Caiet de documentație

Butcaru Alexandru

Gheorghe Daria

Șarpe Andreea
A.Documentare directă a monumentului
A1. schițe și notițe
A2. documentar fotografic interpretat
B.Documentare bibliografică
B1. a istoricului monumentului
B2. arhitecturală – analogii la program
B3. intervenții de conservare-restaurare

B1.
Turnul Cositorarilor

Turnul Cositorarilor ( Zinngiesserturm, in germană) este o altă imagine

care oglindște zbuciumata istori a cetății. Alături de Turnul cu Ceas el
domină partea de jos a orașului, având o excepțională poziție de apărare.
Ridicat odată cu zidul, este contemporan cu turnurile porții și croitorilor, și la
fel ca acestea, avea forma unui paralelipiped cu baza dreptunghiulară.
Înalt de 25 de metri, are cea mai arhaică înfățișare dintre toate
turnurile existente din Cetate. S-ar părea ca acesta a fost construit odată cu
Zidul Cetații. Turnul a suferit, probabil in secolul al XV-lea, modificări la
partea superioară, impuse datorită dezvoltarii tehnicilor militare. O inscripție
menționată în lucrări mai vechi, astăzi dispărută, arată că în 1583 a avut loc
cea mai importantă acțiune de reconstruire.
Baza turnului este de formă dreptunghiulară, următoarele două etaje
sunt construite pe plan pentagonal, iar ultimul etaj pe plan octagonal, ale
carui părți ieșite în afară pe console robuste. La ultimul etaj găsim guri de
aruncare, deschideri pentru archebuze și puști, care îi dau, mai ales văzut
din Turnul cu Ceas, o dantelatură specificăAcoperișul de țiglă este ridicat la
rândul lui pe un plan hexagonal. Aceste neregularități îi dau în general un
volum extrem de expresiv, plin de trufie, și un contur foarte original, care se
afirmă puternic în cuprinsul siluetei generale a Cetății.
Bătrânul turn stă nezdruncinat de veghe, așezat solid în locul său,
înfruntând secolele ce trec. Tencuiala acestuia, odinioară netedă, a fost
ciuruită de-a lungul timpul de numeroase lovituri de cartușe, care datează,
așa cum s-ar crede, din luptele de la 1704.
În secolul al XVI-lea, turnului i-a fost adăugat bastionul din fața lui. În
ziua de astăzi, acesta este umplumut cu pământ, plantat cu copaci și
amenajat cu bănci, fiind un loc plăcut de recreere și oferind de pe înălțimea
lui priveliști panoramice deosebit de frumoase asupra orașului.Opus
bationului de apărare al Turnului Măcelarilor, turnurile de aici aveau o largă
rază de acțiune de la nord-este la sud-est. atât bastionul cât și zidul sunt
bine conservate și dau o imagine clară asupra sistemului de luptă și apărare
din evul mediu. De asemenea, bastionul se afla acum în proprietatea
Bisericii. Nevoia de a construe bastioane a apărut li ea in secolele al XVI-lea
si al XVII-lea, când fortificațiile trebuiau perfecționate din cauza dezvoltării
armelor de foc.
B2.
Turnul Dulgherilor
Turnul Dulgherilor din Sibiu (în germană
Zimmermannsturm, în latină turris carpentariorum)
este un turn construit în secolul al XIV-lea de
breasla săsească a dulgherilor în orașul Sibiu.
Turnul făcea partea din cea de-a treia centură de
fortificații a orașului. Turnul Dulgherilor este cel
mai nordic dintre cele trei turnuri aflate pe str.
Cetății (în germană Harteneckgasse, după numele
primarului Johann Sachs von Harteneck).
Cea de-a III-a incintă fortificată a orașului datează
din perioada 1357-1366. Dintre turnurile de
apărare componente ale acestei incinte, cele mai
puțin atinse de vicisitudinile vremii sunt cele trei
turnuri aflate pe strada Cetății și anume Turnul
Archebuzierilor, Turnul Olarilor și Turnul
Dulgherilor. Dintre aceste trei turnuri, cel mai
nordic este Turnul Dulgherilor.
Datarea turnului se poate face pe baza
elementelor stilistice și formale doar cu o mare
aproximație, deoarece astfel de forme se întâlnesc pe parcursul mai multor decenii.
Turnurile de apărare componente ale incintei a III-a erau adaptate armelor de foc
(archebuzelor), dar forma lor prismatică (rectangulară sau poligonală) nu asigura
cea mai bună protecție contra artileriei în curs de perfecționare.
În decursul timpului, acest turn a suferit o serie de reparații și modificări, lucrările
de fortificare a incintei Cetății Sibiului fiind continuate în cea de a doua jumătate a
secolului al XV-lea și în primele decenii ale celui următor. Forma actuală a acestui
turn datează probabil de pe la începutul secolului al XVI-lea. Turnul Dulgherilor a
fost restaurat în perioada 1967-1972 și apoi în anul 2007. De asemenea, și curtina
dintre Turnul Dulgherilor și Turnul Olarilor este o reconstrucție recentă a vechiului
zid.
Turnul Dulgherilor este construit din piatră și
cărămidă. El are o formă circulară (la bază),
delimitată de porțiunea următoare printr-o
cornișă pronunțată, după care turnul capătă
formă de prismă octogonală, încheiată în
partea superioară prin clasica porțiune ieșită
în afară, susținută de console cu guri de foc
între arce.
La primul nivel se află metereze în formă de gaură de cheie, realizate în special
pentru a permite executarea focului de archebuze. Din aceste guri de foc se trăgea
cu archebuza contra asediatorilor ajunși la baza zidurilor. Partea superioară a
turnului este ieșită în afarași sprijinită, la fel ca majoritatea turnurilor sibiene, pe
console în ale căror arce de legătură sunt prevăzute guri de aruncare.

