Curs 4

RECOLTAREA, CONDIŢIONAREA ŞI PĂSTRAREA PRODUCŢIEI

4.1 Recoltarea

Un moment hotărâtor în stabilirea volumului producţiei şi calităţii acesteia este

recoltarea (în perioada şi respectând tehnica recoltării), precum şi, condiţionarea
produsului obţinut.
De la plantele medicinale se recoltează unul sau mai multe organe de la
suprafaţa solului (frunze, flori, inflorescenţe subterane (rizomi, rădăcini, tuberculi,
bulbi), care constituie materia prima vegetală ce conţine principii active (uleiuri volatile,
glicozizi, alcaloizi etc.). Materia primă vegetală poartă denumirea genului şi a organului
recoltat: Belladonnae radix, Melissae herba, Salviae folium, Chamomillae flos,
Coriandri fructus, Nigellae semen etc.
Momentul recoltatului se stabileşte în funcţie de produsul care se recoltează, de
fenofaza plantei, de condiţiile climatice şi perioada din zi, pentru a obţine o producţie
ridicată de ,,materie primă”, cu conţinut bogat în principii active.
În tabelul 4.1 se prezintă perioada de recoltare a materiei prime vegetale la
plantele medicinale şi aromatice.
În general, recoltarea se face pe timp frumos, mai pretenţioase din acest punct de
vedere fiind speciile la care se recoltează florile, frunzele şi herba. La unele specii, chiar
şi ora din zi când se recoltează influenţează conţinutul în principii active. În cazul
organelor subterane, recoltarea nu este aşa de mult influenţată de mersul vremii.

Tabelul 4.1
Momentele prielnice pentru recoltarea materiei prime vegetale
la plantele medicinale şi aromatice

Partea care se recoltează Perioada recoltării

Organele subterane
Frunzele
Iarba
Florile şi inflorescenţele
Fructele şi seminţele
- perioada de repaus din
primăvară şi toamnă
- de la apariţie până la înflorirea
plantelor
- la începutul înfloritului
- de la începutul până în toiul
înfloritului
- aproape de maturitatea deplină
(la cele care se scutură) sau la
maturitate (la cele care nu se
scutură)

Modalităţile de recoltare sunt diferite de la specie la specie, urmând să se

prezinte la fiecare plantă în parte.
Se apreciază că recoltarea reprezintă între 30—80 % din totalul lucrărilor

21
efectuate la o plantă în cursul perioadei de vegetaţie.
Recoltarea plantelor medicinale reprezintă prima etapă în prelucrarea primară a
produsului vegetal, prin care acesta este pregătit pentru utilizarea în diferite ramuri ale
industriei. Recoltarea în condiţii optime este determinantă pentru obţinerea unei materii
prime de calitate şi în aceeaşi măsură pentru un randament de prelucrare crescut.

Recoltarea plantelor medicinale, deşi pare o operaţie simplă şi care poate fi

făcuta de oricine, acest proces nu poate fi efectuat fără cunoştinţe minime de botanică,
fiziologie vegetalş şi farmacognozie. Colectarea organelor necorespunzătoare,
prematură sau tardivă, uscarea neglijentă sau conservarea neadecvată pot duce la
compromiterea produsului vegetal.

Plantele medicinale pot fi obţinute prin recoltarea:

a) florei spontane;
b) culturilor.

Indiferent de sursă, recoltarea plantelor medicinale trebuie să îndeplinească în

general aceleaşi condiţii, cu menţiunea că la speciile recoltate din flora spontană trebuie
evitată recoltarea excesivă, în vederea prevenirii dispariţiei acestora. Întrucât la speciile
de plante medicinale cultivate există tehnologii agricole, care includ condiţiile şi
modalităţile de recoltare şi păstrare, cele ce urmează se referă la procesul de recoltare
din flora spontană.

Condiţii generale de recoltare:

1. Planificarea tehnică: denumirea arealului de recoltare, a speciilor ce urmează a fi

recoltate, modalităţile de colectare, capacitatea şi condiţiile de transport şi
stocare, verificarea personalului implicat în proces;
2. Obţinerea aprobării pentru recoltare (respectarea legislaţiei referitoare la
conservarea biodiversităţii naturale şi protecţia mediului).

Modalităţi de recoltare:

 Mecanizată (mai puţin frecvent în flora spontană): cu combina, pluguri,

dislocatoare, cositori şi tocătoare; este necesar să existe instrucţiuni clare
referitoare la curăţarea maşinilor de recoltat, întrucât puritatea speciilor recoltate
este foarte importantă;
 Manuală: seceri, coase, cuţite, cazmale, piepteni speciali.

