NOŢIUNI INTRODUCTIVE

1. Vocabular
 Sinonime:
- vindicativ=răzbunător; oraş=citadelă; veridic/verosimil=adevărat;
 Antonime:
- claustrat≠eliberat; pedeapsă≠răsplată
 Omonime: bancă (parc, BCR)
 Paronime:
- literar/literal; flagrant/fragrant
 Cuvinte polisemantice: masă (de călcat, mâncare, moment al zilei)
 Cuvinte monosemantice: calorifer, rindea etc.
 Sensurile:
- propriu/denotativ; figurat/conotativ
(Exemplu enunţuri cu sens figurat: umbră, pădure, rază. Umbra sufletului tău s-
a năpustit asupra mea., O pădure de gânduri.... Raza sufletului meu....)
 Câmpuri semantice/lexicale
- natură: pădure, munte, stele, lună, râu, lac, izvor.
Expresii/locuţiuni: - drum: a-ţi vedea de drum, a bate drumul, a rămâne pe...
2. Semnificaţia semnelor de punctuaţie şi ortografie

Ortografia:
• Cratima: - leagă două părţi de vorbire diferite şi se evită hiatul;
- se reduce numărul de silabe conferind ritmicitate şi cursivitate rostirii.
- la poezie se modifică ritmul şi măsura versului;
• Apostroful: - elidarea unui sunet/grup de sunete;
-cursivitate rostirii;
- marchează absenţa accidentală în rostire a unor sunete
Punctuaţia:
• Punctul: - în prescurtări, abrevieri;
- sfârşitul şi intonaţia unei propoziţii/fraze enunţiative.
• Semnul întrebării: - încheie o propoziţie interogativă şi marchează o stare
afectivă;
• Semnul exclamării: - încheie o propoziţie exclamativă şi marchează
uimirea personajului sau a naratorului.
• Virgula:
- desparte termenii unei enumeraţii;
- desparte cuvinte sau propoziţii aflate în raport de coordonare;
- desparte un substantiv sau pronume în Vocativ de restul propoziţiei (ex:
Frate, ajută-mă!, Vino, tu, aici!);
- desparte o apoziţie de restul propoziţiei (Eminescu, poetul, scrie);
- desparte vorbirea directă de vorbirea indirectă;
 - desparte o interjecţie de restul propoziţiei.
• (…): ─ indică lipsa unui fragment din text.
• Două puncte: - anunţă o enumeraţie, o explicaţie, o concluzie;
- trecerea de la vorbirea indirectă la cea directă.
• Linia de dialog: - anunţă începutul vorbirii unui personaj.
• ( ), [ ]: - încadrează o explicaţie sau indicaţiile scenice (didascaliile);
• Ghilimelele: - încadrează spusele altcuiva (citat);
- încadrează gândurile personajului;
- încadrează un cuvânt sau o structură folosit în alt sens
 … : - marchează întreruperea şirului ideilor (narator, eul liric, personaj) şi
trecerea la o altă idee;
- când se află la finalul fragmentului, marchează posibilitatea de a
continua cititorul ideea impusă de narator sau eul liric.
3. Figurile de stil
• Repetiţia;
• Enumeraţia;
• Inversiunea;
• Comparaţia (cum, precum, asemeni);
• Interogaţia retorică;
• Exclamaţia retorică;
• Asonanţa (se repetă o vocală): “Când însuşi glasul gândurilor tace.”;
• Aliteraţia (se repetă consoana);
• Personificarea (“codrul tace”);
• Epitetul (iarnă cumplită)
! iarnă geroasă NU este epitet;
• Metafora:
- se înlocuieşte sensul propriu cu sensul figurat al cuvântului;
- “regina nopţii” – luna, “glob de aur” – soare;
- o comparaţie din care lipseşte termenul de comparat (“pădure de argint”,
“lac de aur”).
• Simbolul:
- cuvântul cu cea mai mare încărcătură afectivă care domină textul
(floare albastră).
4. Imagini artistice
• Vizuale: “Vedeam Ceahlăul la apus.”
• Auditive: “Clinchete de zurgălăi.”
• Olfactive: “Văzduhul tămâiet.”
• Dinamice: “Calcă totul în picioare.”
• Tactile: “Pipăiam totul.”
• Sinestezia (o grupare a imaginilor de mai sus):
“O pictură parfumată cu vibrări de violet.”
 5. Genurile literare

