Concepte fundamentale în domeniul relațiilor publice.

Persuasiune versus Propagandă

Autor: Andrei-Cristian Bucur

Relațiile Publice

De-a lungul timpului au existat numeroase definiții care au încercat să formuleze o

imagine clară asupra Relațiilor Publice. Termenul în sine este unul destul de complex și în
funcție de contextul folosit acesta poate avea mai multe conotații. Mulți autori care au ales să
scrie despre acest subiect au oferit definiții de la foarte simple la extrem de complexe.

O definiție care este acceptată în mai toate domeniile, din cauza flexibilității cu care a fost
formulată “ a fost adoptată în 1978, în cadrul primului Congres Mondial al Asociațiilor de Relații
Publice și al primului Forum Mondial al Relațiilor Publice, care a avut loc în Mexico City:
Practicarea relațiilor publice este arta și știința analizării tendințelor, prezicerii consecințelor
acestora, îndrumării conducătorilor de organizații și punerii în aplicare a unor programe de
acțiune planificate care slujesc atât interesului organizațiilor respective, cât și pe cel al
publicului” [ CITATION Dou04 \l 1048 ]. În această descriere Relațiile publice sunt descrise drept o
analiză a pieței și o abordare a sa din perspectiva rezultatelor care au reieșit din respectiva
analiză.

Dumitru Iacob oferă o altă perspectivă asupra acestui termen și il definește drept “Un proces de
influențare socială. Mai exact spus, ele pot fi încadrate în sfera largă a proceselor de influențare
socială”[ CITATION Dum03 \l 1048 ] . Influențarea trebuie să fie una benefică din punct de vedere al
avantajelor care vor reieși și să tină seama de obiectivele celui care o folosește.

Într-un mediu mai focusat, cel organizațional, Relațiile Publice constituie o cale de comunicare
între organizație și publicurile acesteia:“Relațiile publice constituie o strategie de comunicare
organizațională, prin care organizațiile devin organizații comunicante, fluxurile de comunicare
între organizații si publicurile interne și externe determinând adaptarea organizațiilor la
schimbările din mediul social.”[ CITATION Dum03 \l 1048 ]. Astfel comunicarea este continuă,
organizația fiind mereu la curent cu tendințele din piață, dorințele clienților și, în același timp,
publicul și clienții sunt mereu la curent cu ceea ce are organizația nou de oferit.

Pentru a fii eficienta, comunicarea între organizație și mediul exterior trebuie să fie transparentă,
continuă și în același timp să nu fie niciodată vulnerabilă la schimbare “Pentru a avea succes ,
relațiile publice trebuie să dea dovadă de transparență, să nu fie vulnerabile la influențe și să
demonstreze un proces bilateral dinamic, al cărui scop este înțelegerea de către ambele părți a
faptelor, indiferent dacă nu se ajunge la un acord ulterior cu privire la politică sau
ideologie”[ CITATION San01 \l 1048 ].

În orice organizație, principala misiune a relațiilor publice este de a influența opinia publică.
Fiecare organizație are nevoie de public, clienți, pacienți etc. pentru a-și îndeplini scopurile
propuse și astfel influențarea opiniei publicului larg este o activitate primordială în desfășurarea
activitaților.

Opinia publică

Opinia publică reprezintă părerea și modul de gândire pe care-l are un grup sau o parte a unui
grup despre un subiect anume. Termenul de opinie este derivat din termenul latinesc
“opinari”care exprimă crearea unei păreri, a unei opinii despre un subiect. Atunci când se
dorește ca imaginea unei companii sau a unui produs să fie mai proeminentă, se încearcă
influențarea opiniei publice.

Există diferite instrumente si modalități prin care se poate influența opinia publică. În această
lucrare am ales să fac comparația între două instumente ale comunicării care pot părea
asemănătoare la prima vedere, persuasiunea și propaganda.

Imaginea

Imaginea reprezintă modul în care un produs, obiect, persoană este percepută de către un grup de
persoane. Philip Kotler a definit imaginea drept:”ansamblul perceptiilor pe care un individ le are
vis-a-vis de un obiect”[ CITATION Phi08 \l 1048 ] . Crearea și menținerea unei imagini potrivite este
un pas primordial pentru fiecare companie. În funcție de imagine aceasta va fi percepută pe piață,
publicul larg găsind un reper în acea imagine. Dacă imaginea companiei este una negativă, atunci
nu va mai dura mult până când compania va ajunge la niște rezultate dezastuoase. Pentru a evita
aceste neplăceri este recomandat să se schimbe sau mentină imaginea firmei prin diferite
modalități.
Persuasiunea

