Doctrine juridice – fise din manual

2012

I. Notiunea de doctrine juridice

- Institutiile juridice sunt rezultatul cristalizarii gandirii jurifice, se baseaza pe pp,
teorii, curente, in afara carora nu poate fi cunoscut dreptul
- Preocupari : - definirea dreptului (=ontologia juridica) + a conceptele sale fund
- izvoarele dreptului (uneori denumita metodologie)
- studiul pp dreptului (=axiologie juridica)
A. Definitia doctrinelor juridice
- Doctrina = opinii emise asupra dreptului de persoane care au functia de a-l studia
(sensul de communis opinio doctorum, de izvor de drept)
= opinie exprimata asupra unei chestiuni particulare
= (pl) totalitatea teoriilor, curentelor, scolilor cu priv la fenomenul juridic
- ≠ - doctrina clasica – preocupata de exegeza textelor legale (pana inclusiv in sec XIX,
avand la baza ideologia liberala)
- doctrina moderna – se desprinde de exegeza L, analizand problème noi, a.i. a
aparut o noua catégorie de doctrina, comentariu sau nota de
jurisprudenta, cu tendinta interdisciplinaritatii (se face apel la
economie, sociologie)
B. Locul si rolul doctrinelor juridice in sistemul stiintei dreptului
1. Relatia dintre doctrinele juridice si TGD
- TGD a aparut la sf sec XIX, ca o reactie la filosofia < a dreptului, prea speculativa, ea
se stueaza in afara oricarei judecati de valoare, studiind dreptul asa cum este el
- Doctrinele contribuie la intelegerea TGD, a dreptului asa cum este el, prin
intelegerea devenirii lui, a conceptelor, ramurilor si institutiilor ce au stat la baza
crearii lui
- Doctrinele pun accentul pe analiza fata de sinteza, care e studiata de TGD
2. Relatia dintre doctrinele juridice si filosofia dreptului
a. Filosofia dreptului a filosofilor ≠ de cea a juristilor
- ≠ - filosofia dreptului a filosofilor
- filosofia dreptului a juristilor (caracter aplicat, mai analitica, sistematica, fondata
pe experienta juridica)
- Norberto Bobbio : filosofia dreptului a juristilor studiaza conceptul dreptului, teoria
justitiei si teoria stiintei juridica, plecand de la studiu fenomenelor juridice si fara a
face speculatii asupra esentelor 
- M Tropper : filosofia dreptului a juristilor nu cauza sa déterminé esenta dreptului, ci
sa elaboreze continutul dreptului, care sa permita sesizarea fenomenului juridic ca
un complex de norme, carora va face efortul sa le déterminé proprietatile
- Filosofia dreptului a juristilor apare ca o descriere a practicilor dreptullui, care nu se
reduce la o generalizare ori abstractizare
b. Distinctia intre doctrine juridice – filosofia dreptului
- Doctrinele juridice nu se confunda nici cu filosofia dreptului a filosofilor, nici cu
filosofia dreptului a juristilor, pt ca ea nu cuprinde o insiruire a opiniilor juridice, ci
ofera elemente de analiza a principalelor concepte juridice

1
 Doctrine juridice – fise din manual
2012
c. Rolul doctrinelor juridice
- Prin evidentierea pp dezbateri juridice priv evolutia dreptului, se ajunge la o
intelegere a evolutiei unor discipline juridice
- Teoriile din doctrine nu au forta L ori a jurisprudentei, insa ele pot ghida legiuitorul
ori jurisprudenta, e implicata o judecata de valoare
- Prin modelele pe care le propune, doctrinele contribuie la crearea dreptului –
solutiile sunt preluate de lege si de jurisprudenta
- Dreptul tb pus in corelatie cu originile si sursele sale
C. Obiectul de studiu al disciplinei
- Obiect : studiul critic al pp sistemelor stiintei dreptului
- Fiecare scoala incearca sa isi impune opiniile, pe care le concepe ca singurele
adevarate – e necesar apelul la metoda istorica
- Diversitatea opiniilor contribuie la progresul dreptului, ea e expresia unei libertati a
cercetarii stiintifice fata de politic
D. Scopul disciplinei
- Exista rationamente care explica si fundamenteaza regulile si solutiile de drept
- TGD – ceea ce e dreptul, pec and doctrinele – ce e dreptul + ce ar tb sa fie el
- Scolile juridice sunt cele in care s-au cristalizat categoriile, notiunile fundamentale
ale dreptului
- Scopul : a pune in lumina geneza institutiilor juridice, pe a desprinde semnificatia si
finalitatile juridicului
E. Disciplina in invatamantul juridic
- E in invatamantul juridic european de cateva decenii

II. Dreptul si justitia in Antichitate

A. Grecia Antica
- In Grecia antica, evolutia dr e marcata de Platon si Aristotel, opinii ce au avut
influente si in Roma antica
1. Definitia dreptului
a. Platon
- Def dr e corelata cu notiunea de justitie si cu rolul juristului in societate (rol care nu
se rezuma la a aplica L, ci de a da fiecaruia ce e al sau, cu atat mai mult cu cat, dupa
el, o L injusta nu e L) – rolul juristului e de a face justitie, asimilata binelui
- Scopul L e virtutea, iar obiectul de reglementare tb sa priveasca numai :
→ proprietatea
→ succesiunile
→ bunele moravuri
→ educatia
- In greaca exista un singur termen care desemneaza atat notiunea de drept, cat si cea
de justitie, dikaion
- Prima misiune a dreptului este educatia
- Regimul constitutional just e cel unde oamenii sunt subordonati curajului si ratiunii
- Dreptul nu se diferentiaza de morala

2
 Doctrine juridice – fise din manual
2012
b. Aristotel
- Justitia e o virtute universala, care include toate virtutile (justitia est sumuum
virtutem)
- Clasificare : - justitie distributiva (raporturile dintre membrii cetatii priv distribuirea
bunurilor, onorurilor, sarcinilor pb, respectarea egalitatii in schimburi)

- justitie comutativa (raporturile dintre particulari, fiecare nu tb sa

primeasca nici >, nici < decat cere buna cumpatare)

- Justitia e distincta de morala, clasificarea e considerata de unii autori ca originea
distinctiei dr pb-dr privat
- Doar L morale se disting de cele juridice, a.i. nu orice L e si L juridica
- Cele doua sensuri ale lui dikaion (drept si just) se disting in conceptia lui Aristotel :
→ just inseamna echilibrul intre membrii cetatii, cei liberi, un just politic
→ drept se refera la raporturile dintre cetateni
2. Izvoarele dreptului
a. Platon
- Dintre cele 2 sensuri ale lui dikaion, cel de drept este cel mai sugestiv pt a desprinde
conceptia lui Platon despre izvoarele dreptului
- Dreptul are sensul de L, este L numai ceea ce e relevat de oameni prin stiinta
speculativa
- Platon pune in centrul conceptiei de L tot ce vine din lumea exterioara, singurul
legiuitor este filosoful1 (care are studii de matematica, dialectica)
- Procesul descoperirii legilor de filosof pp un procès de purificare, apropiere de
divinitate => pt Platon, unul din izvoarele dr e religia (ac element va fi dezvoltat, mai
tarziu, de Sfantul Augustin, insa conceptia lui Platon difera de dr natural)
b. Aristotel
- Aristotel considera ca exista 2 mari surse de drept : dr natural si L scrise ale statului,
asta pt ca primul mom in elaborarea L e studiul naturii, un moment intelectual
- Termenul de natura are > intelesuri : natura exterioara, ori finalitate
- Omul e un anumal social, zook politikon, numai cetatea e naturala
- Aristotel analizeaza constitutiile > state si constata ca cel mai potrivit regim politic e
intre aristocratie si démocratie : fiecare tb sa poata participa la viata pb, insa cf
bogatiei, capacitatii si varstei
- La Aristotel, dr natural e dedus din principii, fie ele ale ratiunii practice, fie definitii
abstracte ale naturii umane
3. Teoria legislor pozitive
a. Platon
- Dr are un puternic caracter normativ, L tb sa fie f exigente, de aceea sunt create de
un filosof cu o putere absoluta
- Initial, el este impotriva L scrise, plina de defecte (teoria filosofului-rege) : filosoful-
rege, in urma ascezei mistice, concepe eidos, ideea de justitie, dar este incapabil sa o
comunice celui vulgar, prizonier al cavernei, a.i. orice L scrisa se dovedeste injusta cu
ocazia aplicarii ei

