Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Punctele trigger
(tratament cu ajutorul
kinetoterapiei)
Punctele trigger sunt puncte dureroase localizate la nivelul musculaturii scheletice, denumite popular si
noduli musculari sau “scurte”. Ele determina fie o durere si contractura musculara locala, fie o durere
reflexa in alte regiuni ale corpului.
Punctele trigger apar ca urmare a unor suprasolicitari ale acelei grupe musculare, ceea
ce determina eliberarea unei cantitati mai mare de ioni de calciu si, deci, la epuizarea
rezervelor de calciu. Reducerea cantitatii ionilor de calciu mentine o contractii
nefiziologice la nivelul fibrei musculare care comprima capilarele sanguine producând o
ischemie locala si secundar la acumularea unor produsi intemediari ai metabolismului
glucidelor , care in cantitate mare devin toxici (acid lactic) .Sunt deasemenea modificate
si reactiile privind refacerea rezervelor de atp. Toate aceste reactii duc la formarea post-
efort a acestor induratii sau noduli musculari.
In imaginea anexata observati cum acesti noduli sunt localizati la nivelul muschiului
sterno-cleido-astoidian. Fibrele A sunt fibre musculare fara afectare in stare de relaxare,
in fibrele B sunt localizati nodulii musculari iar punctul C demonstreaza modificarea
fibrelor B care sunt afectate de noduli , sunt mai subtiri datorita tensiunii la care sunt
supuse.
1
Etiologie:
Cauzele aparitiei punctelor trigger sunt multiple. Astfel pe primul loc sunt situate
traumatismele musculare produse de diverse accidente – accidente auto, alunecari si
întinderi musculare din timpul unei activitati sportive sau in timpul activitatiilor profesionale
fizice,
întinderi musculare survenite in timpul repetari unor miscari care forteaza limita maxima
de elasticitate in timpul unei activitati sportive sau lucrative, traumatisme datorate
posturilor mentinute inadecvat.
La acestea se adauga:
- stresul emotional ce cauzeaza anxietate si tensiune musculara,
- alergii,
- deficite nutritionale,
- factori chimici perturbatori ai activitati fiziologice musculare,
- probleme ortopedice congenitale sau dobândite ( picior plat, genu varus si genu valgus
etc.).
Atitudine terapeutica
2
Pentru sportivi, dar si pentru celelalte categorii de pacienti cu suferinte legate de punctele
trigger, este foarte important sa se apeleze la un tratament rapid si corect al acestor
deficiente, care reduc eficienta sportiva precum si faptul ca ajung sa reprezinta un
impediment in desfasurarea activitatilor zilnice. Aceste puncte pot duce prin tratare
superficiala la deficiente mai grave si iremediabile ale aparatului locomotor cum ar fi
rupturi musculare, si chiar spondiloze, artroze, artrite. Este foarte important sa ne
orientam si spre a preveni asemenea deficiente printr-o profilaxie adecvata atât in cazul
sportivilor cat si in cazul subiectilor cu ocupatii mai putin solicitante din punct de vedere
fizic.
In toate aceste situatii este foarte important ca medicul sau kinetoterapeutul, care
examineaza cazul, sa descopere ce tip de miscare deficitara a dus la formarea acestui
mecanism de semnalare a lipsei de coordonare in timpul efortului fizic. Este necesara o
anamneza amanuntita care sa lamureasca cauza acestui deficit pentru a se putea lucra
eficient la corectarea mecanismului de miscare si pentru a se evita eventuale recidive pe
viitor. Pacientul va fi orientat, dup?atratamentul acordat direct pe punctele trigger, spre o
activitate sportiva terapeutica sub supravegherea kinetoterapeutului care trebuie sa
respecte obiectivele trasate de medic. Un astfel de exemplu, ce poate beneficia de
gimnastica medicala, este reprezentat de un dezechilibru muscular la nivelul coifului
rotatorilor, acesta se refera la lipsa proportionalitatii dintre rotatori externi si cei interni .
Trebuie sa se stabileasca faptul ca aceste puncte dureroase sunt semne clare de
avertisment ca aceasta atitudine a subiectului nu este potrivita cu activitatea desfasurata
si ele reprezinta niste semnale ale organismului, „bulgari de zapada”, care mai târziu
declanseaza mecanisme patologice structurale ca cele amintite mai sus ce sunt foarte
putin remediabile.
3
In cazurile cu tesut cicatricial in exces se recomanda folosirea frictiunilor. Acestea pot fi
folosite in fazele mai avansate de tratament cu scopul ruperii aderentelor fibroase dintre
fibrele musculare. Frictiunea contribuie la eliberarea fibrelor musculare de la nivelul unui
punct trigger, astfel se permite o mobilizare mai libera a fibrei musculare imbunatatind
totodata si circula?ia sanguina si sc?zând sensibilitatea nervoasa. Fric?iunile se executa
transversal pe fibrele musculare. Aceasta tehnica poarta numele de “masaj transversal
profund” sau tehnica Cyriax. Se executa in serii cu o durata de câteva minute ( 5 – 8
minute). Presiunea va fi la început mai scazuta pentru a permite pacientului adaptarea la
durere, dar pe masura ce se executa masaj cu o presiunea „crescanda” se obtine o
scadere a durerii.
Dup? acest masaj, ce produce vasodilatatie periferica, este recomandat masajul cu
gheata(crioterapia) , acesta urmareste sa produca o vasoconstrictie rapida ce poate
prelua o mare cantitate de substante toxice disociate in torentul sanguin, apoi este
uramat de o vasodilatatie reflexa periferica profunda care aduce o cantitate mare de
sânge arterial cu rol foarte important in refacerea metabolismului local prin substantele
nutritive, oxigen si minerale.
O alta tehnica terapeutica ce trebuie sa stea la indemana kinetoterapeutului este
constituita de o tehnica din facilitarea neuromusculara proprioceptiva ( tehnicile FNP).
Tehnica FNP indicata in tratamentul punctelor trigger este cea care combina strecingul
pasiv static cu strecingul isometric.
