Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi

Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic

Pedagogia Învăţământului Primar şi Preşcolar

MOTTO: Evoluția trece obligatoriu prin educație.

Până și știința depinde de forța educației.

PROBLEMATICA EDUCAȚIEI CONTEMPORANE

PROBLEME/PROBLEMATICI/TENDINȚE:
a) sub aspect universal/global:
 deteriorarea mediului înconjurător
 decalajele dezvoltării dintre cele două emisfere terestre
 subdezvoltarea și subnutriția
 maladiile și protejarea copiilor
 diminuarea resurselor naturale
 creșterea populației
 necorelarea cererii cu oferta pe piața muncii
b) sub aspect educațional general:
 spiritualitate / materialitate
 calitatea educației familiale
 egocentrism / altruism
 incluziune /excluziune
 rigoare / superficialitate
 diminuarea spiritului civic
 nefiltrarea exploziei informaționale
 decalajul între elevi și școli determinat de competitivitate
 suprasolicitarea elevilor peste capacitățile individuale
 susținerea adaptabilității elevilor cu CES și crearea autonomiei personale
 absenteismul și abandonul școlar
 promovabilitate nesustenabilă pentru menținerea grupelor de studiu
 analfabetismul funcțional
 lipsa modelelor autentice
 devalorizarea valorilor culturale
Însemnări de curs – Problematica educației contemporane, prof. Maricel Nicolae Lazăr
1
  promovarea drepturilor fără obligațiile corelative
 diminuarea autorității cadrului didactic
 ateizarea educației
 tentațiile
 dinamica influenței anturajului în defavoarea autorității parentale.

Mai mult ca oricând, acum - în 2020, este necesară o adaptare rapidă a educației la
dinamica vieții pentru că ne supunem principiilor:
- universalității - niciun individ sau stat nu poate exista în exteriorul vreunei probleme;
- generalității - viața socială este afectată în toate sectoarele sale (vezi cazul
pandemiei);
- rapidității și imprevizibilității - fiecare entitate este surprinsă de problemă și pusă în
fața faptului împlinit;
- pluridisciplinarității – suportăm conexiuni numeroase și puternice;
- prioritizării – necesitatea prezentării imediate de soluții/răspunsuri creative prin
eforturi umane și materiale (financiare);
- interculturalității – generat de emigrarea populațiilor spre state mai dezvoltate;

Care ar fi rolul de bază al educației contemporane?

Mai întâi să mențină:

 apărarea păcii
 salvarea mediului
 responsabilizarea membrilor societății prin stimularea cooperării/colaborării
 gestionarea resurselor.
Considerăm că, educația își menține puterea modelatoare și prin mijlocirea ei, cu
resursele specifice și, mai ales, prin capacitatea adaptativă, contribuie la configurarea
viitorului. Ea încearcă și în etapa actuală a consumerismului:
- să mențină valorile
- să promoveze ideile științifice amprentând dezvoltarea individuală și implicit a
societății,
- să ofere cunoștințe aplicative, idei novatoare și atitudini pozitive, făcând față
dinamicii schimbărilor.
-

Însemnări de curs – Problematica educației contemporane, prof. Maricel Nicolae Lazăr

2
Educația este prospectivă?

Datorită caracterului său diagnostic și prognostic, educația se derulează pe baza unor

