþi
dulce-i a iubi frumosul, bine-i a cãuta ce-i drept
cãci recunoºtinþa-i harul sufletului înþelept.

3 - Fiii mei, recunoºtinþa daþi-o cui o datoraþi


s-o primiþi ºi voi odatã de la cei ce-o aºteptaþi,
cît de trist e cînd în viaþã bucuria þi-o primeºti
de la alþii, nu de unde þi-o aºtepþi ºi þi-o doreºti.
Pag. 327

4 - Omul recunoscãtor
e ºi binefãcãtor
însã cel nemulþumit
e urît ºi nesimþit.

5 - Fiii mei, recunoºtinþã sã-arãtaþi spre oriºicine


care cu un sfat sau faptã v-a fãcut cîndva vreun bine
cãci recunoºtinþa este datoria sfîntã care
binefacerii îi este pururi binefãcãtoare.

6 - Omul care pentru-un bine nu e recunoscãtor


în curînd ajunge-o silã ºi-o povarã tuturor.

7 - Numai cu Recunoºtinþa Binefacerea va sta


ele numai împreunã pot rãmîne sau pleca.

8 - Nu scuipa-n nici o fîntînã, cã de-n toate vei scuipa


de-unde vei mai bea tu apã mîine cînd vei înseta?

9 - Nu batjocori pe-acela de la care te-ai hrãnit


- cum vei merge sã-i ceri iarãºi
dacã n-ai fost om cinstit?

10 - Cînd mãnînci pepene dulce


nu-l uita pe muncitor,
cui te-a-mpãrtãºit cu cerul, fii-i recunoscãtor!

11 - Faþa recunoscãtoare este tuturor pe plac


dar nerecunoscãtorul este osîndit în veac.

12 - Cînd se bucurã avutul?


- cînd ajunge mai avut!
Cînd se bucurã sãracul?
- cînd gãseºte ce-a pierdut!
Cînd se bucurã credinþa?
- cînd primeºte ce-a crezut!
Cînd se bucurã iubirea?
- cînd i-o-ntoarce cel plãcut!

13 - Cînd ai merite prea multe, nu mai poþi rãmîne-ascuns


- dar ºi nerecunoºtinþa vei simþi-o îndeajuns.

14 - Fapte mari, - semn de om mare,


fapte mici, - semn de om mic,
- fapta nerecunoºtinþei, - semn de suflet de nimic.

15 - În credinþã, ca ºi-n viaþã, trebuie sã ai pãrinþi


Pag. 328

lor le eºti dator respectul veºnicei recunoºtinþi.

16 - Admirînd orice frumseþe - mã-nchin Celui ce le-a dat


ce-a putut crea atîtea bucurii, ce minunat!

17 - Dacã þi-ai pierdut maestrul,


nu-i mai afli soþ uºor,
sã-þi întorci mereu spre dînsul gîndul recunoscãtor.

18 - Cînd nu mai ai de-ai tãi nevoie,


adu-þi aminte c-ai avut,
tot viitorul tãu depinde
de cum te porþi cu-al tãu trecut.

19 - Ca sã-þi þii pãrinþii-n viaþã, dã-þi ºi pîinea


de la gurã,
asta fie-þi cea mai sfîntã
ºi-mplinitã-nvãþãturã.

20 - Cînd un cîine te ajutã sã treci apa, - nu-ntreba


dacã-i alb sau dacã-i negru,
dacã e rîios sau ba...
Cînd un om îþi face bine, recunoaºte-l fericit,
el þi-e binefãcãtorul - chiar cînd e de toþi hulit.

21 - Chiar ºi-atunci cînd ar fi-n lume


numai aur pe-orice drum
omul ar avea nevoie de alt om, tot ca acum.

22 - Faceþi bine unor ziduri, - ºi-o s-aveþi de ce vã þine,


faceþi bine unor pietre - ºi-o s-aveþi pe ce sta bine,
faceþi bine-ntotdeauna ºi oricui în strîmtorare
cã nu ºtii ce bine semeni, unde-l afli - ºi la care.

23 - Un sfat bun cînd îl gãseºti


nu-i vreun aur sã-l plãteºti
cãci la vremea de-ncercare
nu-i un preþ ca el mai mare.

24 - Cîinele cã este cîine, - linge mîna cui dã pîine,


omul - cã e om îi spui, blestemã pe Tatãl lui
- ºi cum sã nu-ntrebi apoi - care-i om din amîndoi?
Pag. 329

7 - Despre singurãtate
1 - A fi singur, - este rãul cel mai mare cu putinþã
numai pentru cei ce-n inimi n-au iubire ºi credinþã,
însã omul care are dulce-n inimã lumina
în singurãtate aflã bucuria ºi hodina.

2 - Lacrimile mai amare sînt acele revãrsate


nu-n afarã, ci-n lãuntru,
nu-n tîrg, - ci-n singurãtate,
nu de rãul cel din alþii - ci de rãul cel din sine
- dacã plînge omul sincer,
atunci plînge omul bine.

3 - Omul la necaz nu-ºi aflã nici pãrinte


ºi nici casã
ºi nici þarã primitoare
ºi nici faþã prietenoasã,
numai dragostea e prieten cu cel necãjit pe lume
numai ea nu oboseºte sã-l ajute ºi îndrume.

4 - Dacã anii vieþii tale þi s-au scurs prea în zadar


atunci plînsul amintirii þi-e într-adevãr amar
dar cînd anii vieþii tale þi-au fost plini
de-un sfînt folos
atunci ºi singurãtatea þi-este ca un cer frumos.

5 - La nevoie, face omul ce nici nu gîndea cã poate


- vai de-acela ce ajunge singur ºi lipsit de toate!

6 - Puþini cred în lumea asta starea omului zdrobit


de aceea amãrîtul este prea puþin iubit.

7 - Trecãtoarea slavã-a lumii cere mult


ºi dã puþin
singur eºti în bucurie, singur ºi-n eternul chin
doar umblarea cu-nþelepþii, cere-un strop
ºi dã-o vecie
dupã-o clipã de-ntristare - nesfîrºita bucurie.

8 - Un stãpîn sau un pãrinte


nu plîng singuri niciodatã
plîng cu ei ºi-acei a cãror soartã e de-a lor legatã.

9 - Dacã n-ar fi nori, adesea nu ne-am bucura de soare


fãrã lacrimi, n-am cunoaºte bucuria ce preþ are.
Pag. 330

10 - Dintr-o apã-ndepãrtatã nu-þi stingi focu-apropiat


- vezi sã fii cît mai aproape cînd cel drag
e-ndurerat.

11 - Plantele iubirii trebuiesc udate


deseori cu lacrimi în ascuns vãrsate.

8 - Despre slãbiciune
1 - Dacã n-ar fi-n noi atîtea slãbiciuni ºi neputinþe
n-am vedea atît de bine astea-n altele fiinþe.

2 - Noi atunci vom recunoaºte cã avem cusururi mici


cînd voim sã ne ascundem cele mari de inamici.

3 - Cel ce nu vrea sã-ºi îndrepte un cusur pe care-l are


îºi tot cautã-ndreptãþire ºi-ºi tot aflã apãrare.

4 - Nimeni nu-i atît de vrednic sã nu aibã-o slãbiciune


nici atît de rãu sã n-aibã chiar nimic din cele bune.

5 - Pe mãsurã ce iubirea piere de peste-o fiinþã


o sã-i vezi numai cusururi, numai rãu ºi neputinþã.

6 - Omul cel lumesc e grabnic în a se-arãta-nzestrat,


credinciosul recunoaºte cã-i sãrac cu-adevãrat.

7 - Este dureros atuncea cînd nici chiar nenorocirea


nu ne-nvaþã-nþelepciunea ºi nu ne îndreaptã firea.

8 - Cel care-i stãpîn aicea, este rob în altã parte


nu e munte fãrã vale, nici mãrire fãrã moarte.

9 - Un nebun ajunge-adesea sã înnebuneascã-o sutã,


vorba rea ºi fapta proastã, prea uºor se împrumutã.

10 - Dup-un cîine care latrã se iau cîinii toþi din sat


- nici nu ºtii ce modã iese dintr-un cap descreierat.

11 - Dacã te conduce corbul, ai s-ajungi la mortãciuni,


dacã te conduce trupul, te scufunzi în urîciuni.
Pag. 331

9 - Despre smerenie
1 - Fiul meu, întotdeauna ºi oriunde fii smerit,
lasã pe-alþii sã vorbeascã, tu ascultã liniºtit
cãci smerindu-te mereu
tu te nalþi copilul meu
dar cu cît mai cu trufie ºi mai sus te vei nãlþa,
prãbuºirea ta cînd vine cu atît va fi mai grea.

2 - Cînd mereu smerit te simþi


nu vei fi silit sã minþi
dar atunci cînd te mîndreºti
eºti silit mult sã minþeºti.

3 - Fiul meu, smerit fii pururi, niciodatã sã nu stai


ca cei mincinoºi ºi trufaºi sã te lauzi cu ce ai
cãci noi n-am adus nimica pe pãmînt cînd am venit
nici nu vom lua nimica, goi plecãm - deci fii smerit!

4 - Nu fi mîndru, - cel fãþarnic n-are sufletul senin,


spicul gol ºi-nalþã capul, dar ºi-l pleacã spicul plin.

5 - Fii smerit în tot ce faci,


rar sã zici ºi des sã taci
- cînd s-aude tãrãboi
trece lada cu gunoi.

6 - Tu sã n-araþi niciodatã al de-aproapelui pãcat


cînd ºi degetul cu care îl araþi e necurat.

7 - Pe cel mare sãrãcia


nu-l coboarã cu nimic
dupã cum nici bogãþia
nu-l ridicã pe cel mic.

8 - Cînd pe altul vrei sã critici, stai ºi-ntreabã-te mereu:


- oare n-am aceleaºi lipsuri, dacã nu mai mari, ºi eu?
Cãci dacã vei face astfel ºi dacã vei fi cinstit
vei vedea cã-ntîi la tine ai mai mult de osîndit.

9 - Nu-þi închipui vreodatã


cã eºti fãrã de greºealã
cãci chiar cel ce-ar ºti mai multe
foarte-adeseori se-nºealã.

10 - Fiul meu, oricît de naltã-i starea unde te-ai nãlþat


Pag. 332

nu uita cã mai degrabã cazi de cum te-ai ridicat,


oriºicît de nalt e turnul, temelia-i pe pãmînt,
greu e pînã se ridicã ºi-i uºor sã cadã frînt.

11 - Cînd eºti singur, la a tale mari scãderi sã te gîndeºti,


cînd eºti cu-alþii, la nici una de-ale lor sã nu te-opreºti.

12 - Cei ce umblã totdeauna sã te laude, te vînd,


cel ce vrea sã te pãstreze, nu te laudã curînd.

13 - Nimenea nu poate crede nici iubi cu-adevãrat


dacã nu se socoteºte niciodatã vinovat.

14 - Cine-i slugã nu-i stãpîn,


multe-l trag, puþine-l þîn
de-ar dori cît ar dori
tot n-ar face ce-ar voi.

15 - Fericit cînd e smerit


robul gîndului cinstit,
fericit cît e supus
robul gîndului nespus
cãci stãpîn ajunge pus.

16 - La toþi oamenii purtarea cu ambiþie ºi falã


e urîtã, degradantã ºi le-aratã mintea goalã,
astea ºi-le-aratã omul care altceva nu are
- sãrãcia îngîmfatã e prostia cea mai mare.

17 - Nu dispreþui pe-acela care tu nu-l poþi combate,


dacã eºti mai bun nu rîsul ci viaþa ta s-arate.

18 - Dacã tu vorbind cu alþii capul þi-l ridici prea sus,


e dovadã cã nimica nu e drept din tot ce-ai spus.

19 - Dac-ar fi sã spunã alþii sau sã spui tu ce e drept,


cred c-ai fi silit adesea sã-þi pleci capul pînã-n piept.

20 - Pãrãseºte fãrã murmur, totdeauna, orice-avere,


ea aduce-atîtor oameni întristare ºi durere,
de o singurã avere þine-þi inima legatã,
de aceea ce n-aduce întristare niciodatã.

21 - Socoteºte-te tu însuþi mic ºi slab în faþa ta


ca sã nu te prea-ntristeze nerespectul altora.

22 - Întristarea
Pag. 333

e-ncercarea
umilinþei credincioase,
dar pieirea
ºi-ngrozirea
umilinþei mincinoase.

23 - Nu rîvni la vaza lumii, - ea mai mult a preþuit


ºi-a iubit întotdeauna pe bogat nu pe cinstit
cel ce are bani, nu cine are cinste i-e pe plac,
- pe-o astfel de preþuire tu dispreþuieºte-o-n veac.

24 - Omul îngîmfat ºi lacom este-n stare de-orice rãu,


nu þi-l face nici prieten ºi nici soþ în lucrul tãu
fii cu grijã, ocoleºte-l... orice apropieri de el
te ating sau te-ntineazã sau te chinuie-n vreun fel.

25 - Fii smerit ºi te aºeazã mai napoi,


- de orice carã
cã-i mai bine ca sã-þi zicã: suie-te
- decît coboarã!

26 - Numai sufletul acela e smerit cu-adevãrat


care tace ºi atuncea cînd îi zici cã-i îngîmfat.

27 - Smerenia-i virtutea din toate cea mai naltã


în ea ºi celelalte virtuþi sînt laolaltã.

28 - Smerit e numai omul ce-adînc e-ncredinþat


cã oriºicine altul e mult mai înzestrat.

29 - Orice om se crede mare cînd priveºte numa-n jos


atunci vede omul cine-i cînd priveºte spre Hristos!

30 - Cînd e bine într-o þarã?


- cînd toþi se supun în tot
celui care-o cîrmuieºte, - iarã el, lui Savaot.

31 - Nu te-asemãna cu cine e ca tine mai cãzut


ci te-aseamãnã cu-aceia ce-au un drept ºi nalt trecut
cînd te-asemeni cu mai rãii te îngîmfi
ºi te-amãgeºti,
cînd te-asemeni cu mai bunii, doar atunci vezi
cine eºti.

32 - Cel învins cu vreo dovadã chiar de netãgãduit


va tãcea, - dar rar se lasã-ncredinþat
ºi biruit
Pag. 334

cãci pentru încredinþare trebuie-al smeririi har


iar aceasta, printre oameni, este astãzi cel mai rar.

33 - Nimeni nu poate sã aibã decît ce i-e dat de Sus,


de aceea el se cade a fi Cerului supus.

34 - Mai bine te smereascã-un drept


decît sã te înalþe-un rãu,
smerenia-i virtutea ta
dar lauda-i cusurul tãu.

35 - Binele nu-i niciodatã împlinit aºa de bine


ca atunci cînd pe-ndelete e-mplinit
smerit,
de tine.

36 - Multe ºtiu aceia care spun cã ei nu ºtiu nimic,


puþin ºtiu aceia care prea mult de-a lor ºtiinþã zic.

37 - Cînd ºti - ºi totuºi simþi cã nu ºti,


- aceasta este o virtute
ºi-un semn cã dragostea te-nvaþã
a umilinþei cãi plãcute.

38 - Cine ºtie cã nu ºtie, - are mult, ºi nu puþin


cãci smerenia o-nvaþã numai cel de daruri plin.

10 - Despre statornicie
1 - Fiul meu, în orice vreme fi statornic neclintit,
plece cine vrea sã plece, tu sã þii cum ai primit.

2 - Viaþa ta-n statornicie pildã fie tuturor,


cel statornic este soare, iar cel nestatornic - nor.

3 - În cununa minunatã care þi-o va da vecia


cea mai mîndrã piatrã scumpã îþi va fi statornicia.

4 - Fiul meu, în jur de tine munþii dac-ar fi sã cadã


ºi întreagã lumea asta deznãdejdii de-ar fi pradã,
guri de iad de s-ar deschide mii de trupuri sã înghitã
tu sã ai credinþã tare ºi statornic neclintitã
cãci Puternic este Dreptul Cel Stãpîn pe toate cele,
El cu bine te va trece peste orice valuri grele.

5 - Prin a lumii vijelie


Pag. 335

stai oriunde-o sã te-apuce,


orice vînt va fi sã vie
griji sã nu te poatã duce.

6 - Nu-þi schimba mereu credinþa ca ºi frunza, dupã vînt:


vorba ta sã fie vorbã, legãmîntul - legãmînt!

7 - Nu descuraja cînd viaþa neagrã-þi pare ºi pustie


ci rãmîi oricînd statornic pe-a credinþei temelie.

8 - Fiul, sub mii de chinuri trupul dac-ar fi sã-þi pleci


peste-ncrederea-n Dreptate niciodatã sã nu treci.

9 - Fii statornic tare-n luptã pentru Sfîntul Ideal,


cel statornic este stîncã iar cel nestatornic - val.

10 - Fiul meu, rãmîi statornic pe-a iubirii tare stîncã


ca sã nu te poatã smulge marea largã ºi adîncã
nici sã nu te fure vîntul cu-amãgirea-n mii de feþe,
nu-þi schimba pe-un blid de linte a iubirii frumuseþe.

11 - Roagã-te mereu ca-n suflet Dragostea sã-þi poatã scrie


un cuvînt etern, statornic ºi frumos: credincioºie.

12 - Fericit vei fi-n viaþã cînd pe oriºice furtunã


cu statornicã-ascultare vei pãºi pe calea bunã.

13 - Cel rãu îþi slãbeºte duhul, dupã-aceea cazi în rãu


omul nu se prãbuºeºte cît e tare duhul sãu,
cînd slãbeºti duhovniceºte ce uºor te prãbuºeºti,
- fiul meu, prin Bine cautã binele sã-þi întãreºti.

14 - Copiii mei, iubiþi cîntarea ºi psalmii minunaþi, întruna


cîntarea, ca iubirea, face viaþa dulce totdeauna.

15 - Cîntarea-þi liniºteºte mintea,


îþi stinge-aprinderea mîniei
ºi-þi potoleºte frãmîntarea, redînd seninul bucuriei.

16 - Nu dacã te-ncrezi tu-n Bine este lucru minunat


dacã el se-ncrede-n tine, asta-i mult mai însemnat
cãci în el pot sã se-ncreadã toþi ai lui pe orice drum
dar în cîþi din ei mai poate Binele sã creadã-acum?

17 - Fericit acel ce ºade liniºtit în orice fel


chiar cînd locul unde ºade nu ºi-l poate-alege el
dar atunci cînd locu-acesta cerul þi l-a rînduit
Pag. 336

cazi din har ºi pierzi rãsplata de nu-l þii pîn-la sfîrºit.

18 - Cu rãbdare ºi credinþã stai pe locul tãu dintîi


cînd n-ai chip ºi n-ai putere nici sã pleci nici sã rãmîi
pentru toate este-o vreme hotãrîtã, ºi-ai sã vezi
cã din toate e ieºire, de-ai rãbdare ºi de crezi.

19 - Cine-ncepe sã alerge dupã stãri ºi crezuri noi


pierde-nvãþãtura dreaptã ºi se-ncurcã-n rele-apoi
alergarea dupã-acestea pierde oriºice folos
pierzînd dreapta-nvãþãturã, pierde tot ce-avea frumos.

20 - Luptã sã rãmîi statornic în credinþã ºi-n simþire


cã de-ncepe prãbuºirea nu mai poþi avea oprire.

21 - Dac-ajungi sã pierzi lumina, dac-ajungi sã ieºi din far


vai, a cumpãtãrii cale nu mai poþi s-o afli iar,
nu cã n-ar mai fi salvare pe direcþie-ajungînd
dar, dispreþuindu-i sensul tu n-o mai doreºti nicicînd.

22 - Cel slab cînd vrea tovãrãºie cu cei tari, e dispreþuit


ºi de acei pe care-i lasã,
ºi de acei unde-a venit.

23 - Nu e om acel ce umblã vagabond din þarã-n þarã,


pîn-la urmã va ajunge din tot locul dat afarã.

24 - Apa trece, apa vine


piatra tot pe loc rãmîne,
vremurile-s schimbãtoare
cine-i om, rãmîne tare.

25 - Decît pîine-n þãri strãine


mai bine mãlai la tine,
decît slugã la oraº
mai bine la sat fruntaº.

26 - Cînd ceri milã la strãin,


cum ceri umbrã de la spin,
cînd crezi cã te rãcoreºti,
mai tare te dogoreºti.

27 - Mai bine pîine mai proastã


dar sã fie-n casa noastrã
decît pîinea cea mai finã
mîncatã-n casã strãinã.
Pag. 337

28 - Decît sãtul cu cei rãi


mai bine flãmînd cu ai tãi.

29 - Decît sã fii pus în cinste la strãinu-asupritor,


mai bine cu-ai tãi sã suferi, moartea ta unind cu-a lor.

30 - ªoarecele cît de departe vine tot la borta sa,


pasãrea la cuib revine ori pe unde ar zbura,
omul tot acasã-ntoarce, dacã poate, la sfîrºit,
cel ce n-are unde-ntoarce este-un om nenorocit.

31 - Ce e rãu aruncã-n apã


ce e bun în piatrã sapã.

32 - Promite numai cît poþi da,


dar þine-te de vorba ta,
cãci de promiþi ºi ce nu poþi
curînd au sã te rîdã toþi.

33 - Omul tare de virtute nu se-ndoaie-n nici un fel,


nu mai pot sã-l schimbe alþii
ci pe alþii-i schimbã el.

34 - Nici din cîini nu faci slãninã, nici din leneº om cinstit


cînd el nu doreºte sincer sã se-ndrepte-n ce-i greºit.

35 - Cu sfat bun ºi stãruinþã, reuºeºti de multe ori


sã-i faci harnici pe cei leneºi ºi cinstiþi pe cei uºori.

36 - Picãtura-ndelungatã
gãureºte piatra latã, -
cu rãbdare munþii-atingi
- stãruieºte ºi-ai sã-nvingi.

37 - Cînd e lipsã-n cãsnicie, amînãri ºi nepãsare


ºtii cã-n suflete-s ispite ºi pãcate ºi pierzare
dupã cum cînd curtea-i spartã ºti cã-n casã-i sãrãcie:
cãsnicia ºi belºugul le pãstrezi prin vrednicie.

38 - Pe cãmaºã vezi bãrbatul ce soþie are


- ce credinþã are omul vezi dupã purtare.

39 - Ce multã pînzã ai albit, apusul te aratã


- sfîrºitul vieþii spune cît de vrednic-a fost toatã.

40 - Priveºte la copil cînd vrei


ºi ºti cum e-a lui mamã
Pag. 338

din fapta lui îl vezi pe om


- cînd ºti sã bagi de seamã.

41 - Meºteru-l cunoºti la lucru


ºi virtutea la ispite
iar credinþa la-ncercare -
ce e drept din ce promite.

42 - Pe-un chiriaº chiria-l scoalã


pe-un om flãmînd cãmaºa goalã
pe-un negustor orice strãin
pe-un credincios - orice suspin.

43 - Sãrãcia-i zid de piatrã, bogãþia-i gard de pai


nu cãdea în deznãdejde, nici te-ncrede în ce ai.

44 - Picãtura sparge piatra cînd munceºte stãruind


focul poate-ntr-o clipitã arde tot ce-ai strîns iubind.

45 - Nu are stãpîn averea, decît rar, pe omul darnic,


ceilalþi îi sînt robi slujind-o cu tot sufletul slugarnic,
numai robii bunãtãþii, slujitorii dãrniciei
sînt stãpîni, cînd au, pe-avere, împãrþind-o veºniciei.

46 - Apa trece cã e apã, pietrele rãmîn mereu


vremurile trec, dar neamul stã rãbdînd, prin orice greu.

47 - Supãrãrile sã treacã. Dragostea în veci sã stea


nori sînt toate celelalte, soare este numai ea.

48 - Cel statornic stã pe-o gleznã


cînd nu poate pe-amîndouã
dar nu-ºi pãrãseºte locul
nici pe soare nici pe plouã
- rãmîi ºi tu-ntotdeauna în întîia ta credinþã
asta-þi dã ºi frumuseþe ºi respect ºi biruinþã.

49 - Omul sã nu-ºi pãrãseascã locu-n care s-a trezit


pînã cînd nu aflã sigur loc mai bun
ºi mai cinstit.

50 - A ºti cã ºti, ceea ce ºti


ºi-a ºti cã nu ºtii ce nu ºti
acestea sînt ºtiinþe vii
- ºi-i bine cînd aºa te þii.

51 - Cu cît îmbãtrînesc mai mult,


Pag. 339

cu-atît mã þin mai bine


ºi totuºi simt mereu-mereu cã nu-s cum se cuvine.

52 - Sprijinind pe alþii, te-ajuþi înc-o datã


ºi tãria-þi creºte mai înflãcãratã.

53 - Stejarul se doboarã cu multe lovituri,


reziºti dacã eºti gata dureri ºi rãni sã-nduri
- o vreme-au ºi vrãjmaºii
- iar dacã nu te laºi
cînd vremea li se duce, se duc ºi cei vrãjmaºi.

54 - A sluji-Adevãru-nseamnã deseori sã suferim,


vom umbla ºi sta în locuri unde n-am dori sã fim,
vom primi ºi face lucruri care n-am putea altfel,
- dar dispreþui-vom toate, dacã-L preþuim pe El.

55 - Numai cine va atinge capãtul învingãtor


va primi cununa vieþii ºi doritul viitor.

11 - Despre stãruinþã
1 - Oricît de departe-i þinta, stãruind, tot nimereºti
oricît e de greu urcuºul, tot ajungi dacã pãºeºti
oricît e de lungã noaptea, tot o-nvingi
cînd lupþi de zor
celui care stãruieºte îi vin toate-n ajutor.

2 - Stãruieºte pîn-la capãt, nu descuraja nicicînd


nu-i nimic sã nu poþi face stãruind ºi aºteptînd.

3 - Stãruinþa-i cea mai tare din virtuþile-omeneºti


tot ce vrei obþii odatã dacã lupþi ºi stãruieºti.

4 - Cerul nu se-atinge dintr-un singur salt:


- nu-l ajungi cu-acesta? - cearcã celãlalt!

5 - Cînd nu reuºeºti deodatã, sã încerci ºi-a doua oarã


ºi a treia, ºi a zecea
- ºi copacul se doboarã!

6 - Cu timp ºi cu stãruinþã urcã melcul ºi pe-un munte


- ele cresc pãdurea mare din seminþele mãrunte.

7 - Cine vrea o poartã mare batã zilnic cîte-un cui


ºi-n curînd încununatã o sã-ºi vadã munca lui.
Pag. 340

8 - Cariul mititel strãpunge


grinda cea mai groasã
pînã la sfîrºit ajunge
- cel ce nu se lasã!

9 - Cu silinþã ºi rãbdare
sui ºi-un munte, treci ºi-o mare,
cu-opintiri, chiar ºi mãrunte
treci ºi-o mare, sui ºi-un munte.

10 - Stãruieºte pîn-la moarte, nu doar pîn-la bãtrîneþe


omul înþelept se luptã toatã viaþa lui sã-nveþe.

12 - Despre suferinþã
1 - Ce aproape-i suferinþa de plãcerea vinovatã
- totuºi mulþi nu vãd aceasta
pîn-ce-o aflã greu odatã.
Care-i oare înþeleptul cu priceperea înaltã
sã nu umble dupã una
spre-a n-ajunge cealaltã?

2 - Din a tale suferinþe nalþã-o jertfã spre iubire


cãci atunci din suferinþã vei avea o rãsplãtire.

3 - Crucile sînt pe morminte cum catargele pe mare


semnul cã sub ele-i pace, cã acolo e scãpare.

4 - Ne-ncetat se varsã lacrimi


ºi se fac morminte-n lume
nu-i pe lume sã nu treacã nici un loc
ºi nici un nume.
Nu-þi lega aici nãdejdea ca de-o singurã comoarã
- poate-oricine sã se schimbe,
poate orice om sã moarã.

5 - Suferinþa a dat lumii cele mai frumoase arte


n-o urî,
ci cautã-i taina
ºi du-i rostul mai departe.

6 - Suferinþa-i totdeauna o durere trecãtoare


dar în ea-i o doctorie spre eterna vindecare.

7 - Cu iubire-avem oricare partea sa de cruce


cu ea nimeni fãrã-o jertfã nu se poate duce
Pag. 341

dragostea întreagã numai toþi o ducem bunã,


fiecare-i doar o floare, - numai toþi cununã.

8 - Cel cu sufletul mai gingaº plînge cel mai mult


pe lume,
numai suferinþa-i aur
celelalte toate-s spume.

9 - În clipa-n care suferinþa atinge-un chip nimicitor


iar cei ce sufãr zac pe moarte,
- minunea vine-n ajutor,
sã crezi în ea atunci cu toatã puterea inimii -
sã crezi!
- cînd nu vezi mîna nimãnuia,
a ei, fii sigur, ai s-o vezi!

10 - Suferinþa este soarta omenirii pe pãmînt


ºi cei buni ºi cei rãi sufãr, -
asta-i Voia Celui Sfînt.
Cum crezi tu ca sã n-ai parte nici de cum în anii tãi
în vreun fel de suferinþa celor buni
sau celor rãi?

11 - Picioarele însîngerate ce-au suferit pe-un drum spinos


se cade sã le speli cu lacrimi
ºi sã le-atingi cu gînd pios.

12 - Moartea e sfîrºitul unor suferinþe trecãtoare


ºi adesea începutul altora mult mai amare.

13 - Rana care nu se vede, este rana cea mai grea


dacã nu poþi cu iubire,
nici sã nu te-atingi de ea.

14 - Ce nu poþi s-alini cu lacrimi


poþi s-alini cu-o vorbã bunã
- numai inima sã ºtie, pe-orice ranã, cum s-o punã.

15 - Natura femeiascã e greu de înþeles


de-aceea prea rar cîntã - ºi sufere prea des.

16 - Rãtãcirea ºi cãderea fiilor ieºiþi din minþi


grãbesc moartea ºi durerea - întristaþilor pãrinþi.

17 - Cãile nenorocirii duc mereu cãtre-ndreptare


dacã omul înþelege suferinþa ce rost are.
Pag. 342

18 - Împotriva dezmãþãrii unui fiu nesocotit


nu mai are decît lacrimi un pãrinte-ncãrunþit
dar amar va arde-odatã orice plîns ce l-a vãrsat
un pãrinte - din durerea de la fiul dezmãþat.

19 - Puþini vin cu bucuria lor unde se cere


dar cu suferinþa strigã toþi spre mîngîiere.

20 - Plîngem uneori cu toþii lîng-o suferinþã mare


dar durerea ei rãmîne, cînd a noastrã-i trecãtoare.

21 - Mulþi sînt gata sã ofteze lîngã cel în chinuire


dar durere-adînc simþitã este numai în iubire.

22 - Nu-i compãtimi cu vorba fãr-a-i ajuta, pe toþi


cei ce trec prin suferinþã
- dacã ºtii ºi dacã poþi!

23 - Cînd ai îndurat cu cinste multe suferinþi ºi ani,


pot orice duºmani sã vinã - nu-þi mai pasã de duºmani.

24 - Sufere, - de vrei luminã,


cautã, - dacã vrei sã ai,
luptã, - dacã vrei cununa
- iar de vrei ruinã, - stai!

