Sunteți pe pagina 1din 18

PROIECT LA

DISCIPLINA
MANAGEMENT
COMPARAT
CUPRINS
INTRODUCERE..................................................................................................................2
CULTURA ROMÂNIEI......................................................................................................3
CULTURA COLUMBIEI....................................................................................................6
CULTURA TURCIEI..........................................................................................................9
COMPARAȚII ÎNTRE DIMENSIUNILE CULTURALE ALE ȚĂRILOR
PREZENTATE...............................................................................................................................13
BIBLIOGRAFIE................................................................................................................17

1
Tema nr. 1. Analizaţi şi prezentaţi principalele asemănări şi diferenţe dintre România –
ţară colectivistă – şi alte ţări colectiviste din diverse zone ale lumii.

Tema nr. 2. Analizaţi şi prezentaţi principalele asemănări şi diferenţe dintre România –


ţară cu evitare intensă a incertitudinii – şi alte ţări ale lumii cu punctaje mari pentru această
dimensiune.

INTRODUCERE
Succesul sau insuficiența unei economii naționale este puternic influențată de un set de
trăsături culturale, mai degrabă decât de condițiile naturale sau factorii tehnologici. În literatura
internațională există câteva modele care încearcă să descopere factorii principali care formează o
cultură și, prin urmare, diferențiază culturile din întreaga lume. Astfel, cel mai cunoscut și utilizat
model este cel al lui Geert Hofstede, care este instrumentul standard utilizat pentru descrierea
impactului cultural asupra unei economii. Lucrarea încearcă să sublinieze principalele
componente ale culturii românești precum și a altor țări, fiind prezentate principalele asemănări şi
diferenţe între țările luate în studiu.

Gerard Hendrik Hofstede (născut la 2 octombrie 1928, în Haarlem) este un influent


scriitor olandez pe problematica interacţiunii dintre culturile naţionale şi cele ale culturii
organizaţionale.

Studiile lui Hofstede au demonstrat că există grupări culturale naţionale şi regionale, care
afectează comportamentul societăţii şi al organizaţiilor şi care sunt foarte rezistente în timp.

În anii ’60-70, Profesorul Geert Hofstede de la Universitatea din Maastricht a realizat o


cercetare asupra diferentelor de valori intre angajatii firmei IBM din peste 40 de tari si a ajuns la
concluzia ca fiecare natiune poate fi descrisa din perpectiva locului pe care il ocupa pe o scala de
la 0 la 100 față de:

 Modul de percepție al inegalitatii sociale, al puterii si al autoritatii, si


modul de relationare cuautoritatea
 Modul de relationare intre indivizi si grupuri
 Implicatiile sociale si emotionale a faptului de a fi nascut de sex masculin
sau feminin
 Modalitati de a face fata incertitudinilor si situatiilor ambigue, controlul
agresiuni si exprimareaemotiilor
 Orientarea catre viitor spre deosebire de orientarea catre trecut si prezent.

Cercetarea s-a bazat pe raspunsurile la chestionare colectate de la esantioane de angajati


IBM care corespondeau din toate punctele de vedere, cu exceptia nationalitatii. Intentia initiala a
lui Hofstede a fost de a intelege de ce unele organizatii IBM din tari diferite erau mai productive
decat altele, desi aveau o cultura organizationala similara si foloseau aceleasi tehnici de recrutare,
prin urmare angajatii ar fi putut avea un comportament similar.

Cele cinci dimensiuni culturale au fost denumite ulterior:


2
1. PDI (Indexul Distantei fata de Putere)
2. IDV (Individualism)
3. MAS (Masculinitate)
4. UAI (Indexul de Evitare a Incertitudinii)
5. LTO (Orientare pe Termen Lung)

Ultima dimensiune a fost adaugata in anii 80 si reprezinta in principal modalitatea de


diferentiere intreculturile de nationalitate chineza si alte culturi. Ne vom referi la cele cinci
dimensiuni prin acronimele acestora pe parcursul studiului.

Concluzia lui Hofstede a fost ca angajatii din organizatii isi vor insusi “practicile” pe care
le indic organizatia, locale sau straine, dar isi vor pastra “valorile”, adica valorile culturii din care
provin si care ii caracterizeaza. Valorile se exprima prin comportamentul adoptat de la modul in
care interactioneaza cu superiorul direct pana la dorinta sau lipsa dorintei de a face acum actiuni
care asigura un rezultat pe termen lung.

CULTURA ROMÂNIEI
Cultura României este ansamblul de valori materiale și spirituale produse pe teritoriul
României. România are o cultură unică, care este produsul geografiei și evoluției sale istorice
distincte. Este fundamental definită ca fiind un punct de întâlnire a trei regiuni: Europa Centrală,
Europa de Est și Europa de Sud-Est, dar nu poate fi cu adevărat inclusă în nici una dintre ele.
Identitatea românească a fost formată pe un substrat din amestecul elementelor dacice si romane,
cu multe alte influențe.

Cele mai importante influențe au fost din partea popoarelor slave care au migrat în spațiul
carpato-dunărean și care s-au format în vecinătatea ei - în Bulgaria, Serbia, Ucraina, Polonia și
Rusia, a grecilor din Imperiului Bizantin și mai apoi, sub protecție turcă, din Fanar, a Imperiului
Otoman, de la maghiari, precum și de la germanii care trăiesc în Transilvania.

Identitate natională

Majoritatea locuitorilor împărtășesc o cultură și o istorie comună care datează din daci. .
Identitatea națională este formată de mândrie în rezistența și capacitatea de a rezista atacurilor din
partea Imperiului austro-ungar, a turcilor și mai târziu din Uniunea Sovietică. Mulți maghiari care
trăiesc în Transilvania se consideră mai mult unguri decât români, iar unii consideră regiunea o
parte a Ungariei.

