Microflora cavitatii bucale

- La nastere cavitatea bucala este sterila,dar odata cu initierea alaptarii aceasta

este colonizata de specii pionier– reprezentate cel mai frecvent
de streptococi, neisserii și lactobacili.

- Odată cu apariția dentiției primare, are loc formarea a două nișe diferite:
1. suprafața dură a smalțului dentar populat mai ales de Streptococcus
mutans, sanguinis și
Actinomyces,

2. șanțul gingival unde se găsesc cel mai adesea Prevotella,

Porphyromonas și
spirochete.
- În cazul adultului, microflora orală este mult mai bine constituită, cuprinzând un
număr mai mare de specii bacteriene( Campylobacter, Fusobacterium și altele).
Aceasta se explică prin morfologia dinților definitivi, care au fosete ocluzale
mai profunde, spații interdentare mai mari, coletul este mai pronunțat la unirea
smalțului cu dentina și șanțurile gingivale mai adânci- toate reprezintă spații
retentive unde bacteriile trăiesc și se înmulțesc cu ușurință.

- La vârstnici se vorbește despre o „a doua copilărie” în ceea ce privește

compoziția florei microbiene, întrucât odată cu pierderea dinților și
instituirea stării de edentat numeroase specii bacteriene care traiesc doar pe
suprafețele dure vor dispărea din mediul oral.
Care sunt factorii care influențează dezvoltarea florei microbiene orale?

 Condiții prielnice supraviețuirii și înmulțirii speciilor bacteriene:

umiditate, ph neutru, hrană.
 situsurile protectoare sunt acele lăcașuri care oferă protecție
speciilor microbiene slab aderente: fosetele ocluzale, fisurile smalțului, matricea
polizaharidică a peliculei dobândite de pe suprafața țesutului dur dentar, șanțurile
gingivale.
 nutrienții necesari supraviețuirii bacteriilor provin din alimente, aceștia
fiind mai ales carbohidrații, glucidele 
 terapia antimicrobiană locală sau sistemică( antibioticele) afectează
echilibrul florei orale favorizând înmulțirea levurilor, ciuperci implicate în infecțiile
cutaneo-mucoase

Micr
oorganismele din fluidul oral sunt diferite de cele care supraviețuiesc pe
țesuturile dure alcătuind placa bacteriană. Acestea sunt mai vulnerabile și mai
ușor de îndepărtat prin mijloacele igienei orale spre deosebire de cele care
constituie placa microbiană aderentă de dinți și care sunt mai rezistente și mult
mai dificil de îndepărtat. Este important să știm că prin respectarea măsurilor de
igienă orală se urmărește îndepărtarea plăcii bacteriene de pe structurile dure
dar niciodată mediul oral nu va fi unul steril. Menținerea echilibrului
ecosistemului microbian oral este importantă pentru că bacteriile comensale
au rol protector, ajută răspunsul imun și împiedică dezvoltarea altor specii
patogene, care produc îmbolnăvirea organismului.

Disbacterioza
Disbacterioza – se manifesta pin tulburarea compozitiei si functiilor microflorei
normale.

Consecinte:
- scaderea rezistentei dentitiei
- fisuri formate in coltul gurii
- boli paradontale
- distrugerea tesuturilor
- cresterea si dezvoltarea ciupercilor
- respiratie neplacut mirositoare
- senzatie de arsura si dezechilibru al gustului
- sangerarea gingiilor
- umflarea,rosetea si durerea limbii
-inflamatie a mucoaselor si gingiei

Fiziologia placii dentare:

DEFINITIE:
placa bacteriana constituie un sistem ecologic microbian viguros, cu o activilate metabolica
intensa, bine adaptat mediului sau. Ea apare sub forma unui agregat de microorganisme
unite intre ele si de suprafata dintelui sau a altor structuri din cavitatea bucala prin
intermediul unei matrice organice.