elemente de anticipație, pe prospectarea - prin pilotare, a unei stări de lucruri pe care le vor
urma sau la care vor ajunge anumite tipuri de absolvenți la finalizarea unui ciclu de formare.
În funcție de studiile prospective ale educației se pot lua – cu responsabilitate - măsuri ori
decizii de anvergură cu asumarea consecințelor întrevăzute (anticipate).
Astăzi, educația, în contextul problematicilor contemporane capătă accentuat o
dimensiune prospectivă permanentă, cu dubla sa ipostază, a premisei și a consecinței, fiind
factorul de propulsie socială, de creștere și dezvoltare economico-socială.
În aceste luni de primăvară 2020, se vede mai clar ca oricând faptul că educația, sub
aspectul realizării sale, depinde mult de dezvoltarea societății, a sectoarelor considerate
prioritare prin constituție, de resursele financiare alocate, de anticipația digitalizării învățării.
Mileniul III accentuează existențial dimensiunea educațională a formării/învățării omului
contemporan prin organizarea întregii sale educații de viață printr-un sistem complet, coerent,
continuu și integrat, dar și prin autoimplicare în propria formare, corelându-se obiectivele
personale cu oferirea mijloacelor necesare propriei dezvoltări. Așa fiind, se conexează
aspirațiile educative, culturale, individuale, conforme facultăților intelectuale individuale cu
idealul educațional al societății (vezi Lgea 1/2011, art. 2 (3) „Idealul educațional al școlii
românești constă în dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a individualității umane, în
formarea personalității autonome și în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare
pentru împlinirea și dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial,
pentru participarea cetățenească activă în societate, pentru incluziune socială și pentru
angajare pe piața muncii”).
Educația, ca fenomen social fundamental permanent trebuie să răspundă exigențelor și
problemelor societății prin structură, obiective și conținuturi, schimbări și exigențe.
La nivel european există, în baza unei analize comparative, diferențe, nu atât între
societăți, cât între sistemele de învățământ. Se lucrează la rezolvarea lor, printr-o abordare
globală, fără presiuni exagerate, care prin eficiente mijloace utilizate să fie depășite.
Educația înseamnă putere spirituală obținută prin voință (individuală, politică). Relația
aceasta ține de factori intrinseci și extrinseci, prin ceea ce numim autoeducație și educație,
prin manifestarea maturității individuale în vederea conturării unor obiective cu mijloace și
metode clare și realiste.

Însemnări de curs – Problematica educației contemporane, prof. Maricel Nicolae Lazăr

3
Ce soluții aducem problematicii educației contemporane?

- abordarea unei formări inițiale anticipative și adaptative a elevilor și studenților de

carieră didactică susținută printr-o formare continuă, inclusiv pentru abordarea și
sprijinul elevilor cu CES (în paralel cu munca de la grupă/clasă);
- regândirea/restructurarea proceselor educative și promovarea inovațiilor conceptuale
specifice (pentru fiecare ciclu, clasă, elev);
- promovarea curajoasă a noilor tipuri de educație în documentele școlare (planuri,
programe, CDȘ-uri, activități);
- valorificarea corelativă a activităților curriculare și extracurriculare/extrașcolare;
- dezvoltarea parteneriatului educațional în triumviratul părinte (tutore/reprezentant
legal)-elev-profesor;
- susținerea eforturilor educaționale ale școlii de către fiecare UAT (Unitatea
Administrativ Teritorială);
- cooperarea/colaborarea între cadrele didactice/unitățile școlare prin promovarea
exemplelor de bună practică;
- menținerea/promovarea schimburilor de informații la nivelul cadrelor didactice din
școală, localitate, județ, țară și dintre statele UE;
- valorificarea accentuată a tipurilor noi de educație (definite prin programele
UNESCO) care se pliază pe valorificarea potențialului individual și local/regional;
- promovarea anticipativă a unor module de formare care să permită absolvenților
integrarea responsabilă în profesie și societate.
Având, cât de cât, o imagine holistică asupra problematicii contemporane, înțelegem că
peste confruntarea cu oricare dintre obstacole, educația (ca emblemă sau stigmat individual
sau social) are deschisă calea pregătirii active, constructive și dinamice a generațiilor ce vor
urma, a formării unor atitudini și comportamente adecvate, realiste, raționale și asumate
responsabil-corectiv la impactul cu viitorul.
Pentru fiecare cadru didactic importantă este preluarea formării personalității copilului la
trecerea spre ciclul de învățământ pe care îl reprezintă acesta. Dacă în educația timpurie
achizițiile cognitiv-formative empirice provin din mediul strict familial, la accederea către
ciclul primar suma achizițiilor ține de planurile cadru și disciplinele obligatorii, de opționalele
asumate la nivelul învățământului preșcolar.