25 - E uºor întotdeauna celui care-i sãnãtos


sã dea sfaturi celui bolnav, care stã ºi zace jos
e mai greu sã-i faci un bine,
sã-l ajuþi pe cel cãzut
sã-i aduci ca Bunul Doctor, ajutorul priceput.

26 - Dacã cele pãtimite te învaþã ascultarea


atunci binecuvînteazã suferinþa ºi-ntristarea.

27 - Cine nu vrea sã asculte sfaturile nimãnui


o s-asculte de nevoie sfatul suferinþei lui.

28 - Este pe pãmînt o lege:


- suferind poþi înþelege.
Cel care n-a suferit
n-a-nþeles pe cel zdrobit.
Pag. 343

13 - Despre suflet
1 - Un singur suflet bun pe lume
mai scump e pentru Cer mereu
ca-ntreaga lume decãzutã
- cãci a fi bun, e foarte greu.

2 - Ce tîrziu ne dãm noi seama cã nu dac-am fi avuþi


ci dac-am fi buni la suflet, am putea fi mai plãcuþi.

3 - Vezi-te pe tine-n altul


ºi pe altul vede-n tine
atunci va-nceta pe datã tot ce vrea sã vã dezbine.

4 - Depãrtarea de-un prieten ºi de-un suflet drag


rãmas
este-n drumul vieþii noastre cel mai greu
ºi-amar popas.

5 - Nu-þi da sufletul pe faþã - chiar cãtre oricine,


prea mulþi nu te-ar înþelege - ºi n-ar fi spre bine.

6 - Un suflet ce nu mai doreºte nimic


din lumea de pãcat
are lumina cea mai mare ºi-i cel pe lume mai bogat.

7 - Dorinþele din suflet ni-s florile din care


rodi-vor fapte bune,
sau remuºcãri amare.

8 - Atîtea suflete-obosesc
fugind dupã hodinã
ºi totuºi iatã n-o gãsesc
- pe-acest pãmînt deplinã.

9 - Cît de lungã-ar fi o nuntã, tot are-un sfîrºit ºi ea


- viaþa ta cît de frumoasã,
un sfîrºit tot va avea!
bine este cînd þii seama de sfîrºitul tãu grãbit
sã nu te-afle nebuneºte,
ci sã te-afle pregãtit. .

10 - Dacã dai o pildã bunã, dai cea mai de preþ avere


sufletelor, care-nvaþã prin auz
ºi prin vedere.
Pag. 344

11 - Cînd în doi e-acelaºi suflet,


nu e þel sã nu-l atingã,
nu-i necaz sã nu-l rãzbeascã,
nu-i duºman sã nu-l învingã.

12 - Inima e mai adîncã uneori decît o mare


fundul mãrii-l poþi cunoaºte
- fundul inimii, - arare!

13 - Sã nu te ruºinezi sã-nveþi ce-i sfînt de la oricine


cãci niciodatã nu ºtii tot, cînd vrei sã faci un bine.

14 - Despre tãcere
1 - Fiul meu, mãsoarã-þi vorba ori de cîte ori nu taci
nu-i permis sã spui în lume ce nu þi-e permis sã faci.

2 - Fiica mea, înþelepciunea ascultãrii tu o-nvaþã:


- cît poþi mai puþin vorbeºte,
cît poþi mai mult taci în viaþã
cãci acel care vorbeºte
vinde ºi se cheltuieºte
dar acela care tace cumpãrã ºi propãºeºte.

3 - Înþelept e cel ce-ascultã


ºi nu face vorbã multã
cãci acela care tace
nici pãcate nu prea face
pe cînd cel care vorbeºte
multe ºi pãcãtuieºte.

4 - Între oameni tu la urmã sã te-aºezi cu-nþelepciune


cãci din urmã-l vezi pe-oricare cum ascultã
sau cum spune,
ascultînd la fiecare vei vedea ºi-apoi vei ºti
cãci a ºti sã taci mai bine-i decît e sã ºtii vorbi.

5 - Cel ce tace
bine face
iar acel ce dã poveþe
mai întîi pe el se-nveþe.

6 - Fiul meu, cînd n-ai a spune ceva nou ºi bun sã fie


ceva care foloseºte
cui te-ascultã ºi priveºte
atunci taci, cãci mult mai bine-i
Pag. 345

decît a grãi-o prostie.

7 - S-asculþi tot dar sã nu spui decît ce e înþelept


sã strîngi totul, dar sã nu dai decît ce e bun ºi drept.

8 - Þine-n tine gîndul care nu se cere spus de fel:


nimeni n-a crãpat vreodatã c-a þinut o vorbã-n el.

9 - Dacã ºti vorbi, ne placi


dar mai mult sã ºtii sã taci.

10 - Taina inimii þi-o vede numai flecãreala ta


pe pãdure-o nimiceºte coada de topor din ea.

11 - Sã vorbeascã, ºtiu puhoi -


dar sã tacã, unul-doi.

12 - Numai cei ce ºtiu tãcea


cînd vorbesc, grãiesc ceva.

13 - O, nu spune tot ce ºtii tu niciodatã nimãnui


de spui tot, vei spune-adesea ºi ce nu-i permis sã spui.

14 - Dacã nu pãstrezi, zadarnic te trudeºti a aduna:


sacul spart nu se mai umple oriºicît i-ai tot turna.

15 - Unde nu gãseºti tãcere nici înþelepciune nu-i,


vorbãreþul e-o povarã ºi nu place nimãnui.

16 - Sînt singurãtãþi pe lume ce-þi dau bucurii aºa


cum nu-i loc pe tot pãmîntul fericit sã-þi poatã da
ºi tãceri sînt cîteodatã care-aºa de-adînc grãiesc
cum nu poate-n nici o limbã spune graiul omenesc.

17 - Bucuria sau durerea deseori stã-ntr-un cuvînt:


cel mai bun ºi mai rãu lucru este limba pe pãmînt.

18 - Cît de mult de-ai asculta


rareori vei regreta
însã mult de vei vorbi
deseori te vei cãi.

19 - Sã n-arunci comoara jertfei, dragostei sau milei tale


unde e dispreþuitã, rîsã ºi cãlcatã-n cale
cîtã vreme vezi c-ascultã, stãruieºte de oricine,
cînd dispreþuieºte, lasã-l - cãci un rãu îi faci, nu bine.
Pag. 346

20 - Tãcerea e din frumuseþe, iar frumuseþea din iubire


iubirea-i din Nemãrginire,
din fericire vin acestea ºi ele duc la fericire.

21 - Vezi, mormintele sînt triste numai pînã ce-nverzesc


cãci apoi, cînd toþi îi uitã, morþii toþi se înfrãþesc
ochii nu mai vãd nimica, dar auzul va simþi
cît grãieºte glasul celor care nu mai pot vorbi.

22 - Taci pînã-nþelegi - ºi numai dupã aceea sã grãieºti,


tãcerea dacã nu vei ºtie-o în veci nu ºti nici sã vorbeºti.

23 - Cumpãtarea
e ca sarea
iar tãcerea
e ca mierea;
sare
pui pe-orice mîncare,
miere
numai cînd se cere.

24 - Doi ochi,
douã urechi
ºi-o gurã tu ai sã ºtii ca:
- sã priveºti
ºi sã asculþi cu mult mai multe
decît ai dreptul sã vorbeºti.

25 - Omul înþelept ºi harnic ºi cu caracter frumos


este cel mai rar pe lume dar ºi cel mai preþios,
cînd îl vei gãsi urmeazã-l, þine-i sfatul ce-þi va da,
fericiþi sînt toþi aceia ce-ascultînd ajung aºa.

26 - Îndrãzneala nu-i trufie


nici rãbdarea slãbiciune
nici tãcerea nu-i prostie
la un om cu-nþelepciune.

27 - Cu cuvîntul bun poþi unge


cu cel rãu poþi numa-mpunge
cu o vorbã bunã-mpaci
cu cea rea numai rãu faci.

28 - Dacã n-ai sfat bun sã dai


muºcã-þi limba, taci ºi stai.

29 - Dupã vorbã bunã gura nu-þi miroase


Pag. 347

dupã vorbã slabã des plãteºti ponoase.

30 - Omul, bine cînd rãspunde


aflã casã oriºiunde -
omul cu cuvînt vrãjmaº
doarme-afarã din sãlaº.

31 - Vorba rea mai greu rãneºte ca o sabie-ascuþitã


ca sã nu te tai cu dînsa, las-o-n gurã nerostitã.

32 - Toate vorbele din lume þi se duc spre judecatã


iar în urma tuturora o sã mergi ºi tu odatã
pe-unde þi-a ieºit cuvîntul iese sufletul din tine
ºi se duce dupã dînsul, cum þi-a fost, la rãu ori bine.

33 - Dacã n-ai cu cine, n-ai!


pune-þi lacãt bun pe grai,
taina ta sã nu þi-o dai
dacã vrei sã nu zici: vai!

34 - A ºti sã taci e-o-nþelepciune


cînd vezi cã în zadar vorbeºti,
cu cine nu vrea sã-nþeleagã
degeaba sufletu-þi trudeºti.

35 - Vorba ta cît þi-este-n gurã, e ca pasãrea legatã


cum ai spus-o i-ai dat drumul, prinde-o de mai poþi odatã!

36 - Pentru urechea ce n-ascultã


nu-þi scoate sufletul vorbind
cînd ochii umblã dupã muºte, puþine adevãruri prind.

37 - Gîndul cunoscut de doi


greu se mai ascunde-apoi
ca sã nu-l auzi din sat
þine-l inimii-ncuiat.

38 - Cînd nu poate tace-o gurã, cum sã poatã-o lume?


dacã nu asculþi de minte cine-o sã te-ndrume?
dacã tu nu-þi þii o tainã cine sã þi-o poatã?
- ce ascunzi în gura slabã, aflã lumea toatã.

39 - Dacã taci ºi le dai pace


ºapte sate n-au ce-þi face
de-o tot strigi din drumul sãu
ºi-o furnicã-þi face rãu.
Pag. 348

40 - Gãina face-un singur ou - ºi-o ºtie-ntreaga lume


iar peºtele cînd face mii, la nimenea nu spune.

41 - Dacã faci cuiva un bine


nu-l mai trîmbiþa la nime
fapta bunã trîmbiþatã
nu mai are nici o platã
din frumoasã cum era
a rãmas ca vai de ea.

42 - Aurul stã-n fundul apei, mortãciunile plutesc


- înþelepþii tac adesea, numai proºtii flecãresc.

43 - Ploile grãbite
trec în trei clipite
- taci ºi te apleacã,
lasã-le sã treacã!

44 - Dacã inima nu-þi þine taina ei cu crezãmînt


cum s-o þinã-atunci cãmaºa ce-o deschide orice vînt?

45 - Nu te-ncrede nici cãmãºii care mai aproape-o ai


taci cînd vrei sã þii o tainã care nu-i permis s-o ai.

46 - Pune strajã gurii tale pînã n-ai spus ce-i oprit


o clipitã dupã-aceea vei pãzi un cuib golit.

47 - Nu dorm toþi acei ce pare cã þin ochii-nchiºi ºezînd,


nici nu-s fãrã limbã toate gurile ce stau tãcînd
nici urechile nu-s surde toate cîte sînt pe-aici
- de aceea fii cu grijã la ce faci ºi la ce zici.

48 - Printre spini mergi încãlþat


printre rãi treaz ºi-nfrînat.

49 - Pe cîinele ce doarme sã-l laºi, sã nu-l trezeºti, -


vrãjmaºul care tace ai grijã sã-l fereºti.

50 - Cine tace ºi lucreazã


are-o conºtiinþã treazã,
cine ºade ºi vorbeºte
slabã cinste dovedeºte.

51 - Traista goalã-i cea mai grea,


boala lungã-i cea mai rea,
vorba multã-i fãrã rost
cel flecar e cel mai prost.
Pag. 349

52 - Rana care n-o poþi spune este rana cea mai grea
cã-n tãcere ºi-n rãbdare singur tu suspini sub ea.

53 - O ranã veche iarãºi va sîngera uºor


de-aceea sã nu zgîndãri adîncuri care dor
nici amintiri amare cînd sufletul le-a strîns
de vrei sã nu se-ntoarcã mai jalnic vechiul plîns.

54 - Cine bate apa-n piuã flecãrind la vorbe goale


pierde ºi-a lui zile scumpe ºi le pierde ºi pe-a tale.

55 - Sã nu fi cumva-n viaþã un flecar ºi-un pisãlog


cã furi semenilor timpul ºi-þi pui sufletul zãlog.

56 - Tãcerea-i cel mai mare strigãt


al unei vieþi cã ea e-n stare
ca uneori sã rãscoleascã
mai mult ca larma cea mai mare.

57 - Tãcerea nu ne oboseºte cînd cugetul ni-e liniºtit


dar cît de mult înþelepþeºte pe cel cuminte ºi smerit.

58 - Deseori ne vine-n faþã suferinþa


ca-n tãcere
sã-nvãþãm a plînge cu-alþii
ºi-nþelege-a lor durere.

59 - Cine n-a-ndurat vreodatã suferinþa în tãcere


nu va ºti sã aibã milã nici de altul
cînd se cere.

60 - Mai bine-i sã vezi un petic într-un loc


- ca o spãrturã
ºi mai bine-un om ce tace
ca un om prea larg la gurã.

61 - Ceva spune-i ºi soþiei,


ceva, - ºi la fraþi sã spui
ceva, - ºi la fii
- dar totul, spune numai cerului!

62 - Nu te plînge înainte de-a primi o loviturã


poate nici n-o simþi,
- ºi-n urmã e ruºine-atîta gurã!

63 - Cel ce-aduce ºi el apã cînd e focul stins de tot


e-un lãudãros ºi-un leneº
Pag. 350

un netrebnic ºi-un netot.


Cei ce sar ºi ei cu vorba cînd nevoia a trecut
mai cinstit ar fi sã ºadã,
mai frumos sã fi tãcut.

64 - Cui nu-i poþi da o-ndrumare ascultatã,


în vreun fel,
lasã-l ºi te du mai bine,
stai degeaba lîngã el!

65 - Cînd stai lîngã cel cuminte, mai mult taci


decît vorbeºte,
vorba-þi risipeºte gîndul, dar tãcerea þi-l sfinþeºte.

66 - ªi trecut de eºti de vîrstã,


nu greºeºti dacã asculþi
cã nici într-o þarã astãzi înþelepþii nu-s prea mulþi.

67 - Înainte de-a cunoaºte nu cîrti, - nici lãuda


pînã nu ºti întrebarea nu zi: nu - ºi nu zi: da!

15 - Despre tãrie
1 - Pentru cel ce poate duce
nici o sarcinã nu-i mare,
pentru cel uºor ºi liber nu existã depãrtare
pentru cel cu-nvãþãturã nici o þarã nu-i strãinã
ºi cui îþi vorbeºte dulce, niciodatã nu-i bagi vinã.

2 - Orice vreme are oameni încrezuþi ºi zgomotoºi,


dar nu orice vreme are înþelepþi ºi credincioºi.

3 - Cînd e apãrat cel umil,


pot fi siguri ºi cei mari
dar cînd cei slabi plîng ºi sufãr
în curînd pier ºi cei tari.

4 - Patru sînt pe lumea asta cele mai presus puteri:


- a credinþei care-nvinge orice lupte ºi dureri,
- a iubirii care-ndurã totul pentru cel iubit,
- a Cuvîntului ce este fãrã margini ºi sfîrºit
- ºi a rugãciunii care izbuteºte-n tot ce vrea, -
cînd le ai pe-acestea patru, nu-i nimic ce n-ai putea.

5 - Nimic nu-i dã mai mult curaj,


la cel ce te iubeºte,
Pag. 351

decît tãria ta atunci cînd greul vã loveºte.

6 - Ce-i peste putere


nici Cel Sfînt nu-þi cere,
dar la ce tu poþi
se aºteaptã toþi.

7 - Rîvna de-a lucra ce-i bine, trebuie a-þi fi mai tare


decît rãul ce-þi stã-n contrã, în aceastã luptã mare.

8 - Doar tãria ta îþi poate da curajul cel mai mare,


nu te rezema pe alþii, cautã sã fii tu în stare.

9 - Cît eºti tare înãuntru eºti mereu învingãtor


pentru cel cãzut lãuntric nu e nici un ajutor.

10 - Toate-s grele numai pînã ºtii cã poþi sã le supui,


dupã-aceea nici prea tare,
nici prea greu, - nimica nu-i!

11 - Tãria la cei tineri stã-n faptã ºi-n voinþã,


la cei bãtrîni stã-n vorbã, în sfat
ºi-n chibzuinþã.

12 - Sfãtuieºte-te tu singur, dupã ce-i asculþi pe toþi


nimenea aºa ca tine nu te poate ºti ce poþi.

13 - Totul este cu putinþã dacã-l faci la timp


ºi-ncet
ce-i fãcut aºa n-aduce nici ruºine
nici regret.

16 - Despre timp
1 - Cît de lung e-un ceas - adesea
sau ce scurt e - într-un fel -
totuºi cît rãu,
sau cît bine
poate sã aducã el!

2 - Drumul este-al tuturora


- nu te alipi de el
tot ce trece sau se schimbã,
- nu te lege-n nici un fel.

3 - Cãutaþi dupã-adevãr cît timp mai este lîngã voi


Pag. 352

cãci dacã el
ori voi plecaþi
va fi-n zadar apoi.

4 - Fiece cules îºi are timpul lui, dacã-l alegi


cu cît îl începi din vreme, ai mai bine sã culegi.

5 - Piatra de-ncercare este timpul meu


el mi-aratã-n viaþã cît ºi ce sînt eu,
el mi-aratã dacã împlinesc ce zic,
dacã sînt om vrednic, sau nu sînt nimic.

6 - Cine-i mai bãtrîn pe lume?


- Timpul cã-i mai vechi ca toþi.
Cine-i cel mai mare?
- Lumea cãci s-o mãsori n-ai sã poþi.
Cine e cel mai cuminte?
- Adevãrul credincios.
Cine-i mai frumos?
- Lumina, care-i Soare luminos.
Cine-i cel mai rãu ºi negru?
- Demonul cel ucigaº.
Cine-i mai urît?
- Pãcatul, negrul inimii vrãjmaº.
Cine-i mai al tuturora?
- Moartea, care e mereu.
Cine-i mai de trebuinþã?
- Unul Singur: Dumnezeu!

7 - Sînt în lume timpuri grele,


ceasuri de rãscruci amare
cînd de cea mai mare crimã
sînt popoare-ntregi în stare.

8 - Binele poate sã schimbe orice timp ºi orice stare


sã înalþe pe cel umil ºi sã-l cadã pe cel tare
- Teamã-se cel mare astãzi,
spere cel smerit acum,
soarta nu ºti ce înalþã
ºi nu ºti ce face scrum.

9 - Boala ce-o aduce timpul,


Timpul are s-o ºi-ndrepte -
numai dacã omul ºtie sã se roage ºi s-aºtepte.

10 - Întîlnirea prevesteºte despãrþirea care vine


precum naºterea vesteºte moartea pentru oriºicine,
Pag. 353

numai timpul dintre ele nu e nimeni sã ºi-l ºtie


ci numa-n Nãdejde este pentru ele-o bucurie.

11 - Timpul e judecãtorul cel cu chip acoperit


a-tot ce-i ascuns în fapte,
ori în gînduri tãinuit.

12 - Cînd e copt în holde grîul - e preþ bun la secerat,


- chiar dacã-i mai scump un lucru,
fã-l la vreme, - neapãrat.

13 - Greu gãseºti prilejul care-l pierzi uºor


- cînd îi vine vremea prinde-i-o din zbor!
cãci de-o scapi ºi pleacã, totul e-n zadar
niciodatã poate nu mai vine iar.

14 - Nu-þi mai macinã morarul cu-apa care a trecut


- dupã ce-i trecut prilejul,
poþi sã plîngi cã n-ai ºtiut!

15 - Cine nu vrea cînd se poate


n-o sã poatã cînd va vrea
- înþelept e cel ce face orice lucru-n vremea sa.

16 - Sã porneºti la timp oriunde


ca în liniºte sã mergi
ºi sã poþi sosi la vreme, fãr-sã fi silit s-alergi.

17 - Nu-i destul sã pleci din vreme,


- trebuie la timp s-ajungi,
þine seama de aceasta mai ales pe drumuri lungi!
cã-n zadar te scoli din vreme dacã stai pe drum uitat
apoi te trezeºti la Amin - cînd pomana s-a gãtat.

18 - Cine-ajunge-ntîrziat
pleacã capul supãrat
ºi întoarce ruºinat.

19 - Omul care foloseºte multora spre îndrumare


sã nu-ºi doarmã noaptea-ntreagã,
sã nu stea prea mult la soare
ci sã foloseascã vremea cît mai bine cu putinþã
- piere-atît de multã lume în pãcat ºi-n neºtiinþã!
Pag. 354

17 - Despre urã
1 - Fiul meu, fii bun la suflet ºi pe lume cît vei sta
niciodatã tu la urã loc în suflet nu-i lãsa.

2 - Nu lãsa sã-þi încolþeascã pizma-n inimã nicicînd


toatã lumea sã te ºtie iertãtor, tãcut ºi blînd.

3 - Nu e mai urîtã-n lume nici o fiarã de vreun fel


decît vipera ºi omul care poartã pizma-n el.

4 - Ura e veninul care


face rãul cel mai mare
decît celui ce-i muºcat
celui care l-a purtat.

5 - Orice vorbã de bîrfire ºi orice cuvînt de urã


e-o sãgeatã, o rãnire, un pumn dat ºi-o loviturã,
o, nu te grãbi pe nimeni sã-l loveºti cu uºurinþã,
e aºa de grea viaþa cînd o duci în suferinþã.

6 - În iubire totdeauna fii cu sufletul curat,


ura-i viermele ce roade locu-n care s-a-ncuibat.

7 - Aruncînd a urii piatrã,


alergînd pe-al urii drum,
aprinzînd a urii vatrã
vei ajunge-al urii scrum.

8 - Ura totdeauna umblã clevetind cu rãutate


pe acela ce nu poate sã-l învingã prin dreptate.

9 - Cîtã vreme-i urã-n suflet


n-ai nici creºtere, nici spor
nici credinþã n-ai, nici roadã,
ura-i nimicirea lor.

10 - Cu cît mai multã urã alþii te-ar înconjura


cu-atît fie mai aprinsã cãtre toþi iubirea ta,
fã vrãjmaºilor tãi bine, blînd, tãcut ºi iubitor,
cã nu-i armã ca iubirea contra urii tuturor.

11 - Invidia înjoseºte tot ce vine-n calea sa


ºi ideile ºi omul care este-atins de ea.

12 - Gelozia ºi cu ura merg prin lume împreunã,


Pag. 355

ele sînt surori, sînt oarbe ºi-au de mamã pe minciunã.

13 - Fii mei, în viaþã ura vã desparte de-orice bine,


atunci pleci întotdeauna cînd vezi celãlalt cã vine,
te cobori întotdeauna cînd vezi celãlalt cã suie,
- pot sã fie-atunci de toate - pace ºi odihnã nu e.

14 - Ura ºi cu nepãsarea sînt cei doi vrãjmaºi haini


ce pierd dragostea ºi mila ºi fac sufletul ruini.

15 - Dac-ai luptat în viaþã sã te ridici prin urã,


o clipã-i ridicarea dar veºnicã-i cãderea...
- dac-ai cãzut, iubindu-i pe-alþii cu cãldurã,
o clipã este moartea, dar veºnicã-nvierea.

16 - Teme-te mai mult de pizma celui neam cu tine


ca de-o sutã ale celor suflete strãine.

17 - Palma fratelui te doare mult mai mult ca cea strãinã


ura dintre fraþi e ura cea mai crudã ºi hainã.

18 - Ura la pãcat te-ndeamnã, dar cu sila nu te-apucã,


nu-l ia nimenea pe-acela care nu vrea sã se ducã.

19 - Nimeni nu te poate face sã faci ceva ce nu vrei,


de aceea tu porþi singur vina ºi rãsplata ei.

20 - De departe trandafir,
de aproape borº cu ºtir,
de departe busuioc,
de aproape jar ºi foc.

21 - Nu poþi ºti ce zeamã fierbe într-o oalã astupatã


nici în omul cel cu pizmã ce se-ascunde niciodatã.

22 - Pîn-nu tragi la jug cu omul ºi mãnînci un sac de sare


nu poþi ºti ce-ascunde-n suflet ºi ce este-n fiecare.

23 - Judecã-nþelept o faptã ºi-apoi osîndeºte,


numai prostul ºi nebunul sare ºi loveºte.

24 - Bucuria de-un pãcat


arde sufletu-nºelat.

25 - Ura, bucurie n-are,


decît sete ºi dogoare,
cînd îi pare c-a bãut
Pag. 356

se usucã ºi mai mult.

26 - Ura-i viermele ce roade


inima în care ºade.

27 - Fericit e cel ce-ºi poate


ura de la suflet scoate.

28 - Sînt pe lume unii oameni cu atîta nebunie


cã se umplu de-ntristare cînd au alþii bucurie
oameni plini de-atîta urã încît nu li-e nici ruºine
cînd sînt alþii care sufãr, - lor atunci le pare bine.

29 - Orice urã-i vinovatã


orice vorbe-a ei sînt rele,
depãrteazã-þi totdeauna inima, grãbit, de ele.

30 - Orice gînduri vinovate þi-aduc numai tulburare


- fugi de orice pizmuire
- fugi de orice desfrînare.

31 - Numai cei fãrã vederea sufletului lor orbit


urãsc oamenii ºi viaþa, -
ura-i un pãcat cumplit
ura este-o fãrdelege, - urîtoru-i ucigaº,
Mila ne-a-nvãþat iubirea chiar de semenul vrãjmaº.

32 - Cearta las-sã doarmã noaptea


cãci pe mîine dac-o laºi
se-mblînzeºte-aºa c-adesea
îi vezi prieteni pe vrãjmaºi.

33 - Precum nu se urãºte omul pe sine,


- nici cînd este-un rãu, -
aºa-i dator sã nu urascã pe nici un semen de-al sãu,
aºa sã înþeleagã omul porunca Proniei Divine:
Dator eºti sã-l iubeºti pe semen,
aºa cum te iubeºti pe tine.

34 - Ura ºi mînia pierd ºi nimicesc


sufletul acela unde locuiesc.

35 - Pînã nu-nceteazã vîntul, apa tot mereu se zbate


pînã ura nu-nceteazã cugetele-s ne-mpãcate
- vreþi sã vi se liniºteascã gîndurile ºi simþirea?
faceþi sã-nceteze ura ºi s-adie blînd iubirea!
Pag. 357

36 - Ura oriºicãrui semen este-un lucru neplãcut


însã ura femeiascã este cea mai de temut.

37 - O femeie, cînd urãºte, se rãzbunã mai cumplit


pe acela care-odatã mai puternic l-a iubit.

38 - Într-un suflet de femeie dragostea degrabã vine


dar ºi ura tot degrabã -
însã ea mai lung timp þine.

39 - Inima femeii-ºi ºtie stãpîni a ei iubire,


însã urii niciodatã nu-i ºtie pune stãpînire.

40 - Cerul singur descleºteazã gheara omului hain


din grumazul altui semen, cînd îl face om divin,
nu-i pe lume-altã putere decît harul luminos
ca sã facã-un om din fiarã
ºi-un sfînt - dintr-un ticãlos.

41 - Este cîte-un om
ºi nume
ce-ar rãmîne neºtiut
dacã ura vreunui mare nu l-ar face cunoscut
el n-ajunge sã-l cunoascã nimeni printr-o faptã bunã
dar ajunge sã-l cunoascã printr-o crimã
ºi-o minciunã,
o asemenea fãpturã e mai bine-a nu se naºte
decît numai sã-l blesteme oriºicine îl cunoaºte.

42 - Ura simte-n ea nevoia numai ca sã nimiceascã


tot ce vede bun la alþii, cu o inimã cîineascã.

18 - Despre viaþã
1 - Viaþa cu-Adevãrul nu e totdeauna prea uºoarã
dar viaþa cu minciuna totdeauna este-amarã.

2 - Viaþa nu dã nimãnuia nici mai multe supãrãri


nici mai multe suferinþe,
decît binecuvîntãri.

3 - Dacã crezi în altã Viaþã,


tu, atunci, trãieºte-o bine
pe aceasta de acuma
printre cei ce sînt cu tine.
Pag. 358

4 - Drumul vieþii suie cãtre viitorul nesfîrºit


ce ºi-l aflã fiecare dupã ce ºi-a pregãtit.

5 - Nu orice om care vorbeºte de fapte bune


- le ºi face
dar nu de-acel ce tot vorbeºte
cît de fãptaº - la Cer îi place.

6 - Viaþa celui ce vorbeºte cît mai scurt ºi cumpãtat


va aduce-n lume rodul cel mai binecuvîntat.

7 - Viaþa e mai trecãtoare ca al pãsãrilor zbor


fii cu grijã ºi cu grabã, multe eºti în ea dator.

8 - Nici un om nu este josnic


cînd nu umblã-n josnicie
însã ura naºte urã, -
omenia - omenie.

9 - Viaþa care numa-n chinuri


ºi-n amãrãciuni trãieºte
încã înaintea morþii, pe picioare putrezeºte,
dar cînd suferinþa lungã, inima spre cer o duce
moartea se preschimbã-n viaþã
ºi amarul ei în dulce.

10 - Cautã mai întîi sã-þi vindeci viaþa ta cea sufleteascã


ºi urma-þi-va vindecarea ºi de boala cea trupeascã,
bolile din trup vin numai de la cele sufleteºti,
cînd se vindecã acelea - vindecat de toate eºti.

11 - Grijile vieþii tale lasã-le lui Cel de Sus


datoriile vieþii însã du-le tu de dus.

12 - Unei vieþi nefericite nu-i nevoie de ocol


nu-i prea mare rãu la nimeni cînd îºi lasã locul gol
nu-i prea pagubã la nimeni cînd se duce-un om sãrac
unei vieþi nefericite prea puþini cãrare-i fac.

13 - Fiecare-ºi poartã-n lume soarta lui


de el legatã.
De urmarea cãii noastre nu ne-ascundem niciodatã
rodul faptei ni-l culegem fiecare într-un fel,
ori pe-acest pãmînt vremelnic,
ori pe veci de veci sub el...

14 - Fiul moºteneºte-n lume numele cui l-a fãcut


Pag. 359

iar el trebuie sã-l poarte,


ori plãcut ori neplãcut.
Fapta noastrã-i fiul nostru, - ea s-aratã ne-ndoios
oriºicui, cu-al nostru nume,
ori netrebnic
ori frumos.

15 - Viaþa noastrã are-o þintã,


Þinta-i Binele suprem
cãtre el mereu sã tindem - cît trãim datori sîntem
cãtre el - Desãvîrºirea,
cãtre el - sã nãzuim
- numai astfel în viaþã datoria ne-o-mplinim.

16 - Viaþa asta i-a fost datã omului, de la Izvor


ca sã se desãvîrºeascã în virtuþi, luptînd de zor.

17 - Celui care-þi ia cu sila nu-i mai cere ce îþi ia


- cel mai tare-i ºi obraznic ºi stricat - tot nu-þi va da.

18 - Nu eºti pierdut cît timp înveþi,


aceasta-þi dã vieþii preþ,
pierdut ajungi cînd te socoþi
cã ºtii mai bine decît toþi.