Condiţiile de recoltare se referă pe de o parte la caracteristicile meteorologice ale

perioadei în care se colectează plantele: vreme caldă, fără precipitaţii; la unele specii
sunt menţionate momente optime cum ar fi: pe rouă (petale de trandafir), şi pe de alta la
fenofaza optimă (momentul de vegetaţie în care planta are cel mai bun potenţial
productiv şi calitativ).

Condiiţile de calitate se referă la:

22
  caracterizarea biomorfologică şi botanică a speciilor: aspect, culoare, miros,
gust, descriere botanică macro şi microscopică, puritate (corpuri străine şi
impurităţi minerale);
 caracterizarea chimică a plantelor medicinale include determinarea cantitativă a
compuşilor chimici răspunzători pentru efectul terapeutic: glicozizi, alcaloizi,
carotenoizi, uleiuri volatile, pigmenţi, etc.;
 determinarea nivelului de contaminanţi (pesticide şi metale grele) din plante.

În funcţie de destinaţia plantelor medicinale, acestea trebuie transportate în

condiţii optime fie la procesator (în acest caz materia primă este în general uscată), fie
pe piaţă, caz în care distribuţia trebuie făcută imediat, pentru e evita degradarea
produsului.

Reguli de recoltare

Reguli de mediu

 se recoltează numai din zone curate, nepoluate, cu un istoric cunoscut de minim

5 ani;
 nu se recoltează din zone protejate;
 nu se recoltează din bazine sărăcite;
 se recoltează numai organele cu valoare fitoterapeutică;
 pentru speciile la care se recoltează organele care asigură înmulţirea (seminţe,
fructe, rizomi) sau supravieţuirea pentru speciile perene (muguri, rădăcini) se au
în vedere limitele naturale de regenerare a speciilor;
 definirea bazinelor din punct de vedere pedoclimatic, în vederea constituirii
loturilor omogene;
 studiu de impact al bazinelor conform datelor furnizate de organizaţiile abilitate;

Reguli tehnice de recoltare

 recoltarea trebuie să fie făcută atunci când planta oferă calitatea maximă pentru
diverse utilizări;
 recoltarea se face în condiţii climatice şi momente ale zilei care asigură
conservarea valorii fitoterapeutice a organului de plantă recoltat (solul umed,
roua, ploaia sau umiditatea aerului deosebit de ridicată sunt în general condiţii
nefavorabile). Dacă recoltarea se face în condiţii de umezeală, se iau măsuri
suplimentare de eliminarea influenţei nefavorabile a umidităţii ;
 recoltarea se face numai după identificarea corectă a speciei eliminându-se riscul
de confuzie (Ex.: Equisetum arvense – plantă medicinală; Equisetum palustre –
plantă toxică;
 recoltarea se face la optimul tehnic conform specificaţiilor tehnice (Ex.: frunze
tinere – frunze mature sau fructe în pârgă – fructe mature, flori aflate la
începutul înfloririi sau înflorire deplină, ş.a.);
 echipamentele utilizate la recoltare trebuie să fie în stare perfectă de funcţionare
atât din punct de vedere igienic cât şi din punct de vedere tehnic. Acele părţi ale
echipamentului de recoltare (inclusiv carcasele) care au contact direct cu

23
 plantele recoltate trebuie curăţate sistematic şi ferite de contactul cu ulei sau alte
contaminări;
 trebuie evitate distrugerile mecanice ale plantelor deoarece acestea reduc
calitatea produsului (de exemplu: pierderea uleiurilor esenţiale).
 dispozitivele de tăiat ale recoltatoarelor trebuie reglate astfel încât să se reducă la
minimum colectarea de particule de sol.
 personalul implicat în operaţia de recoltare manuală trebuie să fie sănătos.

Reguli postrecoltare

 intervalul de timp dintre recoltarea şi uscarea plantelor trebuie să fie foarte scurt
în vederea eliminării deteriorării produsului în ceea ce priveşte conţinutul său
calitativ şi microbiologic;
 ambalarea în vederea transportului de la punctul de achiziţie la punctul de
uscare.

În cazul transportului materialului vegetal de la punctul de achiziţie este foarte

important să se asigure condiţii climatice de transport, să se transporte cantităţi mici, pe
distanţe mici, pentru a elimina deteriorarea acestuia în ceea ce priveşte conţinutul său
calitativ şi microbiologic.

