Sunteți pe pagina 1din 27

I .

Punctele trigger
(tratament cu ajutorul
kinetoterapiei)
Punctele trigger sunt puncte dureroase localizate la nivelul musculaturii scheletice, denumite popular si
noduli musculari sau “scurte”. Ele determina fie o durere si contractura musculara locala, fie o durere
reflexa in alte regiuni ale corpului.

Punctele trigger apar ca urmare a unor suprasolicitari ale acelei grupe musculare, ceea
ce determina eliberarea unei cantitati mai mare de ioni de calciu si, deci, la epuizarea
rezervelor de calciu. Reducerea cantitatii ionilor de calciu mentine o contractii
nefiziologice la nivelul fibrei musculare care comprima capilarele sanguine producând o
ischemie locala si secundar la acumularea unor produsi intemediari ai metabolismului
glucidelor , care in cantitate mare devin toxici (acid lactic) .Sunt deasemenea modificate
si reactiile privind refacerea rezervelor de atp. Toate aceste reactii duc la formarea post-
efort a acestor induratii sau noduli musculari.
In imaginea anexata observati cum acesti noduli sunt localizati la nivelul muschiului
sterno-cleido-astoidian. Fibrele A sunt fibre musculare fara afectare in stare de relaxare,
in fibrele B sunt localizati nodulii musculari iar punctul C demonstreaza modificarea
fibrelor B care sunt afectate de noduli , sunt mai subtiri datorita tensiunii la care sunt
supuse.

1
Etiologie:
Cauzele aparitiei punctelor trigger sunt multiple. Astfel pe primul loc sunt situate
traumatismele musculare produse de diverse accidente – accidente auto, alunecari si
întinderi musculare din timpul unei activitati sportive sau in timpul activitatiilor profesionale
fizice,
întinderi musculare survenite in timpul repetari unor miscari care forteaza limita maxima
de elasticitate in timpul unei activitati sportive sau lucrative, traumatisme datorate
posturilor mentinute inadecvat.
La acestea se adauga:
- stresul emotional ce cauzeaza anxietate si tensiune musculara,
- alergii,
- deficite nutritionale,
- factori chimici perturbatori ai activitati fiziologice musculare,
- probleme ortopedice congenitale sau dobândite ( picior plat, genu varus si genu valgus
etc.).

Examinarea clinica pentru depistarea


punctelor trigger:
Aceste puncte pot fi usor depistate. Se postureaza pacientul intr-o pozitie relaxanta
pentru muschiul respectiv dupa care prin palpare directa sau prin manevre de frictiune
transversala cu degetele se cauta punctele dureroase de pe suprafata muschiului. La
apasarea ferma a acestor puncte durerea se exacerbeaza. Dupa localizarea acestor
puncte trebuie sa cercetati toata lungimea acelui muschi pentru a descoperi punctul de
maxima tensiune si durere la cea mai mica presiune adica punctul trigger. Exacebarea
durerii nu trebuie sa alarmeze pacientul pentru ca nu se poate aduce nici un deserviciu
prin exacerbarea acesteia. Scaderea acestui disconfort prin masaj terapeutic va semnala
ca punctul trigger este depistat corect.
Pe langa aceste metode, ce se adreseaza direct punctelor dureroase, se mai pot folosi si
EMG care poate localiza cu precizie punctele trigger.
Pentru a diferentia punctul trigger activ de cel latent se aplica o presiune ferma pe acest
punct de maxima tensiune, un punct activ va fi mult mai tensionat decât unul cronic si va
declansa o durere reflexa in alta parte a corpului. Uneori trebuie sa se insiste cu
presiunea pe punctul trigger pentru ca durerea reflexa sa se declan?eze.

Atitudine terapeutica

2
Pentru sportivi, dar si pentru celelalte categorii de pacienti cu suferinte legate de punctele
trigger, este foarte important sa se apeleze la un tratament rapid si corect al acestor
deficiente, care reduc eficienta sportiva precum si faptul ca ajung sa reprezinta un
impediment in desfasurarea activitatilor zilnice. Aceste puncte pot duce prin tratare
superficiala la deficiente mai grave si iremediabile ale aparatului locomotor cum ar fi
rupturi musculare, si chiar spondiloze, artroze, artrite. Este foarte important sa ne
orientam si spre a preveni asemenea deficiente printr-o profilaxie adecvata atât in cazul
sportivilor cat si in cazul subiectilor cu ocupatii mai putin solicitante din punct de vedere
fizic.
In toate aceste situatii este foarte important ca medicul sau kinetoterapeutul, care
examineaza cazul, sa descopere ce tip de miscare deficitara a dus la formarea acestui
mecanism de semnalare a lipsei de coordonare in timpul efortului fizic. Este necesara o
anamneza amanuntita care sa lamureasca cauza acestui deficit pentru a se putea lucra
eficient la corectarea mecanismului de miscare si pentru a se evita eventuale recidive pe
viitor. Pacientul va fi orientat, dup?atratamentul acordat direct pe punctele trigger, spre o
activitate sportiva terapeutica sub supravegherea kinetoterapeutului care trebuie sa
respecte obiectivele trasate de medic. Un astfel de exemplu, ce poate beneficia de
gimnastica medicala, este reprezentat de un dezechilibru muscular la nivelul coifului
rotatorilor, acesta se refera la lipsa proportionalitatii dintre rotatori externi si cei interni .
Trebuie sa se stabileasca faptul ca aceste puncte dureroase sunt semne clare de
avertisment ca aceasta atitudine a subiectului nu este potrivita cu activitatea desfasurata
si ele reprezinta niste semnale ale organismului, „bulgari de zapada”, care mai târziu
declanseaza mecanisme patologice structurale ca cele amintite mai sus ce sunt foarte
putin remediabile.

Tratamentul prin masaj si tehnici FNP


In tratarea punctelor trigger se pot folosi foarte multe tehnici terapeutice dar, cel mai
recomandat si fara efecte adverse, este reprezentat de masaj. In aceasta situatie se
prefera masajul profund longitudinal, se folosesc manevre ce urmaresc lungirea tesutului
afectat. Netezirea este o manevra ce se poate executa in aceasta situatie pe lungimea
fibrei musculare cu radacina mâini pentru a patrunde in profunzime. Aceasta manevra are
rolul de a grabi resorbtia limfei de la nivelul zonei lezionale. Manevra de netezire produce
o serie de efecte care combina tratarea punctelor dureroase cu relaxarea fibrelor
musculare ce se afla imobilizate in tesutul cicatricial , imbunatatesc elasticitatea
musculara, contribuie la reducerea edemului, restabilesc troficitatea la nivelul lezional prin
imbunatatirea circulatiei sanguine locale.

3
In cazurile cu tesut cicatricial in exces se recomanda folosirea frictiunilor. Acestea pot fi
folosite in fazele mai avansate de tratament cu scopul ruperii aderentelor fibroase dintre
fibrele musculare. Frictiunea contribuie la eliberarea fibrelor musculare de la nivelul unui
punct trigger, astfel se permite o mobilizare mai libera a fibrei musculare imbunatatind
totodata si circula?ia sanguina si sc?zând sensibilitatea nervoasa. Fric?iunile se executa
transversal pe fibrele musculare. Aceasta tehnica poarta numele de “masaj transversal
profund” sau tehnica Cyriax. Se executa in serii cu o durata de câteva minute ( 5 – 8
minute). Presiunea va fi la început mai scazuta pentru a permite pacientului adaptarea la
durere, dar pe masura ce se executa masaj cu o presiunea „crescanda” se obtine o
scadere a durerii.
Dup? acest masaj, ce produce vasodilatatie periferica, este recomandat masajul cu
gheata(crioterapia) , acesta urmareste sa produca o vasoconstrictie rapida ce poate
prelua o mare cantitate de substante toxice disociate in torentul sanguin, apoi este
uramat de o vasodilatatie reflexa periferica profunda care aduce o cantitate mare de
sânge arterial cu rol foarte important in refacerea metabolismului local prin substantele
nutritive, oxigen si minerale.
O alta tehnica terapeutica ce trebuie sa stea la indemana kinetoterapeutului este
constituita de o tehnica din facilitarea neuromusculara proprioceptiva ( tehnicile FNP).
Tehnica FNP indicata in tratamentul punctelor trigger este cea care combina strecingul
pasiv static cu strecingul isometric.
Astfel cea mai folosita tehnica este reprezentata de „tehnica contractie – relaxare”. Ea
consta in întinderea pasiva a grupului muscular afectat, urmata de o contractia izometrica
a acestui grup muscular in pozitia întinsa, apoi o relaxare a grupului muscular si in final
mobilizarea pasiva in sensul întinderii. FNP strecing este calea cea mai rapida pentru a
creste mobilitatea pasiva. Aceasta tehnica produce o relaxare a musculaturii afectate de
punctele trigger, strecingul induce o întindere a muschiului si reflex deschiderea circulatiei
arteriale la nivelul muschiului astfel grabind refacerea fibrelor musculare. Tehnica FNP
contractie – relaxare se foloseste cu scopul de a creste mobilitatea articulara pasiva ce
este viciata de un muschi aflat intr-un oarecare grad de contractie patologica (hipertonie
musculara de origine centrala – spasticitate sau contractura musculara din punctele
trigger).
In cazul punctelor trigger , kinetoterapeutii urmaresc si obtin o crestere a mobilitatii pasive
articulare ca urmare a relaxarii grupei musculare afectate.
sursa: simptome.ro