19 - Vieþuirii înþelepte libertatea-i este sfîntã,


fãrã ea nimic pe lume n-o hrãneºte ºi încîntã.

20 - Nu putem fi toþi de-o vîrstã,


nu putem fi toþi de-un fel,
fiecare are-n viaþã un dar unic pentru el.

21 - Dacã te aºtepþi la viaþã, - vino spre-Adevãr acum,


dacã te aºtepþi la moarte, - ieºi-i cu curaj în drum.

22 - Viaþa va fi totdeauna grea pe lume


ºi amarã!
- sã nu zici: voi face bine cînd va fi uºoarã
cã-n zadar aºtepþi, mai bine
decît astãzi nu-þi mai vine!

23 - Mulþi sãrutã mîna care-ar vrea-o ruptã,


greu preþ cere-adesea a vieþii luptã.

24 - Anii rodnici într-o viaþã au un numãr foarte mic,


foloseºte-le-orice clipã - nu le risipi nimic.
Pag. 360

25 - Nimic din ce cîºtigi pe preþul vieþii tale-n lume jos


nu-þi poate-ntoarce preþu-acesta,
- decît ce-i bine ºi frumos.

26 - Vitregiile vor trece, - dragostea rãmîne


- nu cãdea zdrobit de astãzi,
uitã-te spre mîne!

27 - Cînd ai optzeci de ani, -


ai dreptul ca sã mori în patul tãu,
pîn-atunci sã mori la muncã,
sau în luptã,
nu-i un rãu!

28 - Bãtrîn eºti doar atuncea cînd nu mai foloseºti


- cît bine faci pe lume, atîta preþuieºti.

29 - De moarte poþi fi sigur


de-al ei ceas, însã, nu -
de-aceasta-n orice vreme adu-þi aminte tu!

30 - Numai din adîncul morþii nu-i întoarcere vreodatã,


pentru marea ei plecare te gãteºte viaþa toatã!

31 - Viaþa vindecã-orice boalã,


numai bãtrîneþea grea
o s-o vindece doar moartea,
- du-o fericit spre ea!

32 - Cui i-a fost viaþa dragã ca o muncã fericitã


îi va fi ºi moartea dragã ca odihna liniºtitã.

33 - Cînd viaþa noastrã-i gata a muri pentru pãcat,


ºi-Adevãru-n noi e gata a-nvia cu-adevãrat.

34 - Prima naºtere ni-e-n lume


cea de-a doua-i pentru Cer
una-n cele trecãtoare,
alta-n cele ce nu pier.

35 - Cum e starea, aºa-i omul,


cum e ceasul, aºa-i faþa,
cum e faþa, aºa-i fapta
ºi cum fapta, - aºa-i viaþa!

36 - De folos e cercetarea oriºicãrui lucru mic,


- fãrã de însemnãtate nu e pe pãmînt nimic,
Pag. 361

numai cã acelaºi lucru, nu e pentru toþi la fel,


unii-ºi trag din el osînda,
alþii lauda din el.

37 - Nici nu ºti ce cauzã micã nimiceºte-un lucru mare


dar nimic din ce-i pe lume nu se-ntîmplã la-ntîmplare,
deseori un lucru mare e zdrobit de-o cauzã micã
pentru ca cel rãu ºi mîrºav totdeauna s-aibã fricã.

38 - Oamenii sînt prea puternic copleºiþi de orice fleac


ºi n-au timp pentru-Adevãrul cel fãrã de moarte-n veac
ºi-astfel bieþii, pierd ºi timpul ºi prilejul mîntuirii
iar cînd vãd, - ei plîng zadarnic plînsul groaznic al pieirii.

39 - Cel ce nu se poate duce sã mai vadã ºi-altã þarã


piere în necunoºtinþã,
în prostie ºi-n ocarã.

40 - Pentru orice-nþelepciune e ºi-un strop de nebunie,


cu orice cîºtig, aºteaptã ºi vreo pagubã sã-þi vie,
orice pagubã aduce ºi vreun cîºtig cu sine,
rãul nu-i doar rãu în lume,
binele nu-i numai bine.

41 - Un cusur îl vezi mai iute decît o virtute-n toþi


ºi tu fiule-ai cusururi, - nu þi le-arãta cît poþi!

42 - ªi Destinul ºi Nimicul au un chip acoperit,


numa-n Adevãr ne este acest chip descoperit.

43 - Ceea ce se schimbã-n lume,


- cum era, nu va fi-n veac,
nu se mai refac asemeni cele care se desfac;
chipul lumii trece iute,
viaþa asta-i tot aºa,
- nu vrei tu sã vezi nici astãzi dupã ce sã umbli-n ea?

44 - Tot ce se întîmplã-n lume, fie-n mare, fie-n mic,


trebuie sã se întîmple, - fãrã rost nu e nimic!

45 - Singura dorinþã care


vreau ca s-o mai am sub soare,
e-a trecutului uitare
a prezentului rãbdare
ºi-o nãdejde-nvingãtoare
- pentru viaþa viitoare.
Pag. 362

46 - Nici sã n-o iei înaintea


unui mai deºtept ca tine
nici sã n-o laºi înapoia unui prost
- cã n-ajungi bine.

47 - Viaþa asta-i pentru muncã,


- tu-acest adevãr l-nvaþã
pentru odihnire este numai cealaltã viaþã.

48 - Soarta omului atîrnã de-a lui primãvarã,


soarta zilei de întîia dimineþii oarã,
soarta vieþii de frumoasa tinereþii cale
ºi de azi depinde soarta mîntuirii tale.

49 - Amînã pînã seara a zilei lãudare,


atunci se vede bine cît nor a fost - ori soare,
aºteaptã ca sfîrºitul unei vieþi a spune
ce-au fost în ea mai multe: de rele ori de bune.

50 - Cine nu-ºi cîrpeºte gaura cea micã


va cîrpi-o mare - cãci ea se tot stricã,
cine nu-ºi îndreaptã astãzi viaþa sa
mîine, poate, vreme nu va mai avea.

51 - Toate lucrurile-n lume se grãbesc cãtre-un sfîrºit,


bine-i numai de acela care-l aflã pregãtit.

52 - Pînã n-a venit apusul celei mai din urmã zile


pregãteºte-te de moarte, toate rînduindu-þi-le
cã-n zadar vei vrea acestea în cel mai din urmã ceas,
atunci nu mai ºti ce face
- ºi vei fi cum ai rãmas.

19 - Despre virtute
1 - ªi virtutea ºi prostia cu putinþã-s la oricare
- unde-i una sau cealaltã, cunoºti numai la-ncercare.

2 - Cu virtuþile alese e la fel cu ochii tãi,


nu vezi ochii buni la altul dacã ochii tãi sînt rãi.

3 - Sînt mulþi oameni ce-au în lume


bunuri scumpe-n sinea lor
dar acestea sînt ascunse,
- le-afli numa-ntîmplãtor.
Pag. 363

4 - Nu e om sã nu se creadã în el însuºi mai presus


decît orice om ce-n lume ar fi oriºiunde pus
- numai cel smerit cunoaºte taina marii-nþelepciuni
de-a se socoti nevrednic a fi pus cu cei mai buni.

5 - Marile virtuþi, adesea ne sînt grele, nu uºoare,


inima cînd le-are aprinse ne suspinã ºi ne doare,
ºi credinþa
ºi nãdejdea
ºi iubirea, - prea înalte
mîntuie mai greu un suflet decît toate celelalte.

6 - A ne lãuda cu lucruri ºi virtuþi ce nu le-avem


este-a face sã se vadã cît de seci ºi goi sîntem
- cînd sîntem sãraci, mai bine sã tãcem nelãudaþi
decît lauda s-arate ºi mai seci pe cei uscaþi.

7 - Cît de greu e a cunoaºte deseori ce-i într-un ins,


omul ºtie sã-ºi ascundã sufletul de ce-i cuprins!
- rãutatea se ascunde prea adesea sub averi
iar virtutea se ascunde sub tãceri ºi sub dureri.

8 - Potriveºte-þi cîteodatã felul tãu de-a fi, cu-acei


printre care umbli, -
astfel þi-i apropii ºi pe ei
cãci ºi asta-i o virtute ca sã ºtii cum te purta
între oameni, spre-a le face ºi-a lor stare ca a ta.

9 - Firea cea nãscutã-ntrînsul nu ºi-o schimbã din temei


nici mãgarul ºi nici porcul
ºi nici omul ce-i ca ei.
Numai gîndul sfînt ºi cinstea cea din cer
pot face saltul
înnoirii într-o fire, dintr-un om sã facã altul.

10 - Firea lor e pentru oameni nenorocul


sau norocul
care-i poartã pretutindeni
ºi-i urmeazã în tot locul,
dupã firea lui adunã,
dupã firea lui împarte
ºi tot dupã ea primeºte ori viaþã-n veci
ori moarte.

11 - Cîteodatã ºi cuvîntul cel nespus s-aude tare


dar la omul de virtute, toate-s binecuvîntare.
Pag. 364

12 - Nicidecum nu poþi cunoaºte ce-i în om


- decît atunci
cînd ajunge faþã-n faþã cu-ale dragostei porunci
atunci cel curat ascultã întru tot de ce-i frumos
iar cel necurat, de fire ºi de-al trupului folos.

13 - Cei ce te-osîndesc vãd numai cu ce dar eºti înzestrat,


cîþi te laudã vãd numai ce necazuri ai rãbdat,
fiecare-þi vede numai ori ce-i rãu
ori ce-i cinstit,
ce-i ascuns în tine vede numai ochiul neadormit.

14 - Prea ades plãteºti virtutea cu-al nefericirii preþ,


însã meritã, cãci ea e aurul întregii vieþi.

15 - Statornicia-i cea mai naltã virtute,


- care-o cauþi mereu
dar trebuie ca ea, pe lume
sã urce drumul cel mai greu.

16 - Patru sînt cele mai scumpe din virtuþi


- ca o cununã:
dragostea, statornicia, bunul simþ
ºi fapta bunã.

17 - Mulþi te însoþesc în viaþã,


doar puþini pîn-la mormînt,
dar în veºnicie numai faptele cu tine sînt.

18 - C-o singurã virtute rãscumperi multã vinã


- ea-i bunul simþ al celor cu inima seninã.

19 - Înþelept e cel ce-adunã


a virtuþilor cununã
cã-n zadar e neamul mare
dacã-i omul tîrîtoare.

20 - Cu om bun ºi vreme bunã


nu te mai urãºti în veac:
- omul cu virtuþi alese este tuturor pe plac.

21 - Nu te-nsoþesc în moartea ta
nici bani, nici nestemate
ci numai sfintele virtuþi
ºi faptele curate,
pe-acestea sã le-aduni din timp
ºi cît mai scumpe - toate.
Pag. 365

22 - Cînd ai virtuþi ºi daruri - se vor vedea mereu


a le mai þine-ascunse va fi nespus de greu.

23 - Datoriile virtuþii nu-s prea multe,


nici prea grele,
însã inimile bune nu pot fi fãrã de ele.

24 - Împãraþii peste oameni, bine-ar fi sã fie-acei


mai aleºi,
mai buni,
mai vrednici
ºi mai virtuoºi, - din ei.

25 - Oriºice plãcere care nu ne-apropie de cer


e-o nenorocire-n care cad virtuþile ºi pier.

26 - Duhul unui tatã vrednic va trãi în fiul sãu


precum într-un fiu nevrednic
va trãi un tatã rãu.

27 - Cei ce lasã fii în urmã, - ºi urmaºi, cu vrednicie


n-au sã moarã, ci printr-înºii ei trãiesc pe veºnicie.

28 - Vacile cu lapte nu mugesc prea tare,


credincioºii vrednici n-au o gurã mare.

29 - Fã-te scriitor nu-atuncea cînd altceva nu ºtii face


ci cînd simþi un foc lãuntric, un chin sfînt
ce nu-þi dã pace.

30 - Talent este doar acela ce-nfioarã mai divin


cu acele haruri care, oricui, la-ndemînã vin.

31 - Talent ºi har e-acela ce face ceva sfînt


ºi nou - din toate cele ce vechi ºi slabe sînt.
Acela e talentul ºi-acela-i harul, - care
a învãþa,
a creºte
ºi-a înãlþa-i în stare.

32 - Pune ºi suflet în ce faci, - nu numai mãiestrie


pune-un talent adevãrat, aceasta-i mãrturie!

33 - De la tine, suflet mare,


se aºteaptã lucruri mari
- dacã nu vei fi în stare,
atunci nu eºti, - numai pari!
Pag. 366

34 - ªi cu mîinile învaþã, nu numai cu-auzul sãu


cel ce vrea sã facã bine
ºi sã-ndrepte ceva rãu.

35 - Dacã vrei sã fii om vrednic, trebuie sã ºtii cinstit


ºi a face
ºi-a nu face
tot ce-þi cere ce-i oprit
ºi sã faci ce se aºteaptã,
ºi sã nu - ce nu-i curat,
un om vrednic este numai cel cinstit cu-adevãrat!

36 - Cînd ne biruie fiinþa jumãtatea cea de jos


ne tîrîm spre josnicie ºi ne stingem ruºinos,
cînd învinge-n viaþa noastrã jumãtatea cea de sus
mergem spre desãvîrºire cãtre chipul fãrã-apus.

37 - Rari sînt fiii ce-i urmeazã vrednici pe pãrinþii sfinþi,


cei mai mulþi sînt niºte josnici,
- prea puþini sînt cei cuminþi!

38 - Toate-s poate de-o potrivã oamenilor pe pãmînt:


tinereþea, bãtrîneþea - ºi atîtea cîte sînt
numai fiii nu-s asemeni, unii-i au cuminþi ºi buni
alþii-i au niºte netrebnici, niºte leneºi ºi nebuni.

39 - Virtutea ta se vede cel mai adeseori


din cu ce fel de prieteni ºi lucruri te-nconjori.

40 - Dacã poþi sã-þi þii curajul cînd mulþi tremurã-nfricaþi,


dacã poþi, - cînd mulþi se schimbã,
tu din drum sã nu te-abaþi,
dacã poþi sta drept acolo unde mulþi nu pot sã stea
- eºti un suflet de virtute ºi vei fi cinstit de ea.

41 - Un om vrednic nu-i o cinste


numai pentru-al sãu popor
ci-i o cinste-a omenirii,
aparþine tuturor.

42 - Un nume bun la om e-un dar


mai scump ca aurul cel rar
cu aur tot mai mulþi sînt plini,
cu nume bun - tot mai puþini.

43 - Numai vorbele virtuþii, numai planurile ei,


numai bunele ei sfaturi - încã au un slab temei,
Pag. 367

- ele trebuie s-ajungã fapte, roade ºi-mpliniri,


doar atunci pot da vieþii vrednicele rãsplãtiri.

44 - Omul de virtute-n lume e ca pomul cel de soi


cere nici cît pentru unul
- dar plãteºte pentru doi...

45 - Dacã faci oricare faptã ca ºi cum ai fi privit,


dacã spui oricare vorbã ca pe cea de la sfîrºit,
dacã vezi pe-oricare semen ca pe-un frate apropiat,
- atunci eºti un suflet vrednic, un creºtin adevãrat.

46 - Inima curatã-nvinge ºi-n ispite ºi-n dureri


pentru cã virtutea este un izvor de mari puteri.

47 - Cel cuminte nu-ºi prea spune:


- pierderea averii sale
- nici pãcatele din casã
- nici a sufletului jale.

48 - Cumpãtarea ºi iubirea sînt virtuþi din cele grele


cãci de multe se lipseºte sufletul þinînd la ele.

49 - Pe cel vrednic, nu ai casei ci strãinii-l vãd plãcut


cãci ai lui îl vãd ca dînºii - ºi cunosc cînd l-au pierdut.

20 - Despre voinþã
1 - Se cuvine ca acela care-i peste toþi mai mare
s-aibã mai mult ºi voinþã
ºi virtute, ca oricare.
Cãci cel care nu se poate stãpîni întîi pe sine
cum sã-i ºtie ºi sã-i poatã îndruma pe alþii bine?

2 - Cele ce se-ntîmplã cum noi nu le-am vrea


trebuie-n rãbdare sã le vrem aºa.

3 - Nu cere sã se-ntîmple dupã voinþa ta


ci vrea-le cum se-ntîmplã,
- ºi nu vei regreta.

4 - Cine vrea cu-adevãrat


o sã poatã neapãrat,
cãci acel care doreºte
poate mult, - dacã voieºte.
Pag. 368

5 - Cine face totdeauna numai ceea ce voieºte


rar va face ce e bine ºi aºa cum trebuieºte
cãci cînd vrei sã faci ºi bine
ºi la timp, ce se cuvine,
trebuie sã-þi calci voinþa, trebuie sã uiþi de tine.

6 - Sfatul bun, tu niciodatã sã nu-l crezi cã-i prea tîrziu


- prea tîrziu e numai sfatul ce rãsunã
în pustiu,
prea tîrziu e doar acolo unde nu-i înþelepciune
ºi voinþa sã urmeze cele dovedite bune.

7 - Cînd un om nu vrea sã vadã,


- nici un soare nu-i ajutã,
nimeni nu-l mai poate scoate din orbia lui
cea vrutã!

21 - Despre vorbire
1 - Înþeleptul cel mai mare
este vorbitorul care
e mai scurt în cuvîntare
ºi mai lung în meditare.

2 - Nu fi-n stare niciodatã a bîrfi pe nici un ins


nu ºti ce va arde focul cînd odatã l-ai aprins!

3 - Fã binele-n ascuns oriunde


cînd vorbitori de rãu nu-þi vrei
dar dacã vrei sã-l faci pe faþã
aºteaptã-te oricînd la ei.

4 - Mult poþi cîºtiga cu buna


prin cuvinte ºi purtare
- tot ce nu poþi cu frumosul
cu nimic nu vei fi-n stare.

5 - Umple golul vorbei tale cu al faptei aur greu


atunci au sã te cunoascã oamenii
ºi Dumnezeu.

6 - Sã nu faci nicicînd greºeala ca sã contrazici pe-un ins


care apãrã o cauzã prea fanatic ºi aprins
cã nu ai nicicînd izbîndã, însã poþi sã ai un rãu
spune-i doar o vorbã-douã - ºi te du în drumul tãu.
Pag. 369

7 - Cine nu-nþelege-o datã, ori de douã ori, ce-i spui


nu-nþelege nici de-o sutã
- poate nu e vremea lui!

8 - Nu-þi prea spune multe fapte ale tale din trecut -


mulþi le judecã nevrednic
ºi le-ascultã neplãcut.

9 - Nu vorbi uºor de lucruri care te-au costat prea mult


preþul lor îl ºtie numai duhul tãu
ºi Cel Tãcut.

10 - Ceea ce încredinþeazã, - nu e vorba ce se spune


ci trãirea ºi purtarea celui cu cuvinte bune.

11 - Orice prost e îndãrãtnic - ºi-i de neînduplecat


chiar de-i spui ºi adevãrul cel mai clar
ºi mai curat.
Orice om ce nu se lasã nici cînd spui ºi-i dovedeºti
e un prost ºi-un îndãrãtnic,
- lasã-l cã-n zadar vorbeºti!

12 - Este o ne-nþelepciune a lupta sã dovedeºti


ce cunoaºte toatã lumea, -
vezi, la timp, sã te opreºti!

13 - Drumurile cele scurte nu-s oricînd cele mai bune


- mai de multe ori ocolul dovedeºte-nþelepciune.

14 - Sã nu juruieºti vreodatã promisiuni unor nebuni


nici nu crede-n vreo minune a acestor promisiuni
cãci cu cît mai fãrã minte sînt acei ce le-ai promis
cu atît vor înþelege mai pe dos tot ce le-ai zis.

15 - Nu-ntrerupe niciodatã pe acela ce-þi vorbeºte,


nu-ntreba decît aceea ce mai bine-þi limpezeºte,
nu rãspunde decît ceea ce se cere, cît e bine
- prostul face chiar contrariul
ºi-ºi aratã ce-i în sine.

16 - Drumul pîn-la fapte este cel mai lung,


mulþi rãmîn la vorbe - ºi nu mai ajung.

17 - Sfatul cel mai bun e-acela cu mai scurtã vorbã dat


sfatul scurt e cale dreaptã,
- ºtii uºor ce-ai de urmat.
Pag. 370

18 - Vorbeºte numai ce te-nvaþã


înþelepciunea cea de Sus
ºi înceteazã-a ta vorbire,
cînd nu mai ai nimic de spus.

19 - Proºtii nu ºtiu nici sã rîdã


nici sã plîngã cumpãtat
cînd plîng urlã, cînd rîd zbiarã
- ºi se fac de vorbã-n sat
ori de una, ori de alta, înþeleptul ºtie-n sine
marginea care-l opreºte de la ce nu se cuvine.

20 - Sã nu spui nici vorbã dulce nici amarã


despre mîne
viitorul nu se ºtie, - de ruºine poþi rãmîne.

21 - Înþeleptul nu va spune tot ce-o sã gîndeascã


însã va gîndi întruna tot ce-o sã vorbeascã.

22 - Cînd soþia e tãcutã, amîndoi sînt fericiþi


casa-ntemeiatã astfel, are stîlpii neclintiþi.

22 - Despre zgîrcenie
1 - Cel zgîrcit nu-i bun cu nimeni,
însã nici aºa de rãu, cum e chiar cu sine însuºi,
- nu-i cu nime-n timpul sãu.

2 - Cel zgîrcit e toatã viaþa un sãrac nefericit


oricît ar avea pe lume, el e pururea lipsit.

3 - Lacomul de bani e robul celui mai vrãjmaº tiran


nu-i mai mare chin pe lume ca acel ce-i rob la ban
fericit acel pe care Binele l-a izbãvit
de robia-n care piere cel ce-i lacom ºi zgîrcit.

4 - Ce folos cînd bogãþia lumii-ntregi ai dobîndit


dacã unicul tãu suflet o sã-l pierzi nemîntuit?
- sau ce aur de pe lume ºi ce preþ ar fi sã ai
ca sã poþi odatã-n schimbul sufletului tãu sã-l dai?

5 - Ce folos de-averea ta
cînd nu-i minte lîngã ea?
Banu-n mînã la nebun
face prãpãd ca un tun.
Pag. 371

6 - Fereºte-te om înþelept
de orice bun venit nedrept
cã nu e mult - ºi dupã el
pedeapsa vine într-un fel.

7 - Dupã oriºice zgîrcit


vine-un alt nenorocit
ca sã-mprãºtie curînd
ce-a tot strîns un prea flãmînd.

8 - Ai avere, - eºti stimat


eºti zgîrcit, - eºti blestemat
omul darnic ºi milos
e plãcut ºi e frumos.

9 - Pentru ce trãieºti în lipsuri numai ca sã mori bogat,


nu-i aceasta nebunie? - spune tu adevãrat!

10 - Sãrãcia o sã mînce casa unde, cînd prînzesc


cei din casã pot sã mînce iar strãinul nu-l poftesc.

11 - Omul cel fãrã de bani are prea puþini duºmani


omul cel cu bani haini are prieteni prea puþini.

12 - Decît zgîrcit, - mai bine


sã n-ai nimic cu tine
cãci sãrãcia-n casã
nici dã - ºi nici se lasã
dar dacã n-ai nimicã
te duci - ºi n-ai vreo fricã.

13 - Numai cel zgîrcit n-aratã gãzduirea bucuroasã


care-o datorãm oricare, oriºicui ne vine-n casã
blestematã-i totdeauna inima neprimitoare
nici ea n-o sã aibã casã,
- va fi-n veci rãtãcitoare.

14 - Sãracul are-atîþi duºmani cîþi bogãtaºi în þarã


cãci bogãtaºii sînt zgîrciþi, - ºi ei îl dau afarã.
Bogatul are-atîþia duºmani cîþi cerºetori pe lume
ei nici aici ºi nici în cer nu vreau a-i ºti de nume.

15 - Zgîrcitu-i ca mãgarul ce carã bani în sac


dar se hrãneºte numai cu cîte-un pai sãrac.

16 - La un om zgîrcit credinþa se opreºte la curea


conºtiinþa-n el ºi mila nu mai trec mai sus de ea.
Pag. 372

17 - De la cel rãu platnic ia cît poþi acum


altfel mîine poate afli numai scrum.

18 - N-ai zgîrcenie atuncea cînd dai din averi strãine


- fii aºa, unde-i nevoie, chiar cînd dai ºi de la tine,
cãci curînd, cînd te vei duce pe cea mai ne-ntoarsã cale
ai sã vezi c-au fost strãine ºi ce-ai zis cã-s ale tale.

19 - Albina face miere


- dar n-o mãnîncã ea.
Sînt mulþi ce-ºi strîng avere
pe seama altuia!

20 - Nu da unora avutul altora - cã e pãcat


ci fã milã de la tine nu din ce e din furat.

21 - Nu-i greu sã-nveþi cum se cîºtigã,


e greu sã-nveþi cum cheltuieºti,
cã ºi-n zgîrcenie poþi pierde
cum pierzi ºi-atunci cînd risipeºti.

23 - Din pãrþile Olteniei


1 - Fiule, sã ai credinþã tare-n orice-mprejurare
cãci durerile sînt dese iar plãcerile sînt rare
lacrimile sînt aievea, rîsu-i numai o pãrere
- cade-nfrînt acel ce crede cã viaþa-i numai miere.

2 - Fii cu grijã toatã viaþa nu te-ncrede prea grãbit


niciodatã-n omul care nu va crede-n ce-i cinstit.

3 - Celor buni le-ncearcã Cerul deseori credinþa lor


nu fiindcã nu le-o ºtie, - el e-atotcunoscãtor
ci fiindcã le-o cunoaºte, el le dã prilej astfel
sã arate ce frumoasã e credinþa lor în el.

4 - Cînd faci bine uitã rãul care þi-a fost fãptuit


dacã nu-l uiþi, nu se poate sta niciunde liniºtit.

5 - Sã nu crezi cã-nvingi ispita fãrã cinste ºi rãbdare


cã n-o-ndepãrtezi de tine ci te-ncurci în ea mai tare.

6 - Cugetul curat prin harul cinstei poate fi pãstrat


ºi curata vieþuire doar prin cugetul curat.

7 - Cînd s-a pus faþa de masã


Pag. 373

înceteze cearta-n casã,


reculegerea-mpreunã
liniºteºte-orice furtunã.

8 - Omul mînios aþîþã cearta între soþii sãi,


dar cel paºnic potoleºte chiar mînia celor rãi.

9 - Cel rãutãcios aþîþã, cel defãimãtor dezbinã


- dar împacã ºi uneºte cel cu inima seninã.

10 - Cearta-l doare pe-un om bun


cît bãtaia pe-un nebun.

11 - Mai bine-n pustiu sã stai


decît c-o femeie-scai
- mai bine sã flãmînzeºti
ca din ceartã sã prînzeºti.

12 - Ca un prost ce prinde-un cîine de urechi cînd e turbat


este cel ce intrã-n cearta unde nu-i amestecat.

13 - Limba clevetirii arde mai amar


ºi mai mult aprinde, ca oricare jar.

14 - Cine-n vorbã nu greºeºte


multã minte dovedeºte
- cãci în vorbã mai ales
se greºeºte cel mai des.

15 - Leapãdã-þi de tot din gurã vorba cu-nþeles sucit,


ea batjocoreºte limba de pe care a pornit.

16 - Fã jug vorbirii tale iar limbii tale cheie,


o sitã totdeauna la gura ta sã steie,
întîi sã cerni cuvîntul apoi sã-l scoþi afarã
cãci prea tîrziu, zadarnic,
ca vîntul vorba zboarã.

17 - Cuvîntul vostru minunat


sã fie dres cu sare
sã dea mereu îndemn curat
ºi har la fiecare.

18 - Un cuvînt bun domoleºte focul certei cît de mare


iar cuvîntul aspru face o mînie ºi mai tare.

19 - Cu o faþã bucuroasã sã-þi duci darul oriºicui


Pag. 374

cãci aceasta o sã facã mai cu drag primirea lui.

20 - Mulþi linguºesc pe omul darnic


ºi toþi sînt prieteni des cu el,
dar omul care linguºeºte
ca sã cîºtige, e-un miºel.

21 - Cel ce vede pai adesea - ºi în ochii fiecui -


are totdeauna bîrna, dar n-o vede, în ai lui.

22 - Mai bine mustrarea-n faþã decît dragostea tãcutã


una o sã-þi foloseascã, cealaltã nu te-ajutã.

23 - Cel ce umblã cu dreptatea va primi a vieþii parte


dar cui nedreptatea-i place, se va ruina în moarte.

24 - Calea dreptului sã fie în oricare ceas al sãu


sã iubeascã ce e bine, sã urascã ce e rãu.

25 - Fraþii pãgubiþi mai greu sînt sã-i cîºtigi ca o cetate


certurile lor mai grele-s ca niºte zãvoare late.

26 - Femeia vrednicã-ºi cinsteºte


bãrbatul ei cît timp trãieºte,
ea chiar ºi dupã ce-a murit
îi þine numele cinstit.

27 - Cînd femeia e plãcutã ea va cãpãta cinstire


precum strînge avuþie cel ce umblã cu-asuprire.

28 - Pentru soþul ei, cununã e femeia cea cinstitã


dar cea care-i face-ocarã - putrejune urgisitã.

29 - O femeie înþeleaptã a ei casã ºi-o zideºte


- dar femeia cea nebunã, cu-a ei mîini ºi-o nimiceºte.

30 - E mai bine sã stai singur-singurel într-o pustie


decît c-o nevastã numai de gîlceavã ºi mînie.

31 - Gelozia-i ca Gheena de grozavã ºi de rea,


vai de sufletele care au cãzut ºi ard în ea.

32 - Ca izvorul tãu sã fie veºnic binecuvîntat


de soþia tinereþii bucurã-te ne-ncetat.

33 - Nu-i dragoste mai mare ca ceea ce-ºi jertfeºte


viaþa pentru-acela pe care îl iubeºte.
Pag. 375

34 - Mai presus ca piatra scumpã


preþuieºte-o-nþelepciune,
nu-i mãrgãritar sau aur sã se poatã-asemeni pune.

35 - Nu-þi cruþa nicicînd copilul de mustrarea înþeleaptã,


de-l vei bate cu nuiaua, n-o sã moarã, dar se-ndreaptã.

36 - Cine strînge vara, este omul chibzuit din þarã


cine doarme-n vremea coasei, este-un om ce face-ocarã.

37 - Nu te certa cu cel limbut


cã tot tu vei ieºi bãtut.

38 - Cel ce-ºi pãzeºte gura, spinarea ºi-o pãzeºte


- pe limba rea adesea doar palma o opreºte.

39 - Sabia nu face ranã


ca ºi gura cea vicleanã.

40 - Omu-i preþuit în viaþã dupã-a minþii lui mãsurã,


cel cu mintea rãtãcitã e dispreþuit cu urã.

41 - Limba înþeleaptã-n vorbe dã ºtiinþa cea plãcutã,


gura proºtilor împroaºcã nebunia lor ºtiutã.

42 - Omul care-ºi linguºeºte pe de-aproape-i aºa


cum o cursã i-ar întinde ca sã-ºi prindã paºii-n ea.

43 - Limba dulce-i totdeauna pom de viaþã ce rodeºte


însã limba blestematã sufletul oricui zdrobeºte.

