Capacitatea sistemului muscular activ de a elibera

energia necesara producerii unui lucru mecanic cat

mai mare si mentinerii acestuia un timp cat mai
indelungat
Poate fi crescuta prin antrenamentul sportiv care
imbunatateste performanta:
- adaptarea morfo-functionala a organelor implicate in efort
- cresterea calitatilor motrice de baza (forta, viteza,
rezistenta, coordonare, etc).
SURSELE DE ENERGIE

a.CARBOHIDRATII

b.LIPIDELE

c.PROTEINELE
 Cea mai rapida si importanta sursa de energie
 pot fi utilizati si in absenta si in prezenta O2
(glicoliza anaeroba si aeroba)
 1 gr GLUCOZA4 KCAL
 doua forme
- glicogen *muscular (400gr)
*hepatic (100gr)
- glucoza circulanta
 Creierul utilizeaza numai glucoza circulanta
Foloseste aprox 25% din cantitatea totala de glucoza
Depozitele de glicogen sunt limitate si pot fi
epuizate!
(pot dura pana la 24 sau 48 de ore, desi majoritatea
se consuma in 6 ore!)

Carbohidratii reprezinta sursa de energie in

timpul exercitiilor de intensitate crescuta
(>75% din VO2 max)
Lipidele reprezinta sursa de energie pentru:
 eforturile de lunga durata(>30 minute) si
 intensitate medie si mica (50-60%).

 Sursa f. mare de energie, capaciatatea organismului de-a stoca

lipide este practic nelimitata (un adult 70 00- 100 000kcal)

 doar pentru eforturile de tip aerob!

1gr LIPIDE9KCAL
 sursa energetica doar pt eforturile de
anduranta de lunga durata care produc o
depletie energetica severa
 pot suplini 10-15% cheltuieli energetice

 necesita prezenta oxigenului (eforturile de tip

aerob)

1gr PROTEINE4KCAL
 ATP-ul – principii alimentare(glucide, lipide, proteine)
 forma de stocare si conservare intracelulara a energiei -
“moneda energetica” a organismului
 Contractia musculara nu ar fi posibila fara cantitati adecvate
de ATP
 Sustine energetic toate formelede activitate biologica
(agentul ideal de transfer energetic)

Asigura primele 5 sec de efort( 100g)

Procesul de eliberare a
energiei se realizeaza
prin hidroliza ATP sub
actiunea ATP-azei

Copyright Cmassengale
ATP-ul se formeaza prin trei sisteme energetice:
Sistemul fosfagen (CP)

Sistemul glicolitic anaerob

Sistemul oxidativ (glicoliza, ß-Oxidarea, ciclul Krebs,

lantul transportatorilor de electroni )
 Formarea ATP via sistemul fosfagen si glicoliza
anaeroba nu necesita oxigen si este anaeroba.

 Formarea ATP-ului pe cale oxidativa necesita

oxigen fiind un proces aerob.
 Energia generata de reactiile anaerobe este
“exploziva”, permite viteze si forte mari dar pe
durata scurta.

 Reactiile aerobe sunt mai economice, genereaza

o energie care poate sustine un efort de
intensitate submaximala, medie sau mica dar pe
durate lungi de timp.
 “rezervor macroergic” utilizat pt. refacerea ATP
 aproximativ 70-80% din nivelul CP-ului de repaus poate fi
folosit pentru producerea energiei
 se epuizeaza dupa 10-15s
 Calitatile motrice sunt FORTA si VITEZA