4
keywords: kinetoterapie, fizioterapie, fiziokinetoterapie, Piatra Neamt, recuperare
medicala, masaj terapeutic, gimnastica de recuperare, puncte trigger

Tehnica Trigger Point


Release

Trigger point = punct de declanşare


Trigger point este descris ca un punct cu hipersensibilitate situat în muşchii
scheletici, care este asociat cu un nodul palpabil.
Trigger points sunt puncte care prezintă senzaţii de durere acută, durere
surdă, amorţire, senzaţie de cald sau rece, putând duce şi la simptome
precum greaţă, dezechilibru şi tulburări de vedere.

Originea terapiei Trigger point


Este una dintre cele mai recente terapii adresate musculaturii, fiind in plină
dezvoltare
Janet Travell şi Dr. David Simions au lansat denumirea de trigger point
therapy (terapia punctelor de declanşare) implicând şi stretchingul
musculaturii afectate si termoterapia. Cei doi au aplicat aceasta tehnică în
tratarea preşedintelui John F. Kennedy.
În 1970 Bonnie Prudden a îmbunătăţit tehnica celor doi prin adăugarea unei
proceduri non-invazive aplicate azi in cazul atleţilor si prescrisă şi
recomandată de medici.
Această tehnică este înrudită cu cea a masajului prin acupresiune, tehnica de
tratament fiind una similară.
Este un tratament care se poate face şi independent. Din cauza situării greu
accesibile a multora dintre punctele de stimulare, autoaplicarea acestui tip de
masaj este însă dificil de realizat. Se pot utiliza unelte specifice de masaj
pentru a acţiona asupra acestor puncte.

5
Harta alăturata este prezentată doar pentru vizualizarea informativă şi
aproximativă a punctelor.

Aceste puncte pot fi clasificate în:


Active: acestea sunt dureroase, sunt cauza durerilor persistente
Latente: puncte care dor numai când sunt supuse presiunii.
Uneori punctele active pot avea puncte satelit, cum ar fi o durere la nivelul
spatelui se poate reflecta la nivelul umărului, iar tratarea punctului din zona
umărului nu are efect de durata fără tratarea punctului din zona spatelui.

Obiectivele majore ale acestei tehnici sunt:


- eliminarea tensiunii protective a musculaturii
- eliminarea hipersensibilităţii receptorilor periferici, în special cei ai durerii
- producerea de vasodilataţie reflexă
- eliminarea ischemiei locale

Etapele tehnicii trigger point

1.Depistarea punctelor dureroase active.


2.Inspectarea direcţiei în care radiază durerea şi căutarea de eventuale

6
puncte satelit.
3.Se pune degetul pe punctul dureros si se aplica vertical presiune până când
pacientul începe să simtă durere. In momentul apariţiei durerii presiunea
rămâne constantă. După 10 secunde durerea simţită iniţial va dispărea. In
următoarele 20 de secunde este posibilă acţionarea asupra punctului fără
apariţia tensionării protective a musculaturii.
4.In încheierea aceste tehnici se realizează fricţiuni si frământări ale
musculaturii timp de 5-7 minute cu scop inhibant. Se creşte gradul de
presiune in sensul de aplicare a mişcărilor.
5.Presiunea aplicata se eliberează brusc pentru a realiza vasodilataţia si a
elimina ischemia locala.
Protocolul acestei tehnici este la fel de eficient pentru puncte motorii cât şi
pentru alte categorii de puncte. Presiunea aplicată nu este niciodată suficientă
pentru a depăşi pragul de durere al pacientului, provocând durere şi lezarea
terminaţiilor nervoase motorii.
Vasodilataţia periferica locala readuce pH-ul la normal şi creşte concentraţia
de oxigen din ţesutul afectat ceea ce elimină treptat punctul dureros.

Găsirea adevăratei surse de durere


Majoritatea punctelor sunt uşor de depistat, prezentând durere la aplicarea
presiunii.
În unele cazuri poate fi vorba de un punct satelit, punctul principal fiind la
distanţă de cel satelit. In acest caz este necesară tratarea ambelor.
Tratamentele au un efect cumulativ. Uneori efectele de durata apar imediat,
dar de cele mai multe ori durează. Fiecare activare a răspunsului de
vindecare va duce la însănătoşirea organismului. In cazul în care nu se
observă rezultate într-un timp scurt, se poate creşte frecvenţa tratamentului.
Creşterea frecvenţei este mai eficientă decât creşterea duratei tratamentului.
Tratamentul se poate face de 3, 4 ori pe zi sau o dată la o oră. Este posibil ca
după o şedinţă de tratament durerea să revină. Tratamentul se va face până
la dispariţia durerii.
In funcţie de organism şi de diferitele zone ale sale, se aplică o presiune
diferită. Dacă durerea este intensă, se aplică o presiune uşoară.
Gambele, faţa şi zonele genitale au o sensibilitate crescută.
Spatele, fesele şi umerii, mai ales dacă musculatura este foarte dezvoltată,

7
necesită o presiune crescută.
Pentru spate şi umeri este recomandată folosirea uneltelor specifice.

Masajul Trigger point pentru gât şi umeri


Se poate face prin simpla căutare a punctelor cu degetele. Prin palpare
căutăm zonele cele mai sensibile si cele mai tensionate.
Poziţia corpului trebuie să fie comodă, confortabilă, întins sau cu spatele
sprijinit.
Se începe prin exerciţii de respiraţie, iar cu policele se palpează ferm muşchii
cu inserţii la baza craniului. Prima dată în spatele urechilor, coborând apoi pe
coloana vertebrală.
În urma palpării musculaturii şi găsirii zonelor sensibile sau dureroase se
revine si se aplică presiune până când muşchiul se relaxează sau
dispare/scade durerea.
Apoi se insistă asupra celui mai dureros punct în timp ce se menţine o
respiraţie adâncă şi controlată.
Căutarea şi masarea punctelor se face pe partea stângă şi apoi pe dreapta.

Aplicarea metodei la mase musculare mari


Se foloseşte fixarea muşchiului cu degetele si palma si se aplica o presiune
fermă cu policele.
Se presează fără alte mişcări timp de câteva minute. Un minut de presiune
aplicată treptat asupra unui punct dureros calmează şi relaxează sistemul
nervos, accelerând procesul de vindecarea.
Pentru a stimula o zona se aplică presiune timp de 4-5 secunde.
Se frământă uşor muşchiul afectat cu o mişcare lentă.
Se aplica si un tapotament rapid cu degetele în zonele sensibile sau
neprotejate cum ar fi fata. Pentru suprafeţe mai mari, cum ar fi spatele, se
foloseşte pumnul relaxat.
Se poate folosi gheaţă pentru a reduce răspunsul nervos in zonă, permiţând
astfel o presiune eficientă.
In urma presiunii aplicate se recomandă stretching pe musculatura afectată.

8
II.
Punctele trigger sunt puncte dureroase localizate la nivelul musculaturii scheletice,
denumite popular şi noduli musculari. Ele determină fie o durere şi contractură musculară
locală, fie o durere reflexă în alte regiuni ale corpului. Janet G. Travell şi David G. Simons
afirmă că un punct trigger doare “ca naiba” atunci când apeşi pe el. Punctele trigger apar
ca urmare a unor suprasolicitări ale acelei grupe musculare, ceea ce determină
eliberarea unei cantităţi mai mari de ioni de calciu şi duce la epuizarea rezervelor de
calciu. Reducerea cantitatii ionilor de calciu menţine contracţii nefiziologice la nivelul fibrei
musculare care comprimă capilarele sanguine producând o ischemie locală şi secundar
duce la acumularea unor produşi intemediari ai metabolismului glucidelor care în cantitate
mare devin toxici (acid lactic).