4.2 Condiţionarea

Condiţionarea primară, uscarea, controlul preliminar, ambalarea, precum şi

modul de păstrare influenţează puternic calitatea materiei prime vegetale.
Uscarea. La materia primă care nu se prelucrează imediat după recoltare se face
uscarea pe cale naturală la soare (pentru produse ce conţin alcaloizi şi materii tanante)
sau la umbra (pentru cele mai multe produse). Pentru uscarea la umbră se folosesc
încăperi speciale, şoproane, poduri etc., curate şi bine aerisite, amenajate în acest scop
(rame suprapuse sau suprafeţe acoperite cu prelate, hârtii etc.). Ramele se
confecţionează din lemn, interiorul lor fiind din pânză de sac sau plasă metalicã
(preferabilă, deoarece nu reţine mirosul ca pânza). Prezentăm în tabelul 4.2 cantităţile şi
durata uscării la umbra a materiei prime.

Tabelul 4.2.
2
Cantitatea de produs la m şi durata uscării la umbră
a plantelor medicinale şi aromatice

Durata uscării (zile):

Produsul de uscat Cantitatea Primăvara
(kg/m2) Vara sau
toamna

Flori 0,25 - 0,50 3-8 8 - 14

Frunze şi ierburi subţiri 0,50 - 1,0 3-8 10 - 14

Frunze şi ierburi groase 0,50 - 1,0 10 - 14 12 - 21

Rădăcini subţiri 1-2 14 - 21 21 - 31

24
 1–2 30 – 35 35 – 60
Rădăcini groase
Notă: Florile şi frunzele, când sunt uscate, foşnesc la atingere, iar rădăcinile se rup cu
zgomot la îndoire.

În timpul uscării produsul se întoarce (excepţie fac florile şi frunzele subţiri),

pentru a evita decolorarea (înnegrirea), încingerea şi deprecierea calităţii (reducerea
principiilor active).
Uscarea artificială se face la diferite, temperaturi în funcţie de produs şi
compuşii activi (cele cu uleiuri volatile la circa 300C, cu glicozide la 350-400C, cu
alcaloizi la 400-600C etc.), fapt care va fi evidenţiat la fiecare plantă în parte.
Temperatura şi condiţiile de uscare influenţează puternic conţinutul în principii active.
Randamentul la uscare (cantitatea do produs proaspăt din care se obţine o unitate
de produs uscat), numit şi consum specific, depinde de specie şi organul folosit urmând
să se prezinte la fiecare planta în parte.

După uscare produsul se sortează pe calităţi, se ambalează, se etichetează şi se

păstrează până la livrare.

Reguli de condiţionare - uscare şi procesare primară

 ajunsă la facilităţile de procesare primară, recolta trebuie descărcată şi

dezambalată imediat. Materialul de prelucrat nu trebuie expus direct la soare
înainte de procesare (decât dacă acest lucru este necesar, de exemplu: pentru
distilare) şi trebuie ferit de ploaie;
 încăperile unde se prelucrează plantele recoltate trebuie să fie curate şi bine
aerate şi nu se utilizează niciodată pentru alte scopuri (adăpostirea animalelor
etc.);
 echipamentele de procesare primară trebuie păstrate curate şi întreţinute
sistematic;
 în cazul uscării plantelor pe cale naturală, acestea trebuie întinse în strat subţire.
Pentru a se asigura o circulaţie bună a aerului, cadrele de susţinere trebuie să fie
ridicate la o înălţime suficientă faţă de sol. Se acordă atenţie deosebită uscării
uniforme a plantelor recoltate şi se evită formarea mucegaiurilor;
 exceptând cazul uscării pe cale naturală, condiţiile de uscare (temperatură,
durată etc.) trebuie selectate în funcţie de tipul materialului (rădăcini, frunze,
flori) şi de conţinutul de substanţe active (exemplu: uleiuri esenţiale şi altele) ale
materiei prime brute ce trebuie produsă;
 uscarea pe sol la lumina directă a soarelui trebuie evitată cu excepţia
materialului vegetal particular care necesită acest lucru;
 tot materialul vegetal trebuie recondiţionat pentru eliminarea impurităţilor, a
părţilor de plantă sub standard şi a corpurilor străine organice sau minerale;
 trebuie făcută identificarea urmelor de atac de dăunători care ar compomite
întreaga masă vegetală.

