Sunteți pe pagina 1din 1

Analizatorii sunt sisteme care au rolul de a recepţiona, conduce şi transforma în

senzaţii specifice excitaţiile primite din mediul extern sau intern. Ei contribuie
la realizarea integrării organismului în mediu şi la coordonarea funcţiilor
organismului.

Analizatorii sunt sisteme morfologice care:

– sesizează prin receptori specifici, modificările din mediul extern şi intern, ce


acţionează asupra organismului;

– conduc impulsurile nervoase în ariile corticale corespunzătoare;

– realizează analiza şi sinteza impulsurilor nervoase determinând formarea de


senzaţii specifice.

Orice analizator prezintă trei segmente:


– segmentul extern ( periferic ) – receptorii;
– segmentul intermediar – nervii;
– segmentul central – centrii nervoşi.
Această funcţie este realizată de către aparatul respirator, digestiv, circulator
(cardiovascular şi limfatic) şi excretor.

Prin functia de nutritie se intelege activitatea prin care organismul prelucreaza


si transporta substante: respiratie, hranire, circulatie si excretie.

Activitatile fiziologice ale organismului uman necesita un consum permanent de


energie. Energia utilizata provine din substantele organice care sunt supuse, la
nivel celular, unor procese de oxido-reducere in urma carora rezulta si CO2, care
trebuie eliminat. Totalitatea organelor care au rolul de a prelua, din aerul
atmosferic, O2 necesar acestor procese si de a elimina CO2 din organism, alcatuiesc
sistemul respirator.

II.1. Respiraţia în funcţia de nutriţie

Reprezintă procesul fiziologic prin care la nivelul celulei substanţei organice


sunt oxidate rezultând energie.

Respiraţia cuprinde schimburile gazoase dintre organism şi mediu (respiraţie


externă), preluarea oxigenului şi eliberarea dioxidului de carbon, precum şi
transportul gazelor respiratorii până la nivelul celulelor (respiraţie celulară).

Respiraţia celulară (numită şi respiraţie internă) este reprezentată de ansamblul


proceselor prin care oxigenul sangvin este cedat celulelor şi utilizat în
metabolism, iar CO2 rezultat este trecut în sânge. Din punct de vedere funcţional
respiraţia internă cuprinde două procese: schimbul de gaze la nivel tisular şi
respiraţia celulară propriu-zisă.