ROLUL TEATRULUI DE PĂPUŞI ÎN ACTIVITĂŢILE DIDACTICE

Aflat la izvoarele vieţii şi ale iubirii, copilul are nevoie de căldură şi voioşie pentru a se
dezvolta sub aspect psihic. Copilăria presupune sinteza celor mai de preţ valori ale vieţii,
înţelegerea, încrederea, binele, frumosul, bucuria, dragostea, fericirea, farmecul şi prospeţimea
vârstei copilăriei ne oferă resurse şi mai târziu în viaţă. De aceea este necesar ca orice acţiune
educativă să cultive frumuseţea morală prin modelele de conduită ale celor din jur, prin transmiterea
unor norme, reguli şi valori morale.
,,Copilul care se joacă îşi dezvoltă percepţiile, inteligenţa, tendinţa de a-şi experimenta
instinctele sale sociale‚’’ Piaget
Folosirea în joc a proverbelor, a zicătorilor, reproducerea unor dialoguri hazlii din operele
literare cunoscute plac mult copiilor şi constituie mijloace de formare a unor trăsături morale
pozitive.Varietatea lor tematică pune copilul în contact cu medii sociale, obiceiuri, relaţii sociale,
răspunde setei sale de cunoaştere. Încetul cu încetul, atitudinea personală va fi subordonată mai întâi
cerinţelor anumitor norme estetice, desprins din morala întâmplărilor hazlii din poveşti, zicători care
vor fi subordonate la rândul lor normelor estetice şi normelor de conduită socială
Prin joc, copilul devine actor imitând realitatea , devine regizor urmărind acţiunile celorlalţi ,
evidenţiind că actul educaţional este un teatru de păpuşi.
Teatrul contribuie la stimularea fanteziei copiilor, care, alături de cunoştinţele dobândite, îi
va ajuta, ca adulţi, să-şi împlinească visele, idealurile şi proiectele, indiferent dacă domeniul de
activitate va fii ştiinţa, tehnica sau arta.
În cadrul teatrului de păpuşi accentul cade pe ascultarea citirii model a adulţilor şi pe
însuşirea în mod corect a unor construcţii verbale.
Participarea copiilor la un teatru trebuie să fie în concordanţă cu opţiunile lor. Se elaborează
un plan de activitate, care devine funcţional sub raport educativ, dacă acţiunile prevăzute sunt
subordonate obiectivelor educative urmărite.
Munca de selectare a unui text îi revine aproape în exclusivitate îndrumătorului. Sala în care
îşi desfăşoară activitatea grupul este bine să fie destul de spaţioasă, liniştită, bine iluminată, să aibă
un anumit grad de intimitate. Se poate construi o scenă din carton tare ori o cutie mai mare. Ori doar
acoperim o masă cu o cârpă lungă - iar copiii stau în spatele ei, în genunchi ţinând păpuşile sus, în
aer pentru ca spectatorii să le poată vedea.
Există diferite căi de a confecţiona păpuşi simple şi multe feluri de a le prezenta. O varietate
de păpuşi pe mână sau deget pot fi confecţionate din materiale uzate ori care sunt aruncate ,de
exemplu nişte şosete uzate. Păpuşile pot căpăta corpuri din cârpă şi capete din cartofi, mingi găurite
ori linguri de lemn. Păpuşile pe deget pot fi făcute din petice textile, cusute astfel ca să se
potrivească pe deget ori făcute din carton sau hârtie. Păpuşile pe băţ aşa cum le arată şi numele, sunt
figuri decupate, ataşate de un beţişor.
Copiilor trebuie să li se permită să mânuiască păpuşile, deşi marionetele, care sunt foarte
distractiv de privit, sunt de obicei prea complicat de manipulat de către copii. Adesea copilul va
spune lucruri pe care nu le-ar fi dezvăluit în alte situaţii. Dacă suntem atenţi la ce spun copiii şi
observăm jocul lor cu păpuşi , putem afla multe lucruri despre felul în care gândesc şi sunt ei .

Etapele pregătirii unui spectacol de teatru cu copiii pot fi:

* alegerea textului de către îndrumător
*constituirea grupului de interpreţi
*lectura şi discutarea textului
*caracterizarea personajelor
*distribuirea rolurilor
 *repetiţiile şi spectacolul propriu-zis
Dintre obiectivele urmărite în pregătirea unui spectacol de teatru amintim:
* perfecţionarea deprinderii de a urmări cu atenţie o povestire accesibilă în vederea
înţelegerii şi reproducerii ei,
* dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului oral,
* cultivarea vorbirii nuanţate, expresive şi îmbogăţirea vocabularului,
*formarea gustului estetic, cultivarea plăcerii de a participa la un spectacol de teatru,
*redarea unor povestiri cu ajutorul păpuşilor, folosind dialogul,
*formarea deprinderii de muncă în colectiv, în echipă,
*cultivarea perseverenţei în atingerea scopului propus,
*dezvoltarea memoriei şi imaginaţiei.
Analiza personajelor, distribuirea rolurilor, dezbaterile asupra temei dau posibilitatea
fiecărui copil să-şi declanşeze imaginaţia creatoare. Expunerea cu cele două forme povestirea şi
explicaţia – poate fi folosită în prezentarea scenariului sau a piesei de teatru, a unor fapte de viaţă
care trebuie reliefate în abordarea unui rol, a concluziilor asupra activităţii cotidiene, în analiza
personajelor, a cauzelor care determină unele fenomene.
Jocurile de creaţie contribuie foarte mult la dezvoltarea intelectuală a copilului, la formarea
în ansamblu a personalităţii şi la dezvoltarea morală a preşcolarului.
Copilul se identifică cu personajul respectiv, îşi trăieşte sincer rolul , simţind puternic ceea
ce întruchipează. Poveştile ,prin conţinutul lor, trezesc în sufletele copiilor admiraţia faţă de tot ce
este nobil şi măreţ, educându-se astfel modestia, optimismul.
Teatrul de păpuşi, teatrul de marionete, teatrul de umbre permit educatoarei să prezinte în
faţa copilului scene din poveste sau unele aspecte din viaţa de toate zilele. Valoarea artistică a
pieselor prezentate şi a interpretării lor contribuie foarte mult la educaţia estetică a copilului.
Teatrul de păpuşi este un teatru în care actorul ascuns privirilor spectatorilor îşi alege o
formă deosebită de a înfăţişa publicului viaţa personajelor. Această formă, i-o oferă păpuşa. Marele
avantaj al teatrului de păpuşi este modalitatea lui datorită simplităţii cadrului şi tehnicii de folosire.
O formă pregătitoare teatrului de păpuşi mânuit de preşcolari a fost păpuşa pe baston, mişcată de
jos cu ajutorul unui baston.
Teatrul de marionete constituie tot o formă a teatrului de păpuşi, dar în loc de a se mânui
fiecare păpuşă, mişcarea se imprimă prin acţiunea unui complex de sfori de care sunt legate
păpuşile. Mânuirea acestor păpuşi este de competenţa persoanelor special pregătite.
Teatrul de umbre reprezintă forma cea mai simplă a teatrului de păpuşi şi se poate
confecţiona oriunde, cu cele mai simple mijloace. Principiul după care se organizează acest gen de
teatru este obţinerea unei umbre pe un ecran de pânză sau hârtie subţire, interpunerea între el şi o
sursă de lumină a unor siluete de carton reprezentând oameni, animale sau obiecte. Paralel cu
apariţia umbrelor, mânuitorul siluetelor însoţeşte mişcarea de dialogurile dintre personaje, de
relatarea întâmplărilor în succesiunea lor.
Datorită tehnicii simple de confecţionare şi mânuire, teatrul de umbre poate fi utilizat în
orice grădiniţă, fără o pregătire specială în vederea mânuirii. În alegerea repertoriului pentru teatrul
de umbre se vor prefera poveştile cu un număr redus de personaje şi cu acţiuni simple.
Teatrul de umbre constituie un mijloc de a creea copiilor buna dispoziţie, se verifică şi se
precizează unele cunoştinţe, se îmbogăţeste vocabularul, fiind însoţit de un dialog între dascăl şi
copil.
Dramaturgia pentru copii, sub forma spectacolelor de teatru poate constitui unul din cele mai
puternice mijloace de influenţare asupra sentimentelor şi convingerilor morale, asupra imaginaţiei, a
gustului estetic şi a caracterului uman în formare.
 Deoarece în dramatizări sunt redate stările sufleteşti ale personajelor prin mişcare şi mimică
se dezvoltă foarte mult spiritul de observaţie, discernământul, puterea de analiză a preşcolarului. De
asemenea dramatizările contribuie la dezvoltarea copiilor din punct de vedere intelectual, fiind
stimulate diferite procese psihice.
Jucăriile teatrale-teatrul de umbre, teatrul de păpuşi, marionetele, grupurile pentru jocuri ce
reprezintă creaţia dramaturgică a copilului- conduc copilul spre propriul său joc teatral, îi
îmbogăţesc enorm percepţia artistică şi le oferă un material interesant sub raportul conţinutului.

Activitatea artistico-plastică influenţează limbajul prin însuşi actul de exersare a vorbirii în

diferite momente ale activităţii.În aprecierea lucrărilor proprii sau ale colegilor, copiii îşi formează
un anumit discernământ artistic. Prin însuşirea modalităţii artistice de exprimare, alături de celelalte
modalităţi, omul se exprimă creativ, conturează personalitatea sa.

Cezar Barzea considera că nu se poate trece cu vederea faptul că situaţiile educative sunt
ele însele o creaţie perpetuă, că ele nu se repetă niciodată identic, ci se adaptează mereu
persoanelor participante, că educaţia este ea însăşi ,,un miracol, devenire, speranţă’’, că rolul
educatorului este în mare măsură asemănător actorului de teatru. Arta educaţiei include de
asemenea ,,arta de a înţelege motivaţia şi maniera de a fi a partenerilor...., proiecţie interpersonală şi
empatie, capacitatea de a sesiza şi înţelege aspiraţiile şi problemele copiilor.’’