Astfel cea mai folosita tehnica este reprezentata de „tehnica contractie – relaxare”. Ea
consta in întinderea pasiva a grupului muscular afectat, urmata de o contractia izometrica
a acestui grup muscular in pozitia întinsa, apoi o relaxare a grupului muscular si in final
mobilizarea pasiva in sensul întinderii. FNP strecing este calea cea mai rapida pentru a
creste mobilitatea pasiva. Aceasta tehnica produce o relaxare a musculaturii afectate de
punctele trigger, strecingul induce o întindere a muschiului si reflex deschiderea circulatiei
arteriale la nivelul muschiului astfel grabind refacerea fibrelor musculare. Tehnica FNP
contractie – relaxare se foloseste cu scopul de a creste mobilitatea articulara pasiva ce
este viciata de un muschi aflat intr-un oarecare grad de contractie patologica (hipertonie
musculara de origine centrala – spasticitate sau contractura musculara din punctele
trigger).
In cazul punctelor trigger , kinetoterapeutii urmaresc si obtin o crestere a mobilitatii pasive
articulare ca urmare a relaxarii grupei musculare afectate.
sursa: simptome.ro
4
keywords: kinetoterapie, fizioterapie, fiziokinetoterapie, Piatra Neamt, recuperare
medicala, masaj terapeutic, gimnastica de recuperare, puncte trigger
5
Harta alăturata este prezentată doar pentru vizualizarea informativă şi
aproximativă a punctelor.
6
puncte satelit.
3.Se pune degetul pe punctul dureros si se aplica vertical presiune până când
pacientul începe să simtă durere. In momentul apariţiei durerii presiunea
rămâne constantă. După 10 secunde durerea simţită iniţial va dispărea. In
următoarele 20 de secunde este posibilă acţionarea asupra punctului fără
apariţia tensionării protective a musculaturii.
4.In încheierea aceste tehnici se realizează fricţiuni si frământări ale
musculaturii timp de 5-7 minute cu scop inhibant. Se creşte gradul de
presiune in sensul de aplicare a mişcărilor.
5.Presiunea aplicata se eliberează brusc pentru a realiza vasodilataţia si a
elimina ischemia locala.
Protocolul acestei tehnici este la fel de eficient pentru puncte motorii cât şi
pentru alte categorii de puncte. Presiunea aplicată nu este niciodată suficientă
pentru a depăşi pragul de durere al pacientului, provocând durere şi lezarea
terminaţiilor nervoase motorii.
Vasodilataţia periferica locala readuce pH-ul la normal şi creşte concentraţia
de oxigen din ţesutul afectat ceea ce elimină treptat punctul dureros.
7
necesită o presiune crescută.
Pentru spate şi umeri este recomandată folosirea uneltelor specifice.
8
II.
Punctele trigger sunt puncte dureroase localizate la nivelul musculaturii scheletice,
denumite popular şi noduli musculari. Ele determină fie o durere şi contractură musculară
locală, fie o durere reflexă în alte regiuni ale corpului. Janet G. Travell şi David G. Simons
afirmă că un punct trigger doare “ca naiba” atunci când apeşi pe el. Punctele trigger apar
ca urmare a unor suprasolicitări ale acelei grupe musculare, ceea ce determină
eliberarea unei cantităţi mai mari de ioni de calciu şi duce la epuizarea rezervelor de
calciu. Reducerea cantitatii ionilor de calciu menţine contracţii nefiziologice la nivelul fibrei
musculare care comprimă capilarele sanguine producând o ischemie locală şi secundar
duce la acumularea unor produşi intemediari ai metabolismului glucidelor care în cantitate
mare devin toxici (acid lactic).
9
transversală cu degetele se caută punctele dureroase de pe suprafaţa muşchiului. La
apăsarea fermă a acestor puncte durerea se exacerbează. După localizarea acestor
puncte trebuie sa cercetaţi toata lungimea acelui muşchi pentru a descoperi punctul de
maximă tensiune şi durere la cea mai mică presiune adică punctul trigger. Exacerbarea
durerii nu trebuie să alarmeze pacientul. Scăderea acestui disconfort prin masaj
terapeutic va semnala că punctul trigger este depistat corect. Pe lângă aceste metode, ce
se adresează direct punctelor dureroase, se mai pot folosi şi EMG care poate localiza cu
precizie punctele trigger.
Pentru a diferenţia punctul trigger activ de cel latent se aplică o presiune fermă pe acest
punct de maximă tensiune, un punct activ va fi mult mai tensionat decât unul cronic şi va
declanşa o durere reflexă în altă parte a corpului. Uneori trebuie să se insiste cu presiune
pe punctul trigger pentru ca durerea reflexă să se declanşeze.
Femeile între 30 şi 50 de ani sunt cele mai afectate de punctele trigger, acestea
întâlnindu-se cel mai frecvent la muşchii capului şi gâtului (sternocleidomastoidian,
trapez, scapular, romboid, scaleni). Dacă un punct trigger se instalează în muşchi este
bine să fie tratat cât mai repede, deoarece acesta poate duce la tulburări ale somnului,
probleme ale articulaţiei/discului vertebral/osului, chiar la o sănătate precară.
Fig. 1. Punctele trigger ale muşchiului sternocleidomastoidian.
Fig. 2. Punctele trigger ale muşchiului romboid.
Pentru sportivi, dar şi pentru celelalte categorii de pacienţi cu suferinţe legate de punctele
trigger, este foarte important să se apeleze la un tratament rapid şi corect al acestor
deficiente, care reduc eficienţa sportivă precum şi faptul că ajung să reprezinte un
impediment în desfăşurarea activităţilor zilnice. Aceste puncte pot duce prin tratare
superficială la deficiente mai grave şi iremediabile ale aparatului locomotor cum ar fi
rupturi musculare, şi chiar spondiloze, artroze, artrite. Este foarte important să ne
orientăm şi spre a preveni asemenea deficienţe printr-o profilaxie adecvata atât în cazul
sportivilor cât şi în cazul subiecţilor cu ocupaţii mai puţin solicitante din punct de vedere
fizic.
10
actioneaza Tehnica Bowen.
Una dintre acestea, sugereaza ca "miscarile" Bowen stimuleaza proprioreceptorii si
fibrele senzoriale ale sistemului nervos periferic. Aceasta incurajeaza organismul sa se
re-echilibreze si sa se reintoarca la starea naturala de sanatate. Proprioreceptorii asigura
perceptia asupra pozitiei si miscarii corpului, si se gasesc in tesutul conjunctiv, muschi,
tendoane, ligamente si fascie.
