STĂNCAN MARIA, filologie croată-română, anul II, Opțional literatură română
Zona naratiunii fantastice in povestirea ”Stan Patitul” de Ion Creanga
De-a lungul timpului basmele lui Ion Creanga au fost interpretate in fucntie decritica literara. La inceput chiar si cei de la ”Junimea” credeau ca ”Povestea luiHarap-Alb” este o prelungire a basmului popular. Dar mai apoi Garabet Ibraileanu aopinat ca basmele lui Creanga sunt pline de originalitate, deoarece au o tinta realista.Iar George Calinescu evidentia raportul subtil al basmului sau cu cel popular.S-a vorbit si de o umanizare a fantasticului in basmele sale, in ”Stan Patitul” maimult decat in oricare alt basm si este vorba despre o nuvela. E preluata din schema basmului popular, dar cea narativa e atat de tare animata, incat detaliile devinfapte de viata. Mai mult, excesul de naratiune este inlocuit de factorul psihologicsi de dialog, pentru a fi spuse nu repovestite. Elementele fantastice apar in simbioza cu cele reale, iar personajele fantastice auaspect si manifestari de natura reala. Desi povestea nu are un model folcloric, parea anticipa ”Kir Ianulea” scrisa de I. L. Caragiale. Aspectul realismului etno-antropologic are ca fundament o ”intriga fantastica”.Eroul principal este un tanar, ”flacau statut, baiet strain”, care-si agonisiseoaresice avere si-i venise gand de insuratoare, de urat ce-i era de unul singur. Insa”amana din zi in zi si de joi pana mai apoi”, caci tinea cont de gura lumii ca”femeia-i sac fara fund”, ”lenesa, marsava si risipitoare”. Asadar, trecand de 30 de ani (”de la 30 inainte numai dracu ii vine de hac”) viatalui Stan necesita o schimbare. Autorul n-a ales aceasta varsta intamplator,deoarece implica o ”schimbare de paradigma” si o ”trecere de la etapa naturala avietii la etapa culturala”. Mai exact pe Stan il pastea o transformare a fiintei sale,cu caracter complet, o trecere constienta de la o stare la alta, avand ca rezultat unom nou. Fapt intarit chiar de Stan: ”a trectu soarele de-amezi, sunt mai mult batrandecat tanar”. Fantasticul isis da obolul la realizarea ”lumii pe dos”, iar in povestire diavolulnu are nimic inspaimantator, mai mult, are un aspect uman-este flamand. Aceasta povestire prezinta una dintre cele mai originale maniere de a trata fantasticul.Autorul a pastrat desfasurarea scenica mai peste tot, dar i-a conferit o notaneprevazuta. Fantasticul e tratat de-o maniera realista cu multa culoare locala rurala. Dracul,transformat in baietan, are un dialog plin de autenticitate cu Stan. Creanga aobtinut un efect literar deosebit din originala alipire a fantasticului la realitateaspecifica si se inscrie pe orbita comicului. Si aceasta pentru ca, in ceea ce priveste basmul, autorul este un histrion nemaipomenit, prezentand un amestec de rural cumiraculos. Gestica si converstia celor doi sunt urmarite si notate cu exactitate. In Iad,capetenia demonilor, Scaraotchi, vorbeste ca o baba din piata de peste care setocmeste aprig pentru marfa: ”Ei bine, zmardoare uricioasa ce esti, de mancat, aimancat botul cel de mamaliga ...” In poveste, modelul ideal al lumii si anume ordinea fireasca a lucrurilor e”trotilata” de existenta scoasa in afar traditiei a eroului caruia ”uratul ii venea dehac”. El este muncit de sperante si incertitudini evidente in maniera de a gestionasituatia: ”sa se insoare ... sa nu se insoare ?! ...” Unei astfel de dileme i se impune(aproape de la sine) un jihad (efort), o actiune exterioara (executata de un alt personaj ori de autor) care mineaza o asemenea stare de echilibru.