1
Republica + Legi

3
 Doctrine juridice – fise din manual
2012
- Aceasta justitie a filosofului-rege nu poate functiona decat intr-o cetate perfecta, in
care puterile unui dictator ar apartine unui filosof, care insa nu ar fi tot timpul la
putere, ci numai in calitate de legiuitor
- Tipuri de guvernam: - monarhie – degenereaza in tiranie (caci L e violata de putere)
- aristocratie – degenereaza in oligarhie
- democratie - degenereaza in demagogie
- Ca urmare a acestei expuneri, ideea legalitatii ia locul central in conceptia lui Platon,
care isi schimba opinia in favoarea L scrise
- L nu vine insa de la popor, ci de sus, prin intermediul filosofului, devenit legiuitor
- L tb precedata de un preambul, a.i. poporul participa la justitia propusa de filosof,
dar L nu e decat o copie proasta a justitiei perfecte
- Cetatenii sunt supusi L, insa nu si printul (princeps legibus solutus est)
b. Aristotel
- Subliniaza necesitatea L, plecand de la observarea naturii
- Moduri de creare a L scrise2 : - prin legiuitori prudenti, intelepti si avertizati
- prin imparticlitatea legiuitorului (iar nu cea a
judecatorului, care poate cadea in simpatie/frica)
- Puterea legislativa sau judecatoreasca e detinuta de cel care conduce afaceri
publice, conteaza situatia sa persoanala (stare materiala, onoruri, cultura)
- Exista limite ale puterii legilor :
→ L scrisa nu poate avea valoare decat daca e stabilita in cadrul unui just natural (pt
ca L e inteligenta fara pasiune)
→ L tb sa emane de la autoritatile competente, dar L scrisa nu mai are aceeasi
autoritate (pt ca L pot lua nastere si prin cutuma, jurisprudenta sau direct de la
popor)
B. Roma Antica
- S-au inspirat din cultura greaca (stoicism + Platon + Aristotel), dar au avut si o
contributie proprie - Cicero
1. Influenta greaca si pp dreptului roman
- Stoicismul roman se deosebeste fata de cel grecesc prin faptul ca el e o doctrina
morala mai mult decat juridica – filosoful sta retras, separat de interesele cetatii
- Exista o lege naturala care consta in ratiunea universala, o parte a acestei ratiuni se
regaseste in constiinta fiecaruia, dar are o influenta morala
- Dreptul natural isi pierde din amploare, institutiile nu sunt considerate permanente
– stoicismul a deturnat juristii romani de la metoda dreptului natural
- Platon a influentat dr roman, prin pp precum ‘qui principi placuit, legis habet
vigorem’ si ‘princeps legibus solutus est’
- Neoplatonismul a sustinut ideea unui drept autoritar, in forma legislativa
- Romanii au preluat de la Aristotel conceptul de justitie de suum cuique tribuere –
atat in crearea, cat si in interpretarea la texte (jurisprudenta, actele pretorului, ale
Senatului)
- Daca era necesara modificarea L, ac se facea in numele echitatii
- Nu se cercetau toate legile, ci numai cele juste iar justul se gasea in natura lucrurilor

2
Retorica

4
 Doctrine juridice – fise din manual
2012
- Izvorul pp al dreptului nu este legea, ci natura, a.i. dr roman clasic e in special opera
doctrinei
- Legile nu sunt ierarhizate, cum propune Aristotel
2. Cicero
- Cicero a fost influentat de scepticism – punea accent pe studiul jurisprudentei, se
impunea oblig de a respecta in fiecare om, fie el sclav, ratiunea, umanitatea,
sinceritatea, pietatea in rap de familie
- Legea naturala3 = este ratiunea dreapta, acordata naturii, raspundita in constiinta
fiecarui om – e o L veritabila, constanta, eterna
- Dreptul nu e rezultatul vointei libere, ci e dictat de natura, el nu se fondeaza pe
pozitivism, pt ca altfel, si legile tiranilor ar fi drepte => e neceasar sa ne raportam la o
justitie naturala si imuabila
- Din ius naturae decurge si notiunea de ius gentium, pe baza carora se rezolvau
litigiile intre straini (asta spre deosebire de ius civile, dreptul aplicabil romanilor)
- Desi recunoaste necesitatea dr natural, Cicero sustine ca el poate fi ameliorat cu
ajutorul legiuitorului
- Ideea de ius naturae e legata de aequitas, de unde rezulta egalitatea de tratament
(sclavia, desi era >< dr natural, era considerata fireasca datorita existentei lui ius
gentium si justificata de rezboaie)
- Ius gentium e un concept roman, pe cand ius naturae e un concept preluat de la
greci
- < de aparitia codurilor (dupa care nu se mai facea distinctia intre roman si strain),
cetatenia nu aparea in prim-plan decat in litigii priv dobandirea sau pierderea
cetateniei
- > codificare, cetatenia a devenit un statut social, care avea 2 consecinte :
→ cetatenia este exclusiva (nu poate avea > cetatenii)
→ buna functionare a cetatii pp o egalitate intre cetateni, egalitate ce a devenit, prin
Cicero, o egalitate in fata L civile si una politica in fata functiilor législative si
executive
- Egalitatea politica a dus la aparitia anumitor privilegii, care au influentat dr public
(ex : in pénal, inegalitate intre ped si procedura aplicabila) + dr privat (ex : ereditatea
oblig pt exercitarea anumitor profesii)
- Cetatenia romana este in fapt un statut social superior diferentiat, neunitar, aflandu-
se la baza distinctiei dr pb-dr privat, un statut social caruia dr ii da o forma jur 4

III. Formarea dreptului modern

A. Rolul crestinismului in formarea dreptului. Evul Mediu.
1. Doctrina juridica a Sfantului Augustin
- E marcata de viziunea crestina, se face distinctia intre legea divina si legile umane
a. Teoria legilor profane
- Pp : - legile profane nu sunt juste
- desi injuste, L omenesti tb respectate
- Sf critica toate institutiile statului5
3
Republica
4
Michel Villey
5
De civitate Dei

5
 Doctrine juridice – fise din manual
2012
- Dreptul nu poate exista decat daca e just, pt ca rolul lui este de a da fiecaruia ce e al
sau, insa nu poate fi just daca nu il are in centru pe Dumnezeu si respectul pe care i-l
datoram => L romana e injusta, pt ca nu are la baza crestinismul, iar unde nu exista
justitie, nu exista drept
- Nu tb sa numim drept ceea ce stabilesc oamenii, pt ca ei nu numesc drept decat
ceea ce vine de la justitie
- Sf ramane fidel opiniei grecesti, cf careia e drept ceea ce e just (desi fol not de ius
humanorum, el subliniaza ca institutiile profane nu sunt deloc drept)
- Cu toate acestea, L profane tb respectate (sa dam Cezarulului ce e al Cezarului), pt
ca si crestinul are nevoie de stat si de legile sale profane, pe care tb sa le respecte,
respectarea lor ajuta la pacea cetatii, care e insa o pace inferioara
- Exista > grade de pace, pacea perfecta (asigurata de o justitie perfecta) si paci
inferioare (ordinea provizorie a cetatii terestre)
- Supunandu-ne legilor umane, implicit ne supunem unui plan divin, ptentru ca nimic
nu se intampla fara voia lui Dumnezeu, aceste L reflecta ceva din ordinea Lui
- Doctrina Sf e diferita de dreptul natural, unii spun ca se apropie de pozitivism (cu
notiuni ca ordine pb, respectarea istoriei, respectarea L pozitive)
b. Continutul dreptului. Teoria izvoarelor dreptului
● Continutul dreptului
- Sensul notiunii de justitie la Sf Augustin e diferit de cel al dreptului natural – justitia
nu mai inseamna egalitate, ci caritate, gratuitate, generozitate
- Trasaturi ale justitiei crestine : - are caracter subiectiv (fiin o justitie de caritate, are
reguli imprecise, informulabile, ea poate fi
cunoscuta numai prin credinta)
- are ca scop perfectiunea(nu admite interese private   
Sf dezvolta atat ideea proprietatii private, cat si a
celei comune, mai ales pt calugari => reafirmarea dr
natural, pt ca in primele comunitati, s-a renuntat la
propr privata, care nu are izvor divin, pt cea comuna,
nimic nu e just daca e fara mila)
- lipseste sanctiunea (dr crestin nu poate sanctiona si
nu poate fi sanctionat pe pamant)
- Dr crestin poate coexista cu cel laic, desi nu au punte comune asta nu inseamna ca
se opun unul altuia – unul pune accent pe lucrurile trecatoare, iar celalalt, pe
indepartarea omului de cele materiale
- L laica poate exista, pt ca, pt un crestin, intre respectarea L laice si cea crestine,
conteaza cea crestina
● Izvoarele dreptului
- Exista 3 categorii de izvoare ale dreptului : dr natural, L lui Moise, L lui Hristos
→ Dreptul natural
- Ajuta sa cunoastem ce e just + modul de functionare a justitiei
- Desi nu e adept al dr natural, in conceptia Sf, exista elemente de armonie intre dr
natural si cel crestin, pt ca Dumnezeu a impus o ordine in natura, iar justitia
oamenilor nu ar tb decat sa execute acea ordine