Persuasiunea are drept scop schimbarea părerilor și impresilor unui public țintă. Persuasiunea nu
are efecte negative asupra celor cărora le este adresată, ci încearcă să le modifice
comportamentul și tendințele după strategia de poziționare a unei firme. Kapferer a definit
persuasiunea, în cartea sa denumită Căile Persuasiunii, drept:“Definiția persuasiunii este procesul
de schimbare a opiniilor, atitudinilor sau comportamentului unor persoane conștiente că se
urmărește această schimbare prin expunerea la mesaje transmise cu scopul de a influența
opiniile, atitudinile sau comportamentele lor. Acceptarea acestei definiții permite distincția dintre
persuasiune și manipulare, dintre modificarea opiniilor, atitudinilor sau comportamentelor prin
expunerea la mesaje întâmplătoare și persuasiune” [ CITATION Jea02 \l 1048 ] . Kepferer face
distincția clar între manipulare și persuasiune. În timp ce manipularea este un proces ce încalcă
deontologia în toate domeniile de activitate, persuasiunea este privit ca un proces mai etic din
acest punct de vedere.

Persuasiunea este confundată, odată cu trecerea timpului, cu manipularea. Această confuzie este
creată de lipsa de informații a oamenilor, care din lipsă de timp sau interes neglijează cu
desăvârșire acest subiect.

Pentru a funcționa corect persuasinea trebuie să se bazeze pe niște intrumente specifice, aceste
instumente au fost definite de către Robert Cialdini drept șase principii ale persuasiunii [ CITATION
Rob11 \l 1048 ]. Aceste principii sunt:

1.Regula reciprocității. Acesta este cel mai cunoscut principiu și merge pe regula ofer ceea ce am
primit. Fie ca este vorba de comportament, un obicect, un produs etc. schimbul trebuie să fie
echitabil pentru ambele părți.

2.Regula angajamentului și a consecvenței. Este un principiu care scoate în evidență consecvența

oamenilor. Odată ce ai pariat sau garantat pentru ceva ești mult mai predispus să oferi mai mult
credit acelui “ceva”. Dacă ai pune pe cineva să garanteze pentru ceva care are valoare pentru el,
din nou va ieși în evidență regula angajamentului.

3.Regula dovezii sociale. Termenul de dovadă socială face referire la acele comportamente și
obiceiuri care le face majoritatea populației. Pentru a face ce este corect, majoritatea oamenilor,
își iau drept punct de reper pentru asta ce cred alții că este corect. Acest principiu iese în evidență
cel mai bine la reclamele TV. Pentru a fi “în rândul lumii” și să te consideri parte la un anumit
trend trebuie să cumperi produsele unui anumit producător, să te îmbraci după un anumit tipar și
să te comporți ca atare.

4.Regula plăcutului. Această regulă spune că un client este mai predispus să spuna “da” atunci
când solicitarea sau cererea vine de la o persoană plăcută. Foarte multe companii românești
apelează la acest instrument.

5.Regula autorității. Oamenii sunt mai predispuși să asculte persoanele pe care le percep drept
profesioniști într-un domeniu. Tendință prezentă și în Romania. Cel mai bine iese în evidență la
reclamele pentru paste de dinți. Oricât de dezinteresată ar fi o persoană despre acest subiect
doctorul care îi prezintă diferite studii și procentaje poate să-i schimbe părerea.

6.Regula rarității. Probabil cel mai întâlnit sindrom la adolescenții de 16-17 ani. Se bazează pe
faptul ca oamenii își doresc întotdeauna ceea ce nu pot avea. Cu cât un produs/serviciu este mai
greu de obținut cu atât crește și dorința lor de a-l deține.

Persuasiunea nu dorește schimbarea tiparelor de gândire ale unei categorii sociale. Ea își dorește
doar să inducă o anumită parere/idee în gândirea publicului. Față de alte modalități de influențare
este printre cele mai etice și cea mai răspândită.

Propaganda

Propaganda a fost definită ca fiind”declarații privitoare la strategii sau evenimente, de obicei de

natură politică, al căror scop real este diferit de cel aparent. În acest sens, propaganda a existat
înainte de secolul XX, însă importanța sa a crescut într-o epocă în carte comunicarea a devenit
mai ușoară și în care influențarea oamenilor obișnuiești aduce mai multe avantaje. Termenul este
utilizat pentru a descrie o afirmație considerată nesinceră sau neadevărată și elaborată cu scopul
de a impresiona publicul, mai degrabă decât pentru a descoperi adevărul sau pentru a ajunge la o
întelegere între guverne sau partide politice”[ CITATION Ell75 \l 1048 ]
De-a lungul istoriei s-a folosit în aproape toate domeniile. De la propagandă politică, înrolare,
economică etc.. Dintre cele mai cunoscute imagini de propagandă din secolul al XX-lea amintim
afișele cu Lordul Kitchener urmat de deviza “Britons wants you” și cele ale Unchiului Sam
urmat de deviza “ I want you for U.S. Army”[ CITATION Mar12 \l 1048 ]