Tradiții

Tezaurul de tradiții al neamului românesc este o împletire între elemente precreștine și


elemente creștine, unele din cele precreștine fiind convertite la a avea o identitate creștină, iar
altele din cele precreștine supraviețuiesc, într-o formă sau alta, și astăzi, păstrându-și chiar
vigoarea de altădată.

Românii au avut din toate timpurile, o multitudine de obiceiuri, basme și poeme


referitoare la dragoste, credință, regi, prințese, și vrăjitoare. Tradiții legate de perioade fixe din
an sunt colindele - de Crăciun, sorcova - de Anul Nou sau mărțișorul, obicei legat de venirea

3
primăverii sărbătorită pe 1 martie. Alte obiceiuri presupuse a avea origini pre-creștine, ca
Paparuda, ritualul de evocare a ploii vara, sau teatrul folcloric cu măști sau Ursul și Capra din
iarnă.

Spiritualitate și religie

Spiritualitatea română a fost foarte mult influențată de puternicele ei legături cu lumea


creștină ortodoxă - greacă și pravoslavnică. Românii au, astfel un sentiment unic de identitate pe
care îl pot exprima două particularități ieșite din comun: fiind o insulă de latinitate într-o mare
slavă, precum și singura țară latină de confesiune creștin-ortodoxă. Există și o importantă
minoritate de români catolici (de ambele rituri romană și mai cu seamă unită), precum și
comunități de români protestanți, mai ales apartenenți la biserici neo-protestante, ca cea
penticostală, baptistă, adventistă, creștină după Evanghelie etc. În schimb , marea majoritate a
românilor sunt ortodocși (peste 90%).

Economie

În anul 2019 numărul de salariați din România este de aproximativ 5 milioane persoane,
conform datelor oficiale comunicate de Institutul Național de Statistică. În anul 2011, numărul de
salariați cu forme legale de muncă era de 4 milioane, la o populație ocupată de peste 9 milioane
de persoane. În același timp în economie existau peste 6 milioane de salariați, în această cifră
fiind incluși și angajații care munceau la negru.

După al doilea război mondial, comuniștii au construit sectorul industrial și au introdus un


sistem economic naționalizat. Proiectele de construcții mari au lăsat țara cu datorii; pentru a le
plăti, guvernul a exportat o mare parte din ceea ce a produs și a importat puțin, creând lipsuri de
bunuri de consum și produse alimentare. Din 1989, guvernul a introdus reforme pentru crearea
unei economii de piață liberă, privatizând unele întreprinderi și eliminând controalele prețurilor.
Deși prețurile au crescut, salariile nu au crescut și ele. Moneda României este leul.

Multe dintre produsele create pentru vânzarea internă sunt agricole. Culturile principale
sunt grâul, porumbul, sfecla de zahăr, semințele de floarea soarelui și strugurii de vin. Fermierii
cresc, de asemenea, vaci, porci, oi și pui.

Principalele industrii ale României sunt cea textilă și de încălțăminte, industria


metalurgică, de mașini ușoare și de asamblare de mașini, minieră, de prelucrare a lemnului, a
materialelor de construcții, chimică, alimentară și cea de rafinare a petrolului. O importanță mai
scăzută reprezintă industriile farmaceutică, a mașinilor grele și a aparatelor electrocasnice. În
prezent, industria constructoare de mașini (vedeți Dacia Logan) este foarte largă și este orientată
înspre piață. Industria românească de IT cunoaște o creștere anuală constantă.

Puterea economică a României este concentrată în primul rând pe producerea de bunuri


de către întreprinderile mici și mijlocii în industrii precum cea a mașinilor de precizie, vehiculelor
cu motor, industria chimică, farmaceutică, a aparatelor electrocasnice și a îmbrăcămintei.

4
Politică

Constituția României se bazează pe modelul Constituției celei de a cincea Republici


Franceze, și a fost ratificată prin referendum național la data de 8 decembrie, 1991. Conform
Constituției, România este un stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil. Forma de
guvernământ a statului român este republică semiprezidențială.

Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor — legislativă,


executivă și judecătorească — în cadrul unei democrații constituționale. Președintele este ales
prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat.

Probleme sociale și de control

Majoritatea crimelor comise sunt nonviolente. Crimele economice sunt o problemă


semnificativă; corupția, speculațiile, acapararea și activitățile de pe piața neagră sunt
predominante. Infracțiunea pentru minori este, de asemenea, o preocupare.

Programe de asistență socială

Guvernul comunist a instituit un sistem de asistență socială în baza căruia asistența a fost
acordată doar angajaților statului. Acești lucrători au încă dreptul la pensii pentru pensionare,
invaliditate și supraviețuitori, precum și asigurare în caz de boală sau vătămare. De asemenea,
statul are programe pentru orfani, pentru persoanele cu handicap mintal și fizic și pentru
persoanele în vârstă. Multe dintre aceste programe sunt inadecvate; în anii 1980, persoanele în
vârstă au fost descurajate să meargă la spitale din cauza lipsei de personal și a proviziilor.
Responsabilitatea îngrijirii persoanelor în vârstă revine adesea familiei.

Educație

Învățământul urmărește realizarea idealului educațional întemeiat pe valorile democrației,


ale diversității culturale, pe aspirațiile individuale, sociale și contribuie la păstrarea identității
naționale în contextul valorilor europene. Idealul educațional al școlii românești constă în
dezvoltarea liberă și armonioasă a personalității individului în vederea unei integrări eficiente în
societatea bazată pe cunoaștere.