6
 Doctrine juridice – fise din manual
2012
- Sf sustine ca dr natural era bun < de pacatul originar, el este L paganilor, ius
gentium, de fapt, crestinii au accès la justitie pe alte cai
→ L lui Moise
- Sf sustine L lui Moise si modelul promovat de Tora, pt ca ele au fost date de
Dumnezeu, dar le considera adecvate acelui timp, fiind depasite de L crestina
→ L lui Hristos
- Singura capabila sa ii conduca pe oameni spre justitie, spre adevaratul drept
- Ea se regaseste in cele 4 Evanghelii
- Ceea ce este just isi are originea in credinta (justus ex fidae vivit), caci credinta e pp
cunoasterii – asta pt ca inteligenta umana e prea corupta pt a descoperi ea insasi
continutul dreptului iar adevaratul drept e obedienta de o L pozitiva divina
- L si cutumele au valoare de lex specialia, daca textele divine tac
c. Teoria statului
- Statul tb sa se bazeze pe L crestina, sa pedepseasca atingerile aduse Bisericii (inclusiv
folosirea fortei pt protejarea credintei)
- L omenesti art b sa fie cf celor crestine, dar asta nu e o conditie pt respectarea lor, pt
ca si L umana e o parte a ordinii divine
- E ideal ca L umane sa fie juste, insa justul nu poate fi cunoscut decat prin credinta
- Statul crestin tb sa evolueze spre crearea unei cetati divine, un refugiu al crestinilor,
cetatea terestra tb sa fie o copie a celei ceresti, iar dreptul uman, unul crestin
2. Conceptia despre drept si L a sfantului Toma d’Aquino
a. Noi semnificatii ale teoriei dreptului natural
- ≠ intre - dr natural (diferit de morala, fiind muabil, pt ca natura umana e muabila)
- L umane – sunt si ele muabile, pt ca natura umana e muabila
- Preocupari : - necesitatea L omenesti
- originea L
- continuitatea L
- calitatile L
- autoritatea L
- Necesitatea L se justifica nu prin faptul e ca un remediu al raului, ci prin faptul ca
provine din natura umana, pe care o reflecta – L umana are in continutul sau nu
numai dispozitii represive, ci si permisive si represive
- Originea L legata de regimul politic si curpinde dispozitii pt monarh, bogati, intelepti,
popor - L concentreaza un maxim de virtuti (leges habent maximam virtutem)
- Continuitatea L e explicata prin dr natural – orice L umana provine din dr natural
- Dr e rezultatul ratiunii (pt ca deriva din stiintele naturii) si vointei (pt puterea
legislativa ce –a adaugat forma scrisa rigida, precizie, fixitate)
- Stiinta dr natural e atat de vaga incat in institutiile noastre intra cea mai mare parte
a arbitrariului – dreptul nostru e extrem de pozitiv
- Calitatile L – ac tb sa fie justa, sa reflecte binele comun si nu interesele legiuitorului,
corespunzatoare conditiilor de spatiu si timp, cf justului natural
- Autoritatea L exista  e justa, ><, ea tb sanctionata de jusdecator (are deci, o
autoritate conditionata)
- Termenul de drept se confunda cu cel de just, ca la greci si romani => e just ceea ce
deriva din natura, insa e un just flexibil, care nu ofera reguli fixe

7
 Doctrine juridice – fise din manual
2012
- Dreptul natural ofera reguli générale, impreise schimbatoare
- L omenesti ocupa locul central in ansamblul dreptului natural – cand L pozitive tac,
judecatorul va aplica acele reguli imprecise de dr natural
b. Contributia crestinismului la crearea si evolutia dreptului
● Rolul crestinismului
- Rolul crestinismului in formarea dreptului e dublu 6 :
→ divinitatea ne arata ca natura umana nu e singura in Univers, ca exista o lume
spirituala deasupra ei
→ cunoasterea umana poate fi ajutata de relatia divina, pt ca Dumnezeu il
calauzeste pe om de-a lungul vietii si il ilumineaza sa descopere adevaruri rationale
● Termenul de drept + L
- Termenul drept are aceeasi semnificatie ca la Aristotel, dreptul e obiectul justitiei –
exista un drept natural, al gintilor, dar dreptul pozitiv nu poate avea ca izvor decat
legi omenesti, profane
- L suprema e L eterna, pt ca ea e divina – preceptele sale nu sunt cunoscute direct de
om, ele trec in legea naturala (care e sursa moralei si poate fi cunoscuta de orice om,
crestin ori pagan)
- L omeneasca deriva din L naturala, e o prelungire a acesteia, o expresie a ratiunii
profane7
● Izvoarele dreptului
- Sunt crestine : Vechiul si Noul Testament
- Scopul lor – a dezvalui o dimensiune spirituala in plus, cea a existentei divinitatii
- Mantuirea sufletului asigura o cale catre o existenta vesnica, constanta, o
beatitudine eterna, dar pentru a ajunge acolo e nevoie de credinta
- L lui Hristos este total diferita de cea umana, ea nu are forma L scrise si e destinata
tuturor ce vor sa fie desavarsiti, ea pp o permanenta lupta interioara pt a ne
desavarsi, e o stare de spirit, ce tb traita in permanenta
- La Sf Toma apare deci o ≠ intre legea crestina si drept, cel din urma fiind accesibil
inclusiv necredinciosilor
- Doctrina Sf Toma readuce in prim-plan teoria dr natural al antichitatii
● Distinctia dr pb – dr privat
- Pt dr pb, Sf Toma a sustinut teoria laica a suveranitatii (ceea ce a dus apoi la
separarea statului de Biserica) – suveranitatea e inclusiv pt toti, inclusiv cei
necredinciosi si e explicata prin teoria dr natural, ea derivaa din natura
- Regele ramane sub puterea Papei, insa se ocupa mai mult de lucruri terestre , e legat
de dr natural – poporul tb sa se supuna in cele materiale regelui, iar in cele
spirituale, Papei
- Dr privat e marcat de teoria proprietatii private (dominium), Sf respinge teoria
proprietatii comune a crestinilor, pe care o plaseaza te temeiul moralei
- Sf reiretreaza notiunea de delict asa cum e consacrata in dr roman
- Institutia casatoriei are un regim mixt, juridica-religios – are rolul de unire cu Hristos
si Biserica => interdictia divortului, a poligamiei, a incestului 8
B. Laicizarea dreptului
6
Summa theologiae
7
Tratatul legilor
8
De citit Michel Villey, La formation de la pensee juridique moderne

8
 Doctrine juridice – fise din manual
2012
- Se observa tendinta de rationalizare a dreptului, se pune in centrul dreptului omul,
‘se trece de la superior la inferior, de la Dumnezeu la oameni, de la rege la popor’
- Teorii noi : a contractualismului, a separatiei puterilor, drepturile inalienabile, ius
naturalismul
1. Teoria contractului social si teoria separatiei puterilor
a. Influente asupra teoriei statului
- Teoria statului a fost influentata atat de teoria contractului social, cat si de cea a
separatiei puterilor
- Hugo Grotius – crearea statului e precedata de un contract social, poporul transmite
puterea guvernantilor, stabilind forma de guvernamant (> incheierea contr, poporul
pierde controlul asupra guvernantilor, ar rezulta deci chiar ca guvernantii nu tb sa isi
respecte promisiunile) ; forma pactului e cea a tratatului interational, cu forta
obligatorie, ce da nastere unei oblig absolute si perpetue de a se supune suveranului
- Thomas Hobbes – statul e creat pe baza unui contract social, pentru pacea in
societate, altfel, homo homini lupus, iar starea naturala e bellum omnium contra
omnes ; cu ocazaia contr, oamenii cedeaza anumite dreptului in schimbul pacii (DAR
NU TOATA PUTEREA) ; contractul se incheie intre stat si popor, nu intre suveran si
popor ; statul e singura sursa a dreptului, numai el il defineste ca un
‘comandament’ ; puterea statului e summum imperium, puterea nu apartine
monargului (care e ex lege si supra legem) – un sistem de just legal, nu just natural
- John Locke – omul nu se afla in stare de razboi, ci intr-o stare de natura, care
cuprinde > dr fund : dr la libertate, dr la munca, dr la propr privata ; contr are cas
cop garantarea dr naturale prin dr pozitiv ; autoritatile sunt investite cu putere, dar
ele tb sa garanteze acele dr naturale, iar daca abuzeaza, poporul are dr sa isi retraga
suveranitatea => bilateralitatea obligatiei politice (a poporului de a se supune dr
pozitive, iar ale statului, de a respecta dr fund) ; supunerea fata de politic nu e
neconditionata ; e fondatorul liberalismului politic, un vot al majoritatii poate
retrage un dr inalienabil unei persoane ; scopul statului il contituie un maxim de
libertate pentru om
- JJ Rousseau9 – omul se afla intr-o stare de natura, el nu e un animal social, ci un biet
animal, cu doua tendinte (mila si perfectibilitatea) ; omul se asociaza, cedeaza prin
contract totalitatea dreptului sale naturale statului, care i le restituie imediat, sub
denumirea de drepturi civile ; pactul are la baza totalitatea vointeilor individuale
care se contopesc intr-o vointa generala
b. Definitia dreptului
- Grotius - dr e mijlocul rational si natural de a asigura pacea ; dr natural e imuabil, el
ar fi existat chiar daca Dumnezeu nu ar fi existat ; simpla sociabilitate a dreptului e
suficienta pt crearea dreptului, iar acea sociabilitate se realizeaza prin intermediul
pactului social ; dreptul natural al lui Grotius se situeaza intre curentul dogmatic al
dreptului natural crestin si curentul rationalist al dr modern
- Hobbes – suveranul e unicul legiuitor, deci legea e cea care determina continutul
dreptului ; un act e legal daca e cf L facute de suveran ; se apropie de pozitivism
juridic, cu anumite diferente :

