STĂNCAN MARIA, filologie croată-română, anul II, Opțional literatură română

Zona naratiunii fantastice in povestirea ”Stan Patitul” de Ion Creanga

De-a lungul timpului basmele lui Ion Creanga au fost interpretate in fucntie de
critica literara. La inceput chiar si cei de la ”Junimea” credeau ca ”Povestea lui
Harap-Alb” este o prelungire a basmului popular. Dar mai apoi Garabet Ibraileanu a
opinat ca basmele lui Creanga sunt pline de originalitate, deoarece au o tinta realista.
Iar George Calinescu evidentia raportul subtil al basmului sau cu cel popular.
S-a vorbit si de o umanizare a fantasticului in basmele sale, in ”Stan Patitul” mai
mult decat in oricare alt basm si este vorba despre o nuvela. E preluata din schema
basmului popular, dar cea narativa e atat de tare animata, incat detaliile devin
fapte de viata. Mai mult, excesul de naratiune este inlocuit de factorul psihologic
si de dialog, pentru a fi spuse nu repovestite.
Elementele fantastice apar in simbioza cu cele reale, iar personajele fantastice au
aspect si manifestari de natura reala. Desi povestea nu are un model folcloric, pare
a anticipa ”Kir Ianulea” scrisa de I. L. Caragiale.
Aspectul realismului etno-antropologic are ca fundament o ”intriga fantastica”.
Eroul principal este un tanar, ”flacau statut, baiet strain”, care-si agonisise
oaresice avere si-i venise gand de insuratoare, de urat ce-i era de unul singur. Insa
”amana din zi in zi si de joi pana mai apoi”, caci tinea cont de gura lumii ca
”femeia-i sac fara fund”, ”lenesa, marsava si risipitoare”.
Asadar, trecand de 30 de ani (”de la 30 inainte numai dracu ii vine de hac”) viata
lui Stan necesita o schimbare. Autorul n-a ales aceasta varsta intamplator,
deoarece implica o ”schimbare de paradigma” si o ”trecere de la etapa naturala a
vietii la etapa culturala”. Mai exact pe Stan il pastea o transformare a fiintei sale,
cu caracter complet, o trecere constienta de la o stare la alta, avand ca rezultat un
om nou. Fapt intarit chiar de Stan: ”a trectu soarele de-amezi, sunt mai mult batran
decat tanar”.
Fantasticul isis da obolul la realizarea ”lumii pe dos”, iar in povestire diavolul
nu are nimic inspaimantator, mai mult, are un aspect uman-este flamand. Aceasta
povestire prezinta una dintre cele mai originale maniere de a trata fantasticul.
Autorul a pastrat desfasurarea scenica mai peste tot, dar i-a conferit o nota
neprevazuta.
Fantasticul e tratat de-o maniera realista cu multa culoare locala rurala. Dracul,
transformat in baietan, are un dialog plin de autenticitate cu Stan. Creanga a
obtinut un efect literar deosebit din originala alipire a fantasticului la realitatea
specifica si se inscrie pe orbita comicului. Si aceasta pentru ca, in ceea ce priveste
basmul, autorul este un histrion nemaipomenit, prezentand un amestec de rural cu
miraculos.
Gestica si converstia celor doi sunt urmarite si notate cu exactitate. In Iad,
capetenia demonilor, Scaraotchi, vorbeste ca o baba din piata de peste care se
tocmeste aprig pentru marfa: ”Ei bine, zmardoare uricioasa ce esti, de mancat, ai
mancat botul cel de mamaliga ...”
In poveste, modelul ideal al lumii si anume ordinea fireasca a lucrurilor e
”trotilata” de existenta scoasa in afar traditiei a eroului caruia ”uratul ii venea de
hac”. El este muncit de sperante si incertitudini evidente in maniera de a gestiona
situatia: ”sa se insoare ... sa nu se insoare ?! ...” Unei astfel de dileme i se impune
(aproape de la sine) un jihad (efort), o actiune exterioara (executata de un alt
personaj ori de autor) care mineaza o asemenea stare de echilibru.
 Naratorul introduce, in contextul actiunii epice, primul erou-civilizator care
simbolizeaza traditional raul etern, al tuturor schimbarilor malefice universale,
mai ales in basmele fantastice romanesti-pe Scaraotchi-”capetenia dracilor”. Acest
personaj pe post de ”acuzatul permanent de serviciu” in mentalitatea colectiva,
este mentinut de autor in vechile-i tipare. Actiunile remodelatoare ale aceluia si
finalitatea prezumtiva a lor se evidentiaza net in pasajulin care le porunceste
diavolilor ”sa vare vrajba intre oameni”. Aceast hotarare imperativ-autoritara (si
autoritarista, fireste) ”da cep” unui lung sirag de intamplari si transformari
ulterioare, de fapt insusi fondul naratiunii fantastice. Acestea sunt posibile doar
printr-un gest uman, realizat concomitent cu enuntarea poruncii respective. Este
gestul protagonistului care se erijeaza si el in erou-civilizator.