Comparativ cu țările UE, competitivitatea forței de muncă din România din punct de
vedere al educației și competențelor (abilităților) este încă redusă. În cadrul PISA, aproximativ
70% din elevii de 15 ani din România au avut performanțe situate sub nivelul cerut pentru un loc
de muncă modern, față de 37% din elevii de 15 ani din Uniunea Europeană. Nivelul indicatorilor
privind educația în România este scăzut comparativ cu al celor din UE

Rolul și statutul fiecărui gen

După al doilea război mondial, comuniștii au reușit să ridice statutul juridic al femeilor,
oferindu-le drepturi egale în căsătorie și la locul de muncă. Regimul lui Ceaucescu a fost în multe
feluri un pas înapoi pentru femei. Eforturile sale de a crește populația împovărau femeile fie cu
copii pe care nu și-i doreau și nu își permiteau, fie căutau avorturi ilegale și periculoase. De
asemenea, guvernul a aplicat examene ginecologice obligatorii la femeile în vârstă fertilă pentru a
demonstra că nu au avut avorturi

5
Obiceiuri de consum

Bucătăria românească este denumirea pe care o poartă rezultatul sintetizării, în timp, a


gusturilor și obiceiurilor gastronomice specifice poporului român. Ea este diversă, cuprinde
nenumărate obiceiuri și tradiții culinare, mâncăruri specifice, împreună cu obiceiuri provenite
prin intersectarea culturii gastronomice cu tradiții ale altor popoare, cu care poporul român a
intrat în contact de-a lungul istoriei. Bucatele românești sunt alcătuite atât din legume, cereale,
uleiuri vegetale, lapte, produse lactate cât și din carne și subproduse din carne. Un loc aparte în
Bucătăria românească îl au dulciurile, plăcintele, dulcețurile.

CULTURA COLUMBIEI
Columbia oficial Republica Columbia este o țară din partea de nord-vest a Americii de
Sud, al 26-lea stat al lumii și al patrulea al Americii de Sud după suprafață (precedat de Brazilia,
Argentina și Peru), având o suprafață mai mare de două ori decât cea a Franței. Considerând
întreaga Americă Latină, doar Brazilia și Mexic au o populație mai mare decât cea a Columbiei.

De la declararea independenței la 20 iulie 1810 și obținerea ei în 1819, Columbia și-a


schimbat numele de șapte ori. Tradițiile culturale regionale sunt diverse, cu o gamă largă de
grupuri distincte, care au obiceiuri, accente, modele sociale și adaptări culturale unice. Aceste
grupuri sunt clasificate în trei culturi: cele din interior, mediul rural și regiunile de coastă. Doar în
timpul alegerilor, evenimentele sportive și concursurilor de frumusețe culturile regionale se unesc
pentru un scop comun.

Identitate nationala

Nu există o cultură națională unică separată de influența culturală a Spaniei coloniale. În


loc să reziste influențelor culturale spaniole, majoritatea grupurilor indigene le-au îmbrățișat. În
loc să aibă o cultură comună, Columbia este o țară cu multe culturi regionale distincte.

Tradiții

Cultura diversă a statului sud-american este produsul unei istorii unice, cu influenţe
africane, europene şi native, indiene. În fiecare regiune diversitatea culturală din Columbia este
reprezentată şi de o serie de manifestări artistice, precum târguri, carnavaluri, festivaluri culturale,
între care: Carnavalul Negrilor şi Albilor din Pasto, care are loc la începutul fiecărui an; Târgul
Manzinales ţinut în ianuarie; Carnavalul Barranquilla din februarie; Festivalul internaţional de
teatru bi-anual de la Bogota, care are loc în preajma Sărbătorii Pascale; Festivalul legendei
Vallenato din Valledupar, de la sfârşitul lui aprilie; Festivalul folcloric columbian din Ibague şi
Carnavalul naţional Bambuco din Neiva, desfăşurat în iunie; Târgul florilor Medellin din august;
festivalul Cuadrillas din San Martin ce are loc în noiembrie; Cele 11 sărbători din noiembrie în
Cartagena; Târgul Cali din decembrie.

Economie

Economia depinde de exportul de producție și agricultură, dar această producție internă se


bazează pe importuri scumpe, cum ar fi tractoare, generatoare de energie electrică și mașini
industriale. Agricultura comercială subliniază bananele, florile tăiate, zahărul și cafeaua. În cel

6
de-al doilea exportator mondial de cafea, economia este sensibilă la fluctuațiile prețului pieței.
Exporturile de fabricație includ textile, îmbrăcăminte, produse chimice și produse din metal. În
ciuda depozitelor bogate în minerale, Columbia derivă mai puțin de 4% din produsul intern brut
(PIB) din minerit.

51% din PIB provine din sectorul comercial, care include utilități, transport, comunicații,
comerț angro, imobiliare, servicii bancare și burse de valori. În timp ce aceste sectoare de
activitate operează pe plan intern, multe persoane au o prezență internațională, inclusiv activități
bancare de investiții, asigurări, imobiliare comerciale, hoteluri și publicitate.

Industriile primare sunt în sectorul producției, care angajează peste 35% din forța de
muncă. Cele mai mari industrii din acest sector sunt producția de textile, confecții, mobilier.
Industriile grele aduc, de asemenea, o contribuție semnificativă la PIB, inclusiv producția de
petrol, exploatarea cărbunelui, plantele chimice și producătoare de rășină și silvicultură. Deși
turismul este o industrie majoră, creșterea acestui sector a fost împiedicată de instabilitatea în
regiunile andine și împădurite.

Exporturile includ cafea, flori tăiate, smaralde și articole din piele - majoritatea merg în
Statele Unite și Europa. Alte exporturi semnificative sunt petrolul, cărbunele și bananele. O
economie de piață liberă a permis țării să beneficieze de comerț exterior și investiții externe.