Naratorul introduce, in contextul actiunii epice, primul erou-civilizator caresimbolizeaza traditional raul etern, al tuturor schimbarilor malefice universale,mai ales in basmele fantastice romanesti-pe Scaraotchi-”capetenia dracilor”. Acest personaj pe post de ”acuzatul permanent de serviciu” in mentalitatea colectiva,este mentinut de autor in vechile-i tipare. Actiunile remodelatoare ale aceluia sifinalitatea prezumtiva a lor se evidentiaza net in pasajulin care le poruncestediavolilor ”sa vare vrajba intre oameni”. Aceast hotarare imperativ-autoritara (siautoritarista, fireste) ”da cep” unui lung sirag de intamplari si transformariulterioare, de fapt insusi fondul naratiunii fantastice. Acestea sunt posibile doar printr-un gest uman, realizat concomitent cu enuntarea poruncii respective. Estegestul protagonistului care se erijeaza si el in erou-civilizator. Ingurgitarea cu fatala dezinvoltura de catre diavolul ghinionist a botului demamaliga lasat de milosul Stan cu intentii caritabile in ”selva salvage”declanseaza (re)modelarea existentei eroului si a universului acelei existente.Pedepsit de Scaraotchi, dracul ajunge (involuntar) sluga lui Stan, care, insa, nu seastepta (deloc) la asa ceva. Prezenta sa devine pregnanta atunci cand acesta devineintermediar traditional in chestiunea casatoriei si-l convinge extrem de original(seceratul graului tinand de proverbul ”Cand se-nsoara, nu-i de moara”) pe Stan sadea cu piciorul celibatului. Rolul ”civilizator” al acestui personaj-simbol se amplifica episod cu episod (lahora, in petit). Dar adevarata dimensiune si finalitate a (re)modelarii, ”lucrareadiavolului” numit Chirica, este cea relevata in episodul chirurgiei, ”scoatereacoastei de drac” din nevasta Patitului, pretextul fiind instructiv-didactic. O particularitate anume a prezentei sale in basmul popular, in universul acestuia,consta in lipsa maleficitatii sale, tinand de umanizarea diavolului la romani. Chiar si revendicarea platii simbolice pentru cei trei ani de slujba are un final pozitiv, baba codoasa, prezenta nedorita intr-un univers uman ideal, dispare (dar nu sedezintegreaza). Dar disparitia sa, in loc sa puna in primejdie starea de bine a luiStan, dimpotriva, ii conolideaza temeiurile. Chiar V. Dovinescu opina: ”Stan are caracteristicile Omului Primordial: TotaPuri, Omul Gol; poseda starea de copilarie, balya, singuratatea Autogenului, pribegia pentru ca e ubicuu, fara tata si fara mama pentru ca s-a identificat cuumanitatea care precede logic si ontologic polarizarea in masculin si feminin, faragenealogie ...Orfanul este simbolic complementar cu vaduva si aceste douaauguste prototipuri se gasesc, fara exceptie, in toate traditiile, provenind probabildin Traditia Primordiala”. In basm avem de-a face cu ritualul de schimbare a numelui, care este un ritualinitiatic. In urma unei boli a copilariei, lui Stan i s-a conferit un alt nume, Ipate,deci si o alta/noua identitate. Este un obicei cunoscut de toate comunitatileinitiatice din lume. Astfel, el devine un”dwiya”, ca si cum s-ar fi nascut a douaoara. Prezentandu-se in ”selva salvage” cu un bot de mamaliga (aliment facut din porumb), sfarseste prin al cunoaste pe Chirica, alt ”orfan”, despre care Stan isi dacu parerea ”vrabia-i tot puiu, dar numai dracul o stie de cand ii”. De asemenea, ise pare ca ”parca vorbeste de pe ceea lume”. Intre cei doi are loc un schimb de cuvinte codificate ce par a fi formule derecunoastere, parole de trecere, utilizand snoave, cimilituri, vorbirea in doi peri,amintind de ”logah swranyah”, limba primordiala a zeilor. Fara indoiala, Stan este prototipul Omului Primordial, iar una din probele initiatice este ghicitul, o altaeste secerisul. Totusi, Stan trebuie insurat, asa ca urmeaza petitul, care este un soide cautare, dar si o aflare/gasire, pentru ca sfarsitul ciclului sa-si reintalneasca
inceputul atemporal. Dar, ghinion, femeia cu care sa se insoare are o coasta de drac in ea, tocmai a patra (Sa fie oare aceasta o coincidenta pitagoreica ?) Diavolul numit Chirica isis pune la bataie toata priceperea lui diavoleasca si i-o scoate, folosindu-se deciocan, dalta si cleste. Dupa cum se stie din simbolistica universala, ciocanul presupune o activitate formatoare ori chiar demiurgica (ciocanul lui Thor). Lovindin acesta cu dalta, inseamna ca vointa spirituala isi face simtita prezenta incunoasterea care concepe ideile si conceptele, dar mai ales stimuleaza cunoastereadistinctiva. Ciocanul mai inseamna si inteligenta care faptuieste si persevereaza inceea ce priveste actiunea, vointa executorie, iar dalta, discernamantul. Extragerea destul de complicata a coastei (sunt necesare apa vie si apa moarta)semnifica eliminarea surplusului de element negativ yin, care se punea de-acurmezisul realizarii complementaritatii, tocmai cand se implineau cei trei ani demucenicie/penitenta ai diavolului Chirica. Neindoios si fapt deloc surprinzator pentru oricine, finalul povestii este unul moralizator.
Răsplătiți-vă curiozitatea
Tot ce doriți să citiți.
Oricând. Oriunde. Orice dispozitiv.
Fără obligații. Anulați oricând.