44 - Cine la sãrac dã milã, Cerului îi împrumutã


ºi El o sã-i rãsplãteascã binefacerea fãcutã.

45 - Farmecul ºi frumuseþea unui om stã-n bunãtate,


- mai bun preþ are sãracul, ca un mincinos de frate.

46 - Mînia înnoreazã
ºi-mbãtrîneºte faþa,
mînia-mpuþineazã
ºi amãrãºte viaþa.

47 - Cine-ºi face mulþi prieteni deseori necazuri pate


însã afli cîte-un prieten ce-i mai mult decît un frate.

48 - Cine-ncet e la mînie are gînduri pricepute


dar prostii destule face omul ce s-aprinde iute.
Pag. 376

49 - Nu te mînia din cauza celor care fac la rele


nici nu pizmui pe-aceia cãrora le place-n ele
cãci oricine face rãul nici un viitor bun n-are
ºi a celor rãi luminã se va stinge pe cãrare.

50 - Ca la oboseala mare apa rece ºi curatã


aºa este-o veste bunã dintr-o þarã depãrtatã.

51 - Cel ce-ºi stãpîneºte vorba este omul înþelept,


cel ce-ºi stãpîneºte pofta, este sfînt ºi este drept.

52 - Ascultã, fiule, cuvîntul pãrinþilor ce i-ai avut


învãþãtura lor sã-þi fie ca o cununã, ca un scut,
- cel ce îºi poartã rãu pãrinþii
e un fiu viclean ºi blestemat,
curînd îl va ajunge-osînda de care-i veºnic vinovat.

53 - Cel ce furã, sã nu mai fure ci sã munceascã-n orice fel


sã aibã din ce face bine acelor mai sãraci ca el.

54 - Cu cei cuminþi te sfãtuieºte


- dar numai cu cei drepþi porneºte.

55 - Mai bun e prostul ce-ºi ascunde


a lui prostie oriºicui,
ca înþeleptul ce-ºi ascunde
de toþi înþelepciunea lui.

56 - Cel ce nu vrea sã munceascã, nici sã mãnînce sã nu vrea -


dacã n-ai muncit spre pîine, nu eºti vrednic pentru ea.

57 - Limba rea n-o poate nimeni îmblînzi sã-i punã frîne,


ea tot fiarã ne-mpãcatã cu venin amar rãmîne.

58 - De-ai tãi pãrinþi sã-þi aminteºti


ºi stînd la mese-mpãrãteºti,
de ei sã nu te ruºinezi
nici chiar pe tron de-ar fi sã ºezi.

59 - C-ai ascultat nu-þi pare rãu decît atît de-arare,


dar c-ai vorbit chiar ºi-un cuvînt, adeseori îþi pare.

60 - Nu te mîndri cã legea þi-o þii cu gînd curat,


cã tocmai pentru asta în lume-ai fost creat.

61 - De ce oare fiii celor buni sînt niºte rãi din fire?


- ca sã vezi cum cã virtutea nu se lasã moºtenire.
Pag. 377

62 - Dacã cineva voieºte sufletul sã-ºi mîntuiascã


trebuie sã lupte singur ºi crezînd, sã-l dobîndeascã.

63 - De nu cãutaþi învãþãtura, nici ea nu o sã vã cate


ºi astfel fi-veþi despãrþiþi pe veacurile toate.

64 - Pãrintele ce-nvaþã pe fiul sãu Cuvîntul


e cum ar sta sã-nveþe tot neamul lui, a-rîndul.

65 - Întrecerea între-nþelepþi
sporeºte zestrea celor drepþi.

66 - Dacã pun mîna pe sfadã, n-o pot pune pe Scripturã,


dac-o pun pe Sfînta Carte - sfada s-o arunc din gurã.

67 - Sã te-ndepãrtezi nu numai de ce-i rãu, ºi-l ºtii astfel,


ci ºi chiar de tot ce este asemãnãtor cu el.

68 - Acel ce are milã de oameni fioroºi


curînd va fi el însuºi om crud cu cei miloºi.

69 - Orice bãrbat îºi are femeia meritatã


ºi trebuie s-o þinã cãci asta i-a fost datã.

70 - Cel ce se-nsoarã pentru bani, în veac n-ajunge bine


ºi va avea copii de-acei ce-aduc numai ruºine.

71 - Sã te-aºezi pe-un loc ce-þi este


mai prejos de orice oarã
cãci e mai plãcut sã-þi spunã
urcã-te decît coboarã.

72 - Dacã cel greºit se-ntoarce pãrãsind un rãu fãcut,


nu-i mai aminti vreodatã de pãcatul din trecut.

73 - Cînd te duci în casã tristã ºi în ziua ei de jale


cea mai bunã mîngîiere-i lacrima tãcerii tale.

74 - Dacã i-ai fãcut la altul un rãu mic, - sã-þi parã mare,


dacã i-ai fãcut un bine, - parã-þi mic, - la oriºicare,
dacã el þi-a fãcut bine, parã-þi mare, chiar de-i mic
ºi-un rãu mare dacã-þi face, socoteºte-l ca nimic.

75 - Invidia, desfrînarea ºi ambiþia scurteazã


viaþa omului ºi grabnic în mormînt
ºi-n iad, - l-aºeazã.
Pag. 378

76 - Mai mult e-un înþelept pe lume


decît un împãrat vestit...
- pe un împãrat îl poate-oricine
înlocui cînd a murit...
Dar dacã moare înþeleptul
el e de neînlocuit.

77 - Acel ce calcã legea spre-a mîntui-o fiinþã


e vrednic de cinstire - chiar dacã nu-i putinþã.
Dar cel ce ºovãieºte trecînd ºi n-o salveazã
e vinovat el însuºi de moartea ce urmeazã.

78 - A Luminii frumuseþe este Adevãrul sfînt


ºi-a lui binecuvîntare este Pacea pe pãmînt.

79 - Cele trei feluri de oameni care sînt iubiþi mereu


sînt: cei care de mînie nu-s cuprinºi la nici un greu,
cei care la libertate nu renunþã, hotãrît,
ºi cei care supãrarea n-o pãstreazã nicidecît.

80 - Despre omul mîndru însãºi Dragostea grãieºte - astfel:


nu putem trãi-mpreunã într-o lume: eu ºi el.

81 - Nimeni sã nu pedepseascã pe sãracul necãjit


pentru vorbele pe care la mînie le-a rostit.

82 - S-a spus: viteaz e-acela ce poate sã se-nvingã


pe sine, ºi-a lui flãcãri de patimi sã le stingã,
dar mai viteaz e-acela ce din duºmanul rãu
îºi face prin iubire un prieten bun al sãu.

83 - Dragostea ia-ntotdeauna partea celui asuprit


drept pe drept cînd prigoneºte ea e lîngã cel lovit
cînd un rãu loveºte dreptul, - Dragostea e lîngã el,
cînd un rãu pe-alt rãu l-apasã, ea îl apãrã pe-acel
chiar ºi-atunci cînd dreptul este
cel ce-apasã pe cel rãu
ea pe cel lovit l-ajutã...
- Aºa-i Dragostea mereu.

84 - Omul e creat în urma tuturor, sã ia aminte,


în mîndrie,
- cã ºi rîma e creatã mai-nainte.

85 - Din laudele meritate de oriºicare om, sã spui


puþin, cînd el este de faþã,
ºi toate, numa-n lipsa lui.
Pag. 379

86 - Precum nu se urãºte omul pe sine, nici cînd este rãu,


aºa este dator sã fie cu oriºicare-aproape-al sãu
aºa sã înþeleagã omul porunca Proniei Divine:
iubeºte-þi pe al tãu aproape, aºa cum te iubeºti pe tine!

87 - Rugãciunea nimãnuia nu va fi respinsã


dacã el e credincios, dacã ea-i aprinsã.

88 - Cei ce se iubesc fierbinte


ºi-n urechi de ac trãiesc -
dar nu-ncap în lumea toatã
doi ce nu se mai iubesc.

89 - Cînd deplîngi o cãrãmidã, dar de-un om nu-þi pasã


se va dãrîma degrabã orice zid sau casã.

90 - Fii ca un rãsad adînc: - totdeauna verde


ºi ca vasul smãlþuit: - ce ai bun, nu-þi pierde.

91 - Cînd eºti tu bîrfit nedrept, crede-l mic pe omul mare


dar cînd tu bîrfeºti sã-l crezi mare pe oricare,
ca sã nu te liniºteºti pînã-þi ceri iertare.

92 - Nu-þi grãbi rãspunsul, ai rînd la cuvinte


- ultimul, în urmã
- primul, înainte!

93 - Rar sã spui tu: sigur,


des sã spui tu: poate,
fugi de cele rele ºi urîte - toate,
fugi ºi de ce numai seamãnã a rele
ca sã nu te creadã nimeni plin de ele.

94 - Recunoaºte adevãrul chiar cînd þi-este neplãcut,


ºi sã taci naintea celui care-l vezi mai priceput!

95 - Gura ta sã nu te facã de ruºine-ntre strãini


dar nici la a tale vorbe mari, sã nu te prea înclini.

96 - Dacã ai fãcut mult bine, sã nu spui: din ce-am avut!


ci: din cele ce mi-s date, e puþinul ce-am fãcut!

97 - Gîndeºte-te ce ai de spus nainte de vorbire!


De-aproapelui sã îi araþi mereu bunãvoire!
Fii mulþumit cu-atît cît ai!
Fii mic în ochii tãi!
Iar celor care te lovesc sã nu le zici cã-s rãi!
Pag. 380

98 - Învaþã-þi limba ta sã spui:


nu ºtiu - dacã nu ºti!
- c-atuncea înþelept ºi bun ºi vrednic ai sã fii.

99 - De te lepezi de un bine te vei lepãda de multe


- cine-ascultã de-o ispitã, multe înc-o sã asculte.

100 - Dacã iei ce nu-i cu dreptul


ºi þii ce nu se cuvine
þi se va lua ºi þie ceea ce îþi aparþine.

101 - Învaþã pe-alþii fãrã sã ceri ceva mãcar!


- ºi soarele lumina þi-a dat-o þie-n dar!

102 - Nu spune: altul ºtie! - ci-nvaþã ca ºi el!


nici: mai frumos e altul, curînd veþi fi la fel!
nici: altul e mai tare, - cãci doar acela-i tare
ce are-nþelepciune ºi har ºi cumpãtare.

103 - Iubiþi pe cîþi au sã vã mustre,


urîþi pe cîþi v-ar lãuda,
mustrarea vã desãvîrºeºte,
dar lauda vã va îngîmfa.

104 - Dacã vrei sã-nveþi, nu spune: eu ºtiam,


cînd n-ai ºtiut,
nici, în ce n-ai cunoºtinþã, sã nu zici: am cunoscut,
nici, cînd ceva þi se spune, sã zici: da
cînd nu-nþelegi,
- de ce sã te-nºeli tu singur ºi ruºinea sã-þi alegi?

105 - Sã munceºti cu drag la muncã,


sã înveþi cu drag la carte,
sã nu-þi faci din cunoºtinþe
flori ca-mpodobiri deºarte.

106 - Nu-þi spune: linguºi-voi, ca sã-mi cîºtig de toate,


- acel fel de gîndire ruºine tu-l socoate!
ci ruºinã-te singur de ce e rãu la tine
- nainte de-a ajunge de alþi-a-þi fi ruºine.

107 - Gîndul bun, la ceruri este socotit ca faptã bunã,


gîndul rãu, e ca pãcatul: unul cu-altul se-mpreunã.

108 - Binele e verde, - rãul e uscat


binele sporeascã, - rãul niciodat’...
Pag. 381

109 - Pãcatul la-nceput e dulce, dar mai pe urmã e amar


fereºte-te de el-nainte, cãci mai tîrziu va fi-n zadar.

110 - Socotiþi sînt drepþii oameni,


- chiar de îngeri mai presus
- nimeni n-are-atît de grele lupte ca ºi ei de dus.

111 - Un singur suflet fãrã vinã


mai scump e pentru Dumnezeu
ca-ntreaga lume decãzutã
- ºi preþul lui e mult mai greu.

112 - Celor drepþi nu li se-nalþã monumente pe pãmînt,


monumentul lor e fapta... slava lor e-al lor cuvînt.

113 - Rãsplata faptei bune e însãºi fapta bunã,


pedeapsa faptei rele ea însãºi ºi-o adunã.

114 - Binele nu-þi cere


ce-i peste putere.

115 - Un singur pas desparte osînda de rãsplatã,


Edenul de Gheenã, - nu-l face niciodatã!

116 - Binele este-o rãsplatã omului pentru-orice bine


chiar ºi pentru-o vorbã bunã
sau gînd bun, ce-l are-n sine.

117 - Omul nu greºeºte decît din prostie,


binele nu-l face decît cine-l ºtie.

118 - Binefacerea luminii numai noaptea o cunoºti


ºi frumseþea-nþelepciunii
numai cînd stai lîngã proºti.

119 - Femeia e creatã-n lume de dragul frumuseþii ei -


nu-i frumuseþe ca lumina vieþii bunelor femei.

120 - Nu-i meºter cel ce n-are scule,


nici înþelept cel ce nu ºtie,
nici dragoste cea fãrã jertfã
- nici om cel fãrã omenie.

121 - Cel mai înþelept e omul care a-ncercat mai multe,


pe acela fiecare este bine sã-l asculte.

122 - Carnea mortului nu simte bisturiul care-l taie, -


Pag. 382

conºtiinþa adormitã sau netrebnicã, - aºa e!

123 - Pãcãtosul sã nu-ºi aibã vreun cîºtig dupã pãcat,


cel cãzut sã n-aibã pace dupã ce s-a lepãdat!

124 - Cel strãin nu-l poate-n casã, ospãta pe cel strãin


- numai cei ce au lumina, pot s-o dea la cei ce vin.

125 - Leul nu se poate sãtura c-o rîmã!...


- cînd se cere-un munte nu da o fãrîmã!

126 - Cel întemniþat nu poate a se libera pe sine,


nu e mîntuire fãrã Mîna care face bine.

127 - Nu-l învinui pe nimeni, cînd lipseºte, niciodatã,


numai cînd e el de faþã a lui vinã i-o aratã.

128 - Soþul moare numai pentru soaþa lui


iar soþia numai pentru soþul sãu...
nu-i mai simte-asemeni lipsa nimãnui
nu-i mai pare-asemeni, nimãnuia rãu.

129 - Preþul legii-l ºtie numai


cel care-a cãzut
ºi valoarea mîntuirii
numai cel pierdut.

130 - Omul sã se uite bine la paharul ce-l va bea


ºi gîndeascã la urmarea fiecãrei faptã rea.

131 - Nu huli-nainte ca sã cercetezi, -


mai întîi cunoaºte, ºi apoi sã crezi!

132 - Pînã n-ai înþeles bine tu rãspunsul sã nu-þi spui


- ºi sã nu tai niciodatã ºirul vorbei nimãnui.

133 - Fiul înþelept ascultã orice sfat de la pãrinþi


fiul cel nebun n-ascultã nici mustrãrile fierbinþi.

134 - Înþelept ajunge cine cu-nþelepþii se adunã


- dar nebun cel care umblã cu nebunii din-mpreunã.

135 - Înþeleptul are teamã de-orice rãu, ºi se fereºte,


dar nebunul se încrede - ºi curînd se nimiceºte.

136 - Urechea ce iubeºte mustrarea-ndreptãtoare


lãcaºului vieþii va fi moºtenitoare.
Pag. 383

137 - Inima-nþeleaptã vorba-ºi chibzuieºte


inima nebunã, nebunii grãieºte.

138 - Leul nu se-asmuþã dupã moartea lui


- nu dupã ce pleacã, despre om sã spui.

139 - Cît de veche-i o Scripturã


ea mereu dã lucruri noi.
Þineþi ce-i învãþãturã
cã ferice e de voi.

140 - Sînt lucruri care numai la unii sã le spui


ºi lucruri care nu le mai spune nimãnui.

141 - Fiecare bucurie s-o sãrbãtoreºti aparte,


nu le-amesteca-mpreunã,
- ºi te bucuri pîn-la moarte.

142 - Cel ce judecã, sã creadã numai ce-i vãd ochii sãi


- este-atîta-nºelãciune!
- sînt atîþia oameni rãi!

143 - Faptele unui neajuns


nu le socoti rãspuns,
vorbelor unui flecar
nu le mai lãrgi hotar.

144 - Mulþi vin în casa celui cu mort la cãpãtîi


dar fiecare-ºi plînge durerea lui dintîi.

145 - Pacea este vasul binecuvîntãrii,


pacea e izvorul fericirii þãrii,
pacea e lumina oriºicui o are,
- pacea ºi cu sine, ºi cu fiecare.

146 - Minuni? - sînt cu putinþã?


- dar cel ce le-a-nþeles
nu creadã, uºuratic, cã ele vin prea des.

147 - Uºor îþi faci un duºman


dar prieten cumperi greu, -
fereºte-te de primii
de ceilalþi vezi mereu.

148 - Iubirea fãrã gelozie nu e iubire-adevãratã


cu oriºice iubire mare, ºi gelozia se aratã.
Pag. 384

149 - Cel iute în iubire,


va fi ºi-n urã iute,
- cînd vezi aºa o fire
ia-þi tot, grãbit, ºi du-te!

150 - Cînd e iubire,-ncapem ºi-n locul cel mai strîmt


cînd nu mai e iubire, nu-ncapem pe pãmînt.

151 - Trandafirul îºi cinsteºte


numele, chiar ºi-ntre spini,
- omul vrednic îºi pãzeºte
felul sãu ºi-ntre strãini.

152 - Sã nu judeci ziua vina nopþii unui învãþat


rar ajungi sã judeci bine cînd tu însuþi n-ai cercat.

153 - Chiar din vorbele profane ale unui om sfãtos


de le-asculþi cu-nþelepciune, vei avea cîte-un folos.

154 - Nu te uita la vas de fel,


ci uitã-te la ce-i în el,
cãci dacã-n vas e mir curat
ºi vasu-i sfînt cu-adevãrat,
dar dacã este-n el gunoi
ce preþ mai are-un vas apoi!

155 - Cînd n-ai de gînd sã cumperi, - sã nu te tîrguieºti


- nu-þi face nici o vorbã cu cine nu-l doreºti!

156 - Dacã unul spune cã eºti beat, îl lasã,


dar cînd doi vor spune,
taci ºi mergi acasã!

157 - Cînd nevasta-þi este micã


ori te-apleci ori þi-o ridicã!
Dacã te-ai unit cu ea
vezi sã-þi fie-asemenea!

158 - Un tufiº de spini departe,


parcã-s piersici cînd îi vezi
- ca sã afli adevãrul
mai atent sã cercetezi.

159 - Nu-i la fel cel ce-are pîine, sacul plin,


- cu cel ce n-are!
- nu-s la fel cei de-omenie,
cu cei care-s în pierzare.
Pag. 385

160 - Nu se poate dacã sare jar în cîlþi sã nu se-aprindã


ºi nici om care pofteºte,
- ºi pãcatul sã nu-l prindã.

161 - Cu pãstorul rãtãcit,


rãtãceºte ºi-a lui turmã
- cel dintîi cînd e cãzut,
vor cãdea ºi cei din urmã.

162 - Bocetul nu-i pentru mort, lui nu-i mai lipseºte,


ci e pentru cei rãmaºi, lor le trebuieºte.

163 - Degeaba vrei sã mai repari o casã pãrãsitã


- degeaba mergi cu sãrutãri cînd dragostea-i sfîrºitã.

164 - Smerenia coboarã cît cunoºtinþa suie


- nici prima nu se vede cînd cea de-a doua nu e.

165 - Pe cel bun uºor îl afli în oraºul lui, pe nume


în strãini, doar pe purtare îl cunoºti din altã lume.

166 - Nu chipurile unor feþe sînt ceea ce-i urît la ele,


urîtã-i inima ºi pofta ºi urma umbletelor rele!

167 - Sã ai întotdeauna gata veºmintele de-nmormîntare


cãci nu se ºtie cînd ºi unde
l-aºteaptã moartea pe-oriºicare.

168 - Nu încerca sã înþelegi ce mintea-þi depãºeºte


- în faþa marilor minuni, tu taci ºi te smereºte.

169 - Cearta las sã doarmã, peste noapte, bine


cãi de dimineaþã, paºnicã devine.

170 - Cine lîngã masa vrednicã va sta?


- munca ce-ºi cîºtigã pîinea cea mai grea!

171 - E-un prost, e-un prost, - grãieºte prostul


despre fiecare, -
numai despre sine, prostul, o pãrere-naltã are.

172 - Cine-ndeamnã la virtute e mai mult ca cel ce-o are


cine-o are e doar unul,
- ceilalþi, mulþime mare.

173 - Gãseºti slabã-nvãþãtura în vreo parte? -


cerceteazã
Pag. 386

ºi-o sã afli zeci de locuri care te îndestuleazã!

174 - Nu rîdeþi de nici o vorbã ce-o rosteºte omul drept,


ori în grai, ori în tãcere, poartã-n el ceva-nþelept.

175 - Dintr-un cîine rãu, degeaba, -


n-ai sã creºti un bun cãþel.
- Un pãrinte rãu va creºte
ºi pe fiul sãu ca el.

176 - La-nceput ispita pare un drumeþ grãbit, - apoi


oaspe-obiºnuit,
- ºi-n urmã blestemat stãpîn pe noi.

177 - Ispita este-ntîi un fir, ca de pãianjen, subþirel,


apoi ajunge lanþ satanic
ºi nu te mai dezlegi de el.

178 - Pornind pe drumul spre pãcat


sfîrºeºti în felul blestemat.

179 - Celui care spune: azi pãcãtuiesc!


mîine sau poimîine o sã mã cãiesc
- vremea desfrînãrii i se va sfîrºi,
vremea pocãinþei nu-i va mai sosi.

180 - Nu spune: am sã mã îndrept atunci


cînd o sã am vreme
cãci poate nu vei mai avea,
- de asta tu te teme!

181 - Suferinþa este rodul blestematului pãcat


- cel care pãcãtuieºte, sufere neapãrat!

182 - Nu postul þi se rãsplãteºte ci binefacerile lui,


- dar unde nu e post, adesea
nici facere-de-bine nu-i!

183 - Nici un cîºtig nu e mai mare decît cîºtigul cel adus


de binefacerea frumoasã a unui om în cinste pus.

184 - Lacrimile îndreptãrii sting pãcatul cel de jar


ºi-aduc sufletului pacea binecuvîntatã, iar.

185 - Cãutaþi prilejul bun cît timp el este lîngã voi


cãci dacã el, ori voi, plecaþi - va fi-n zadar apoi.
Pag. 387

186 - A cunoaºte - ºi - a iubi -


este-aceeaºi tainã
cum luminã ºi cu zi
au aceeaºi hainã.

187 - Ai dobîndit virtutea?


- Nimic nu-þi mai lipseºte!
- Eºti fãrã de virtute?
- Nimic nu-þi foloseºte!

188 - Cel ce-ºi numãrã des banii,


mai adaugã-un mãrunþel
cel ce-ºi numãrã pãcatul, - va scãdea mereu din el.

189 - Cinsteºte-i pe cei drepþi, cãci ei


sînt ai credinþei sfînt temei
- tot ce-i frumos ºi înþelept
l-am moºtenit de la vreun drept.

190 - Fã fapta bunã astãzi, ca sã-ai rãsplatã mîne


cã binefacere-n zadar nici una nu rãmîne.

191 - Respectã-l pe bãtrîn ºi-atunci


cînd a uitat tot ce ºtia
- aceasta este-ntre porunci
o sfîntã datorie-a ta.

192 - Cel ce bãnuieºte pe un om cinstit


în curînd, el însuºi, fi-va bãnuit.

193 - Greu e Adevãrul! Rari sînt cei ce pot


sã-l ridice-n viaþã, pîn-la frunte, tot!

194 - La-nceput a fost Bun-simþul


ºi apoi învãþãtura
- ca sã poþi þinea Cuvîntul
mai întîi, îþi þine gura.

195 - Frica nu se potriveºte cu-adevãrul niciodatã,


- cine umblã cu-adevãrul, s-aibã viaþa ne-nfricatã!

196 - Împrieteneºte-þi viaþa cu omul norocos


cãci lîngã el oriunde te bucuri de-un folos.

197 - Acel ce creºte fiul - e tatã-adevãrat


nu-acela care-l naºte, ºi-apoi l-a lepãdat!
Pag. 388

198 - Cel ce ridicã mîna spre semenul cinstit


e-un rãu ºi-i un netrebnic, chiar dacã n-a lovit!

199 - Cînd ai în faþã marea, iar pe vrãjmaº în spate


- doar jertfa ºi credinþa cu bine te pot scoate.

200 - Chiar ºi pietrele sfinþite martore la cununie


plîng pe cel ce divorþeazã de întîia lui soþie.

Comori Nemuritoare
Caietul 5

Comori nemuritoare sînt

Comori nemuritoare sînt


tot ce-au lãsat pãrinþii
acestui strãmoºesc pãmînt
privirilor ºi minþii
de la Cãmin pîn-la Izvor
ºi de la ªes la Munte
sînt numai stîlpi lãsaþi de-un dor
ºi loc sfinþit de-o frunte.

În orice grai e-un înþeles


ºi pe-orice piatrã-o razã
lucind cu veacurile-n mers
ca soarele-n amiazã
Înþelepciunea lor e-un bun
nepreþuit de mare
pe care sufletul strãbun
dã þãrii viitoare.

... Întemeiaþi-vã profund


din anii tinereþii
pe-aceste semne ce ascund
divinul sens al vieþii
cã-mbogãþindu-vã pe voi
cu-a lor eternã-avere
vã veþi purta urmaºi eroi
spre veºnica-nviere.
Pag. 389

Închin
cu tot ce-i mai cinstit ºi mai nobil
în toatã fiinþa mea
aceste gînduri ºi simþiri
Cinstei ºi Nobleþei
inºilor ºi Neamului

Pentru cã în acestea se cuprind


toate celelalte virtuþi divine ºi umane
ºi ele dau frumuseþea eternã
tuturor

ªi pentru cã numai ele înalþã


pe un om ºi pe un popor
admirativ spre tot ce este egal
ºi binevoitor spre tot ce este mai jos
singurele însuºiri care îl deosebesc
pe om
de toate celelalte creaturi
aºezîndu-l deasupra lor.

Slavã veºnicã
Nobleþei ºi Cinstei,
Izvorului ºi Numelui lor
unic.
Pag. 390

Nemuritoarele Comori
Nemuritoarele Comori
ni-s mãrturia vie
a celor ce nemuritori
s-au dus în veºnicie
orice troiþã ºi izvor
ºi piatrã ºi cãrare
ni-s semne ce ne spun de-a lor
vieþi nemuritoare.

Acest sfînt car cu boi trecînd


pe drum tãcut de searã
ne-a dus prin veacuri legãnînd
aceastã dulce þarã
e parcã-n ultimul lui drum
pe-aceste dragi ponoare
ºi-l vom mai revedea de-acum
doar pe cãrãri stelare.

Se duce ºi el cãtre cer


pe calea cea duioasã
acelor ce cu lerui ler
s-au dus pe veci acasã
... veniþi sã dãm un sfînt sãrut
acestor semne sfinte
sã nu lãsãm acest Trecut
pe veci sã ne-nmormînte.

1 - Din pãrþile Munteniei


1 - Mai tare-i omul ca o piatrã
dar ºi mai slab e ca o floare;
adesea-n faþã nu-ºi aratã
ce-n inimã adînc îl doare,
ce unul poate spune-ndatã
în altul zace pînã moare.

2 - Apucãturile fac omul -


ºi dupã-acestea-l recunoºti
cã-i omul om din neam de cinste
sau cã-i un prost din neam de proºti.

3 - Dacã-mi iubeºti cîinele meu, vei þine ºi la mine


cã nu-mi poþi face mie rãu iar casei mele bine
Pag. 391

nu poþi sã-L bucuri pe Cel Bun urînd a Lui Lucrare


nu poþi privi c-un ochi în jos, cu celãlalt spre soare.

4 - În pustiu nu afli prieteni


cautã-i mai nainte,
pentru mîine, de-azi gîndeºte
- de eºti om cuminte.

5 - Bunul nume mai de preþ e


ca o cingãtoare
care este numai aur ºi mãrgãritare
el prin cinste se cîºtigã ºi prin bunãtate
ºi prin muncã ºi-l pãstreazã
- omul care poate.

6 - Cu zgîrcitul ºi cu lupul sã nu te-nsoþeºti vreodatã


cã ori ieºi cu omenia ori cu oaia despuiatã.

7 - Omul lacom este-asemeni unui ºarpe care-ar vrea


sã înghitã o cãmilã, - în curînd se va-neca.

8 - Mai sãrac ca toþi e-acela ce tot ia ºi nu-i sãtul


nimeni nu-i dã cît doreºte
- numai moartea-i dã destul.

9 - Lacomul ºi egoistul nu þi-s prieteni buni nicicînd


dac-au un folos din asta, cum te cumpãrã, - te vînd.

10 - Sãracul chiar dacã-i lipsit


arareori e om zgîrcit
zgîrcitul e flãmînd în veac
de-aceea pururea-i sãrac.

11 - Mai bine-þi petrece noaptea furios decît cãit


de aceea taci ºi lasã rãzbunarea - negreºit!

12 - Cel ce merge cu mînie ºi cu dor de rãzbunare


e ca cel pornit pe ape prin furtuna cea mai mare.

13 - Limba rea-i cuþit cu douã ascuþiºuri, ce rãnesc


ºi pe cei bîrfiþi de dînsa, ºi pe cei care bîrfesc.

14 - Fii stãpîn pe limba ta,


dacã nu þi-o poþi muºca.

15 - Limba sparge multe capuri, multe case ºi cetãþi


semãnînd atîtea rele ºi-nvrãjbiri de-atîtea dãþi.
Pag. 392

16 - Ca scorpia-i linguºitorul
la gurã-i uns - cu coada-mpunge
fereºte-te de el oriunde
ºi cîte zile vei ajunge.

17 - Este-o nebunie-adesea sã te-araþi prea înþelept


bunã-i oriºicînd mãsura ºi-n ce-i bine ºi-n ce-i drept.

18 - Toatã viaþa-nvaþã omul înþelept cu-adevãrat


ºi nu spune niciodatã c-a ajuns prea învãþat.

19 - Sã nu faci ce te condamnã cugetul ºi gîndul tãu


cãci pãcatul cu ºtiinþã este pedepsit mai rãu.

20 - Proºtii sînt cei ce ºi-n vinã


tot susþin cã ei sînt drepþi,
cãci de ºi-ar cunoaºte vina
n-ar fi proºti, ci-ar fi deºtepþi.

21 - De la cei cinstiþi sã-nveþi


calea vrednicei vieþi.

22 - Dreptatea-i o cãruþã ce poartã doar pe-acei


ce stau cu cumpãtare ºi treji pe capra ei.

23 - Îndrãzneala e un leu
ne-nfricat de nici un greu.

24 - Adevãru-i totdeauna treaz ºi-aprins ca un cãþel


dar nu muºcã decît furii ce se tem ºi fug de el.

25 - Disperarea, totdeauna face rãul cel mai mare


chiar cînd eºti mai la-ntuneric ea îþi suflã-n lumînare.