Turnul Olarilor
Turnul Olarilor din Sibiu (în germană Töpferturm) este un turn construit în secolul al
XV-lea de breasla săsească a olarilor în orașul
Sibiu. Turnul făcea partea din cea de-a treia
centură de fortificații a orașului. Turnul Olarilor
este unul din cele trei turnuri aflate pe str. Cetății
(în germană Harteneckgasse), fiind situat între
Turnul Archebuzierilor și Turnul Dulgherilor.
Turnul este construit din piatră și cărămidă. Are o
formă dreptunghiulară (la bază), după care turnul
se retrage la etajul intermediar, pentru a se
încheia în partea superioară prin clasica porțiune
ieșită în afară, susținută de console cu guri de foc
între arce.
La primul și al doilea nivel se află metereze în
formă de gaură de cheie, realizate în special
pentru a permite executarea focului de
archebuze. Din aceste guri de foc se trăgea cu
archebuza contra asediatorilor ajunși la baza
zidurilor. Partea superioară a turnului este ieșită în
afară și sprijinită, la fel ca majoritatea turnurilor
sibiene, pe console.
Datarea turnului s-a făcut ținând cont de planul
dreptunghiular la bază, plan păstrat la proporții
mai reduse și la nivelul superior, precum, și
poziția față de zid. Cu toate acestea, unii
cercetători susțin că este de proveniență mai
recentă, de pe la mijlocul secolului al XVI-lea.
Însă în acea perioadă se ridicau deja rondele de
artilerie sau bastioane, iar rolul unui turn de
asemenea proporții și, mai ales, astfel plasat ar fi
fost minor. Forma actuală a acestui turn datează
probabil de pe la începutul secolului al XVI-lea.
Turnul Olarilor a fost restaurat în perioada 1967-
1972.
Curtina care leagă Turnul Olarilor de Turnul Dulgherilor este construită în cel puțin
două faze, acest lucru reieșind din însăși structura materialului de construcție.
Astfel, jumătatea inferioară a zidului este realizată din piatră brută, pe când
jumătatea superioară reprezintă o supraînălțare (înălțimea zidului a fost aproape
dublată) executată din cărămidă. În partea din interiorul cetății, zidul este prevăzut
la partea superioară cu metereze, unde se ajungea de pe un coridor de acces
acoperit, susținut de o înșiruire de arcade. Acest sistem fortificat de apărare este
larg răspândit la cetățile sătești din județul Sibiu, un exemplu tipic fiind fortificația
din Vorumloc.