Cu fiecare miscare Bowen, fascia este angrenata si "deranjata" pentru scurt timp, dar nu
este deplasata prin forta. Cand aderenta fasciei este diminuata iar tesutul conjunctiv
11
cicatrizat se inmoaie si se contracta, fascia isi reduce contractia. Structurile musculo-
scheletale devin capabile sa-si mareasca capacitatea de miscare si sa-si foloseasca tot
potentialul de forta si in plus, nervii, vasele de sange si nodurile limfatice situate in aceste
tesuturi relaxate, functioneaza optim.
O EXPLICATIE
ALTERNATIVA
Fascia - fiecare miscare Bowen este efectuata la nivelul superficial al fasciei si afecteaza
relatia dintre fascie si nervii, muschii sau tendoanele ce sunt mobilizate. Fascia joaca un
rol important in coordonarea musculara, aliniamentul postural si integritatea structurala si
functionala. In urma unui traumatism, toate acestea vor fi afectate in mod negativ,
deoarece fascia va deveni rigida, contractata, torsionata si deshidratata, asa cum
12
demonstreaza lucrarile Idei Rolf si a multor altor osteopati. Ca rezultat direct al unei
sedinte Bowen, se observa adesea slabirea aderentei, inmuierea tesutului afectat si
imbunatatirea posturii si a mobilitatii, fara mobilizare fortata sau intindere.
Re-echilibrarea sistemului nervos vegetativ - se pare ca Tehnica Bowen are cel mai
important si profund efect in aceasta zona, unde este guvernat mecanismul de auto-
vindecare al organismului. SNV controleaza peste 80% din functiile corpului si este foarte
susceptibil la factorii externi de stress. Majoritatea oamenilor, traiesc astazi intr-o
constanta stare de stress si hipestimulare simpatica a SNV. Vindecarea are loc atunci
cand SNV trece de la dominanta simpatica la cea parasimpatica. Tehnica Bowen
activeaza, ca un catalizator pentru aceasta schimbare; in timpul sedintelor, pacientii
adesea adorm sau cad intr-o stare de profunda relaxare, auzindu-se cu putere
peristaltismul. Aceasta indica trecerea catre dominanta parasimpatica, cu reducerea
stressului la nivel profund. Aceasta poate explica de ce, doar dupa cateva sedinte
Bowen, se reactiveaza frecvent procesul de insanatosire, atunci cand convalescenta in
urma traumelor, bolilor sau interventilor chirurgicale stagneaza, sau se afla in stadiu de
platou.
Punctele Trigger - multe din miscarile Bowen se suprapun sau coincid cu localizarea
punctelor Trigger. Prin eliminarea acestor puncte Trigger, se inlatura senzatia de durere
si se amelioreaza mobilitatea articulatiilor si co-ordonarea
musculara.
13
declanseaza recuperarea memoriei celulare a organismului, prin accesarea “tiparului
originar” si reinstalarea parametrilor unei stari anterioare de bine si echilibru.
Tom Ambrose Bowen s-a născut într-o suburbie a oraşului Melbourne - Brunswick, statul
Victoria, Australia, pe 18 aprilie 1916, fiind al treilea copil şi singurul fiu al familiei imigranţilor
englezi William şi Norah Bowen. A avut două surori mai mari, Norah şi Beatrice şi o soră mai
mică – Agnes. Părinţii lui au ajuns în Australia în jurul anului 1910, venind din Wolver Hampton
– Marea Britanie.
Dorinţa sa de copil era să devină medic. Tatăl sau era tâmplar şi nu vedea necesitatea
continuării educaţiei mai mult decât era necesar în vederea obţinerii unei slujbe. Astfel Tom a
devenit ucenic de tâmplar imediat după terminarea şcolii. Apoi s-a căsătorit cu Jessie McLean la
Armata Salvării în septembrie 1941 şi împreună s-au mutat în Geelong, unde Tom s-a angajat
ca tâmplar la fabrica de ciment din localitate. Au avut trei copii: Pam, Barry şi Heather. Soţia lui,
Jessie, suferea de astm şi foarte adesea necesita spitalizare pentru reglarea respiraţiei. Tom a
14
îmbunătăţit constant starea soţiei sale prin aplicarea unor metode proprii, până când aceasta n-
a mai avut deloc nevoie de tratament alopat.
Tom era un sportiv pasionat şi iubea înotul, ciclismul şi jocul de criket. A condus cu succes un
Club sportiv pentru Armata Salvării în Geelong, antrenând tineri în diferite sporturi, exerciţii
fizice şi gimnastică. De asemenea a obţinut rezultate şi la Clubul sportiv, aplicând proceduri
proprii pentru cazuri de accidente sportive. Era mereu în măsură să ajute orice coleg aflat în
suferinţă.
Curând toata lumea a aflat că Tom avea metoda sa proprie de a-i ajuta pe cei în suferinţă. În
timp ce ziua lucra ca tâmplar la fabrică, Tom începuse să lucreze serile acasă, tratând din ce în
ce mai mulţi oameni care-i cereau ajutorul în diferite probleme de sănătate. Tom Bowen a
continuat să-şi îmbunătăţească tehnica. La începutul anilor ‘60 se impunea o decizie majoră: să
rămână la fabrica de ciment sau să-şi asume un cabinet propriu. Tom reuşeşte să risipească
îndoielile consoartei şi deschide un cabinet în locuinţa unei prietene de familie, Rene Horwood,
pe Autumn Street. Aceasta îşi vânduse firma şi avea suficient timp să-i ofere lui Tom sprijn în
consultanţă, bazându-se pe experienţa sa de mulţi ani în conducerea unei afaceri. Pe când
Rene se ocupa de secretariat şi contabilitate, Tom îi ajuta cu succes pe cei cu dureri de spate,
accidente sportive, astm, afecţiuni organice, probleme mentale şi emoţionale şi reuşea să aducă
alinare şi celor cu handicapuri grave.
Curând, numărul mare de pacienţi care veneau la tratament a făcut imposibilă continuarea
activităţii într-o locuinţă privată, următorul pas fiind mutarea într-o locaţie mai mare, în Str.