Întotdeauna propaganda a urmărit să schimbe modul de gândire al oamenilor, de aceea este

considerat de multe persoane drept una dintre cele mai lipsite de etică modalități de influențare.
Au existat cazuri în care mișcările extremiste au folosit propaganda prin intermediul a diferite
canale media publice pentru a-și face cunoscută doctrina și intențiile. Un caz de actualitate este
revista Dabique care este folosită de către mișcarea Statul Islamic pentru a-și face publice
intențiile și încearcă, în același timp, să înroleze noi adepți. Într-un articol publicat în anul 2017,
Douglas Wilbur, a declarat urmatoarele: “ISIL a folosit Dabiq ca formă de comunicare strategică
pentru a atinge obiectivele organizaționale în conformitate cu teoria neoinstituțională. În plus,
ISIL a folosit comunicarea strategică într-o manieră similară cu cea a grupurilor nonextremiste;
el a căutat să avanseze organizarea sa ca fiind superioară celor rivale.” [ CITATION Dou17 \l 1048 ].
Acesta a definit perfect modul în care organizațiile se folosesc de propagandă pentru a obține un
avantaj relativ mare față de concurență. Acest principiu este valabil fie ca vorbim despre
organizații teroriste, para-militare, multi-naționale etc.

Tot din categoria propagană mai fac parte și :etichetarea persoanelor; hiperbolarea unui
eveniment, om; garanțiile unor persoane considerate importante într-un anumit domeniu.

Din punct de vedere deontologic este cea mai nerecomandată formă de publicitate, deoarece
aproape toate instrumentele și mijloacele folosite pentru aceasta au drept rezultat ceva dăunător
publicului larg. Deoarece se bazează pe minciună, manipulare, îndoctrinare și deformarea
adevărului poate produce cele mai vizibile rezultate când este folosită la un nivel semnificativ.

Persuasiune versus propagandă

În urma analizării celor două modalități de influențare a opiniei publice am ajuns la urmatoarele
concluzii:
-Persuasiunea este net superioară propagandei, acest lucru datorându-se eticii fiecărei modalități
în parte. În timp ce persuasiunea este o modalitate de inducere a unei idei, propaganda încearcă
să schimbe modul de gândire a unei categorii sociale.

-Persuasiunea este folosită în toate domeniile de activitate, fiind ceva obligatoriu pentru multe
companii pentru a se putea menține pe piață.

-Propaganda se folosește în domenii precum crima organizată, organizațiile teroriste,

organizațiile militare, dar este prezentă și în alte domenii de activitate.

-Deși nu este foarte deontologică este utilizată datorită efectelor pe care le are la nivel cognitiv.

-De cele mai multe ori propaganda acționează prin persuasiune. Pentru a se ajunge la rezultatele
dorite și să i se maximizeze randamentul trebuie să se sprijine și pe alte modalități de influențare.
Bibliography
Cialdini, R. (2011). Psihologia persuasiunii.

Comper, M. (2014). https://www.descopera.ro/stiinta/12818224-care-sunt-secretele-persuasiunii-cele-

6-instrumente-psihologice-de-convingere. Retrieved from https://www.descopera.ro/stiinta/12818224-
care-sunt-secretele-persuasiunii-cele-6-instrumente-psihologice-de-convingere

Doug Newsom, B. C. (2004). Redactarea materialelor de Relații Publice. București: Polirom.

Dumitru Iacob, D.-M. C. (2003). Relații Publice Eficiența prin comunicare. București: comunicare.ro.

Elliot. (1975). A Dictionary of politics. Harmondsworth: Penguin.

I.Manole. (2017). https://vreaunlp.ro/persuasiune-sau-manipulare/. Retrieved 2019, from

https://vreaunlp.ro/persuasiune-sau-manipulare/

Kapferer, J.-N. (2002). Căile Persuasiunii. București : comunicare.ro.

Kotler, P. (2008). Managementul marketingului.

Oliver, S. (2001). Public Relations Strategy. Kogan Page Limited.

Tungate, M. (2012). ADLAND istoria universală a publicității.

Wilbur, D. (2017, 5 10). Taylor&Francis Online. Retrieved from Propaganda’s Place in Strategic
Communication: The Case of ISIL’s Dabiq Magazine:
https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/1553118X.2017.1317636