9
De citit Contractul Social al lui Rousseau

9
 Doctrine juridice – fise din manual
2012
→ sustine existenta unei legi naturala, chiar daca ea e numai o teorema a ratiunii,
dar pe ea este fondata pacea iar L pozitiva e legata de L naturala
→ nu intalnim ideea limitarii puterii statului de drept, pt ca, dupa el, suveranitatea e
absoluta si indivizibila, nu i se pot aduce atingeri
→ nu regasim ideea pozitiva a neutralitatii dreptului, aici dr e subordonat L naturale
(sollen), ce are ca scop asigurarea pacii
- John Locke – dr tb sa asigure libertatea individului, el comanda, limiteaza, prescrie,
interzice
- Rousseau – L e o generalizare colectiva, ea are valoare numai prin pactul social ;
exista o dupa generalitate a L :
→ formala (provine din autoritatea statala, deci, venind de la toti, e legata de
democratie)
→ materiala (prescriptiile pe care L le statueaza) 
- Rousseau – Consecinte ale dublei generalitati a L :
→ legea, fiind un act de vointa generala, nu se poate pronunta asupra particularului
→ faptul ca L e expresia vointei generale inseamna ca ea e rationala si legitima –
numai L poate implini omul, ea asigura libertatea si justitia
- Rousseau nu respinge ideea dr natural, dar acesta nu are semnificatie si validitate
decat prin intermediul ratiunii publice si L pozitive civile ; totusi, el da L absolute,
venite de la Dumnezeu, o forma umana
2. Conceptia lui Kant cu privire la drept
- Face o ≠ a dreptului de morala, ca si o separare intre drept natural si drept pozitiv
- Dr natural = ans conditiilor dat carora preferinta arbitrara a fiecaruia se poate
armoniza cu preferinta arbitrata a celorlalti, in cadrul unei L universale de libertate
- Dr natural este, de fapt, intregul drept, nu un set de reguli particulare
- Dr pozitiv cuprinde norme reglementate si sanctionate de legiuitor, el e dependent
de vointa legiuitorului, dar e imp limitarea libertatii individuale, pt ca ea sa coexiste
cu libertatile celorlalti
- Dr natural e bazat pe ratiune, iar cel pozitiv pe inspiratie (a.i. ajunge sa fie arbitrar)
- Libertatea si egalitatea sunt cele mai imp valori jur, ele sunt dr innascute, dar tb
reglementate si de dr pozitiv
3. Drepturile inalienabile ale omului
- S-au afirmat in timpul revolutiilor americana si franceza, sec XVIII (Declaratia de
Independenta a statelor americane din 1776 + Declaratia drepturilor omului si
cetateanului din 1792 + Declaratia Dr Omului din Fr, din 1793)
- Declaratiile proclama dr omului si cristalizeaza concepte fund : fericire, libertate,
egalitate
- Probleme :
→ Cine e titularul dr inalienabile ?
- Opinii : - americana : a omului natural (libertatea concreta a unui om sub dominatia
Coroanei Britanice)
- franceza : a omului politic sau civil (libertatea abstracta a cetateanului)
→ Cine le proclama ?
- Opinii : - americana : dr au fost create de Dumnezeu pt noi, ne apartin, le putem
revendica singuri

10
 Doctrine juridice – fise din manual
2012
- franceza : dr nu sunt rezultatul vointei lui Dumnezeu (care l-a creat pe om),
omul se poate declara titular al dr pe care natura umana le presupune
→ Care sunt aceste drepturi si ce forta normativa au ?
- Cf ambelor declaratii, scopul e fericirea publica (ce contine drepturi), dar ea e
conceputa diferit: in declaratia americana, accentul cade pe libertate, iar in cea
franceza, pe egalitate
- Declaratia americana spune ca poporul creaza republica, nu statul, orice guvernare
in sine e rea, fericirea se construieste pe libertate, poporul are un rol central;
Declaratia franceza spune ca numai statul poate garanta egalitatea, teoria etatista
- Drepturile ce sunt inglobate in notiunea de fericire:
• dreptul la siguranta:
- Baza ac dr e teoria lui Hobbes, cum ca scopul statul e sa asigure siguranta
- Ca sa apartina individului, tb ca – puterea politica sa nu contina ius vitae nocisque
– puterea politica sa nu fie proprietatea cuiva
– puterea suveranului sa se exercite in numele L, el
sa nu fie stapanul supusilor
- Statul, odata creat, tb sa se autolimiteze prin L – ideea statului de drept (in Fr, statul
tb sa se subordoneze unei ordini obiective, fondata pe solidaritatea sociala)
- In Germania, s-a aratat ca se ajunge la un cerc vicios : statul tb sa se autolimiteze
prin drept, pe care tot el il creaza
• Libertatea constiintei
- Daca siguranta, libertatea fizica, e un scop al statului, cu atat mai mult va fi
libertatea constiintei, care tine de ratiune
• Dreptul de proprietate
- J. Locke considera ca proprietatea e o extensie a dr la siguranta : daca un om are dr
inalienabil de a-si apropria viata sa ca pe un bun, cu atat mai mult isi poate apropria
bunurile din natura
- Justificarea proprietatii e ca bunul e tocmai produsul muncii omului (in Declaratia de
Independeta, propr isi are originea in dr naturale, deturnate de monarh injust)
- Declaratiile franceze prevad ca propr e o extensie a dr natural, posedand un bun,
individul are simobolic posesia propriei lui persoane
- Proprietatea permite asigurarea libertatii si egalitatii, un drept universal la fericire
privata
- Binomul libertatea-egalitate a dat nastere conceptului de fraternitate, prin care se
ajunge la cunoasterea fericirii publice
4. Rationalistii moderni
a. Hegel
- Considera ca omul este un produs al istoriei, nu un substrat al acesteia (ca in
doctrina antica a dr natural)
- Sistemul de drept e expresia libertatii realizate
- Dreptul natural nu se opune dreptului pozitiv
- Omul e membru al societatii sub un dublu aspect :
→ in cadrul statului rational, unde obligatia esentiala a omului e realizarea dr sau
subiectiv

11
 Doctrine juridice – fise din manual
2012
→ in cadrul statului propriu-zis, unde omul, ca individ social, intervine ca cetatean,
participand la puterea legislativa
- Drepturile omului se transforma in obligatii ale cetatenilor – daca libertatea e un pp
de dr, drepturile sunt un moment relativ al dreptului
- E adeptul proprietatii private, spune ca proprietatea colectiva e contradictio in
terminis
b. Pozitivismul juridic
- Ca urmare a solutiilor propuse pana la sf sec XX, fundamentate pe jus naturalism, s-
au dezolvat curente opune, pozitivisul (pp fundamentarea dr pe notiuni exterioare
ratiunii) si idealismul (dr e opera ratiunii)
- Doctrina pozitivista exclude notiunea de just din definitia dreptului, e vb de 3
curente : scoala exegezelor, scoala engleza si scoala germana
• Scoala Exegezelor
- A aparut in Franta, intre 1830-1880, fiind determinata de procesul de codificare al lui
Napoleon
- Exclude filosofia dr din studiul juridic, dar promoveaza o silosofie etatista – valoarea
absoluta a dr natural se transfera dreptului pozitiv
• Scoala engleza
- Reprezentant : Jeremy Bentham
- Critica sistemul de common-law, propune codificarea
- Inlatura din conceptul dr orice element extrajuridic, pt a construi o stiinta a dr
perfect autonoma
- L e comandamentului celui ce are putere asupra altuia
- Dr e un ans de semne ce provin de la suveran, dar scopul e bunele public
- John Austin continua doctrina lui Bentham, dar fara a introduce dr natural –
plaseaza L si jurisprudenta in stiinta dr pozitiv
• Scoala germana
- Dr isi are originea in creatia populara spontana si inradacinata istoric – dr a izvorat
dintr-un singur comandament statal (=> apare ideea codului unic)
- Un sistem rational al drepturilor naturale tb sa permita constructia unui sistem de dr
pozitiv, sub forma unui cod unic
- Savigny nu e de acord cu ideea codificarii – codul transforma dr intr-un sistem inchis,
rigid, inadaptat necesitatilor societatii
- Dr e expresia constiintei juridice populare – Volkgeist – iar constiinta juridica
populare e vointa istorica si spontana a dreptului, care se manifesta in cutume
- Scoala istorica a dreptului (Scoala Pandectistilor, bazata pe metoda jurisprudentei
conceptelor - Beriefsjurisprudenz) e opusa pozitivismului, care neaga rolul istoriei in
formarea dreptului, subliniind rolul stiintei juridice in elaborarea dr in vigoare

