1. http://editurauniversitaria.ucv.

ro/educatie-si-spiritualitate/rasfoire
2. https://despreeducatie.weebly.com/blog/educatia-si-scoala
3. https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/renasterea-istoria-unei-epoci

Educația reprezintă o activitate specific umană, de natură psihologică și socială,

elaborate cu scopul de a forma și dezvolta personalitatea umană pentru a îl ajuta să se
integreze în societate.
Educația reprezintă o funcție esențială și permanentă a societății și redă două ipostaze:
de instituție a eredității sociale a culturii și civilizației și de instrument de acțiune pentru
formarea omului.
Prin educatie în contextul procesului global se înțelege faptul că aceasta este
considerată a fi selectivă deoarece este ca o recapitulare cu caracter rapid și prescurtat.
Sunt de părere că un rol important al educației este de accentua deschiderea spre noi
orizonturi spre sistemul valorilor, precum și de a forma atitudini de receptare și prețuire a
acestora. Pe de altă parte educația, dezvoltă mai multe competențe de natură social și
profesională, prin intermediul cărora se realizează legătura dintre teorie și practică.
Sistemul umanist de educație a avut ca ideal, în Renaștere, ideea de om liber și de
cetățean conștient de îndatoririle sale civice. Educatorii umaniști urmăresc eliberarea copilului
de sclavia patimilor și de iraționalitate. Modelul omului vizat de pedagogii umaniști este acela
care se bucură de viață, este cultiva, integral și cu o dorință de a cunoaște lucurile așa cum sunt
în realitate. Pedagogul care a remarcat și a abordat aceste nereguli a fost Pier Paolo Vergio,
care a urmărit în programul său educative necesitățile copilului cu scopul e a le corecta.
Majoritatea pedagogilor umaniști ai perioadei Renașterii marcau ideea formării de buni
cetățeni, iar valoarea cea mai importantăera reprezentată de virtute.
În secolul al XV-lea, apare o nouă concepție despre școală, prin apariția umanismului
civic, al cărui scop principal îl reprezintă formarea de oameni buni pentru oraș, dar și formarea
de oameni întreprinzători, capibili să răspundă la cerințele economiei capitale, care se afla într-
o continuă dezvoltare. Trecerea treptată de la instruirea cu preceptor la învățământul public s-a
realizat cu ajutorul organizării, conținuturilor, a metodelor și a școlilor ca cele ale lui Vittorino
da Feltre și Guarino Veronese.
Cunoscut ca “principe al Renașterii” a criticat școlile existente în vremea sa, pe care le
denumea “locuri de tristețe” sau “odăi de tortură”. Acesta punea accent pe valori precum:
prietenie, armonie, bunăvoință și întelepciune.
Unul dintre princiipiile semnificative relevate de educația umanistă se referă la faptul că
relația profesor-elev are un impact important asupra învățării. Premisa educației umaniste se
evidențiază din faptul că educatorii trebuie să le ofere ocazia elevilor să ia decizii în ceea ce
privește propria instruire.
Curriculumul umanist își are temelia în domeniul cultural, în credintă susținătorilor săi că
principala funcție este și cea mai importantă deoarece elevilor trebuie să li se furnizeze diferite
posibilități de a se dezvolta în domeniul profesional. Evaluarea se realizează pe baza evaluării
calității informațiilor dobândite de către aceștia în planul cunoașterii, deschiderii și în același
timp al perfecționării propriilor abilități.
Din perspectiva implicațiilor psihologiei în sfera educației, se evidențiază trei mari
personalități care au avut un impact considerabil asupra dezvoltării psihologiei umaniste:
Abraham Maslow, Carl Rogers, A.Combs.
Pe la inceputul secolului al XIV-lea, intai in Italia, apoi si in alte tari din Europa
Occidentala, a inflorit perioada pe care o cunoastem sub numele de Renastere. Cultura
renascentista era ghidata de gandirea umanista, care reda Omului demnitatea si forta psihica
asociata cu liberul arbitru. Acesta nu mai era considerat o faptura impura si apriori vinovata,
apasata de pacatul originar, asa cum fusese secole de-a randul descris de mai marii bisericii.

In perioada Renasterii are loc o intoarcere entuziasta spre filosofia clasica greaca si apar primele
tendinte de laicizare a scolii de scoatere a ei de sub tutela bisericii. Scopul educatiei devine
acela de a cultiva atat mintea cat si gusturile si comportamentul indivizilor. Astfel, pe langa cele
sapte discipline liberale, persoanele cultivate studiau si artele frumoase, bunele maniere,
scrima si calaria. In educatia renascentista isi are originea ceea ce s-a numit „scoala de cultura
generala”.

Renaşterea a promovat spiritul critic, aşezând raţiunea mai presus de credinţă şi de

tradiţie. Ea a pus bazele ştiinţelor moderne ale naturii, a iniţiat istoriografia modernă,
întemeiată pe o concepţie laică şi pe studiul critic al izvoarelor, a asigurat triumful limbilor
„vulgare” în literatură. Ştiinţele naturii au cunoscut în epoca Renaşterii un puternic avânt. Din
această epocă datează începuturile ştiinţelor moderne ale naturii, întemeiate pe experiment şi
pe aplicarea matematicii. Ramurile ştiinţei care se dezvoltă cu precădere sunt:mecanica
cerească şi terestră şi, în strânsă legătură cu ele, disciplinele matematice.