CP => C+P+Energie
Energia este utilizata pt.
refacerea ATP:
ADP+P+E=>ATP
 Rezervele intracelulare de compusi macroergici fiind
limitate, este necesara resinteza lor pentru continuarea
efortului. Acest lucru se poate realiza:

 prin glicoliza anaeroba (ansamblul de reactii enzimatice de

degradare a glucozei in absenta oxigenului) ;

 pe cale aeroba prin reactii oxidative ale glucidelor, lipidelor,

proteinelor care genereaza ATP, deci energie.
Reactiile de oxidare (se pierd electroni ) si reducere ( sunt
acceptati electroni) sunt cuplate si reprezinta mecanismul
biochimic care sta la baza metabolismului energetic aerob.
 Definitie: capacitatea organismului de a produce
un lucru mecanic cat mai mare si de a-l mentine
un timp cat mai indelungat in conditiile unui
deficit de oxigen
a. la inceputul efortului ( primul min) = inertia aparatului
respirator si cardio-vascular pentru aprovizionarea cu O2 a
musculaturii

b. efortul este de intensitate mare = cantitatea de oxigen

necesara pentru a sustine energetic efortul prin reactii
aerobe depaseste consumul maxim de oxigen (VO2max)
 Glicoliza anaeroba are loc in sarcoplasma celulei
musculare si reprezinta aportul energetic cand
efortul este foarte intens si nevoile de oxigen ale
muschiului nu pot fi satisfacute

 Asigura energia in sec 15 - 45 de la inceputul efortului

 Foloseste ca substrat glucoza circulanta sau glicogenul muscular
(rezervorul de glucoza)
 De desfasoara in datorie de oxigen
 Se elibereaza ACID LACTIC (faza anaeroba lactacida)
 Calitatea motrica influntata este rezistenţa în regim de viteză.
 Valoriin repaus de 1-1,8mmol/l sange iar in efort
12 – 18 mmol/l sg

 produce o acidoza (pH 6,8 fata de 7.3-7.4 normal)

care inhiba glicoliza anaeroba pentru a nu distruge
proteinele intracelulare  efortul inceteaza sau
se comuta pe efort de tip aerob care are insa
intensitate mai mica
 Este cu atat mai mare cu cat:
- aportul de oxigen este mai mic sau
- sportivul mai prost antrenat

 Bun mijloc de urmarire al antrenamentului

 Ne permite sa indentificam sistemul cel mai des
utilizat in timpul efortului


In prezenta O2 organismul poate utiliza acidul lactic
rezultat in celulele hepatice, cardiace, musculare
care contin enzima LDH (lacticdehidrogenaza)

La sportivul bine antrenat:

- sinteza lactatului este slaba
- consumul lui de catre alte celule este
important
- eliminarea urinara moderata
- reintoarcerea la valori normale dupa
incetarea exercitiului este sub o ora.
 Deficitul de oxigen din efortul anaerob se plateste la
sfarsitul efortului => un consum de oxigen mai mare decat
in repaus = EPOC

 Consumul de oxigen suplimentar este necesar pentru

refacerea rezervelor energetice, reparatii tisulare,
oxidarea acidului lactic, acoperirea nevoilor metabolice
crescute cauzate de cresterea temperaturii corporale

 In primele 15 minute se plateste aprox 50% din datoria de

oxigen dar integral se acopera in ore (Peronnet, Ferguson).
 Definitie: capacitatea organismului de a produce
un lucru mecanic cat mai mare in conditiile unui
echilibru intre cerinta de oxigen a musculaturii si
aportul de oxigen (“steady-state” - alură
ventriculară constantă pe durata efortului de
120-170 batai/min)

 Sisteme energetice: oxidativ (glicoliza aeroba,

proteinoliza si lipoliza)
 Definitie: degradarea glucozei in prezenta
oxigenului

 Producemai multa energie decat glicoliza

anaeroba dar se desfasoara mai lent

 Sustine predominant efortul dupa primul minut

pana in minutele 30-35.
 Glicoliza aeroba la nivel mitocondrial (uzina
metabolica care reprezinta legatura vitala intre energia
alimentelor si energia chimica a ATP-ului) - reactii
chimice care duc la formarea citratul si intra in Ciclul
Krebs

 CiclulKrebs sau ciclul acidului citric, care

constituie placa turnanta a sistemului aerob, şi
are rolul de a scoate atomii de hidrogen.
 Atomi de H oxidati (isi pierd electronii) → sistem de
reactii cuplate, catalizate de diferite enzime numit
sistemul transportatorilor de electroni.