Viața politică

Guvernul are o filială executivă condusă de un președinte ales, o ramură legislativă


bicamerală (Camera Reprezentanților și Senatul) și o ramură judiciară. Președintele este ales
pentru un mandat de patru ani prin vot popular și nu poate fi reales. Președintele candidează cu
vicepreședintele său și numește cabinetul, format din miniștri cu competențe administrative.
Atribuțiile președintelui includ aplicarea legilor, conducerea afacerilor externe, supravegherea
finanțelor publice, menținerea ordinii publice și funcția de comandant-șef al forțelor armate.

Probleme sociale și de control

În urmă cu peste 50 de ani, mulți politicieni au încercat să reformeze un sistem politic


corupt care a acționat în favoarea puținilor privilegiați.

Traficul de droguri este o problemă economică și socială majoră care a îmbogățit


cartelurile de droguri și a finanțat partizanii. Pentru a contracara efectele comerțului cu droguri,
sistemele informale de control social au crescut pentru a combate criminalitatea, inclusiv
organizațiile paramilitare. Mulți oameni își asumă legea asupra lor și multe infracțiuni sunt
comise în contextul răzbunărilor personale sau de grup.

Programe de asistență socială

Sistemul de securitate socială dezvoltat în 1843 se aplica numai personalului militar. Alte
programe de securitate socială s-au dezvoltat lent. Deși multe programe disponibile pentru
muncitorul mediu sunt relativ noi, acestea oferă beneficii pentru sănătate, pensii, securitate
socială și ajutor de deces. Beneficiile individuale din sectorul public le depășesc pe cele din
sectorul privat. Sistemul de asistență socială a fost scump și aplicat inechitabil, doar 16% din
populație este acoperit în prezent de asigurări sociale. Cel mai sărac segment al populației nu
7
este acoperit de niciun program. Aceste grupuri se bazează pe organizații neguvernamentale
pentru a suplimenta sprijinul limitat oferit de govern.

Spiritualitate și religie

90% dintre oameni se consideră membri ai Bisericii Romano-Catolice și acordă o mare


importanță sacramentelor catolice.

Se spune că oamenii din mediul rural sunt mai devotați decât cei din orașe, dar
catolicismul lor este diferit de cel al claselor superioare și mijlocii urbane. În mediul rural,
practicile și credințele catolice au fost combinate cu obiceiurile spaniole indigene, africane și din
secolul al XVI-lea. Oamenii se roagă unui sfânt, care este considerat a fi mai accesibil decât
Dumnezeu. Satele rurale au un sfânt care este onorat în fiecare an cu o sărbătoare. Urmele religiei
populare rurale se găsesc și în comunitățile urbane de clasă inferioară, în special în cele cu mulți
migranți rurali.

Educație

Biserica Catolică a înființat primele universități înainte de 1700; primele universități


publice au fost fondate mult mai târziu. Astăzi există peste 40 de universități. Universitățile
naționale primesc finanțare de la guvern, care în constituția din 1958 a primit mandatul de a
cheltui cel puțin 10 la sută din bugetul național pe educație.

Învățământul superior este considerat necesar pentru atingerea obiectivelor profesionale și


pentru a contribui la progresul și prosperitatea țării. Cu toate acestea, sistemul universitar
consolidează stratificarea socială. Învățământul superior este râvnit de toți, dar numai clasele
mijlocii și superioare își pot permite să participe la o universitate.

Rolul și statutul fiecărui gen

Rolul sexelor s-a schimbat odată cu migrarea din zonele rurale spre cele urbane, dar
organizația familială și gospodărească este încă marcată de segregarea sexuală și de o diferență
între obiectivele și aspirațiile bărbaților și femeilor. Ca urmare a influenței coloniale, societatea
columbiană a adoptat o cultură în care bărbații ocupă un rol dominant în gospodărie în calitate de
susținător al familiei și ordonator și își asumă responsabilitatea de a menține mândria și poziția
familiei în cadrul comunității. Rolul machismului este o caracteristică importantă a vieții publice.
Machismo nu este sinonim cu stricta dominanță masculina, ci se aplică pentru personificarea
publică a capului familiei, acesta fiind de sex masculin.

În timp ce rolurile familiale masculine sunt relativ consistente între grupurile economice,
rolurile feminine variază ca urmare a economiei moderne. În clasele superioare și în unele familii
de clasă mijlocie, femeile evită să lucreze în afara casei pentru a-și păstra statutul, onoarea și
virtutea familiei. Femeile din familii de clasă inferioară și de clasă inferioară ocupă deseori locuri
de muncă în afara casei sau lucrează în câmpuri pentru a contribui la existența familiei, oferindu-
le un grad mai mare de egalitate.

8
Obiceiuri de consum

În ceea ce priveşte bucătăria columbiană, aceasta este diversă, tipurile de mâncare variind
în funcţie de regiune. Bucătăria columbiană are la bază multă carne. În zona de coastă, există
numeroase varietăţi de peşte, homari sau fructe de mare deseori pregătite cu un sos pe bază de
lapte de cocos. Oferta de fructe proaspete este copleşitoare. Există cinci tipuri de mango şi şase
tipuri de banane. Printre fructele tropicale ce pot fi savurate în Columbia se numără: lulo sau
naranjilla, curuba, mamoncillo, uchuva, chontaduro, borojó, zapote, anon (mărul de zahăr),
carambola, corozo.

Columbia produce unele dintre cele mai bune cafele din lume, fiind al treilea producător
de cafea Arabica din lume, după Brazilia şi Vietnam. În Columbia, arborele de cafea a fost
cultivat prima dată în 1808, fiind adus din Antilele Franceze, prin Venezuela. Columbia a început
să exporte cafea 100 de ani mai târziu.