Cauzele apariţiei punctelor trigger sunt


multiple:
- traumatismele musculare produse de diverse accidente;
- accidente auto;
- alunecări şi întinderi musculare din timpul unei activităţi sportive sau în timpul
activităţiilor profesionale fizice;
- întinderi musculare survenite în timpul repetării unor mişcări care forţează limita maximă
de elasticitate în timpul unei activităţi sportive sau lucrative, traumatisme datorate
posturilor menţinute inadecvat.
- stresul emoţional ce cauzează anxietate si tensiune musculara,
- alergii,
- deficite nutriţionale,
- factori chimici perturbatori ai activitati fiziologice musculare,
- probleme ortopedice congenitale sau dobândite ( picior plat, genu varus si genu valgus
etc.).
Punctele trigger pot fi uşor depistate, pacientul se posturează într-o poziţie relaxantă
pentru muşchiul respectiv după care prin palpare directă sau prin manevre de fricţiune

9
transversală cu degetele se caută punctele dureroase de pe suprafaţa muşchiului. La
apăsarea fermă a acestor puncte durerea se exacerbează. După localizarea acestor
puncte trebuie sa cercetaţi toata lungimea acelui muşchi pentru a descoperi punctul de
maximă tensiune şi durere la cea mai mică presiune adică punctul trigger. Exacerbarea
durerii nu trebuie să alarmeze pacientul. Scăderea acestui disconfort prin masaj
terapeutic va semnala că punctul trigger este depistat corect. Pe lângă aceste metode, ce
se adresează direct punctelor dureroase, se mai pot folosi şi EMG care poate localiza cu
precizie punctele trigger.
Pentru a diferenţia punctul trigger activ de cel latent se aplică o presiune fermă pe acest
punct de maximă tensiune, un punct activ va fi mult mai tensionat decât unul cronic şi va
declanşa o durere reflexă în altă parte a corpului. Uneori trebuie să se insiste cu presiune
pe punctul trigger pentru ca durerea reflexă să se declanşeze.
Femeile între 30 şi 50 de ani sunt cele mai afectate de punctele trigger, acestea
întâlnindu-se cel mai frecvent la muşchii capului şi gâtului (sternocleidomastoidian,
trapez, scapular, romboid, scaleni). Dacă un punct trigger se instalează în muşchi este
bine să fie tratat cât mai repede, deoarece acesta poate duce la tulburări ale somnului,
probleme ale articulaţiei/discului vertebral/osului, chiar la o sănătate precară.
Fig. 1. Punctele trigger ale muşchiului sternocleidomastoidian.
Fig. 2. Punctele trigger ale muşchiului romboid.
Pentru sportivi, dar şi pentru celelalte categorii de pacienţi cu suferinţe legate de punctele
trigger, este foarte important să se apeleze la un tratament rapid şi corect al acestor
deficiente, care reduc eficienţa sportivă precum şi faptul că ajung să reprezinte un
impediment în desfăşurarea activităţilor zilnice. Aceste puncte pot duce prin tratare
superficială la deficiente mai grave şi iremediabile ale aparatului locomotor cum ar fi
rupturi musculare, şi chiar spondiloze, artroze, artrite. Este foarte important să ne
orientăm şi spre a preveni asemenea deficienţe printr-o profilaxie adecvata atât în cazul
sportivilor cât şi în cazul subiecţilor cu ocupaţii mai puţin solicitante din punct de vedere
fizic.

III. Exista cateva


teorii cu privire
la felul in care

10
actioneaza Tehnica Bowen.
Una dintre acestea, sugereaza ca "miscarile" Bowen stimuleaza proprioreceptorii si
fibrele senzoriale ale sistemului nervos periferic. Aceasta incurajeaza organismul sa se
re-echilibreze si sa se reintoarca la starea naturala de sanatate. Proprioreceptorii asigura
perceptia asupra pozitiei si miscarii corpului, si se gasesc in tesutul conjunctiv, muschi,
tendoane, ligamente si fascie.

Un anumit tip de receptor si in particular nociceptorul, joaca un rol foarte important in


eficienta tratamentului Bowen. Nociceptorii sunt in mod special sensibili la stimulii
agresivi, care afecteaza, sau au potential de a afecta tesuturile. Acestia se numesc
uneori si receptori de durere, dar acest termen este inselator, deoarece durerea este
interpretata la un nivel superior, cerebral. Nociceptorii sunt amplasati in aproape toate
tesuturile corpului, dar sunt foarte numerosi in fascie, o membrana de tesut fibros care
infasoara, inconjoara, sustine si ridica muschii, tesuturile si organele corpului. Fascia
creaza un spatiu intre fiecare grup de muschi, muschi individuali si fibre individuale, pana
la nivel microscopic, permitand o miscare optima si sanatoasa a fluidelor catre toti
muschii si toate articulatiile corpului.

Cand apare o leziune a corpului, cum ar fi o fractura a degetului de la picior, nociceptorii


transmit un raspuns reflex, cu 70-120 metri/secunda, de-a lungul fibrei aferente, pana la
thalamus, localizat in creier. Aceasta informatie este mai apoi prelucrata de cortex si
ulterior transmisa inapoi, prin intermediul diferitelor fibre, la locul traumatizat, pentru a
incepe procesul de vindecare, prin contractarea
muschilor si inceperea procesului inflamator in
zona.

Daca durerea persista o lunga perioada de timp,


fascia ramane contractata spre a proteja zona
dureroasa, cauzand astfel disfunctii sau restrictii de miscare ale tesuturilor inconjuratoare.
Chiar dupa ce osul s-a vindecat, continuam sa schiopatam, deoarece fascia
restrictioneaza miscarile si continua sa-si pastreze forma.

Cu fiecare miscare Bowen, fascia este angrenata si "deranjata" pentru scurt timp, dar nu
este deplasata prin forta. Cand aderenta fasciei este diminuata iar tesutul conjunctiv

11
cicatrizat se inmoaie si se contracta, fascia isi reduce contractia. Structurile musculo-
scheletale devin capabile sa-si mareasca capacitatea de miscare si sa-si foloseasca tot
potentialul de forta si in plus, nervii, vasele de sange si nodurile limfatice situate in aceste
tesuturi relaxate, functioneaza optim.

Prin intinderea fibrelor de colagen si modificarea formei tesutului conjunctiv, realizate de


miscarile Bowen de mica intensitate, nociceptorii aflati in fascie si tesut conjunctiv sunt
stimulati sa transmita un impuls de neagresiune prin sistemul nervos central, la cortex, iar
cortexul recunoscand aceasta informatie, initiaza procesul de vindecare pentru aceasta
etapa reparatorie. Se va transmite un mesaj, prin fibrele aferente, pentru inlaturarea
inflamatiei si relaxarea fibrelor musculare si a tesutului conjunctiv.

O EXPLICATIE
ALTERNATIVA

Miscarile Bowen activeaza urmatoarele mecanisme


de auto-vindecare:
Reflexul de contractie - majoritatea miscarilor se
realizeaza la origine, pe insertia sau pe corpul muschilor, unde sunt localizati receptorii
celulelor Golgi, informand sistemul nervos despre starea de tensiune, alungirea sau
contractia tesutului musculotendinos. Acesti receptori sunt stimulati in timpul miscarilor de
"solicitare" si "rolare" ale tehnicii Bowen. In cazul unui circuit durere - muschi - spasm,
putem intrerupe acest cerc vicios prin schimbarea stimulilor primiti de sistemul nervos.

Proprioreceptorii articulatiilor - toate miscarile executate in jurul unei articulatii


afecteaza direct articulatia, capsula si ligamentele, care sunt puternic inervate cu
proprioreceptori. Si in acest caz, stimulii vor fi primiti de catre sistemul nervos, invitand la
normalizarea functionarii articulatiei, fara a fi nevoie de o manipulare in forta.

Fascia - fiecare miscare Bowen este efectuata la nivelul superficial al fasciei si afecteaza
relatia dintre fascie si nervii, muschii sau tendoanele ce sunt mobilizate. Fascia joaca un
rol important in coordonarea musculara, aliniamentul postural si integritatea structurala si
functionala. In urma unui traumatism, toate acestea vor fi afectate in mod negativ,
deoarece fascia va deveni rigida, contractata, torsionata si deshidratata, asa cum

12
demonstreaza lucrarile Idei Rolf si a multor altor osteopati. Ca rezultat direct al unei
sedinte Bowen, se observa adesea slabirea aderentei, inmuierea tesutului afectat si
imbunatatirea posturii si a mobilitatii, fara mobilizare fortata sau intindere.