Liric:
─ ideile, gândurile şi sentimentele sunt transmise în mod direct, nemijlocit;
─ prezenţa eului liric prin mărcile lexico-gramaticale: pronume şi verbe la
persoana I şi a II-a;
─ prezenţa figurilor de stil şi a imaginilor artistice;
─modul de expunere predominant este descrierea.
Epic:
─ prezenţa naratorului obiectiv sau subiectiv;
─ prezenţa personajelor “x şi y”;
─ naraţiunea este modul de expunere predominant;
─ prezenţa acţiunii care se desfăşoară în timp şi spaţiu.
Dramatic:
─ dialogul este modul de expunere specific;
─ prezenţa indicaţiilor scenice (didascaliile);
─ textul este împărţit în acte (tablouri) şi scene;
─ textul este scris pentru a fi reprezentat pe scenă.
6. Mărci ale subiectivităţii/eului liric
• Verbe la persoana I sg. sau pl.: stau, să aştept; să sărim
Verbe la persoana a II-a sg. sau pl: vino; auziţi
• Pronume la persoana I: eu, pe mine, mă, -m, mie, îmi, -mi; noi, pe noi, ne,
Pronume la persoana a II – a: tu, pe tine, te,ţie, îţi, ţi;voi, pe voi, vă, vouă,
• Adjective posesive: meu, mea, mei, mele,tău,ta, tăi, tale;
• Interjecţii; Exclamaţii (!); Interogaţii (?); Punctele de suspensie.

7. Tipuri de discurs liric

• Monolog liric, confesiune – persoana I: “Eu nu strivesc corola de minuni”
• Monolog adresat – persoana I + a II – a (absentă): “Testament”
• Discurs dialogat – persoana I + a II – a (prezentă): “Revedere”
• Discurs descriptiv – persoana a III – a “Pasteluri”

8. Tipuri de lirism
• Lirism subiectiv – prezenţa eului liric în text prin mărcile subiectivităţii
• Lirism obiectiv – (persoana a III – a) lirismul “măştilor al personajelor”.
9. Prozodia
Clasică – strofe fixe
- monostih (1 vers);distih (2 versuri); terţină (3 versuri);catren (4
versuri);cvintet (5 versuri)
• Rimă:
- împerecheată 1-2, 3-4;îmbrăţişată 1-4, 2-3;încrucişată 1-3, 2-4;monorimă.
• Ritmul: - trohaic – prima silabă accentuată;
 - iambic – a doua silabă accentuate.
• Măsura:
- numărul de silabe din versuri;
Modernă (strofe inegale, versuri libere sau albe, tehnica ingambamentului –
continuarea unei ideii din versul cu majusculă, în versurile următoare, fără a
marca o pauză.)
10. Semnificaţia titlului
• din ce este alcătuit;
• sensul conotativ şi denotative al cuvintelor;
• raportarea la text;
• sentimentele care se desprind.

11. Perspectiva narativă

• OBIECTIVĂ: relatarea se face la persoana a III-a de către un narator
omniscient, heterodiegetic, care nu se implică în text. Focalizarea este zero, iar
viziunea “din spate”.
• SUBIECTIVĂ: relatarea se face la persoana I de un narator uniscient,
homodiegetic, care se implică şi relatează propria experienţă de viaţă.
Focalizarea este internă, iar viziunea este “împreună cu”.

12. Modalităţi de caracterizare a personajului

• Caracterizarea directă: de narator, de alte personaje, de personajul însuşi
(autocaracterizare);
• Caracterizarea indirectă: prin fapte, gânduri, atitudini, nume, poreclă,
limbaj, mimică, gestică, vestimentaţie, mediu, relaţia cu alte personaje;

13. Incipit şi final

• Incipitul – este, de regulă, prima fază a textului (primul vers) care face
trecerea de la realitate la ficţiune. Introduce cititorul în lumea textului.
• Finalul – scoate cititorul din lumea ficţiunii în cea a realităţii.