Astfel, în temeiul prevederilor art. 65, alin. (4) și ale art. 94, alin. (2) lit.e din Legea
educaţiei naţionale nr.1/2011, cu modificările și completările ulterioare, și în baza

Însemnări de curs – Problematica educației contemporane, prof. Maricel Nicolae Lazăr

4
prevederilor ordinului de ministru nr. 3593/2014 care aprobă Metodologia privind elaborarea
și aprobarea curriculumului școlar, planuri-cadru de învățământ și programe școlare, a fost
elaborat și promovat, prin ordinul nr. 4.694/2.08.2019, Curriculumul pentru educaţia
timpurie (0 - 6 ani).

Acest nou curriculum imprimă o viziune actualizată și îmbunătățită asupra educației

timpurii, reflectată în Planul de învățământ pentru educație timpurie, Programa școlară
pentru educație timpurie și Metodologia de aplicare a Planului de învățământ pentru
educație timpurie, ținând cont de:

- necesitatea corelării cu prevederi și recomandări din documente promovate la nivel european

privind competențele-cheie din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi, documente
strategice ale Comisiei Europene și Consiliului Uniunii Europene privind educația și îngrijirea
timpurie;

- corelarea cu schimbările inițiate la niveluri învățământului preuniversitar pentru construirea

unei concepţii curriculare unitare şi coerente, având ca referinţă competenţele-cheie care
determină profilul de formare al elevului, definite la nivel european şi statuate de Legea
educaţiei naţionale nr. 1/2011;

- corelarea permanentă cu legislaţia în vigoare, îndeosebi cu prevederile recente care vizează

domeniul educaţiei timpurii (legea amintită, cu modificările și completările ulterioare și H.G.
nr.1252/2012 de aprobare a Metodologiei de organizare și funcționare a creșelor și a altor
servicii de educație timpurie antepreșcolară);

- necesitatea unei abordări sistemice a educaţiei timpurii, care înglobează, deopotrivă,

educaţia antepreşcolară şi educaţia preşcolară, corectându-se abordarea lor fragmentată din
practica de până acum.

Învățământul primar este prima etapă din învățământul obligatoiu și are ca obiectiv
principal crearea de oportunități egale pentru toți copiii, pentru a realiza o dezvoltare
cognitivă, emoțională și psihomotorie echilibrată, adaptată nevoilor individuale.

Învăţământul primar cuprinde clasa pregătitoare şi clasele I - IV, clasa

pregătitoare fiind prima clasă din învățământul primar.

Pentru copil, clasa pregătitoare este o perioadă de acomodare cu viața școlii, care să-i
permită o bună adaptare la programul, colectivitatea și cerințele specifice acestui mediu
diversificat în planul dezvoltării socio-emoționale, intelectuale și fizice. Din punct de vedere

Însemnări de curs – Problematica educației contemporane, prof. Maricel Nicolae Lazăr

5
socio-emoțional, clasa pregătitoare sprijină copilul să capete încredere în forţele proprii, să-și
sporească stima de sine, iniţiativa şi dorinţa de reuşită.

Ca sprijin pentru dezvoltarea intelectuală, copilul este pregătit să poată comunica mai
bine, să realizeze un efort intelectual constant, să beneficieze de experiențe numeroase și
diverse de învățare.

Pentru dezvoltarea sa psiho-fiziologică, această clasă oferă condițiile unui program

adaptat specificului vârstei, într-un mediu stimulativ.

Atât după clasa pregătitoare, cât și după clasa I, nu există noțiunea de repetenție și în
această perioadă trebuie identificate măsuri care vizează:

- prevenția,

- compensarea inechităților manifestate la elevii proveniți din medii defavorizate la

debutul școlarității,

- identificarea timpurie a dificultăților de învățare și

- intervenția individualizată.

Strategia cea mai eficientă o constituie evaluarea continuă și, în funcție de rezultatele
înregistrate, intervenția imediată și particularizată pe durata anului școlar, inclusiv prin
intermediul Programului Școala după școală.

În clasa pregătitoare sunt înscriși copiii care au împlinit vârsta de 6 ani până la data
începerii anului școlar. La solicitarea scrisă a părinţilor, a tutorilor sau a susţinătorilor legali,
pot fi înscrişi în clasa pregătitoare şi copiii care împlinesc vârsta de 6 ani până la sfârşitul
anului calendaristic, dacă dezvoltarea lor psihosomatică este corespunzătoare (avizul îl dă
CJRAE prin intermediul comisiilor abilitate în acest scop).