Re-echilibrarea sistemului nervos vegetativ - se pare ca Tehnica Bowen are cel mai
important si profund efect in aceasta zona, unde este guvernat mecanismul de auto-
vindecare al organismului. SNV controleaza peste 80% din functiile corpului si este foarte
susceptibil la factorii externi de stress. Majoritatea oamenilor, traiesc astazi intr-o
constanta stare de stress si hipestimulare simpatica a SNV. Vindecarea are loc atunci
cand SNV trece de la dominanta simpatica la cea parasimpatica. Tehnica Bowen
activeaza, ca un catalizator pentru aceasta schimbare; in timpul sedintelor, pacientii
adesea adorm sau cad intr-o stare de profunda relaxare, auzindu-se cu putere
peristaltismul. Aceasta indica trecerea catre dominanta parasimpatica, cu reducerea
stressului la nivel profund. Aceasta poate explica de ce, doar dupa cateva sedinte
Bowen, se reactiveaza frecvent procesul de insanatosire, atunci cand convalescenta in
urma traumelor, bolilor sau interventilor chirurgicale stagneaza, sau se afla in stadiu de
platou.

Punctele Trigger - multe din miscarile Bowen se suprapun sau coincid cu localizarea
punctelor Trigger. Prin eliminarea acestor puncte Trigger, se inlatura senzatia de durere
si se amelioreaza mobilitatea articulatiilor si co-ordonarea
musculara.

Punctele de acupunctura si meridianele - majoritatea miscarilor


se suprapun peste punctele de acupunctura, iar unele
traverseaza chiar doua sau trei meridiane dintr-o data. Practicienii
de acupunctura au corelat indicatiile si efectele miscarilor Bowen
cu punctele corespondente din acupunctura. Acestia au comentat
si asupra schimbarii imediate a pulsului de acupunctura, ca
raspuns la miscari si proceduri. Suprapunerea acestor doua sisteme ar putea explica
componenta energetica extrem de puternica a tehnicii si efectul sau asupra organelor
interne.

Memoria celulara – oamenii de stiinta au demonstrat ca unele miscari specifice Bowen

13
declanseaza recuperarea memoriei celulare a organismului, prin accesarea “tiparului
originar” si reinstalarea parametrilor unei stari anterioare de bine si echilibru.

Terapia Bowen – trezirea


medicului interior
Terapia Bowen este o terapie HOLISTICĂ ce se bazează pe declanşarea
capacităţii de auto-vindecare a propriului nostru organism. Revelaţia lui
Tom Bowen a constat în înţelegerea faptului că fiinţa noastră dispune de
abilităţile necesare rezolvării oricărei afecţiuni. Avem, fiecare, un medic
ascuns în lăuntrul nostru. Acesta îşi începe măsurile de vindecare în
momentul în care se realizează RELAXAREA totală a corpului. Tehnica
Bowtech nu impune corpului o comandă externă, ci îi transmite mesaje
vindecătoare corecte datorită cărora organismul se reîntoarce la starea de
sănătate caracteristică matricii sale creatoare originare. Este o informaţie-sursă fără defect care
ne descrie, la care se ajunge printr-un fel de formatare a sistemului care prezintă blocaje sau o
funcţionare deficitară din cauza unor informaţii greşite, generatoare de boală. Organismul este
trezit ca să întreprindă măsurile necesare pentru vindecare, în propriul sau ritm şi în propriile
sale condiţii.

Tom Ambrose Bowen s-a născut într-o suburbie a oraşului Melbourne - Brunswick, statul
Victoria, Australia, pe 18 aprilie 1916, fiind al treilea copil şi singurul fiu al familiei imigranţilor
englezi William şi Norah Bowen. A avut două surori mai mari, Norah şi Beatrice şi o soră mai
mică – Agnes. Părinţii lui au ajuns în Australia în jurul anului 1910, venind din Wolver Hampton
– Marea Britanie.
Dorinţa sa de copil era să devină medic. Tatăl sau era tâmplar şi nu vedea necesitatea
continuării educaţiei mai mult decât era necesar în vederea obţinerii unei slujbe. Astfel Tom a
devenit ucenic de tâmplar imediat după terminarea şcolii. Apoi s-a căsătorit cu Jessie McLean la
Armata Salvării în septembrie 1941 şi împreună s-au mutat în Geelong, unde Tom s-a angajat
ca tâmplar la fabrica de ciment din localitate. Au avut trei copii: Pam, Barry şi Heather. Soţia lui,
Jessie, suferea de astm şi foarte adesea necesita spitalizare pentru reglarea respiraţiei. Tom a

14
îmbunătăţit constant starea soţiei sale prin aplicarea unor metode proprii, până când aceasta n-
a mai avut deloc nevoie de tratament alopat.
Tom era un sportiv pasionat şi iubea înotul, ciclismul şi jocul de criket. A condus cu succes un
Club sportiv pentru Armata Salvării în Geelong, antrenând tineri în diferite sporturi, exerciţii
fizice şi gimnastică. De asemenea a obţinut rezultate şi la Clubul sportiv, aplicând proceduri
proprii pentru cazuri de accidente sportive. Era mereu în măsură să ajute orice coleg aflat în
suferinţă.
Curând toata lumea a aflat că Tom avea metoda sa proprie de a-i ajuta pe cei în suferinţă. În
timp ce ziua lucra ca tâmplar la fabrică, Tom începuse să lucreze serile acasă, tratând din ce în
ce mai mulţi oameni care-i cereau ajutorul în diferite probleme de sănătate. Tom Bowen a
continuat să-şi îmbunătăţească tehnica. La începutul anilor ‘60 se impunea o decizie majoră: să
rămână la fabrica de ciment sau să-şi asume un cabinet propriu. Tom reuşeşte să risipească
îndoielile consoartei şi deschide un cabinet în locuinţa unei prietene de familie, Rene Horwood,
pe Autumn Street. Aceasta îşi vânduse firma şi avea suficient timp să-i ofere lui Tom sprijn în
consultanţă, bazându-se pe experienţa sa de mulţi ani în conducerea unei afaceri. Pe când
Rene se ocupa de secretariat şi contabilitate, Tom îi ajuta cu succes pe cei cu dureri de spate,
accidente sportive, astm, afecţiuni organice, probleme mentale şi emoţionale şi reuşea să aducă
alinare şi celor cu handicapuri grave.
Curând, numărul mare de pacienţi care veneau la tratament a făcut imposibilă continuarea
activităţii într-o locuinţă privată, următorul pas fiind mutarea într-o locaţie mai mare, în Str.
Latrobe Terrace nr. 99, Geelong. Oricum, în scurt timp, această locaţie s-a vădit de asemenea
neîncăpătoare iar Tom şi-a mutat cabinetul în Str. Latrobe Terrace la nr. 283. Sosea la clinică
putţn înainte de ora 9 dimineaţa, când îşi începea ziua de lucru. Tom se ducea acasă în pauza
de prânz şi după aproximativ două ore se întorcea şi îşi relua activitatea. S-a estimat că Tom
trata circa 14 pacienţi pe oră, iar în medie aplica fiecăruia doar două sau trei şedinţe, după care
starea lor se ameliora vizibil. Era atât de dedicat acestei metode de terapie, încât se întâmpla să
mergă noaptea acasă la pacienţi pentru a le uşura suferinţa. Conform celor spuse de Pam, tatăl
său era extrem de generos când întâlnea persoane aflate în situaţii disperate sau copii cu
handicap ce necesitau o îngrijire specială. În această perioadă Tom ar fi putut să câştige foarte
mulţi bani, dar acest lucru nu constituia pentru el o prioritate; prezenţa lui Rene a fost o
binecuvântare, ea fiind cea care gestiona finanţele cabinetului său.
Deşi Tom nu avea studii în domeniul medical, a devenit un terapeut respectat, tratând în mod
constant 13.000 pacienţi pe an. Aceste date au fost verificate în 1975 de către un studiu
comandat de Guvernul Australian în privinţa activităţii terapeuţilor de medicina alternativă şi
complementară. Tom era atât de solicitat încât de multe ori familia sa avea de suferit de pe

15
urma "celebrităţii" tatălui, în special în zile de sarbatoare, cum ar fi Craciunul, când Tom vizita
copiii "speciali". În fiecare sâmbătă cabinetul său era deschis pentru persoane cu handicap,
aceştia primind tratament gratuit.
În timpul funcţionării cabinetului său de pe Villamanta Street, 1979, probabil din cauza
diabetului, suferă o primă amputare a unui picior. Era în plus şi un fumător înrăit, iar asta se
pare că a avut repercursiuni grave asupra circulaţiei sale sanguine în membrele inferioare.
Aceasta nu îl opreşte să lucreze în continuare din cărucior, la încheierea perioadei recuperatorii
postoperatorie, având circa 14 pacienţi pe oră, la fel ca şi înaintea operaţiei suferite. Mai târziu
utilizează o proteză construită de un prieten. Practica sa devine din ce mai cunoscută printre
pacienţii săi mulţumiţi de rezultate, iar Tom Bowen devine tot mai căutat. Cazurile sale medicale
rezolvate se înmulţesc. În 1982 suferă amputarea celuilalt picior. Datorită unei infecţii suferite în
urma operaţiei, este mutat în secţia de boli infecţioase. Aici cruda ironie a soartei a făcut ca
omul care uşurase atâtea suferinţe semenilor săi să nu îşi mai revină niciodată.