Turnul Archebuzierilor
Turnul Archebuzierilor din Sibiu (în germană Hermannstädter Armbrusterturm),
denumit ulterior Turnul Postăvarilor (Pânzarilor),
este un turn construit în secolul al XIV-lea în
orașul Sibiu și care făcea partea din cea de-a
treia centură de fortificații a orașului. Este cel
mai sudic dintre cele trei turnuri aflate pe str.
Cetății (în germană Harteneckgasse, după
numele primarului Johann Sachs von Harteneck).
Dintre cele trei turnuri, cel mai sudic este Turnul
Archebuzierilor. Denumirea sa provine de la
prezența la primul nivel a unor metereze în
formă de gaură de cheie, prin care se putea
trage cu archebuza. În decursul timpului, acest
turn a fost modificat și supraînălțat. Ulterior, a
fost denumit Turnul Postăvarilor sau al
Pânzarilor.Turnul Archebuzierilor a fost restaurat
în perioada 1967-1972.
Turnul Archebuzierilor este construit din piatră
(până la înălțimea de circa 1 metru) și din
cărămidă (de la circa 1 m până sus). Are formă de prismă ortogonală. Cinci din
laturile sale sunt situate în exteriorul incintei fortificate.
La primul nivel se află metereze în formă de gaură de cheie, realizate în special
pentru a permite executarea focului de archebuze. Partea superioară a turnului este
ieșită în afară și sprijinită, la fel ca majoritatea turnurilor sibiene, pe console în ale
căror arce de legătură sunt prevăzute guri de aruncare.
Turnul Pompierilor
Turnul Pompierilor, denumit pe vremuri Turnul Lăcătușilor, este situat pe strada
Tipografiei din municipiul Cluj-Napoca. Edificiul a
fost construit în anul 1574 în cadrul celei de-a doua
incinte medievale de apărare a orașului. Inițial a
purtat denumirea de "Poarta Mică din ulița
Săpunului" (în maghiară Szappany utcai kis kapu).
Turnul Pompierilor împreună cu o porține de zid
este unul din puținele fragmente din a doua incintă
medievală de apărare a Clujului care se mai
păstrează și astăzi.
Respectiva poartă a supraviețuit deoarece în
secolul al XIX-lea a fost înălțată și folosită până la
începutul secolului al XX-lea de pompieri pentru
supravegherea orașului, de aici provenind și
numele actual: Turnul Pompierilor. După ce a
încetat a mai fi folosit ca punct de observare a
incendiilor, turnul a găzduit Muzeul Pompierilor,
care în prezent nu mai funcționează.
În secolul al XIX-lea acea parte a orașului era cea mai periculoasă, incendiile fiind
foarte frecvente, din turn putându-se supraveghea într-un mod optim focarele din
centru, pentru a se interveni cât mai rapid și eficient. În anii ‘80, în locul vechiului
acoperiș s-a construit o cupolă din sticlă în care se intenționa amplasarea unui
observator astronomic și transformarea incintei în muzeu de astronomie. Proiectul
nu a mai fost finalizat, și nici transformarea turnului în muzeu al pompierilor nu a
avut sorți de izbândă. Trecut în 2011 în administrarea municipalității clujene, turnul
va avea o nouă destinație, acea de centru de cultură urbană, așa cum este în acest
moment Bastionul Croitorilor.
B3.
Torre de sa Punta Prima
On an island in the mediterranean, architect Marià Castelló Martínez has restored a
two-storey monument that dates back to the mid-18th century. Completed in 1763,
the ‘pi des català’ tower is one of four defensive lookout structures on the coast of
Formentera, the smallest of Spain’s balearic islands. The landmark structure, which
measures approximately 12.5 meters in diameter, has now been sensitively
renovated and is able to facilitate public visits.

