Sunteți pe pagina 1din 3

Clasicismul (1750-1827)

Secolul al XVIII-lea a fost o perioadă în care artiștii din diferite


domenii s-au distanțat mult de stilul baroc, caracterizat prin ornamentul
excesiv, adeseori greoi și adoptarea stilului simplu, lipsit de podoabe. Această
tendința și-a pus amprenta în principal în arhitectură și în pictură, dar și în
muzică.
In principiu, muzica clasica este compusa si interpretata de artisti
profesionisti foarte bine instruiti. Muzica clasica este o traditie scrisa, fiind
compusa, scrisa si transmisa prin intermediul partiturilor.
 Muzica clasica cuprinde urmatoarele genuri: muzica avangardista, muzica de
balet, muzica orchestrala, muzica de camera, muzica corala, muzica de
concert, muzica de film, muzica de claviatura, muzica de teatru, opera, muzica
simfonica si muzica vocala.
Clasicismul a început în Franța secolului al XVII-lea, pe timpul Regelui
Soare și s-a manifestat în alte domenii precum artele plastice, arhitectura și
literatura, cel din muzică luând naștere un veac mai târziu. Curentul muzical
este delimitat orientativ între anul morții lui Bach si anul morții lui Ludwig van
Beethoven, deși trecerea de la un curent la altul este treptată, iar limitele sunt
aproximative.
Compozitorii trebuiau să compună dupa niște reguli stricte, toate
compozițiile trebuiau să aiba o anumită structură, de exemplu, simfoniile
trebuiau să conțină 4 părți, în care prima parte este mereu allegro, a doua
întotdeauna lentă, a treia în ritm de 3 pătrimi, iar ultima din nou allegro, iar
sonatele aveau următoarea compoziție: repede-lent-repede, fiecare parte
având forma de lied.
Cei mai importanți reprezentanți au fost Joseph Haydn (zis și
părintele simfoniei ), Wolfgang Amadeus Mozart și Ludwig van Beethoven
(compozitorul este considerat deseori romantic, datorită simfoniilor și sonatelor
sale, însă acestea au aceeași structură specifică pieselor muzicale din această
perioada, cu excepția Sonatei nr.14, numită și Sonata Lunii, a cărei primă parte
este lentă); de asemenea, au mai compus și Luigi Boccherini (cel mai cunoscut
pentru renumitul său menuet), Antonio Salieri (cunoscut mai bine pentru
rivalitea sa cu W. A. Mozart, decât pentru muzica sa) și Leopold Mozart (tatăl
compozitorului). Genurile preferate de compozitori în perioada clasicismului
muzical au fost simfonia, sonata și concertul solistic (se trage din concerto
grosso, gen specific barocului muzical).

Wolfgang Amadeus Mozart


Wolfgang Amadeus Mozart (n. 27 ianuarie 1756, Salzburg, d. 5
decembrie 1791, Viena) a fost un compozitor austriac, unul din cei mai prodigioși și
talentați creatori în domeniul muzicii clasice. Anul 2006, cu ocazia jubileului a 250
de ani de la nașterea compozitorului, în Austria și Germania a fost cunoscut ca
„Anul Muzical Mozart”.
Wolfgang Amadeus Mozart (născut Johannes Chrysostomus Wolfgangus
Teophilus Mozart) s-a născut la 27 ianuarie 1756 la Salzburg, pe atunci capitala
unui principat-arhiepiscopat (germ.Fürstbistum) ce făcea parte din Sfântul Imperiu
Roman de Națiune Germană (după 1804 devenitImperiul Austriac). Tatăl
lui, Leopold Mozart, era un talentat violonist în orchestra de la curtea prințului
arhiepiscop din Salzburg, și era apreciat pentru aptitudinile sale pedagogice. În
registrul de botez, Mozart a fost înregistrat cu numele: Johannes Chrysostomus
Wolfgangus Theophilus. Mai târziu, în Italia, și-a luat numele de "Amadeus",
traducerea latină a lui „Theophilus” („Iubitorul de Dumnezeu”).
Cauza decesului nu este clară. Diagnosticul medicului constatator
era: hitziges Frieselfieber („febră cu eczemă”). Alte cauze pomenite
erau: reumatism, febră reumatică (infecție
streptococică), sifilis,trichineloză, Purpura Schönlein-Henoch („hiperemie
generalizată”), congestie renală, insuficiență cardiacă și venisecție. Probabil cauza
morții lui Mozart trebuie căutată într-o boală în timpul copilăriei lui. Medicina
modernă tinde spre o infecție cu streptococi, care nu a fost tratată în mod adecvat,
și ca urmare s-a produs o insuficiență cardiacă și care a antrenat și afectarea altor
organe.

Opera muzicală a lui Mozart

În scurta sa viață, Wolfgang Amadeus Mozart a compus un număr


enorm de opere muzicale, cele mai multe neegalate în frumusețe sau profunzime.
În 1862 Ludwig von Köchel a clasificat și catalogat compozițiile lui Mozart, fiind
numerotate cu mențiunea KV (Köchel-Verzeichnis = catalogul Köchel). Ultima sa
creație, Requiem-ul, are numărul 626.
Mozart a fost autorul a 41 de simfonii, printre care sunt de menționat Simfonia nr.
35 Haffner, nr. 36 Linz, nr. 40 și nr. 41 Jupiter.
A compus 27 concerte pentru pian și orchestră, 7 concerte pentru vioară
și orchestră, concerte pentru clarinet, pentru harpă și flaut, pentru corn și
orchestră, 2 simfonii concertante, divertismente, serenade.
În domeniul muzicii de cameră sunt de menționat cele 6 cvartete pentru
coarde dedicate lui Haydn, sonate pentru pian, sonate pentru vioară și pian, trios
pentru vioară, violoncel și pian, cvartete pentru instrumente de suflat, sextetul O
glumă muzicală etc.
Pasionat de operă, a compus 17 opere, dintre care cele mai cunoscute, jucate și
astăzi pe scenele tuturor teatrelor de operă din lume, sunt: Răpirea din
Serai, Nunta lui Figaro, Don Giovanni, Cosi fan tutte, Flautul fermecat.
A mai compus 19 mise, cantate, motete pentru soprană și orchestră,
oratoriul "Die Schuldigkeit des ersten Gebots" și, în fine, "Requiem"-ul în re minor.

În opinia mea , muzica clasică, deşi foarte rar ascultată de tinerii din ziua
de azi, rămâne pentru unii dintre aceştia o modalitate de relaxare şi totodată
de liniştire sau calmare.

Pentru compozitorii din perioada clasicismului şi nu numai , muzica este o


artă precum poezia, o artă care exprimă sentimentele autorilor sub cele mai
diverse forme, deşi este limitată. Muzica clasica defineste mai multe genuri
muzicale diferite, insa inrudite. Fara vreo clasificare anume, semnificatia uzuala
a muzicii clasice este muzica clasica europeana. De asemenea, termenul se
mai poate referi la muzica clasica a popoarelor din afara Europei, precum:
muzica clasica persana, muzica clasica indiana sau muzica clasica chineza.
  Clasicismul este o forma de redare a naturii , precum Vivaldi a redat
anotimpurile in opera sa cu acelasi nume. Asa cum poetii descriu peisajele sau
sentimentele, compozitorii au propria lor lume , vad totul prin prisma sunetelor.

S-ar putea să vă placă și