CULTURA TURCIEI
Republica Turcia este o țară întinsă pe două continente. 97% din suprafața țării se află în
Asia de Sud-Vest (peninsula Anatolia) și 3% în Europa (peninsula Balcanică). Datorită poziției
sale geografice între Europa și Asia și între trei mări, statul a fost o răscruce istorică, patria și
câmpul de luptă a mai multor mari civilizații și un centru de comerț. Așezarea Turciei la
intersecția Europei cu Asia o face să fie o țară de o mare importanță geostrategică. Din punct de
vedere etnic, turcii formează majoritatea populației, existând însă și o minoritate importantă de
kurzi. Religia predominantă în Turcia este Islamul, iar limba oficială a țării este turca.

Turcia este o republică democrată, seculară, unitară, constituțională, cu o moștenire


culturală și istorică veche. Turcia a devenit tot mai mult integrată prin apartenența vestică în
organizații ca Consiliul Europei, NATO, OECD, OSCE și economiile majore G-20.

Identitate națională

Guvernul a fondat și a sprijinit societăți istorice și lingvistice care au cercetat și, dacă a
fost necesar, au inventat un trecut glorios, care ar insufla mândrie cetățenilor țării. Politica
oficială de îndoctrinare naționalistă a Turciei a fost în mare măsură eficientă. Majoritatea
cetățenilor, indiferent de originea lor non-turcă, se autoidentifică drept turci atât etnic, cât și
național, cu excepția unor kurzi.

Tradiții

La turci, cele mai multe obiceiuri și tradiții se păstrează din perioada otomană, când
familiile efectuau anumite practici pentru a avea copii.

Practicile tinerilor de a avea copii începeau încă de la nuntă; în prima zi, mireasa venea în
casa mirelui, iar un copil îi descoperea fața miresei, înlăturându-i voalul, gest care exprima urarea
ca mireasa să aiba copii. În orașul Muș din Turcia, în prima zi când mireasa venea la casa mirelui
i se punea în brațe un băiețel, gest care exprima credința că primul copil pe care îl va avea va fi
băiat.

9
În timpul rugăciunii musulmane, mirele și mireasa se rugau lui Allah să le dăruiască un
băiat. În Anatolia, întâlnim diferite modalități prin care se făceau preziceri dacă femeia va avea
sau nu copil. Femeia care nu avea copii se ducea la hogea, care se ruga pentru ea și pentru a o feri
de rele, de boli sau pentru a o ajuta sa aiba copii. Pentru a avea copii, femeile mergeau la
mausoleele unor sfinți musulmani și se rugau. În Dobrogea, la Babadag, se legau crengile
copacilor din jurul mausoleului cu panglici albe. În Turcia, la Malatya, se vizitează mausoleul iar
femeia leagă o eșarfă de felinarul aflat lângă mausoleu.

Economie

Turcia este autosuficientă în producția de alimente. Pescarii, fermierii și lucrătorii


zootehnici produc o mare varietate de pește, legume, fructe, nuci și carne pentru consumatori. Cu
toate acestea, malnutriția afectează o parte din segmentele urbane sărace și mici ale populației
rurale din regiunea de sud-est.

În 1996, agricultura a contribuit cu 15% la produsul național brut și 43,1 la sută din forța
de muncă a fost angajată în agricultură. Turcia exportă cereale, legume, culturi industriale, zahăr,
nuci, fructe proaspete și uscate, legume, ulei de măsline și produse pentru animale. La începutul
anilor 1990, produsele agricole reprezentau 15% din totalul exporturilor. Cu toate acestea, dacă se
include bumbac și lână, contribuția agriculturii la exporturile totale este și mai mare.

Din 1984, Turcia și-a liberalizat politica privind importurile de alimente. Produsele
zilnice și produsele alimentare de lux, în special din țările Uniunii Europene, sunt disponibile în
majoritatea orașelor mari.

Majoritatea fermierilor produc atât pentru consum intern, cât și pentru vânzare. Marea
majoritate se bazează pe o rețea bine stabilită de piețe locale și regionale, precum și mari
angrosiști pentru a-și vinde surplusul de produse. Apoi cumpără alimente și articole fabricate din
încasări.

Economia Turciei este un amestec de întreprinderi economice private și de stat (SEE).


Din anii 1920 până în anii 1980, statul a deținut multe dintre principalele companii de producție,
servicii bancare și comunicații. Din acel moment, a fost respectată o politică de privatizare a SEE.
În prezent, fabricile produc o mare varietate de produse, inclusiv alimente procesate, textile și
încălțăminte, fier și oțel, produse chimice, ciment, îngrășăminte, aparate de bucătărie, radio și
televizoare. Industriile de montaj care utilizează o combinație de piese importate și interne adună
mașini, camioane și autobuze, precum și aeronave.

Viața politică

Guvernul funcționează în conformitate cu Constituția din 1982. Toate constituțiile (1924,


1961 și 1982) au fost scrise și adoptate în timp ce conducătorii militari erau sub control.
Constituția din 1982 prevede că „Turcia este un stat democratic, laic și social ... fidel pentru
naționalismul Atatürk” (articolul 2).

Constituția enumeră o lungă listă de drepturi civile și politice, dar le subordonează


considerațiilor de „securitate națională”, „unitate națională” și „moralitate publică”. De
asemenea, permite guvernului să impună o regulă de urgență sau lege în caz de război.

10
Există o gamă largă de partide politice. Este ilegal ca părțile să apeleze la religie, să
pledeze pentru înființarea unui stat religios sau să pretindă că reprezintă o clasă sau un grup etnic.