14. Dimensiunea temporală şi dimensiunea spaţială

• Dimensiune temporală: “o seară de iulie 1909 …”
• Dimensiune spaţială: “pe strada Antim, din Bucureşti…”

15. Conflictul
• Conflictul interior – se dă în sufletul şi mintea personajului care se zbate
între două opţiuni;
• Conflictul exterior – cu alţii, cu societatea (ceartă sau bătaie).
 16. Moduri de expunere
• Naraţiunea:
- Prezenţa naratorului (obiectiv sau subiecti);
- Prezenţa personajelor;
- Prezenţa acţiunii în timp şi spaţiu.
• Descrierea:
- Este utilizat grupul nominal substantiv – adjectiv;
- Fixează cadrul spaţio – temporal;
- Fixează trăsăturile fizice şi morale ale personajului.
• Dialogul:
- Dinamizează acţiunea;
- Caracterizarea personajelor prin limbaj.
TEME SI MOTIVE LITERARE
Tema naturii: gradina, stele, izvoare, lac…
Tema dragostei: asteptare, dorul, imbratisarea, privirea…
Tema creatiei: inspiratie, condei, calimara, stihuri…
Tema timpului: ora, minut, clipa, anotimpuri, moment…
Tema destinului: viata, moarte, suflet...
17. Mărci ale oralităţii stilului
• Adresare directă a naratorului către cititor “Eu sunt dator să vă spun
povestea, iar voi să ascultaţi”;
• Interogaţii şi exclamaţii frecvente;
• Regionalisme folosite frecvent;
• Interjecţii “Trosc!”;
• Folosirea dativului etic “Mi ţi-l înfoşcă”.
• Inserarea de proverbe/ fraze ritmate

18. Tipuri de comic

• Comicul de situaţie – un fragment care stârneşte râsul;
• Comicul de nume – selectez numele şi scriu semnificaţia; sugerează
inferioritatea personajului
• Comicul de limbaj – selectez ticuri verbale, pronunţări greşite de cuvinte,
folosirea cuvintelor cu sens greşit; surprinde incultura personajelor
• Comicul de caracter – selectez personajul şi spun în ce tip se încadrează.
 19. Rolul indicaţiilor scenice
• Fixează, la începutul piesei (actelor) decorul, explicând cum este aranjată
sala;
• Indică modul în care actorul se mişcă pe scenă, mimica şi gestica,
vestimentaţia, mişcarea scenică, atitudinea, tonul vocii, etc.

20. Specii literare

Liric:
1. Pastelul:
- Creionează un tablou din natură care transmite emoţii puternice;
- Sunt utilizate frecvent imagini artistice.
2. Sonetul:
- Alcătuit din două catrene şi două terţine, cu rimă îmbrăţişată în catrene şi
încrucişată în terţine, măsura versului 10 – 11 silabe;
- Este o poezie cu formă fixă.
3. Rondelul:
- Alcătuit din trei catrene şi un vers liber;
- Titlul se repetă în poziţiile 1, 7 şi 13;
- Este o poezie cu formă fixă.
Epic:
1. Basmul:
- Întâmplări reale şi fantastice;
- Personajele au puteri supranaturale;
- Formule iniţiale, mediane şi finale;
- Cifre magice, obiecte magice.
2. Nuvela:
- Accentul se pune pe personajul principal;
- Acţiunea este determinată de un conflict puternic;
- Personajele nu sunt prea numeroase.
3. Romanul;
- Prezintă personaje numeroase;
- Acţiunea se desfăşoară pe mai multe planuri.
Dramatic:
1. Comedia:
- Conflictul este iluzoriu, bazat pe raportul dintre aparenţă şi esenţă;
- Prezentarea tipurilor de comic, a umorului şi ironiei;
- Personajele sunt ridiculizate;
- Finalul este întotdeauna fericit.

Curente literare+valorile timpurilor