Politicile economice aplicate in economia deschisa

1. POLITICA BUGETARĂ APLICATA ÎN REGIM DE

SCHIMBURI FIXE

Cheltuieli publice si/sau

Incasari publice

1 8

Cerere interna Nevoie de

(efect stimulator initial) finantare a statului

2 5 6 9 11
10
PIB Preturi Importuri Cerere de
moneda Rata dobanzii

11 12
3 7

Locuri de munca Deficit al balantei Investitie Excedent al balantei

comerciale capitalurilor

4
doua situatii posibile

Somaj
13
conjunctural

Puternica mobilitate a Slaba mobilitate a

capitalurilor: excedent al capitalurilor: deficit al
balantei platilor balantei platilor

14 17

Masa monetara Masa monetara

18
15

Rata dabanzii Rata dabanzii

16 19
Investitii Investitii

Schema 5: Efectele unei relansări bugetare în regim de schimburi fixe

 1. EFECTELE AŞTEPTATE DE LA O RELANSARE PRIN POLITICA
BUGETARA

1. Creşterea cheltuielilor publice creează debuşee (pieţe de desfacere)

suplimentare pentru producătorii ce beneficiază de comenzi publice din partea
statului; reducerile de impozit sau transferurile suplimentare stimulează direct
consumul.
2. Efectul stimulator iniţial asupra PIB-ului antrenează o creştere a venitului
şi deci a consumului, care provoacă o nouă creştere a PIB-ului ş.a.m.d. Efectul
multiplicator este mai slab decât într-o economie închisă, deoarece la fiecare val de
distribuţie a veniturilor suplimentare, o fracţiune din cerere se adresează produselor
străine şi deci nu exercită efect stimulator asupra produsului intern.
3. Dezvoltarea producţiei stimulează cererea de forţă de muncă. Volumul
locurilor de muncă creşte.
4. Creşterea numărului de locuri de muncă reduce şomajul.

2. EFECTELE SECUNDARE ALE CRESTERII CERERII ŞI RATELOR

DOBÂNZII

5. Presiunea cererii globale antrenează o creştere a nivelului general al

preţurilor (inflaţie).
6. O fracţiune relativ stabilă, functie de înclinaţia spre import, a oricărei
creşteri a consumului sau a investiţiei se adresează furnizorilor străini. Presiunea
cererii antrenează deci o creştere a importurilor.
7. Inflaţia face produsele naţionale mai puţin competitive în raport cu
produsele străine. Importurile sunt deci favorizate şi exporturile obstrucţionate.
Aceste efecte vin să se adauge efectului 6 pentru a genera un deficit al balanţei
comerciale (Exporturi de bunuri < Importuri de bunuri).
8. Dacă cheltuielile suplimentare nu sunt integral acoperite prin încasările
suplimentare, nevoia de finanţare a statului creşte. Acesta poate recurge la
împrumuturi de la bănci (bonuri de tezaur) şi/sau de pe piaţa financiară (emisiune
de obligaţiuni).
9. Dezvoltarea schimburilor antrenează nevoi suplimentare în monedă, ceea
ce duce la creşterea cererii de monedă.
10. Pentru o ofertă constantă de monedă, presiunea cererii de monedă face să
crească ratele dobânzii pe termen scurt pe piaţa monetară. Această operaţiune este
consolidată de împrumuturile vistieriei statului pe lângă bănci. De altfel, emiterea de
obligaţiuni publice dezvoltă cererea de monedă pe piaţa capitalurilor de împrumut
pe termen lung şi exercită deci o presiune de creştere pe termen lung a ratelor
dobânzii.
11. Creşterea ratelor dobânzii este defavorabilă investiţiilor particulare
(efectul de evicţiune financiară. Efectul multiplicator asupra PIB-ului (efectul 2) va fi
în parte obstrucţionat.
12. Creşterea ratelor dobânzii atrage capitalurile străine, care vin să
alimenteze un excedent al balanţei capitalurilor.
13. Balanţa comercială fiind deficitară şi balanţa capitalurilor fiind
excedentară, soldul balanţei globale de plăţi este nedeterminat. El depinde de
gradul de mobilitate internaţională a capitalurilor.