Terapia Bowtech – un dar de la Dumnezeu


Tom era ajutat în lucrarea sa altruistă de doi dintre învăţăceii săi, Romney Smeeton şi Kevin
Ryan. Tom era foarte implicat în activitatea cluburilor locale de fotbal şi se ştia foarte bine că
uşa cabinetului sau era deschisă sâmbăta seara până pleca ultimul fotbalist. Avea de
asemenea, o mare afinitate pentru animale, tratând atât mici animale de companie – pisici şi
câini, cât şi cai. A considerat mereu că cea mai mare recompensă a sa este faptul că îşi poate
oferi ajutorul !
Deşi de-a lungul anilor mulţi l-au solicitat pe Tom să îi înveţe metoda lui de tratament, el a
instruit numai şase persoane: Keith Davis, Nigel Love (decedat), Kevin Neave, Oswald Rentsch,
Kevin Ryan şi Romney Smeeton.
Aceştia l-au intrebat în repetate rânduri: de unde şi cum a conceput şi dezvoltat această tehnică
uimitoare ? Răspunsul său era întotdeauna acelaşi: “A fost un dar de la Dumnezeu!”.
În 1974, pe când Tom participa la Conferinţa Naţionala pentru Sănătate în Adelaide – sudul
Australiei, i-a fost prezentat Oswald Rentsch şi l-a invitat pe acesta în Geelong să-l înveţe
tehnica. Deoarece Bowen nu avea manuale sau însemnări, l-a rugat pe acesta să-i
documenteze lucrarea şi l-a autorizat s-o predea oricui va vrea să o înveţe, după moartea sa.
Soţia lui Ossie, Elaine, a învăţat şi ea tehnica de la Bowen şi după doi ani şi jumătate, în 1976,
Oswald şi Elaine au deschis un cabinet naturopat în Hamilton – Western Victoria, unde
practicau doar terapia Bowen. După moartea lui Bowen, în 1982, apăruseră tot mai multe
presiuni asupra familiei Rentsch să înceapă predarea tehnicii Bowen. Acest lucru nu s-a
întâmplat până în 1986 – patru ani după moartea lui Bowen – când soţii Rentsch au început să

16
organizeze cursuri de instruire mai întâi în Australia şi apoi pe mai toate continentele. Din 1992
şi până în prezent, această metodă de tratament a fost predată unui numar de 29.000 persoane
din întreaga lume, cu ajutorul a 98 de instructori, cu seminarii organizate în peste 30 de ţări şi
18 Asociaţii Bowen afiliate Academiei de Terapie Bowen din Australia.

Este o metodă revoluţionara de tratament corporal, bazată pe principiul “Cu cât mai puţin, cu
atât mai bine”. Terapia Bowen nu este nici masaj, nici fizioterapie sau presopunctură – deşi are
asemănări cu toate acestea nu este un hibrid. Pare a fi chiar rădăcina terapiilor alternative
cunoscute în prezent. Terapia Bowen nu este nici masaj, nici fizioterapie sau presopunctură –
deşi are asemănări cu toate acestea, nu este un hibrid. Terapia Bowen este o terapie
HOLISTICĂ, care se bazează pe declanşarea capacităţii de auto-vindecare a propriului nostru
corp. Revelaţia lui Tom Bowen a constat în înţelegerea faptului că organismul nostru dispune de
abilităţile necesare rezolvării oricărei afecţiuni. Avem, fiecare, un medic ascuns în lăuntrul
nostru. Acesta îşi începe măsurile de vindecare în momentul în care se realizează RELAXAREA
totală a corpului. Tehnica Bowtech nu impune corpului o comandă externă, ci îi transmite
mesaje vindecătoare corecte datorită cărora organismul se reîntoarce la starea de sănătate
caracteristică matricii sale creatoare originare. Este o informaţie-sursă fără defect care ne
descrie, la care se ajunge printr-un fel de formatare a sistemului care prezintă blocaje sau o
funcţionare deficitară din cauza unor informaţii greşite, generatoare de boală. Organismul este
trezit ca să întreprindă măsurile necesare pentru vindecare, în propriul sau ritm şi în propriile
sale condiţii.
Un tratament Bowen constă în aplicarea unor mişcări delicate pe anumite puncte specifice de
pe corp. Tehnica este manuală şi nu implică durere. Există pauze de câteva minute între
intervenţiile terapeutului, care sunt neaparat necesare pentru a oferi corpului posibilitatea de a
prelucra mesajele transmise prin intermediul neurotransmiţătorilor. Aceasta este singura terapie
pe care un terapeut o poate aplica unui numar de până la zece pacienţi, în acelaşi timp, fără
efort fizic sau consum de energie şi cu rezultatele maxime instantaneu. Oricine poate învăţa
această tehnică – indiferent de pregatirea educaţională anterioară.
Tehnica Bowen prezintă unul dintre cele mai profunde concepte terapeutice existente în lume în
prezent. Se bazează pe teoria conform căreia, odată ce s-a realizat RELAXAREA totală a
corpului, se activează abilitatea proprie organismului de a redresa orice problema a corpului şi a
minţii, prin readucerea acestora la echilibru şi armonie. Tehnica Bowen este o formulă unică de
reechilibrare neuro-musculară. Lucrează atât prin sistemul nervos, la nivel structural şi
muscular, cât şi prin sistemul circulator şi limfatic. Este recunoscută pentru eficienţa sa în
tratarea afecţiunilor interne şi reducerea duratei convalescenţei.Tehnica Bowen este un altfel de
concept în manipularea corporală, nefiind similară nici unei alte terapii corporale deşi pare a fi

17
legată de toate. Spre deosebire de celelalte terapii specifice fizioterapiei, chiropracticii – tehnica
Bowen nu foloseşte manipulări în forţă.
Efectele terapiei Bowtech sunt următoarele:
- Deplasările osoase se realiniază – deşi nu se execută nici o manipulare a articulaţiilor sau
oaselor, ca în chiropractică.
- Tensiunile musculare şi încordările se elimină şi se se restabileşte circuitul limfatic normal –
deşi nu implică masarea muşchilor, ca MASAJUL terapeutic.
- Meridianele energetice se restabilesc imediat – deşi practica nu se bazează pe meridiane şi nu
se aseamănă nici cu ACUPUNCTURA, nici cu PRESOPUNCTURA.
- Echilibrul psihic se normalizează – deşi nu este necesară invocarea unui răspuns emoţional,
ca în cazul altor terapii care se adresează atât minţii cât şi corpului deopotrivă. Între fiecare
dintre seturile de mişcări există câteva minute de pauză. Organismul are astfel timpul necesar
pentru a prelucra mesajele declanşate de mişcările Bowen şi a iniţia procesul de vindecare.
Rezultatele pot fi remarcabile chiar de la prima şedinţă, procesul de autovindecare derulându-se
şi pe parcursul zilelor următoare.
Tratamentele se aplică, de regulă, la interval de 7 zile. De cele mai multe ori sunt necesare doar
câteva şedinţe de tratament, în cazul afecţiunilor acute. Terapeutul se poate concentra pe o
problema specifică sau se poate adresa organismului ca un întreg, într-o maineră HOLISTICă.
Terapia Bowen este potrivită şi folositoare oricui, de la nou-născuţi la persoane în vârstă,
sportivilor, femeilor însărcinate şi persoanelor cu nevoi speciale. Se adresează organismului la
toate nivelele: fizic, chimic, mental şi emoţional şi dă rezultate în tratarea afecţiunilor acute,
cronice, neurologice sau psiho-somatice. Aproape în toate cazurile, pacienţii relatează o stare
plăcută de relaxare şi o senzaţie de bine, de uşurare. Tehnica Bowen este deopotrivă salutată
pe plan international de medicina alopată, alternativă şi complementară, pentru eficienţa şi
modul neinvaziv de acţiune. Pacientul poate fi culcat pe un pat sau pe o masă de masaj,
acoperit, într-o poziţie confortabilă, dar tratamentul Bowen se poate aplica şi unui pacient aşezat
pe scaun. Un tratament constă în aplicarea unor mişcări delicate, efectuate cu degetele, pe
anumite puncte specifice, asupra muşchilor şi ţesutului conjunctiv, fie direct pe piele, fie peste o
îmbrăcăminte uşoară. Prin aplicarea acestor mişcări se transmit mesaje prin intermediul
sistemului nervos, recuperând memoria celulara a unei stări ideale de relaxare şi echilibru.
Cu toate acestea, nu este nevoie să vă doară ceva pentru a beneficia de pe urma unui
tratament Bowen ! Prevenţia fiind foarte indicată şi în acest caz. Terapia Bowtech nu are practic
contraindicaţii. Doar o parte dintre afecţiunile în care tehnica lui Tom Bowen şi-a dovedit
eficacitatea sunt:
• Probleme scheleto-musculare şi articulare (accidentări sportive, sciatică, umăr înţepenit,

