CAP. VI.

CIVILIZAŢIA MEDIEVALĂ
1. DEMOGRAFIE ŞI ECONOMIE
a) Demografie
 În jurul anului 1000, Europa era subpopulată, apoi în secolul al XIII-lea are loc o explozie demografică, urmată în
secolele XIV-XV de un nou regres demografic. Creşterea populaţiei a fost întreruptă la mijlocul secolului al XIV-
lea de marea epidemie de ciumă care a afectat Europa Occidentală în anii 1347-1348.
 În jurul anului 1000, populaţia nu depăşea 22-24 milioane de oameni. Înainte de epidemia de ciumă, populaţia a
ajuns la peste 50 de milioane de oameni.
 Cauze ale populaţiei reduse până la anul 1000:
 tehnica agrară rudimentară ceea ce  calamităţi naturale;
determina o productivitate scăzută a  foamete şi epidemii;eeeeeeeeeeee
culturilor agricole;  mortalitate ridicată;
 invaziile ultimilor migratori;
 Cauze ale elanului demografic de după anul 1000:
o îmbunătăţirea tehnicii agrare ceea ce a determinat creşterea productivităţii;
o renaşterea vieţii urbane;
o dezvoltarea comerţului;
 Progrese în agricultură în secolele XI-XII:
 practicarea asolamentului trienal;  utilizarea potcoavelor pentru animalele de povară;
 folosirea plugului cu brăzdar de fier;  adoptarea unui nou sistem de înhămare şi înjugare;

b)Lumea rurală
 Satul reprezenta baza societăţii medievale iar comunitatea satului era coordonată în jurul a doi poli: castelul
seniorului şi biserica.
 90% din populaţie trăia în mediul rural.
 Societatea era compusă din 3 ordine sau stări:
 „cei care se roagă” (oratores) – preoţii;
 „cei care luptă” (bellatores) – cavalerii;
 „cei care muncesc” (laboratores) – ţăranii;
 Categorii sociale:
 seniorii (laici şi ecleziastici);
 ţăranii;
 Ţăranii se împărţeau în două categorii:
 ţăranii liberi care deţineau şi o mică proprietate funciară; ei aveau obligaţii faţă de Biserică şi faţă de stat;
 ţăranii dependenţi; aveau obligaţii faţă de nobili, Biserică şi stat;
 Ţăranii dependenţi se împărţeau în două categorii principale:
 şerbii care erau lipsiţi de libertate personală;
 ţăranii liberi ca persoană, dar dependenţi de nobili pentru lotul de pământ primit în
folosinţă;
 Obligaţiile ţăranilor dependenţi:
 renta feudală care apare sub trei forme: renta în muncă sau claca, renta în
produse sau dijma, renta în bani sau censul;
 obligaţii suplimentare: dări pentru apărare, construcţia castelelor,
răscumpărarea nobilului din prizonierat, dări pentru măcinatul la moara
nobilului, munca gratuită la drumuri, poduri, irigaţii etc;
 Structura domeniului feudal:
 rezerva seniorială administrată direct de către nobil;
 loturile de pământ împărţite ţăranilor;
 pădurile, iazurile, livezile, fâneţele etc.;
 Din secolele XIII-XIV, şerbii din Occident vor redeveni liberi. Treptat, obligaţiile şerbilor sunt convertite în bani
iar mulţi şerbi se vor elibera prin răscumpărare. În schimb, în Europa Estică, şerbia se înăspreşte.
Forme de protest ale ţăranilor:
 refuzul îndeplinirii rentei în muncă;
 nerespectarea monopolurilor seniorului;
 fuga de pe domenii;
 răscoale;
Răscoale ale ţăranilor în Evul Mediu:
 Jacqueria (1358; Franţa;);  Războiul ţărănesc condus de Ghe. Doja (1514);
 Răscoala condusă de Watt Tyler (1381; Anglia);
 Răscoala de la Bobâlna (1437, Transilvania);
1
Cauze care au determinat răscoalele ţăranilor:
 abuzurile nobililor;
 obligaţiile din ce în ce mai mari;
c) Lumea urbană
 Oraşele medievale erau centre economice, administrative, militare, religioase şi culturale.
 Începând cu secolul al III-lea, oraşele din Imperiul Roman au început să decadă. Oraşele au decăzut mai
ales în Occident, Bizanţul reuşind să-şi păstreze mai bine vechea reţea urbană.
 Oraşele renasc cu începere din secolele X-XI datorită următorilor factori:

 creşterea populaţiei;
 progresele din agricultură;
 dezvoltarea comerţului;
 diversificarea meşteşugurilor;
 Zone intens urbanizate: Flandra, Germania de Nord, Franţa de Nord-Est, nordul şi centrul Italiei.
 Structura socială a oraşelor:
 patricienii (negustori şi meşteşugari bogaţi);
 burghezia;
 intelectualii;
 sărăcimea (calfe, ucenici, muncitori calificaţi);
 Pentru a-şi apăra drepturile, meşteşugarii s-au organizat în asociaţii denumite bresle (sau corporaţii) iar
negustorii în asociaţii numite ghilde (sau hanse, companii).
 Mişcarea comunală (secolele XI-XII)
 teritoriul pe care se constituie un oraş are întotdeauna un stăpân, laic sau ecleziastic astfel că, la
început, orăşenii nu aveau o situaţie diferită de cea a ţăranilor;
 orăşenii s-au organizat în comune şi au jurat să lupte până la obţinerea libertăţii; au avut loc
confruntări între orăşeni şi seniori mai ale în regiunile puternic urbanizate;
 de cele mai multe ori, s-a ajuns la un compromis între cele două părţi, în schimbul unor
importante sume de bani plătite seniorului de către orăşeni. Aceste privilegii pentru locuitorii
oraşelor erau trecute în aşa-numitele carte;
 Eliberaţi de sub autoritatea seniorului, orăşenii au câştigat şi libertatea de a-şi crea propriile instituţii de
conducere. Oraşele se bucurau de diferite grade de autonomie:
 autonomie limitată ( Franţa, Anglia);
 autonomie largă (Flandra, oraşele germane);
 republici urbane independente („oraşele libere” din Germania, oraşele
italiene: Veneţia, Florenţa, Genova);
 Ligi comerciale:
 Liga lombardă (Milano, Pavia, Bologna);
 Liga hanseatică (Lubeck, Hamburg, Bremen, Nurnberg );
 Liga renană (Koln, Worms, Mainz);

2. IERARHIA FEUDALĂ
a) Regimul feudal (feudalitatea)
 Trebuie să se facă distincţie între următorii termeni:
 regimul feudal care desemnează legăturile dintre nobili;
 regimul seniorial care desemnează raporturile dintre seniori şi ţărani;
 Regimul feudal este specific Europei Occidentale şi are două componente:
 contractul vasalic sau vasalitatea (cel care oferă protecţie se
numeşte „senior”, cel care solicită se numeşte „vasal”);
 feudul sau fieful (de regulă, un lot de pământ) care iniţial era viager,
devenind mai târziu ereditar);
 Etapele contractului vasalic:
 omagiul;
 jurământul de credinţă;
 investitura;
 Contractul vasalic obligă cele două părţi la respectarea unor obligaţii precise.

2
  Obligaţiile seniorului:
 trebuia să protejeze persoana şi bunurile vasalului şi dacă era cazul să-l
răzbune;
 trebuia să devină protectorul văduvei şi tuturele copiilor pe care îl lua în
castelul său;
 dacă seniorul îşi încălca îndatoririle, vasalul îşi păstra feudul şi depunea
jurământul faţă de seniorul seniorului său;
 Obligaţiile vasalului:
 slujbă şi supunere;
 sfat şi ajutor („consilium et auxilium”); sfatul consta din sprijinul
acordat de vasal seniorului să facă justiţie; Ajutorul era de două
tipuri: militar (de obicei 40 de zile pe an, înlocuite mai târziu cu o
sumă de bani) şi bănesc (când seniorul era luat prizonier şi urma să
se plătească o sumă de bani pentru răscumpărarea lui, când fiul cel
mai mare al seniorului era investit cavaler, cu ocazia căsătoriei
fiicei mai mari a seniorului).
 O altă componentă a feudalităţii o constituie privilegiile feudale, cele mai importante fiind imunităţile.
Prin aceste imunităţi acordate de regi, domeniul feudal era scos de sub autoritatea funcţionarilor
judecătoreşti, fiscali şi administrativi regali. Atribuţiile acestora au fost preluate de stăpânul domeniului.
 Acest sistem a slăbit legăturile dintre suveran şi supuşi, fapt care a favorizat fărămiţarea politică a
statelor din Europa Occidentală.
 Un vasal putea să aibă, la rândul lui, vasali, care îi datorau credinţă lui, dar nu şi seniorului acestuia.
 O persoană putea avea mai mulţi seniori, cărora le jura credinţă. Dacă seniorii luptau unii împotriva
altora, apăreau probleme. Pentru a rezolva astfel de probleme, s-au inventat două tipuri de omagiu:
 omagiul ligiu (principal);
 omagiile plane (secundare);

b) Cavalerismul
 Instituţia cavaleriei este o componentă de bază a societăţii feudale.
 Modul de viaţă şi idealurile cavalereşti specifice secolelor X–XIII, au constituit teme importante ale
literaturii medievale. Codul de valori respectat de cavaleri:
o adevăr;
o dreptate;
o loialitate;
o vitejia;
o onoarea;
o cultul femeii iubite;
o protecţia celor slabi;
o credinţa faţă de biserică;