Sortarea pe calităţi şi realizarea indicilor de calitate a materie prime vegetale se

face pe baza standardelor în vigoare şi a celor prevăzute în ,,Farmacopeea Română”.
Determinarea calităţii se face pe loturi (luându-se la analiză 50% din numărul
ambalajelor, dar nu mai puţin de 5 ambalaje etc.), examinându-se la probele ridicate
(organoleptic şi în laborator) dimensiunea, culoarea, mirosul, corpuri străine, umiditatea
25
şi conţinutul în principii active.
Ambalarea materiei prime vegetale se face diferenţiat, în funcţie de specie şi
organul folosit, utilizându-se, în acest scop, saci de pânză sau de polietilenă, lăzi, cutii
de tablă etc. (în funcţie şi de solicitările beneficiarului). Obişnuit, în, saci de pânză se
ambalează florile, frunzele, fructele, seminţele şi rădăcinile. Unele produse care pot fi
presate (rădăcini părţi aeriene, frunze) se tasează cu prese de balotat şi numai după
aceea se ambalează în pânză de sac. Organele care conţin principii active mai puţin
stabile (uşor degradabile la aer şi lumină) se ambalează în saci de hârtie. În cutii de tablã
(în interior cu strat de protecţie) se ambalează frunzele de degeţel pulverizate, cornul
secarei.
Pe ambalaj se pune o etichetã vizibilă şi una în ambalaj, indicând numele şi
adresa întreprinderii furnizoare, numele produsului (în limba latină şi română), numărul
lotului, masa, termenul de garanţie, numele celui care a efectuat ambalarea şi standardul
sau norma internă care reglementează calitatea.

Reguli de ambalare

După repetarea unui control riguros şi eventual eliminarea părţilor de plante de

calitate scăzută şi a corpurilor străine, materialul trebuie să fie ambalat în ambalaje
curate şi uscate, de preferinţă în saci, saltele, baloţi sau lăzi noi, pentru protecţie şi
pentru a reduce riscul atacului dăunătorilor.
Toate loturile trebuie etichetate clar, fără ambiguităţi (exemplu: aplicarea unei
etichete cu numărul lotului). Eticheta trebuie să fie vizibilă, cu fixare permanentă şi
confecţionată din material netoxic. Trebuie etichetat fiecare ambalaj. Informaţiile
trebuie să corespundă normelor de etichetare naţionale şi europene. În mod special,
etichetele cuprind următoarele informaţii:
 denumirea comună şi latină a plantei ( cu caractere evidenţiate);
 părţile utilizate ( cu caractere evidenţiate);
 numele şi adresa producătorului (cu caractere evidenţiate);
 numărul lotului cu dată şi an ( cu caractere evidenţiate);
 tehnicile de conservare;
 indicaţii despre pericol;
 modalităţi de ambalare şi transport.

Materialele de ambalare trebuie păstrate în locuri curate şi uscate, ferite de

dăunători şi inaccesibile animalelor domestice şi vitelor. Trebuie să fie garantat faptul
că nu are loc nici un fel de contaminare a produsului prin folosirea ambalajelor, în
special în cazul folosirii sacilor de fibre.
Materialele de ambalare refolosibile trebuie curăţate bine şi perfect uscate
înainte de utilizare. Trebuie să se garanteze că nu are loc nici un fel de contaminare prin
refolosirea sacilor.
Păstrarea materie prime vegetale pană la livrare se face în încăperi uscate şi
aerisite, ferite de lumina soarelui şi de mirosuri străine. Produsele toxice se păstrează în
încăperi separate, indicându-se acest fapt prin marcaje şi inscripţii.

Reguli de depozitare

- materialul vegetal uscat şi ambalat se păstrează în depozite uscate, bine aerate, în care
fluctuaţiile zilnice de temperatură sunt limitate şi se asigură o aerare bună;
- este recomandat ca materiile prime vegetale uscate şi ambalate să fie păstrate:

26
  în depozite cu pardoseală din beton sau din materiale similare uşor de curăţat;
 pe paleţi ;
 la o distanţă suficientă de pereţi ;
 complet separate de alte sortimente sau alte loturi de plante asemănătoare pentru
a se evita impurificarea încrucişată şi confuzia;
 produsele organice trebuie păstrate separat.

- fumigarea împotriva atacului de dăunători trebuie făcută numai în cazuri de necesitate

şi în exclusivitate numai de către personal autorizat. Trebuie folosite numai substanţe
certificate. Orice fumigare împotriva atacului dăunătorilor trebuie înregistrată în
documentele produsului. Dacă tratamentul este indispensabil, după operaţie, se verifică
existenţa oricărui reziduu chimic în materialul tratat. Pentru fumigarea depozitelor
trebuie folosite numai substanţe permise conform normelor naţionale şi europene şi
tratamentul trebuie menţionat în documente;
- la folosirea congelării sau a aburului saturat, pentru controlul dăunătorilor, după tratare
se verifică umiditatea produsului.

27