 Energia eliberata la sfarsitul acestei cascade de reactii

este utilizata pentru refosforilarea ADP-lui in ATP de
aceea procesul se numeste fosforilare oxidativa.

 In final
se ajunge la formarea apei prin cedarea de
hidrogen oxigenului adus de sange si eliminare CO2.
Ciclul Krebs
Transportul de electroni Componentele
Fosforilarea oxidativă metabolismului aerob!

Nici o celulă nu lucrează exclusiv pe o singură cale ci

în funcţie de situaţia locală de oxigenare se
stabileşte un anumit echilibru.
 Cantitatea de lipide disponibila pentru energie
este aproape nelimitata!

SURSE
- trigliceridele musculare
- trigliceridele circulante- sub forma de complexe
lipoproteice
- trigliceridele din depozitele adipoase
De ce prefera organismul sa stocheze energie din grasimi?
Fiecare gr de glicogen necesita pt depozitare 2 g apa
Depozitarea grasimilor nu necesita apa
Oxidarea grasimilor necesita mai mult O2 decat
oxidarea carbohidratilor pe cale aeroba

Carbohidratii reprezinta combustibilul preferat

in timpul exercitiilor aerobe de intensitate
submaximala
Lipidele se pot utiliza numai in exercitii de
intensitate medie/mica.
 Principalele locuri pentru desfasurarea acestui proces sunt:
ficatul si musculatura scheletica care contin enzimele
necesare.
 Proteinele pot fi utilizate sub forma de aminoacizi
AA cei mai folositi sunt cei cu catena laterala ramificata (alanina,
leucina, izoleucina, glutamine, aspartatul).

Catabolismul proteic excesiv mareste necesitatile

lichidiene ale organismului.
 Consumul maxim de oxigen (VO2max)

 Pragul lactat ( limita dintre sistemul aerob si

anaerob)

 Economia de efort (Consum mai mic de oxigen

pentru aceeași încărcătură a exercitului)
 Reprezinta cantitatea maxima de O2 pe care o
poate livra si utiliza organismul pe minut

 Orice efort care ar necesita un consum de oxigen mai mare

decat VO2max, declaseaza automat interventia
mecanismelor anaerobe
• Genotip (25-50%)
• Sex (F = B-25%)
• Varsta (1%/an dupa 25 ani)
• Compozitia
musculaturii
• Starea de
antrenament
 Există o limitare genetică a valori maxime pe care o poate
atinge VO2max, valoare care nu poate fi depășită prin nici
o modificare adusă programului de antrenament.

 Această limită superioară poate fi atinsă într-un interval

de antrenament cuprins între 8 și 18 luni (Wilmore si
Costill, 2005).
 Reprezintă intensitatea de efort care nu mai
poate fi susținută doar prin mecanisme aerobe și
presupune implicarea energogenezei anaerobe

 corespunde unei concentratii de lactat de 2-4

mmoli/ml sange.

 Parametru important in stabilirea intensitatii

optime de efort in antrenamentele de rezistenta.
 Consumul maxim de oxigen
reprezintă potențialul aerob pe care îl
are un sportiv

Pragul lactat este un marker pentru cât

de bine este folosit acest potențial
 FACTORI CARE LIMITEAZA CAPACITATEA
AEROBA

 Factori fiziologici:
1.Epuizarea substraturilor implicate in generarea
energiei
2. Depasirea capacitatilor functionale ale sistemelor
implicate in efort ( R,CV, enzimatic mitocondrial)
3. Acumularea unor produsi intermediari de
metabolism- ex. acidul lactic
 Factori externi: caldura, umezeala,etc
 Factori patologici(traumatisme, infectii virale etc)
 Rezultatul factorilor limitativi ai efortului il
reprezinta fenomenul de oboseala.

 Desi impiedica continuarea efortului, aparitia

senzatiei de oboseala este importanta deoarece
protejeaza organismul de epuizare, fenomen ce se
poate asocia cu leziuni ireversibile la nivel celular.