Latrobe Terrace nr. 99, Geelong. Oricum, în scurt timp, această locaţie s-a vădit de asemenea
neîncăpătoare iar Tom şi-a mutat cabinetul în Str. Latrobe Terrace la nr. 283. Sosea la clinică
putţn înainte de ora 9 dimineaţa, când îşi începea ziua de lucru. Tom se ducea acasă în pauza
de prânz şi după aproximativ două ore se întorcea şi îşi relua activitatea. S-a estimat că Tom
trata circa 14 pacienţi pe oră, iar în medie aplica fiecăruia doar două sau trei şedinţe, după care
starea lor se ameliora vizibil. Era atât de dedicat acestei metode de terapie, încât se întâmpla să
mergă noaptea acasă la pacienţi pentru a le uşura suferinţa. Conform celor spuse de Pam, tatăl
său era extrem de generos când întâlnea persoane aflate în situaţii disperate sau copii cu
handicap ce necesitau o îngrijire specială. În această perioadă Tom ar fi putut să câştige foarte
mulţi bani, dar acest lucru nu constituia pentru el o prioritate; prezenţa lui Rene a fost o
binecuvântare, ea fiind cea care gestiona finanţele cabinetului său.
Deşi Tom nu avea studii în domeniul medical, a devenit un terapeut respectat, tratând în mod
constant 13.000 pacienţi pe an. Aceste date au fost verificate în 1975 de către un studiu
comandat de Guvernul Australian în privinţa activităţii terapeuţilor de medicina alternativă şi
complementară. Tom era atât de solicitat încât de multe ori familia sa avea de suferit de pe
15
urma "celebrităţii" tatălui, în special în zile de sarbatoare, cum ar fi Craciunul, când Tom vizita
copiii "speciali". În fiecare sâmbătă cabinetul său era deschis pentru persoane cu handicap,
aceştia primind tratament gratuit.
În timpul funcţionării cabinetului său de pe Villamanta Street, 1979, probabil din cauza
diabetului, suferă o primă amputare a unui picior. Era în plus şi un fumător înrăit, iar asta se
pare că a avut repercursiuni grave asupra circulaţiei sale sanguine în membrele inferioare.
Aceasta nu îl opreşte să lucreze în continuare din cărucior, la încheierea perioadei recuperatorii
postoperatorie, având circa 14 pacienţi pe oră, la fel ca şi înaintea operaţiei suferite. Mai târziu
utilizează o proteză construită de un prieten. Practica sa devine din ce mai cunoscută printre
pacienţii săi mulţumiţi de rezultate, iar Tom Bowen devine tot mai căutat. Cazurile sale medicale
rezolvate se înmulţesc. În 1982 suferă amputarea celuilalt picior. Datorită unei infecţii suferite în
urma operaţiei, este mutat în secţia de boli infecţioase. Aici cruda ironie a soartei a făcut ca
omul care uşurase atâtea suferinţe semenilor săi să nu îşi mai revină niciodată.
16
organizeze cursuri de instruire mai întâi în Australia şi apoi pe mai toate continentele. Din 1992
şi până în prezent, această metodă de tratament a fost predată unui numar de 29.000 persoane
din întreaga lume, cu ajutorul a 98 de instructori, cu seminarii organizate în peste 30 de ţări şi
18 Asociaţii Bowen afiliate Academiei de Terapie Bowen din Australia.
Este o metodă revoluţionara de tratament corporal, bazată pe principiul “Cu cât mai puţin, cu
atât mai bine”. Terapia Bowen nu este nici masaj, nici fizioterapie sau presopunctură – deşi are
asemănări cu toate acestea nu este un hibrid. Pare a fi chiar rădăcina terapiilor alternative
cunoscute în prezent. Terapia Bowen nu este nici masaj, nici fizioterapie sau presopunctură –
deşi are asemănări cu toate acestea, nu este un hibrid. Terapia Bowen este o terapie
HOLISTICĂ, care se bazează pe declanşarea capacităţii de auto-vindecare a propriului nostru
corp. Revelaţia lui Tom Bowen a constat în înţelegerea faptului că organismul nostru dispune de
abilităţile necesare rezolvării oricărei afecţiuni. Avem, fiecare, un medic ascuns în lăuntrul
nostru. Acesta îşi începe măsurile de vindecare în momentul în care se realizează RELAXAREA
totală a corpului. Tehnica Bowtech nu impune corpului o comandă externă, ci îi transmite
mesaje vindecătoare corecte datorită cărora organismul se reîntoarce la starea de sănătate
caracteristică matricii sale creatoare originare. Este o informaţie-sursă fără defect care ne
descrie, la care se ajunge printr-un fel de formatare a sistemului care prezintă blocaje sau o
funcţionare deficitară din cauza unor informaţii greşite, generatoare de boală. Organismul este
trezit ca să întreprindă măsurile necesare pentru vindecare, în propriul sau ritm şi în propriile
sale condiţii.
Un tratament Bowen constă în aplicarea unor mişcări delicate pe anumite puncte specifice de
pe corp. Tehnica este manuală şi nu implică durere. Există pauze de câteva minute între
intervenţiile terapeutului, care sunt neaparat necesare pentru a oferi corpului posibilitatea de a
prelucra mesajele transmise prin intermediul neurotransmiţătorilor. Aceasta este singura terapie
pe care un terapeut o poate aplica unui numar de până la zece pacienţi, în acelaşi timp, fără
efort fizic sau consum de energie şi cu rezultatele maxime instantaneu. Oricine poate învăţa
această tehnică – indiferent de pregatirea educaţională anterioară.
Tehnica Bowen prezintă unul dintre cele mai profunde concepte terapeutice existente în lume în
prezent. Se bazează pe teoria conform căreia, odată ce s-a realizat RELAXAREA totală a
corpului, se activează abilitatea proprie organismului de a redresa orice problema a corpului şi a
minţii, prin readucerea acestora la echilibru şi armonie. Tehnica Bowen este o formulă unică de
reechilibrare neuro-musculară. Lucrează atât prin sistemul nervos, la nivel structural şi
muscular, cât şi prin sistemul circulator şi limfatic. Este recunoscută pentru eficienţa sa în
tratarea afecţiunilor interne şi reducerea duratei convalescenţei.Tehnica Bowen este un altfel de
concept în manipularea corporală, nefiind similară nici unei alte terapii corporale deşi pare a fi
17
legată de toate. Spre deosebire de celelalte terapii specifice fizioterapiei, chiropracticii – tehnica
Bowen nu foloseşte manipulări în forţă.