IV. Criza dreptului

- Prin reactia fata de dr natural, pozitivismul a creat o criza a dreptului
- Pozitivismul a dat nastere la doua tendinte : juridicizarea si etatizarea dr (teorii
formaliste), pe de o parte, si tendinta de indepartare de L (teorii antiformaliste)
A. Juridicizarea si etatizarea dreptului (Teorii formaliste)
- Formalismul situeaza in centrul studierii dreptului L si statul, care au rol imp

12
 Doctrine juridice – fise din manual
2012
- Pozitivismul german izvorat din Scoala istorica a dreptului si din Pandectism a fost
criticat la inceputul sec XX, cand se constata tendinta autonomiei stiintei dreptului
- Obiective ale autonomiei : - sistematizarea stiintei dreptului (reguli prin deductie)
- separarea conceptelor dr in sistemul stiintei juridice (are
2 elemente, respectiv formularea unei TGD si separarea
filosofiei dr de stiinta dr)
1. Juridicizarea dreptului. Teoria normativista. – Hans Kelsen
- Kelsen critica conceptia traditionalista, cf careia dr e produsul fortei statului, pt ca
autolimitarea statului prin dr e de fapt tot vointa statului si nu e transpunerea
autonomiei de vointa contractuala din dr privat
- El construieste o ‘teorie pura’10 a dreptului, diferita de TGD – ideea centrala e ca
notiunile, conceptele fund ale dr tb epurate de orice semnificatie etnico-politica –
teoria dr tb sa fie pur juridic, nu morala, filosofica ori politica
- Teze fund : - teoria separatiei dr de morala (de dr natural)
- teoria normativista propriu-zisa (face distinctie intre fapt si drept –
apartine vointei statului ceea ce e stabilit de o norma juridica obiectiva
valida)
• Teoria separatiei dr de morala
- Teoria pozitivista definea dr ca un act de comandament al legiuitorului, insotit de o
sanctiune – Kelsen o critica, pt ca vointa subiectiva a agentului de a obtine unul de la
altul un compatament adecvat e semnificatia subiectiva a cea ce tb sa aiba loc
- Kelsen face astfel o distinctie intre fapt si drept, dreptul tb sa fie independent de
ratiunile personale ale emitentului ordinului, de subiectivismul legiuitorului
• Teoria normativista propriu-zisa
- Dr e un sistem de norme ierarhizate – legiuitorul, cand legifereaza, o face pt ca
exista o L de abilitare, a.i. omul se supune dreptului, si nu faptului
- Normele nu pot fi obiective, ce ar tb sa fie (sollen) decat daca o norma juridica le da
emitentilor puterea de a emite legea => acea norma juridica e Constitutia, iar toate
celelalte norme tb sa fie conforme cu normele > si cu C.
- Din ce norma superioara se fundamenteaza insasi validitatea Constitutiei ? – Kelsen
spune ca e o norma ipotetica, denumita norma fundamentala, care are ca singura
prescriptie ca destinatarii normelor sa se conformeze puterii constituante
- Kelsen respinge teoria dr natural, spune ca nu exista acele pp de justitie care ar
conditiona continutul dreptului
- In conceptia lui Kelsen, dr pozitiv si cel natural sunt ireconciliabile – dr natural spune
ca validitatea normei depinde de justitie (care e in afara ordinii pozitive)
- Validitatea si eficacitatea oridinii juridice e data de norma fundamentala – o norma e
valabila daca a fost creata intr-un anumit mod, care determina o alta norma, care, la
randul ei, a fost reglementata de alta norma
- Stiinta dr nu are ca obiect stabilirea a ceea ce ar tb sa fie, ci desemnarea de norme
juridice valide

10
De citit ‘Teoria pura a dreptului’ – Hans Kelsen

13
 Doctrine juridice – fise din manual
2012
2. Etatizarea dreptului. Pozitivismul etatist francez.
- Pozitivismul german, rezultat al Scolii istorice a dr s-a creat avand la baza Teoria
statului (statul e sb autonom de dr cu vointa proprie, pers jur, entitate separata de
societate, cu organe ce actioneaza in numele sau)
- Problema stat-drept : cum se poate ca statul sa nu se identifice cu forta, cand el e
supus dreptului, pe care tot el il creaza ? – raspunsul lui Carre de Malberg a fost ca
statul se autolimiteaza pt ca e un stat de drept, se supune voluntar dreptului
- Carre de Malberg preia teoria statului de drept – statul e natiunea organizata juridic,
iar Parlamentul, expresie a vointei generale a natiunii, e organul suprem
- In perioada respectiva, L era contestata ca unica sursa a dreptului, se spunea ca L tb
supusa justitiei, Malberg isi formeaza doctrina in acest context
- Malberg spune ca statul e supus dreptului, de unde rezulta ca :
→ exista un drept superior dreptului pozitiv creat de stat (dreptului obiectiv), fondat
pe solidaritate
→ se formuleaza teoria autolimitarii, inspirata de teoria germana – daca crearea
statului nu poate primi o calificare juridica, existenta statului se identifica cu actul
care il instituie
- Malberg e la celalalt pol fata de Kelsen : daca pt Kelsen, la baza L sta o norma
juridica, pt Malberg, la baza L sta un fapt
- Malberg considera ca statul e prin definitie limitat de drept, pt ca se naste si exista
datorita unei norme juridice
- Spre ≠ de Kelsen, Malberg spune ca ordinea de dr nu e o ierarhie de norme juridice,
o ierarhie de organe
- Malberg critica teoria lui Kelsen a crearii dreptului pe grade de norme, ci el spune ca
dreptul ia nastere printr–o ierarhie a organelor, in functie de intiderea puterii lor –
unitatea statului e compromisa in absenta unei autoritati cu o putere de decizie
predominanta, de unde rezulta superioritatea puterii constituante
- Constituirea puterilor statale coincide cu stabilirea regulilor jur ce acorda statut
special autoritatilor, conferindu–le comp, de aceea, nu exista organe fara drept –
Malberg propune astfel o ierarhizare a autoritatilor, cf puterii lor (legislativa,
executiva, judecatoreasca, constituanta – cea constituanta e cea mai importanta)
B. Teoriile antiformaliste
- Sunt : decizionismul juridic, scoala liberului drept, realismul american, realismul
scandinav, sociologia dreptuluk, teoriile pluralismului juridic
1. Decizionismul juridic
- Fondatorul e Carl Schmitt, el critica teoria normativista a lui Kelsen si conceptia
liberala a statului de drept
- E inadmisibil ca o norma sa iti creeze conditiile propriei aplicari, ca o norma sa se
realizeze prin ea insasi – o L nu poate sa se aplice, sa se utilizeze sau execute ea
insasi, ea nu se poate interpreta ea insasi, nici sa se defineasca, nici sa se
sanctioneze
- Ceea ce omite normativismul este ca nu exista norma fara interventia unei autoritati
care sa decida, iar decizia luata de autoritate face posibila existenta chiar a normei
(de aceea s.n. teoria decizionista)