18
probleme la genunchi, luxaţii ale gleznei, restricţie de mişcare a gâtului, dureri de spate, boli
profesionale, etc.),
• Afecţiuni ale organelor interne (probleme la rinichi, ficat, vezică biliară, stomac şi intestine,
etc.),
• Infertilitate, chisturi ovariene şi fibroame uterine,
• Dezechilibre hormonale şi emoţionale,
• Stres şi oboseală cronică,
• Migrene şi dureri de cap,
• Afecţiuni respiratorii, bronşite şi astm,
• Boli ale sistemului imunitar,
• Sechele dupa accidente vasculare,
• Alergii, rinite,
• Enuresis (incontinenţa nocturnă la copii),
• Afecţiuni neurologice.

Terapia Bowtech – un dar de la Dumnezeu (2)


Tehnica Bowen este o modalitate complementară, în sensul că potenţează şi complementează
tratamentele alopate, fără ca efectele sale să fie influenţate de acestea. Mecanismele
declanşate de un tratament Bowen în cadrul sistemului nervos sunt foarte subtile, iar corpul
continuă să lucreze câteva zile după şedinţă. Din acest motiv, este ideal să se evite alte terapii
corporale 5 zile înainte şi după o şedinţă Bowen, pentru ca reacţia organismului la tratamentul
Bowen să nu fie întreruptă.
Există câteva teorii cu privire la felul în care acţionează tehnica Bowen.
Una dintre acestea, sugerează că manevrele terapeutice Bowen stimulează proprioreceptorii şi
fibrele senzoriale ale sistemului nervos periferic. Aceasta încurajează organismul să se
reechilibreze şi îşi regăsească starea naturală de sănătate. Proprioreceptorii asigură percepţia
asupra poziţiei şi mişcării corpului, şi se găsesc în ţesutul conjunctiv, muşchi, tendoane,
ligamente şi fascie. Un anumit tip de receptor şi în particular nociceptorul, joacă un rol foarte
important în eficienţa tratamentului Bowen. Nociceptorii sunt în mod special sensibili la stimulii
agresivi, care afectează, sau au potenţial de a afecta ţesuturile. Aceştia se numesc uneori şi
receptori de durere, dar acest termen este înşelător, deoarece durerea este interpretată la un
nivel superior, cerebral. Nociceptorii sunt amplasaţi în aproape toate ţesuturile corpului, dar sunt
foarte numeroşi în fascie, o membrană de ţesut fibros care înfăşoară, înconjoară, susţine şi
ridică muşchii, ţesuturile şi organele corpului. Fascia crează un spaţiu între fiecare grup de
muşchi, muşchi individuali şi fibre individuale, până la nivel microscopic, permiţând o mişcare

19
optimă şi sănătoasă a fluidelor către toţi muşchii şi toate articulaţiile corpului. Atunci când apare
o leziune a corpului, cum ar fi o fractură a degetului de la picior, nociceptorii transmit un raspuns
reflex, cu o viteză de 70-120 m/s, de-a lungul fibrei aferente, până la thalamus, localizat în
creier. Această informaţie este mai apoi prelucrată de cortex şi ulterior transmisă înapoi prin
intermediul diferitelor fibre, la locul traumatizat, pentru a începe procesul de vindecare, prin
contractarea muşchilor şi începerea procesului inflamator în zonă. Dacă durerea persistă o
lungă perioadă de timp, fascia rămâne contractată spre a proteja zona dureroasă, cauzând
astfel disfuncţii sau restricţii de mişcare ale ţesuturilor înconjurătoare. Chiar după ce osul s-a
vindecat, continuăm să şchiopătăm deoarece fascia restricţionează mişcările şi continuă să-şi
păstreze forma. Cu fiecare mişcare Bowen fascia este angrenată şi deranjată pentru scurt timp,
dar nu este deplasată prin forţă. Când aderenţa fasciei este diminuată iar ţesutul conjunctiv
cicatrizat se înmoaie şi se contractă, fascia îşi reduce contracţia. Structurile musculo-scheletale
devin capabile să-şi mărească capacitatea de mişcare şi să-şi folosească tot potenţialul de forţă
şi, în plus, nervii, vasele de sânge şi nodurile limfatice situate în aceste ţesuturi relaxate,
funcţionează optim. Prin intinderea fibrelor de colagen şi modificarea formei ţesutului conjunctiv,
realizate de mişcările Bowen de mică intensitate, nociceptorii aflaţi în fascie şi tesut conjunctiv
sunt stimulaţi să transmită un impuls de neagresiune prin sistemul nervos central, la cortex, iar
cortexul recunoscând această informaţie, iniţiază procesul de vindecare pentru această etapă
reparatorie. Se va transmite un mesaj, prin fibrele aferente, pentru înlăturarea inflamaţiei şi
RELAXAREA fibrelor musculare şi a ţesutului conjunctiv.
O explicaţie alternativă ar fi că mişcările Bowen activează urmatoarele mecanisme de auto-
vindecare:
- Reflexul de contracţie – majoritatea mişcărilor se realizează la origine, pe inserţia sau pe
corpul muşchilor, unde sunt localizaţi receptorii celulelor Golgi, informând sistemul nervos
despre starea de tensiune, alungirea sau contracţia ţesutului musculotendinos. Aceşti receptori
sunt stimulaţi în timpul terapiei Bowen. În cazul unui circuit durere – muşchi – spasm, putem
întrerupe acest cerc vicios prin schimbarea stimulilor primiţi de sistemul nervos.
- Proprioreceptorii articulaţiilor – toate mişcările executate în jurul unei articulaţii afectează direct
articulaţia, capsula şi ligamentele, care sunt puternic inervate cu proprioreceptori. Şi în acest
caz, stimulii vor fi primiţi de către sistemul nervos, invitând la normalizarea funcţionării
articulaţiei, fără a fi nevoie de o manipulare în forţă.
- Fascia – fiecare mişcare Bowen este efectuată la nivelul superficial al fasciei şi afectează
relaţia dintre fascie şi nervii, muşchii sau tendoanele ce sunt mobilizate. Fascia joacă un rol
important în coordonarea musculară, aliniamentul postural şi integritatea structurală şi
funcţională. În urma unui traumatism, toate acestea vor fi afectate în mod negativ, deoarece

