Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Coeficientul calificării medii a muncitorilor (Km) se determină conform formulei medii aritmetice
ponderate:
K m=
∑ (kxm)
∑m
unde:
k – coeficientul tarifar;
m – numărul de muncitori din categoria respectivă.
Gradul de complexitate a lucrărilor executate se determină prin relaţia:
Kt=
∑ ( kxv )
∑v
unde:
k – categoria lucrărilor;
v – volumul de lucrări din fiecare categorie.
Din compararea acestor doi indicatori rezultă modul de utilizare a forţei de muncă calificată:
Kt > Km , când există lucrări de categorii superioare efectuate de muncitori cu calificare
inferioară;
Kt < Km , când există lucrări de categorie inferioară efectuate de muncitori cu calificare
superioară;
Kt = Km , când există concordanţă deplină între complexitatea lucrărilor şi calificarea
muncitorilor.
Productivitatea muncii este o categorie economică semnificativă care determină eficienţa utilizării
resurselor umane în economia naţională la diferite niveluri şi în diferite activităţi.
Analiza generală a productivităţii muncii
Nm
Ponderea muncitorilor în numărul total al salariaţilor, % P m= ×100 %
Ns
VPF
Productivitatea medie anuală a unui salariat, lei W s= × 100 %
Ns
VPF
Productivitatea medie anuală a unui muncitor, lei W m= × 100
Nm
Analiza factorială a profitului mediu brut pe un salariat
VPF
Productivitatea medie anuală a unui salariat, lei W s= × 1000
Ns
VV
Corelaţia dintre venitul din vânzări şi volumul producţiei fabricate C r=
VPF
Pb
Rentabilitatea venitului din vânzări, % R vv = ×100
VV
Pb
Profitul mediu brut pe un salariat, lei Pbsal = ×1000
Ns
1. Calculul şi aprecierea factorilor generali de muncă (în baza sistemului cu doi factori):
VPF = Ns x Ws.
2. Calculul şi aprecierea factorilor detaliaţi de muncă (în baza sistemului factorial cu cinci sau patru
factori):
VPF = Ns x Pm x Z x h x Wh
sau
VPF = Nm x Z x h x Wh.
Analiza eficienţei utilizării forţei de muncă
Tz
Numărul mediu de zile lucrate de un muncitor pe an, zile Z=
Nm
Th
Durata medie a zilei de lucru, ore h= × 1000
Tz
VPF
Productivitatea medie anuală a unui salariat, lei W s= ×1000
Ns
VPF
Productivitatea medie anuală a unui muncitor, lei W m = ×1000
Nm
VPF
Productivitatea medie pe oră a unui muncitor, lei/oră W h =
Tz
1) coeficientul de reînnoire a mijloacelor fixe (Kreîn.) care se determină ca raportul dintre valoarea
mijloacelor fixe intrate într-o anumită perioadă de gestiune şi valoarea tuturor mijloacelor fixe la
finele acestei perioade:
MF intrate
K reîn . = ;
MF tot .sf
2) coeficientul de ieşire a mijloacelor fixe (Kieşire) care se determină ca raportul dintre valoarea
mijloacelor fixe ieşite şi transferate într-o anumită perioadă de gestiune şi valoarea tuturor
mijloacelor fixe la începutul acestei perioade:
MF ieșite + MF transferate
K ieșire =
MF tot . înc .
În practica analitică se apreciază pozitiv situaţia în care ambii coeficienţi corespund condiţiei:
Kreîn. > Kieşite (%).
Pentru a analiza starea funcţională a mijloacelor fixe ale întreprinderii se folosesc următorii doi
indicatori relativi:
1) coeficientul uzurii acumulate a mijloacelor fixe (Kuzur.) care se calculează ca raportul dintre suma
uzurii acumulate la finele anului de gestiune şi valoarea totală a mijloacelor fixe la finele acestui an.
Suma uzurii acumulate
K uzurii = ×100;
MF tot .sf .
2) coeficientul utilităţii mijloacelor fixe (Kutil.) care se calculează ca diferenţa dintre 100 şi mărimea
coeficientului uzurii acumulate a mijloacelor fixe:
Kutil. = 100 – Kuzur.
Analiza eficienţei utilizării mijloacelor fixe
1. Randamentul mijloacelor fixe (Rmf) care se determină ca raportul dintre volumul producţiei
fabricate şi valoarea medie a mijloacelor fixe de producţie:
VPF
Rmf = (lei),
MF
unde:
VPF – volumul producţiei fabricate;
MF – valoarea medie a mijloacelor fixe de producţie.
2. Capacitatea mijloacelor fixe (Cmf) care este un indicator invers proporţional cu randamentul
mijloacelor fixe şi reflectă valoarea medie a mijloacelor fixe de producţie ce revine la un leu
producţie fabricată.
MF
C mf = × 100 (bani).
VPF
3. Înzestrarea muncii cu mijloace fixe (Imf) care reflectă valoarea medie a mijloacelor fixe de producţie
ce revine la un muncitor în schimbul cu durată maximă:
MF
Î mf = ×1000 (lei),
N max
unde:
Nmax – numărul total al muncitorilor în schimbul cu durată maximă.
1. Randamentul resurselor materiale consumate (Rrm) care se determină ca raportul dintre volumul
producţiei fabricate şi consumul total de materiale prin relaţia:
VPF
Rrm= (lei),
CM
unde:
VPF – volumul producţiei fabricate;
CM – consumul total de materiale.
2. Consumul specific de materiale (Csm) care se determină ca raportul dintre consumul total de
materiale şi volumul producţiei fabricate prin relaţia:
CM
C sm= ×100 (bani)
VPF
sau
1
C sm= ×100 (bani)
Rrm
Din punct de vedere al conţinutului economic, cu cât consumul specific de materiale este mai mic, cu
atât eficienţa utilizării resurselor materiale este mai mare şi viceversa.
Coeficientul utilizării materialului concret (Kum) care se determină ca raportul dintre consumul efectiv
al unui material concret pe unitate de produs (CMef.) şi norma stabilită în unităţi naturale (CMpr.).
CM ef
K um= (%).
CM pr