ORDINUL nr. 3.371 din 12 martie 2013 privind aprobarea planurilor-cadru în

învățământul primar și a Metodologiei privind aplicarea acestora configurează spre
înțelegere:
a) plan-cadru de învățământ - document de politică educațională care reflectă parcursul de
învățare pe care școala îl oferă copiilor pe durata unui nivel de învățământ, precizând
disciplinele obligatorii (trunchiul comun) studiate de elevi pe parcursul fiecărui an școlar și
numărul de ore alocat acestora pe săptămână, precum și numărul de ore care pot fi alocate
disciplinelor opționale (curriculum la decizia școlii/CDS);

Însemnări de curs – Problematica educației contemporane, prof. Maricel Nicolae Lazăr

6
b) arie curriculară - grupaj de discipline școlare care transpun didactic domenii înrudite din
cunoașterea umană. La nivelul proiectării programelor școlare, gruparea pe arii curriculare
favorizează coerența orizontală între discipline și economia de timp școlar prin transferurile
conceptuale și metodologice care se realizează între discipline înrudite;

c) trunchi comun - ofertă educațională de parcurs în mod obligatoriu de către toți elevii care
urmează același tip de program de formare;

d) CDS (curriculum la decizia școlii) - ofertă educațională propusă de școală, adecvată pe cât
posibil specificului local, intereselor și nevoilor elevilor;

e) plajă orară - număr variabil de ore pe săptămână alocat unei/unor discipline opționale din
planul-cadru de învățământ, școala fiind cea care îl decide;

f) schemă orară - modalitate concretă prin care clasele și școlile își alcătuiesc programul,
incluzând orele cuprinse în trunchiul comun și orele stabilite pentru CDS; schemele orare ale
claselor formează împreună schema orară a școlii.

În mod concret, până la finalul clasei a IV-a, se urmărește atingerea unui nivel de
performanță elementar în formarea competențelor propuse pentru toți elevii aparținând etniei
majoritare, dar și celor minoritare, inclusiv parcurgerii învățământului vocațional, astfel:
a) Planul cadru de învățământ pentru învățământul primar;
b) Planul cadru de învățământ pentru învățământul primar în limbile minorităților
naționale;
c) Planul cadru de învățământ pentru învățământul primar pentru școlile sau clasele cu
elevi aparținând minorităților naționale care studiază în limba română;
d) Planul cadru de învățământ pentru învățământul primar cu program integrat și
suplimentar de artă și muzică;
e) Planul cadru de învățământ pentru învățământul primar cu program integrat și
suplimentar de artă coregrafie;
f) Planul cadru de învățământ pentru învățământul primar cu program sportiv integrat.

Tema Seminar 1: Marcați într-un text, de cel mult 10 rânduri,

problemele contemporane omise sau neidentificate și soluția
depășirii lor.

Însemnări de curs – Problematica educației contemporane, prof. Maricel Nicolae Lazăr

7
BIBLIOGRAFIE:

1. André, Chr., 2010, Imperfecţi, liberi şi fericiţi. Practici ale stimei de sine, Editura Trei,
București.

2. Cucoş, C., 1998, Psihopedagogie, Editura Polirom, Iaşi.

3. Fredric, N. Busch, 2019, Abordări psihodinamice ale schimbării comportamentale,

Editura Trei, București.
4. Joiţa, E., 2003, Pedagogie şi elemente de psihologie şcolară, Editura Arves, Craiova.

5. Kenneth, H. Talan, 2013, Ajută-ţi copilul să revină pe calea cea bună, Editura Trei,
București.

6. Toader, A.D.,1995, Psihologia schimbării şi educaţia. Polarităţi şi accente ale procesului

educaţional, EDP, Bucureşti.

7. Tomşa, Ghe., 2005, Psihopedagogie preşcolară şi şcolară, Ministerul Educaţiei şi

Cercetării, Bucureşti.

Legi/Ordine/însemnări din arhiva personală LMN

Însemnări de curs – Problematica educației contemporane, prof. Maricel Nicolae Lazăr

8