Sunteți pe pagina 1din 3

Curs 6

STADIALITATEA
- continuare-
Piajee?
Abordarea psihodinamică a dezvoltării - S. Freud
Sigmund Freud (1856-1939) a observat că majoritatea tulburărilor nevrotice manifestate
la pacienţii săi, păreau să îşi aibă originea mai degrabă în experienţele traumatice din trecut şi
nu în bolile fizice.
Un element central în teoria psihanalitică se referă la importanţa mecanismelor de apărare
cum ar fi: refularea (îndepărtarea experienţelor dureroase din memorie); regresia (întoarcerea
la moduri de comportament de nivel inferior); proiecţia (exprimarea propriilor atitudini ca şi
cum ele ar proveni de la o altă persoană); sublimarea (exprimarea instinctelor bazale, printr-o
activitate, creaţie artistică); identificare (asemănarea dintre comportamentul copiilor şi
generaţiile mai învârstă).
Stadiile psihosexuale (după Freud)
Stadiul oral (de la naştere, la 1 an): energia libidinală este centrată la nivelul gurii, copilul
obţinând satisfacţie prin supt şi muşcat. Freud opina că:
Stadiul anal (al doilea an de viaţă): senzaţiile de plăcere sunt localizate la nivelul mucoaselor
rectului. Aşadar, senzaţiile de plăcere asociate cu „expulzarea” sau „retenţia” se asociază cu
comportamentul care are implicaţii sociale.
Stadiul falic (de la 3 la 6 ani): energia libidinală se centrează asupra organelor genitale. Freud
a descris specificul complexelor Oedip și Electra. Fanteziile sexuale ale băieţelului
accentuează invidia relaţiei intime a tatălui cu mama şi se teme de pedeapsa sub forma
castrării dorinţelor sale interzise. Complexul Oedip este rezolvat când copilul se identifică cu
tatăl.
Complexul Electra descrie trăirea de către fetiță a sentimentului castrării, deoarece nu
posedă penis, suferind de invidie de penis, motiv pentru care se atașează de tată, posesorul
unui penis, iar în final se identifică cu mama pentru a fi ca ea. Integrarea satisfăcătoare a
complexelor Oedip şi Electra are ca efect identificarea copilului cu părintele de acelaşi sex.
Perioada de latenţă  (de la 6 ani la pubertate) : perioada dezvoltării Eului, a deprinderilor
sociale şi intelectuale.
Stadiul genital (pubertatea): se intensifică interesul pentru plăcerea sexuală.
Teoria dezvoltării morale (L. Kohlberg)

1
Stadii ale genezei raţionamentului moral:
1. nivelul premoral sau preconvenţional(4-10 ani): sunt integrate etichete culturale ale
anturajului: bun/rău, are dreptate/se înşeală, cuminte/obraznic, faptele fiind judecate după
consecinţele lor şi nu din prisma cauzalităţii.
2. nivelul convenţionalităţii morale (10-13 ani): conformarea la normele exterioare
solicitate în familie şi grupuri de apartenenţă, pentru a primi recunoaşterea statutului,
respectiv a aprecierii.
a) moralitatea bunelor relaţii: copilul respectă norma din dorinţa de a fi recunoscut ca un băiat
„bun” sau o fată „bună”. Se prefigurează judecarea faptelor după intenţie şi nu numai după
consecinţe;
b) moralitatea legii şi ordinii: reglementează conduita tuturor, în beneficiul personal;
3. nivelul autonomiei morale sau al interiorizării şi acceptării personale a principiilor
morale (după 13 ani, la tinereţe sau niciodată).
a) moralitatea contractuală: acceptarea democratică a legii şi a standardelor morale, rezultat al
unei decizii mutuale;
b) moralitatea principiilor individuale de conduită (propriul sistem de valori: justiţie,
reciprocitate, egalitate, demnitate).
Teoria dezvoltării psihosociale (Erik Erikson)
Erikson propune opt stadii care acoperă perioada întregii vieţi:
Primul an de viata (stadiul oral) – încredere/neîncredere (dependența copilului de calitatea
îngrijirii).
Stadiul 1 – 3 ani – autonomia și emanciparea/simțul rușinii și al îndoielii.(1-2)
Stadiul 4 – 5 ani – constituirea inițiativei/ vinovăția. În cazul în care inițiativa nu este
îngrădită, ea devine caracteristică psihică.(2-7)
Stadiul 6 – 11 ani – sârguința/ inferioritatea.
Stadiul 12 – 18 / 20 ani – conștientizarea identității Eului/ confuzia rolurilor.
Vârsta mijlocie 20 – 30/35 ani – intimitate/ izolare.
Vârsta adultă mijlocie 35 - 50/60– altruism/ egocentrism.
Anii bâtrâneții 60... ani – realizare/ disperare.

Exerciții de autoevaluare:
1. Indicați rolul mecanismelor de apărare în relația asistent medical- pacient.
2. Justifcați inferența stadiilor oral și anal în dezvoltarea fiecărei persoane;

2
3. Elaborați un scurt eseu cu privire la implicațiile stadiilor clasificate de către E.
Erikson în profesia de Asistent Medical Generalist.