20
fascia va deveni rigidă, contractată, torsionată şi deshidratată, aşa cum demonstrează lucrarile
Idei Rolf şi a multor altor osteopaţi. Ca rezultat direct al unei şedinţe Bowen, se observă adesea
slăbirea aderenţei, înmuierea ţesutului afectat şi îmbunătăţirea posturii şi a mobilităţii, fără
mobilizare forţată sau întindere.
- Reechilibrarea sistemului nervos vegetativ (SNV) – se pare că tehnica Bowen are cel mai
important şi profund efect în această zonă, unde este guvernat mecanismul de autovindecare al
organismului. SNV controlează peste 80% din funcţiile corpului şi este foarte susceptibil la
factorii externi de stress. Majoritatea oamenilor trăiesc astăzi într-o constantă stare de stress şi
hipestimulare simpatica a SNV. Vindecarea are loc atunci când SNV trece de la dominanta
simpatică la cea parasimpatică. Tehnica Bowen activează ca un catalizator pentru această
schimbare; în timpul şedinţelor, pacienţii adesea adorm sau cad într-o stare de profunda
relaxare, auzindu-se cu putere peristaltismul. Aceasta indică trecerea către dominanta
parasimpatică, cu reducerea stressului la nivel profund. Aceasta poate explica de ce, doar după
câteva şedinţe Bowen, se reactivează frecvent procesul de însănătoţire, atunci când
convalescenţa în urma traumelor, bolilor sau intervenţilor chirurgicale stagnează sau se află în
stadiu de platou.
- Punctele Trigger – multe din mişcările Bowen se suprapun sau coincid cu localizarea punctelor
Trigger binecunoscute în fizioterapie şi chiar în acupunctură. Prin eliminarea acestor puncte
Trigger, se înlătură senzaţia de durere şi se ameliorează mobilitatea articulaţiilor şi coordonarea
musculară.
- Punctele de acupunctură şi meridianele – majoritatea mişcărilor se suprapun peste punctele
de acupunctură, iar unele traversează chiar doua sau trei meridiane dintr-o dată. Practicienii de
acupunctură au corelat indicaţiile şi efectele mişcărilor Bowen cu punctele corespondente din
acupunctură. Aceştia au comentat şi asupra schimbării imediate a pulsului de acupunctură, ca
răspuns la mişcări şi proceduri. Suprapunerea acestor două sisteme ar putea explica
componenta energetică extrem de puternică a tehnicii şi efectul său asupra organelor interne.
- Memoria celulară – oamenii de ştiinţă au demonstrat că unele mişcări specifice Bowen
declanşează recuperarea memoriei celulare a organismului prin accesarea “tiparului originar” şi
reinstalarea parametrilor unei stări anterioare de bine şi echilibru.
În cartea "Tehnica Bowen – povestea culiselor" de Dl. John Wilks, instructor Bowtech din Marea
Britanie pune în discuţie întebarea către ce anume se reorientează organismul, când şi cum a
apărut acest tipar original ? Osteopaţii au consemnat de mult timp că forţele ce modelează
dezvoltarea embrională continuă să se exprime pe parcursul întregii vieţi, iar dacă terapeutul
reuşeşte să realizeze conectarea la acestea, organismul va începe să se reorganizeze în
concordanţă cu principiile lor. Este ca şi cum am fi propriile noastre bănci de celule stem care se

21
pot adapta şi transforma în orice moment al vieţii în ţesutul de care avem nevoie.
James Jealous, un osteopat ce predă în Statele Unite ale Americii, scria recent: “Tiparul şi
funcţiile originale se regăsesc în fluidele embrionale. Matricea originală este o formă ce se
regăseşte în toate formele de viaţă, în jurul căreia se organizează activitatea celulară şi
moleculară, formând tiparul original creat de Marele Maestru.” J.Jealous nu vorbeşte din punct
de vedere genetic despre o forţă organizatoare, localizată în fluidele embrionare. Este
interesant de remarcat că numeroşi embriologişti eminenţi, dintre care Bleschmidt şi Japp van
der Wal au pus la îndoială actualul curent de gândire cu privire la rolul geneticii în determinarea
evoluţiei noastre structurale şi psihologice. Analizând atent primele zile ale formării embrionale,
se observă când, după momentul concepţiei – la contopirea ADN-urilor matern şi patern pentru
formarea unei celule unice, după un moment de calm, apare imediat divizarea celulară rapidă
ce are loc în stratul exterior al celulei rezultate. În jurul zilei a 15-a de la concepţie are loc un alt
eveniment semnificativ: se stabileşte o linie de mijloc primară, sub formă unei sciziuni în cadrul
embrionului în formare. Această primă linie mediană este numită “linia primitivă” şi îşi începe
călătoria ascendentă către inima embrionului, de la nivelul unde mai târziu, se vor dezvolta
coccisul şi osul sacral la adulţi. Ce anume iniţiază acest proces, rămâne încă un mister, dar
formează baza în jurul căreia se auto-organizează întregul organism. Jaap van der Wal
numeşte apariţia liniei primitive “degetul lui Dumnezeu”. Vizionând o înregistrare filmată a
acestui eveniment, primul lucru care îţi vine în minte este desenarea unei linii, cu degetul, pe
nisip.
Această linie stabileşte un sistem de referinţă faţă / spate, stânga / dreapta şi sus / jos. Linia
primitivă este numită “organizatorul embrional” pentru că realizează un plan de bază al corpului.
Diferite nivele ale liniei primitive determină dezvoltarea diferitelor zone ale corpului. Spre
exemplu, partea superioară va forma inima, creierul şi ochii, partea de mijloc va forma
intestinele şi trunchiul, iar partea inferioara organele interne şi tubul neural. Prin raportare la
dreapta – stânga, determină, spre exemplu, că ficatul este localizat în partea dreaptă, stomacul
în stanga şi că apexul inimii este orientat spre stânga. Linia primitivă este un mister pentru
embriologişti – s-a demonstrat că grefarea liniei primitive poate duce la apariţia unui întreg ax
secundar, în jurul căruia se vor organiza celulele.
Interesant în terapia Bowen este importanţa liniei primitive în dezvoltarea oaselor, muşchilor,
organelor şi ţesutului conjunctiv. În timpul apariţiei sale, aceasta generează 3 foiţe embrionare
distincte din epiblast – endoderm, mesoderm şi ectoderm. Mesodermul va forma somite în jurul
celei de-a 20-a zile, când acestea apar de o parte şi de alta a liniei mediane. Aceste somite vor
forma ulterior vertebrele şi mugurii membrelor superioare şi inferioare.
Mulţi terapeuţi Bowen au remarcat forţa primelor două mişcări Bowen. Este interesant de

22
urmărit senzaţiile pe care le are pacientul doar după efectuarea acestor două mişcări. Mulţi vor
relata senzaţii de căldură sau o forţă ascendentă de-a lungul coloanei vertebrale. Acest aspect
este foarte interesant, pentru că aceste senzaţii corespund exact dezvoltării embrionale, ca şi
cum aceste forţe ar fi încă prezente în corpul adultului.
În termeni embriologici, ceea ce se întâmplă este că după apariţia liniei primitive, linia medială
se înfăşoară înspre interior pentru a forma tubul neural, din care ulterior se va forma creierul,
măduva spinării, sistemul nervos autonom (simpatic şi parasimpatic) şi creasta neurală. Celulele
din creasta neurală sunt foarte interesante pentru că acestea migrează către diferite zone ale
corpului pe durata de dezvoltare embrionară. Acestea ajută atât la formarea membranelor
interioare ce înconjoară creierul şi maduva spinării (în particular membranele pia mater şi
arahnoida) cât şi la formarea învelişului de mielină al nervilor.
La procedura pentru coccis, mişcarea se execută exact peste membranele dură, arachnoidă şi
pia mater, acestea fiind ataşate de coccis sub formă de terminaţii filamentare – unicul loc din
corp unde aceste trei straturi de membrane se întâlnesc. Datorită întâlnirii celor trei membrane –
dură, arachnoidă şi pia mater, se transmite un impuls extrem de puternic, de-a lungul coloanei
vertebrale, către craniu.
Există fenomene specifice recunoscute, spre exemplu cineva ar putea avea dureri în umărul
drept ca rezultat al unor probleme ale vezicii biliare. Acest aspect este un rezultat direct al
embriologiei, al dezvoltării mesodermului, endodermului şi ectodermului. Dezvoltarea
embrionară a ţesuturilor este foarte importantă în studiul durerilor. O altă consecinţă a
dezvoltării embrionare este faptul că alimentarea cu sânge şi inervarea ţesuturilor sunt
inexorabil legate datorită provenienţei lor din acelaşi ţesut emrbionar.
Atât vertebrele L4 cât şi C7 sunt extrem de semnificative pentru mâini şi picioare, deoarece la
aceste nivele ale coloanei apar “mugurii” din care se formează mai apoi membrele superioare şi
inferioare. Aceste nivele sunt uneori denumite linii de mijloc axiale. Când vorbim despre
accesarea memoriei unui ţesut, a forţei organizatoare de la nivelul profund embrional, vorbim
despre memoria celulară, în special în fluide şi în lichidul cristalin al ţesutului conjunctiv al
fibrelor de colagen. Dezvoltarea embrionară a fibrelor de colagen este fascinantă, deoarece
porneşte în mesoderm (stratul dintre ectoderm şi endoderm) ca fibrila numită recticulină, care se
diferenţiază pentru a forma diferitele feluri de ţesut conjunctiv din corp, după care infuzează
toate straturile de ectoderm şi mesoderm. Cu alte cuvinte, se inserează în ţesuturi în întregul
corp. Colagenul, s-a demonstrat ştiinţific de către Mae Wan Ho şi alţii, reţine memoria şi este
extrem de bine adaptat pentru a înregistra noi experienţe.
Prin stimularea fasciei permitem, într-un anume fel, corpului să acceseze şi să se reorienteze
către aceste forţe de comandă embrionare, aflate în colagen, la nivel celular.