26 - Ca ºi molia sau cariul


aºa roade disperarea,
omul curajos ºi vrednic
cu curaj i-nfruntã marea.

27 - Luptã piept la piept cu greul


nu te da oricît te-ncinge
cãci cu cît mai grea e lupta
eºti mai brav cînd vei învinge.

28 - Totdeauna prietenia cu un om supãrãcios


numai pagubã þi-aduce, nu-þi aduce vreun folos.
Pag. 393

29 - Sã nu judeci greu pe altul


cît nu eºti în starea sa,
cãci uºor îþi pare sacul
pe spinarea altuia.

30 - Trebuie nespus de tare, ce e bine, sã iubim


pentru ca s-avem putere, de ce-i rãu, sã ne ferim.

31 - Cîinele acolo latrã unde i se dã mîncare,


sluga-l apãrã pe-acela de la care plata-ºi are,
de nu ºtii cine-l trimite pe vreunul ce-þi vorbeºte
vezi-l pentru cine zice - ºi-ai sã ºtii cine-l hrãneºte.

32 - Nu se teme de-nchisoare cel nevinovat,


nu se teme de ruºine omul cel curat,
nu se teme noaptea omul curajos deplin,
- nu se teme de furtunã cerul cel senin...

33 - Cînd vezi lupul nu-ntreba


unde este urma sa,
cînd vezi lucrul fãptuit
rar întrebi cum s-a pornit,
- ca sã nu dea rãul spic
smulge-l pînã-i încã mic.

34 - ªi-o oalã spartã-ºi bate joc


de-o oalã fãrã coadã,
- fac haz ºi cei fãrã noroc
de mintea cea neroadã.

35 - Cui i-e lene sã frãmînte, - toatã ziua cerne,


- se frãmîntã noaptea-ntreagã, cine nu-ºi aºterne,
sã tot fugã toatã viaþa - tot sãrac sfîrºeºte
omul care fãrã minte umblã ºi munceºte.

36 - Cine tot mãnîncã miere - dã ºi de otravã-odatã


- în ruinã se sfîrºeºte cel cu viaþa desfrînatã.

37 - Grãunte cu grãunte îþi face sacul plin


cînd ban cu ban se strînge, atunci ºi sute vin
ºi bine lîngã bine cînd strîngi muncind aºa
nici nu ºtii ce comoarã þi-adunã munca ta.

38 - Nu-nchide încã uºa cît porcul e scãpat,


nu merge la odihnã cît lucru-i ne-ncheiat,
ºi nu-þi slãbi-alergarea cît n-ai ajuns la þel
- cît n-ai zdrobit pãcatul, tu nu-þi uita de el.
Pag. 394

39 - Bate-þi capul cîtã vreme nu-s picioarele udate


cãci cînd le-ai udat, adesea în zadar þi-l vei mai bate
- te fereºte înainte, de primejdii ºi de rele
cãci pe urmã, o, pe urmã, e tîrziu cînd eºti în ele.

40 - ªi sã bei, - ºi cinste sã-ai


nu se poate oricît vreai -
oamenii ce umblã bînd
n-au un nume bun nicicînd.

41 - Lucrul de-azi, în viaþa ta


pentru mîine nu-l lãsa,
mîine-i altul de fãcut
ce-i lãsat, e bun pierdut.

42 - Pînã nu mînci usturoi gura nu-þi miroasã


- pînã n-ai un rãu în gînd, vorba rea nu-þi iasã.

43 - Cu oricîte vorbe bune nu-þi plãteºti o datorie


numai gîndul bun n-ajutã,
- fapta trebuie sã fie.

44 - De unde pîine ai mîncat


sã nu calci necuviincios
- cu omul ce te-a ajutat
de-a pururi sã te porþi frumos.

45 - Nu-s nicicînd sãraci aceia care ºtiu munci ºi pot


sãraci sînt aceia care de la alþii-aºteaptã tot
- cîtã vreme ºtii un lucru ºi-l poþi face, n-aºtepta
de la nimeni sã þi-l facã, - vei fi om fãcînd aºa.

46 - Banii-n pungã, ori gunoiul în poiatã - e tot una


- tot ce stã în nemiºcare se împute totdeauna.

47 - Banii pe nedrept primiþi


sînt la doctori cheltuiþi,
- tot ce vine necinstit
merge cum a ºi venit.

48 - Oricine cînd te aflã moale


uºor o sã te bage-n foale
de-aceea tare fii cît poþi
sã nu te laºi mîncat de toþi.

49 - De-ar fi dulce doctoria ºi beþivii toþi ar bea,


dac-ar fi uºoarã cinstea toþi s-ar ferici cu ea,
Pag. 395

dac-ar fi uºoarã calea omeniei, toþi ar vrea


- însã nu-s, ca sã se-arate cine-s vrednici a le-avea.

50 - Darul cel cu cinste dat


nici o casã n-a stricat
darul cel nelegiuit
multe case-a nimicit.

51 - Omul leneº ºi credinþa fãrã fapte-i mortãciune


boalã ºi pãcat e pururi ºi-n ce face ºi-n ce spune.

52 - Oriºicît ai sã te-ntorci
n-ai sã vezi stînã de porci
nici cîntare la mãgari
- nici gînd sfînt la cei murdari.

53 - Cinsteºte! - dacã vrei sã fii


cinstit, de mari sau de copii
iar ca sã fii iubit de toþi
se cere tu întîi sã-i poþi.

54 - Invidia e ca focul care þi-l aprinzi în sîn


din virtuþile frumoase, numai praf ºi scrum rãmîn.

55 - Mãnîncã ce vrei ºi poþi


dar te-mbracã-aºa ca toþi.
- Ce mãnînci nimeni nu ºtie
dar ce-mbraci te vãd o mie.

56 - Pe mulþi întreabã-i cînd voieºti


dar lucrul fã-þi cum tu-l doreºti
întreabã-i dacã vrei pe toþi
dar casa fã-þi cum tu socoþi.

57 - Învaþã-te pe tine apoi pe alþii-nvaþã


atunci învãþãtura dã roade în viaþã.

58 - Ce auzi aceea-nveþi
fii cu grijã ce repeþi
ca sã cînþi
nu sã regreþi.

59 - Omul înþelept, pe sine, se va judeca oricum


iar pe altul niciodatã,
- asta s-o înveþi acum.

60 - Nu tu sã te lauzi, alþii sã o facã


Pag. 396

gurii tale-i ºade mai frumos sã tacã.

61 - Cine laudã tîlharul ºtii cã-i place tîlhãria


cine laudã dreptatea îºi aratã omenia.

62 - De bunul simþ are nevoie


oricine ºi în orice loc
dar vai, puþini îºi fac dintr-însul
al înþelegerii mijloc.

63 - Sã fii pentru pãrinþii tãi, atît la greu cît ºi la bine


aceea ce doreºti a fi copiii tãi ºi pentru tine.

64 - Cei doi medici, pentru tineri,


sînt doar munca ºi-nfrînarea
- fericiþi vor fi aceia
ce le-ascultã îndrumarea.

65 - Fã-i prietenului bine ca de rãu sã þi-l fereºti


iar duºmanului fã-i bine ca sã poþi sã-l cucereºti.

66 - Insulta te aratã mai jos ca cel vrãjmaº


revanºa te aºeazã pe-acelaºi rãu fãgaº
ci singurã iertarea te-nalþã mai presus
- vei înþelege oare ce adevãr þi-am spus?

67 - Mincinosul e ca banul fals, la oriºicine-l are


- cînd e dovedit odatã, a rãmas fãrã valoare.

68 - Eroii ºi-nþelepþii, - vina


pot a-nþelege-o ºi-a ierta,
dar laºii ºi nebunii numai
vor cleveti ºi judeca.

69 - Lenevia roade viaþa ca rugina cea mai rea


mult mai repede ca munca cea mai asprã ºi mai grea.

70 - Lenevia ºi prostia sînt cele mai rele rele


toate celelalte patimi zãmislesc ºi cresc din ele.

71 - Sãrãcia are numai prea puþin din cîte sînt


luxul cere tot mai multe ºi din toate pe pãmînt
dar zgîrcenia nici toate nu-i ajung, ci tot mai vrea
- numai moartea pune capãt la aceastã poftã rea.

72 - Mincinosu-i ca acela care umblã cu bani rãi:


cînd e prins odatã, gata, s-a sfîrºit cu banii sãi.
Pag. 397

73 - O voinþã ce lucreazã prin iubire - e-un izvor


de virtute ºi izbîndã, - la un tînãr muncitor.

74 - Omul cu voinþã tare


are mii de cãi spre þel
- dar nici una nu mai are
cel fãrã voinþã-n el.

75 - Munca cea cu bucurie umple casa de luminã


cînd femeia e furnicã, iar bãrbatul e albinã.

76 - Cel cinstit, întotdeauna


cautã munca ºi-o cinsteºte
- înjosit e cel ce crede
cã vreo muncã-l înjoseºte.

77 - Cînd munceºti, tu ai de toate - iar din casa încãrcatã


poþi ºi ajuta pe alþii
ºi sã nu ceri niciodatã.

78 - Munca-þi dã mereu putere


lenea totdeauna-þi cere
munca-þi dã mereu de toate
lenea numai rele-þi poate.

79 - Sã înveþi cu bucurie
munca, din copilãrie
- leneºul din tinereþe
va cerºi la bãtrîneþe.

80 - Frumuseþe-adevãratã e atunci cînd poþi vedea


un obraz negrit de muncã, dar înfrumseþat de ea
ºi o viaþã-nnobilatã de cinstitul muncii har
- o asemenea frumseþe e ca aurul de rar.

81 - Cînd eºti sãnãtos ºi tînãr


foloseºte-þi vremea bine
cã de-þi pierzi tu astãzi vremea
mîine-ai sã te pierzi pe tine.

82 - Cautã sã ajungi prin muncã, ceva, cît ai fi de mic


cã-i mai bine-a nu fi-n lume, decît a nu fi nimic.

83 - Mulþumirea cã trãiesc
au doar cei care muncesc
leneºii mereu cîrtesc
- ei nu merg, ci se tîrãsc.
Pag. 398

84 - Apa care nu mai curge se ºi stricã neapãrat


- omul care nu lucreazã va ajunge-un ruinat.

85 - Cel ce moare pentru alþii va trãi pe totdeauna


- cînd iubirea-ncununeazã, veºnicã va fi cununa.

86 - În cinste fii mereu statornic


ºi de nimic ademenit...
- cît eºti cinstit, vei sta puternic
dar cazi, cînd nu mai eºti cinstit.

87 - Nu-þi învinge-nºelãtorul
cinstea, prin puterea sa
- tu te laºi învins prin poftã,
tu, prin slãbiciunea ta!

88 - Cinstea, munca ºi-Adevãrul - tu sã le iubeºti învaþã


cel ce le-a deprins pe astea, va fi fericit în viaþã.

89 - Blestematã-i lãcomia ºi cel lacom pînã-n veac


lacomul oricît sã aibã, e tot rãu ºi tot sãrac.

90 - Nu în locul unde ºade ci în starea care-o are


aflã omul fericirea sau durerea cea mai mare
starea inimii ºi minþii (nu averea dinafarã)
îl înalþã spre cinstire, sau l-îngroapã în ocarã.

91 - Stãpîneºte-þi nervii, cautã liniºtirea-n muncã bunã


sã nu otrãveºti viaþa celui care-þi stã-mpreunã
cã de nu-þi înfrîngi mînia
ci-i dai liber frîu cînd vine
amãrãºti ºi-a ta viaþã
ºi-a cui este lîngã tine.

92 - Dã, ce dai, cu bucurie,


- ori dai mult ori dai puþin -
- îndoit e darul celui care dã cu gînd senin.

93 - De binefacere, cel rãu, o datã are parte


cel bun se bucurã de ea întruna, pîn-la moarte.

94 - Dacã poþi da bani sau pîine


nu da numai promisiuni
- ºi nu spune: vino mîine
dacã ºtii cã spui minciuni.

95 - Dacã sfatul ascultãrii, cel dintîi, la fiu-þi dai


Pag. 399

atunci celelalte sfaturi pot sã fie care vreai.

96 - Greu cîºtigi un prieten, dar îl pierzi uºor


- fii întotdeauna binevoitor.

97 - Cãrþi, ca ºi prieteni, n-avem casa plinã


dar ce-avem sã fie hranã ºi luminã.

98 - Lumea-i ca o casã unde poposim


- sã zîmbim acelor care-i întîlnim.

99 - Sã spui prostului sã tacã, poate nu-i cuviincios


însã a-l lãsa-nainte, e barbar ºi-i monstruos.

100 - Cu un bun tovarãº, calea þi-e scurtatã


- nu porni departe, singur, niciodatã.

101 - Patru lucruri nu le spune, nici la unul, nici la toþi:


tot ce ºtii, tot ce-þi lipseºte, tot ce ai ºi tot ce poþi.

102 - Gura puºti nu-i aºa


prãpãd ca o gurã rea
gura puºtii nu te doare
ca o gurã bîrfitoare.

103 - Verigheta la femeie nu-i inel ci-i legãmînt


care sã-i aducã-aminte de cuvîntul cel mai sfînt
ca-n sfinþenie sã-ºi þinã trupul sãu ºi casa ei,
- asta este verigheta unei vrednice femei.

104 - Acela este bun pe lume ce mai întîi e drept, îþi spun
ºi omul cel mai drept întruna e cel mai bun de la Cel mai Bun.

105 - Ce nu vrei a-þi ºti duºmanul sã nu spui la cel iubit,


- omu-i slab, iar vorba scapã ºi prin zidul cel pãzit.

106 - Prietenul flecar al celui ce sã tacã s-a deprins


e ca praful din pustie, cãlãtorului aprins.

107 - Învaþã-l cum sã tacã, pe fiu, de mititel


cãci de vorbit, oricine, se-nvaþã singur el.

108 - Doi flecari cînd stau la masã,


nimeni n-are loc în casã.

109 - Mai bine-un rãu cuminte decît un bine prost


cumintele se-ndreaptã, dar prostul - cum a fost.
Pag. 400

110 - Mîncarea fã-o cum þi-o placi


ºi nu-ntreba pe nime,
însã atuncea cînd te-mbraci
întreabã pe-o mulþime.

111 - Limba este ca un cîine, paznic bun cînd e legat


însã muºcã rãu îndatã ce prea slobod l-ai lãsat.

112 - Minciuna care face bine


s-o preþuieºti în gîndul tãu
mai mult ca adevãrul care
va face-n loc de bine rãu.

113 - Argint este cuvîntul, dar aur e tãcerea


- ferice omul care din ele-ºi face-averea.

114 - Cel care-þi dã un dar mai mic


aºteaptã unul mare,
- rar om e cel ce-ar dãrui
cînd nici o platã n-are.

115 - Nebunul ºi gelosul hulesc pe cel curat


în loc sã-l însoþeascã pe drumu-adevãrat.

116 - Omul, ca-nþelept sã fie, cinci condiþii sã-mplineascã:


sã-nveþe, sã facã, sã uite, sã tacã, sã-ºi aminteascã.

117 - Cel încet la supãrare


e viteazul cel mai tare,
cel ce s-a învins pe el
n-are-un alt duºman la fel.

118 - Cine-ascultã o mustrare fãrã a se-nfuria,


îi va fi întotdeauna mai uºor a se-ndrepta.

119 - Un rãspuns frumos ºi blînd


stîmpãrã furii urlînd,
un cuvînt de pace plin
face totul iar senin.

120 - Ce folos cã nu bei vin


cînd eºti furios - venin!
nu eºti beat de bãuturã
dar eºti beat mai rãu de urã.

121 - Mînia este arma rea


ce-ºi stricã tocmai teaca sa.
Pag. 401

122 - Sã fiu sãrac - cã nu mi-e greu


cînd pot avea bordeiul meu,
- dau mii de regi pe fraþii mei
las aurul - ºi merg la ei.

123 - Cazanul care fierbe-nchis degrab o sã plesneascã


- nu poþi s-ascunzi nimic prea mult sã nu se dovedeascã.

124 - Din frunza de dovleac nu poþi


sã-þi faci învelitoare,
- nici stricãciunea nu-þi ascunzi
sub laudele-uºoare.

125 - Nici într-un grajd din cele mari


nu pot trãi doi armãsari
- doi oameni cînd se duºmãnesc
oriunde-ar fi - cu greu trãiesc.

126 - Multe vorbe-auzi la moarã


dar cum vin, aºa ºi zboarã,
- prost e cel care se ia
dupã tot ce zboarã-aºa.

127 - De gardul putred niciodatã sã nu te rezemi, c-ai sã cazi


- cînd pe un om stricat te bizui paþi ºi ruºine ºi necaz.

128 - Pentru nicovala groasã trebuie un gros ciocan,


- trebuiesc cuvinte grele cînd e omul mitocan,
- trebuieºte-nºtiinþare asprã cînd pãcatu-i greu
altfel omul pe vecie piere ca un meteleu.

129 - Nu la fiecare coº


unde-i fum - se face borº
nici sub oriºice basma
mamã bunã poþi afla.

130 - Pe cel cu picioare goale


nu-l strîng cizme, nici sandale,
- omul mulþumit mereu
nu se plînge nici de-un greu.

131 - La colþ se pune piatra bunã


ºi omul bun la loc cinstit,
acela care astfel face
se dovedeºte iscusit.

132 - Banul e rotund, - de-aceea nu-i o bunã temelie


Pag. 402

toþi cei ce-au zidit pe aur au sfîrºit în nebunie


fericirea nu þi-o cumperi cu oricîtã avuþie
numai mintea ºi virtutea þi-o pot da pe veºnicie.

133 - Rar gãseºti vatrã strãinã cu cãldurã fãrã jar


mamã vitregã, cu milã ºi iubire-i ºi mai rar
dar cînd este una care creºte fii strãini cu drag
înmiit s-o preþuiascã cei care-au avut-o-n prag.

134 - Tu sã nu te faci deloc


cleºte unde vezi cã-i foc
cãci atunci în vinã cazi
hoþul scapã, tu te arzi.

135 - Medicul mai bun va face tãietura ºi mai mare


prietenul mai bun e-acela care dã mai grea mustrare
ºi mai bun pãrinte-i care mustrã fiul sãu ºi-l ceartã
- vai de omul cãrui toate i se laudã ºi iartã!

136 - Oriºiunde te vei duce mãsurat e locul tãu


- n-ai sã poþi sã faci nici bine,
cît ai vrea sã faci,
- nici rãu.

137 - Nu prinzi peºte pe uscat,


nici dormind n-ajungi bogat,
nici umblînd necredincios
n-ajungi raiul luminos.

138 - Doi inºi se tem de puºca goalã,


de puºca plinã unul doar
- mai mulþi se sperie de-o umbrã
decît li-e teamã de-un tîlhar
mai mulþi se sperie de moarte
decît de iadul cel mai greu
ºi mai uºor cred în satana
decît cred mulþi în Dumnezeu.

139 - Cînd e pãrintele prea bun


s-alege fiul om nebun,
cînd e pãrintele prea rãu
îºi face fiarã fiul sãu,
- pãrintele cînd e-nþelept
se poartã-ntotdeauna drept.

140 - Cine sare multe garduri va lãsa cãmaºa-n par,


- cine se dedã la furturi va sfîrºi plîngînd amar.
Pag. 403

141 - Pentru omul cel cuminte a minþi e-ngrozitor


- prin minciunã el se simte vinovatul tuturor.

142 - Oþetul tare-ºi face rãu


spãrgîndu-ºi singur vasul sãu,
iar omul cel nervos la fel
se nimiceºte el pe el.

143 - Decît un prieten fãrã minte mai bine un duºman deºtept


cãci un deºtept chiar cînd e duºman
nicicînd nu-þi face ce nu-i drept
cel fãrã minte, chiar prieten, îþi face rãu ºi fãrã rost, -
nici nu gîndeºti în cîte rele e-n stare sã te bage-un prost.

144 - Omul cel nebun sau beat


crede-ades cã-i împãrat,
omul mic în cinste pus
pentru veci se crede sus.

145 - Om cinstit e doar acela care nu-i silit sã spunã


nicãierea, niciodatã, nimãnuia - vreo minciunã.

146 - Vorba ºi mîncarea - cît sînt mai puþine


vor feri de rele - ºi vor face bine.

147 - Pãrinþii s-aibã grijã de fiii lor mereu


cãci ei dau pentru dînºii rãspunsul cel mai greu
cãminul sã-ºi pãzeascã curat ºi iubitor
iubirea dezbinatã, zdrobeºte viaþa lor.

148 - Pãcatul e ca focul: întîi e mititel,


dar creºte tot mai mare cu cît mai pui pe el,
- de vrei sã nu te ardã, sã-l stingi de la-nceput
cãci în zadar e-adesea, atunci cînd a crescut.

149 - Pizma te desparte de-orice bucurie,


smulge-o, dacã-n suflet pace vrei sã-þi fie.

150 - Minciuna ta în viaþã pe mulþi poate sã-i ardã


pe tine însã sigur, pe veci o sã te piardã.

151 - Cine spune tot ce ºtie


spune multã nebunie
cine face tot ce poate
îºi va strînge mari pãcate.

152 - Omul bun cînd este tînãr


Pag. 404

va fi ºi bãtrîn aºa
dar e rãu viaþa-ntreagã
cel ce inima-i e rea.

153 - Cu rãbdare ºi tãcere


faci ºi agurida miere.

154 - Vorba cea urîtã n-are roade bune


nici la cel ce-ascultã nici la cel ce-o spune,
vorba cea frumoasã are roadã multã
ºi la cel ce-o spune ºi la cel ce-ascultã.

155 - Tu sã nu te lauzi, - ci mai bine fã,


- cine mult promite dã puþin cînd dã.

156 - Dacã vrei întotdeauna sã fii om de omenie


te fereºte sã nu intri niciodatã-n datorie
sã nu fii silit sã umbli cu cuvinte de-nconjur
- cã mult trebuie sã mintã omul care e dator.

157 - Nimeni nu e prea bãtrîn, ca sã mai înveþe


nici prea drept, spre-a nu primi bunele poveþe
nici prea sfînt, spre-a nu urma aspra nevoinþã:
moartea ºi viaþa cer luptã ºi credinþã.

158 - Lipsa-nfrînge lenea cît ar fi de mare;


merge ºi munceºte omul cînd nu are.

159 - Cum vei sãra mîncarea aºa þi-o vei mînca,


aºa vei ºi culege precum vei semãna,
aºa-þi va fi rãsplata precum ai sã munceºti
- aºa-þi va fi ºi moartea precum ai sã trãieºti.

160 - Ce faci în tinereþe


gãseºti cînd eºti bãtrîn,
- frumoasele poveþe
frumoºi fãptaºi rãmîn.

161 - Cel ce s-amestecã-n tãrîþe curînd va fi de porci mîncat,


- nu te bãga în vorbe rele de vrei sã nu te-alegi pãtat,
ºi nu te duce laolaltã cu cei nelegiuiþi - de vrei
sã n-ai ºi tu acelaºi nume ºi-aceeaºi platã ca ºi ei.

162 - Nu-þi pese cã te latrã-un cîine


cînd lumea-ntreagã te-ar cinsti,
- cînd mii de-ncurajãri te-ndeamnã
o hulã nu te va opri.
Pag. 405

163 - Mulþi bucãtari - îþi stricã zeama


mulþi meºteri - nu-þi mai fac cuptor
- nu mult ajungi sã umbli bine
cînd cauþi la placul tuturor.

164 - Cînd douã oale se lovesc


ele-amîndouã se plesnesc
- cînd doi se ceartã - amîndoi
s-aleg cu rãni ºi cu noroi.

165 - Tãcerea e ca mierea


- de-aceea ce-i ce tac
viaþa tot mai dulce ºi mai frumoasã-ºi fac.

166 - Cînd vrei sã crapi butucul mare


ºi panã-þi trebuie la fel,
- cînd lupþi cu un duºman puternic
fii bine pregãtit de el.

167 - Tãcerea e ca mierea - de-aceea cei tãcuþi


sînt cãutaþi de oameni, - sînt tuturor plãcuþi.

168 - Omul care e flãmînd


e mereu cu pîinea-n gînd
- cine are-un dor aprins
e mereu de el cuprins.

169 - Tãcerea e ca mierea - de-aceea dacã taci


te sug ºi te mãnîncã cu toþii, orice faci.

170 - Cine-i rãu în vorba sa


e ºi-n fapta lui aºa
- cine-s prieteni de cuvînt
prieteni ºi de faptã sînt.

171 - Nu te-ncrede în femeia ce de cinstea ei prea spune


- cine prea de el vorbeºte umblã cam cu-nºelãciune.

172 - Pe cîþi þi-au fãcut bine, sã-i ai mereu în gînd


ºi ce mai poþi întoarce, cu drag o fã oricînd.

173 - Nu-i nici o iubire-n lume


ca iubirea pãrinteascã
- fericit copilul care
ºtie s-o ºi rãsplãteascã.

174 - Cum eºti cu pãrinþii tãi la rãu ºi bine


Pag. 406

astfel o sã fie fiii tãi cu tine.

175 - E-aºa de trist în viaþã cînd binele-l primeºti


din alt loc nu de-acolo de unde þi-l doreºti.

176 - Nu cãlca în farfuria cea din care te-ai hrãnit


nici nu-þi bate joc de casa care te-a adãpostit.

177 - Munca sã-þi aducã pîinea ta pe masã,


dragostea sã-þi þinã liniºtea în casã,
Adevãru-þi facã traiul mulþumit
- astfel zi ºi noapte fi-vei fericit!

178 - Mulþumit vei fi întruna dacã n-ai sã uiþi nicicînd


sã dai zilnic pentru toate mulþumire-n primul rînd.

179 - Mulþumeºte totdeauna oriºicui de orice-þi face


un cuvînt de mulþumire nici nu ºtii oricui cît place.

180 - Sã urãºti nemulþumirea ºi s-o scoþi din casa ta


cã ea-þi otrãveºte viaþa ºi-þi ia tot ce-i bun din ea.

181 - Oamenii de omenie se ajutã-n orice fel


numai omul care-ajutã pe alt om, e om ºi el.

182 - Cel mereu nemulþumit


e cel mai nefericit
ºi ce are ºi ce n-are
e numai spre supãrare.

183 - De-ai o pierdere, gîndeºte: alþii pierd mai mult de-aºa


- tot mai bine-i sã pierzi lîna decît oaia, nu uita!

2 - Din pãrþile Dobrogei


1 - Cine ºti - ºi ºti cã ºtie - este omul înþelept
pe acela îl ascultã cãci te-nvaþã ce e drept.
Cine ºtie, dar nu ºtie cã el ºtie - e-adormit
pe acela te sileºte ºi-l trezeºte negreºit.
Cine nu ºtie, dar ºtie cã nu ºtie, - e-un sãrman
cautã sã-l ajuþi s-ajungã al ºtiinþei drag liman.
Cine nu ºtie, ºi nu ºtie cã nu ºtie - este-un prost
scapã-te de el cãci veºnic va rãmîne tot ce-a fost.

2 - Unde merge þara, du-te


chiar dacã nu-þi place,
Pag. 407

- un cocoº nu cîntã
ziuã tot se face.

3 - Fã-þi rost de-o vorbã bunã ºi-o coajã pentru cîini


cînd deseori ai treabã sã mergi pe la stãpîni.

4 - Prietenii sînt ca grãmada cea de pepeni cînd i-aduni


în mulþimea lor adesea unul-doi de afli buni.

5 - Nu lãsa cãrarea veche pentru una de curînd


- nu-þi lãsa pe-un vechi prieten pentru unul nou, nicicînd.

6 - Pentru corabie nu valul ºi nu furtuna-i rãul mare


atunci cînd bine e-nchegatã ºi nici o crãpãturã n-are
spãrturile-s primejdioase, cãci de-are crãpãturi în ea
pe cea mai liniºtitã apã - uºor se poate scufunda.
- O, fiii mei, nu-n ura lumii
nici în prigoane ori nevoi:
primejdia pierzãrii voastre, e-n dezbinarea dintre voi.

7 - Nu-i vorbi de bogãþia ta la omul cel lipsit


nici nu-þi spune fericirea unui om nefericit.

8 - Cu cei mari aratã-þi multa


ºi-ndelunga ta rãbdare
- unde-i culmea cea mai naltã
e ºi valea cea mai mare.

9 - Omul care-i arde casa strigã cel mai tare-n sat


- deseori cel mai cu gurã este cel mai vinovat.

10 - Cãtre pãrinþi, iubiri sînt trei:


întîi: - sã îngrijeºti de ei,
a doua: - a nu-i supãra
ºi cea de-a treia: - a-i rãbda
- în orice stare ar fi ei
le eºti dator aceste trei.

11 - Cu ochii altora îþi vezi defectele mai bine


de-aceea nu dispreþui ce alþii spun de tine.

12 - Cei de-aceeaºi meserie se urãsc ºi se bîrfesc


cei ce au virtuþi asemeni, se stimeazã ºi iubesc.

13 - Înþeleptul dã luminã pentru sute de-ani nainte


prin ea slabul se-ntãreºte
ºi cel prost primeºte minte.
Pag. 408

14 - Cei luminaþi vorbesc de gînduri,


cei înþelepþi de fapte sfinte
iar proºtii numai de mîncare
- aºa-i cunoºti, dupã cuvinte.

15 - Cine prea mult se îndoapã


stã ca peºtii scoºi din apã
cine prea puþin mãnîncã
sare ca un ied pe stîncã.

16 - La omul cunoscut, virtutea i-o respectãm fiindcã-o ºtim


la omul care nu-l cunoaºtem, îmbrãcãmintea i-o cinstim.

17 - Învãþat e-cela care pe-alþii-nvaþã cum sã ºtie


iar pe dînsul se învaþã cum sã vrea ºi cum sã fie.

18 - Nu mã judeca pe strai
judecã-mã dupã grai,
- judecã-mã cine sînt
dupã faptã ºi cuvînt.

19 - Cînd îl judeci pe cel tînãr, nu-l privi ca pe-un bãtrîn,


- dupã ce-a ºters tinereþea, - vezi din fapte ce rãmîn.

20 - Cine plînge înaintea unui crunt judecãtor


varsã lacrima zadarnic: legea nu dã ajutor.

21 - În tine fie-o lege care


doar altora sã dea iertare
ºi-un drept judecãtor sã stea
sã-þi judece doar vina ta.

22 - Þine cumpãna dreptãþii, drept, cînd eºti judecãtor


altfel mulþi o sã-þi pãteze viaþa ta cu vina lor.

23 - Oriºicînd te lauzi singur, tu te ocãrãºti pe tine,


- vede-acela ce te-aude,
- ºi te judecã în sine.

24 - Lauda de la vrãjmaº
la ai tãi te-aratã laº,
lauda de la ai tãi
fie-þi cinste, spre cei rãi.

25 - Cînd e laudã prea multã,


rar va crede cine-ascultã.
Pag. 409

26 - Lacomul dorind s-apuce de oriunde al oricui,


pierde pîn-la urmã totul - chiar ºi ce era al lui.

27 - Lacomul - ºi azi ºi mîine,


pentru-o felie de pîine
ta va prinde ca pe-un cîine.

28 - Leneºul se sinucide putrezind cu lenea-n el


toate relele vieþii sînt în leneº ºi-n miºel.