ETAPELE FORMARII:
1. Formarea peliculei dentare ( se formeza in urma contacului suprafetei dentare cu
saliva)
rol protector : prin complexele protein-fosfat de calciu se realizeaza o bariera
impotriva acizilor care au tendinta sa difuzeze spre suprafata smaltului
rol distrcutiv: fixeaza bacteriile dentare ce vor forma placa dentara

2. Formarea matricii placii

3. Colonizarea bacteriana

Tartrul dentar
La scurt timp după constituirea plăcii dentare începe procesul de mineralizare (calcifiere) al plăcii,
rezultând tartrul dentar. Deci, tartrul dentar este placa dentară mineralizată.

Tartrul este format din substanţe anorganice (80%) şi organice (20%). Componentele anorganice
cuprind în principal, fosfat de calciu cristalizat sub formă de hidroxiapatită, brushită,
etc.Componentele organice sunt reprezentate de proteine, polizaharide complexe, amino-acizi, acizi
graşi, fosfolipide, colesterol. . Se remarcă, că prin transformarea plăcii în tartru dentar scad
componentele organice de natură glucidică din matrice şi creşte concentraţia proteinelor

Glande salivare mari

Glandele salivare majore sunt cele care intră în acțiune atunci când începem să
mâncăm.

Datorită unui complex de reflecție, chiar înainte ca mâncarea intră în gură un semnal
electric stimulează secreția de cantități mari de salivă (faza cefalică de la digestie) este
generat.

Scopul acestei saliva este de a ajuta la descompunerea moleculelor mari de alimente în

fracțiuni mai mici, care vor fi mai ușor de absorbit mai târziu în procesul de digestie.

Glanda parotida

- de tip seros
- situata in loja parotiana
- ductul glandei parotide sau canalul Stenon se deschide in cav orala adiacent de
coroana celui de-al doilea molar situat pe arcada superioara
-Glanda parotidă, prin intermediul canalului lui Stenon, secretă saliva în cavitatea bucală.
Saliva produsă de parotidă are un caracter slab bazic, și conține amilază, enzime, precum și
imunoglobuline.

Glanda submandibulara

-secretie seromucoasa
- situata in planseu cavitatii bucale,lateral de radacina limbii ,pe marginea lateral a
muschiului hioglos
- Ductul glandei submandibulare sau canalul Warthon se deschide printro mica papilla
sublinguala langa baza frenului limbii
-Glanda submandibulară produce cea mai mare parte a salivei la om. Salivă secretată este
una vâscoasă, bogată în enzime, printre care și amilază, precum și alte
substanțe, mucina spre exemplu, componenta vâscoasă a salivei.
Glanda sublinguala

- secretie mucoasa
- localizata in fosa sublinguala
- se deschide prin canalul Bartholin si ducturile accesorii Rivinius la nivelul crestei plicii
sublinguale
-Glanda sublinguală secretă mucină, o componentă vâscoasă a salivei, bogată în mucus și
unele enzime și proteine.

Glandele salivare mici

Ele nu au canal excretor (comparativ cu glandele salivare majore
care au canal excretor). Se deschid pe suprafaţa mucoasei orale
prin conducte de dimensiuni mici. Fiecare glandă are un singur
conduct prin care saliva ajunge direct în cavitatea bucală. Majoritatea
acestor glande sunt de tip mucos sau seromucos excepţie făcând
glandele seroase Ebner situate în zona posterioară a limbii. Saliva
poate fi seroasă, mucoasă, sau mixtă.
se prezintă ca nişte noduli de formă ovoidală, cu dimensiuni între 1 și 5 mm,
distribuite în toată submucoasa cavităţii orale până la orofaringe.

-glande labiale
-glande palatine
-glande lingual
- glande salivare bucale

Functii
- lubrefierea hranei,necesara pentru deglutitie
- umecteaza mucoasa bucala,favorizind fonatia
- furnizarea unui solvent apos,necesar pentru perceptia gustului
- generarea enzimelor digestive
- secretia de hormone

Hormonii glandelor salivare:

Parotina : favorizeaza proliferarea si calcificarea cartilajului, calcificarea dentinei si
oaselor lungi, stimuleaza tesuturile mezenchimale, dezvolta fibrele elastice din
piele si peretii aortei, stimuleaza vascularizatia capilara si cresterea parului, etc.