23
Terapia Bowtech atinge afecţiuni lăsate în umbră de către medicina alopată, dar care au un rol
important în calitatea vieţii. Are de asemenea rezultate notabile şi în tratarea unor afecţiun
considerate cronice pe care medicina tradiţională le ameliorează în cel mai bun caz, fără să le
vindece.
Unele dintre afecţiunile dificile în care s-a demonstrat o ameliorare după terapia Bowen sunt:
paralizie cerebrală, paralizie facială periferică, distrofie musculară, fibromialgie, atac cerebral şi
boala Parkinson. Alte afecţiuni care răspund foarte bine la terapia Bowtech: umăr, spate şi gât
înţepenit, sciatică, probleme la genunchi, luxaţie a gleznei, migrene, tensiune, simptome
astmatice, leziuni sportive, atac cerebral, alergii de primavară, afecţiuni renale, oboseală acută
şi cronică, incontinenţă nocturnă, sindrom Down. Se poate asocia doar cu şedinţe de stretching
(trad. = întindere) pentru pacienţii care pot efectua astfel de exerciţii solicitante ale musculaturii
şi articulaţiilor.
Concepută în Australia, în anii '50, această tehnică a fost adoptată atât de medicina alopată cât
şi de cea alternativă, pe plan internaţional, fiind predată unui numar de peste 30.000 persoane
din 32 de ţări. în Romania aceasta terapie devine tot mai accesibilă în toate oraşele ţării,
datorită a tot mai mulţi practicieni români pregătiţi de către Andrew Zoppos – instructor
internaţional superior şi membru onorific pe viaţă al Academiei de Terapie Bowen din Australia,
asistat de cea căreia îi datorăm faptul că România beneficiază de acestă terapie – doamna
Carmen Sopon din Bucureşti. Preţurile unei şedinţe nu le depăşesc pe acelea ale unei şedinţe
de masaj cu care această terapie este comparată uneori într-un mod total impropriu. Cursuri de
pregătire pentru cei doritori să practice acestă tehnică se organizează în mai multe oraşe din
ţară.

Linkuri utile

IV. Shiatsu
--este un stil de masaj fondat in Japonia prin combinarea de tehnici de masaj oriental cu
notiuni moderne de anatomie si fiziologie din medicina vestica. Este daca vreti un fel de
acupunctura fara ace. El s-a raspandit ulterior cu rapiditate in Statele Unite si Europa,
datorita succesului sau in tratarea sau ameliorarea unor afectiuni. Shiatsu consta
predominant in tehnici de aplicare de presiune cu degetele, palmele sau cotul in punctele
de acupunctura. Secundar, sunt folosite tehnici de stretching, tehnici de eliberari
neurocraniene si tehnici din masajul clasic suedez.

24
Un beneficiu deloc de neglijat al masajului shiatsu este starea de relaxare fizica si psihica
pe care o induce. Cand se instaleaza stresul, fie el psihic sau fizic manifestarile lui sunt
interne, dar si externe la nivelul pielii si tesutului muscular. Drept rezultat, puncte specifice
sau regiuni intregi devin dureroase, tensionate, sensibile sau indurate. Medicina orientala
a dezvoltat de-a lungul miilor de ani un sistem terapeutic care utilizeaza aceste puncte nu
numai pentru diagnostic, ci si pentru tratament. Acupunctura si shiatsu controleaza starea
interna a organismului prin manipularea tesuturilor externe. Rezultatele terapeutice ale
acestor doua metode extraordinare sunt cunoscute si apreciate inca din antichitate, iar
medicina moderna le acorda acum credibilitatea bine-meritata.

Unii isi vor pune poate intrebarea "cum functioneaza shiatsu". Pot exista doua abordari
ale acestei probleme: una din perspectiva medcinii moderne si alta din perspectiva
medicinei traditionale chineze.

Explicatia medicinei moderne

Endorfinele: Acupunctura si shiatsu stimuleaza organismul sa produca propriile substante


cu rol antialgic, numite "endorfine". Acestea sunt secretate in creier si ofera senzatia "de
bine" sau de placere.

Teoria "gate control" (controlul "portii"): Durerea este transmisa de la periferie la creier
prin maduva spinarii. Exista un mecanism ("poarta") la acest nivel care opreste mesajele
de durere sa ajunga la creier. Introducerea de ace fine de acupunctura sau mentinerea
unei presiuni (la shiatsu) pot inchide aceasta poarta, astfel diminuand senzatia
dureroasa. Endorfinele pot de asemenea bloca traiectul nervos al durerii actionand
asupra acestei "porti".

Sistemul nervos autonom: Este responsabil de coordonarea functiilor involuntare ale


organismului (respiratie, defecatie, termoreglare).El are 2 componente: simpatic, care
este activat atunci cand exista un agent stresor extern si parasimpatic, reglatorul vietii
interne a organsimului in conditii normale. Acupunctura si shiatsu stimuleaza sistemul
nervos autonom "linistind" organsimul atunci cand exista o stare de tensiune (organica
sau mentala).

Teoria punctelor "trigger" (tragaci): Medicii occidentali au descoperit in cadrul unor studii
clinice puncte specifice de tensiune in corp, care atunci cand sunt manipulate au un efect

25
deosebit de amaliorare a durerii musculo-scheletale. Locatia acestor puncte se coreleaza
in mod remarcabil cu punctele de acupunctura din medicina traditionala chineza.

Explicatia medicinei orientale

In Japonia, medicina orientala este numita medciina energiei vitale. Explicatia eficientei
sale se bazeaza pe un model energetic (in timp ce in medicina vestica se pune accent pe
un model biochimic). Medicii asiatici din antichitate au stabilit ca aceasta energie vitala
(Qi, in chineza) circula in organism de-a lungul unor meridiane si leaga intre ele organele
si diversele parti ale corpului. Qi mentine si hraneste corpul nostru fizic, ca si mintea. Qi
produce circulatia sangelui, incalzeste corpul si lupta impotriva bolilor. Cand o persoana
este sanatoasa, Qi circula normal prin canale, insa atunci cand dintr-un motiv sau altul Qi
este blocat, slab sau in exces, apar simptomele unei boli.

In cadrul tratamentului, obiectivul terapeutului este de a corecta curgerea Qi-ului inserand


ace sau aplicand presiune pe puncte specifice de-a lungul meridianelor. Deteriorarea
starii Qi-ului precede modificarile la nivel fizic, astfel ca acupunctura si shiatsu actioneaza
preventiv, corectand fluxul energetic inainte ca o afectiune grava sa se instaleze. Daca
boala este deja in evolutie, ea poate fi ameliorata sau vindecata prin ajustarea curgerii Qi-
ului.

Shiatsu se recomanda atat omului sanatos, dar care este preocupat de prevenirea
aparitei unor boli, cat si celui bolnav. Numarul tratamentelor variaza in functie de individ si
de starea lui. Pentru problemele acute, cateva sedinte de tratament pot fi suficiente. In
unele cazuri un singur tratament este suficient. Pentru afectiunile mai grave sau cronice
se recomanda tratamente timp de cateva saptamani. De retinut ca atitudinea pacientului,
regimul alimentar, stilul de viata pot afecta evolutia tratamentului.

Ideal, acupunctura si shiatsu sunt folosite ca medicina preventiva, deci nu trebuie sa fii
bolnav ca sa faci cateva sedinte de shiatsu pentru o buna echilibrare energetica.

Shiatsu are rol analgezic, relaxant , tonifiant, de echilibrare. Poate ameliora cu succes
afectiuni ca tendinitele, intinderi musculare, migrene, dureri de gat si umeri, sciatica,
dureri de spate, dureri artitice, tensiuni musculare, nevralgii, insomnie, nervozitate,
probleme menstruale, probleme circulatorii, probleme legate de stress, constipatie,
anxietate, oboseala cronica, stress. Dupa cum vedeti sunt probleme frecvente si aparent
"banale", dar pentru care medicina clasica este uneori ineficienta. Shiatsu nu promite

26
vindecarea, ci ameliorarea si are limitarile lui (de exemplu, daca ai apendicita nu mergi la
o sedinta de shiatsu).

Tratamentele shiatsu sunt relaxante datorita presiunii aplicate bland. Intensitatea presiunii
este ajustata in functie de persoana, astfel incat comfortul sa fie maxim. Zonele
tensionate pot fi usor dureroase in timpul tratamentului, insa dupa aplicarea presiunii
durerea este mult ameliorata sau chiar eliminata.

27

S-ar putea să vă placă și