14
 Doctrine juridice – fise din manual
2012
- Distinctia lui Kelsen intre validitatea normei si aplicarea ei pare inutila pt Schmitt,
datorita amestecului politicului cu juridicul, chiar primatul acestuia asupra
juridicului, piramida lui Kelsen apare ca o pura iluzie
- Validitatea ordinii de drept are fundamente diferite, pt ca in varful ordinii de drept
sta decizia suveranului, a.i. ordinea de dr se fundamenteaza pe o decizie, nu pe o
norma – este suveran cel care décidé starea exceptionala, acea stare de
imprevizibilitate neprevazuta in ordinea juridica si care permite suspendarea ordinii
de dr daca existenta statului e pusa in pericol
- Schmitt critica doctrina liberala (neinteventionismul statului), spunand ca statul
legiuitor (care ia decizii un functie de competenta autoritatii si procedura de urmat)
e de fapt, inca din anii ’20, un stat social, care intervine in toate domeniile
2. Scoala liberului drept
- Pp reprezentant : Francois Gény, care critica Scoala exegezelor si precede Scoala
germana a liberului drept – cf scolii germane, exista > izv de dr, iar cercetarea libera
a dr deschide apoi calea sociologiei jur
- Tezele liberului drept :
a. Decaderea L
- In Franta, datorita industrializarii, s-a ajuns la o necorespondenta intre L si evolutia
societatii
- Geny critica : - monopolul L (dr se refera la acte si institutii umane, iar nu ideale)
- natura functiei jurisdictionale (are rolul de a crea dr, nu doar a aplica)
- Se recunosc, alaturi de L, si alte izvoare ale dr, precum cutuma jurisprudenta,
doctrina, izvoare provenite din libera cercetare stiintifica
- Clasificarea izv dr : - daturi reale (realitatea ec, sociale pe care se fund norma)
- daturi istorice (traditia si istoria unei tari)
- daturi rationale (natura lucrurilor + natura umana – dr natural)
- daturi ideale (aspiratiile omului)
- Daturile reale si cele istorice corespund circumstantelor de fapt (ce releva notiunea
de just, si reprezinta, in realitate, preceptele dr natural), iar ultimele doua tb sa
inspire legiuitorul, magistratul si teoreticianul dreptului
b. Cercetarea libera a dreptului
- Are ca scop umplerea lacunelor L, ce se realizeaza prin doua méthode : interpretarea
legii (prin cercetarea vointei legiuitorului, care are prioritate fata de libera cercetare)
si libera cercetare a dreptului
C. Realismul american
- A fost influentat de Fr Geny si Scoala liberului drept
- Fondatorul : Oliver Wendell Holmes
- Teze fund : - conceptia instrumentalista sau functionalista a dr (dr e un mijl de
realizare a diverselor politici, nu un ans de norme)
- teza nedeterminarii (normele contin termeni nedeterminati – teza e
legata de autoriatea atasata hot jud in sistemul anglo-saxon)
- teoria comportamentalista (behaviorismul – hot jud e rezultatul
intuitiilor judecatorului, deci ea tb privita critica)
- teza anticonceptualista (faptele din hot jud au consecinte sociale, deci
gandirea jur tb sa ramana cat mai aproape de modelele de

15
 Doctrine juridice – fise din manual
2012
comportament impuse de autoritatile de aplica dreptul + gandirea jur
nu tb sa faca nici o judecata de valoare asupra acestor modele)
D. Realismul scandinav
- Reprezentant : Alf Ross
- Dr e un fenomen psihic, pt ca dreptul, ca ansamblu de norme, impune o
constrangere psihica
- Forta oblig a normei diferentiaza realismul scandinav de cel american
- Ross critica distinctia intre validitatea normei (sein) si eficacitatea ei (sollen)
E. Sociologia dreptului
- Rudolph von Ihering - sustine ca scopul dr tb sa fie protejarea a ceea ce e necesar pt
afirmarea personalitatea omului (onoarea + proprietatea)
- Max Weber – dr e compus din norme jur ordonate ierarhic, stabilite dupa o anumita
procedura si definite dupa alte norme, a.i. ordinea de dr e o ordine completa, fara
lacune (solutiile in litigii tin de deducerea situatiei concrète din norma abstracta)
F. Pluralismul juridic
- Maurice Hariou – statul nu poate fi unica institutie producatoare de drept, pt ca
exista si alte institutii private si publice
- Leon Duguit - dr nu e ceea ce e sanctionat de stat, ci ce e socialmente necesar 
- Pt Duguit, statul nu exista sub forma suveranitatii sau a puterii pb, acestea sunt
concepte vide, pt ca nu se manifesta si in relatiile internationale ale statului
- Duguit creaza o teorie a serviciului public, servicii organizate de stat sub autoritatea
lui ; subliniaza distinctia intre functiile exercitate de grupuri si cele exercitate de
indivizi, considerand ca tb sa existe un echilibru intre guvernanti si guvernati

V. Teoriile idealiste
- S-a dezvoltat ca un curent opus pozitivismului
A. Neokantianismul. Georgio del Vecchio si R Stammler (preocupari legate de
conceptul dreptului)
1. Georgio del Vecchio
- Georgio del Vecchio: sistemele juridice reflecta idealul de justitie, ce permite
realizarea libertatii persoane
- Cercetarea dr: - pur logica (conceptul de drept, ca la Kant)
- deontologica (conceptul de ideal de drept, diferit fata de Kant)
- fenomenologica (cercetarea dr dpdv istoric si sociologic)
- Orice pers e sub de dr, are un dr subiectiv, ce corespunde unei oblig a altei pers
- Idealului de dr ii corespunde idea de justitie – orice pers are dr de a nu-I fi ingradita
propria libertate
- Conceptul de ideal de dr difera la del Vecchio fara de Kant: dr nu ar tb definit cu
privire la continutul sau (ideal de justitie), ci prin raportare la forma sa, care tb sa fie
valabila pt toate sistemele de dr
- Domeniului dr apartine orice actiune umana, evaluata dupa cum e sau nu
compatibila cu actiunile altui subiect (daca A are dr de a actiona, B are oblig de a nu
il impiedica in a actiona) – in domeniul dr, actiunile sunt intotdeauna bileterale si
coordonate, pe cand in domeniul morale, ele sunt intotdeauna unilateral si
necesare, raportandu-se numai la subiectul care actioneaza

16
 Doctrine juridice – fise din manual
2012
- Se face o distinctie intre dr si morala, ca la Kant, dar contrar teoriei lui Kant (in care
distinctia se reflecta la caracterele actiunii – adeziunea la L morala, respectiv
conformarea aparenta si exterioara in cazul dr), la del Vecchio, distinctia rezida in
trasaturile interne ale unui act (internationalitatea actiunii in materie penala, dar si
civila) – dr si morala sunt complementare, in conceptia lui del Vecchio, pt ca dr
permite ceea ce e prescris de morala
2. R Stammler
- Pt a formula o def a dr, tb sa il izolam de factori istorici si ideologici, conceptual dr nu
poate fi cercetat decat de o stiinta pura (ca la Kelsen), expresie a vointei suverane
- Ca si la del Vecchio, dr e corespunzator idealului de justitie si el se fundamenteaza
pe doua pp: - pp respectarii personalitatii fiecaruia (vointa libera a fiecaruia)
- pp participarii (omul tb sa participle la viata comunitatii)
- In doctrina se apreciaza ca aceste doua pp au continut vag
B. Fenomenologia dreptului
- Inseamna intoarcerea la concretul lucrurilor, la puritatea lor originala, pt a observa
esenta lor, eidos (asta pt ca toate obiectele sunt, de fapt, fenomene, pe care
constiinta ajuge sa le cunoasca prin cercetarea esentei lor)
- Conceptia a fost introdusa in drept de Edmund Husserl, care a criticat atat
naturalismul, cat si antinaturalismul, pozitivismul, pt a impune aceasta noua viziune,
concretizata in doua tendinte : - axiologica (bazata pe valoarea conceptelor jur)
- existentialista (dr e exclusiv opera omului, data
fiind libertatea totala a omului in domeniul valorilor)
- Categorii de eidos : - eidos cu caracter generic (ansamblu de norme)
- eidos cu caracter special (norme etice, comandamente)
- eidos cu caracter particular (condus comportamentele umane)
1. Curentul axiologic
- Dr are la baza cutuma juridica, dar, daca cutuma juridica e vointa unei comunitati, dr
e vointa monarhului, a Parlamentului, a statului (dar subordonarea are loc in baza
consimtamantului poporului)
- Dr e ceea ce ne obliga din exterior
- Doctrina e continuata de Gerhart Husserl (fiul sau) si A Reinach (discipol) – esenta dr
e caracterul a priori a conceptelor juridice 
- Normele sunt entitati ideale, dar reale, pt ca putem studia structura lor interna ;
- Se pune problema daca dreptul, in mom in care deviaza de la esenta sa apriorica, tb
sa se conformeze totusi acesteia, e vb de raportul intre ordinea juridica (ca fapt
juridic) si valoarea sa (ceea ce tb sa fie)
- Fundamentul axiologic al normelor se regaseste in efectivitatea sa
2. Existentialismul juridic
- Existenta dr precede esenta lui
- Participanti : M Scheler, N Hartmann, E Fechner, Werner Maihofer
- Valorile sunt calitati obiective ale lucrurilor, ele sunt a priori si sunt ierarhizate  : cel
mai presus sunt valorile absolute, care sunt fundamentul pp juridice supreme (astfel,
in fruntarea valorilor absolute e demnitatea umana, din care decurg pp jur supreme,
ca libertatea de exprimare, cea economica, dr la viata privata)

17
 Doctrine juridice – fise din manual
2012
- Categorii de izvoare ale dr : - reale (sein)
- ideale (sollen) – are loc o revenire la dr natural, insa
continutul lui se formeaza continuu de catre om