Probleme sociale și de control

Securitatea internă și aplicarea legii sunt gestionate în primul rând de poliția națională în
zonele urbane și de jandarmerie în mediul rural. Cu toate acestea, în zonele aflate într-o stare de
urgență sau de lege în caz de război, jandarmeria funcționează în cadrul armatei. Poliția națională
este înarmată și autoritară. Au fost acuzați de torturarea persoanelor arestate pentru a obține
informații sau confesiuni în timpul detenției. Guvernul a instituit instruirea poliției în domeniul
drepturilor omului.

Jandarmeria menține securitatea în afara granițelor municipale și păzește frontierele


terestre împotriva intrării ilegale și contrabandei. Recrutele sunt furnizate prin serviciu militar
obligatoriu. Jandarmii au fost supuși acelorași critici ca poliția națională.

Programe de asistență socială

În 1998, guvernul a estimat că 81,3 % din populație era acoperită de servicii de securitate
socială de stat și de pensionare. Angajatorii plătesc prime de asigurare pentru accidente de
muncă, boli profesionale și concedii de maternitate; angajatorii și angajații plătesc prime pentru
acoperirea prestațiilor de boală, invaliditate, pensionare și deces. Guvernul oferă, de asemenea,
asigurări sociale pentru angajații independenți și administrează orfelinate. Asociațiile locale sau
organizațiile neguvernamentale (ONG-uri) asociate cu moscheele oferă, de asemenea, ajutor
social celor nevoiași.

Spiritualitate și religie

Turcia este un stat secular, fără o religie oficială de stat; Constituția Turciei enunță
libertatea religiei și a conștiinței. Aproximativ 99% din populație e înregistrată, însă, ca fiind
musulmană, majoritatea fiind sunniți; cu toate acestea, un sondaj realizat în 2007 a constatat că
aproximativ 3% dintre adulți își definesc relațiile cu religia ca fiind „fără convingere religioasă”
sau că „nu cred în obligațiile religioase”. n Turcia trăiesc aproape 100.000 de persoane aparținând
minorităților religioase. Țara are aproximativ 64.000 de creștini, majoritatea fiind armeni
apostolici, asirieni, ortodocși greci, romano-catolici și aproximativ 26.000 de evrei, în principal
sefarzi. Conform raportului din 2002, dat de Centrul de Cercetare Pew, 65% dintre turci cred că
religia este foarte importantă, în timp ce un sondaj din 2005 dat de Eurobarometru arată faptul că
95% dintre turci cred în existența lui Dumnezeu.

Educație

În Turcia, sistemul de învăţământ este asigurat de către guvern. Noua legislaţie introdusă
de către Marea Adunare Naţională în martie 2012 a crescut învăţământul obligatoriu de la 5 la 12
ani pentru copiii cu vârsta de la 6 la 18. Pentru ca elevii să-şi continue studiile la o instituţie de
învăţământ superior, aceştia sunt apoi obligaţi să ia examenul naţional de admitere sau examenul
OSS.

Instituţiile de învăţământ preşcolar, primar, secundar şi superior sunt parte a sistemului de


educaţie formală în Turcia. În plus, există, de asemenea, centre de formare care oferă educaţie
11
informală şi sunt supervizate de către Ministerul Educaţiei Naţionale (MEB). Educaţia informală
oferă servicii pentru cei care ar dori să-şi completeze educaţia lor şi îi învaţă pe oameni de
diferite profesii cunoştinţele şi aptitudinile necesare pentru dezvoltarea lor personală.

Rolul și statutul fiecărui gen

Legea turcă garantează o remunerare egală pentru muncă egală și a deschis practic toate
programele și ocupațiile educaționale pentru femei. Fac excepție școlile religioase care
antrenează imami (lideri de rugăciune islamică) și meseria imamului în sine. În general, bărbații
domină ocupațiile cu statut înalt în afaceri,serviciu militar, guvern și mediul academic. În
conformitate cu valorile tradiționale, femeile ar trebui să facă muncă casnică și să nu muncească
în mediul public sau cu bărbați din afraa familiei. Cu toate acestea, femeile au început să lucreze
mai mult în public.

Obiceiuri de consum

Bucătăria turcească are o istorie lungă, astăzi, este în mare parte moștenirea bucătăriei
otomane, care poate fi descrisă ca fiind o fuziune rafinată a bucătăriilor din Asia Centrală,
Orientul Mijlociu și cele din Balcani. Bucătăria turcească a influențat bucătăriile vecinilor,
inclusiv România. Rețetele culinare diferă de la o zonă la alta, în funcție de tradiții și de
geografie. Sudul este faimos pentru rețetele de kebab, baclava și cataif. În partea de est, bucătăria
turcească folosește mult maslinele și uleiul de măsline datorită cultivării lor intense în zonă.

Pe coastele Mării Negre se consumă mult pește și porumb datorită influențelor slave și
balcanice. Legumele și verdețurile sunt nelipsite în mâncarea din zonele învecinate Mării
Mediterane, Mării Egee și Mării Marmara. Centrul Anatoliei are multe specialități, precum
keskek, manti si gozleme. Fasolea,roșiile,ardeii,vinetele sunt principalele ingrediente din
bucătăria tuceasca. Fisticul,migdalele și nucile se folosesc în deserturi. În bucătăria
turcească,compotul de fructe se consumă alături de pilaf sau plăcintele cu carne. Un rol important
în bucătăria turcească o joacă vinetele. Se combină cu carnea tocată,se folosește în kebab,musaca.
La fel este apreciat și iaurtul care poate însoți majoritatea meselor care conțin carne ,orez sau
pâine. Ayranul este una din cele mai cunoscute băuturi turcești,obținută din iaurt amestecat cu
apa și sare. România a împrumutat și ea multe rețete tradiționale turcești dar acestea au fost puțin
modificate conform preferințelor noastre.