Efectele terapiei Bowtech sunt următoarele:
- Deplasările osoase se realiniază – deşi nu se execută nici o manipulare a articulaţiilor sau
oaselor, ca în chiropractică.
- Tensiunile musculare şi încordările se elimină şi se se restabileşte circuitul limfatic normal –
deşi nu implică masarea muşchilor, ca MASAJUL terapeutic.
- Meridianele energetice se restabilesc imediat – deşi practica nu se bazează pe meridiane şi nu
se aseamănă nici cu ACUPUNCTURA, nici cu PRESOPUNCTURA.
- Echilibrul psihic se normalizează – deşi nu este necesară invocarea unui răspuns emoţional,
ca în cazul altor terapii care se adresează atât minţii cât şi corpului deopotrivă. Între fiecare
dintre seturile de mişcări există câteva minute de pauză. Organismul are astfel timpul necesar
pentru a prelucra mesajele declanşate de mişcările Bowen şi a iniţia procesul de vindecare.
Rezultatele pot fi remarcabile chiar de la prima şedinţă, procesul de autovindecare derulându-se
şi pe parcursul zilelor următoare.
Tratamentele se aplică, de regulă, la interval de 7 zile. De cele mai multe ori sunt necesare doar
câteva şedinţe de tratament, în cazul afecţiunilor acute. Terapeutul se poate concentra pe o
problema specifică sau se poate adresa organismului ca un întreg, într-o maineră HOLISTICă.
Terapia Bowen este potrivită şi folositoare oricui, de la nou-născuţi la persoane în vârstă,
sportivilor, femeilor însărcinate şi persoanelor cu nevoi speciale. Se adresează organismului la
toate nivelele: fizic, chimic, mental şi emoţional şi dă rezultate în tratarea afecţiunilor acute,
cronice, neurologice sau psiho-somatice. Aproape în toate cazurile, pacienţii relatează o stare
plăcută de relaxare şi o senzaţie de bine, de uşurare. Tehnica Bowen este deopotrivă salutată
pe plan international de medicina alopată, alternativă şi complementară, pentru eficienţa şi
modul neinvaziv de acţiune. Pacientul poate fi culcat pe un pat sau pe o masă de masaj,
acoperit, într-o poziţie confortabilă, dar tratamentul Bowen se poate aplica şi unui pacient aşezat
pe scaun. Un tratament constă în aplicarea unor mişcări delicate, efectuate cu degetele, pe
anumite puncte specifice, asupra muşchilor şi ţesutului conjunctiv, fie direct pe piele, fie peste o
îmbrăcăminte uşoară. Prin aplicarea acestor mişcări se transmit mesaje prin intermediul
sistemului nervos, recuperând memoria celulara a unei stări ideale de relaxare şi echilibru.
Cu toate acestea, nu este nevoie să vă doară ceva pentru a beneficia de pe urma unui
tratament Bowen ! Prevenţia fiind foarte indicată şi în acest caz. Terapia Bowtech nu are practic
contraindicaţii. Doar o parte dintre afecţiunile în care tehnica lui Tom Bowen şi-a dovedit
eficacitatea sunt:
• Probleme scheleto-musculare şi articulare (accidentări sportive, sciatică, umăr înţepenit,
18
probleme la genunchi, luxaţii ale gleznei, restricţie de mişcare a gâtului, dureri de spate, boli
profesionale, etc.),
• Afecţiuni ale organelor interne (probleme la rinichi, ficat, vezică biliară, stomac şi intestine,
etc.),
• Infertilitate, chisturi ovariene şi fibroame uterine,
• Dezechilibre hormonale şi emoţionale,
• Stres şi oboseală cronică,
• Migrene şi dureri de cap,
• Afecţiuni respiratorii, bronşite şi astm,
• Boli ale sistemului imunitar,
• Sechele dupa accidente vasculare,
• Alergii, rinite,
• Enuresis (incontinenţa nocturnă la copii),
• Afecţiuni neurologice.
19
optimă şi sănătoasă a fluidelor către toţi muşchii şi toate articulaţiile corpului. Atunci când apare
o leziune a corpului, cum ar fi o fractură a degetului de la picior, nociceptorii transmit un raspuns
reflex, cu o viteză de 70-120 m/s, de-a lungul fibrei aferente, până la thalamus, localizat în
creier. Această informaţie este mai apoi prelucrată de cortex şi ulterior transmisă înapoi prin
intermediul diferitelor fibre, la locul traumatizat, pentru a începe procesul de vindecare, prin
contractarea muşchilor şi începerea procesului inflamator în zonă. Dacă durerea persistă o
lungă perioadă de timp, fascia rămâne contractată spre a proteja zona dureroasă, cauzând
astfel disfuncţii sau restricţii de mişcare ale ţesuturilor înconjurătoare. Chiar după ce osul s-a
vindecat, continuăm să şchiopătăm deoarece fascia restricţionează mişcările şi continuă să-şi
păstreze forma. Cu fiecare mişcare Bowen fascia este angrenată şi deranjată pentru scurt timp,
dar nu este deplasată prin forţă. Când aderenţa fasciei este diminuată iar ţesutul conjunctiv
cicatrizat se înmoaie şi se contractă, fascia îşi reduce contracţia. Structurile musculo-scheletale
devin capabile să-şi mărească capacitatea de mişcare şi să-şi folosească tot potenţialul de forţă
şi, în plus, nervii, vasele de sânge şi nodurile limfatice situate în aceste ţesuturi relaxate,
funcţionează optim. Prin intinderea fibrelor de colagen şi modificarea formei ţesutului conjunctiv,
realizate de mişcările Bowen de mică intensitate, nociceptorii aflaţi în fascie şi tesut conjunctiv
sunt stimulaţi să transmită un impuls de neagresiune prin sistemul nervos central, la cortex, iar
cortexul recunoscând această informaţie, iniţiază procesul de vindecare pentru această etapă
reparatorie. Se va transmite un mesaj, prin fibrele aferente, pentru înlăturarea inflamaţiei şi
RELAXAREA fibrelor musculare şi a ţesutului conjunctiv.