Throughout the project, Marià Castelló Martínez has used a limited palette of
materials that each relate closely in tone to their original counterparts. In places,
weathering steel has been used to emphasize the unapologetically contemporary
nature of the intervention. As the building is a protected landmark, the brief
stressed the importance of retaining the building’s character and identity.
Consequently, architectural changes have only been made for safety reasons or
where structurally necessary.
Upon entry via a new corten-framed doorway, visitors are greeted with the tower’s
largest space. Here, the original stone staircase has been replaced with a steel
structure hung from above. When in use as a defensive lookout, the building was
accessed at its upper level for security reasons. This entrance was guarded by a
machicolation — an overhead opening, through which stones or boiling liquids could
be dropped on attackers. The aperture is accessed via a new spiral staircase that
leads to the rooftop deck.
Nazari Tower
The world is dotted with ancient artifacts and historic structures that throughout the
years have passed from owner to owner and undergone various transformations to
suit contemporary needs. In the mountainous landscape of Almeria, Spain, in a
small town called Huercal-Over, a military defensetower on a raised enclave
remains standing since the 13th century. It was originally built by the Arab Kingdom
of Nazari during their rule in Spain when their territories were being reduced to the
southern Andalusia region. The construct was part of a larger fortress that has long
since been destroyed, but the tower remains as a memory of its past, surrounded
by hidden relics that date back to the Bronze Age. During the Spanish Civil War it
was taken over by military forces and repurposed as a bunker; new openings were
made for machine gun access. A private owner then bought the property and made
basic alterations to indulge in their own needs during the following 50 years until
the municipality acquired the land and commissioned Spanish practice Castillo-
Miras Arquitectos to carry out a renovation that would respect the historical
significance and character of the dilapidated edifice.
The intervention aimed at restoring the construct to its original design, using known
documentation and similar tower typologies of ancient arab architecture to ensure
morphological accuracy. It was decided to create a clear distinction between the
new and old, to allow the added elements to stand obviously separate from the
existing and to let this dichotomy in turn present the relic as an observable,
inhabitable artifact. The new components have a temporary nature with no
permanent foundations in the ground, they are designed as foreign objects
contrasting the earth-tone tower. The parking area was created relatively off-site,
on an existing plateau. A path guides visitors to the information kiosk, a corten steel
box whose shipping container-like appearance emphasizes its relative transience.
The path continues winding along the natural contours and topographical features
of the site peppered with stone block benches that seem to grow out of the ground,
creating places to sit, rest and enjoy the landscape. As the original entry is four
meters off the ground, a corten steel circular staircase structure was placed – also
without permanent foundations – next to the square tower,allowing its materiality
and form to contradict the language dictated by the earthen building. Perforations
in the stair envelope allow visitors periodic views of the landscape and immediate
site to help gain an understanding from a new perspective, until reaching the top
where the front door is located across from a view stretching miles over
mountainous terrain into the horizon.
The restoration of the interior relied not so much on alien intervention but rather on
the rejuvenation of the original design. The exterior mud walls were cleaned off to
unveil their true color; where the walls became too damaged they were
reconstructed with a limestone mortar that fits into the context while subtly
exposing its difference from the existing material. Interior additions were removed,
newly punctured openings in the recent past were re-closed; the inserted 20th-
century floor tiles were removed and replaced with a floating wooden floor
independent of the walls; the new plaster coatingon the interior partitions was
eliminated to bring out the brick structure. The tower exists as it did over 800 years
ago, recalling its powerful presence in an ancient landscape, bringing to life an
architecture designed and built by anonymous people, preserved for many years to
come.
Bibliografie
- Dubowy,Erich, Sighișoara, un oraș medieval, Editura Tehnică, București, 1967

- Giurgiu,Emil, Sighișoara , București, 1982

- Niedermeier,Paul, Geneza orașelor medievale în Transilvania, Editura

Academiei Romăne , București, 2016
- Croci, Giorgio, The Conservation and Structural Restoration of Architectural
Heritage, WITPress, 1998
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Turnul_Archebuzierilor_din_Sibiu

- https://ro.wikipedia.org/wiki/Turnul_Dulgherilor_din_Sibiu

- https://ro.wikipedia.org/wiki/Turnul_Olarilor_din_Sibiu

- http://clujwebstory.ro/turnurile-medievale-ale-clujului/

- https://ro.wikipedia.org/wiki/Turnul_Pompierilor_din_Cluj-Napoca

- https://www.designboom.com/architecture/castillo-miras-arquitectos-nazari-
tower-restoration-in-huercal-overa/?utm_campaign=daily&utm_medium=e-
mail&utm_source=subscribers
- https://www.designboom.com/architecture/maria-castello-martinez-pi-des-
catala-tower-restoration-formentera-spain-05-24-2017/
C. Releveu