Anul 1 – Pedagogie 1

Tatu Simona

Facultatea de litere ( grupa engleză-română)

Tema 1 : Care credeți că sunt avantajele și limitele fiecărei forme de educație? 

Avantajele educatiei formale :
• dezvoltarea sistematică a deprinderilor de muncă intelectuală a celui care se educă.
• Formarea personalitatii
• Este bine organizata si structurata
• Se desfasoara in cadru institutionalizat
• posibilitatea realizării unei evaluări individualizate de tip formativ;
• vizeaza exersarea aptitudinilor
Consider ca, limite ale acestei forme de educatie , sunt : caracterul de rutina , cunostintele sunt
informative , nu exista prea multa creativitate .
Avantajele educatiei informale :
• intregeste educatia formala prin diferite activitati
• este flexibila
• constribuie la marirea orizontului cultural
• faciliteaza munca in echipa
Limitele acestei forme de educatie sunt : absenta evaluarii sistematice ,
Avantajele educatiei informale:
• libertate de actiune a elevului
• este variata
• posibilitatea de a gestiona formarea personalitatii
Limite ale acestei forme de educatie sunt : absenta restrictiilor , organizarea nu este facuta la
nivel institutional, putine dintre informatiile aflate devin cunostinte .

Tema 2 :  ”Dezvoltarea potențialului uman în educație. Factorii dezvoltării

personalității”
 Personalitatea este expresia caracteristicilor și comportamentului nostru, fiind cea care ne
dă unicitatea în relația cu sinele și cu ceilalți. Dezvoltarea personalității este rezultatul
interacţiunii factorilor externi şi interni. Factorii externi sunt constituiţi din ansamblul acţiunilor
şi influenţelor ce se exercită din exterior asupra individului, contribuind la formarea şi
dezvoltarea personalităţii şi includ mediul şi educaţia.  În categoria factorilor interni includem
ereditatea, trăsăturile psihosociale ale personalităţii, experienţă personală nemijlocită şi concretă
dobândită de fiinţa umană în cursul evoluţiei sale. Acești factori acționează în același timp și se
află într-o strânsă legătură de inter-dependență.

Ereditatea poate fi definită că însușirea fundamentală a materiei vii de a transmite de la o

generație la altă, sub formă codului genetic, mesajele de specificitate ale speciei, grupului și
individului. Zestrea ereditară este foarte important pentru dezvoltarea psihică. Ea nu produce
direct aptitudinile și atitudinile, capacitățile și interesele, caracterul și concepția despre lume a
individului. Fructificarea potențialităților ereditare este mijlocită de mediu și de modalitățile de
organizare a activității celui care se dezvoltă.

Mediul cuprinde ansamblul elementelor naturale, sociale, culturale ce ne înconjoară și cu

care omul este în interacțiune permanentă, pe tot parcursul vieții sale. Mediul devine sursă a
dezvoltării psihice prin faptul că oferă individului circumstanțe și condiții concrete de viață,
obiecte , informații și modele de conduită, susceptibile a fi percepute și învățate; de asemenea el
oferă prilejuri de comunicare și schimburi afective între individ și cei care îl înconjoară.
             Educaţia reprezintă un proces sistematic şi organizat de socializare şi umanizare, de
asimilare şi interiorizare progresivă a elementelor socio-culturale din mediul ambiant. Educația,
care include un sistem complex de acțiuni și influențe de natură formativă și informativă, are un
rol major în dezvoltarea psihică și în formarea personalității umane.

Dezvoltarea personalității este rezultatul interacțiunii complexe ereditate-mediu-educație.