O explicaţie alternativă ar fi că mişcările Bowen activează urmatoarele mecanisme de auto-
vindecare:
- Reflexul de contracţie – majoritatea mişcărilor se realizează la origine, pe inserţia sau pe
corpul muşchilor, unde sunt localizaţi receptorii celulelor Golgi, informând sistemul nervos
despre starea de tensiune, alungirea sau contracţia ţesutului musculotendinos. Aceşti receptori
sunt stimulaţi în timpul terapiei Bowen. În cazul unui circuit durere – muşchi – spasm, putem
întrerupe acest cerc vicios prin schimbarea stimulilor primiţi de sistemul nervos.
- Proprioreceptorii articulaţiilor – toate mişcările executate în jurul unei articulaţii afectează direct
articulaţia, capsula şi ligamentele, care sunt puternic inervate cu proprioreceptori. Şi în acest
caz, stimulii vor fi primiţi de către sistemul nervos, invitând la normalizarea funcţionării
articulaţiei, fără a fi nevoie de o manipulare în forţă.
- Fascia – fiecare mişcare Bowen este efectuată la nivelul superficial al fasciei şi afectează
relaţia dintre fascie şi nervii, muşchii sau tendoanele ce sunt mobilizate. Fascia joacă un rol
important în coordonarea musculară, aliniamentul postural şi integritatea structurală şi
funcţională. În urma unui traumatism, toate acestea vor fi afectate în mod negativ, deoarece
20
fascia va deveni rigidă, contractată, torsionată şi deshidratată, aşa cum demonstrează lucrarile
Idei Rolf şi a multor altor osteopaţi. Ca rezultat direct al unei şedinţe Bowen, se observă adesea
slăbirea aderenţei, înmuierea ţesutului afectat şi îmbunătăţirea posturii şi a mobilităţii, fără
mobilizare forţată sau întindere.
- Reechilibrarea sistemului nervos vegetativ (SNV) – se pare că tehnica Bowen are cel mai
important şi profund efect în această zonă, unde este guvernat mecanismul de autovindecare al
organismului. SNV controlează peste 80% din funcţiile corpului şi este foarte susceptibil la
factorii externi de stress. Majoritatea oamenilor trăiesc astăzi într-o constantă stare de stress şi
hipestimulare simpatica a SNV. Vindecarea are loc atunci când SNV trece de la dominanta
simpatică la cea parasimpatică. Tehnica Bowen activează ca un catalizator pentru această
schimbare; în timpul şedinţelor, pacienţii adesea adorm sau cad într-o stare de profunda
relaxare, auzindu-se cu putere peristaltismul. Aceasta indică trecerea către dominanta
parasimpatică, cu reducerea stressului la nivel profund. Aceasta poate explica de ce, doar după
câteva şedinţe Bowen, se reactivează frecvent procesul de însănătoţire, atunci când
convalescenţa în urma traumelor, bolilor sau intervenţilor chirurgicale stagnează sau se află în
stadiu de platou.
- Punctele Trigger – multe din mişcările Bowen se suprapun sau coincid cu localizarea punctelor
Trigger binecunoscute în fizioterapie şi chiar în acupunctură. Prin eliminarea acestor puncte
Trigger, se înlătură senzaţia de durere şi se ameliorează mobilitatea articulaţiilor şi coordonarea
musculară.
- Punctele de acupunctură şi meridianele – majoritatea mişcărilor se suprapun peste punctele
de acupunctură, iar unele traversează chiar doua sau trei meridiane dintr-o dată. Practicienii de
acupunctură au corelat indicaţiile şi efectele mişcărilor Bowen cu punctele corespondente din
acupunctură. Aceştia au comentat şi asupra schimbării imediate a pulsului de acupunctură, ca
răspuns la mişcări şi proceduri. Suprapunerea acestor două sisteme ar putea explica
componenta energetică extrem de puternică a tehnicii şi efectul său asupra organelor interne.
- Memoria celulară – oamenii de ştiinţă au demonstrat că unele mişcări specifice Bowen
declanşează recuperarea memoriei celulare a organismului prin accesarea “tiparului originar” şi
reinstalarea parametrilor unei stări anterioare de bine şi echilibru.
În cartea "Tehnica Bowen – povestea culiselor" de Dl. John Wilks, instructor Bowtech din Marea
Britanie pune în discuţie întebarea către ce anume se reorientează organismul, când şi cum a
apărut acest tipar original ? Osteopaţii au consemnat de mult timp că forţele ce modelează
dezvoltarea embrională continuă să se exprime pe parcursul întregii vieţi, iar dacă terapeutul
reuşeşte să realizeze conectarea la acestea, organismul va începe să se reorganizeze în
concordanţă cu principiile lor. Este ca şi cum am fi propriile noastre bănci de celule stem care se
21
pot adapta şi transforma în orice moment al vieţii în ţesutul de care avem nevoie.
James Jealous, un osteopat ce predă în Statele Unite ale Americii, scria recent: “Tiparul şi
funcţiile originale se regăsesc în fluidele embrionale. Matricea originală este o formă ce se
regăseşte în toate formele de viaţă, în jurul căreia se organizează activitatea celulară şi
moleculară, formând tiparul original creat de Marele Maestru.” J.Jealous nu vorbeşte din punct
de vedere genetic despre o forţă organizatoare, localizată în fluidele embrionare. Este
interesant de remarcat că numeroşi embriologişti eminenţi, dintre care Bleschmidt şi Japp van
der Wal au pus la îndoială actualul curent de gândire cu privire la rolul geneticii în determinarea
evoluţiei noastre structurale şi psihologice. Analizând atent primele zile ale formării embrionale,
se observă când, după momentul concepţiei – la contopirea ADN-urilor matern şi patern pentru
formarea unei celule unice, după un moment de calm, apare imediat divizarea celulară rapidă
ce are loc în stratul exterior al celulei rezultate. În jurul zilei a 15-a de la concepţie are loc un alt
eveniment semnificativ: se stabileşte o linie de mijloc primară, sub formă unei sciziuni în cadrul
embrionului în formare. Această primă linie mediană este numită “linia primitivă” şi îşi începe
călătoria ascendentă către inima embrionului, de la nivelul unde mai târziu, se vor dezvolta
coccisul şi osul sacral la adulţi. Ce anume iniţiază acest proces, rămâne încă un mister, dar
formează baza în jurul căreia se auto-organizează întregul organism. Jaap van der Wal
numeşte apariţia liniei primitive “degetul lui Dumnezeu”. Vizionând o înregistrare filmată a
acestui eveniment, primul lucru care îţi vine în minte este desenarea unei linii, cu degetul, pe
nisip.