12
COMPARAȚII ÎNTRE DIMENSIUNILE CULTURALE ALE ȚĂRILOR
PREZENTATE

Conform studiilor lui Geert Hofstede, România înregistrează următoarele valori ale
dimensiunilor culturale:

 Indicele Distanţei faţă de Putere - 90


 Individualism - 30
 Masculinitate - 42
 Indicele de Evitare a Incertitudinii – 90

Interpretând valorile pe care România le înregistrează, putem concluziona că România se


încadrează în categoria ţărilor cu un indice ridicat al distanţeifaţă de putere, având o cultură
predominant colectivistă şi moderat feminină, dar caracterizându-se şi printr-un grad înalt de
evitare a incertitudinii.

Distanţa faţă de Putere

Această dimensiune tratează faptul că toți indivizii din societăți nu sunt egali - exprimă
atitudinea culturii față de aceste inegalități între noi. Distanța de putere este definită ca măsura în
care membrii mai puțin puternici ai instituțiilor și organizațiilor dintr-o țară se așteaptă și acceptă
că puterea este distribuită inegal.

România are un punctaj ridicat pe această dimensiune (scor de 90) ceea ce înseamnă că
oamenii acceptă o ordine ierarhică în care fiecare are un loc și care nu are nevoie de nicio
justificare suplimentară. Ierarhia într-o organizație este văzută ca reflectând inegalitățile inerente,
centralizarea este populară, subordonații se așteaptă să i se spună ce să facă, iar șeful ideal este un
autocrat binevoitor.

Individualism

Problema fundamentală abordată de această dimensiune este gradul de interdependență pe


care o întreține societatea în rândul membrilor săi. Ea are legătură cu faptul că imaginea de sine a
oamenilor este definită în termeni de „Eu” sau „Noi”. În societățile individualiste, oamenii
trebuie să aibă grijă de ei înșiși și de familia lor directă. În societățile colectiviste oamenii aparțin
„grupurilor” care au grijă de ei în schimbul loialității.

România, cu un scor de 30, este considerată o societate colectivă. Acest lucru se


manifestă într-un angajament de lungă durată cu „grupul” membru, fie că este vorba de o familie,
o familie extinsă sau relații extinse. Loialitatea într-o cultură colectivistă este primordială și
suprapune majoritatea celorlalte reguli și reglementări sociale. Societatea încurajează relații
puternice în care fiecare își asumă responsabilitatea față de semenii grupului său În societățile
colectiviste, infracțiunea duce la rușine și la pierderea feței, relațiile angajator / angajat sunt
percepute în termeni morale (cum ar fi o legătură de familie), deciziile de angajare și promovare
țin cont de grupul angajatului, conducerea este conducerea grupurilor.

13
Masculinitate

România notează un scor de 42 pe această dimensiune și este considerată astfel o


societate relativ feminină. În țările feminine, accentul este pus pe „a lucra pentru a trăi”,
managerii depun eforturi pentru consens, oamenii valorizează egalitatea, solidaritatea și calitatea
în viața lor de muncă. Conflictele sunt rezolvate prin compromis și negociere. Sunt favorizate
stimulente precum timpul liber și flexibilitatea. Concentrarea este pe bunăstare, starea nu este
afișată.

Indicele de Evitare a Incertitudinii

Dimensiunea evitării incertitudinii are legătură cu modul în care o societate se ocupă de


faptul că viitorul nu poate fi niciodată cunoscut: ar trebui să încercăm să controlăm viitorul sau să
îl lăsăm să se întâmple? Această ambiguitate aduce cu ea anxietate și diferite culturi au învățat să
facă față acestei anxietăți în moduri diferite. Măsura în care membrii unei culturi se simt
amenințați de situații ambigue sau necunoscute și au creat credințe și instituții care încearcă să le
evite este reflectată în scorul de la evitarea incertitudinii.

România notează 90 pe această dimensiune și, prin urmare, are o preferință foarte mare
pentru evitarea incertitudinii. Țările care prezintă o evitare de incertitudine ridicată mențin coduri
rigide de credință și comportament și sunt intolerante la comportament și idei neortodoxe. În
aceste culturi există o nevoie emoțională de reguli (chiar dacă regulile nu par să funcționeze
niciodată) timpul este bani, oamenii au o nevoie interioară de a fi ocupați și de a munci din greu,
precizia și punctualitatea sunt norma, inovația poate fi rezistată, securitatea este un element
important în motivația individuală.

Conform studiilor lui Geert Hofstede, Columbia înregistrează următoarele valori ale
dimensiunilor culturale:

 Indicele Distanţei faţă de Putere - 67


 Individualism - 13
 Masculinitate – 64
 Indicele de Evitare a Incertitudinii – 80

Indicele Distanţei faţă de Putere

La un scor de 67 Columbia înregistrează un nivel ridicat pe scala PDI, deci este o


societate care crede că inegalitățile dintre oameni sunt pur și simplu un fapt al vieții. Această
inegalitate este acceptată în toate nivelurile societății, deci un lider de sindicat va avea o putere
concentrată în comparație cu echipa sa de conducere a sindicatelor și, la rândul lor, va avea mai
multă putere decât ceilalți membri ai sindicatului. Un fenomen similar va fi observat în rândul
liderilor de afaceri și printre cele mai înalte poziții din guvern.

Individualism

La un scor de 13, Columbia este printre cele mai mici scoruri individualiste; cu alte
cuvinte, se află printre cele mai colective culturi din lume, bătută doar de Ecuador, Panama și
Guatemala.