Sialogastrona: inhibitor asupra secretiei gastrice

Functiile salivei:
Protectie: se realizeaza prin lubrefierea structurilor moi si dure
din cav bucala asigurata de glicoproteine; Menţinerea echilibrului
ecologic microbian : prezenţa bacteriilor saprofite împiedică multiplicarea
bacteriilor patogene şi aderenţa lor pe dinţi;Lavajul cavităţii bucale: -
asigură îndepărtarea mecanică a resturilor alimentare, bacteriilor de pe
suprafaţa dinţilor, mucoaselor.

Excretie: consta din eliminarea pe aceasta cale a substanţelor toxice pătrunse

accidental în organism - săruri ale metalelor grele Pb, Hg, Bi; substanţelor toxice ca alcoolul, cocaina,
nicotina; virusurilor; metaboliţilor din catabolismul proteic (uree, acid uric, amoniac)

Homeostaza: În deshidratări se reduce lichidul extracelular, scade secreţia salivară, mucoasa bucală se
usucă, ceea ce declansează, prin intermediul hipotalamusului, fie senzaţie de sete cu creşterea aportului
hidric

Termoreglare: La om acest rol este mai puţin important, însă la câine este primordial. Câinele îşi
realizează termoliza prin hiperventilaţie cu gura deschisă şi limba scoasă, favorizându-se evaporarea.

Vorbirea: se realizează prin umectarea şi lubre-

fierea mucoasei bucale, ceea ce facilitează mişcările limbii, fonaţia şi vorbirea.
Atmosfera caldă şi uscată îngreunează vorbirea prelungită. Emoţiile scad secreţia
salivară, îngreunând vorbirea.

Mecanismul formarii salivare:

preluarea aminoacizilor prin membrana bazo-laterală,

sinteza de peptide în reticulul endoplasmatic din partea bazală a acinului,
migrarea şi înglobarea în cisternele Golgi,
condensarea şi transformarea în granule de zimogen,
evacuarea prin polul apical printr-un proces de exocitoză
Saliva primara

-este izotona

-are compozitie similara cu un ultrafiltrat plasmatic

- concentratia de Na si Cl mai mare ca in saliva finala

-este produsul final al fazei acinoase

Saliva finala
- contine mai putin Na si Cl,dar mai mult K ca in saliva primara
- este produsul final al fazei canaliculare
-este obtinuta prin modificarea salivei primare

Debitul salivar
• Volumul salivei- 1-1,5 l/zi variaza în funcţie de: repaus alimentar - 0,3-0,5 ml/min, somn - 0,08 ml/min,
în urma stimulării alimentare poate ajunge până la 2-7 ml/min.

Reglarea nervoasa a secretiei salivare

Reglarea se face prin mecanism nervos:

 Inervaţia parasimpatică

- gl. SM +SL : nucleu salivator superior din punte  nerv VII

- gl P: nucleu salivator inferior din bulb  nerv IX

 - gl.salivare mici: nucleu salivator inferior din bulb  nerv IX

 Inervaţia simpatică

- origine: coarne lat.măduvă T1-T4 gg. cervical sup. gl. salivare

Rol:

stimularea parasimpaticului  secreţie salivară apoasă,putine enzime(saliva abundenta)

stimularea simpaticului  secreţie salivară vîscoasă, bogată în enzime(saliva in cant mica)

Reglarea u m o r a l a
a secretiei salivare exprima relatia dintre glandele salivare si sistemul endocrin.
Secretia salivara poate fi inhibata de catre ADH (vasopresina),ocitocina, si poate fi
stimulata de bradikinina.
Reglarea umorală este de cea mai mică importanţă .
Este cunoscută diminuarea secreţiei salivare sub acţiunea hormonului antidiuretic
hipofizar.