Această linie stabileşte un sistem de referinţă faţă / spate, stânga / dreapta şi sus / jos. Linia
primitivă este numită “organizatorul embrional” pentru că realizează un plan de bază al corpului.
Diferite nivele ale liniei primitive determină dezvoltarea diferitelor zone ale corpului. Spre
exemplu, partea superioară va forma inima, creierul şi ochii, partea de mijloc va forma
intestinele şi trunchiul, iar partea inferioara organele interne şi tubul neural. Prin raportare la
dreapta – stânga, determină, spre exemplu, că ficatul este localizat în partea dreaptă, stomacul
în stanga şi că apexul inimii este orientat spre stânga. Linia primitivă este un mister pentru
embriologişti – s-a demonstrat că grefarea liniei primitive poate duce la apariţia unui întreg ax
secundar, în jurul căruia se vor organiza celulele.
Interesant în terapia Bowen este importanţa liniei primitive în dezvoltarea oaselor, muşchilor,
organelor şi ţesutului conjunctiv. În timpul apariţiei sale, aceasta generează 3 foiţe embrionare
distincte din epiblast – endoderm, mesoderm şi ectoderm. Mesodermul va forma somite în jurul
celei de-a 20-a zile, când acestea apar de o parte şi de alta a liniei mediane. Aceste somite vor
forma ulterior vertebrele şi mugurii membrelor superioare şi inferioare.
Mulţi terapeuţi Bowen au remarcat forţa primelor două mişcări Bowen. Este interesant de
22
urmărit senzaţiile pe care le are pacientul doar după efectuarea acestor două mişcări. Mulţi vor
relata senzaţii de căldură sau o forţă ascendentă de-a lungul coloanei vertebrale. Acest aspect
este foarte interesant, pentru că aceste senzaţii corespund exact dezvoltării embrionale, ca şi
cum aceste forţe ar fi încă prezente în corpul adultului.
În termeni embriologici, ceea ce se întâmplă este că după apariţia liniei primitive, linia medială
se înfăşoară înspre interior pentru a forma tubul neural, din care ulterior se va forma creierul,
măduva spinării, sistemul nervos autonom (simpatic şi parasimpatic) şi creasta neurală. Celulele
din creasta neurală sunt foarte interesante pentru că acestea migrează către diferite zone ale
corpului pe durata de dezvoltare embrionară. Acestea ajută atât la formarea membranelor
interioare ce înconjoară creierul şi maduva spinării (în particular membranele pia mater şi
arahnoida) cât şi la formarea învelişului de mielină al nervilor.
La procedura pentru coccis, mişcarea se execută exact peste membranele dură, arachnoidă şi
pia mater, acestea fiind ataşate de coccis sub formă de terminaţii filamentare – unicul loc din
corp unde aceste trei straturi de membrane se întâlnesc. Datorită întâlnirii celor trei membrane –
dură, arachnoidă şi pia mater, se transmite un impuls extrem de puternic, de-a lungul coloanei
vertebrale, către craniu.
Există fenomene specifice recunoscute, spre exemplu cineva ar putea avea dureri în umărul
drept ca rezultat al unor probleme ale vezicii biliare. Acest aspect este un rezultat direct al
embriologiei, al dezvoltării mesodermului, endodermului şi ectodermului. Dezvoltarea
embrionară a ţesuturilor este foarte importantă în studiul durerilor. O altă consecinţă a
dezvoltării embrionare este faptul că alimentarea cu sânge şi inervarea ţesuturilor sunt
inexorabil legate datorită provenienţei lor din acelaşi ţesut emrbionar.
Atât vertebrele L4 cât şi C7 sunt extrem de semnificative pentru mâini şi picioare, deoarece la
aceste nivele ale coloanei apar “mugurii” din care se formează mai apoi membrele superioare şi
inferioare. Aceste nivele sunt uneori denumite linii de mijloc axiale. Când vorbim despre
accesarea memoriei unui ţesut, a forţei organizatoare de la nivelul profund embrional, vorbim
despre memoria celulară, în special în fluide şi în lichidul cristalin al ţesutului conjunctiv al
fibrelor de colagen. Dezvoltarea embrionară a fibrelor de colagen este fascinantă, deoarece
porneşte în mesoderm (stratul dintre ectoderm şi endoderm) ca fibrila numită recticulină, care se
diferenţiază pentru a forma diferitele feluri de ţesut conjunctiv din corp, după care infuzează
toate straturile de ectoderm şi mesoderm. Cu alte cuvinte, se inserează în ţesuturi în întregul
corp. Colagenul, s-a demonstrat ştiinţific de către Mae Wan Ho şi alţii, reţine memoria şi este
extrem de bine adaptat pentru a înregistra noi experienţe.
Prin stimularea fasciei permitem, într-un anume fel, corpului să acceseze şi să se reorienteze
către aceste forţe de comandă embrionare, aflate în colagen, la nivel celular.
23
Terapia Bowtech atinge afecţiuni lăsate în umbră de către medicina alopată, dar care au un rol
important în calitatea vieţii. Are de asemenea rezultate notabile şi în tratarea unor afecţiun
considerate cronice pe care medicina tradiţională le ameliorează în cel mai bun caz, fără să le
vindece.
Unele dintre afecţiunile dificile în care s-a demonstrat o ameliorare după terapia Bowen sunt:
paralizie cerebrală, paralizie facială periferică, distrofie musculară, fibromialgie, atac cerebral şi
boala Parkinson. Alte afecţiuni care răspund foarte bine la terapia Bowtech: umăr, spate şi gât
înţepenit, sciatică, probleme la genunchi, luxaţie a gleznei, migrene, tensiune, simptome
astmatice, leziuni sportive, atac cerebral, alergii de primavară, afecţiuni renale, oboseală acută
şi cronică, incontinenţă nocturnă, sindrom Down. Se poate asocia doar cu şedinţe de stretching
(trad. = întindere) pentru pacienţii care pot efectua astfel de exerciţii solicitante ale musculaturii
şi articulaţiilor.