14
Întrucât columbienii sunt un popor extrem de colectiv, aparținând unui grup și care te
aliniezi opiniei grupului este foarte important. În combinație cu scorurile mari în PDI, acest lucru
înseamnă că grupurile au adesea identitățile puternice legate de distincțiile de clasă. Loialitatea
pentru astfel de grupuri este extrem de importantă și, adesea, prin grupurile „corporative”
oamenii obțin privilegii și beneficii care nu se regăsesc în alte culturi. În același timp, este evitat
conflictul, pentru a menține armonia grupului și pentru a salva fața.

Relațiile sunt mai importante decât participarea la sarcina la îndemână, iar atunci când un
grup de oameni își exprimă o opinie asupra unei probleme, li se vor alătura toți cei care se simt
parte a acelui grup. Adesea, columbienii își vor ieși în cale să vă ajute dacă simt că există
suficientă atenție acordată dezvoltării unei relații sau dacă percep o legătură „în grup”, oricât de
subțire. Cu toate acestea, cei percepuți ca „străini” pot fi ușor excluși sau considerați „dușmani”.
Stilul de comunicare preferat este bogat în context, astfel încât discursurile publice și
documentele scrise sunt de obicei ample și elaborate.

Masculinitate

Având un scor de 64, Columbia este o societate masculină - orientată spre succes și
condusă. Columbienii sunt competitivi și orientați spre statut, dar colectivist și nu individualist.
Aceasta înseamnă că, competiția este îndreptată către membrii altor grupuri (sau clase sociale),
nu către cei care sunt percepuți ca membri ai propriului grup.

Oamenii caută apartenența la grupuri care le oferă statut și recompense legate de


performanță, dar adesea sacrifică timpul liber împotriva muncii, atât timp cât acest lucru este
susținut de apartenența la grup și de către deținătorii de putere.

Indicele de Evitare a Incertitudinii

Cu un puncataj de 80, Columbia are un scor mare în ceea ce privește evitarea


incertitudinii, ceea ce înseamnă că, ca națiune, ei caută mecanisme pentru a evita ambiguitatea.
Emoțiile sunt exprimate deschis; există reguli (extinse) pentru orice, iar conservatorismul social
se bucură de următoarele. Aceasta se reflectă și în religia respectată, urmată de mulți și
conservatori. Cu toate acestea, regulile nu sunt neapărat respectate: acest lucru depinde de opinia
grupului, dacă grupul consideră că regulile sunt aplicabile membrilor săi și depinde, în final, de
decizia deținătorilor de putere, care își fac propriile reguli. În termeni de lucru, acest lucru duce la
o planificare detaliată care nu poate fi neapărat urmată în practică.

Combinarea UAI ridicată cu scorurile la dimensiunile anterioare înseamnă că este dificil


să schimbi status quo-ul, cu excepția cazului în care o figură de autoritate este capabilă să adune
un grup mare de oameni și să îi conducă spre schimbare.

15
Conform studiilor lui Geert Hofstede, Turcia înregistrează următoarele valori ale
dimensiunilor culturale:

 Indicele Distanţei faţă de Putere - 66


 Individualism - 37
 Masculinitate – 45
 Indicele de Evitare a Incertitudinii – 85

Indicele Distanţei faţă de Putere

Turcia are un punctaj ridicat pe această dimensiune (scor 66) ceea ce înseamnă că
următoarele caracterizează stilul turc: Dependente, ierarhice, superioare deseori inaccesibile, iar
șeful ideal este o figură tată. Puterea este centralizată, iar managerii se bazează pe șefii lor și pe
reguli. Angajații se așteaptă să li se spună ce să facă. Se așteaptă controlul, iar atitudinea față de
manageri este formală. Comunicarea este indirectă, iar fluxul informațional este selectiv. Aceeași
structură poate fi observată și în unitatea familială, unde tatăl este un fel de patriarh căruia i se
supun alții.

Individualism

Turcia, cu un scor de 37 este o societate colectivistă. Aceasta înseamnă că „Noi” este


important, oamenii aparțin grupurilor (familii, clanuri sau organizații) care se îngrijesc reciproc în
schimbul loialității. Comunicarea este indirectă și armonia grupului trebuie menținută, sunt
evitate conflictele deschise. Relația are o bază morală și aceasta are întotdeauna prioritate față de
îndeplinirea sarcinilor. Timpul trebuie investit inițial pentru a stabili o relație de încredere.
Nepotismul poate fi întâlnit mai des. Feedbackul este întotdeauna indirect, tot în mediul de
afaceri.

Masculinitate

Turcia punctează 45 și este pe partea feminină a scării. Acest lucru înseamnă că aspectele
mai moi ale culturii, cum ar fi nivelarea cu ceilalți, consensul, simpatia pentru subdog sunt
apreciate și încurajate. Conflictele sunt evitate în viața privată și de muncă, iar consensul este
important la final. Timpul liber este important pentru turci, este momentul în care întreaga
familie, clanul și prietenii se reunesc pentru a se bucura de viață. Starea este afișată, dar acest
lucru iese mai mult din PDI ridicat.

Indicele de Evitare a Incertitudinii

Turcia punctează 85 pe această dimensiune și, prin urmare, există o nevoie imensă de legi
și reguli. Pentru a minimiza anxietatea, oamenii folosesc o mulțime de ritualuri. Pentru străini pot
părea religioși, cu numeroase referințe la „Allah”, dar deseori sunt doar modele sociale
tradiționale, folosite în situații specifice pentru a ușura tensiunea.

16
BIBLIOGRAFIE

1. scholar.google.ro
2. http://lsma.ro/index.php/lsma
3. www.insse.ro
4. artemisanegrila.wordpress.com
5. www.ceeol.com
6. https://ro.wikipedia.org
7. https://www.everyculture.com/To-Z/index.html
8. https://www.academia.edu
9. https://www.scribd.com/document/245613590/Cultura-Nationala-Din-Romania
10. http://www.geert-hofstede.com

17

S-ar putea să vă placă și