Tema 3 : Dimensiunile educației

Educația moral-civică

1. Precizați condițiile de eficiență privind aplicarea metodelor educației moral-civice.

Condițiile de eficiență privind aplicarea metodelor educației moral-civice sunt :

Tema 4:  Ce trăsături ale unei ”personalități morale a copilului” trebuie

dezvoltate prin educație, astfel încât să răspundă imperativelor societății
actuale?
Personalitatea morală a copilului trebuie dezvoltată prin educație astfel
încât el să reușească să se integreze în societate. Un copil educat este
respectuos și politicos cu cei din jur. Trebuie să fie atent și ascultător ,
dornic de a învăța lucruri noi . Copilul trebuie să învețe să își ordoneze
lucrurile și să aibă grijă de ele.

Tema 5 : Exemplificați cel puțin trei trăsături de personalitate care îl ajută pe profesor
să contribuie la o educație integrală (din perspectiva tuturor dimensiunilor educației)
Trăsăturile de personalitate care îl ajută pe perofesor să contribuie șa educația integrală sunt :
 Creativitatea – un profesor trebuie să fie capabil să captureze atenția elevilor săi prin
predarea lecției intr-o manieră unică, interactivă șidinamică;
 Empatia și răbdarea – profesorul trebuie să fie atent la dificultățile cu care se confruntă
elevii;
 Energia și motivanția – profesorul trebuie să le inducă evevilor o stare de spirit bună.

Tema 6 : Rolul profesorului-diriginte în educația profesională a elevilor.

Dirigintele este profesorul care petrece cel mai mult timp cu elevii clasei pe care o are în
subordine. El ar trebuie să îi cunoască cel mi bine pe elevi, să le știe problemele de acasă, să îi
ajute să își formeze comportamentul, să încerce să îi ajute să își îmbunătățească performanțele .

Diriginte unei clase de elevi trebuie să însemne, pentru fiecare profesor, o responsabilitate mare
față de elevi. Rolul dirigintelui nu se reduce doar la activitatea din școală, educația la catedră,
presupune mult mai mult și anume asumarea unui rol de model (social, cultural, profesional etc.),
relaționarea cu niște oameni în devenire și cu familiile acestora.

El trebuie să fie  un model comportamental în față elevilor și să își controleze permanent reacțiile
și atitudinea, indiferent de ipostazele în care este pus, astfel încât să nu denote stări de
nervozitate, violență, scăpare de sub control a lucrurilor.

Orele de dirigenție nu înseamnă neapărat o disciplină la care profesorul vorbește, iar elevii își iau
notițe. În timpul acestor ore dirigintele poate discuta cu copiii despre notele pe care le-au primit
în ultima perioada, despre disciplinele care le dau bătăi de cap și motivele care duc acolo, despre
pregătirea de care are nevoie fiecare elev în parte pentru o disciplină, un test sau un examen
important. Se pot purta discuțîi libere despre diferite subiecte ce sunt pe placul elevilor , astfel
dirigintele descoperind  lucruri noi despre invătaceii lui . Se pot face teste de personalitate sau
pot purta o discuție în aer liber. 

Dirigintele trebuie să verifice zilnic catalogul clasei, să fie în permanentă la curent cu absențele
elevilor și să analiză împreună cu copiii notele pe care le-au primit. Trebuie să fie implicat în
viață elevilor.

De asemenea, dirigintele are datoria de a organiza periodic ședințe cu părințîi, pentru a-i informa
despre situația școlară a copiilor lor și despre strategiile educaționale pe care le are în
vedere. Discuțiile despre situația copiilor de pot purta și la telefon , dar nu au același efect.

Personalitatea dirigintelui influenţează, în mod semnificativ, succesul desfăşurării procesului de

