Sunteți pe pagina 1din 2

Neologismele–  cuvintele împrumutate de curând din alte limbi.

ex:  laptop, job

Regionalismele–  cuvintele vorbite doar în anumite părți ale țării


ex:  păpușoi, curechi

Arhaismele–  cuvinte vechi care nu se mai folosesc în vorbirea curentă


ex: garnizoană, genune

Cuvintele polisemantice–  sunt cuvintele care au  două sau mai multe sensuri  legate între ele.

Sensurile unui cuvânt polisemantic sunt  mai mult sau mai puţin apropiate, spre deosebire de sensurile
omonimelor, care nu au între ele nici o legătură.
 
ex:  la mine în  baie  – ţeava de la  baie  – plec la  băi  – fac o  baie
 
Unităţile frazeologice–  sunt  combinaţii  stabile de  două sau mai multe cuvinte, având  sens unitar  şi
referindu-se la  un singur aspect al realităţii.
 
Unităţile frazeologice sunt grupuri de cuvinte care se comportă ca  o singură parte de vorbire. Aceste
unităţi sunt denumite uneori şi  locuţiuni  sau  expresii.
 
Unităţile frazeologice pot fi:
 
–  creaţii interne  ale limbii române

–  împrumuturi  din alte limbi.


ex: Bardul de la Mirceşti,  tobă de carte

Clişeele internaţionale–  sunt  unităţi frazeologice  care circulă în majoritatea limbilor şi au un  caracter
cultural.

În structura clişeelor internaţionale intră, de obicei, un  nume propriu; ele au la bază  întâmplări
biblice,  legende antice  sau chiar  fapte reale.
 
ex:  arca lui Noe,  sabia lui Damocles
Modalităţi de expunere

Modalitățile de expunere sunt : narațiunea, descrierea și dialogul.

- Narațiunea este un mod de expunere care prezintă o succesiune de întâmplări petrecute într-o ordine
cronologică.

-Descrierea este un mod de expunere care constă în prezentarea sugestivă a unor obiecte, personaje si
fenomene ale naturii. Descrierea literară reflectă sentimentele și impresiile celui care privește și descrie.

Descrierea este:

a: obiectivă - oferă informații într-o anumită manieră, conform cu realitatea;

b: subiectivă - oferă informații filtrate prin viziunea autorului. Ea creează o anumită impresie și/sau
emoție asupra cititorului. Este marcată de felul cum percepe sau își imaginează obiectul descris cel care
face descrierea.

-Dialogul este un mod de expunere alcătuit dintr-o înlănțuire de replici ,prin care se reproduce o discuție
între două sau mai multe personaje.

Ca mijloc de caracterizare al personajelor, dialogul se referă la: felul de a vorbi, felul de a gândi,
comportamentul și atitudinile personajelor caracterizate.