Ingurgitarea cu fatala dezinvoltura de catre diavolul ghinionist a botului de
mamaliga lasat de milosul Stan cu intentii caritabile in ”selva salvage”
declanseaza (re)modelarea existentei eroului si a universului acelei existente.
Pedepsit de Scaraotchi, dracul ajunge (involuntar) sluga lui Stan, care, insa, nu se
astepta (deloc) la asa ceva. Prezenta sa devine pregnanta atunci cand acesta devine
intermediar traditional in chestiunea casatoriei si-l convinge extrem de original
(seceratul graului tinand de proverbul ”Cand se-nsoara, nu-i de moara”) pe Stan sa
dea cu piciorul celibatului.
Rolul ”civilizator” al acestui personaj-simbol se amplifica episod cu episod (la
hora, in petit). Dar adevarata dimensiune si finalitate a (re)modelarii, ”lucrarea
diavolului” numit Chirica, este cea relevata in episodul chirurgiei, ”scoaterea
coastei de drac” din nevasta Patitului, pretextul fiind instructiv-didactic.
O particularitate anume a prezentei sale in basmul popular, in universul acestuia,
consta in lipsa maleficitatii sale, tinand de umanizarea diavolului la romani. Chiar
si revendicarea platii simbolice pentru cei trei ani de slujba are un final pozitiv,
baba codoasa, prezenta nedorita intr-un univers uman ideal, dispare (dar nu se
dezintegreaza). Dar disparitia sa, in loc sa puna in primejdie starea de bine a lui
Stan, dimpotriva, ii conolideaza temeiurile.
Chiar V. Dovinescu opina: ”Stan are caracteristicile Omului Primordial: Tota
Puri, Omul Gol; poseda starea de copilarie, balya, singuratatea Autogenului,
pribegia pentru ca e ubicuu, fara tata si fara mama pentru ca s-a identificat cu
umanitatea care precede logic si ontologic polarizarea in masculin si feminin, fara
genealogie ...Orfanul este simbolic complementar cu vaduva si aceste doua
auguste prototipuri se gasesc, fara exceptie, in toate traditiile, provenind probabil
din Traditia Primordiala”.
In basm avem de-a face cu ritualul de schimbare a numelui, care este un ritual
initiatic. In urma unei boli a copilariei, lui Stan i s-a conferit un alt nume, Ipate,
deci si o alta/noua identitate. Este un obicei cunoscut de toate comunitatile
initiatice din lume. Astfel, el devine un”dwiya”, ca si cum s-ar fi nascut a doua
oara. Prezentandu-se in ”selva salvage” cu un bot de mamaliga (aliment facut din
porumb), sfarseste prin al cunoaste pe Chirica, alt ”orfan”, despre care Stan isi da
cu parerea ”vrabia-i tot puiu, dar numai dracul o stie de cand ii”. De asemenea, i
se pare ca ”parca vorbeste de pe ceea lume”.
Intre cei doi are loc un schimb de cuvinte codificate ce par a fi formule de
recunoastere, parole de trecere, utilizand snoave, cimilituri, vorbirea in doi peri,
amintind de ”logah swranyah”, limba primordiala a zeilor. Fara indoiala, Stan este
prototipul Omului Primordial, iar una din probele initiatice este ghicitul, o alta
este secerisul. Totusi, Stan trebuie insurat, asa ca urmeaza petitul, care este un soi
de cautare, dar si o aflare/gasire, pentru ca sfarsitul ciclului sa-si reintalneasca
inceputul atemporal.
Dar, ghinion, femeia cu care sa se insoare are o coasta de drac in ea, tocmai a
patra (Sa fie oare aceasta o coincidenta pitagoreica ?) Diavolul numit Chirica isis
pune la bataie toata priceperea lui diavoleasca si i-o scoate, folosindu-se de
ciocan, dalta si cleste. Dupa cum se stie din simbolistica universala, ciocanul
presupune o activitate formatoare ori chiar demiurgica (ciocanul lui Thor). Lovind
in acesta cu dalta, inseamna ca vointa spirituala isi face simtita prezenta in
cunoasterea care concepe ideile si conceptele, dar mai ales stimuleaza cunoasterea
distinctiva. Ciocanul mai inseamna si inteligenta care faptuieste si persevereaza in
ceea ce priveste actiunea, vointa executorie, iar dalta, discernamantul.
Extragerea destul de complicata a coastei (sunt necesare apa vie si apa moarta)
semnifica eliminarea surplusului de element negativ yin, care se punea de-a
curmezisul realizarii complementaritatii, tocmai cand se implineau cei trei ani de
mucenicie/penitenta ai diavolului Chirica. Neindoios si fapt deloc surprinzator
pentru oricine, finalul povestii este unul moralizator.