29 - Nicicînd omul nestatornic n-o sã-þi fie prieten bun,


- nu lega prietenie cu flecar ºi cu nebun
cãci din prietenia asta vei rãmîne negreºit
prea curînd ºi prea cu multe ruºinat ºi pãgubit.

30 - Cîþi uºor þi-ajung prieteni,


þi-ajung duºmani mai uºor,
- dacã fugi de prietenie
scapi de duºmãnia lor.

31 - Cînd te-nºealã mincinosul cunoscut de-ntregul sat


singur tu porþi toatã vina, cã-l ºtiai, ºi te-ai lãsat.

32 - Mincinoºii nu sînt proºti,


- fugi de cel care-l cunoºti.
Dacã te opreºti cu el
tot te-nºealã în vreun fel.

33 - Unde nu este tãcerea, nici înþelepciunea nu-i


ele-odatã vin sau pleacã, la un om, în viaþa lui.

34 - Cuvîntul este frunzã, tãcerea este rod,


- acel ce ºtie asta ºi-o þine, - nu-i nerod,
nerod e-acela care o ºtie dar n-o þine
cãci el, cu gura-ºi sapã prãpastia sub sine.

35 - Adevãrul niciodatã nimãnuia rãu nu face


numai pe minciunã nu vrea nicãieri s-o lase-n pace.

36 - N-arãta gunoiul nici unui vecin


cînd la tine-n casã de gunoi e plin.

37 - Dragostea de-nþelepciune
te porneºte-n drumuri bune,
- lãcomia de avere
numa-n drumuri cu durere.
Pag. 410

38 - Fii alãturi cu-adevãrul dacã vrei sã fii cinstit


cãci el n-a lãsat pe nimeni, pîn-la urmã înjosit.

39 - Uneºte îndrãzneala cu bunul simþ în viaþã


cãci ele-s cãi frumoase ºi gînduri bune-nvaþã.

40 - Cinstea-n faptele mãrunte


te aratã om de frunte
ºi te va pãzi mereu
de pãcatul cel mai greu
- þine-þi ca un þel de frunte
cinstea-n faptele mãrunte.

41 - Numai un om disciplinat
îºi face lucrul sãu curat,
dar omul cel neascultãtor
e-un rãu pe capul tuturor.

42 - Învãþaþi-vã copiii sã se-nveþe ei ce-i bine


cea mai bunã-nvãþãturã ºi-o dã omul, pentru sine.

43 - În familie, e locul sfînt în care-i armonie


ºi iubire - cum în lume nu-i alt loc unde sã fie.

44 - Cuviinþa e frumoasã chiar ºi fãrã bunãtate


dar atunci cînd ea-i ºi bunã, e mai scumpã decît toate.

45 - Dã la timp ºi tot, aceea ce-ai fãgãduit oricui


cine îºi respectã vorba, îºi respectã faþa lui.

46 - Promisiunea împlinitã, este-o datorie-a ta


mai întîi spre tine însuþi
- ºi apoi spre cel ce-o ia.

47 - Cel flecar din obiceiul de-a distra pe cei flecari


spune-adeseori pãcate ºi ocãri din cele mari
spune hule ºi minciunã fãrã seamãn ºi mãsurã
cum n-ar trebui sã poatã nici un om rosti din gurã.

48 - Un flecar, distrînd pe alþii, poate-ajunge-a ruina


pe un om pe toatã viaþa, - rãspîndind o vorbã rea.

49 - Gesturile din afarã, - sã arate mai deplin


înþelesul dinãuntru al cuvîntului senin.

50 - Ceva, - orice om te-nvaþã


de-l asculþi ºi de-l priveºti
Pag. 411

chiar ºi dacã, doar atîta: - cum nu-i bine sã vorbeºti.

51 - Luptã cu minciuna micã dacã vrei izbînda mare


cine n-a-nfrînt pe cea slabã,
greu va-nfrînge-o pe cea tare.

52 - Adevãrul e luminã
ºi prostia - înnoptare
cel ce umblã în luminã
fericitã cale are.

53 - Orice suflet ce din calea adevãrului s-abate


dovedeºte-ntîi prostie ºi pe urmã rãutate.

54 - Fãrã încetare-nvaþã
ºi din toate cîte vezi
- nu poþi lumina pe alþii dacã nu te luminezi.

55 - Tot ce vine fãrã voie în viaþa ta trãind


izvorãºte din acelea ce le-ai sãvîrºit voind...

56 - Tot ce þi se-ntîmplã-n viaþã,


rãu sau bine, - negreºit
sînt urmarea celor care
numai tu le-ai fãptuit.

57 - Stãruieºte ºi învaþã tot ce-i bun ºi-adevãrat


prin voinþã vei ajunge la izbînzi ce n-ai visat.

58 - Nu dori nimic în viaþã din ce-i rãu ºi nepermis


nici nu sparge uºi ce legea sau Cuvîntul Sfînt le-a-nchis
nici lua cu nedreptate ce n-ai dreptul sã primeºti
- cãci nu binecuvîntarea, ci blestemul moºteneºti.

59 - Ceri familiei iubire? -


fii întîi tu iubitor!
- tot ce vrei sã-þi facã alþii
mai întîi le fã tu lor.

60 - Lenea nu-i numai ruºine


ci-i ºi furt, cãci se hrãneºte
dintr-o pîine pentru care
ea n-asudã, nici munceºte.

61 - Chiar cînd munca-þi face casa-mbelºugatã


tu sã duci în toate viaþa cumpãtatã.
Pag. 412

62 - Cumpãtarea îþi aduce casei mulþumire


sãnãtãþii-ndestulare, vieþii fericire...

63 - Bîrfitorul ºi nãpîrca sã-i fereºti oricine-ai fi


cãci aceºtia oriunde pot muºca ºi otrãvi.

64 - Buzele ºi conºtiinþa sã þi le pãzeºti mai bine


- cel mai greu se spalã pata de ruginã ºi ruºine.

65 - Cine poate sã-l bîrfeascã


pe-altul cãtre tine-aci
ºi pe tine cãtre altul
mai ales, te va bîrfi.

66 - Spune numai adevãrul despre orice om sau stare


- chiar ºi micile-adevãruri au în ele-o cinste mare.

67 - Unde-aprinde bîrfitorul nu mai creºte ce era


- de bîrfire ºi de ºarpe, fugi în toatã viaþa ta.

68 - Nu te mînia o clipã,
ca sã nu plîngi o viaþã.
- Cumpãtarea ºi tãcerea
cel mai greu ºi rar se-nvaþã.

69 - Nu poate omul cumpãtat


sã fie prieten cu-un stricat,
iar dacã-i poate sta-ntr-un rînd
se stricã ºi el în curînd.

70 - Cinstea ºi cu Adevãrul tot acelaºi lucru sînt


Adevãrul este cinste, cinstea-i Adevãr oricînd.

71 - Omul demn are curajul oriºicînd a fi cinstit


chiar cînd cinstea-l pãgubeºte, tot de ea-i despãgubit
la-ncercare, cu rãbdare, el aºteaptã-ncrezãtor
cãci sfîrºitu-i totdeauna: preþuirea tuturor.

72 - Unde nu vezi adevãrul ºi nici cinste, nici virtute


toþi sînt blestemaþi! - De-acolo, tu ia-þi tot ce ai ºi du-te
locuieºte ºi-n pustie cã tot îþi va fi mai bine
ca acolo unde-i totul necinstit în jur de tine!
Pag. 413

3 - Din pãrþile Moldovei


1 - Nu e groapã mai adîncã de cum este disperarea
cã-n ea omul îºi îngroapã fericirea ºi salvarea.

2 - Pînã cînd la deznãdejde omul n-a ajuns - din toate


poate iar sã se ridice ºi sã le învingã toate.

3 - Ai întruna o nãdejde mare în viaþa ta


pentru-o bucurie mare,
sau pentru-o-ncercare grea.

4 - Tot Cuvîntul Celui Veºnic e-Adevãrul, noi simþim,


cãci el ºi pe noi ne face adevãrul sã-l iubim.

5 - În Cuvîntul Celui Veºnic Adevãrul ni se-aratã


cine nu-l gãseºte-acolo nu-l gãseºte niciodatã.

6 - Nu-i virtute sã nu fie


lovitã de calomnie.

7 - Cui dai cinstea ºi-o primeºti


te aratã cine eºti.

8 - Cel cu caracter frumos


este om respectuos
cu bun simþ, cu umblet blînd
- cel mai de dorit, oricînd.

9 - Din lucrurile cele mici


precum le porþi sau cum le zici
cînd nu ai timp, cînd te grãbeºti
- te-arãþi mai bine cine eºti.

10 - ªcoala bunei cuviinþe este casa pãrinteascã


iar învãþãtorul, mama care ºtie s-o sfinþeascã.

11 - Chiar cea mai umilã casã poate fi-un cãmin ceresc


dacã soþii au credinþã ºi iubindu-se muncesc.

12 - În bordei trãieºte ca ºi în bordei


- între oameni însã, sã trãieºti ca ei.

13 - Cei care meritã pe lume sã fie mai mult lãudaþi


primesc cel mai uºor sã fie de oriºicine judecaþi.
Pag. 414

14 - Spalã-þi mîinile ºi faþa,


spalã-þi haina,
- fii curat
murdãria ca ºi lenea ºi ca boala - sînt pãcat.

15 - Omul ce nu-ºi spalã trupul este-un leneº... ºi-i pãcat


- cel ce sufletul nu-ºi spalã este ºi mai vinovat.
Trupul nespãlat o lunã capãtã un greu miros
dar ce greu miroase-un suflet desfrînat ºi pãcãtos.

16 - Cuvintele puþine
ºi bine rînduite
sînt pentru oriºicine
podoabe ne-nvechite.

17 - A-þi arãta mînia, prin faptã sau cuvînt


e lucrul cel mai josnic ºi prost de pe pãmînt.

18 - Cumpãneºte-n gînd cuvîntul ºi în faptã gîndul tãu


ca sã poþi culege-n viaþã rodul bun, nu rodul rãu.

19 - Nu te mai încrede-n viaþã, celui care ºi-a cãlcat


chiar ºi doar o datã numai un cuvînt ce ºi l-a dat.

20 - Sînt cuvinte ce fac rane mai adînci ca de sãgeatã


cerceteazã-þi-le toate ºi cu grijã de-orice datã
- sînt atîþia care-njunghie cu o vorbã ascuþitã
de te usturã mai tare ca sãgeata otrãvitã.

21 - Disciplina ºi controlul ce tu singur þi-l impui


dovedesc cã ai un cuget ºi c-asculþi de-ndemnul lui.

22 - Fii drept înainte de-a fi darnic,


nu dãrui ceva furat
- ºi nici nu urmãri cu darul sã faci un lucru necurat.

23 - Nu te da prea mult pe mîna celui care-l prea iubeºti


ca sã nu se schimbe totul, iar apoi sã te cãieºti.

24 - Binele-are-acelaºi nume cu Dreptatea ºi cu Mila


chiar cînd trebuie sã-ºi facã loc cu jertfa ºi cu sila.

25 - Dacã vreun om s-aratã cu un duh nedrept în el


nu-i încredinþa în grijã nici un bun de nici un fel.

26 - Cei care iubesc dreptatea nu pot sta în nepãsare


cînd vãd pe cei rãi cum calcã adevãrul în picioare.
Pag. 415

27 - Singurul duºman pe lume e prostia pentru noi


de la ea ni se trag toate duºmãniile apoi.

28 - Morala-i mai de seamã decît cultura chiar


cînd nu-i moralã, toate virtuþile dispar.

29 - Omul are în viaþã douã feluri de-a-nvãþa:


unul care i-l dau alþii,
celãlalt prin munca sa.

30 - Bun pãrinte este-acela ce-ºi învaþã fiii sãi


dragostea de cumpãtare ºi de muncã mai întîi.

31 - Exemplul celui îndrãzneþ


va fi de cel mai mare preþ
- chiar cel mai slab va fi-ntãrit
prin pilda celui ce-a-ndrãznit.

32 - Fapta-i totdeauna legea cea mai tare


- pildei, nu poruncii, i se dã-ascultare.

33 - Minciuna în cuvinte oriunde este-aºa


ca ºi minciuna-n fapte
- ºi-i tot la fel de rea.

34 - Sã porþi numai frumseþea ce þi-a dat-o Dumnezeu


- mãsluindu-te, tu însuþi te vei urîþi mereu.

35 - Omul bun ºi fapta bunã, ca ºi cel rãu ºi cea rea


vor da totdeauna roade, chiar cînd ei nu vor vedea.

36 - Mintea este tatãl, inima e mama


astfel creºte fiul cum le þine seama
el e-nþelepciunea, ea este simþirea
- fiule, pãstreazã ambilor iubirea.

37 - A privi din ochi e una,


- ºi-alta-i a clipi din ei
asta te aratã-adesea tocmai ceea ce nu vrei.

38 - Cu o glumã-adesea poþi, dacã nu taci


- ca sã-þi pierzi un prieten
ºi-un duºman sã-þi faci.

39 - Omul înþelept nu-ºi pierde pentru-o glumã-un prieten bun


- dar mai bine-ºi pierde-un prieten ca o glumã, - cel nebun.
Pag. 416

40 - Iertarea e mai rarã ca rãzbunarea az’


de-aceea nu e pace ci-atît de mult necaz.

41 - Cei ce n-au nici o virtute vor urî mereu pe-acei


care sînt mai cu virtute ºi mai cu talent ca ei.

42 - Sînt unii oameni care îi vezi ºi-i ºi iubeºti


iar alþii sînt de care îndatã te fereºti,
- purtarea fiecãrui l-aratã fiecui
sã-l caute sau sã fugã, cînd iese-n calea lui.

43 - Adesea haina strigã ce om e ºi-n ce fel


acela care-o poartã
- ºi ce preþ are el.

44 - Iertãm uºor o murdãrie pe caracterul oriºicui


- dar nu iertãm cu uºurinþã noroiul de pe haina lui.

45 - Îmbrãcãmintea ruºinoasã e-un fel de hulã aruncatã


moralei tuturor acelor care privesc la ea - deodatã.

46 - Mai mult te costã a-njura


decît a tace ºi-a ierta.

47 - Cea mai înaltã-nþelepciune e a-þi cunoaºte vremea ta


- ºi a-þi pãstra curat lãuntrul în orice loc ºi timp ai sta.

48 - Ia poveþe de la alþii, dar le judecã tu-ntîi


ca sã nu fii de ruºine nici cã pleci nici cã rãmîi.

49 - A bîrfi pe altu-nseamnã a se judeca pe sine


- cine umblã cu de-acestea va culege doar ruºine.

50 - Dacã judeci rãu pe alþii, ai sã fii ºi tu la fel


- fiecare-o sã primeascã judecata ce-o dã el.

51 - Tu sã nu te lauzi singur,
cît ar fi de drept ce spui
- meritul oricui se pierde cînd ºi-l spune gura lui.

52 - Lenea-i blestemul fiinþei peste care stãpîneºte


ea tot rãul ºi pãcatul îl aþîþã ºi-l sporeºte.

53 - Lenea duhului mai rea e decît lenea cea trupeascã


mintea, lenevind, e ciumã ºi urgie diavoleascã.

54 - Lenea roade viaþa noastrã, ca rugina fierul tare


Pag. 417

lenea-i blestemul ºi moartea ºi ruºinea cui o are.

55 - Lenea-i blestemul vieþii - ºi nu munca, cît de grea


- din a firii noastre rele, lenea este cea mai rea.

56 - Cui îi place linguºirea meritã-a fi linguºit


c-amîndoi pier în pãcatul vrednic de dispreþuit.

57 - Atunci a fost omul vrednic, cînd, la moarte simte-n sine


c-a fãcut trãind în viaþã, tot cît a putut mai bine.

58 - Bogãþia ºi blestemul - luxul ºi desfrîul, sînt


cununate împreunã, pe pãmînt ºi sub pãmînt.

59 - Buna-creºtere-l aratã pe-orice om cît preþuieºte


- fiecare are mintea ce prin ea ºi-o dovedeºte.

60 - Buna-creºtere te-aratã în afarã, la oricine


ce virtuþi ai înãuntru, ce luminã ai în tine.

61 - Buna-creºtere-a mulþimii stã-n cei ºapte ani de-acasã


unde fiecare-ncepe lîngã-o mamã credincioasã,
- felu-n care în mulþime se aratã ºi trãieºte
nu-i decît cel care-acasã, fiecare ºi-l primeºte.

62 - Buna-creºtere vãditã în vorbirea cumpãtatã


nu-i de-ajuns cînd ea prin fapte de-o potrivã nu s-aratã.

63 - Buna-creºtere-i podoaba bunei fapte, la cel bun


a-ei raze cînd s-aratã multã vreme nu apun.

64 - Mesele prea mult lungite


scurtã zilele trãite,
- mesele prea-mbelºugate
scad viaþa-n jumãtate.

65 - Nu-i minciunã ca sã poatã sã trãiascã îndelung


- Adevãrul ºi Dreptatea ca o moarte o ajung.

66 - Cine a deprins minciuna nu mai poate drept sã spunã


toatã viaþa lui devine înºelare ºi minciunã.

67 - Mulþi se tem ce-ar zice lumea de-ar trãi în cumpãtare


ºi de frica gurii lumii umblã rãu ºi-n desfrînare
dar femeia cumsecade ºi bãrbatul înþelept
zicã lumea cîte-i place, vor umbla cinstit ºi drept.
Pag. 418

68 - Dintre cîte rele poate s-aibã omul, totdeauna,


cea mai josnicã ºi mare ºi urîtã e minciuna,
cãci ea poate ºi din legea cea mai dreaptã sã se nascã
dar cu cît din stricãciunea ºi cãderea sufleteascã!

69 - Cînd te mînii pe-o bîrfire dovedeºti cã-i dai crezare,


- de n-o crezi adevãratã, þine-þi faþa zîmbitoare.

70 - Faptele nici unor oameni, nici cînd ei sînt morþi, nu mor


ci-aduc roade tot ca ele, pînã mult în viitor.
- De aceea fiecare rodul faptei o sã-ºi ia
cãci pe mulþi îi mîntuieºte ori îi pierde-n urma sa.

71 - Felul cum te porþi în lume, este-acela învãþat


în cei ºapte ani de-acasã, - în cãminul unde-ai stat.

72 - O voinþã fãrã muncã e ca apa cea stãtutã


munca fãrã de voinþã, e la fel de neplãcutã
- numai viaþa-n care este o voinþã muncitoare
este bunã ºi frumoasã, rodnicã ºi-nvingãtoare.

73 - Dacã þinta þi-e curatã


ºi-ai voinþã tare-oricînd,
fii încredinþat, fii sigur
c-ai sã þi-o atingi curînd.

74 - Peste marea îndoielii,


treci cu luntrea îndrãznelii
- cãci vîslind neobosit
o vei trece negreºit.

75 - Nepãsarea nimiceºte dintr-un om tot ce-i frumos


- nimeni nu-l mai preþuieºte pe un om neserios.

76 - Fii cuviincios oriunde, ºi în casã ºi pe stradã,


ºi cînd eºti cu mii de oameni, ºi cînd nimeni n-o sã vadã
- cãci din buna-cuviinþã în ce spui ºi cum trãieºti
lumea te va recunoaºte cã eºti om, sau cã nu eºti.

77 - Nu te lãuda cu-averea cãtre-un om sãrac nicicînd,


nici cu multa-ndestulare cãtre omul cel flãmînd,
nici cu marea ta putere cãtre cel bolnav ºi slab
- asta nu-i înþelepciune, ci prostie mai degrab.

78 - Crede ºi te luptã, nu te da învins


nici cînd eºti de patru pãrþi în ape-ncins
tot mai e-o scãpare: nalþã-þi gîndul sus:
Pag. 419

- lîngã cel ce luptã este-un înger pus.

79 - Munceºte ºi te roagã în orice zi, mereu


ºi-n orice pas vedea-vei c-ajutã Dumnezeu.

80 - Pe tatãl îl ascultã, pe mama o cinsteºte


cãci chiar ºi numai asta, viaþa-þi fericeºte.

81 - De nu te-njoseºti tu singur
nimeni n-o sã te mai poatã
- stã deasupra tuturora
viaþa care e curatã.

82 - Ruºinea n-are aripi, ºi, neputînd sã zboare,


l-ajunge doar pe-acela pe care-o sã coboare.

83 - Frumoasã-i doar viaþa de cinste-ncununatã


acel nãlþat de cinste, nu cade niciodatã.

84 - Fii om de cuvînt oriunde, om de caracter frumos


atunci viaþa ta-i cinstitã ºi sfîrºitul luminos.

85 - Oala care fierbe, - tot ce-aruncã-afarã


tot pe ea se-ntoarce ºi se varsã iarã.
- Omul ce-n mînie varsã vorbe rele
îºi va arde singur viaþa lui cu ele.

86 - Toate sînt în voia sfîntã


a Destinului, acuma!
e lãsatã-n voia noastrã, temerea de Dînsul, numa’.

87 - Banii cei cu lãcomia ºi necinstea dobîndiþi


în curînd ajung în mîna altor oameni necinstiþi.

88 - Cine ucide-o viaþã, - cum ar ucide-o þarã! -


iar cine-o mîntuieºte, cum o învie iarã.

89 - Batjocorirea-n public a semenului tãu


e-aºa cum l-ai ucide, ba poate ºi mai rãu.

90 - Lucrurile cunoscute n-au nevoie de dovezi...


toate-toate-au sã te-acuze,
dacã nu voieºti sã crezi!

91 - E tot una cã-þi dai fata dupã-un om necredincios


sau c-o dai legatã-n cuºca unui tigru fioros.
Pag. 420

92 - Frica-ntîrzie pãcatul, dar pe urmã, tot îl face


numai îndreptarea rupe lanþul lui, ºi te desface.

93 - Cel ce-ncepe-o cale bunã


sã se-ndemne s-o sfîrºeascã
- numai astfel o rãsplatã
fericit o sã primeascã.

94 - Mila cea de oameni are plata milei cei cereºti, -


vrei sã fii iubit în ceruri? - tu pe semeni sã-i iubeºti!

95 - Înþeleptul ºi Viteazul, trebuie-ntrebat, sã ºtii!


- dar de-un prost nu-ntreabã nimeni;
îl aratã-a lui prostii.

96 - Pericolul ºi greul, sînt naºii-nþelepciunii


- cei ne-nvãþaþi de-acestea sînt, singurii, nebunii.

97 - Cel înþelept pricepe ºi dintr-un semn ce-ai vrea


dar cel neghiob nu-nvaþã
decît din palmã grea.

98 - Mult, pe om l-nvaþã bunii-nvãþãtori


mai mult, cei asemeni, de atîtea ori, -
ºi mai mult copiii cei ascultãtori.

99 - Lumea este ca o scarã


unii urcã,-alþii coboarã.

100 - Mustrãri de conºtiinþã sosite prea tîrziu


sînt rugãciuni amare rostite în pustiu.

101 - Invidia, desfrînarea ºi dorinþa de mãrire


omului, scurteazã viaþa ºi-l grãbeºte la pieire.

102 - Un pãrinte mai renunþã la cinstirea datoratã


însã înþeleptul vrednic nu renunþã niciodatã.

103 - Stãruinþa, mîntuieºte


dar pripeala pedepseºte.

104 - Dacã cel ce þi-e pãrinte ºi acela ce te-nvaþã


au aceeaºi trebuinþã grabnicã deodatã-n viaþã
eºti dator s-ajuþi mai grabnic pe al tãu învãþãtor
decît pe al tãu pãrinte,
- da, aceasta eºti dator!
Pag. 421

105 - Omul înþelept cunoaºte pe cel prost, fãrã-ndoialã,


dar cel prost nu-l recunoaºte pe-nþelept, - ºi se înºalã.

106 - Proºtii au plecat la nuntã ºi-au uitat pe mire-acasã


aºa cei ce merg sã-nvingã, dar pe Dumnezeu Îl lasã.

107 - Trãim ca peºtii cei din ape, - de lãcomie chinuiþi -


mereu noi înghiþim pe alþii,
- mereu de alþii înghiþiþi.

108 - Nu-l pizmui pe cel bogat


c-a fost frumos înmormîntat
- pe cel trufaº nu-þi parã rãu
cãci slava sa, e iadul sãu.

109 - Cea mai grea povarã-i buzunarul gol


nimeni nu-l ajutã, toþi îi dau ocol.

110 - O piatrã micã poate sã facã-o ranã mare


ºi-o vorbã rea adesea, atîta supãrare.

111 - Cînd pe uºã intrã lipsa, iede dragostea pe geam


cel lipsit degrab îºi pierde orice prieten ºi-orice neam.

112 - Beþivul cade de la sine iar mincinosul numa-mpins


dar oricum, vai întotdeauna acelui de pãcat împins.

113 - Cu o cheie auritã


poþi deschide-orice lãcatã
numai Cerul, nici o mitã
nu-l deschide niciodatã.

114 - Grija, sau pãcatul, se citesc pe faþã


se cunoaºte-acela ce le are-n viaþã.

115 - Fierea e amarã, însã, nu trãieºti fãrã de fiere


tot aºa-i ºi-n mîntuire: nu putem fãrã durere.

116 - Cu aur plouã-n lume, ºi cel sãrac s-ascunde


luminã-i conºtiinþa, - dar prostul n-o pãtrunde
comoarã-i mîntuirea, dar cel nebun o lasã
chiar soarele îl roagã, - dar celui orb nu-i pasã.

117 - Nu piere adevãrul, - dar trist ºi nevoiaº


îl vezi umblînd pe uliþe de sat ºi de oraº.

118 - Nu-i decît un vis viaþa, însã fie de-orice fel


Pag. 422

nu-l trezi din el pe nimeni pînã se trezeºte el.

119 - Cu soþie, poate viaþa uneori sã fie grea


însã mult mai chinuitã e viaþa fãrã ea.

120 - Cînd te culci cu cîinii seara,


dimineaþa purici ai
- dacã te-nsoþeºti cu rãii, numai de ruºine dai.

121 - Cînd bãrbatul se însoarã, divorþeazã de-a lui mamã


de aceea bietei mame, de-orice nuntã-i este teamã.

122 - Cînd îþi iei încãlþãminte, n-o proba pe alt picior


- nu încredinþa la nimeni ceea ce eºti tu dator.

123 - Cînd omul este fericit, un an o zi îi pare


cînd e nefericit, o zi, e cît un an, de mare.

124 - Vremea-ncãrunþeºte pãrul ºi pãrerile le schimbã


ia puterea din fiinþã ºi-o adunã toatã-n limbã.

125 - Viaþa, de la Altul vine,


iar necazul, de la sine
- Viaþã sã dea Dumnezeu
cã necazuri vin mereu.

126 - Munca, ºi-acest bine-l are:


face sã n-ai timp sã mori;
cu cît facem ºi mai bine,
tot mai mult sîntem datori.

127 - Dupã cina cea gustoasã


pãrtãºia-i mai frumoasã.

128 - Mai bine un cocoº în mînã decît un vultur în vãzduh


mai bine un sãrac cuminte, ca învãþatul fãrã duh.

129 - Calul rãu meritã hãþ,


cîinele obraznic: bãþ,
pasul rãu - capcanã rea,
gura spartã - palmã grea.

130 - Cel ce þine neapãrat


sã devinã om bogat,
douãzeci de ani mãcar
sã se facã porc murdar!
Pag. 423

131 - Nu se jupoaie pielea de pe viþelul viu


- mînia ºi dobînda, - s-o laºi pe mai tîrziu.

132 - Adevãrul cînd se ceartã cu minciuna pe ceva


praf va rãmînea din toate,
- cearta-i totdeauna rea.

133 - Omului cu nenoroc


toate i se uscã-n loc,
mulge capra în zadar
ºi-ºi dã tot, la cãmãtar.

134 - Mincinosului se cere bunã þinere de minte


ca sã nu le uite toate cîte le-a minþit nainte.

135 - Sînt oameni ce cu mîna nu pot fi-nlãturaþi


aceºtia se cere cu mãtura zburaþi.

136 - Uºor poþi trupul sã þi-l speli


dar sufletul mai greu îl poþi
doar plînsul spalã de greºeli
cînd din adînc amar îl scoþi.

137 - Cît de mic e ochiul, vede lumea toatã


- chiar credinþei slabe cerul i se-aratã.

138 - Ochiul spune în afarã ce-are inima-n ascuns


- cei ce ochii ºtiu sã-ntrebe, aflã-al inimii rãspuns.

139 - În felu-n care omul de oameni e vãzut


aºa ºi e, cãci felul te face cunoscut.

140 - Acela ce nu vrea sã rabde


ci fuge de-un timp mai amar
nici n-are pentru ce s-aºtepte
un timp mai bun - e în zadar.

141 - De omul care-i singur nu-i bine nici în rai


nespus de multã milã, de cel stingher, sã ai.

142 - O jumãtate de-adevãr, e o minciunã-ntreagã


nicicînd nu va ieºi curat acel ce-n ea se bagã.

143 - Cînd spui numai adevãrul nu-i nevoie de jurat


- se cunosc cu uºurinþã cei ce spun adevãrat.

144 - La toþi le place adevãrul


Pag. 424

dar sînt puþini cei ce-l ºi spun, -


cã nu-i de-ajuns numai sã-þi placã
ci sã-l ºi spui, - sã fii om bun.

145 - Numai cel c-o minte largã ºi c-o inimã la fel


spune adevãruri care, orice om, le simte-n el.

146 - Miezul slujbei sfinte este:


rãul sã-l prefaci în bine
stricãciunea - în virtute
ºi vrãjmaºii - fraþi cu tine.

147 - Mai bine sufletul din trup, nevinovat, sã-þi iasã


decît sã scoþi din gura ta o vorbã mincinoasã.

148 - Pînã-i sufletul curat


ºtie Sfînta Lege
cînd ajunge îngîmfat,
- n-o mai înþelege.

149 - Rugãciunea care omul


numai pentru el ºi-o spune
ºi nu pentru tot poporul,
- nu mai este rugãciune.

150 - Nu spun multe adevãruri, cãci mi-e teamã necurmat


sã nu spun, pe negîndite, ºi-un cuvînt neadevãrat.

151 - Cel ce face fapte bune fie fericit nespus


binefacerea-i unirea lumii-ntregi cu Cel de Sus.

152 - Chiar ºi rãul e un bine, - dar acesta neapãrat,


nu-i ca binele ce-l are binele adevãrat.

153 - Dacã-l cerþi pe-un suflet ce-a pãcãtuit


spune-i, cum ar fi-altul cel care-a greºit,
astfel, cel ce-ascultã nu va fi-njosit
ºi cuvîntul fi-þi-va mai uºor, primit.

154 - Fiecare întîmplare minunatã, e un nor


dupã care se ascunde bucuria tuturor.

155 - Rãdãcina Frumuseþii este-n Gîndul Cel Divin


toate cîte sînt frumoase de la El se nasc ºi vin.

156 - Nu te depãrta de oameni nici cînd eºti al Slujbei Sfinte


stai cu ei, avînd pe faþã numai dragoste fierbinte
Pag. 425

cã-nvãþînd sau stînd în rugã,


trebuie sã faci ºi bine -
toate trei vrea sã le vadã Gîndul Cel Divin la tine.

157 - Nu cu cei ce judecã, - acuzînd grãbit


ci cu cei ce suferã, - este Cel Iubit.