 Primul caz: mobilitatea capitalurilor este puternică şi în consecinţă, excedentul

balanţei capitalurilor depăşeşte deficitul balanţei comerciale; balanţa globală a
plăţilor este deci excedentară.
 Al doilea caz: mobilitatea capitalurilor este slabă; intrările excedentare de
capitaluri nu sunt suficiente pentru a compensa deficitul comercial; balanţa globală a
plăţilor este deficitară.
 3. EFECTELE SECUNDARE ALE SOLDULUI BALANŢEI
PLĂŢILOR ŞI ALE RATEI DE SCHIMB

A. Efectele unui excedent

14. În regim de schimburi fixe, banca centrală trebuie să asigure convertirea

în monedă naţională a tuturor intrărilor de devize în ţară şi aceasta la un preţ (rată de
schimb) constant. Un excedent al balanţei plăţilor se traduce printr-o intrare netă a
devizelor şi antrenează deci o creştere automată a masei monetare aflată în circulaţie.
15. Creşterea masei monetare înseamnă o dezvoltare a ofertei de monedă şi
implică un regres al ratelor dobânzii pe piaţa monetară.
16. Regresul ratelor dobânzii încurajează investiţia, iar efectele stimulatorii
asupra PIB-ului şi locurilor de muncă sunt deci consilidate. Efectul de evicţiune
financiară a investitorilor particulari naţionali este astfel atenuat sau evitat. În
schimb, poate exista, în acest caz, un efect de evicţiune financiară internaţională,
deoarece volumul capitalurilor disponibile în străinătate pentru a finanţa investiţiile
s-a diminuat.

B. Efectele unui deficit

17. Un deficit al balanţei de plăţi se traduce printr-o explozie netă a

devizelor. Agenţii economici transformă moneda naţională în devize pentru a putea
efectua operaţiunile proprii în străinătate. Deficitul antrenează deci o diminuare
automată a masei monetare aflată în circulaţie.
18. Diminuarea masei monetare înseamnă şi un regres al ofertei de monedă
şi implică o creştere a ratelor dobânzii pe piaţa monetară. Ieşirile de capitaluri în
străinătate au acelaşi efect ca şi o politică monetară restrictivă-
19. Creşterea ratelor dobânzii frânează investiţia, iar efectele stimulatorii
asupra PIB-ului şi locurilor de muncă sunt deci atenuate. Efectul de evicţiune
financiară a investitorilor particulari naţionali este deci consolidat.
 CONDIŢIILE DE EFICACITATE ALE RELANSĂRII BUGETARE IN
REGIM DE SCHIMBURI FIXE

Pentru ca plitica bugatara sa aiba efectul scontat, de relansare economica,

ar trebui indeplinite, cumulativ, urmatoarele conditii:

1. Un efect multiplicator ridicat (corespunzator efectului 2)

2. O cerere de locuri de muncă foarte elastică în raport cu volumul producţiei
(efectul 3)
3. O pondere importantă a şomajului conjunctural în şomajul total (efectul 4).
Şomajul conjunctural este legat de o încetinire a activităţii economice; poate fi,
prin urmare, redus, relansând creşterea/dezvoltarea. Dar relansarea este
neputincioasă în faţa şomajului structural sau tehnologic, ce se resorb mai greu
si pem perioade mai lungi de timp.
4. O ofertă globală foarte elastică pentru a limita inflaţia prin cerere (efectul 5)
5. O slabă înclinaţie spre import (efectul 6)
6. O cerere de monedă puţin elastică în raport cu nivelul activităţii (efectul 9)
7. O oferta de monedă foarte elastică în raport cu rata dobânzii. În acest caz, o
slabă creştere a ratelor dobânzii este suficientă pentru a stimula oferta de
monedă să răspundă presiunilor asupra cererii, presiuni generate de relansare
(efectul 10)
8. O investiţie puţin elastică în raport cu rata dobânzii pentru a limita efectul
depresiv exercitat prin creşterea ratelor dobânzilor (efectul 11)
9. O puternică mobilitate a capitalurilor, pentru ca creşterea iniţială a ratelor
dobânzii şi efectul de evicţiune care îi este asociat să fie compensate printr-un
excedent al plăţilor externe şi un regres ulterior al ratelor dobânzii (efectele 14,
15 şi 16).