VI. Teorii antimoderniste - reabilitarea dreptului natural

A. Criza modernismului. Leo Strauss si Scoala germana
- Reprezentant : Leo Strauss
- Constata o criza a dr modern, dat faptul ca nu se reuseste o egalitate intre femei si
barbati, precum si datorita existentei istoricismului (pune accent numai pe sein, ceea
ce e consacrat si validat istoric) si pozitivismului (care nu admite nici o judecata de
valoare asupra normei)
- Istoricismul si pozitivismul sunt criticate pt ca pun in centrul dreptului subiectul, ego
cogitans, subiectul are oblig de a indeplini ceea ce tb (sollen) in functie de ceea ce
este (sein)
- Leo Strauss nu respinge ideea liberala, el e de acord cu democratia liberala, dar nu
accepta democratia de masa, unde e imposibila formarea unei opinii individuale –
propune astfel intoarcerea la traditia socratica, pt a crea un cetatean activ, constient
de problemele comunitatii
- Sustine ca exista pp mai puternice decat orice statut juridic, un drept natural, al
ratiunii, care se regaseste in declaratiile drepturilor omului (daca e contrara, poporul
nu e obligat sa o respecte)
- Daca autoritatile statului au misiunea de a aplica dr, ei tb sa il aplice inclusiv daca e
contrar dr natural ? – Scoala germana spune ca validitatea unor astfel de norme
contrare dr natural depinde de conformitatea lor cu morala,
cu un drept superior izvorat din moralitatea dreptului
– Scoala anglo-saxona (HLA Hart + Lon Fuller) a sustinut in
continuare separarea dr de morala, ea spune ca ar exista o
regula de recunoastere care stabileste criteriile regulilor
juridice, un continut minim de dr natural in orice sistem de
drept pozitiv, ca forme minimale de protectie a pers, a propr si
promisiunilor
B. Declinul modernismului in conceptia lui Michel Villey
- Michel Villey nu e de acord cu dr modern, pt ca e individualist si lipsit de realism, de
obiectivitate, doreste o intoarcere la dr roman, ca purtator de dr natural
- Conceptia lui e >< celei a lui Kant si Kelsen, Villey critica notiunea de dr subiectiv, pt
ca dr nu e in relatie cu un subiect, ci cu natura lucrurilor
- Dr modern, ca un dr individualist, nu tine cont de sociabilitatea naturala a omului, se
face confuzie intre ordinea de drept si politica, anexand dreptul moralei
- Critici majore : - critica pozitivismului juridic : dr nu poate fi creat de om, el preexista,
fiind inscris in natura lucrurilor
- critica dr natural modern : desi se pretinde un dr al omului pt om,
pleaca de la premisa falsificata a starii de natura
- Omul tb sa graviteze in jurul dreptului, iar nu dreptul in jurul omului, iar singurul
capabil sa arate ce e dreptul e iusnaturalismul clasic (deci dr e sollen izvorat din sein)

18
 Doctrine juridice – fise din manual
2012
- Doctrina lui Villey a fost criticata
→ pt se se confuda notiunea de individ cu aceea de subiect, pt ca sustinerea unui dr
natural clasic e un demers teoretic 
→ s-a spus ca Villey a inteles gresit ideea ca dreptul tb sa graviteze in jurul omului, ca
de fapt, dreptul nu are nici un sens in afara ideii de libertate a individului
→ pt ca promoveaza reintoarcerea la dr natural clasic, ceea ce ridica trei problème,
respectiv cum ar putea fi aplicat in contemporaneitate, cum se pot umple
ambuguitatile acelui drept antic neclar, si cum se pot solutiona cu ajutorul dr roman
problème ce nu existau in acea vreme ; au concluzionat ca natura lucrurilor nu e
altceva decat natura institutiilor romane, iar nu natura dreptului
- Cu toate astea, Villey sustine ideea separarii dr de morala, ca si pozitivismul pe care
il critica

VII. Neopozitivismul
A. Conceptul de drept si structura sistemului juridic. Conceptia lui H.L.A. Hart
- HLA Hart are ca preocupare centrala definirea dreptului – nu ofera o def, ci spune ca
e f imp limbajul jur fol, regulile de semantica si sintaxa (oricum, claritatea dr nu
depinde de limbajul jur, ci de situatia de fapt din speta)
- Normele au un continut deschis, ceea ce face ca unele litigii sa fie usoare, altele
grele (pt care nu exista solutie in L + jurisprudenta, caz in care autoritatile dispun de
putere discretionara, aprecierea normei fiind subiectiva)
- Aplicarea regulii de drept depinde de obiectivele pe care le urmareste legiuitorul
cand a creat regula respectiva, conferind un continut deschis
- Fata de norma exista oblig de obedienta, explicata prin obisnuinta oamenilor de a se
supune legilor, dar ea nu e in nici un caz un obicei pt ca e acceptata de destinatarii
ei, care dezaproba orice incalcare a normei
- Izvoarele dreptului : - izvoare imperative
- izvoare facultative (influente cauzale ce tin de dezlegarea
pricinii, inclusiv buna credinta – ac izv nu sunt drept)
- Privind structura sistemului de drept, exista doua conditii necesare si suficiente pt
existenta sistemului : - normele de conduita apreciate ca valide tb respectate
- exista o regula de recunoastere, care determina criteriilr de
validitate juridica, iar modificarea normelor tb recunoscuta
de autoritati ca reprezentand o norma de conduita
- Categorii de norme : - norme primare : - care stabilesc modèle de comportament
care tb urmate
- norme secundare : - reguli de recunoastere ce releva criterii
de validitate a normelor juridice, reguli de creare si schimbare
a normelor ; exista o regula ultima de validitate, a carei
validitate Hart nu o pune in discutie, dar ea nu e o norma
ipotetica, ca la Kelsen, ci un fapt social
- S-a spus ca teoria lui Hart e de fapt, o piramida inversata a lui Kelsen
- Si fata de aceasta ultima norma de recunoastere exista oblig de obedienta, situatie
care tb sa existe pt toate normele secundare, pe care autoritatile tb sa le respecte  

19
 Doctrine juridice – fise din manual
2012
B. Negarea jusnaturalismului. Doctrina lui Neil McCormick (neoinstitutionalismul jur)
- Neil McCormick creaza neoinstituionalismul juridic, prin negarea jusnaturalismului,
pt ca dr nu se fondeaza pe valorile fundamentale si pp universale
- E criticat normativismul pur al lui Kelsen, pt ca ordinea de dr pozitiva se bazeaza nu
pe sollen (o pura constructie teoretica), ci pe fapte institutionale (ratiune)
- Propozitiile normative nu pot deriva din propozitiile descriptive, deci nu il putem
infera pe sein lui sollen in planul dreptului (dar asta e posibil in cazul actiunii sociale)
- Ordinea juridica e un fapt institutional, compus din reguli jur – se largeste
problematica pozitivismului, a.i. ordinea de dr nu mai e compusa numai din norme
juridice care corespund criteriilor de validitate ale normei de recunoastere a lui Hart,
ci si din norme ce provin din operatiuni logice de inferenta efectuate pe baza altor
norme ale sistemului de drept
- Neoinstitutionalismul nu poate concepe existenta unei institutii indépendant de
institutia pe care o compun

VIII. Reconstructia dreptului

- A criticat pozitivismul, atragand atentia asupra necesitatii recorelarii dreptului cu
justitia si a reducerii dreptului la fapte
A. Ronald Dworkin
1. Extinderea notiunii de ordine juridica
- Se extinde notiunea de ordine juridica – contine atat norme emise de legiuitor, cat si
principii de justitie
2. Dreptul = fapt interpretativ
- Dreptul nu mai e definit ca un fapt institutional (ca la McCormick), ci ca un fapt
interpretativ
- Dworkin opune coerenta normativa (in care e inclusa si coerenta deciziei judiciare,
cu valorile si principiile aplicabile unui sistem juridic particular) coerentei narative
(care se refera la stabilirea faptelor in cursul unui proces)
- Dr, inainte de a fi un ans de norme care se aplica mecanic, e atitudinea
interpretativa a unei comunitati care realizeaza justitia
- O norma jur are sens in toate cazurile, pt ca ea corespunde satisfacerii unui interes
material, a unui scop, a unui pp
- Conceptul de dr nu poate fi independent de conceptia asupra fenomenului juridic si
a justitiei – inainte de a vb despre dr ca ans de reguli, exista ideea de drept, dreptul
ca justitie
- Atitudinea interpretativa e utila in aplicare dreptului, care presupune luarea in calcul
a dimensiunii istorice (Dworkin e american => precedentele, in sistemul anglo-
saxon), DAR atitudinea interpretativa nu inseamna sa continuam ceea ce am facut
intotdeauna in drept, ci sa examinam sensul normei (deci normele tb extinse ori
limitate in functie de acest sens)
- Aplicarea dr tb sa imbine dimensiunea istorica cu reconstructia dreptului
- In procesul de reconstructie a dr, un rol imp revine legiuitorului – tb sa faca o
reconstructie coerenta si globala a istoriei juridice, in sensul respectarii pp unitatii
dreptului (pp care se adreseaza jud si adm pb)