158 - Omul e zidit, sã fie, templu pentru gîndul sfînt


asta-i sfînta lui menire, mai aleasã, pe pãmînt.

159 - Dragostea îl roagã pe om, sã se roage...


rugãciunea noastrã, din a ei, se trage.

160 - Cerul poate fi oriunde


ºi rãspunde-oricui
dar mai sigur cã rãspunde
cui stã-n faþa lui.

161 - Fii binevoitor-nainte de rugãciunea ta, oricînd


atunci fii sigur cã te-ascultã ºi oamenii în orice gînd.

162 - Acel ce dã cu mînã largã va fi-ascultat la rugãciune


dar goalã-i rugãciunea care se-nalþã fãrã fapte bune.

163 - Sã nu pui multe stãruinþe


pentru mãruntele cerinþe.

164 - Sã nu-þi faci rugãciunea-n starea


de certuri ºi de duºmãnie
- cãci dacã-i rugãciunea sfîntã
ºi starea ei tot sfîntã fie.

165 - Rugãciunea cea smeritã


totdeauna e primitã,
rugãciunea-nlãcrimatã
totdeauna-i ascultatã.

166 - Glasul rugãminþii tale nu-i la nimeni auzit


cînd în faþa altor semeni, ai un umblet necinstit.

167 - Roagã-te ºi pentru þara ºi pentru poporul tãu


ca nici locul unde te-afli, sã nu sufere vreun rãu
fericirea ta e sorã fericirii tuturor
nu te-ar ocoli pe tine o nefericire-a lor.

168 - Omul care nu se roagã pentru neamul sãu lovit


cînd e la necaz,
Pag. 426

- acela este-un om nelegiuit.

169 - Mai vinovat e mincinosul


ca hoþul care banii-þi ia
cã mincinosul furã cinstea
ºi-ncrederea din viaþa ta.

170 - Se duce mincinosul, - minciuna lui nu-i moare


ºi-odatã o sã-i cearã osînda, fiecare.

171 - Cu timpul se mai uitã minciunile vorbite


dar cele scrise, veºnic, rãmîn întipãrite.

172 - Orice se imitã, - numai adevãrul nu se poate


imitarea lui oriunde cã-i minciunã se socoate.

173 - Nici într-o mare de-adevãr


sã nu pui o minciunã
cãci stropul ei va otrãvi întreaga mare bunã.

174 - Adevãrul totdeauna trebuie cãutat în toate


cãci în lume, îl ascunde fiecare, pe cît poate.

175 - Buna-cuviinþã este începutu-nþelepciunii


fãrã ea nu va-nþelege nimeni tainele minunii.

176 - Nu-s poveºtile pe lume de-adormit copii cu ele


ci sînt de trezit pe oameni, ca sã-ndrepte multe rele.

177 - N-ai pentru ce sã-l pizmuieºti


pe-acel ce pizmuieºte
cã însãºi inima lui rea
osînda-i pregãteºte.

178 - Dacã-n douãzeci de vorbe vrei ceva sã ne spui nouã,


ºi-l poþi spune-n douã vorbe,
- aflã-le pe-acestea douã!

179 - Cînd vorbeºti, grãieºte simplu, ca un om obiºnuit


dar gîndeºte ca-nþeleptul cel mai bine chibzuit.

180 - De-ai merge-n iad c-o faptã bunã


ºi-ai merge-n rai c-o faptã rea,
mai bine fã o faptã bunã
ºi-n foc de-ai merge pentru ea!

181 - Trei, sînt temelia lumii, trei þin lumea împreunã:


Pag. 427

Sfînta-nvãþãturã, Teama Cerului ºi Fapta bunã.

182 - Patru feluri dintre oameni, patru, sînt ca morþi de vii:


cei cãzuþi, cei orbi, leproºii - ºi acei ce n-au copii.

183 - Nu-þi necãji soþia cãci ea-i un suflet slab


degrab i-aprinzi durerea, dar nu i-o stingi degrab!

4 - Din pãrþile Bucovinei


1 - Uºa care niciodatã s-o deschizi nu mai doreºti
liniºtit, frumos ºi paºnic s-o-nchizi cînd o pãrãseºti.

2 - Nu rãspunde cu ocarã cînd ocarã vei primi


- de nu te-njoseºti tu singur nimeni nu te va-njosi
nici nu poate sã-þi pãteze numele ºi cinstea ta
- cãci ocara nu te-ajunge de nu te cobori la ea.

3 - Cine are-un bun vecin


are-un cer mereu senin.

4 - Nu orice adevãr se poate spune oriºicãrui ins


mulþi spunîndu-le-adevãrul deseori vrãjmaºi i-ai prins.

5 - Dacã lumea-ntreagã spune,


trebuie sã fie drept,
cine-n contrã nu se pune
este omul înþelept.

6 - Nimic nu-i mai frumos pe lume ca adevãrul nicãieri


ferice viaþa dãruitã acestei unice iubiri.

7 - Din bunul simþ fã-þi lege


- ºi cît te þii de ea
de nici o altã lege nevoie nu-i avea.

8 - Judecata sãnãtoasã ºi cu buna-cuviinþã


sînt doi sfetnici care casei þin statornicã fiinþã.

9 - Bunul simþ stã-n adevãruri ce se spun,


sau nu se spun,
ºi-n mãsura dintre ele care-o þine-un cuget bun.

10 - Cei care privesc o ceartã ºi-o ascultã, toþi, apoi


nu vor lãuda pe unul ci-osîndi-i-vor pe-amîndoi.
Pag. 428

11 - Cearta nici n-ar þine-atîta de-ar fi unul înþelept


sau din cei doi ce se ceartã careva n-ar fi nedrept.

12 - Celui vrednic îi dau cinste chiar ºi inºii necinstiþi


- doar ºi-aceasta sã ne-ndemne sã fim vrednici ºi cinstiþi.

13 - O minte sãnãtoasã îndreaptã ne-ncetat


spre cinste ºi virtute pe drumul cel curat.

14 - Nu judeca pe nimeni dupã talentul sãu


ci dupã cum lucreazã de bine sau de rãu.

15 - Cu bunul simþ le placi la semeni,


cu bunul gînd, lui Dumnezeu,
cu bunul drum la toþi vei place
- sileºte-te sã le-ai mereu.

16 - La orice cap, cãciula lui:


- ce eºti dator, dã oriºicui.

17 - E uºor sã bagi de vinã


dar e greu sã dai luminã,
- bagã vinã oriºicine
dar puþini pot face bine.

18 - Cine nu-i supus în viaþã faþã de pãrinþii lui


n-o sã fie bun prieten niciodatã nimãnui.

19 - Oamenii de îndrãznealã sînt ºi oameni de cuvînt


unui om de felu-acesta nu se cere jurãmînt.

20 - Uºor gãseºti cusur la alþii


cãci pot fi pete chiar ºi-n soare,
dar numai cel cinstit gãseºte
lumina binefãcãtoare.

21 - Cea mai sfîntã cãsnicie este-atunci cînd se cununã


ºi trãiesc nedespãrþite: Cuvînt bun ºi Faptã bunã.

22 - Cel care-þi face dar un ou


ar aºtepta sã-i dai un bou
cãci numai Bunul Dumnezeu
ne dã, nerãsplãtit, mereu.

23 - Darul, cere dar asemeni, -


- numai dragostea curatã
îºi dã totul ºi nu cere
Pag. 429

de la nimenea rãsplatã.

24 - Cel ce-þi este numai prieten daruri mici îþi dãruieºte,


- daruri mai îþi face numai sufletul ce te iubeºte.

25 - Felul cum dai face-adesea chiar mai mult ca darul tãu


- cît de bun sã-þi fie darul, e urît cînd îl faci rãu.

26 - A dãrui înseamnã un bine fãptuit


ferice-acel ce-l face la timp ºi nesilit.

27 - Mai mult ca darul, mulþumeºte frumosul fel în care-i dat


- cînd nu poþi da cu bucurie mai bine fã-te c-ai uitat.

28 - Mai greu îþi este azi sã dai


ºi mai uºor þi-ar fi sã iai
dar mîine tot ce azi ai dat
þi se va-ntoarce minunat.

29 - Nimeni nu-i dator sã facã ceea ce-i cu neputinþã


dar ce poate, fiecare are-o sfîntã-ndatorinþã.

30 - Oriºice s-ar întîmpla


fã-þi, ce-i datoria ta!

31 - Omul credincios îºi face datoria nesilit


nici de fricã, nici sã placã, ci din cugetul cinstit.

32 - Munca este-o-ndatorire sfîntã oriºicãrui ins


lenea-i boala conºtiinþei,
- vai de cel de ea cuprins.

33 - Datoria e un lucru de plãtit viaþa-ntreagã,


fiii mei, voi vã deprindeþi sã vã fie tot mai dragã
ea începe din pruncie, din cei ºapte ani de-acasã
pînã-n clipa morþii voastre,
- fie-vã mereu frumoasã.

34 - Sã nu rîzi de nimeni, ai ºi tu a-tale


sã nu faci ca hîrbul care-a rîs de oale.

35 - Nu sãri mãsura bunã în nimic din ce lucrezi


- tot ce-ntrece dreapta cale ca pe-un lucru rãu sã-l vezi.

36 - Mãrturisind greºeala, dorim a repara


tot rãul care-l facem simþirii altora.
Pag. 430

37 - De n-ar fi ºi-n noi pãcate, nu ne-am bucura atît


cînd vorbim de ce, la alþii, ni se pare cã-i urît.

38 - Din ciocnire ies scîntei


din discuþii ies idei.

39 - Stai de vorbã cu un altul, nu s-araþi cã eºti deºtept


ci mai limpede sã iasã ce e bine ºi e drept.

40 - Dispreþul pentru alþii ºi lauda de sine


cînd eºti un om nevrednic, te-aratã cel mai bine.

41 - Din toate relele, - acela ce-l fac jignirile mereu


se iartã cel mai anevoie,
iar de uitat e cel mai greu.

42 - Nu-s dispreþuiþi cu toþii cei care-au pãcate vrute


- dar toþi au dispreþ de-aceia care n-au nici o virtute.

43 - Dispreþul trebuie sã fie cel mai tãcut din ce simþim


cînd þinem calea asta bunã, nespuse rele ocolim.

44 - Dragostea sau ura, pe Dreptate-o stricã


ori va fi prea mare, ori va fi prea micã.

45 - Cel drept nu se despãrþeºte de dreptate niciodatã


nici cînd ea e înjositã,
nici cînd ea e înãlþatã.

46 - Fiul meu, e bine-n viaþã sã þii sfatul ce þi-l spun:


fii, mai bine, totdeauna drept întîi, - apoi fii bun.

47 - Iubirea de dreptate este în mulþi, a nedreptãþii fricã


ºi orice om îºi ia rãsplatã pe ce-o sã facã ºi-o sã zicã.

48 - Dreptatea fãrã Forþã, e-o jalnicã slãbie


fãrã Dreptate Forþa, e-o cruntã tiranie.

49 - Prima datorie-n lume a oricui vrea om a fi


este, fãrã îndoialã, a fi drept în orice zi.

50 - Prieten, la împrumutare,
eºti acelui care n-are
- dar vrãjmaº la-napoiere
eºti acelui care-þi cere.

51 - Scurtã-i pacea-ntre duºmani


Pag. 431

ura-i lungã ani ºi ani,


- strîmtã-i uºa-ntre cei rãi
ura-nchide cãi ºi cãi.

52 - Te rãzbuni pe tine însuþi


ºi vrãjmaºu-þi fericeºti
cînd îl cerþi pentru dreptate
ºi cînd minþi ca sã-l bîrfeºti.

53 - Buna îndrumare este ºi asprime ºi iubire


amîndouã fac copilul s-aibã minte ºi simþire.

54 - Priceperea cuprinde credinþã ºi veghere


pe amîndouã omul sã le-aibã în vedere
credinþa sã-l ajute în orice bunãtate
vegherea sã-l pãzeascã de-a altora pãcate.

55 - Dacã un copil ajunge rãu pe-ntregul viitor


e, de multe ori, din vina primului îndrumãtor
îndrumarea cãpãtatã de vreun tînãr în vreun fel
îi formeazã-a doua fire peste cea nãscutã-n el.

56 - Nimic nu-i mai puternic decît o pildã bunã


cît ea, nu fac o mie de sfaturi împreunã.

57 - Pilda bunã e mai tare


decît orice îndrumare
chiar ºi decît pilda rea
- fiindcã-i rarã, e aºa.

58 - Copiii au mai multã nevoie de-un model


ca de nuia, - cînd tatãl i-nvaþã bunul fel.

59 - De la oameni, de la lucruri ºi Naturã, învãþãm


cum pe cãile-nþelepte viaþa noastrã s-o-ndrumãm
prin acestea fiecare, putem singuri a afla
cele ce-n copilãrie n-a fost nime-a ne-nvãþa.

60 - Cînd dãm sfaturi dar nu pilde celor care-i învãþãm


ce clãdim în ei c-o mînã, cu cealaltã dãrîmãm.

61 - Cînd fapta ºi cuvîntul vor merge împreunã


vor face pentru tine oriunde-o treabã bunã.

62 - Frumuseþea nu-i nevoie ca sã þi-o mai mãsluieºti


urîþenia vopsitã ºi mai mult þi-o urîþeºti.
Pag. 432

63 - Fãgãduim întotdeauna precum gîndim ºi cum sperãm


dar împlinim cît nu ne temem cã nu vom mai primi ce dãm.

64 - Încet fãgãduieºte
dar grabnic împlineºte.

65 - Femeia sã se poarte cinstitã oriºicînd


acesta va fi-un bine al ei în primul rînd.

66 - Nu osîndi femeia care


o slãbiciune vezi cã are,
cãci cine ºtie ce calvar
îi face sufletul amar.

67 - Cinstire-ntotdeauna femeii sã-i araþi


cãci toþi sîntem în lume ori fii, ori soþi, ori fraþi.

68 - Gelozia-i cea mai tristã formã-a dragostei de sine


fiara cea mai nesupusã ºi ne-nstare-a face bine.

69 - Gelozia e-ndoialã ºi pornire furioasã


ea aprinde fãrã flãcãri ºi o viaþã ºi o casã.

70 - Gelozia-i cea mai mare dintre rele-n cãsnicie


cel orbit de ea e-n stare de-oriºicare nebunie,
de-þi vrei liniºtitã casa ºi-þi vrei inima-mpãcatã
nu-i da loc în al tãu suflet geloziei niciodatã.

71 - Pe mulþi îi spune-adesea ce cautã ºi ce vor


un gest ºi-un semn - mai bine ca toatã vorba lor.

72 - Geloºii sînt pe lume cei mai nefericiþi


de ei la toþi li-e silã, de toþi sînt neiubiþi
- bãnuitor întruna, ºi rãu ºi furios,
nenorocit, ºi singur, e sufletul gelos.

73 - Mai bine pierde-o glumã decît un prieten bun


- urîþi ajung flecarii ce numai bancuri spun.

74 - Omul care flecãreºte nu ajunge la nimic


un nesuferit devine - ºi sfîrºeºte un calic.

75 - Iertãm adeseori pe-aceia ce ne-au bîrfit, uitînd apoi,


dar nu-i iertãm pe-aceia care îi judecãm, bîrfindu-i noi.

76 - Ierþi atîta cît iubeºti


- ºi cît ierþi, atîta eºti.
Pag. 433

77 - Niciodatã urîciosul, meritul nu-þi va ierta


- totdeauna invidia va bîrfi ºi judeca.

78 - Mor orice pizmaºi odatã,


numai pizma niciodatã.
Mor pizmaºii de sub soare
numai pizma nu mai moare.
Mor pizmaºii rînd pe rînd
pizma nu moare nicicînd.
- Cît trãieºte cel vrãjmaº
o sã fie ºi-un pizmaº.

79 - Pizma este o furie ce nu poate suporta


bunurile ºi talentul ºi frumseþea altuia.

80 - Oamenii ce se iubesc
deseori se cicãlesc,
- cînd e dragostea curatã
ea prin toate se aratã.

81 - Invidia este oarbã de aceea umblã-aºa


împroºcînd în oriºicine care iese-n calea sa.

82 - Unii preþuiesc femeia dupã haina de pe sine


alþii dupã cea din suflet - cred cã asta e mai bine.

83 - Nu trebuie sã-njuri pe nimeni


nici bun, nici rãu, nici nalt, nici mic,
nu trebuie sã-njuri niciunde,
în nici un fel, ºi de nimic.

84 - Cel ce s-a-nºelat pe sine sufere doar el apoi


cel ce l-a-nºelat pe altul o sã sufere-amîndoi.

85 - Numai sufletul netrebnic poate fi înºelãtor


numai sufletul netrebnic poate fi-nºelat uºor.

86 - Înºelãtoria este meºteºugul cel murdar


care întineazã faþa de nu se mai spalã iar.

87 - Neîncrederea în oameni ce-o avem de multe ori


le slujeºte-ndreptãþire spre-a ne fi înºelãtori.

88 - Ca sã faci bine cuiva


tu pe altul nu-nºela,
- cãci spãrtura e mai rea
decît peticul din ea.
Pag. 434

89 - Nu totdeauna se înºalã acei ce nu vãd ca ºi noi


adesea ne-nºelãm noi singuri, dar nu vedem decît apoi
- cînd cineva vorbeºte altfel de-acelaºi lucru, nu striga,
ci vezi, din partea dinspre dînsul, de nu cumva se vede-aºa.

90 - Munte, fãrã munte - poate


poate pomul - fãrã pom,
piatrã fãrã piatrã - poate,
- dar nu omul fãrã om.

91 - Ajutã-te cu alþii, de eºti de omenie,


aºa e legea firii: tu lui ºi dînsul þie.

92 - Întrebarea cea prosteascã nici nu meritã rãspuns


- nu te-opri cu nesimþitul, lasã-l unde l-ai ajuns.

93 - Nu-i destulã-nþelepciune în nimic ce face-oricare


cînd nu este-n ea iubire, bunãtate ºi rãbdare.

94 - Dacã vrei sã umbli bine


ºi sã ai un bun sfîrºit
sã-l întrebi pe cel-în-vîrstã
ºi s-asculþi pe cel pãþit.

95 - Este-o mare nebunie sã te crezi cel mai cuminte


sînt atîþi mai buni ca tine ºi-napoi ºi înainte.

96 - Adevãrata-nþelepciune nu-i doar a ºti ce este rãu


ci-i a-ndrepta cãtre mai bine
pe toþi cîþi ies în drumul tãu.

97 - Totul se învaþã... chiar virtutea toatã


numai s-ai voinþã tare ºi curatã.

98 - Cu cît mai mare-i judecata,


cu-atît mai micã e iubirea
cu cît mai asprã e dreptatea
e mai puþinã mulþumirea.

99 - Nu-i destulã cumpãtare


nici virtute-n omul care
judecînd pe alþii n-are
nici iubire, nici rãbdare.

100 - Fereºte-te viaþa-ntreagã sã judeci dupã-nfãþiºare


pe nici un om,
în nici o vreme,
Pag. 435

oricine-ar fi
ºi orice-ar pare.

101 - Bunul simþ ºi judecata paºnicã ºi sãnãtoasã


sînt doi sfetnici ce duc pace ºi luminã-n orice casã.

102 - Adevãrul ºi Dreptatea sînt averea tuturor


- nici a cui le-a spus întîiul,
nici a celui urmãtor.

103 - Iubiþi sfaturile bune ºi mustrãrile iubiþi


iar nu laudele - ele nu vã fac mai buni, sã ºtiþi.

104 - Vei pãcãtui-mpotriva bunei-cuviinþe dacã


lauzi prea peste mãsurã, oriºicine ce-o sã facã.

105 - Ne bucurãm de bunii oameni


ce laudã în noi ce-i bun
dar ne-ntristãm cînd prea mulþi alþii
nedrepte laude ne spun.

106 - Dorinþa de-a primi un merit


o laudã ce ne-auzim
ne-ajutã, întãrind virtutea
spre binele ce-l nãzuim.

107 - A lãuda din suflet, un lucru bun, e-un fel


de-a ajuta tu însuþi cu mîna ta, la fel.

108 - Oamenii cei vrednici care meritã-a fi lãudaþi


vor primi mai cu plãcere ca sã fie criticaþi.

109 - Dintre toate cîte-s rele, înþelegem toþi uºor


cã nici una nu-i ca lenea, mai spre rãul tuturor.

110 - Lauda-i o linguºire mai ascunsã ºi mai finã


oriºicine-o vrea, îºi face calea de primejdii plinã.

111 - Cui îi place linguºirea


o sã-i placã ºi bîrfirea
amîndouã-s patimi rele,
- vai de cei dedaþi la ele.

112 - A munci e-o datorie pentru orice om, oricînd


cine nu ºi-o împlineºte, meritã sã stea flãmînd.

113 - Stomac gol, ºorþ de mãtase


Pag. 436

asta bagã boalã-n oase


ºi nefericirea-n case,
- haine scurte ºi-mpãnate
bagã sufletu-n pãcate
de nu-i cine-a le mai scoate.

114 - Luxul ºi mîndria


fraþi cu nebunia.

115 - Luxul e pãcat de moarte


cît e cineva lipsit, -
nu-i al tãu ce-þi prisoseºte;
- dã-l la cel nenorocit.

116 - Masa este-ntãritoare


cunoºtinþii-ncepãtoare,
prieteniei mijlocire
iar iubirii, mai iubire.

117 - Tunde-þi oile cã-s oi


dar sã nu le ºi jupoi, -
- ia cinstit ce e cu drept
dar sã nu pui mîna-n piept.

118 - Cel în stare de-o minciunã nu e vrednic om pe lume


cel ce nu ºtie sã tacã nu e vrednic sã îndrume.

119 - Sãvîrºeºti o nedreptate


cînd întreci mãsura-n toate.

120 - Nimeni n-a minþit vreodatã dintr-un gînd de-a face bine
mincinosul cautã numai sã cîºtige pentru sine.

121 - Om e numai cel ce are o purtare omeneascã


- nu trãieºte sã mãnînce ci mãnîncã sã trãiascã.

122 - Mîndria cea rãnitã


e încã ºi mai rea
ca fiara cea lovitã,
- pãzeºte-te de ea.

123 - Cu cît vrea cineva sã parã


mai mare, - cu atît mai mic
ºi mai netrebnic o s-aparã
ºi mai de rîs ºi mai calic.

124 - Dacã-n noi n-ar fi mîndrie, n-am bîrfi pe-a nimãnui


Pag. 437

- nici pe-a altora n-o vede cine n-ar avea pe-a lui.

125 - Mîndria ca ºi foamea-i mama


celor mai rele hotãrîri
cãci ea te face în atîtea
primejdii grele sã te vîri.

126 - Mîndria ca ºi foamea-i mama


celor mai rele hotãrîri
cãci ea te face în atîtea
primejdii grele sã te vîri. .

127 - Moda-i un tiran de care doar cel bun se libereazã


ºi acela ce deasupra poftelor fireºti s-aºeazã.

128 - Voinþa creºte prin voinþã


iubirea prin iubire creºte
cum creºte cinstea tot prin cinste
cînd omul crede ºi munceºte.

129 - Ascultarea liniºtitã totdeauna-i de folos


- datoria este-o lege pentru cel conºtiincios.

130 - O iubire cît trãieºte


nu-i nicicînd nepãsãtoare
- nepãsarea nimiceºte
chiar iubirea cea mai mare.

131 - Nu atinge nici cu gîndul lucrul care nu-i permis


- cugetul curat e perna unde-ai cel mai dulce vis.

132 - Orice faptã necuratã se sfîrºeºte ruºinos


- numai cei cu cãi curate vor avea sfîrºit frumos.

133 - Poþi sã-þi speli de pe veºminte totdeauna orice patã


însã pata ruºinoasã de pe nume - niciodatã.

134 - Nu fãgãdui uºor


- ce promiþi, rãmîi dator.

135 - Nu-i nebun cel care crede


e nebun cel care minte
- sã spui drept, iar nu minciunã
de-aia þi s-au dat cuvinte!...

136 - Nu plãti cu rãul - rãul, - ci-n frumosul tãu rãspuns


sã se vadã omenia - ºi pe faþã ºi-n ascuns.
Pag. 438

137 - Cel nobil nu-i numai luminã,


ci e exemplu ºi cãldurã
el rãspîndeºte ºi iubire,
nu numai învãþãturã.

138 - Cinste-acelui ce rãmîne om curat - chiar ºi lipsit


cinste ºi mai mult acelui ce-a rãbdat c-a fost cinstit.

139 - Virtutea ce-i nevoie ca altul s-o pãzeascã


nu meritã pãzitã,
- tot rãu o sã sfîrºeascã!

140 - Linguºirea ºi mîndria se iubesc ºi se atrag


cãci la una de cealaltã le e totdeauna drag.

141 - Uºa care niciodatã n-ai s-o mai deschizi aºa


cautã s-o închizi cu pace ºi frumos în urma ta.

142 - Erou e-acela care are


curajul de-a lupta voios
chiar cînd nu-ºi vede rãsplãtirea
nici slava Þelului frumos.

143 - Nu-i iubire fãrã jertfã


nici dreptate fãrã rînd,
nici plãcere fãrã muncã
nici izbîndã neluptînd.

144 - Frumuseþea cea mai mare nu-i cuvîntul care-l spui


ci-i dovada luminoasã a înfãptuirii lui.

145 - Sînt singurãtãþi pe lume care-atît de-adînc grãiesc


ºi tãceri ce mai puternic decît orice grai vorbesc.

146 - Dacã n-ai sã-nveþi tãcerea


n-ai sã ºtii nici sã vorbeºti
cele mai adînci cuvinte
cu tãcerea le rosteºti.

147 - Numai dupã-o foame lungã simþi plãcerea de mîncare


ºi frumseþea biruinþei - numai dupã-o luptã mare.

148 - Îndreptarea ta nu vine din afarã niciodatã


cînd nu vine dinãuntru, dintr-o inimã schimbatã.

149 - Pe-un nebun nici o avere nu-l va face preþuit


pe-un cuminte nici o lipsã nu-l va face necinstit...
Pag. 439

150 - Dã din pîinea ta o parte celui care-aºteaptã


nu-n cuvinte stã credinþa, ci s-aratã-n faptã.

151 - Dã din toate, totdeauna ºi oricît socoþi


dar nu cere nimãnuia ºi nicicît, - de poþi.

152 - Cine nu-ºi dã cinstea lui


nici n-o ia pe-a nimãnui.

153 - Doi ani îi trebuie-unui om


sã-nveþe sã vorbeascã
dar ca sã-nveþe a tãcea,
- cîþi ani sã-i trebuiascã?

154 - Cine-i crud c-o vietate


ºi nepãsãtor c-un pom
sau neiubitor cu-o floare
- nu-i bun nici faþã de om.

155 - De vrei sã porunceºti vreodatã


învaþã mai întîi s-asculþi
- dar înþelepþii ascultãrii
în vremea de-astãzi nu sînt mulþi.

156 - Nu te-araþi nicicînd mai bine


ce gînd ai ºi ce om eºti
ca atuncea cînd de altul
cu altcineva vorbeºti.

157 - Un cãmin cald


ºi-o femeie harnicã ºi credincioasã
sînt comori cum nu-i comoarã mai de preþ
ºi mai frumoasã.

158 - Doar cinstea ºi dreptatea îl fac pe un popor


cinstit de alte neamuri
sau josnic tuturor.

159 - Mic e omul care-ntruna judecã greºeli strãine


mare-i cel ce iartã pe-alþii,
ºi se judecã pe sine.

160 - Nu fãgãdui din gurã cã-o sã dai, ci dã!


- aºa
te va arãta mai bine cã eºti om,
- din fapta ta!
Pag. 440

161 - Toþi proºtii pot a judeca


dar a-mpãrþi dreptatea, - ba
aceasta pot numai cei drepþi
cãci numai ei sînt înþelepþi.

162 - Datoria-i trebuinþa de a face ºi-nþelege


din îndemnul conºtiinþei tot ce-þi spune Sfînta Lege.

163 - Cel care dã mai mult, - acela


e omul cel mai cîºtigat
cãci totdeauna cu dobîndã va strînge el ce-a semãnat.

164 - De vrei sã cîºtigi, oriunde


doi saci trebuie sã ai:
unul sã primeºti cadouri
iar din celãlalt sã dai.

165 - Nu confunda virtutea cu nici un rãu pe lume


cinstit sã judeci toate, ºi spune-le pe nume
cãci orice nume, nobil sau josnic, le-ai fi dat
virtutea-i tot virtute, pãcatu-i tot pãcat.

166 - Ruºinea c-ai fãcut un rãu


ºi meriþi o mustrare,
- e semnul cel mai bun cã eºti
pe cãi mîntuitoare.

167 - Stai de vorbã cu copiii cît mai des ºi iubitor


ºi-ai sã vezi cîte-adevãruri vei afla din gura lor.

168 - Unde nu-i înþelepciune e nevoie de-ascultare


unde nu-s nici una, este nenorocul cel mai mare.

169 - Bine-ar fi ca cei mai tineri


s-aibã vorbã mai puþinã
ºi mai multã ascultare
- cãci doar asta dã luminã.

170 - Dacã ºtii cã printre oameni ai sã umbli ºi trãieºti


þine minte: pe nici unul n-ai drept sã-l dispreþuieºti.

171 - Batjocurile ies din minte


dar urile din simþãminte...
dispreþul de la cap porneºte
dar ura-n suflet zãmisleºte.

172 - De ce te plîngi de duºmani? - cum crezi a te iubi


Pag. 441

acei pe care-i mustrã tot felul tãu de-a fi?

173 - Prietenul mi-aratã ce pot ºi ºtiu sã fac


duºmanul mã învaþã ce trebuie sã tac.

174 - Nu spune la prieten ci þine numa-n gînd


ce nu vrei sã audã duºmanul tãu curînd.

175 - Omului, învãþãtura, nu-i prea dã nimic de-afarã


ci ea numai ce-i întrînsul, mai frumos îl desfãºoarã.

176 - Virtutea, doar virtutea


e tot ce datorãm
sã-i învãþãm pe-aceia
pe care-i educãm.

177 - Cel care-ndrumã pe-alþii, - sã fie-ntîi cinstit


om cult, dar fãrã cinste, ca zdreanþa e privit.

178 - Pornirea de-a-ntrerupe pe altul cînd vorbeºte


prostie ºi-ngîmfare, nu minte, dovedeºte.

179 - Oricîte-ndrumãri frumoase am da celor ce ne-ascultã


pilda ce le-o dãm cu fapta, are roada cea mai multã.

180 - Numai buna îndrumare


va-nvãþa buna purtare.
- Vai de fiul rãsfãþat
care creºte ne-ndrumat,
vai de viitorul sãu
ºi de-al cui îl creºte rãu!

181 - Cuvintele urîte ce azi le-aud la noi


din fiii noºtri, mîine, ni le-auzim-napoi.

182 - Puneþi înaintea celor care vreþi sã-i învãþaþi


pilda oamenilor vrednici, ce-au trãit cum le-arãtaþi.

183 - A-þi arãta mînia prin semne sau cuvînt


e lucrul cel mai josnic ºi prost de pe pãmînt.

184 - Poþi sã spui, ades, prin gesturi


cît nu spui prin vorba ta:
- celui care înþelege
i-e de-ajuns ce spui aºa.