 Principalele ocupaţii ale cavalerilor erau:

 antrenamentele pentru luptă;
 vânătoarea;
 întrecerile cavalereşti (turnirurile);
 Intrarea în rândul cavalerilor se făcea printr-un ceremonial solemn care se desfăşura atunci când tânărul
aspirant la această calitate avea în jur de 18-20 de ani
 Idealul cavaleresc este prezent în cântecele de gestă:
 Cântecul lui Roland ( Franţa );
 Cântecul Cidului ( Spania );
 Cântecul Nibelungilor ( Germania );
 Alături de poemele epice şi de poezia de dragoste (poezia trubadurilor), apare şi romanul cavaleresc,
precum:
 „Tristan şi Isolda”;
 „Regele Arthur şi Cavalerii mesei rotunde”;

3
 3. CULTURA MEDIEVALĂ
a) Arta romanică (secolele XI-XII)
 Numele stilului este dat în secolul al XIX-lea pentru a desemna monumentele inspirate de arta romană
şi influenţate de artă bizantină şi arabă;
 Arta romanică a dominat arta Europei de Vest, dar influenţele sunt prezente şi în Europa Centrală şi
chiar în unele regiuni din spaţiul românesc (mai ales în Transilvania).
 Titlul de patrie a primelor monumente romanice este disputat de Franţa, Italia, Spania.
 Arta romanică se adresează unei elite, nu tuturor credincioşilor. De aceea, artistul este preocupat să
reprezinte absolutul, nu realitatea concretă. Funcţia pedagogică este secundară.
 Principalele forme de manifestare ale arhitecturii romanice sunt bisericile şi mănăstirile.
 Principalele elemente caracteristice arhitecturii romanice sunt:
 bolta semicirculară pentru a sprijini acoperişul, apoi coloanele (în interiorul construcţiei) şi
contraforturile (în exterior);
 ferestre puţine, uneori cu vitralii;
 ziduri groase, susţinute de contraforturi;
 intrarea monumentală (portalul);
 planul bisericii romanice rămâne iniţial cel bazilical, moştenit din antichitatea târzie. Dar
treptat, se adaugă un transept, care intersectează nava centrală aproape de locul altarului, ceea
ce dă naştere planului în cruce latină, cu braţe inegale;
 bisericile au o navă centrală şi două sau chiar patru laterale, despărţite de şiruri de coloane
paralele;
 nava centrală a bisericii romanice este adesea înconjurată de o galerie de coloane, aşa-numitul
deambulatoriu; de jur-împrejurul navei centrale se pot construi capele semicirculare, dedicate
venerării moaştelor;
 un element de noutate adus de arta romanică este reapariţia sculpturii monumentale care are
un caracter spiritualizat, spre deosebire de realismul mai pronunţat al artei gotice;
 un alt element de noutate este faptul că decoraţia nu mai este utilizată la înfrumuseţarea
interioarelor, ci invadează şi exteriorul edificiilor. În afară de sculptura în piatră, decoraţia
romanică utilizează şi sculptura în metal, mai ales pentru decorarea porţilor bisericilor;
 Printre cele mai reprezentative edificii sunt:
 Franţa: biserica de la Cluny;
 Spania: Biserica Sfântul Iacob din Campostella;
 Germania: Catedralele din Mainz, Worms;
 Italia: bazilica San Marco din Veneţia, Catedrala din Pisa;

b) Arta gotică (secolele XII-XIII)

 Centrul de greutate al vieţii Bisericii Catolice se deplasează din mănăstirile din spaţiul rural, în cel
urban.
 Stilul a apărut în Franţa şi a exprimat dorinţa de stabilitate şi autoritate a regilor; primul monument de
artă gotică a fost catedrala Saint Denis din Paris.
 Numele stilului a fost dat de oamenii secolului al XVII-lea, care dispreţuiau această artă pe care o
considerau „barbară”.
 Ca şi în cazul stilului romanic, domeniul predilect este arhitectura, dar acum se impun marile catedrale
(secolele X – XIII = „timpul catedralelor”).
 Ca şi în cazul stilului romanic, predomină edificiile religioase, dar sunt realizate şi construcţii civice
(palate, primării, universităţi ).
 Cel mai cunoscut arhitect al goticului este VILLARD DE HONNECOURT.
 Principalele caractristici ale acestui stil sunt:
 folosirea a două invenţii: ogiva (bolta în cruce) şi arcul boutant (arcul de
susţinere);
 introducerea principiului verticabilităţii (edificiile sunt mai înalte);
 planurile catedralelor devin mai complicate; planul bisericilor gotice rămâne,
în general, asemănător celei romanice, plan în cruce latină, dar navele se
multiplică. Astfel, în afara navei centrale, pot fi mai multe nave laterale,
paralele cu cea centrală, dar mai scunde;
 folosirea a numeroase ferestre-vitralii ce conferă o mare luminozitate;
 existenţa rozasei, o fereastră circulară amplasată deasupra intrării;