20
 Doctrine juridice – fise din manual
2012
- O propozitie de drept este adevarata, daca ea apare ca cea mai buna interpretare a
fenomenului juridic
3. Definitia dreptului
- Def dr e o coerenta narativa – pp reluarea istoriei si reconstructia sa interpretativa
(=> dr nu tb sa se indeparteze nici de istorie, nici de structura institutionala, pt ca se
interpreteaza o istorie trecuta)
4. Reguli de interpretare a dr – scopul interpretarii : asigurarea unitatii dr
- Regula convenientei – in vederea aplicarii, autoritatile tb sa stabileasca dreptul care
convine faptelor (identificarea deci, a normelor, a prevedentelor si pp aplicabile in
speta, care determina o solutie)
- Regula valorii – odata de lista posibilelor interpretari a fost stabilita, jud tb sa aleaga
pe cea care e cf cu morala politica, sau cf cu teoria generala a justitiei, chiar daca e
fondata pe un pp care nu a fost niciodata expres recunoscut
5. Elaborarea dreptului
- Doar legiuitorul poate crea dreptul, iar scopul dreptului e binele intregii comunitati
- Judecatorul nu e liber in aplicarea dr – deciziile lui in cazurile dificile nu pot fi
motivate prin argumente politice, ci tb motivate pe argumente de pp, prin care se sa
fixeze dr subiective ale partilor in mom faptelor
6. Conceptul de justitie
- Initial, ideea de justitie are prioritate absoluta asupra conceptului de bine (e o
prelungire a conceptiei traditional liberale a non-interventionismului)
- Ulterior, isi schimba opinia, afirmand ca ideea de bine nu este numai un concept de
drept privat, ci si de dr pb, deci statul tb sa intervina pt a asigura binele cetateanului,
plecand de la respcatarea autonomiei sale, a personalitatii individuale
- Solutia : redustribuirea mai justa a resurselor pt a asigura o viata ma buna, pt ca
justitia e o conditie a posibilitatii sale
- Jud tb sa judece si pe baza unor criterii exterioare dreptului, pe baza unor pp situate
deasupra normelor juridice, in scopul pronuntarii celei mai bune solutii si a lecturii
cat mai bune cu putinta a sistemului juridic
7. Raportul dr-morala
- Morala sta la baza statului de drept, pt ca oamenii au dr morale contra statului, deci
morala tb pusa inaintea si la finalul crearii dreptului
- Morala politica consta in respectarea egalitatii si atentie egala pt cetateni
- E imp separarea a doua puteri, respectiv a puterii legislative fata de cea
judecatoreasca
8. Distinctia politica - pp
- Politica = tipul de standard care determina un scop de atins dpdv ec, social, politic
- Pp = un standard care tb observat, nu pt ca permite atingerea unei situatii ec, ci care
constituie o exigenta a justitiei sau a echitatii sau unei alte dimensiuni a moralei
- Distinctia intre politica si pp a det > critici, in special din partea lui Neil McCormick –
moralitatea procesului judiciar nu provine din structura interna a dreptului, ci e
impusa din exterior, de o teorie a justitiei, al carei criteriu de identificare e conturat
de pp obiective, izvorate din relatii sociale existente la un moment dat

21
 Doctrine juridice – fise din manual
2012
B. Jurgen Habermas
- reconstructia dr tb as aiba in vedere, in primul rand, realizarea fundamentlui validitatii
normelor
- conditie de validitate pt norme : sa dea satisfactie, in mod universal, intereselor
tuturor, sa fie sau sa poata fi acceptata de toate pers vizate de reglementare (tb sa
destinatarii sa nu prefere alte posibilitati de reglementare)
- justificarea normelor nu provine din continutul lor normativ, din valorile morale care le
corespund, ci din procedura de adoptare, considerata de cetateni ca legitima
- cand ne referim insa la procedura de adoptare, nu intelegem exclusiv forma acesteia, ci
si din scopul ei
- Habermas il critica pe Max Weber, critica faptul ca acesta se opune statului social si dr
sociale, pt ca nu tine cont de avantajele statului social
- e preocupat de pp statului de dr :
→ pp suveranitatii populare (care pp dr politice ale cetatenilor, ca dr la participare la
viata politica, alegeri, referendum)
→ pp protectiei juridice a individului
→ pp legalitatii actiunii administrative, controlului parlamentar si jurisdictional
→ pp separatiei statului si a societatii civile
- dr politice ale cetatenilor nu pot fi puse in practica daca libertatile nu sunt garantate
- s-a spus desăre el, pe de o parte, ca e un sustinator al teoriei liberale (afirmand
prioritatea drepturilor clasice asupra dr politice), si, pe de alta parte, s-a spus ca e un
republican (acorda prioritate dr politice)
- moduri de actionare a dr :
→ ca mediu social (un instrument pt coordonarea actiunii sociale)
→ ca institutie (se refera la norme jur care nu isi gasesc legitimitatea in trimiterea
pozitivista la procedura)
- sunt tipice normele care constituie fundamentele dr constitutional, pp dr penal,
normele penale care regl fapte ce tin de nerespectarea noralei
- ac nrome cer o justificare materiala, pt ca apartin unei ordini sociale legitime
- in ciuda faptului ca legatura dr-morala se raporteaza la continutul acestor norme,
justificarea lor nu poate fi facuta independent de procedura de adoptare
- dr, ca mijl de inetgrare sociala, tb sa tina cont de :
→ starea de fapt (provine de sistemul economiei de piata si sistemul administrativ)
→ justificarea validitatii sale
- coordonarea actiunii sociale nu se face prin intermediul eforturilor de comunitare, ci
prin efortul fiecarui cetatean , a.i. integrarea sociala devine operativa
- modelul de justitie procedurala pe care il propune Habermas e necesar in crearea de
noi institutii jur, care promoveaza ideea necesara constituirii unei comunitati de
persoane libere si egale
- reamenajarea institutionala a spatiului pb nu poate fi transata decat prin
combinarea experientei juridice si a realitatilor sociale actuale prevazute, insa in
evolutia lor in timp

22
 Doctrine juridice – fise din manual
2012
C. Scoala italiana a dreptului
- e imbinarea a doua teorii ale dr : teoria notmativista cu teoria realista
- corespunzator acestor teorii, au aparut doua tendinte in cadrul scolii :
a) ramura normativista (preia teoria pura a dr a lui Kelsen si definirea dr ca un
ansamblu de semnificatii oblig)
b) ramura realista (pune accent pe studiul limbajului si pe contextul dispozitiilor
normative + are la baza teoria anglo-saxona, cu originea in filosofia analitica a
limbajului) ; din cauza acestei tendinte s-a spus ca scoala italiana e o scoala
analitica ; reprezentati : N. Bobbio si U. Scarpelli
- ce este dreptul ? depinde de conditiile in care putem cunoaste dr
- Scoala italiana a fost preocupata de stabilirea naturii dreptului
- ramura normativista :
→ norma nu e un act de vointa al suveranului, ci o ordine juridica obiectiv valida, o
entitate semantica ce prescrie un anumit comportament si face obiectul stiintei dr
→ sub influenta lui Kelsen, se trece de la o micro-teorie a normei la o macro-teorie –
se va lua in considerare un complex de norme, intreaga ordine juridica
- ramura realista (reprezentati : R. Guastini si V. Villa) :
→ Guastini : inceraca sa concilieze teoria normativista cu cea realista
→ Guastini : propune o definitie a dreptului in stilul teoriilor realiste : dr contine
prescriptiile legiuitorului, ale judecatorului, administratiei pb, iar aceste autoritati
creaza dr de fiecare data cand sunt chemate ‘sa-l spuna’
→ Guastini : creatorul normei nu e, deci numai cel ce il elaboreaza, ci si cel care il
interpreteaza (fie legiuitorul, cand interpreteaza dispozitiile C, fie judecatorul in
momentul in care interpreteaza dispozitiile legale)
→ Guastini : oricum, validitatea dreptului nu e decisa de practica judiciara
→ Villa : o conceptie post-analitica asupra dr, se depaseste distinctia sein-sollen, prin
intermediul unui model de cunoastere al simplitatii dreptului ; se incearca o
simplificare a cunoasterii dreptului
→ Villa : dreptul, inainte de a fi un ansamblu de norme ale legiuitorului, judecatorului
ori teoreticianului, el este o practica sociala discursiva, bazata pe o anumita
conceptie juridica a unei societati

23