185 - Mustrarea prietenoasã, - oricît e-un om de rãu,


Pag. 442

l-ajutã ca sã-ºi vadã, ºi schimbe, drumul sãu.

186 - Cît de mari, a-noastre greºuri, le tãcem


cît de mici, la alþii, toate le vedem.

187 - Cînd copilul tãu va face un pãcat - ºi-i pare rãu


laudã-i sinceritatea, ºi îi iartã pasul rãu.

188 - Numai pãrinþii sînt pe lume


acei ce nu te pizmuiesc
ºi care de-ale tale daruri
se bucurã ºi te iubesc.

189 - Pizma este neliniºtea sufletului urîcios


de tot ce-ar vedea la alþii bun ºi vrednic ºi frumos.

190 - Invidia-i fireascã la omul necinstit


ºi totuºi, ea-i un viciu ºi-un drum nefericit.

191 - Invidia-i satanã cã poate sã urascã


ce-ar fi mai mult pe lume sã creadã ºi iubeascã.

192 - Oriºice virtuþi, pe lume,


au cu pizma de luptat -
nici un drept n-a fost vreodatã
de veninul ei cruþat.

193 - Rostul hainei e sã-mbrace trupul bine ºi frumos


dacã ni-l dezbracã, are rostul cel mai ruºinos.

194 - Înjurãtura-i ca noroiul ce-n sus l-arunci nesocotit


se-ntoarce totdeauna-n capul acelui ce l-a azvîrlit.

195 - Ah, dacã toþi ar fi-nþelepþi


ºi-ar face bine, ºi-ar fi drepþi
pãmîntu-ar fi un rai mereu...
- aºa-i un iad cumplit ºi greu.

196 - Lauda, cînd e pe merit, fã-o tare ºi pe loc


dar cînd nu e meritatã, taci ºi n-o mai fã deloc.

197 - Laudele de la alþii atunci cînd le meritãm


cu bun-simþ, cu modestie ºi smeriþi sã le-ascultãm,
însã cînd sînt linguºire sau minciuni, - de le primim
cã sîntem cei mai netrebnici, - doar atîta dovedim.

198 - Cui munceºte


Pag. 443

pîinea-i creºte
dar cui ºade
pîinea-i scade.

199 - Buna creºtere-i oglinda unde poþi sã te priveºti


ºi fereastra cea prin care te vãd alþii cine eºti.

200 - Învaþã-i pe copii sã fie


modeºti ºi buni ºi drepþi oricînd
atunci cu toþii o sã-i vadã
o bunã creºtere avînd.

201 - Minciuna e un rãu atîta de mare ºi de necinstit!


- oricãrui om, ori mic, ori mare, sã-i fie de nesuferit.

202 - Cînd îl bãnuieºti vreodatã


pe vreun om cã te minþeºte
de te faci cã-l crezi,
mai bine ai sã-l vezi,
- cãci îndrãzneºte.

203 - Puteþi munci cît vreþi ca fii


pe bunul drum sã-i îndrumaþi,
ei cresc la fel cu cei de care
prin prietenie sînt legaþi, -
deci dacã-i vreþi pe fiii voºtri
plãcuþi în faþa tuturor
sã-i ajutaþi ca sã-ºi aleagã
prieteni buni, de felul lor.

204 - Sã mãnînci întotdeauna cît un om ce-i sãnãtos


dar sã bei atîta numai cît bolnavul cel fricos.

205 - Cînd te prea lauzi cu virtutea


prin mers, prin gesturi ºi prin grai
nu faci decît mai mulþi sã vadã
cã nu o ai... cã nu o ai!

206 - Frumuseþea îmblînzeºte


pe oricare mînios
- spune-i, cui þi se rãsteºte,
un cuvînt ºi-un gînd frumos!

207 - Cei ce n-au voinþã-n ei


nu sînt flãcãri ci scîntei...
- n-au putere-a vieþui
mor nainte de-a trãi.
Pag. 444

208 - Sã-þi fie prietenia averea cea mai rarã


comoara nu-i un prieten, dar prietenu-i comoarã.

209 - Prietenia sã vã fie totdeauna ca un cult


cînd un prieten vã iubeºte
- voi iubiþi-l ºi mai mult.

210 - Dragi prieteni,


nu-n necazuri
sau în greu
sau în nevoi
ci pierzarea voastrã este-n dezbinarea dintre voi.

211 - Fiule, iubeºte munca, fie-þi oriºicît de grea


ea-i o mare trebuinþã ºi un bine-n viaþa ta.

212 - Fii voios muncind, - aratã-þi mulþumirea cã trãieºti


nu ºtii ce nenorocire e sã nu poþi sã munceºti.

213 - Nu fi leneº! - totdeauna fã ceva folositor,


e atîta bucurie în al muncii tale spor!
Dar e-o vinã ºi-o ruºine ºi-un pãcat sã leneveºti
- te va osîndi ºi pîinea ce-o mãnînci, de nu munceºti.

214 - Sã munceºti cu îndrãznealã pentru ce-i adevãrat


Adevãrul, ca ºi munca, nu te lasã ruºinat.

215 - Omul cel fricos ºi leneº,


cel dintîi se prãpãdeºte
numai munca te ridicã ºi curajul te-ntãreºte.

216 - Împlinindu-þi datoria vei fi om adevãrat


numai cel ce ºi-o-mplineºte va fi binecuvîntat.

217 - Nu-i în cele dinafarã fericirea-n viaþa ta


ci-i în cele dinãuntru, în virtute - ºi prin ea.

218 - Fericirea ta o afli cînd pe-a altora o caþi


blestemat e cel ce rîde cînd ai lui sînt întristaþi.

219 - Prea puþinã minte capeþi


din ce alþii îþi aratã,
numai din ce-nveþi tu singur
capeþi minte-adevãratã.

220 - Trãind numai pentru tine eºti un om îngust ºi rãu


omul vrednic îºi ajutã fratele-n necazul sãu.
Pag. 445

5 - Din pãrþile Maramureºului


1 - Cu toþi semenii în pace totdeauna sã trãieºti
doar cu patimile tale pururi sã te rãzboieºti.

2 - Pacea sufletului vostru de voiþi a v-o pãstra


sã dispreþuiþi întruna tot ce-o poate tulbura.

3 - Viaþa ta-i doar pentru alþii


moartea-i pentru tine
fã aºa ca pe-amîndouã sã le treci cu bine.

4 - Nu-i sigurã la nimeni viaþa


dar moartea-i sigurã oricui
de-aceea tot ce faci fã astfel
cu vrednicie sã apui.

5 - Dacã plîngi pentru oricare, în curînd ai sã orbeºti,


dacã dai la orice mînã nu-i mult pînã sãrãceºti,
dacã fãrã cumpãtare risipeºti mereu ºi dai
în curînd, în grele lipsuri ai dori - ºi n-o sã ai.

6 - Cel mai bun om nu-i acela ce nu furã ºi nu minte


ci-i acela care-acestea nici mãcar nu-i trec prin minte.

7 - Omul nobil ºi-nþelept


este omul bun ºi drept.

8 - Bunãtatea ºi Iertarea ºi Dreptatea ºi Iubirea


datorii sînt tuturora - le aratã chiar ºi firea.

9 - Mai bine sã laºi virtute la copiii tãi cînd pleci


decît aur, cãci virtutea e-o avere pentru veci
ºi virtutea îi va face fericiþi ºi cu puþin
însã aurul aduce numai urã ºi venin.

10 - Calomnia s-o primeºti


ca pãmîntul ce-l loveºti
ºi ca piatra de tãcut
- dacã-i bine ce-ai fãcut.

11 - Fapta bunã, niciodatã


de bîrfire nu-i pãtatã.

12 - Cearta este-o nebunie, cãci urînd pe celãlalt


omul însuºi îºi aprinde chiar avutul cel mai-nalt.
Pag. 446

13 - Omul bun întotdeauna se fereºte sã se certe


iar pe cei care se ceartã, îi ajutã sã se ierte.

14 - Cearta-i nebunie-oriunde cãci mînia-i o beþie


care-ntunecã, - de omul nici mai vede nici mai ºtie! -
ºi-atunci face fapte care le va plînge viaþa-ntreagã
- fericit acel ce-n certuri, nici începe, nici se bagã.

15 - Sã iubim ºi prietenia ºi-adevãrul cît trãim


dar mai mult ca prietenia, adevãrul sã-l iubim.

16 - Cel cinstit nu face rãul niciodatã, - nesilit -


cinstea lui e cea mai tare lege dinspre ce-i oprit.

17 - Omului bãtrîn oriunde sã-i dai cinstea bãtrîneþii


cãci atunci afla-vei cinste pe cãrãrile vieþii.

18 - A trãi cinstit e una cu-a trãi frumos ºi drept


numai cel ce-aºa trãieºte, este omul înþelept.

19 - Nu-þi vorbi de rãu duºmanul, dacã este om cinstit


nici nu-þi lãuda un prieten dacã-i om nelegiuit.

20 - Sã ai-nainte necurmat
un þel înalt ºi minunat, -
ºi prin strãini ºi între-ai tãi
sã mergi spre ei, pe bune cãi,
cãci dacã-i Þelul luminos
tot drumul tãu va fi frumos.

21 - Datoria spre-un pãrinte este-aproape ca spre-un zeu


fiul credincios va pune ceva sfînt în ea, mereu.

22 - Niciodatã n-o sã dãm


cît spre-un tatã datorãm
- de-am plãti, oricît de greu
mamei-i datorãm mereu.

23 - Va plãti amar acela ce-ºi ceartã tatãl sãu bãtrîn


orice cuvînt urît se face un jar ce îi va arde-n sîn.

24 - Fii vrednic de pãrinþii tãi


urmînd a lor frumoase cãi.

25 - Vai de copilul blestemat


ce-ºi pierde numele curat
ferice fiul credincios
Pag. 447

ce-ºi face-un nume mai frumos.

26 - Cum poþi sã fii tu bun cu alþii


cînd poþi fi rãu cu mama ta?
- iar dacã poþi, cu-atît mai tare
araþi cã inima þi-e rea.

27 - Sã ºtie orice fiu certat


cã nu mînia l-a mustrat,
ci dragostea l-a pedepsit
ca sã-l ajute-a fi cinstit.

28 - Mai bine e sã judeci greºeala ta oricînd


decît greºeli strãine sã umbli judecînd.

29 - Toþi ºtiu sã judece pe alþii


mai bine decît cauza lor
- oricînd, în propria lor cauzã,
nu-i nimeni bun judecãtor.

30 - Despre oamenii cei harnici, unii rãu zic, alþii bine


despre oamenii cei leneºi, nu spune nimic bun nime.

31 - Prin faptele dreptãþii putem ajunge drepþi


prin cinste ºi-nfrînare, puternici ºi-nþelepþi.

32 - Omul cumpãtat e-acela ce vorbeºte mãsurat


ºi cînd trebuie rãspunde numai ce-a fost întrebat.

33 - Omul cel stãpîn pe sine


este cumpãtat în toate
ºi ia doar ce se cuvine
chiar ºi-atunci cînd totul poate.

34 - E frumos, nu cel bogat


ci cel drept ºi cumpãtat.

35 - Nici frumseþea ºi nici banul nu fac omul fericit


fericit e numai omul cumpãtat ºi liniºtit.

36 - În mîncãri ºi-n bãuturã, în veºminte ºi-n cãmarã


þine-te de cumpãtare - ºi-nãuntru ºi-n afarã.

37 - Traiul greu ºi-nstrãinat


te învaþã cumpãtat.

38 - Omul cel curat iubeºte curãþenia frumoasã


Pag. 448

nici la trup ºi nici la suflet nu-i murdar


ºi nu miroasã.

39 - Norocul poate-aduce-o masã


cît mai cu multe ºi mai mare,
dar numai cumpãtarea face
sã ai la masã-ndestulare.

40 - Mai degrab ascultã omul de nuia ca de cuvînt


ºi mai mult de frica legii decît din îndemnul sfînt.

41 - De cuvînt te-ncredinþeazã, mai curînd decît de ban


rar cuvîntul nu þi-e prieten, banul rar nu þi-e duºman.

42 - Limba nu e ghimpe,
- nu-nþepa cu ea!
pune-þi în cuvinte
bunãtatea ta!

43 - Cuvîntu-i umbra faptei, - cînd el e undeva


sã ºtii cã-n scurtã vreme ºi fapta va urma.

44 - Cînd spui ceva-mpotrivã, sã cauþi sã spui aºa


ca omul sã nu simtã nimic în contra sa.

45 - Cei care prin cuvîntul lor


fac numai silã tuturor
poþi cel mai greu a-i suferi
- o, de-ar tãcea, ce bine-ar fi!

46 - Omul cel cu suflet nobil face darul chibzuit


nici mai mic ºi nici mai mare decît este potrivit
nici nu merge prea devreme, nici n-aºteaptã prea tîrziu...
- înþelepþi sînt acei oameni care lucru-acesta-l ºtiu.

47 - La sãrac ºi la strãin
dã-i cît poþi, (chiar ºi puþin)
dar, în cel mai dulce fel,
- cãci ºi tu poþi fi ca el.

48 - Celui care dã la alþii


ºi ceilalþi o sã-i dea lui
însã nimeni nu dã celui care nu dã nimãnui.

49 - Cel ce-ºi face datoria în momentul cel mai greu


trebuie, cu cea mai mare cinste, sã-l priveºti mereu.
Pag. 449

50 - Fie cît de mic un dar,


nu rãmîne în zadar, -
totdeauna-n urma lui
un cîºtig o sã-þi adui.

51 - Mîndru poþi fi doar atuncea cînd uiþi multele-þi pãcate


dacã n-ai uita de ele, ai avea priviri plecate.

52 - Dacã-n stãrile de vorbã nu te cerþi ºi nu te-aprinzi


ai o minte înþeleaptã, ºi cu dragostea cuprinzi.

53 - Pe cel mai deºtept ca tine sã-l asculþi ºi sã-l urmezi,


pe cel care-þi este-asemeni ca pe-un prieten bun sã-l vezi,
pe cel mai puþin ca tine sã-l înveþi cuviincios,
- asta o sã te arate c-ai un caracter frumos.

54 - Despre fiecare lucru, poþi în douã feluri spune -


cel mai însemnat e însã gîndurile sã le-ai bune.

55 - Doar aceea e iubire care tot ce-atinge-n drum


nu-ntineazã ci sfinþeºte, rãspîndind ceresc parfum.

56 - Tu fereºte-þi paºii tãi


niciodatã sã-þi aduni
nici iubirea celor rãi
dar nici ura celor buni.

57 - În dreptate sînt cuprinse celelalte virtuþi toate


cînd ºi-n suflet ºi-n afarã e cu-adevãrat dreptate.

58 - Dreptatea este împlinirea a tot ce omul e dator


iar nedreptatea, nepãsarea spre ce dator e tuturor.

59 - Doar prin dreptate poþi fi drept


prin cunoºtinþã înþelept,
prin cumpãtare, cumpãtat
prin toate, - om adevãrat.

60 - Sã nu te duci cu alþii în faþa judecãþii


nainte de-a sta singur în cumpãna dreptãþii.

61 - Numai Dreptatea este dreaptã ºi numai Legea-i legiuitã


acel ce n-are sã le calce, cunoaºte calea cea cinstitã.

62 - Cel ce umblã în dreptate are cugetu-mpãcat


cel ce umblã-n nedreptate este pururi zbuciumat.
Pag. 450

63 - Cînd eºti slab, întotdeauna de duºman sã te fereºti


cãci el vede prima datã cel mai bine cînd greºeºti.

64 - Înþelepþii sînt aceia care pot ºi care vor


sã înveþe lucruri bune chiar de la vrãjmaºii lor.

65 - Duºmãnia-ntre vecini
e mai rea ca-ntre strãini
de aceea fii cît poþi
prieten cu vecinii toþi.

66 - Cum poþi face mai mult rãu


celui ce-i vrãjmaºul tãu?
- sã-i faci bine-n orice fel
oriºicînd te vezi cu el.

67 - Ca sã fii om al virtuþii mai întîi te fã-nþelept


iar apoi trãieºte-n cinste pentru tot ce-i bun ºi drept.

68 - Sînt tineri plini de minte, cum sînt bãtrîni nebuni -


nu timpul ne învaþã a fi-nþelepþi ºi buni
ci buna-nvãþãturã ºi cugetul din noi
- cel ce le are-i aur, iar cel ce nu, - gunoi.

69 - Mai bine fã-þi copiii cuminþi decît bogaþi


cãci mintea o sã-i facã, nu aurul - stimaþi.

70 - Cunoºtinþa-i înc-un soare


pentru omul care-o are.

71 - Osteneºte pentru fapte nu numai pentru cuvinte


faptele au roada-n urmã, iar cuvintele-nainte.

72 - E mai bine înainte sã gîndeºti la faptã


cãci pe urmã fapta zboarã, nu te mai aºteaptã.

73 - Cunoºti felul cel cuminte,


cunoºti felul nebunesc
nu numai dupã-a lor fapte,
ci ºi dupã ce doresc.

74 - Fapta bunã n-o pãteazã oriºicîtã vorbã rea


oriºicine-ar arunca-o, nu ajunge pîn-la ea.

75 - De la vorbã treci la faptã... ºi vei auzi-n curînd


pe mulþi oameni, despre tine, numai binele spunînd.
Pag. 451

76 - Nu prin haine sau prin nume


ai s-ajungi cinstit în lume
ci prin cinste ºi dreptate
þi-auzi vorbe lãudate.

77 - Nu-i pe lume mai frumoasã ºi mai de dorit cununã


decît Cinstea, Omenia, Dragostea ºi Fapta bunã.

78 - Orice faptã ruºinoasã, cu ruºine-i osînditã


orice faptã de iubire, cu iubire-i preþuitã.

79 - Oare faptele frumoase sã nu aibã urmãtori


cum au faptele urîte, printre oameni, deseori?
- Mult mai mulþi urmeazã-o faptã bunã decît una rea
lumea-i rea,
cãci prea puþini sînt cei cu pildã bunã-n ea.

80 - Fiecare-ºi are chipul care Soarta i l-a dat


cine-ºi mãsluieºte faþa, sãvîrºeºte-un greu pãcat
mãsluirea feþe-i semnul unei mari neruºinãri
ea, aratã-un suflet josnic, doritor de desfrînãri.

81 - Soþiei i se dã inelul ca s-o arate cã-i soþie


cãci de n-ar fi neruºinarea, inel n-ar trebui sã fie.

82 - Tãcerea ºi ne-mpodobirea sînt cele douã frumuseþi...


- femeii ce le dovedeºte, aratã-i cel mai mare preþ.

83 - Cînd femeia-o vezi tãcînd


preþuieºte-o oriºicînd
cãci tãcerea-i semnul rar
cã-i un suflet plin de har.

84 - Pentru ce-i adevãrat


tu vorbeºte mãsurat
- cînd începi sã flecãreºti
nu-l înalþi ci-l înjoseºti.

85 - Flecar e oriºicine vorbeºte ne-ntrebat


ºi spune cîte toate, plãcîndu-i ascultat.

86 - Spusa celui vorbãreþ


e ca opinca fãrã preþ
- de prea mult umblat cu ea
nime-n lume n-o mai vrea.

87 - Cel mai greu este sã tacã, pentru omul cel flecar


Pag. 452

el vorbeºte ºi vorbeºte chiar cînd trãncãne-n zadar


cei din jur îl mai ascultã
- sau mai zic un cuvinþel
iar pe urmã toþi îl lasã, sãturaþi, ºi fug de el.

88 - Nici cu gura, nici cu ochiul, nici cu mîna sã n-araþi


gesturi care ruºineazã ochii cei nevinovaþi
nici în gesturi, nici în semne nu se cade ca sã pui
înþelesuri ce nu-i voie cu cuvîntul sã le spui.

89 - Cei ce glumesc prea mult ºi-mpung,


- nesuferiþi la toþi ajung.

90 - Gluma veselã chiar dacã e plãcutã ºi doritã


cînd e prea multã devine tuturor nesuferitã.

91 - Nesocotit e-a te sili sã faci mereu la glume


sã cauþi mereu a-þi bate joc
ºi-a-þi face rîs de lume.

92 - Bãtrînii, între tineri, glumeascã foarte rar


cãci gluma-i nesãratã, iar rîsul e amar
- iar tinerii-ntre vîrstnici e ºi mai fãrã rost
acel ce-ºi va permite, afla-l-vor toþi cã-i prost.

93 - Adeseori îþi trebuie-ani, un prieten sã-þi gãseºti


ºi-o glumã proastã e de-ajuns, sã-l pierzi ºi sã-l rãneºti.

94 - Cui îi place prea mult gluma, des ajunge bîrfitor


ºi curînd o sã sfîrºeascã în dispreþul tuturor.

95 - Nu batjocori prin glume nici un om de nici un fel


gluma ta o sã-l aþîþe a te înjosi ºi el.

96 - Gluma proastã-i mojicie,


- mojicia-i starea rea
vai de cei care se lasã coborîþi pînã la ea.

97 - Sã ocolim greºeala nu numai de vreo teamã


rãspunderea credinþei e încã mai de seamã.

98 - Cã nu ºtiu cum e bine, - e cauza pentru care


greºesc atîþia oameni,
- aratã-le iertare!

99 - Sînt greºeli ce pot fi lesne înþelese ºi iertare, -


însã nu-s greºeli acelea care-au devenit pãcate!
Pag. 453

100 - Celor care-ºi cer iertare sincer pentru ce-au greºit


dã-le-o totdeauna-ntreagã ºi cu sufletul grãbit.

101 - Nesimþitul, este omul care ºi la adunare


ca sã-i vadã toþi prostia, vine beat, cu gurã mare.

102 - Sînt fãþarnici ºi netrebnici cei ce zic,


dar nu mai fac
cãci cei vrednici ºi de treabã,
fãptuiesc frumos - ºi tac.

103 - De gura lumii sã nu-þi pese,


cã nu-i puterea ta s-o-ncui
fã binele tãcut, - ºi lasã-l pe fiecare-n treaba lui.

104 - Ura roade omul rãu


ca rugina fierul sãu.

105 - Cel invidios urãºte pe-orice om de lîngã el,


nu fiindcã n-are dînsul, ci fiindcã are-acel.

106 - Pizmaºul face singur, lui, cel mai mare rãu


nu-i nimenea asemeni, ca el, duºmanul sãu.

107 - Pizma este începutul oriºicãror dezbinãri


totdeauna, la pierzare duc urîtele-i cãrãri.

108 - Cine nu-i invidiat


e netrebnic ºi uitat
- cine-i vrednic ºi iubit
totdeauna-i pizmuit.

109 - Olarii pizmuiesc olarii, meseriaºii, pe de-ai lor,


un cîntãreþ pe cîntãreþul, ºi-un cerºetor pe cerºetor
acei ce au aceleaºi nume se pizmuiesc ºi s-ar stîrpi
- numai acei ce au iubirea cereascã, nu pot pizmui.

110 - Mai bine s-ai în pîntec ºarpe decît în suflet pizmã rea
pe ºarpe-l poþi vãrsa afarã, dar pizma n-o mai poþi vãrsa
pe ºarpe-l potoleºti cu lapte
- ºi pîn-la urmã poþi sã-l scoþi
dar pizma cuibãritã-n suflet n-o potoleºti ºi n-o mai poþi.

111 - Mai bine sã fii pizmuit


decît deplîns ºi vãicãrit.

112 - Prietenului bun aratã-i o iubire tot la fel


Pag. 454

prietenia ta sã fie fericitã pentru el


cãci acel ce dã iubire este drept a fi iubit
darul lui curat sã-l simtã înþeles ºi-mpãrtãºit.

113 - A iubi înseamnã-a face cuiva binele deplin


a-i dori tot drumul vieþii mai frumos ºi mai senin
a uita deplin de tine pentru ea sau pentru el
- cine are-aºa iubire, are-al dragostei sfînt þel.

114 - Omu-i singura fiinþã ce-ºi înjurã soþul lui


un alt dobitoc asemeni printre dobitoace nu-i.

115 - Nu numai cã nu e bine, dar nu-i nici cuviincios


ca femeia sã se-mbrace ori prea sus ºi ori prea jos
ci-i frumos sã se îmbrace cu bun simþ ºi gînd curat
orice parte prea golitã e ruºine ºi-i pãcat.

116 - O mînã spele pe-alta, iar amîndouã faþa


- atuncea e frumoasã ºi bunã dimineaþa.

117 - Pãþania te-nvaþã întîia-nþelepciune


pãþitul înþelege din toate ce s-adune.

118 - Înþelept e-acela care


nu tot plînge ce nu are
ci trãieºte mulþumit
cu ce poate-avea, cinstit.

119 - Puterea ºi frumuseþea - podoaba tinereþii


priceperea ºi cinstea - comoara bãtrîneþii.

120 - Înþeleptul nici huleºte


nici nu laudã nimic,
pe toþi oamenii cinsteºte
fie mare, fie mic.
Cînd ceva nu-i izbuteºte
zice cã-i de vinã el!...
- Rîzi? - el tace!
strigi? - zîmbeºte
necîrtind în nici un fel.

121 - Douã limbi are-nþeleptul: una pentru ce-i cinstit


cealaltã numai pentru ceea ce e potrivit.

122 - Cu cît omu-i mai pãþit


este mai înþelepþit.
Pag. 455

123 - Înþeleptul este-acela care-n orice-mprejurare


ºtie sã conducã bine, nepierzînd nimic ce are.

124 - Buna-nvãþãturã: - aur ºi avere -


are preþ oriunde, ºi oricînd se cere.

125 - A-nvãþa pe-un om cu vorba nu e chiar uºor mereu


dar a-l învãþa cu fapta este lucrul cel mai greu.

126 - Ca sã judeci bine, cautã adevãrul sã-l cunoºti


altfel ai s-ajungi degrabã judecat ºi rîs de proºti.

127 - Nu merge-n faþa judecãþii de nu te judeci tu întîi


cãci altfel nu de omenie ci de ruºine-ai sã rãmîi.

128 - Ruºine-i cînd judecãtorul ajunge de-alþii judecat


dar ºi mai ruºinos cînd însãºi Dreptatea-l spune vinovat.

129 - Mai bine-o judecatã dreaptã,


chiar vorbe rele sã-þi aduni
decît o judecatã strîmbã,
pentru-un cîºtig de la nebuni
cãci dacã judeci drept,
te poate învinui doar omul rãu
dar dacã judeci strîmb te-acuzã
ºi toþi cîþi vãd
ºi gîndul tãu.

130 - Jurãmintele fãcute numai cînd e-n strîmtorare


repede le uitã omul care conºtiinþã n-are.

131 - Necinstit e cel ce-njurã


grabnic pentru orice fleac,
- va cãdea curînd în urã
ºi-n ocarã fãrã leac.

132 - Mai bine sã te laude-alþii


decît mereu tot gura ta
pe alþii poate cã-i vor crede,
pe tine greu te vor putea.

133 - Cine te laudã-n faþã ºi te criticã în dos


nu þi-l socoti prieten; n-ai de el nici un folos.

134 - Dacã lauda îþi pare


cã-i prea latã ºi-i prea mare
- socoteºte-o linguºire
Pag. 456

ºi-o aruncã cu grãbire.

135 - Cel cu laudã prea mare


spune merit ce nu-l are
- cãci vreun merit de-ar avea
nu-i nevoie, s-ar vedea.

136 - Pe duºmanul tãu cinstit


nu-l bîrfi, cãci eºti greºit
- nici pe prietenul stricat
sã nu-l lauzi, cã-i pãcat.

137 - Lauda e cel mai dulce dintre cîntecele toate


rar urechi pe lumea asta sã n-adoarmã lãudate.

138 - Rea-i nu numai lãcomia dupã bani ºi dupã-avere


ci ºi cea dupã mîncare,
dupã haine
sau putere
oriºicine le doreºte ºi le vrea cu orice preþ
îºi ucide ºi îºi pierde pacea-ntregii lui vieþi.

139 - Lãcomia a frînt viaþa multor oameni însemnaþi


cãci în faþa ispitirii n-au ºtiut a fi-nfrînaþi.

140 - Foamea-i totdeauna sora lenevirii pe pãmînt


cînd spui lene, spui ºi foame, ele pururi una sînt.

141 - Nu-i ruºine-orice lucrezi,


e ruºine sã tot ºezi!
- Munca-l face prinþ pe rob
lenea ºi pe prinþ - neghiob.

142 - Ca ºi haina cea prea mare


ce te-mpiedicã-n miºcare
tot aºa-i pãgubitor
banul mult ºi strîns uºor.

143 - Fereºte-te ca limba sã-þi ia-naintea minþii


aceasta e ruºinea ºi pierderea fiinþei.

144 - Laudele prea umflate linguºiri sã le socoþi


iar pe cei dedaþi la ele ocoleºte-i pe cît poþi.

145 - Limbuþii nu gãsesc crezare


nici chiar cînd spun adevãrat
de-atîtea flecãreli, cu toþii
Pag. 457

s-au plictisit ºi sãturat.

146 - Frica naºte linguºire


nu prieteni cu iubire, -
de vrei dragoste curatã
depãrteazã frica toatã.

147 - De lux ºi de plãcere fereºte-te de zor


de vrei s-ajungi la bine
ºi nu sã mori dator.

148 - Linguºitoru-i mincinos,


din toate cautã-al lui folos!
Sã nu crezi, cînd eºti linguºit,
cã eºti din inimã iubit.

149 - Norocul poate-aduce o masã-mbelºugatã


dar numai cumpãtarea o face-ndestulatã.

150 - Cearta ºi mînia nicãieri nu-s bune


ci ele la masã-s rele cît nici nu poþi spune.
- Masa e fãcutã pentru bucurie
nimenea la masã întristat nu fie.

151 - Cine-ntrece cumpãtarea neþinînd mãsura bunã


sãnãtatea-ºi dã pe boalã
ºi-adevãrul pe minciunã.

152 - Cumpãtarea ºi rãbdarea dau mãsura sãnãtoasã


pentru cine vrea din toate om cinstit ºi drept sã iasã.

153 - O mãsurã sãnãtoasã în mîncãri ºi-mbrãcãminte


e dovada cea mai bunã cã e omul om cuminte
în tãcere ºi-n vorbire, în umblare ca ºi-n faptã
o mãsurã sãnãtoasã þine mintea cea-nþeleaptã.

154 - Nouã ne va face bine oriºicãruia-n viaþã


cumpãtarea ºi mãsura, - s-o luãm de dimineaþã!

155 - Sãnãtatea se pãstreazã printr-o viaþã cumpãtatã


cumpãtarea se pãstreazã printr-o grijã necurmatã.

156 - Nimic nu-þi dovedeºte mai bine omenia


decît mãsura-n toate, ºi-alãturi: modestia.

157 - Una-i a trãi frumos,


ºi-alta-i a trãi fãlos!
Pag. 458

- Prima este cumpãtare


cealaltã desfrînare.
Prima meritã cinstire
cealaltã - dispreþuire.

158 - Dacã-ntreci mãsura bunã, faci din lucrul cel dorit


lucrul fãrã trebuinþã, stricãtor ºi necinstit.

159 - Îndrãgeºte ºi urmeazã ne-ncetat mãsura-n toate


ºi în muncã ºi-n odihnã, ºi-n vorbire ºi-n bucate.

160 - Sã