4
  sculptura gotică prezintă şi o înnoire a temelor iconografice. În afara
figurilor inspirate din Vechiul şi Noul Testament, sculptura gotică integrează
animale şi personaje fantastice, precum şi motive vegetale, sporindu-şi astfel
funcţia decorativă alături de cea educativă.
 Cele mai reprezentative monumente sunt:
 Franţa: Notre Dame din Paris, Chartres, Amiens, Reims;
 Germania: domurile din Koln, Nurnberg, Strasbourg;
 Anglia: Salisbury, Westminster Abbey, Canterburry;
 Italia: Domul din Milano;
 În ceea ce priveşte Italia, inovaţiile gotice pătrund mai greu din cauza puternicilor influenţe bizantine.
În schimb, în Italia au fost ridicate cele mai reprezentative monumente gotice în arhitectura civilă
(Palatul Dogilor din Veneţia)

c) Arhitectura românească
 Arhitectura românească medievală a fost influenţată atât de: cultura occidentală (în special în
Transilvania), cât şi de cultura bizantină (mai ales în Ţara Românească şi Moldova).
 Arhitectura laică:
 cetăţi (Giurgiu, Brăila, Chilia, Cetatea Albă);
 curţi domneşti (Suceava, Argeş, Târgovişte, Bucureşti );
 castele (Castelul Bran);
 Arhitectura religioasă:
 biserici (biserica domnească de la Curtea de Argeş);
 mănăstiri (Tismana, Cozia, Dealu, Voroneţ, Suceviţa, Moldoviţa etc.);
 Stiluri artistice:
 romanic şi gotic în Transilvania (Castelul Huniazilor, Biserica Neagră din
Braşov );
 bizantin în Ţara Românească (Biserica Sf. Nicolae Domnesc de la Curtea de
Argeş, mănăstirile Tismana şi Cozia);
 moldovenesc (Voroneţ, Putna, Moldoviţa, Suceviţa);
 brâncovenesc (Palatele Mogoşoaia şi Potlogi);
D)Influenţa bizantine şi arabe în Europa

 Cele trei civilizaţii din spaţiul mediteraneean în preajma anului 1000 erau:
 europeană;
 bizantină;
 arabă;
 Mai intense au fost legăturile dintre lumea occidentală şi Bizanţ, datorită credinţei comune şi
contactelor politice şi economice strânse. Influenţele arabe în Occident sunt mai puţine şi mai târzii.
 Influenţele bizantine s-au manifestat mai ales în Europa Centrală şi de Sud–Est, inclusiv în spaţiul
românesc.
Cele mai puternice influenţe bizantine apar în arta occidentală. Ele pătrund prin intermediul Genevei şi Veneţiei,
oraşe care domină comerţul cu Imperiul Bizantin. Un rol important l-au avut intelectualii greci care s-au
refugiat în Italia după cucerirea Constantinopolului, capitala bizantină, de către otomani.
 Imperiul bizantin a constituit secole de-a rândul un model politic şi cultural pentru întreaga Europă.
 Influenţa bizantină s-a manifestat în domenii ca:
 legislaţia (dreptul roman a stat la baza multor legi din statele medievale);
 arhitectura;
 religia (prin creştinarea în rit ortodox a unei părţi a noilor popoare ale
Europei Centrale şi de Răsărit);
 modelul politic;

 Primele contacte ale arabilor cu lumea Occidentală au fost de natură militară, cu efecte negative asupra
celei din urmă. Abia în secolele XI – XII încep să se stabilească contacte fructuoase între cele două
lumi.
 Influenţele arabe au pătruns în Occident prin 3 zone de contact:
 Spania arabă;
 Sicilia, aflată câteva secole sub stăpânire arabă;
 Statele latine din Orient create de cruciaţi;

5
  Arabii au intrat în contact cu civilizaţiile din India şi China şi au adus în Europa o serie de invenţii
precum busola, hârtia, praful de puşcă, cifrele arabe.
 Arabii au preluat moştenirea greco-romană de la bizantini şi de la populaţiile cucerite şi au transmis-o
Europei.
 Influenţele arabe s-au mai manifestat în domenii precum:
 agricultură (arabii au adus în Europa orezul, cânepa, bumbacul, bananierul, gutâiul, caisul,
piersicul );
 arhitectură;
 medicină (operele medicului arab Avicenna, „prinţul medicilor”, au stat la baza dezvoltării
medicinei europene la sfârşitul Evului Mediu şi în epoca Renaşterii );
filosofie ( prin operele filosofului Averroes, europenii i-au redescoperit pe filosofii Aristotel şi Platon )