Concepută în Australia, în anii '50, această tehnică a fost adoptată atât de medicina alopată cât
şi de cea alternativă, pe plan internaţional, fiind predată unui numar de peste 30.000 persoane
din 32 de ţări. în Romania aceasta terapie devine tot mai accesibilă în toate oraşele ţării,
datorită a tot mai mulţi practicieni români pregătiţi de către Andrew Zoppos – instructor
internaţional superior şi membru onorific pe viaţă al Academiei de Terapie Bowen din Australia,
asistat de cea căreia îi datorăm faptul că România beneficiază de acestă terapie – doamna
Carmen Sopon din Bucureşti. Preţurile unei şedinţe nu le depăşesc pe acelea ale unei şedinţe
de masaj cu care această terapie este comparată uneori într-un mod total impropriu. Cursuri de
pregătire pentru cei doritori să practice acestă tehnică se organizează în mai multe oraşe din
ţară.
Linkuri utile
IV. Shiatsu
--este un stil de masaj fondat in Japonia prin combinarea de tehnici de masaj oriental cu
notiuni moderne de anatomie si fiziologie din medicina vestica. Este daca vreti un fel de
acupunctura fara ace. El s-a raspandit ulterior cu rapiditate in Statele Unite si Europa,
datorita succesului sau in tratarea sau ameliorarea unor afectiuni. Shiatsu consta
predominant in tehnici de aplicare de presiune cu degetele, palmele sau cotul in punctele
de acupunctura. Secundar, sunt folosite tehnici de stretching, tehnici de eliberari
neurocraniene si tehnici din masajul clasic suedez.
24
Un beneficiu deloc de neglijat al masajului shiatsu este starea de relaxare fizica si psihica
pe care o induce. Cand se instaleaza stresul, fie el psihic sau fizic manifestarile lui sunt
interne, dar si externe la nivelul pielii si tesutului muscular. Drept rezultat, puncte specifice
sau regiuni intregi devin dureroase, tensionate, sensibile sau indurate. Medicina orientala
a dezvoltat de-a lungul miilor de ani un sistem terapeutic care utilizeaza aceste puncte nu
numai pentru diagnostic, ci si pentru tratament. Acupunctura si shiatsu controleaza starea
interna a organismului prin manipularea tesuturilor externe. Rezultatele terapeutice ale
acestor doua metode extraordinare sunt cunoscute si apreciate inca din antichitate, iar
medicina moderna le acorda acum credibilitatea bine-meritata.
Unii isi vor pune poate intrebarea "cum functioneaza shiatsu". Pot exista doua abordari
ale acestei probleme: una din perspectiva medcinii moderne si alta din perspectiva
medicinei traditionale chineze.
Teoria "gate control" (controlul "portii"): Durerea este transmisa de la periferie la creier
prin maduva spinarii. Exista un mecanism ("poarta") la acest nivel care opreste mesajele
de durere sa ajunga la creier. Introducerea de ace fine de acupunctura sau mentinerea
unei presiuni (la shiatsu) pot inchide aceasta poarta, astfel diminuand senzatia
dureroasa. Endorfinele pot de asemenea bloca traiectul nervos al durerii actionand
asupra acestei "porti".
Teoria punctelor "trigger" (tragaci): Medicii occidentali au descoperit in cadrul unor studii
clinice puncte specifice de tensiune in corp, care atunci cand sunt manipulate au un efect
25
deosebit de amaliorare a durerii musculo-scheletale. Locatia acestor puncte se coreleaza
in mod remarcabil cu punctele de acupunctura din medicina traditionala chineza.
In Japonia, medicina orientala este numita medciina energiei vitale. Explicatia eficientei
sale se bazeaza pe un model energetic (in timp ce in medicina vestica se pune accent pe
un model biochimic). Medicii asiatici din antichitate au stabilit ca aceasta energie vitala
(Qi, in chineza) circula in organism de-a lungul unor meridiane si leaga intre ele organele
si diversele parti ale corpului. Qi mentine si hraneste corpul nostru fizic, ca si mintea. Qi
produce circulatia sangelui, incalzeste corpul si lupta impotriva bolilor. Cand o persoana
este sanatoasa, Qi circula normal prin canale, insa atunci cand dintr-un motiv sau altul Qi
este blocat, slab sau in exces, apar simptomele unei boli.
Shiatsu se recomanda atat omului sanatos, dar care este preocupat de prevenirea
aparitei unor boli, cat si celui bolnav. Numarul tratamentelor variaza in functie de individ si
de starea lui. Pentru problemele acute, cateva sedinte de tratament pot fi suficiente. In
unele cazuri un singur tratament este suficient. Pentru afectiunile mai grave sau cronice
se recomanda tratamente timp de cateva saptamani. De retinut ca atitudinea pacientului,
regimul alimentar, stilul de viata pot afecta evolutia tratamentului.
Ideal, acupunctura si shiatsu sunt folosite ca medicina preventiva, deci nu trebuie sa fii
bolnav ca sa faci cateva sedinte de shiatsu pentru o buna echilibrare energetica.
Shiatsu are rol analgezic, relaxant , tonifiant, de echilibrare. Poate ameliora cu succes
afectiuni ca tendinitele, intinderi musculare, migrene, dureri de gat si umeri, sciatica,
dureri de spate, dureri artitice, tensiuni musculare, nevralgii, insomnie, nervozitate,
probleme menstruale, probleme circulatorii, probleme legate de stress, constipatie,
anxietate, oboseala cronica, stress. Dupa cum vedeti sunt probleme frecvente si aparent
"banale", dar pentru care medicina clasica este uneori ineficienta. Shiatsu nu promite
26
vindecarea, ci ameliorarea si are limitarile lui (de exemplu, daca ai apendicita nu mergi la
o sedinta de shiatsu).
Tratamentele shiatsu sunt relaxante datorita presiunii aplicate bland. Intensitatea presiunii
este ajustata in functie de persoana, astfel incat comfortul sa fie maxim. Zonele
tensionate pot fi usor dureroase in timpul tratamentului, insa dupa aplicarea presiunii
durerea este mult ameliorata sau chiar eliminata.
27