învăţământ; la fel de mult personalitatea să influenţează formarea intelectuală şi morală a elevilor
cu care lucrează. Influenţa personală a dirigintelui nu poate fi înlocuită nici de manuale, nici de
instrucţiuni, nici de pedepse şi recompense, nici de noile tehnici moderne audio-vizuale. Dintre
cele mai importante calităţi şi trăsături ce caracterizează personalitatea dirigintelui pot fi luate în
considerare următoarele: dragostea şi respectul faţă de copii şi tineri, faţă de om în general.
Dirigintele trebuie să iubească profund şi sincer copiii, să se apropie cu simplitate de ei, să poarte
de grijă fiecărui elev, să dovedească o mare răbdare cu aceştia. Dragostea faţă de copii este una
din trăsăturile esenţiale ale unui bun pedagog; dimpotrivă, acela care este închis în sine, pedant şi
distant în raporturile sale cu copiii, nu poate desfăşura o muncă instructiv-educativă cu bune
rezultate. adevărata dragoste este o dragoste exigentă, care oferă mult, dar şi pretinde mult de la
copii.; este, apoi, necesar că dirigintele să fie pătruns de un înalt spirit de dreptate, să ştie să
aprecieze obiectiv şi nepărtinitor sârguinţa la învăţătură, purtarea disciplinată a elevului; un bun
diriginte este acela care îşi iubeşte profund muncă să de instruire şi educare, care vede în acesta
rostul principal al exigenţei sale; sentimentul de dragoste faţă de poporul căruia îi aparţine,
sentimentul prieteniei cu alte popoare,

sentimentul demnităţîi personale; la acestea se adaugă calităţi de voinţă şi trăsături de caracter,

care se exprimă în energia, fermitatea şi perseverenţa cu care se străduieşte să-şi îndeplinească
sarcinile. Asemenea calităţi pot deveni trăsături de caracter statornice.

 Un bun diriginte trebuie să dovedească un larg orizont cultural, să aibă cunoştinţe bogate de
literatură, artă, diverse domenii ale ştiinţei, să cunoască evenimentele social-politce, să
stăpânească bine teoria instruirii şi educaţiei.

Dirigintele are responsabilități diferite față de ceilalți profesori ai clasei, este cel care
organizaează și coordonează activitatea instructiv-educativă, cât și întreaga viață a colectivului
clasei. În cadrul activităților, dirigintele încearcă să le cultive elevilor:

- crearea unei imagini de sine pozitive;

- sporirea responsabilitățîi personale față de sine, față de societate;
- creșterea capacitățîi de luare a deciziilor (independența alegerilor personale);
- păstrarea echilibrului în situațîi de succes și eșec;
- creșterea rezistenței la frustrare, marginalizare, critică;
- autoevaluarea realistă a propriului potențial;
- cunoașterea clară a calităților personale și a punctelor slabe;
- asumarea de obiective realiste, realizabile;
- capacitatea de analiză a propriilor erori, greșeli, eșecuri;
- asumarea riscurilor, stăpânirea situațiilor de incertitudine, anticiparea consecințelor;
- adoptarea unei atitudini active față de carieră personală;
- elaborarea de soluții alternative.
          Funcția de diriginte îi sporește profesorului responsabilitatea, îi amplifică rolul hotărâtor
pe care îl are în colectivul clasei pe care o îndrumă. Acestuia îi revine sarcina de a urmări
climatul de muncă al clasei, interesul elevilor pentru învățătură, stilul de muncă, progresul
fiecăruia în parte la fiecare obiect de învățământ, identificarea și rezolvarea unor posibile
probleme.
         Între diriginte și elevii clasei pot lua naștere relațîi speciale, situațîi în care diringintele
devine foarte apropiat de elevii săi și ajunge să cunoască mai multe informațîi despre copii decât
familiile acestora.

Astfel, rolul dirigintelui nu se reduce doar la educația la catedră sau în clasă, ci presupune o
activitate mai complexă, are și o poziție specială, deoarece lucrează cu individualități psihice
umane, aflate în prim proces de formare, de unde rezultă necesitatea unei responsabilități în ceea
ce privește comportamentul și intervențiile sale educative.
 Adevăraţii diriginţi sunt cei care devin prietenii, în mod egal, ai tuturor şcolarilor, care ştiu să
instaureze un climat de încredere şi respect, cei care sunt în stare să-şi lase toate necazurile la uşa
clasei.